METAFORE TERAPEUTICE

Vinul si chitara
Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de
coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti
frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp ia luat sa-l pescuiasca.
Foarte putin, a raspuns mexicanul.
De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat
atunci americanul.
Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.
Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta
impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un
pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si
sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te
pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in
plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma
barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de
pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il
poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica
de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si
distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los
Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot
mai infloritoare.
Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.
Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
Si apoi?
Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si
devii foarte bogat. Ai lua cateva milioane de dolari.
Milioane, senor? se mira pescarul. Si dupa asta?
Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul
oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta
impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu
prietenii, cantati la chitara.

Batranul samurai
Intr-o societate de demult si de prin alte parti, mai spre rasarit, traia la un
moment dat un batran samurai care nu mai ridicase sabia din cui de cel
putin treizeci de ani. La prima vedere asa ceva ar parea de neiertat,
pana la urma diferenta dintre un samurai si-un taran oarecare e tocmai
sabia, nu degeaba i se zice clasa martiala. Dar batranelul nostru, mai
pricajit si mai uscatel din fire, era ca din intamplare cel mai reputat, si cel
mai competent maestru in ceremonia ceaiului. Atat de competent incat
cei ce-l vazusera servind spuneau ca Suijin insusi vine sa se intretina cu
el in timpul ceremoniei, si Imparatul considera o mare onoare sa-l aiba la
masa pe batranelul cu barba colilie.
Intr-o buna zi, mergand la piata sa targuiasca cele trebuincioase,
batranul samurai se lovi din intamplare de un tanar, mandru samurai,
inalt cam cat un brad, aproximativ vorbind, si lat cam cat usa. Batranul isi
ceru scuze cu efuziune, dar tanarul nu se lasa calcat in picioare, si
pentru grava atingere ce-i fusese atinsa insista sa fixeze duel in toata
regula.
Batranul samurai nu putea bineinteles refuza sa participe, chiar daca era
mai degraba evident pentru el ca are cam aceleasi sanse pe care le are
si lemnul in joagar. Asa ca intr-o dupa-masa, in pre-ziua festivitatilor de
transare, sedea el oarecum abatut pe covorasul lui si se gandea la multe
alte, ca orice om care-a vazut multe, si mai are de vazut putine.
Un prieten de-al lui veni in vizita, si vazandu-l extrase de la el povestea
intamplarii. Se oferi de nenumarate ori sa lupte el in loc, dar maestrul
refuza. Unde s-a mai auzit samurai sa lupte prin reprezentanti, ca
femeile?! Pana cand i se servi ceaiul, prietenul sezu si el abatut, dar in
momentul in care batranul incepu sa serveasca, il strafulgera un gand.
Isi intrerupse prietenul, atingandu-l pe umar, si-i spuse: Maine, cand va
veti infrunta pentru duel, sa-ti scoti sabia din teaca cu aceleasi miscari
sigure si precise cu care tocmai ai turnat ceaiul, si de altceva sa nu-ti fie
grija.
A doua zi, de dimineata, cei doi se inclinara scurt, fata in fata. Batranul
scoase katana dintr-o miscare, tanarul il privi o clipa, inclina capul, isi

ceru scuze si pleca in drumul lui.

Cele doua cetati

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei
cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse
aceeasi intrebare:
Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu
greu i-am parasit.
Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste
convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre
batran si ii zise cu repros:
Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi
intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima.

Templul dragonului
In timpuri indepartate, intr-un tinut oarecare al Chinei, o manastire veche
a luat foc pana la temelii, in locul ei ramand cativa calugari speriati si un
staret care a multumit providentei pentru sansa de a o lua de la capat.
Asa ca in urmatoarele luni calugarii construira o manastire de o mie de
ori mai frumoasa decat cea de dinainte, incepand sa inteleaga ca daca
cea veche nu ar fi ars, manastirea cea noua nu ar fi incantat sufletele
celor care ii treceau pragul.
Dupa ce au terminat lucrul si toate zidurile au fost ridicate, staretul isi
dadu seama ca manastirii lor ii lipsea sufletul. Asa ca se gandi sa cheme
un mare pictor care sa inchipuie un dragon urias pe cel mai mare perete.
Zis si facut. Dadu sfoara in tara pentru a afla cine este cel mai bun pictor
si dupa ce il gasi il invita la manastire.
Pictorul veni cu multe unelte, pensule diferite, cerneluri, vopsele, asa
cum ii statea bine unuia care era cel mai mare pictor al vremii sale. Spre
mirarea calugarului, pictorul desi foarte tinar, parea foarte sigur pe el si
pe renumele lui.
Staretul il invita in sala unde se afla peretele:
Iata, aici este peretele, am vrea daca se poate sa iti folosesti o mica
parte din maiestria dumitale pentru a zugravi un dragon rosu, este tot ce
mai lipseste manastirii noastre pentru a fi intradevar desavarsita.
De buna seama, zise pictorul, sunt onorat sa imi las mana sa picteze
cel mai frumos dragon ce a fost pictat vreodata.
Iti suntem recunoscatori, zise staretul, nu gasesti oricand un om asa
priceput care sa picteze dragonul asa cum este el in realitate!
Cum in realitate? zise pictorul putin incurcat. Credeam ca dragonii sunt
animale fantastice.
Dragul meu, zise calugarul, tu vroiai sa pictezi un animal pe care nu lai vazut niciodata, pai cum asa? Norocul tau este ca in padurile din jurul

acestei manastiri chiar traiesc dragoni, asa ca maine dimineata vei

merge in padure si dupa ce vei vedea unul te vei intoarce sa il pictezi.
Pictorul incuviinta, gandindu-se ca daca va si vedea un dragon, picturile
lui cu aceste anumale vor fi si mai bune avand si mai mare cautare. Asa
ca a doua zi dis-de-dimineata pleca impreuna cu staretul in padurile din
preajma manastirii. Au mers ei cam vreo jumatate de zi, cand staretul se
opri si zise:
Eu pana aici te-am adus, dar am putina treaba la manastire, nu-ti fie
teama ca nu suntem departe, pare doar departe pentru ca am mers pe
unde credeam ca o sa gasim dragoni. Am sa te las aici si vin si sa te iau
pe seara. Uite niste apa si mancare daca ti se face foame. Stai pe loc
pentru ca de obicei pe aici trec in fiecare zi dragonii.
Si zicand acestea il lasa pe pictor putin nedumierit . Pana sa aiba el timp
sa mai spuna ceva, calugarul se topi ca si cum nu ar fi fost niciodata. Nui ramase altceva de facut decat sa astepte.
Trecu o ora si apoi dupa ea inca un sirag, seara veni si ea parca mai
repede ca de obicei, nici urma de dragoni sau de staret. Pictorul se
pregati pentru noapte cum putu el mai bine, urcandu-se intr-un copac si
gandindu-se ca dimineata va vedea macar un dragon, sau ca va veni
cineva sa il ia, doar nu se poate sa il fi lasat asa de izbeliste pe el, cel
mai mare pictor.
Dimineata veni, linistita padurea se trezi la viata, dar nu ii scoase in cale
nici un dragon. Pictorul incepu sa se infurie, nu ii mai era nici foame, nici
sete, nu mai vroia nici sa vada dragoni, era satul de bataia de joc la care
fusese supus. Nu-si isi mai dorea decat sa puna mana pe staret si sa ii
traga o mama de bataie.
Dupa o saptamana, pictorul arata ca un cersetor, nu mai mancase decat
radacini si fructe, dormise prin copaci, furia il ineca cu totulAvea pumnii
insangerati de cati copaci lovise incercand sa isi mai potoleasca vartejul
de furie. Nu vazuse nici un dragon si simtea ca nu mai poate.
Staretul se ivi si el spre searatrecusera 7 zile, dar el venea de ca si
cum si-ar fi respectat promisiunea
Nenorocitule, il intampina pictorul. Ti-ai batut joc de mine, ai fi putut sa
ma gasesti mort. Nu ti-a pasat. Uiti ca eu sunt cel mai mare pictor al
Chinei, zise el, apropiindu-se amenintator de calugar cu gandul de a-l
bate. Doar ca nu putupentru ca vocea blanda a acestuia ii dadu cheia
pentru a intelege tot ceea ce se intamplase cu el in acea saptamana.
Fiul meu, furia ta imi spune ca te-ai intalnit cu dragonul. Acum ca l-ai
vazut, ne putem intoarce sa il pictezi.
Pictorul intelese darul staretului si se intoarse la manastire sa picteze
dragonul cu care traise alaturi timp de o sapatamana.

Puiul de urs
A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti. Intr-un tinut foarte
indepartat la poalele muntelui, intr-o padure frumoasa traia o ursoaica cu
puiul ei, impreuna cu celelalte animale din padure. Si cat era ziua de
lunga ursoaica nu-si vedea capul de treburi; pe langa treburile pe care le
facea in mod obisnuit, era atenta ca puiul ei sa nu faca ceva care sa ii
pericliteze siguranta.
Nu isi lasa puiul sa culeaga mure de frica sa nu se intepe in tufele de
mure, nici sa manance miere din stupul de albine pentru ca se temea sa
nu il intepe albinele, nici sa mearga singur la rau sau impreuna cu ceilalti
pui de animale pentru ca nu credea ca se va descurca fara ea. Puiul de
urs nu avea voie sa se joace cu ceilalti pui de animale, ceea ce il facea
sa se simta destul de trist. Si asa decurgeau zilele petru puiul de urs si
mama lui, pana intr-o zi, cand ceva neasteptat s-a intamplat. In timp ce
mergea prin padure ca sa culeaga mure, ursoaica si-a prins laba intr-o
capcana. A incercat sa se elibereze dar, oricat a incercat, nu a reusit sa
se elibereze. In tot acest timp, nu se gandea decat la puiul ei care era
singur si la posibilitatea ca nu o sa-l mai vada niciodata. Si atunci si-a dat
seama ca nu l-a invatat cum sa-si procure hrana, cum sa faca fata
dificultatilor care apar in padure. Si a luat atunci o hotarare: ca daca va
scapa din aceasta situatie, isi va invata puiul sa se descurce sigur si sa
faca fata cu succes situatiilor care apar in viata, invatandu-l si lasandu-l
sa experimenteze. Si cum statea si se gandea la toate aceste lucruri, a
vazut o solutie prin care sa iasa din aceea capcana, lucru pe care nu-l
vazuse inainte fiind asa de preocupata sa scape cu orice pret. Dupa ce
s-a eliberat, s-a dus fericita la puiul ei, l-a luat in brate si i-a spus ca de
acum inainte lucrurile se vor schimba. Si a inteles ca din prea multa

dragoste, nu il lasase sa fie si sa devina ceea ce poate el sa devina.

