Mihai Eminescu a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de
cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura romn. Poezia FLOARE ALBASTRA a aparut n revista Convorbiri literare la 1 aprilie 1873,fiind printre primele poezii publicate n revista Convorbiri literare. Poezia are ca motiv "floarea albastr", un motiv romantic, care apare i n alte literaturi,cum ar fi n literatura german, la Novalis, ntr-un poem romantic, unde floarea albastr se metamorfozeaz n femeie lund chipul iubitei i tulburnd inima eroului. Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare in versuri in care autorul isi exprima in mod direct sentimentele,gandurile si ideile prin intermediul eului liric ,cu ajutorul proceseelor artistice. Romantismul este un current literar dezvoltat in Europa la safarsitu secolului al XVIII lea ,aparut ca o reactie impotriva clasicismului . Poezia Floare albastra se incadreaza in estetica romantic prin tema,motive literare pe baza carora este construita poezia. Floare Albastra reprezinta o egloga , o idila cu dialog plasata intr-un cadru rustic , o meditatie, cu rezonante asuora aspiratiei catre absolut, dar si o elegie prin exprimarea sentimentelor de tristete ,regret,melancolie. Tema iubirii este redat din dou perspective, care corespund, in structura poeziei celor dou planuri lirice : cel feminin i cel al brbatului, care ilustreaz cele dou modaliti de a nelege lumea i iubirea. Planul iubitei are forma unui monolog alctuit dintr-un repro, o provocare inocent i o ncercare de seducie. Planul brbatului confer poeziei caracter de meditaie, subliniind condiia geniului. Vocea liric feminin reproeaz geniului nstrinarea, preocuparea pentru absolut, avertizndu-l c fericirea nu st n cmpiile asire, ci n iubirea specific lumii terestre : Nu cta n deprtare / Fericirea ta, iubite !. Principiul masculin este contemplativ : Eu am rs, n-am zis nimic ; Ca un stlp eu stam in lun i meditativ : Totui este trist n lume. Motivul "Florii albastre" se ntlnete la romanticul german Novalis i semnific la acesta mplinirea iubirii ideale dup moarte, ntr-o alt lume, cndva, cu sperana acestei mpliniri. n literatura italian, n poezia lui Leopardi, motivul "Florii albastre" sugereaz puritatea iubirii i candoarea iubitei. La Eminescu, motivul "florii albastre" semnific aspiraia spre iubirea ideal posibil, proiectat n
viitor, dar i imposibilitatea mplinirii cuplului, idee mbogit de poet cu accente
filozofice profunde privind incompatibilitatea a doua lumi diferite Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme floare, reprezentandefemeritatea, delicatetea si albastru sugerand infinitul cosmic dar siaspiratia. Titlul este o metafora simbol, un motiv romantic care apare si in alteliterature. In literature germana, in lirica lui Novalis floarea albastra semetamorfozeaza in femeie luand chipul iubitei si tulburand inima eroului. Inliterature italiana, in poezia lui Leopardi, motivul florii albastre sugereazapuritatea iubirii si candoarea iubitei. Iar la Eminescu reprezinta vointa dar sinostalgia nesfarsitului sau femeia ideala. De asemenea albastrul, simbolizeaza infinitul, departarile marii si alecerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza dorintele. Exist dou cmpuri semantice eseniale, care contureaz o dat n plus antiteza dintre principiul feminin i cel masculin. E vorba de cmpul semantic al cosmosului: stele, nori, ceruri nalte, bolta cea senin, luna i de cmpul semantic al terestrului: codrul cu verdea, izvoare, vale, stnca, prpastia. Pe de o parte, vocea masculin viseaz s ating mcar pentru o clip cele mai nalte gnduri elaborate de mintea uman, el tinznd ctre raionalitate (ruri n soare), cultur universal (cmpiile Asire ) i profunzime poetic (ntunecata mare). Pe de alt parte, vocea feminin se dedic emoiilor telurice, pasiunilor vremelnice i extazului produs de beia simurilor. n plan general, poezia aduce n atenia cititorului un conflict mai vechi, acela dintre detaarea apolinic i exuberana dionisiac. Ca in toate poeziile de dragoste, domina si aici timpul viitor al verbelor care exprima trairile interioare ale unei iubiri perfecte, care, daca s-ar implini, fericirea ar fi deplina, de aceea ea este proiectata in viitor: "vom sedea", "mi-i spune", "mi-i tinea", "mi-i spune". Epitetul "dulce", caracteristic artei poetice eminesciene, surprinde si aici prin inedit, in comparatiile: "dulci ca florile ascunse" sau metaforele: "dulce minune", "dulce netezindu-mi parul", "dulce floare", in epitetele "de-aur parul", "albastra, dulce floare" si expresii populare: "de nu m-ai uita incalte", "Nime-n lume n-a s-o stie. Muzicalitatea trista a poemului este sustinuta de elemente de prozodie : rima imbratisata ,ritmul trohaic, amsura versurilor de 7-8 silabe. Se remarca inovatii precum dispunerea in rima a unor parti de vorbire diferite : dispare floare Imaginarul poetic se realizeaza cu ajutorul diversitatii figurilor de stil: epitetul (trestia cea lina), personificarea (izvoare plang in vale), comparatia (rosie ca marul), metafora (rauri in soare), simbolul (floare albastra). La nivel lexicosemantic, cele doua campuri semantice care polarizeaza opozitia structurala a poemului sunt cosmicul (stele, nori, ceruri nalte) si spatiul terestru (codru, izvoare, vale, balta, trestie). Se utilizeaza termeni si forme populare, precum: incalte, nu cata, nime, iar limbajul familiar accentueaza intimitatea.
In opinia Floare albastra reprezinta una dintre marile opere eminesciene
care aduce o inovatie la nivelul rimei si dispunerea a doua parti de vorbire diferite in vers . In conculuzie , poemul Floare albastra reprezinta o capodopera a creatiei eminesciene din etapa de tinerete , purtand idei si teme dezvoltate ulterior in Luceafarul