www.referat.

ro

ENZIME SI HORMONI

Glandele endocrine sintetizeaz i elibereaz direct n

circulaia sangvin substanele chimice numite hormoni.
Acestea sunt produse biologice cu aciune extrem de puternic
n doze extrem de mici, la concentraii sangvine de miimi de
miligram (microgram) sau milionimi de miligram (picogram). n
organe i esuturi exist receptori specifici pentru hormoni, care
au o structur complex, care le permite s fie activai de
cantiti att de mici de hormon i care la rndul lor
declaneaza n celule un lan de reacii chimice metabolice,
care au drept rezultat funcionarea celulelor, a esuturilor i
organelor. Ca produi ai sistemului endocrin hormonii sunt un
sistem de coordonare a funciilor ntregului organism, cu scopul
adaptrii la variatele schimbri ale mediului exterior; ca
mecanism de protecie, organismul caut s menin constant
compoziia mediului intern, a mediului n care triesc celulele,
adic s menin homeostazia. n acest proces de adaptare
coordonarea nervoas i endocrin sunt eseniale.
Glandele endocrine tradiionale sunt hipofiza i epifiza,
glande endocraniene, tiroida i 4 paratiroide, situate la gt,
corticosuprarenala i medulo-suprarenala, situate deasupra
rinichiului, ovarul (la femei) i testiculul (la brbat) ca glande
sexuale, pancreasul. Tranzitor, funcioneaz la gravide placenta,
iar la copil timusul, ultimul cu rol esenial n dezvoltarea
sistemului de protecie imunologic a organismului.
n afar de aceste glande cu funcie endocrin
predominant, exist numeroase organe ale cror celule pot
produce i hormoni, de exemplu ficatul produce somatomedina,
care asigur creterea, tractul gastrointestinal produce
numeroi hormoni gastrointestinali cu rol n digestie, iar creierul
are neuroni care produc cei mai activi hormoni cunoscui pn
n prezent, numii neurohormoni, care asigur controlul direct al
sistemului endocrin de ctre sistemul nervos, i care sunt
obiectul de studiu al unei noi tiine, neuroendocrinologia.
Esena fiziologiei i patologiei glandelor endocrine este
dependent de hormonii produi de glande . Aceste substane
chimice au o structur chimic n general cunoscut.

Majoritatea au fost sintetizai i pot fi folosii ca medicamente.

Pentru unii din ei, a cror sintez chimic este dificil, cum este
hormonul de cretere (GH) al hipofizei sau insulina
pancreasului, s-au pus la punct tehnici de inginerie genetic;
snt produi de bacterii n care s-au introdus acizi
dezoxiribonucleici recombinai, adic cu fragmente din acizii
nucleici ai omului, care conin programul genetic de sintez a
acestor hormoni.
Progresele chimiei moderne au permis s se sintetizeze
substane nrudite cu hormonii naturali, dar mult mai puternici
dect ei, numite analogi sintetici hormonali, i care sunt folosite
curent n terapeutic. Astfel, dexametazonul si prednisonul, ca
analogi ai cortizonului suprarenal, desmopresina ca analog al
hormonului antidiuretic, dietilstilbestrolul ca analog al
hormonilor estrogeni, buseralinul ca analog al neurohormonului
gonadoliberina.
Administrarea hormonilor sau a analogilor lor sintetici ca
medicamente trebuie fcut cu mare pruden, deoarece sunt
substane foarte active, care influeneaz puternic echilibrul
organismului i sunt supui unei autoreglri extrem de precise
prin mecanisme cibernetice rapide de "feedback". Spre
exemplu, orice gland endocrin produce hormonii ei specifici
numai dac concentraia lor sangvin are tendina s scad i
nu mai funcioneaz dac apare o cretere a nivelului sangvin a
acestor hormoni. Dac administrm hormoni din afar, ca
medicamente, fapt foarte rspndit mai ales cnd este vorba de
hormonii cortizonici, glandele endocrine corespunztoare sunt
blocate i se vor atrofia. n cazul suprarenalei, atrofia acesteia
prin corticoterapia prelungit pune n pericol viaa.
Dup locul de producere cunoatem:
a) hormoni hipotalamici:-fac parte din sistemul endocrin
difuz;
Factorii stimultori hipotalamici:
-hormoni eliberatori ai somatotropinei (SRH sau GH-RH)
-hormoni eliberatori ai tireotropinei (TRH) numit i
tireoliberin , este cel mai bine cunoscut .Din punct de
vedere chimic, este un triepid format din acid glutamic ,
histidin i prolin.Structura chimic a acestui compus prezint
ns urmtoarele particulariti: acidul glutamic este sub forma
ciclic, parolina este ncatenat prin hidrogenul iminic , iar