Omul care sedea

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case,
bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care
ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:
Omu asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de
mare lancezeste pe pragul casei
La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:
Omu asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care
trec, ba poate le mai si necajeste
In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:
Omu asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar
acum se bucura de odihna binemeritata
Focul
ntr-o sear maestrul se adun cu discipolii i le ceru s fac un foc ca
s stea de vorb mpreun.
Cltoria spiritual e ca un foc care arde n faa noastr, spuse. Un om
care vrea s aprind focul trebuie s suporte fumul care-i ngreuneaz
respiraia i-l face s lcrimeze. Aa e redescoperit credina lui.
Oricum, odat ce focul a fost aprins din nou, fumul dispare, iar flcrile
lumineaz toate lucrurile din jurul lor, dndu-le cldur i linite.
Dar dac altcineva aprinde focul pentru el? ntreb unul din discipoli.
i dac cineva ne ajut s evitm fumul?
Dac cineva face asta, este un fals maestru.

Alegerea
Un om care se simtea vesnic mpovarat de greutatile vietii i se plnse
unui maestru spiritual vestit.
Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mna de cenusa si o lasa sa cada ntr-un pahar plin cu
apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunnd:
Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mna
de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi
de fereastra si o arunca n mare.
Cenusa se mprastie ntr-o clipa, iar marea ramase la fel ca nainte.
-Vezi?, l lamuri nteleptul. n fiecare zi trebuie sa alegi ntre a fi un
pahar de apa sau marea.
Calugarul tacut
A fost odata o manastire zen, in care calugarii traiau intro tacere
desavarsita. Exista o singura exceptie de la aceasta regula: fiecarui
calugar i se permitea sa spuna doua cuvinte la fiecare cinci ani. Dupa ce
unul dintre ei a tacut timp de cinci ani, staretul i-a cerut sa spuna cele
doua cuvinte pe care le doreste.
"Camera rece", a spus calugarul.
Cinci ani mai tarziu, calugarului i s-a permis sa vorbeasca din nou.
"Mancare proasta", a spus el.
Dupa alti cinci ani, staretul i-a cerut din nou sa spuna cele doua cuvinte
la care avea dreptul.
"Parasesc manastirea", a spus calugarul.
"Nu ma mira, i-a raspuns staretul. Nu faci altceva decat sa te plangi tot
timpul".

Malul raului
Un calugar se plimba in sus si in jos pe malul unui rau linistit, incercand
sa se decida pe unde sa-l treaca.
La un moment dat el a observat pe malul celalalt al raului un mare
maestru Zen. Convins ca problemele sale s-au rezolvat, el i-a strigat
marelui maestru:
Invatatorule, cum pot sa trec pe malul celalat al raului?
Maestrul i-a raspuns:
Te afli deja pe malul celalalt al raului!

Viata ca un fluture albastru

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia
impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si
inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari la unele stia sa le
raspunda, la altele nu Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna
educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de
timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la
intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a
adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela
inteleptul.
Ce vei face? o intreba sora ei.
O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu
sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa
sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel
orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
Depinde de tine fiindca e in mainile tale!

Realitatea
Un filozof intalni intr-o zi un maestru zen si dorind sa-l puna in dificultate
il intreba:
Fara cuvinte si in tacere imi poti spune ce este realitatea?
Maestrul ii dadu un pumn in fata...

Tigrul si fragii
A fost odat ca niciodat un brbat care vna atunci cnd i-a dat seama
c undeva aproape de el se afla un tigru. Intrnd n panic, a nceput s
fug ct de tare putea. Dei nu putea vedea tigrul, i putea simi
respiraia cald n ceaf, ceea ce l determina s fug din ce n ce mai
repede. Fugea mai repede dect o fcuse vreodat i ntr-un final a
ajuns la marginea unei prpstii, mpiedicndu-se. Avnd noroc, a reuit
s apuce cu mna un mic tufi i se balansa periculos deasupra hului.
Uitndu-se n sus a vzut tigrul, care avea o privire fioroas, privind n
jos spre el; i cum se uita n jos, a vzut un alt tigru care l privea, cu
flcile larg deschise, ateptnd ca omul s cad. Dar asta nu era tot. Doi
oareci micui rodeau tulpina tufiului de care era agat i care l salva.
Atunci omul a observat o tulpin de fragi lng el. S-a ntins i a cules
cteva fructe roii, le-a bgat n gur i a savurat gustul dulce, apoi a
excalamat: Ah, ce gust delicios au fragii!

Felinarul
Un maestru zen mergea mpreun cu discipolul su pe drum, n toiul
noptii.
nteleptul tinea n mn un felinar.
"Maestre", a ntrebat discipolul, "este adevrat c tu vezi pe ntuneric?"
"Da, este adevrat." ii raspunse maestrul.
" Si atunci de ce ai luat felinarul?"
"Ca s nu dea altii peste mine!"

Calul deprimat
Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume
sa se mai ridice. Stapnul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice,
cheama veterinarul. Acesta, sosit imediat, examineaza animalul si zice:
E foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da
cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.
Porcul a auzit totul si fuge la cal: Ridica-te, ridica-te, altfel se sfarseste
rau!!! Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap.
A doua zi , veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor: Nu
reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante !.
Porcul auzind, fuge din nou la cal: Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari
necazuri ! Dar calul, nimic.
A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului: Dute dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de
chinuri!.
Porcul fuge disperat la cal: Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te
rog, astia sunt gata sa te omoare !!! Calul se ridica, se scutura, face
cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare cteva obstacole.
Stapnul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului:
Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol !!! Trebuie
neaparat sa sarbatorim evenimentul ! Haideti iute sa taiem porcul si sa
facem o masa mare !!!

Cltoria - Povestire de origine tibetan

Doi clugri plecaser n cltorie. De trei zile nu ntlniser dect o
femeie btrn n pragul colibei sale. Ea le-a oferit puin orez prjit,
amestecat cu ceai si unt rnced. Aceasta mancare modesta le fusese
oferit cu o zi nainte. Acum le era foame i frig. Deodat, a nceput s
plou. Cel mai tnr dintre clugri se proteja cum putea mai bine cu o
parte a vemntului su lung. Cel mai n vrst mergea mai departe n
tcere. La cderea nopii, la orizont nu se vedea nici un adpost, nici
templu, nici sihstrie, nici cea mai umil colib. Poteca pe care mergeau
se pierdea departe n muni. Tnrul novice nu mai rezist. El nu
cunotea inta acelei cltorii interminabile. Templul zen nu poate s fie
departe, i zicea el. Mi se pare c ne apropiem de Kamakura. Dar oare
aceasta este destinaia noastr? nclcnd cerina strict de a pstra
tcerea, a ndrznit s-l ntrebe pe clugrul n vrst, care mergea cu un
pas egal: Maestre, unde mergem? Am ajuns, a rspuns maestrul.
Vrei s spui c popasul e aproape? a insistat tnrul clugr. Aici,
acum. Am ajuns.
Novicele, nspimntat, s-a uitat la poteca plin de pietre care se pierdea
n cea. n deprtare, piscurile munilor dispreau deja n noapte. i era
fric, frig i foame. i, brusc, ntr-o strfulgerare, a neles. i-a amintit de
cuvintele care i fuseser repetate deseori la mnstire: Zenul este un
drum care duce n fiecare pas fcut pe acest drum se afl eternitatea.
n prezent se cuibresc viaa, oaza, infinitul.
Triesc prezentul, trecutul a zburat, viitorul este un vis; doar prezentul
este.

Povestea ceaiului

Imaginai-v o potec ndeprtat care duce la locuina unui nelept. Iat

pavilionul ceaiului. Arhitectura sa este simpl, este construit din lemn si
din bambus. Nu este vorba de un lucru care s se mpotriveasc
timpului, s-l sfideze printr-o eternitate derizorie de piatr. ncperea n
care intrm are o suprafa modest: aproximatv nou metri ptrai
(dou rogojini i jumtate); trei-patru prieteni pot sta aici n voie. O
pictur zen i un buchet de flori de cmp nveselesc atmosfera. n vatr
ard crbuni de lemn, ceainicul rotund e din metal i poart patina
timpului; i mai poi vedea recipientul de ap, lingura din bambus, o
pnz alb imaculat, cutiile de ceai i bolurile tradiionale obinuite.
Maestrul ceaiului execut gesturile rituale cu eficacitate, lentoare, atenie
i dragoste. Conversaia curge domoal; se vorbete despre poezie,
despre istorie sau despre arhictectur. ncetior, zgomotul uor al vocilor
se stinge. Contemplm n tcere bolurile familiare, o floare de cmp... n
deprtare se aude trilul unei psri. Timpul s-a oprit. Armonie,
senintate.
De-a lungul secolelor, ritualul s-a complicat, au fost fixate sute de reguli
referitoare la aranjarea florilor, modul de a turna ceaiul, etc., dar Rikyu,
cel mai celebru dintre maetrii ceaiului, amintea:
Ceaiul este doar att:
Fierbi apa.
Infuzezi ceaiul,
i l bei
Asta este tot ce trebuie s tii.

