You are on page 1of 1

unde pleci suflete?

i dac mna ta cea dreapta te smintete pe tine, taie-o i o arunc de la tine

i-am fost mna semntorului din pustie


rsdind toate cuvintele ce am avut
le-am udat cu tceri prelungi
i-am ateptat culesul
dar roada a czut scuturat
de aria ateptrilor
i pentru c sminteala lucreaz
am tiat mna i am aruncat-o de la mine

i-am fost cuvntul pildei


ateptnd s trec pragul buzelor
dar ceaa m-a cuprins
valurind sunetele
pn la estompare,
i pn la arderea de tot
eram att de multe cuvinte
c m i mir cum de nu mi-am ajuns

de la iluzie cernut-n aburul amiezelor


pn la inconsistena cenzurat,
am ajutat lumina s taie poteci n carnea ntunericului
desprind tcerile de cuvinte
i pentru c potopul acoperea uscciunea
am aruncat ancore i catarge
cutnd limanul
ultimei liniti