Despre semnele precoce ale autismului

Am citit multe pe site-urile de specialitate, in carti si pe bloguri si am observat si din proprie

experienta ca sunt multe semne care anunta probleme in dezvoltarea copilului. Legat de autism, se
pare ca s-a ajuns la performanta diagnosticarii problemelor din spectrul autist inca de la 6 luni, ceea
ce este foarte bine. Astfel parintii se pot obisnui cu ideea si vor incepe mai devreme terapia de
recuperare.
Un copil mai mic de 6 luni prezinta drept semne in primul rand tulburarile de somn si de alimentatie,
in forme severe. Dezvoltarea fizica este diferita in sensul unei tinute neobisnuite, rasucire compacta
a corpului, fara segmentarea miscarilor, hipotonie musculara, iar dezvoltarea perceptiei auditiva
este redusa, caracterizata prin indiferenta la sunete, perceptia vizuala este perturbata de anomalii de
focalizare. Dani era foarte agitat, nu a dormit normal pana la 2 ani si nu a fost niciodata pofticios sau
curios sa incerce si alt fel de mancare, in afara laptelui cu cereale, iaurtului, budincii si piureului de
legume cu carne.
Intre 6 si 12 luni un copil cu probleme nu reuseste sa stea in fund la 6-7 luni, nu incearca sa mearga
in picioare spre sfarsitul perioadei, sau daca o va face se vor observa perioade mari intre miscari,
cam 15 minute sau mai mult si mersul are o asimetrie ca de rata. Nu vocalizeaza mai deloc si nu
face nici macar pa(la revedere) si nu arate cu degetul ceva. Nu este interesat de oameni, nu-i
priveste, nu le raspunde, se focalizeaza pe un obiect. Unii copii plang foarte mult, din orice si se
opresc foarte greu. Altii sunt agresivi cu ei insisi, se zgarie pe fata, isi smulg parul, se musca de
maini, se lovesc rau cu capul de orice si par insensibili la durere, sau agresivi doar cu ceilalti, folosind
in special muscatul si zgariatul.
Tot acum apar semnele fizice evidente, ca fluturatul mainilor sau degetelor. Dani a stat tarziu in
fundulet, pe la 9 luni. Unii copii incep sa mearga exclusiv pe varfuri. Si Dani incepuse sa faca la fel
dar am rezolvat problema mai tarziu cand psihologopeda ne-a sfatuit sa-l invatam sa mearga si pe
calcaie si sa alternam totul intr-un joc. Treptat a renuntat la mersul pe varfuri preferandu-l pe cel pe
calcaie.
Contact vizual sporadic avea doar cu mine iar atunci cand il strigam, nu raspundea decat daca ma
apropiam de el si-i semnalam prezenta mea. L-am suspectat ca nu aude si l-am dus la 1 an si 2 luni
la ORL, unde ni s-a spus ca are un inceput de otita la urechea dreapta dar in rest este totul bine. Dani
capatase deja un tic, se tragea de urechea dreapta, dar cand il apasam pe ea nu-l durea.
Etapa cea mai evidenta este intre 1 si 2 ani cand limbajul stagneaza la cel mult 3-4 cuvinte si nici
acelea folosite cu intentie. Cam tot in perioada asta se poate produce si regresia in cazul celor care
au evoluat relativ normal, adica cei care spuneau sau aratau lucruri, initiau contact cu alte persoane,
acum se vor inchide in ei. Este adevarat ca aceasta perioada este perioada negativitatii, dar daca
refuzul de a vorbi si interactiona se combina si cu stereotipii este clar ca exista o problema. Un copil
cu autism nu are inventivitate in joc, are putine jucarii agreate si le utilizeaza intr-un singur fel, le
invarte, le freaca, le insira, unii le ling sau miros.
Tot un semn important este lipsa contactului vizual si fizic, imbratisari, cu parintii, si faptul ca
mimica lui este monotona, inexpresiva, nu rade, nu zambeste. Dani schita foarte rar un zambet iar
de ras din tot sufletul l-am auzit dupa 2 ani, cand incepusem deja terapia. Intre 1 si 2 ani a avut o
perioada in care isi scrasnea dintii intr-un mod foarte ciudat si infricosator, inclusiv in somn. Imi era
teama sa nu-si sparga dintii care si asa ii cresteau ingrozitor de greu si de lent.