Povestea unei pisici si a artei sale minunate

adaptare dupa maestrul Zen, Taisen Deshimaru
Acum dou sute de ani, n Japonia, nainte de restauraia Meiji, era un
maestru de sabie pe nume Shoken, a crui cas a fost invadat de un
obolan uria. n fiecare noapte, acel obolan uria venea n casa lui
Shoken i l inea treaz. Acesta trebuia s-i fac somnul n timpul zilei. A
cerut ajutor unui prieten care deinea pisici, un fel de antrenor de pisici.
Shoken i-a spus: mprumut-mi cea mai bun pisic pe care o ai.
Antrenorul de pisici i-a mprumutat o pisic maidanez, foarte rapid i
adept a stilului prindere de obolani, cu ghiare puternice i muchi
proemineni. Dar cnd a venit s-l nfrunte pe obolan n camer,
obolanul a rmas neclintit iar pisica a trebuit s-i ntoarc coada i s-o
tuleasc. Hotrt lucru, era un obolan cu totul deosebit.
Apoi Shoken a mprumutat o a doua pisic, una rocat cu un ki teribil i
cu o personalitate agresiv. Aceasta a doua pisic a acceptat nfruntarea
aa c s-a luptat cu obolanul; ns obolanul s-a impus n lupt iar
pisica s-a retras degrab. A fost procurat o a treia pisic i a fost pus
s-i msoare puterile cu obolanul aceasta era colorat n negru i
alb ns nici ea nu a putut face mai mult dect celelalte dou.
Totui Shoken a mprumutat nc o pisic, o a patra; era neagr,
btrn, nu era proast, dar nu att de puternic precum cea maidanez
sau cea rocat. Pisica a intrat n camer. obolanul s-a holbat la ea un
timp i apoi a naintat. Pisica neagr sttea culcat, cu snge rece i a
rmas complet nemicat. O uoar ndoial l-a strfulgerat pe obolan.
S-a apropiat puin i nc puin; era un pic nelinitit. Deodat pisica l-a
prins de gt, l-a omort i l-a aruncat.
Pe urm Shoken s-a dus la prietenul lui antrenor de pisici i i-a spus: De
cte ori n-am urmrit acel obolan cu sabia mea de lemn, dar n loc s-l
lovesc eu pe el m-a zgriat el pe mine. Cum de a reuit pisica ta
neagr?
Prietenul i-a spus: Ar trebui s adunm pisicile i s le ntrebm chiar pe
ele. Tu eti maestru de kendo, aa c o s pui tu ntrebrile: sunt sigur
c ele tiu totul despre artele mariale.
Aa c s-au adunat toate pisicile, prezidate fiind de pisica neagr, care
era cea mai btrn.
Pisica maidanez a luat cuvntul i a spus: Sunt foarte puternic.
Atunci de ce nu ai nvins? a ntrebat pisica neagr.
Pisica maidanez a rspuns: Sunt ntr-adevr foarte puternic; tiu sute
de tehnici diferite de prindere a obolanilor. Ghearele mele sunt foarte
puternice, iar muchii proemineni. ns acel obolan nu era unul

obinuit.
Pisica neagr a spus: Aadar fora i tehnica ta nu sunt egale cu cele
ale obolanului. Oi fi avnd tu o mulime de muchi i nenumrate waza,
dar ndemnarea singur nu este de ajuns. n nici un caz!
Atunci a vorbit pisica rocat: Sunt extraordinar de puternic, mi
exersez n mod constant ki-ul i respiraia prin zazen. Mnnc numai
legume i sup de orez, de aceea am atta energie. Dar nici eu nu am
fost n stare s nving acel obolan. De ce oare? Btrna pisic neagr
a rspuns: Activitatea i energia sunt ntr-adevr mari, ns obolanul
era mai presus de energia ta; eti mai slab dect acel obolan mare.
Dac eti prea ataat de ki-ul tu, mndr de el, acesta se moleete.
Ki-ul tu este ca un talaz neateptat, nu poate dura i tot ceea ce las n
urm este o pisic furioas. Ki-ul tu poate fi comparat cu apa care
curge de la robinet; ns acel al obolanului este un gheizer uria. Chiar
dac ai un ki puternic, n realitate el este slab deoarece ai prea mult
ncredere n tine nsi. Apoi a venit la rnd pisica alb-negru, care fusese
de asemenea nvins. Ea nu era att de puternic, n schimb era
inteligent.
Ea a avut satori, terminase waza i i petrecea timpul doar practicnd
zazen. Numai c ea nu era mushotoku (adic fr profit sau dorin de
profit) aa c i ea a fost nevoit s fug pentru a-i salva viaa.
Pisica neagr i-a spus: Eti extrem de inteligent, i de asemenea
puternica. Dar nu ai putut s nfrngi obolanul pentru c aveai un scop,
aa c intuiia obolanului a fost mai eficient dect a ta. n clipa n care
ai intrat n camer, el a neles atitudinea ta i starea minii tale i de
aceea nu ai putut s-l nvingi. Ai fost incapabil s-i armonizezi fora,
tehnica i contiina activ: ele au rmas separate, n loc s se adune
laolalt, s fie una. n vreme ce eu, ntr-o singur clip, am folosit toate
cele trei faculti n mod contient, natural i automat i aa am fost
capabil s ucid obolanul.
Dar cunosc o pisic, ntr-un sat nu prea ndeprtat, care este i mai
puternic dect mine. Este foarte, foarte btrn i are mustile complet
gri. Am ntlnit-o o dat i cu siguran nu are nimic puternic n aspectul
ei! Doarme toat ziua. Nu mnnc niciodat carne, nici mcar pete,
nimic altceva dect genmai (sup de orez), dei cteodat mai trage i
cte o duc de sake (butur alcoolic din orez). i nu aprins niciodat
mcar un obolan pentru c toi se sperie de ea ca de moarte i tremur
ca frunzele n btaia vntului. obolanii se in la asemenea distan,
nct ea nu a avut niciodat ocazia s prind mcar unul. ntr-o zi, s-a
dus ntr-o cas care era ticsit de obolani. Acetia au plecat numaidect
i s-au dus n alt cas. Ea poate s-i vneze i n timpul somnului.
Aceast pisic btrn cu mustile gri este cu adevrat misterioas i
impresionant. Voi trebuie s devenii ca ea: dincolo de postur, dincolo

de respiraie, dincolo de contiin.

Pentru Shoken, maestrul de sabie, aceasta a fost o mare lecie.

Poveste Caligrafiata
In Japonia era un obicei, ca ori de cate ori intalneai un calugar Zen sa il
opresti si sa il rogi sa iti caligrafieze cateva cuvinte pe care apoi le
pastrai ca pe un talisman aducator de noroc si fericire, tie si familiei tale.
Intr-o zi calduroasa de vara, trecea un mare nobil dus de 4 slujitori intr-o
lectica. Era tare grea lectica aceea, pentru ca nobilul nu traia de loc rau,
desi daca l-ai fi intrebat pe el, ti-ar fi spus ca e tare stramtorat si necajit
Lectica trecu pe la amiaza pe langa un calugar Zen, care mergea linistit,
privind in zare fara sa para deranjat de praful de pe drum sau de
fierbintelala aerului. Slujitorii, in graba lor de a ajunge la destinatie, mai
ca il lovira pe calugar, si astfel il cam leganara pe pasagerul sus-pus.
Acesta scoase capul din adapostul de matase si incepu sa ii certe pe
bietii carausi, doar ca ii cam ramasera cuvintele in gat, cand isi dadu

seama ca tocmai trecuse pe langa un calugar Zen.

Opriti, netrebnicilor tipa el cu o voce gatuita de furie. Opriti si intoarcetiva! Slujitorii intoarsera lectica dupa porunca ajungandu-l repede din
urma pe calugar.
Hei, tu, zise marele nobil, te rog sa imi scrii si mie cateva cuvinte
aducatoare de noroc pentru mine si familia mea!
Calugarul se opri si fara vreun cuvant scoase de la brau ustensilele
trebuitoare scrisului si se aseza in praful drumului, caligrafiind cu mare
grija cateva cuvinte. Termina in cateva minute, care i se parura o
vesnicie nobilului. Presara cenusa pe hartia de orez proaspat scrisa, o
intinse nobilului cu o plecaciune, se scutura de praf si pleca. Nobilul lua
comoara cu degete nerabdatoare si le porunci slujitorilor sa porneasca,
lasandu-l in urma pe calugar. Dupa o vreme nerabdarea nu ii mai dadu
ragaz nobilului, asa ca desfacu cu grija hartia cea fina de orez spre a citi
cuvintele magice care aveau sa ii aduca si lui si familiei lui fericire
vesnica.
INTAI MOARE TATAL, PE URMA MOARE FIUL SI PE URMA MOARE
NEPOTUL! citi cu mare mirare nobilul!
Furia il gatui si il facu sa strige pitigaiat: Intoarceti lectica acum, va
poruncesc sa alergati sa il prindem pe netrebnicul care si-a batut joc de
mine si de familia mea. Bietii slujitori alergara cat putura de repede,
manati de ploaia de injurii care ieseau fara incetare din gura nobila a
greutatii pe care o aveau de dus. Ajunsera in cele din urma pe calugar
din urma. Nobilul se dadu jos si se repezi la calugar, insfacandu-l de
marginile chimonoului.
Nenorocitule, cum ai indraznit sa scrii asa ceva?! Cum adica INTAI
MOARE TATAL, PE URMA MOARE FIUL SI PE URMA MOARE
NEPOTUL? Imi doresti moartea mie si a lor mei? Pentru asta vei plati cu
viata ta netrebnica, si zicand acestea dadu sa isi scoata sabia sa ii taie
gatul calugarului. Acesta cu voce blanda si luminoasa il intreba senin pe
nobil: Ai fi preferat sa iti moara mai intai nepotul sau sa iti moara fiul?
Daca se va intampla asa cum am scris eu, viata ta va fi una fericitavei
trai sa te bucuri de ai tai, daca se va intampla altfel . Nobilul isi dadu
seama de gresala sa, si se pleca de trei ori in fata calugarului, strangand
la piept bucata de hartie pe care se afla scrisa cea mai de pret urare!
Cele mai simple bucurii ale vietii si mai ales cursul firesc al curgerii sale
sunt si cel mai usor de trecut cu vederea
O problema de perspectiva
Sherlock Holmes i dr. Watson au plecat mpreun cu cortul. Au petrecut
o zi minunat n natur, plimbndu-se pe dealuri. Cnd s-a lsat seara

