Migraia

Migraia este fenomenul care const n deplasarea unor mulimi

de persoane dintr-un teritoriu n altul. Imigraiareprezint
totalitatea intrrilor ntr-o ar iar emigraia totalitatea ieirilor
dintr-o ar. Migraiile reprezint un fenomen la fel de vechi
precum omenirea. Epoca modern dar mai ales cea
contemporan au cunoscut o diversificare a fenomenului migraiei
i o cretere constant a numrului migranilor.n lume s-au
nregistrat migraii majore, ca numr de populaie sau perioad de
timp. Cea mai celebr este migraia evreilor, care au plecat n
toate colurile lumii dup ce templul din Ierusalim a fost distrus de
ctre romani n secolul I d.Hr. o alt migraie de proporii a fost
cea a polonezilor, dup ce statul lor a fost cucerit de imperiile
vecine, o dat n secolul al XVIII-lea i a doua oar n timpul celui
de-al doilea Rzboi mondial. n ultimul caz sovieticii au expulzat
12 milioane de polonezi din teritoriile anexate.
Cauzele migraiilor moderne sunt multiple:
cutarea unui loc de munc sau cutarea unui loc de munc
mai bine pltit;
foametea i condiiile de via precare;
persecuiile politice i religioase, discriminrile etnice;
condiiile climatice neprielnice (de exemplu deertificarea);
calamiti naturale (inundaii, cutremure etc.);
rzboaie.

Aa cum exist factori care mping populaiile la migraii dintr-un

teritoriu, exist factori care atrag spre un teritoriu anume:
industria dezvoltat, condiii mai bune de via, protecia social
mai bun (existena unor ajutoare substaniale pentru omeri,
pentru maternitate, pentru pensie), securitate personal, ngrijire
medical mai bun i condiii optime de educaie etc. Un
important factor care atrage este i politica statului cu privire la
emigraie. State precum Canada, S.U.A, Australia sau Noua
Zeeland ncurajeaz imigraia prin programe speciale care
acorda faciliti emigranilor.
Efectele migraiilor. Migraiile produc efecte att n rile de
destinaie ct i n rile de origine.
n rile de destinaie se nregistreaz urmtoarele efecte:
Efecte economice: imigranii acoper lacunele minii de
lucru dar pot intra i n concuren cu populaia local. n
general efectele sunt benefice pentru toate prile cnd
imigranii realizeaz munci evitate de autohtoni. Atunci cnd
imigranii au calificare i educaie asemntoare, ei ajung n
concuren cu muncitorii locali i n acest caz pot aprea
tensiuni sociale ntre cele dou grupuri. Exist cazuri n care
imigranii au o calificare mai bun i atunci se bucur de un
statut privilegiat. Acesta este cazul statelor din Golful Persic,
unde inginerii i tehnicieni de nalt calificare sunt provenii
din strintate.
Efecte demografice: imigranii contribuie la creterea
populaiei, la modificarea repartiiei pe vrste (ntruct sunt

n general persoane tinere), la modificarea componenei

rasiale, etnice i religioase a populaiei.
Efectele sociale sunt multiple. Diversitatea cultural a
emigranilor se observ n arta culinar, spectacole, ntreceri
sportive. Adesea imigranii locuiesc n cartiere speciale sau
n zone mrginae; o astfel de segregare face dificil
integrarea lor social pentru c limiteaz comunicarea cu
autohtonii. Din cauza marginalizrii, imigranii sunt adesea
victime ale unor crime sau infraciuni dar i n rndurile lor
infracionalitatea este un fenomen des ntlnit. Pentru a
uura integrarea imigranilor, unele state au politici speciale
de integrare (de exemplu, oferirea unor cursuri pentru
nvarea limbii).
Efectele sanitare au fost printre primele consecine ale
migraiilor observate n epoca modern. Adesea imigranii
aduc boli la care autohtonii nu au imunitate (faimoasa rujeol
a europenilor a fcut ravagii n rndul populaiei celor dou
Americi) dar i invers, migranii nu au imunitate la boli din
noua lor patrie. rile tradiionale de imigrare realizeaz
controale medicale ale persoanelor nc de la solicitarea
vizei de intrare.
n rile de origine se nregistreaz urmtoarele efecte:
Efecte economice. Principalul efect benefic este datorat
faptului c emigranii trimit bani familiilor de acas. Aceste
fonduri echivaleaz cu banii ncasai din exporturi. Un alt
efect pozitiv este acela c la ntoarcerea acas, fotii
emigrani sunt calificai ori i-au perfecionat o anumit