gruparea
amid

carboxilic a parolinei

se gsete

sub form de

- hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH) se mai

numete i corticoliberin a fost pus n eviden prin
cercetrile lui Saffran i Schally(1955).S a artat mai trziu c
acest polipeptid aste alctuit din 41 resturi de aminoacizi
.Concomitent
ce
stimularea
eliberarii
de
corticotropin(ACTH),CRH-ul stimuleaz i eliberarea de ctre
adenohipofiz a unui alt compus biologic activ numit bendorfin.Aceasta are de asemenea structur polipeptidic i
are aciunea opus CHR ului ; este deci un inhibator al ACTH
ului.
- hormoni eliberatori ai aigonadotropinelor(Gn-RH)
- hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RH)
b)hormoni hipofizari:
-somatotropina (GH, growth hormone) este esenial n
procesul de cretere, iar la adult are un rol important n
activitile metabolice. Este sintetizat n celulele acidofile ale
hipofizei anterioare, iar secreia sa din granulele de depozit
intracelulare este reglat de hormonii hipotalamici GHRH
(growth hormone-releasing hormone) i SRIF (somatotropin
release-inhibiting
factor);
sinteza
lor
depinde
de
neurotransmitori, ca serotonina, dopamina, norepinefrina i
peptidele de eliberare a hormonului de cretere.
-corticotropina (ACTH, adenocorticotripina hormone)
hormonul adenocorcotrop sau corticotropina (ACTH) stimuleaz
creterea, dezvoltarea i activitatea secretorie a glandelor
corticosuprarenale.
Hipersecreia
de
ACTH
determina
hipertrofierea corticosuprarenalei i hipersecreie de hormoni ai
acesteia, avnd ca urmare tulburri metabolice.
-gonadotropina (Gn LH i FSH) Hormonii gonadotropi
controleaz funciile gonadelor feminine i masculine. De
asemenea, controleaz secreia glandelor mamare la femeie.
-tireotropina (TSH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si
secretia de hormoni ai glandei tiroide.
-prolactina (PRL) este secretat de hipofiza anterioar i
eliberat episodic. Prolactina apare n ser sub trei forme diferite.
Predomin forma monomeric (80 %) care este activ din punct
de vedere biologic i imunologic; urmeaz n procent de 5-20 %

forma dimeric (big prolactina) care este biologic inactiv, iar n

proporie de 0.5-5 % forma tetrameric (big-big prolactina) cu
activitate
biologic
sczut.
Organul int pentru prolactin este glanda mamar unde i
exercit funcia lactogenic i galactopoietic.
c) hormoni gastrointestinali:
-gastrina: gastrina reprezint un hormon secretat de
celulele G (localizate n poriunea distal a stomacului i n
duoden) ca rspuns la stimularea vagal, ingestia de
alimente/alcool/calciu sau prezena de secreie gastric
alcalin.
Dup eliberarea n circulaie ajunge la nivelul stomacului unde
stimuleaz secreia de acizi, pepsin, factor intrinsec i insulin.
-colecistokinina: hormon secretat de celulele duodenale,
ca rspuns la prezena de alimente parial digerate n duoden.
-secretina: hormon polipetidic secretat de mucoasa
duodenal sub influena coninutului gastric acid. Are rol
stimulator asupra secreiei pancreatice.
d)hormoni pancreatici:
-insulina: este singurul hormon al organismului cu aciune
hipoglicemiant, el face ca glucoza din snge s intre n celule,
care o folosesc pentru producerea de energie.
-glucagonul: este un hormon secretat de ctre pancreas i
care crete concentraia sangvin a glucozei.Glucagonul este
indicat pacienilor diabetici n caz de hipoglicemie cauzat de o
supradozare n insulin care a antrenat o stare de ru sau o
com.
e)hormoni trombocitari:
-tromboxani:
f)hormoni linfocitari:
-leucotrienele: substane chimice sintetizate de celulele
mastoide, bazofile, macrofage i alte esuturi din esutul
arahidonic. Leucotrienele sunt implicate n reaciile inflamatorii
i n rspunsul imun; ele cresc permeabilitatea vaselor sangvine
mici; produc contracia muchilor netezi i atrag neutrofilele la
locul infeciei.
g)hormoni suprarenali