au instalat cortul i, dup ce au gtit i au mncat copios, au adormit

amndoi, obosii.
Trziu n noapte, Holmes se trezi, mormi ceva i-i trezi asistentul
nghiontindu-l uor n coaste.
- Watson! spuse el. Deschide repede ochii i uit-te la cer! Ce vezi?
Watson deschise ochii, buimac.
- Vd stele, Holmes, rspunse el. Multe stele.
- i ce-i spune asta, Watson? ntreb Holmes.
Watson se gndi un moment.
- Pi, ce s-mi spun, Holmes? mi spune c acolo, deprtate, sunt
nenumrate stele i galaxii i probabil mii de planete. De aceea
presupun c exist o grmad de argumente mpotriva teoriei c suntem
singuri n Univers. M uit la cer i m simt umil n faa acestor deprtri
nesfrite. Ce-i spune ie asta?
- Watson, eti un mare prost! strig Holmes. Mie-mi spune c a venit
cineva i ne-a furat cortul!
Zidul inimii
Intr-un deert aspru i stncos triau doi pustnici. Gsiser dou grote
situate foarte aproape una de cealalt. Dup ani i ani de rugciune i
slbatice renunri, unul dintre cei doi ascei era convins c ajunsese la
desvrire. Cellalt era i el pios, dar totodat bun i nelegtor. El se
oprea ntotdeauna s discute cu puinii pelerini care veneau acolo,
adpostindu-i pe aceia care se rtceau sau pe cei care doreau s se
ascund.
Acesta este timp pierdut pentru meditaie i rugciune, gndea cel
dinti sihastru, cruia nu-i plceau desele absene chiar dac nu
ndelungate ale celui de-al doilea.Pentru a-l face s neleag n mod
concret ct este de departe nc de sfinenie, se hotr s pun cte o
piatr la gura propriei grote ori de cte ori cellalt avea s comit vreo
greal. Dup cteva luni, n faa grotei sale se nla un zid de pietre,
cenuiu i sufocant. i el era nchis nuntru.
Uneori construim ziduri de jur-mprejurul inimilor noastre, folosind pentru
aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tcerilor,
problemelor nerezolvate, suprrilor. Datoria noastr cea mai de seam
este aceea de a mpiedica formarea unor astfel de ziduri n jurul inimilor
noastre. i mai cu seam, aceea de a ncerca s nu devenim o piatr n
plus n zidurile altora.

Povestea boabelor de cafea

O fat se plngea tatlui ei c nimic nu-i mergea bine.
Obosise s lupte fr a obine vreun rezultat. Nu tia cum s fac s
mearg mai departe n via i se simea epuizat.
Avea impresia c de cte ori rezolva o problem, aprea alta.
Tatl ei era buctar. A luat-o de mn i a dus-o la el la serviciu. A luat
trei oale i le-a pus cu ap la fiert. Cnd au nceput s fiarb a pus ntruna morcovi, ntr-una ou i n a treia cafea. Le-a lsat s fiarb fr s
spun nici un cuvnt. Doar i surdea fetei lui.
Fata atepta cu nerbdare, ntrebndu-se ce voia s fac tatl ei. Dup
20 de minute acesta stinse focul, puse oule ntr-un castron, morcovii
ntr-o farfurie i turn cafeaua ntr-o ceasca.
Apoi a ntrebat-o: Draga mea, ce vezi aici? Ou, morcovi i cafea, a
rspuns ea.
Atunci o ndemn s ating morcovii. Ea i atinse i observ c erau moi.
Apoi i ceru s curee un ou de coaj i ea observ astfel c oul era
foarte tare.
Apoi i spuse s guste din cafea. Rznd, ea sorbi din lichidul parfumat.
Apoi ntreb: Ce nseamn toate astea, tat?
Atunci el i explicat c toate cele trei elemente avuseser de nfruntat
aceeai adversitate: apa fiart.
Doar c au reacionat complet diferit.
Morcovii s-au nmuiat i au devenit uor de sfrmat. Oule au devenit
foarte tari. n schimb cafeaua a schimbat apa.
Cu care dintre acestea trei crezi c te asemeni tu? i ntreb el fata.
Cnd adversitatea bate la ua ta, cum rspunzi? Eti un morcov aparent
tare, dar cnd durerea te atinge te nmoi i-i pierzi duritatea?
Eti asemenea oului, care ncepe cu o inim maleabil i un spirit fluid,
dar dup un eveniment nefericit devine dur i inflexibil? Pe dinafar
rmi la fel, dar pe dinuntru ai inima amar?
Sau eti un grunte de cafea? Cafeaua schimb apa fiart, elementul
care i cauzeaz durerea. Cnd apa ajunge la punctul maxim de fierbere
cafeaua las cea mai bun arom i savoare.

Povestea marului
A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace

pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la
umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il
iubea si el atare mult.
Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il
imbie:
Vino sa te joci cu mine!
Baietelul ii raspunse:
Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau
jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar!
Imi pare rau, nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le
vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii.
Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros.
Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era
tare trist, caci ii era dor de copil.
Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie:
Vino sa te joci cu mine!
N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru
familia mea. Avem nevoie de o casa in care sa ne adapostim. Poti sa ma
ajuti?
Imi pare rau, dar eu nu am nici o casa sa-ti dau, fu raspunsul copacului.
Dar poti sa tai crengile mele si sa-ti faci o casa din ele.
Asa ca baiatul s-apuca sa taie toate toate crengile copacului si pleca
fericit.
Copacul s-a bucurat sa-l faca pe baiat iarasi fericit, dar, dupa ce pleca,
baiatul nu se mai inoarse la copac. Copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa, de vara, baiatul sosi iar, spre fericirea copacului.
Vino sa te joci cu mine, a spus el.
Oh! Sunt tare trist si simt ca imbatranesc. As dori sa calatoresc pe mare
si sa ma odihnesc. Poti sa-mi dai o barca?
Poti folosi trunchiul meu ca sa-ti construiesti o barca. Astfel, vei putea sa
calatoresti fericit spre zari indepartate.
Asa ca baiatul taie trunchiul si-si facu o barca, cu care calatori pe mari
timp indelungat.
Dupa multi ani, se reantoarse la copac. Copacul ii spuse:
Imi pare rau, baiatul meu, dar nu mai am nimic sa-ti dau. Nu mai am
mere pentru tine.
Nu am dinti sa le mananc! a spus baiatul.
Nici trunchi sa te urci pe el.
Sunt prea batran pentru asta, acum, fu raspunsul baiatului.
Nu mai am, intr-adevar, nimic sa-ti ofer; poate, doar radacinile mele,
care se sting,a zis copacul cu lacrimi.
Nu mai am nevoie de nimic; doar un loc de odihna. Sunt foarte obosit,
dupa toti acesti ani!, a raspuns baiatul.

Foarte bine! Radacinile mele sunt cel mai bun loc de odihna.Vino, vino
si stai aici, cu mine, si te odihneste!
Baiatul s-a asezat langa copac, iar copacul era fericit, zambind printre
lacrimi.
Aceasta este povestea fiecaruia dintre noi. Copacul sunt parintii. Cand
suntem mici indragim joaca in preajma lor.Cand crestem, ii parasim
Mai venim pe la ei, cand avem nevoie de ceva sau daca suntem la
ananghie.
Dar, indiferent ce se intampla, parintii sunt alaturi de noi, spre a ne ajuta
cu tot ce pot, sa ne faca fericiti. Poate va ganditi ca baiatul era plin e
cruzime, dar asa ne tratam, cu totii, parintii.

Prietenia
Un cal si un cine au legat o prietenie pe cinste. De aceea cautau
diverse cai de a-si arata unul altuia pretuirea. Cinele i aducea calului
cele mai bune oase pe care le afla, cta vreme calul i lasa cinelui
portia sa de fn.
Asa de mult tineau unul la altul nct au murit amndoi de foame.
De ce tipa oamenii unii la altii
Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine?
intreba din nou inteleptul.
-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii
lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca,
atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte
mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se
poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare
trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite?
Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt
foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor

sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar
atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa
sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se
petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,
nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in
care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi
drumul de intoarcere.

Un model bun
Un mullah vru s-i protejeze fiica de pericolele vieii. Cnd veni vremea
i ea se fcu o adevrat floare a frumuseii, el o lu deoparte i i vorbi
despre josnicia i rutatea lumii. Draga mea fiic, zise el, ine minte ce-i
spun. Toi brbaii vor un singur lucru. Brbaii sunt vicleni. Ei pun
capcane oriunde pot. Nu-i dai seama cum te afunzi tot mai adnc n
mlatina dorinelor lor. Vreau s-i art calea nefericirii. Mai nti, brbatul
se d n vnt dup cele mai bune trsturi ale tale i te admir. Apoi, te
invit s iei cu el. Apoi, amndoi trecei pe lng casa lui, iar el
menioneaz c vrea doar s-i ia haina. Te ntreab dac nu i-ar plcea
s intri n cas cu el. Sus, te invit s iei loc i-i ofer un ceai. Amndoi
ascultai muzic i, la momentul potrivit, se arunc dintr-o dat asupra ta.
Astfel, tu eti violat, i noi suntem violai, mama ta i cu mine. Familia
noastr este violat i buna noastr reputaie este pierdut.
Fetei i merser cuvintele tatlui drept la inim. Ceva timp dup aceea,
urc sus la tatl ei i zmbi mndr: Tat, l ntreb ea, eti oare profet?
De unde ai tiut cum se ntmpl totul ? A fost exact aa cum mi-ai
descris. Mai nti mi-a admirat frumuseea. Apoi, m-a invitat n ora. Ca
prin coinciden, am trecut pe lng casa lui. Apoi bietul biat a observat
c-i uitase haina. i, ca s nu fiu singur, m-a invitat s intru n
apartamentul su. Cum cer bunele maniere, mi-a oferit ceai i a luminat
ziua cu o muzic frumoas. n acel moment, m-am gndit la cuvintele
tale i am tiut exact ce se va ntmpla. Dar vezi, sunt vrednic s-i fiu
fiic. Cnd am simit c se apropie momentul, m-am aruncat asupra lui i
l-am violat, pe el, pe priii lui, familia, buna reputaie i stima lui!

Metafore terapeutice. Cmila perfect

In urm cu ani de zile, patru invaai cltoreau prin deertul Kawir cu o
caravan. Seara stteau mpreaun n jurul focului i vorbeau despre
experienelor lor. Toi erau plini de admiraie pentru cmile. Erau uimii de
mulumirea lor, le admirau puterea i gseau c rbdarea lor umil este
aproape de neneles.
"Suntem maetrii penelului, spuse unul. Haidei s scriem despre acest
animal sau s desenm ceva care s laude i s onoreze cmila."
Spunnd aceste cuvinte, lu un sul de pergament i intr ntr-un cort
luminat de o lamp cu ulei. Dup cteva minute, iei i ii art opera
celor trei prieteni ai si. Desenase o camil care tocmai se ridica din
poziia de odihnin. Cmila era att de bine desenat, c cineva aproape
ar fi putut crede c era vie. Urmtorul brbat intr apoi n cort i iei
curnd . Aducea o scurt descriere factual a avantajelor pe care
cmilele le aduc caravanei. Al treilea scrise un poem ncnttor. Apoi al
patrulea intr n cele din urm n cort i le interzise celorlai s l
deranjeze. Cteva ore mai trziu, focul se stinsese i ceilali dormeau
deja. Dar din cortul slab luminat, mai venea nc sunetul penelului
scrijelind, al cntecului monoton. A doua zi, cei trei l ateptar pe colegul
lor la fel de inutil ca n ziua a treia i a patra. Aidoma stncilor ce se
nchiseser n urma lui Aladin, cortul ascundea pe cel de-al patrulea
nvat. n sfrit, n ziua a cincea, intrarea cortului se deschise i cel mai

silitor dintre silitori pi afar, mort de oboseal, cu ochii ncercanai i

obrajii slbii. Brbia i era ncadrat de o barb aspr. Cu pai ostenii i
o expresie pe faa lui de parc-ar ar fi mncat lmi verzi, s-a apropiat de
ceilali oameni. Pe exteriorul primului sul scrisese cu litere mari :
"Cmila perfect sau cum ar trebui s fie o camil..."

Teoria i practica n cunoaterea oamenilor

Un tnr inteligent, nsetat de cunoatere i nelepciune, studiase
fizionomia- tiina deducerii temperamentului din nfiarea exterioar.
Studiile sale, care duraser ase ani, au avut loc n Egipt i l-au costat
multe sacrificii, departe de cas. Dar, n cele din urm, i termin
examenele cu rezultate excelente. Plin de mndrie i de bucurie cltori
napoi acas. Se uita la toat lumea ntlnit pe drum cu ochii tiinei
sale i, pentru a-i lrgi cunoaterea, citea expresiile de pe faa tuturor
oamenilor pe care i ntlnea.
ntr-o zi ntlni un om a crui fa era marcat de ase caliti: invidie,
gelozie, lcomie, pizm, zgrcenie i lips de consideraie.
Dumnezeule, ce expresie monstruoas! N-am mai vzut i n-am mai
auzit niciodat aa ceva! Mi-a putea verifica teoria aici.
n timp ce se gndea la asta, strinul se apropie cu o nfiare
prietenoas, binevoitoare i modest, spunnd : O, eicule. E deja

foarte trziu i satul urmtor e departe. Coliba mea e mic i

ntunecoas. Dar te voi purta pe braele mele. Ce onoare ar fi pentru
mine dac te-a putea considera oaspetele meu pentru aceast sear.
i ce fericit a fi n prezena ta!
Uimit de aceasta, cltorul se gndi n sine : Ce uluitor! Ce diferen
ntre vorbirea strinului i ngrozitoarea expresie de pe chipul su!
Acest revelaie l nspimnt foarte mult. ncepu s se ndoiasc de
lucrurile pe care le nvase n ultimii ase ani. Ca s fie mai sigur,
accept invitaia strinului. Omul l servi pe nvat cu ceai, cafea, suc de
fructe, pastram i pip. i coplei oaspetele cu blndee, atenie,
buntate i politee. Timp de trei zile i trei nopi, gazda reui s l in pe
cltorul nostru acolo. n cele din urm, nvatul fu capabil s opun
rezisten politeii gazdei sale. Decise cu fermitate s i continue
cltoria. Cnd veni vremea s plece, gazda i nmn un plic i spuse:
O, stpne. Iat nota ta de plat
Ce not de plat? ntreb surprins nvatul.
La fel de repede cum i poate scoate cineva sabia din teac, gazda i
art dintr-o dat adevrata sa fa. i ncrei sprncenele cu asprime i
strig cu o voce mnioas: Ce nesimire! Dar ce gndeai, cnd ai
mncat de toate aici? Ai crezut c este totul gratis? Auzind aceste
cuvinte, nvatul i veni, brusc, n simiri. Fr s spun un cuvnt,
deschise scrisoarea. Acolo vzu c tot ce mncase i nu mncase i se
taxa de o sut de ori mai mult. Nu avea nici mcar jumtate din banii ce i
se cereau. Forat de mprejurri, cobor de pe calul su i i-l ddu
gazdei. Apoi i scoase hainele de cltorie i porni pe jos. Ca n extaz,
se nclin la fiecare pas. De departe, putea fi auzit spunnd :
Mulumescu-i ie, Doamne, mulumescu-i ie, Doamne. Cei ase ani de
studiu n-au fost n van!

Razbunarea omului care spune da

In gradina unui intelept, traia odat un paun splendid. Creatura ii facea o
deosebita placere gradinarului, care avea grija de el cu devotiune. Plin
de lacomie, un vecin obisnuia sa se uite peste gard si nu putea sa
suporte faptul ca cineva avea un paun mai frumos decat el. In invidia lui,
arunca cu pietre in paun. Gradinarul se intampla sa vada asta si l infurie.
Dar gandul la paun nu-i dadea pace vecinului. Dupa o vreme, incepu sa
il maguleasca pe gradinar, intrebandu-l daca nu putea avea macar

paunita-pui. Gradinarul refuza categoric.

In cele din urma, vecinul merse plin de respect la stapanul intelept al
casei si il intreba daca nu putea primi macar un ou de paun. Voia sa-l
puna sub o gaina si sa o lase sa il cloceasc. Inteleptul ii porunci
gradinarului sa ii dea vecinului un ou din cuibul paunului. Gradinarul facu
aaa cum i se spusese. Dupa un timp, vecinul veni si se planse
inteleptului: Ceva nu e in regula cu oul. Puicutele mele au stat pe el
saptamani intregi. Dar nici un paun nu vrea sa iese din el. Apoi se
intoarse manios acasa. Inteleptul isi chema gradinarul: I-ai dat vecinului
un ou. De ce nu iese paunul din el? Gradinarul raspunse : Am fiert oul
mai intai. Inteleptul se uita la el cu uluire. Apoi gradinarul spuse cu un
ton de aparare : Mi-ai spus sa ii dau un ou de paun. Dar n-ai spus daca
trebuie sa-l gatesc sau nu...

Comparaiile chiopteaz
O dat, la doctor veni un cizmar care suferea de dureri puternice i prea
pe moarte. Doctorul l examin atent, dar nu putu gsi o reet care s l
ajute. Pacientul ntreb nelinitit : Nu exist nimic altceva care s m
pot salva ?
Medicul i rspunse cizmarului, spunndu-i : Din nefericire, nu am
cunotin de alte mijloace.
Auzind acestea, cizmarul rspunse: Dac nu mai e nimic de fcut, mai
am o ultim dorin. Mi-ar plcea o oal cu dou kilograme de fasole i
un litru de oet.
Doctorul ridic din umeri cu resmnare i spuse :Nu prea am ncredere n
idee, dar dac tu crezi c va avea efect, d-i drumul i ncearc. Toat
noaptea, doctorul atept veti despre moartea omului. Dar, a doua zi
dimineaa, spre surprinderea doctorului, cizmarul era viu i nevtmat.
Doctorul scrise n jurnalul su : Astzi a venit la mine un cizmar pentru
care nu se mai putea face nimic. Dar l-au ajutat dou kilograme de
fasole i un litru de oet.
La puin timp dup aceea, doctorul fu chemat s l ajute pe croitor, care
era bolnav de moarte. n acest caz, doctorul se afl din nou n impas.
Fiind un om sincer, a recunoscut asta fa de croitor. Suferindul l implor
: Dar nu cunoti nici un alt tratament posibil?
Doctorul se gndi un minut i spuse: Nu, dar recent a venit la mine un
cizmar cu probleme similare. L-au ajutat dou kilograme de fasole i un
litru de oet
Pi, dac nu mai exist vreun alt remediu, l voi ncerca pe acesta,
rspunse croitorul. El mnc fasolea cu oet i n ziua urmtoare muri.
Atunci, doctorul scrise n jurnalul su: Ieri a venit la mine un croitor. Nu
s-a putut face nimic pentru el. A mncat dou kilograme de fasole i un
litru de oet i apoi a murit. Ceea ce face bine cizmarilor nu face bine
croitorilor.