-epinefrina: adrenalina este un hormon produs de glanda

suprarenal ce are un rol primordial n funcionarea sistemului
nervos sinaptic.
-norepinefrina:
-cortisol: este un hormon corticosteroid produs de ctre
cortexul glandei suprarenale i care este implicat n rspunsul la
stress. El crete tensiunea arterial, glicemia, i poate cauza
infertilitate la femei
aldosteron:
h)hormoni renali:
-renina: enzim secretat de o zon a rinichiului situat n
apropierea glomerulilor i denumit aparat juxtaglomerular.
Nivelul reninei n snge crete n cursul anumitor hipertensiuni,
n cursul insuficienelor renale sau cardiace. Din contr, nivelul
su scade n cursul unor dereglri hormonale de origine
suprarenalian (hipercorticism, sindromul lui Conn).
i)hormoni din esutul miocardic atrial:
polipeptidul natrinuretic:

Enzimele
Enzimele sunt catalizatori biochimici propriu-zisi, asadar
sunt compusi care maresc viteza reactiilor chimice ce se
desfasoara in sistemele biologice, fara sa se consume in cursul
lor.
Din cea mai indepartata antichitate sunt cunoscute
procese enzimatice cun sunt fermentatia vinului, dospirea painii
etc. Dar cunostinte sistematice in acest domeniu s-au obtinut
incepand cu identificarea primelor enzime: amilaza din
malt(Kirchoff, 1814), amilaza salivara(Leuchs, 1831) si
pepsina(Schwann, 1836). Ulterior, progrese importante s-au
realizat prin lucrarile privind cataliza si biocataliza ale lui
Berzelius Liebig, prin studiile asupra cineticii ale lui Michaelis si

Menten(1912),
prin
obtinerea
cristalizata(Sumner, 1926).

enzimelor

in

stare

S-au efectuat lucrari numeroase de-a lungul anilor

dovedindu-se prin acestea ca enzimologia constituie studiul
bazelor moleculare ale vietii.
1.

Mecanismul de actiune al enzimelor. Centri activi

Se stie ca intr-un sistem chimic nu toate moleculele

reactioneaza cu aceeasi viteza. Moleculele care reactioneaza se
gasesc pe un nivel energetic superior celui pe care se gasesc
moleculele obisnuite. Diferenta de energie dintre moleculele
active si cele pasive poarta numele de energie de activare.
Un catalizator este o substanta care, prin prezenta ei,
determina intr-o substanta sau un amestec de substante o
reactie ce nu are loc in absenta ei(definitie dupa Berzelius,
1836) sau care mareste viteza unei reactii, ce are loc si in
absenta
ei,
dar
cu
viteza
mai
mica,
eventual
imperceptibila(definitie dupa Ostwald, 1894). Catalizatorul se
regaseste neschimbat, calitativ si cantitativ, dupa reactie.
Aparent catalizatorul nu ia parte la reactie.
Este necesar sa se accentueze caracterul de substante
al catalizatorilor. Ar fi gresit sa se vorbeasca de actiunea
catalitica a unei forme de energie, caldura, lumina sau
electricitate.
Se numeste substrat substanta sau amestecul de
substante asupra carora actioneaza un catalizator.
Catalizatorii determina sau accelereaza numai reactii
termodinamic posibile, adica reactii decurgand spontan, cu
cresterea entalpiei libere de reactie, in sensul stabilirii unui
echilibru. Exista catalizatori(MnO 2,NaOH) care accelereaza
transformarea ozonului, O3 in O2, dar nu exista un catalizator
care sa produca ozon din oxigen.
Aceasta scadere a energiei de activare se datoreaza
formarii unui complex activat intre catalizator si reactant,
pentru care energia de activare este mult mai mica.
In cazul catalizei enzimatice, intre enzima si substratul
care se transforma, se formeaza un complex activat enzima-