Mancatorul de curmale

O femeie veni cu baietelul ei la inteleptul Ali si spuse:

"Fiul meu sufera de o problem serioasa. Mananca curmale de
dimineata pana seara. Daca nu-i dau curmale, tipa de-si scuip
plamanii.Ce m fac ?Te rog ajuta-ma".
Inteleptul Ali se uita binevoitor la copil si spuse : "Buna mea femeie, dute acasa si intoarce-te maine la aceeasi ora."
A doua zi, femeia i fiul ei erau din nou n faa lui Ali. Marele invatator il
lua pe baiat in poala sa, ii vorbi prietenos si, in cele din urma, ii lua
curmalele din mana si ii zise : "Fiule gandeste-te totdeauna la
cumpatare. Sunt si alte lucruri care au gust bun."
Cu aceste cuvinte, ii lasa pe mam si pe copil sa plece. Femeia, care era
oarecum nedumerita, intreb :"Mare invatator, de ce nu ai spus asta ieri?
De ce a trebuit sa facem o a doua cale lunga spre tine?"
"Buna mea femeie, raspunse Ali, ieri nu i-as fi putut spune convingator
fiului tau ceea ce i-am spus azi pentru ca ieri eu insumi am savurat
dulceata curmalelor."

Despre cioara si paun

In parcul palatului, o cioara neagra se catarase pe ramurile unui portocal.
Jos, pe gazonul bine ingrijit, un paun defila mandru. Cioara carai : Cum
puteti permite unei pasari atat de ciudate sa intre in acest parc? Umbla
atat de arogant, de parca ar fi insusi sultanul. Si cu picioarele alea de-a
dreptul urate! Iar penele lui, cu o asemenea nuanta oribila de albastru!
N-as purta niciodata o asemenea culoare. Isi trage coada dupa el ca o
vulpe. Cioara se opri si astepta in tacere un raspuns. Paunul nu spuse
nimic o vreme, dar apoi incepu sa vorbeasca, surazand melancolic : Nu
cred ca afirmatiile tale corespund realitatii. Lucrurile rele pe care le spui
despre mine se bazeaza pe neintelegeri. Spui ca sunt arogant, fiindca
imi tin capul sus, astfel incat penele mele de pe umeri ies in afara si o
barbie dubla imi desfigureaza gatul. In realitate, sunt oricum, numai
arogant nu. Imi cunosc trasaturile urate si stiu ca picioarele mele sunt
incretite ca pielea. De fapt, asta ma deranjeaza atat de mult incat imi tin
capul ridicat, astfel incat sa nu imi vad picioarele urate. Tu vezi numai
partile mele proaste. Inchizi ochii la calitatile si la frumusetea mea. N-ai
observat asta? Ceea ce tu numesti urat este exact ce admira oamenii la
mine.

Umbre pe cadranul solar

Odata, in Orient, un rege a vrut sa faca o bucurie supusilor sai .
Deoarece ei nu stiau ce este acela un ceas, s-a intors dintr-o calatorie cu
un cadran solar. Darul lui a schimbat vietile oamenilor din imparatie. Ei
au inceput sa faca distinctie intre partile zilei si sa-si imparta timpul.
Devenind mai punctuali, ordonati, de incredere si muncitori, au dobindit
mari bogatii si un nivel ridicat de viata. Cind regale muri, supusii lui s-au
intrebat cum ar putea aduce un omagiu realizarilor sale. Deoarece
cadranul solar simboliza generozitatea regelui si ii datorau succesele lor,
s-au decis sa construiasca in jurul cadranului un templu splendid, cu o
cupola de aur. Dar, cand templul a fost terminat si cupola inaltata
deasupra discului, razelele soarelui nu au putut ajunge la discul solar.
Umbra, care le indicase cetatenilor ora disparuse; punctul comun de
orientare, cadranul solar, era acoperit. Ca urmare, unii oameni nu au mai
fost punctuali, altii-de incredere, iar altii-harnici. Fiecare a facut ce l-a
taiat capul si imparatia s-a prabusit.
Broscuta Artemis

A fost odata o micuta broscuta, pe care o chema Artemis. Ea locuia cu

tatal si cu mama sa, fericita si lipsita de griji. Intr-o zi tatal si mama sa au
plecat in padure si s-au intors cu alta broscuta. Mai intai, Artemis a fost
multumita, insa dupa un timp a inceput sa nu mai fie atat de fericita ca
inainte. Ea spunea: "Intr-adevar, viaaa mea nu mai este la fel. De cand a
aparut sora mea nu se mai ocupa de mine la fel ca inainte. Acum se
preocupa de ea si vorbesc mai mult de ea decat de mine!"
Intr-o zi tatal a invitat-o pe Artemis la o plimbare cu el. Au mers mpreun
si la un moment dat tatal a intalnit un om pe care il cunostea bine. Era un
prieten de-al lui pe care nu-l mai vazuse de mult. Acesta i-a spus: "E a ta
aceasta micuta broscuta? Cum o cheama? Artemis? O, ce mare s-a
facut! Inseamna ca face multe lucruri singura: merge, cant si bineinteles
ca o ajuta pe mama sa. Nu mai este nevoie sa se ocupe cineva de ea tot
timpul acum." Tatal sau a fost mandru sa-l aud pe acel domn spunand
toate acele lucruri. Era multumit, si Artemis la fel. S-au intors acasa mult
mai fericiti decat inainte."

Rabinul si povestea

Intr-o zi un rabin a fost ntrebat cum trebuie spusa o poveste. O poveste

trebuie spusa in asa fel incat sa poarte propria-i magie in ea insasi. A
continuat, povestind urmatoarele: Bunicul meu era schiop; intr-o zi a
fost invitat de catre stapinul sau, pentru a-i spune o poveste. Bunicul
meu povestea ca stapinul sau avea obiceiul sa topaie si sa danseze in
acest timp. Prins de poveste, bunicul meu s-a ridicat si a inceput sa sara
si sa danseze, asa cum facea stapinul sau. Din acel moment, a fost
vindecat de infirmitatea sa. Iata cum trebuie spusa o poveste!"

Cincizeci de ani de politete

Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de
casnicie. In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi:
De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat
partea crocanta din chifla de la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa
ma bucur de aceasta delicatesa eu insami.
A intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealalta
jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat
mana si i-a spus:
Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De
peste cincizeci de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi
place cel mai mult. Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o
mananci, fiindca-ti place atat de mult.

Patru copii

Patru spermatozoizi se plimbau foarte enervati si nelinistiti intr-un loc

necunoscut si ciudat. Erau framantati de o multime de intrebari asupra a
ceea ce le rezerva viitorul.
Iat insa ca deodata s-au simtit in mod irezistibil atrasi catre un tunel
secret; la capatul lui se afla lumina si libertatea. Cei 4 camarazi se aflau
ntr-un loc simpatic si cald. Au realizat atunci ca suferisera o
transformare minunata. In aceast lume noua locuiau acum dou fetite si
doi baietei. Zilele treceau si fiecare se distra si era fericit acolo. Nu aveau
de ce sa-si faca griji in privinaa mancarii, caci un tub misterios le aducea
tot ce aveau nevoie. Pe masura ce inaintau in varsta, se simteau din ce
in ce mai familiari unii cu ceilalti, asa incat dupa o lun au organizat o
petrecere pentru a-si aniversa prima lor luna de existenta. Timpul trecea,
se succedau petrecerile aniversare si ei deveneau tot mai maturi....
Dup a opta luna, intr-o seara, unul dintre ei a decis sa exploreze putin
mediul inconjurator. In drumul sau a aparut, deodata, un tunel de care sa simtit in mod irezistibil atras si la capatul caruia era o lumina
extraordinara. La jumatatea drumului prietenul nostru nu putuse, totusi,
sa se decida daca sa-si lase lumea sa placuta si familiala, asa ca s-a
decis sa se intoarca la colegii sai.
"Nu mai putem ramane aici foarte mult timp, le-a spus el celorlaltora la
reintoarcere; cred ca acum suntem atat de maturi incat in curand va
trebui sa parasim aceasta lume".
"Ne este teama sa plecam, au spus ceilalti in cor; nu stim ce ni se va
intampla, suntem foarte anxiosi si nelinistiti."
"Ii voi mai revedea pe ceilalti?" a intrebat unul.
"Imi voi pastra corpul?" a intrebat altul.
"Vom fi fericiti?" a intrebat un al treilea.
"Vor fi oameni care sa se ocupe de noi?" reveni primul. Si astfel
intrebarile curgeau din toate partile.
"Am o foarte vaga idee despre ceea ce ne asteapta, a spus aventurierul
nostru. Dupa ce am trecut printr-un tunel plin de veselie, era parca o
lumina intensa si minunata si poate ca o alta lume..."
Primul a fost chemat unul din cei doi baieti, apoi cele dou fetite i-au

urmat la un interval mai mult sau mai putin lung si ultimul care parasi
locul fuse chiar exploratorul nostru.
N-am mai auzit vorbindu-se de ei, insa presupun ca au fost in mod placut
surprinsi sa ajunga in acest alt univers...
Cheile pierdute
Un barbat s-a dus intr-o seara la bar si a parcat masina langa trotuar. A
intrat in bar si a baut cateva pahare, iar dupa cateva ore a plecat. S-a
indreptat spre masina si s-a cautat in haina si in buzunarele pantalonilor
dupa chei, dar nu le putea gasi, asa ca a inceput sa se uite in jurul
masinii si pe trotuar. Un politist l-a observat, s-a dus spre el si l-a intrebat
ce face, la care barbatul i-a raspuns ca isi cauta cheile pe care le
pierduse. Fiind un politist foarte prietenos, acesta s-a oferit sa il ajute si
cei doi au continuat sa caute cheile pierdute. Nu dupa mult vreme, fara
sa vada vreo urma de chei, politistul l-a intrebat pe barbat daca era sigur
ca isi pierduse cheile n acel loc. Barbatul a raspuns ca nu isi pierduse
cheile langa masina, ci in tufisuri, care erau la ceva distanta de acolo.
Politistul a fost mai degraba surprins si un pic furios sa auda asa ceva
deoarece pierduse ceva timp cautand cheile. Atunci de ce le cautam
aici? a intrebat politistul, la care barbatul a raspuns: Pentru ca aici e
mai multa lumina!
Doi prieteni i patru femei
Ce minunat e s ai dou femei! Astfel perora un om ctre unul dintre
prietenii si, n timp ce i fumau pipa ntr-o cafenea. Cu cele mai
nfloritoare cuvinte, el luda varietatea i splendoarea de a vedea cum
dou flori pot mirosi att de diferit. Ochii prietenului su se fceau din ce
n ce mai mari. Prietenului meu trebuie s-i fie la fel de bine ca n
paradis, se gndi n sine. De ce n-a gusta i eu dulceaa a dou femei,
aa cum face probabil prietenul meu? Curnd dup aceea se cstori cu
nc o femeie. Cnd ncerc s mpart patul cu ea n noaptea nunii lor,
femeia l respinse mnioas. Las-m s dorm, spuse ea. Du-te la
prima ta soie. Nu vreau s fiu a cincea roat de la cru. Ori eu, ori
cealalt soie. Spre a gsi consolare, merse la cealalt femeie. Dar
cnd ncerc s se strecoare n pat lng ea, aceasta se plnse: Nu cu
mine. Dac te-ai cstorit cu a doua femeie i eu nu sunt destul pentru
tine, ntoarce-te pur i simplu la ea. Nu mai avea altceva de fcut dect
s-i prseasc propria cas i s mearg la cea mai apropiat
moschee, spre a gsi un loc de dormit. Cnd ncerc s adoarm n
poziia de rugciune, auzi pe cineva dregndu-i vocea n spatele lui.

Uimit, se ntoarse, cci persoana care tocmai sosise nu era altcineva

dect bunul su prieten, care btuse cmpii despre ct de minunat era
s ai dou soii. De ce ai venit aici ? l ntreb, uluit.
Soiile mele nu m las s m apropii de ele. Asta se ntmpl de mai
multe sptmni.
Dar de ce ai spus ct de grozav este s trieti cu dou femei? Ruinat,
prietenul rspunse: M-am simit att de singur n aceast moschee, i
am vrut s am un prieten lng mine.

Despre norocul de a avea dou soii

Un eic avea cel mai mare noroc de pe pmnt: avea dou soii.
Simindu-se nespus de fericit, se duse la bazar i cumpr dou coliere
identice, pe care le drui soiilor sale, dup ce petrecuse cteva ore
fericite cu ele. Singura condiie era ca fiecare soie s promit s nu-i
spun celeilalte. Dar nici o bucurie pmntean nu rmne netulburat.
ntr-o zi, soiile, strnite de rivalitate i gelozie, venir la el i l
bombardar cu ntrebrile. ,,Spune-ne, cel mai splendid dintre brbai,
pe care dintre noi o placi cel mai mult?
,,Dragele mele, v iubesc pe amndou mai mult dect orice, se apr
eicul mpciuitor.
Nu, nu, protestar femeile, vrem s tim de la tine care dintre noi
primete mai mult din dragostea ta.
Dar favoritele mele, de ce inei s fii nemulumite ? V am pe
amndou n inima mea. Dar femeile nu erau mulumite doar cu att.
Nu scapi de noi. Haide vorbete. Cine este regina inimii tale ?
Fiindc nu se mai putea supune ntrebrilor insuportabile ale soiilor sale,
i cobor vocea promitor i opti : Dac trebuie neaprat s tii, v
voi spune adevrul. Cea pe care o iubesc cel mai mult, este cea creia iam dat lniorul de aur. Ambele femei se uitar una la cealalt victorios
i fur mulumite.
Buddha crestin

Un calugar a vizitat universitatea din Tokyo. Cand s-a intors la manastire

si-a intrebat maestrul daca citise Biblia crestina. Nu, a raspuns
maestrul. Te rog citeste-mi ceva din ea. Calugarul a deschis Biblia la
Predica de pe Munte si a inceput sa citeasca. Dupa ce a citit cuvintele lui
Cristos despre crinii de pe camp, a facut o pauza. Maestrul a tacut mult
timp. Da, a spus in final. Acela care a spus aceste cuvinte a fost un
iluminat. Ceea ce mi-ai citit este esenta a ceea ce incercam sa te invat
aici.
Omul care nu credea in iubire
Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era
un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra si ca mine, dar ceea ce-l facea
sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca
iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea
de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a
petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe
care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.
Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu
este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i
manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le
spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de
mult ar cauta-o.
Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a
citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit
astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot
felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea
este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou,
creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti
doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de
aceasta doza zilnica.
Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre
un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie
mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care
are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat
nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu
celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu
ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult
si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii
oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de
droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste
tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza
de dragoste, adica de drog. Ce ma voi face daca ma va parasi? Teama
il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: Imi apartine! El devine
astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza.
Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau
mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care
are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de
teama de a nu fi abandonat.
Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista
iubirea: Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie
de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde
este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva.
In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile
tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se
vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau.
Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei
chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat
dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si
incalce promisiunile facute.
Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa
manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul
Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a
disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala,
rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc.
Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica
de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri.
Unde se mai poate vorbi insa de iubire?
El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna
30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme
impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: Am
supravietuit casniciei. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de
regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum,
persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga
razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste
cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. Ea este a mea. El este
al meu.
Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru
care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: Eu am
trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi
manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii.
Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele
sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo,
asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum
plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o
daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a
spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. Uimitor, i-a raspuns el, o
femeie care crede ca iubirea nu exista! Evident, a dorit sa afle mai multe
despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram
foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la
gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc
loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul
s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si
de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru
el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A
incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect.
Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l
mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.
Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi
de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au
crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre
noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe
altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut
ceva ce nu exista. De aceea plang.
Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si
devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul.
Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa.
Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce
sa ne mai obosim sa cautam iubirea?
Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o
relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata.
Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti
impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il
controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a
continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata
li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva
lipsea din viata fiecaruia dintre ei.
Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o
idee absolut ciudata: Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este
iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu
are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma
religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la

ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile
asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale.
Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta
celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma
simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt
gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes.
Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.
De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a
trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat
vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu
mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in
iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca
este.
Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas
uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat
sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre
ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile
de bucurie, caci erau atat de fericiti.
Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o
noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una
care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire
incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a
produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva.
Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i
daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit
insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea
coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion
de cioburi.
Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si
tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in
varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul
pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a
pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui
care nu credea in iubire.

Culorile curcubeului

Pe o insula indepartata, niste tineri invatacei, ce cercetau existenta

umana, atit din punct de vedere teoretic cit si practic, au venit la marii
intelepti...
Primul invatat a propus o filosofie de viata pornind de la culoarea
albastra. Acesta subliniaza cu convingere ca albastrul este culoarea cea
mai importanta a curcubeului...
Cel de-al doilea intelept, imbracat in intregime in vesminte rosii, le
expune o filosofie total diferita. El lauda culoarea rosie, care ar fi cea mai
importanta pentru realizarea confortului oricarei persoane.
Contrar primilor doi, cel de-a treilea lauda meritele culorii galben. El le
vorbeste pe larg despre pace, despre confort si liniste. Dupa acest
ntelept a alege galbenul inseamna a alege pacea interioara.
Apoi, ei asista la prezentarea filozofiilor fondate pe combinarea a doua
culori primare... Si acum fiecare intelept pretinde ca modul sau de
explicare este cel mai eficient pentru intelegerea existentei umane. Dupa
toate aceste discursuri, majoritatea invataceilor erau confuzi si
dezorientati; se ntrebau ce culoare sa aleaga si dupa care criteriu.
Dupa citeva zile de reflectie au fost chemati la ultima intilnire, unde
fiecare trebuia sa-si prezinte propria orientare. Spre marea lor
surprindere au fost primiti de marele guru al insulei, care a numarat
rezultatele: combinari de culori - 58%; albastru - 20%; galben - 13%; rosu
- 9%.
Marele guru le-a propus apoi o experienta. A dispus culorile curcubeului
pe un disc, apoi, a inceput sa-l invarteasca. Pe masura ce el accelera
miscarea, aparea, spre marea lor uimire, culoarea alba. Au inceput sa
discute, atunci, despre natura si compozitia acestui nou fenomen.

Alergand dupa doi iepuri

Un elev la arte martiale l-a intrebat pe profesorul sau:
As vrea sa stiu mai multe despre artele martiale. In plus fata de faptul ca
studiez cu tine as vrea sa mai studiez si cu un alt maestru pentru a
invtata inca un stil. Ce crezi de ideea asta?
Cel care alearga dupa doi iepuri, a spus maestrul, nu prinde nici unul.