substrat, care apoi se transforma cu viteza mare in produsii

finali de reactie.
La formarea complexului activat enzima substrat,
substratul se fixeaza pe regiuni bine determinate de pe
suprafata enzimei, care poarta numele de centri activi si
molecula
substratului,
exista
complementaritati
conformationale si chimice care permit asamblarea lor.
Centrul activ al unei enzime este construit dintr-un
numar redus de aminoacizi situati in vecinatate sau la distanta.
In general, se admite ca pentru o reactie chimica obisnuita,
enzima participa cu doi centri activi. Pentru enzimele cu
structura binara unul dintre centrii activi este, in general, situat
in fragmentul protetic, iar al doilea in fragmentul prostetic.
Pentru reactiile care prezinta specificitate stereochimica
se admite ca fixarea subtratului pe enzima se face prin
intermediul a 3 centri activi.
Fixarea substratului pe enzima ii imprima acestuia o
stare de tensiune moleculara care faciliteaza reactia biochimica,
sau orienteaza favorabil una in raport cu cealalta, moleculele ce
urmeaza sa reactioneze.
Desi actiunea enzimelor este catalitica, enzimele
prezinta unele caractere care le diferentiaza de catalizatorii
tipici.
Astfel, cataliza enzimatica are elemente comune cu
cataliza homogena deoarece enzima este adeseori repartizata
uniform in sistemul chimic al carui transformare o asigura.
Cataliza enzimatica are caracter si de cataliza eterogena,
reactia biochimica desfasurandu-se in regiuni bine determinate
de pe suprafata enzimei, situate la limita de separare dintre
sistemul reactant si macromolecula catalizatorului.
Un alt caracter tipic este marea eficienta catalitica a
enzimelor. O reactie decurge in prezenta enzimei de 10 8 pana la
1011 ori mai repede decat in absenta ei. Numarul de molecule
de substrat transformate sub actiunea enzimei intr-un
minut(numar de transfer, turnover) variaza intre 1 000 1 000
000.
Cataliza enzimatica are loc in conditii blande. Reactii
care necatalizate nu au loc decat la temperaturi inalte, presiuni
mari, valori extreme de pH, sub influenta enzimelor evolueaza

cu mare viteza la temperaturi in jurul lui 37, la presiune

atmosferica, la pH aproape neutru.
Enzimele se caracterizeaza printr-o remarcabila
specificitate in raport cu tipul de reactie catalizat si cu natura
substratului transformat. Sunt unele enzime(ureaza, arginaza)
care nu catalizeaza decat o singura reactie bine determinata.
Remarcabila este de asemenea multitudinea reactiilor
catalizate de enzime. Astfel, enzimele intervin in reactii de
hidroliza, de polimerizare si policondensare, de oxidoreducere,
de transfer de grupari functionale(formil, metil, amino, acil,
carboxil), de formare si scindare de legaturi covalente, de
reactii prin radicali liberi etc.
Unele cracteristici ale enzimelor sunt imprimate de
structura lor proteica. Astfel, activitatea lor in cursul
metabolismului intermediar este limitata in timp. Ele se
degradeaza relativ rapid sub influenta altora. Activitatea,
degradarea si biosinteza enzimelor, sunt reglate de factori si
mecanisme de control, de complexitate deosebita si situate la
nivele variate de organizare a sistemelor biologice.
2.

Exemple de reactii catalitice

Peroxidul de hidrogen, H2O2, in solutie apoasa de 3%, se

descompune la 100 in H2O si O2, dar este stabil, un timp foarte
lung, luni sau ani, la temperatura camerei