Pe cine sa crezi ?
Poti sa-mi imprumuti magarul in dupa- amiaza asta ? il intreba un
fermier pe mullah.
Draga prietene, raspunse mullahul, stii ca sunt oricind gata sa-ti dau
ajutor cind ai nevoie de el. Inima mea vrea sa-ti imprumut magarul,
drept-credinciosule. Imi bucura ochii sa te vad aducindu-ti acasa recolta
cimpului cu magarul meu. Dar ce pot sa spun, draga prietene? Pe
moment, magarul meu e la altcineva.
Miscat de sinceritatea mullahului, fermierul ii multumi mult, spunindu-i :
Pai, chiar daca nu m-ai putut ajuta , cuvintele tale binevoitoare m-au
ajutat foarte mult. Dumnezeu sa fie cu tine, o nobile, bunule si inteleptule
mullah! Dar, in timp ce fermierul era inca intepenit intr-o plecaciune
adinca, un raget infiorator veni dinspre staul. Fermierul tresari, se uita in
sus, socat, si, in cele din urma, intreba neincrezator: Ce-mi aud
urechile? De fapt, magarul tau este aici! I-am auzit vocea de magar!
Mullahul se facu rosu de manie si striga : Nerecunoscatorule! Ti-am
spus ca magarul nu este aici! Pe cine crezi mai mult: pe mullah sau
tipetele stupide ale unui si mai stupid magar.

Magicianul
Mullahul, predicator, vru sa ia niste nuci pentru sotia sa, pentru ca
aceasta ii promisese sa-i gateasca fesejan, o micare preferata cu nuci. In
bucuria anticiparii mincarii sale preferate, mullahul baga adinc mina in
borcanul cu nuci si apuca atitea, cite a putut prinde cu o singura mina.
Cind incerca sa isi scoata mina din borca, mina i se blocase inauntru.
Oricit trase si rasuci, borcanul nu-i elibera mina. Tipa, gemu si blestema
intr-un fel in care mullahul chiar nu ar trebui. Dar nimic nu fu de ajutor.
Chiar si cind sotia lui lua borcanul si trase de el cu toata puterea, nu se
intimpla nimic. Mina lui ramase blocata in gitul borcanului. Dupa multe
incercari zadarnice, isi chema vecinii pentru ajutor. Toata lumea urmari
cu mare interes aceasta scena care se desfasura dinaintea lor. Unul
dintre vecini cintari situatia din ochi si il intreba pe mullah cum s-a
petrecut accidentul. Cu o voce jalnica si gemete de disperare, mullahul ii
povesti despre nenorocirea sa. Vecinul zise: Te voi ajuta, daca faci
exact cum iti spun eu.
Promit ca fac tot ce spui, numai sa ma scapi de acest borcan ingrizitor.
Atunci vira-ti si mai adinc mina in borcan.
Acest lucru i se paru ciudat mullahului, cum adica sa-si bage mina si mai
adinc in borcan, cind voia sa si-o scoata de acolo? Dar facu asa cum i se
spusese.
Vecinul continua : Acum deschide-ti mina si da drumul nucilor pe care le
tii. Cererea aceasta il supara pe mullah. In definitiv, el vroia nucile
pentru mincarea lui preferata si acum trebuia, in schimb, sa le dea
drumul. Fara nici o tragere de inima, urma instructiunile celui care il
ajuta. Omul ii spusese acum : Fa-ti mina foarte mica si trage-o usor
afara din borcan.
Mullahul facu acesta si, iata, fara nici o problema, isi scoase mina din
borcan. Dar nu era multumit pe deplin. Mina mea e libera acum, dar
unde sunt nucile ? In acest moment, vecinul lua borcanul, il rasturna si
lasa sa curga cite nuci voia mullahul. Cu ochii holbati si gura cascata,
mullahul privi si spuse : Esti magician?

Visatul
Un mare maestru Zen a visat ca este un fluture care zboara. In vis nu
era constient de individualitatea sa ca persoana. Era doar un fluture.
S-a trezit brusc si s-a regasit pe sine ca persoana.
Apoi insa s-a gandit Sunt un om care a visat ca este fluture sau un
fluture care viseaza ca este om?

Povestea Regelui Solomon

Erau odata 2 femei...care locuiau in aceasi casa....mancau impreuna,
dormeau impreuna...imparteau totul. Cand una dintre ele a ramas
gravida se facu ca si cealalta sa ramana...si astfel isi traiau ele viata
linistite. In momentul in care una dintre ele a nascuta la cateva ore dupa
nascu si cealalta! Intr-o zi una din femei, din neatentie, se aseza pe
copilul ei si il strivi. De ciuda lua copilul viu al celeilalte femei si puse in
locul lui pe cel mort.
Seara cand veni cealalta femeie aceasta din urma isi dadu seama de
fapta primeia si o intreba: "Asta nu este copilul meu...de ce ai schimbat
copiii?". Femeia se apra si spunea ca nu este adevarat.
Si au continuat asa femeile pana cand s-au decis sa-si caute dreptate la
regele de pe atunci, marele rege Solomon!
Ajunse in fata regelui acesta le ceru sa vorbeasca pe rand: "femeia
aceasta si-a omorat copilul si l-a schimbat cu al meu, facandu-ma sa
cred ca este al meu!". Cealalta femeie ca sa se apere spuse " nu este
adevarat...nu am schimbat nimic...acesta este copilul meu...al ei a
murit!".
Ascultandu-le regele Solom ceru sa i se aduca copilul si o sabie. Lua
copilul si ridica sabia spunand: "vom imparti copilul in doua ca sa facem
pace!". La auzul acestor cuvinte - mama copilui cazu in genunchi si
spuse regelui: "Nu omori copilul...mai bine da-l acestei femei...dar nu il
omori!". Cealalta femeie - care il schimbase - spune: "Imparte-l in doua!".
Atunci regele Solomon poruncise: "Da-ti copilul primei femei - ea este
mama naturala a copilului! Pentru ca o mama nu accepta niciodata sa-si
sacrifice copilul"!

Profetul i lingurile lungi

Un credincios ortodox veni la profetul Elijah. Era mboldit de ntrebarea
despre iad i rai, pentru c vroia, firete, s-i triasc viaa
corespunztor. "Unde este iadul, unde este raiul ?" Rostind aceste
cuvinte, se apropie de profet, dar Elijah nu i rspunse.l lu pe om de
mn i l duse, pe alei ntunecate, la palat. Trecur printr-o poart de
fier i intrar ntr-o ncpere larg, nesat cu muti oameni, bogai i
sraci, unii n zdrene, alii mpodobii cu bijuterii. n mijlocul camerei, o
oala mare de sup, numit "asch", sttea deasupra unui foc aprins.
Vasul ce fierbea mprtia o arom minunat prin ncpere. n jurul
lui,grupuri de oameni, cu obrajii supti i ochii goi cutau s-i obin
poria de sup. Cel care venise impreun cu Elijah fu uimit cnd vzu
lingurile pe care le purtau oamenii, pentru c erau la fel de mari ca
oamenii inii. Fiecare lingur era alcatuit dintr-un castron de fier,
incandescent de la focul supei, i, chiar la capt, un mner mic de lemn.
nfometaii dibuiau lacomi in oal .Dei fiecare vroia poria lui, nu o
obinea nimeni. Era dificil s ridice lingura din oal i,fiind ea foarte
lung, nici cei mai puternici nu puteau s o duc la gur. Cei mai
obraznici ii ardeau chiar braele i faa sau vrsau supa pe vecinii lor.
Ocrndu-se unul pe altul, se luptau i se loveau unul pe cellalt cu
lingurile pe care ar fi trebuit s le foloseasc pentru a-i astmpra
foamea.Profetul Elijah i lu nsoitorul de mn i i zise:"Acesta este
iadul !" Prsir ncperea i,n curnd,nu mai putur auzi ipetele
infernale dindrtul lor.Dup o lung cltorie prin pasajele ntunecate,
intrar ntr-o alt ncpere. i aici erau muli oameni care stateau, n
mijlocul camerei era, din nou, o oal cu sup fierbinte. Fiecare dintre
persoanele prezente avea o lingur gigantic n mn, exact ca i cele
pe care Elijah i omul le vzuser n iad. Dar aici oamenii erau bine
hrnii. Putea fi auzit doar un murmur linitit, multumi, laolalt cu
sunetele lingurilor cufundate in sup. ntotdeauna lucrau impreun cte
doi oameni. Unul cufunda lingura n oal i i hrnea partenerul. Dac
lingura devenea prea grea pentru o persoana, ali doi ajutau cu

instrumentele lor, astfel nct toat lumea putea mnca n pace. De

ndat ce unul mnca de ajuns, era rndul altcuiva. Profetul Elijah i
spuse nsoitorului su: "Acesta este raiul!"

Hakimul stie totul

Un brbat a fost lovit de o boal serioas i se pare c moartea sa era
aproape. Din team, soia sa a chemat un hakim, doctorul de la ora.
Hakimul l-a consultat mai mult de patru ore, i-a verificat pulsul, i-a pus
capul pe pieptul brbatului, l-a ntors pe burt i apoi pe partea cealalt,
l-a ridicat n picioare i apoi l-a aezat n ezut, i-a deschis ochii, s-a uitat
n gura sa i apoi a spus cu convingere:
Drag femeie, din pcate am veti triste pentru tine; soul tu este
mort de dou zile.
n acest moment, brbatul bolnav s-a ridicat n capul oaselor i a scncit
speriat:
Nu, draga mea, sunt nc viu.
Soia l-a plesnit peste cap i a replicat furioas:
Linite! Hakimul este un expert. El trebuie s tie.
(Poveste persan)