calificare. Din aceste motive unele state adopt programe de

ncurajare a emigraiei: Turcia, Filipine, India, Pakistan,
Cuba, Mexic etc. Principalul efect negativ este pierderea de
capital uman care poate crea anumite dezechilibre
economice.
Efecte demografice. Specialitii au constatat c populaia de
emigrani este mai rar semnificativ n raport cu populaia
total. Un caz semnificativ este cel al Bosniei Heregovina n
timpul rzboiului din Iugoslavia, cnd un sfert din populaie a
migrat ctre exterior.
Efectele sociale sunt cele mai dramatice. Migraiile
determin modificarea relaiilor so-soie, prini-copii. De
exemplu, soiile i asum funcii noi n cas i nu mai
doresc s renune la ele cnd soul se ntoarce. De obicei
membrul care se ntoarce aduce cu el n familie obiceiuri i
vicii care deranjeaz.
Caracteristici ale migraiilor:
majoritatea migraiilor presupun distane scurte;
tendina migraiilor este spre orae mari;
din punct de vedere al vrstei, se constat c migranii sunt
mai degrab tineri;
brbaii migreaz mai mult dect femeile (o statistic arat
52,5% brbai i 47,5 % femei);

 ri tradiionale de imigraie sunt: S.U.A., Canada, Australia,

Noua Zeeland, Germania, Marea Britanie, Frana, Arabia
Saudit.
unele ri de emigraie ca Italia, Spania, Portugalia i Grecia
au devenit n ultimele decenii ri de imigraie
Legislaie cu privire la migraii. Cele mai importante legi
internaionale cu privire la migraii sunt urmtoarele:
Convenia O.N.U. din 1952, semnat de 130 de ri,
prevede obligaia de a nu trimite refugiaii ntr-o ar n care
sunt n pericol i de a le furniza asisten i protecie.
Convenia O.N.U. din 1990 prevede protecia drepturilor
muncitorilor migrani i a membrilor familiilor lor.
Migraii n Europa contemporan
Cel de-al Doilea Rzboi Mondial a determinat masive micri de
populaii. Mai nti evreii au fost deportai n lagre din toate
teritoriile cucerite de germani i aliaii lor. O parte au reuit s
plece n Asia sau America. Peste 6 milioane de evrei au fost
exterminai n lagrele de concentrare. O plecare masiv a
evreilor se realizeaz dup ncheierea rzboiului determinat de
crearea, n 1948, a statului modern Israel. O alt migraie de
proporii a fost cea a polonezilor. Statul lor a fost ocupat de
Germania i U.R.S.S. Sovieticii au expulzat 12 milioane de
polonezi din teritoriile anexate iar germanii au exterminat 90% din
evreii polonezi. Cehoslovacii din Regiunea Sudet au avut de
suferit foarte mult deoarece a trebuit s evacueze teritoriul pe
care l-a ocupat Hitler n 1938, n urma acordului de la Mnchen.

Perioada postbelic n Europa Occidental. Dup al Doilea

Rzboi Mondial mai multe state din Europa occidental au avut
programe de primire a muncitorilor imigrani. n 1973 acestea au
fost sistate din cauza crizei economice produse de scumpirea
petrolului produs n rile arabe.
n Frana, tradiia muncitorilor imigrani s-a creat nc din
perioada interbelic, cnd a fost creat Societatea General a
Imigranilor, pentru a administra eficient aceast problem. n
perioada 1945-1974 statul francez susine o politic de imigraie
durabil. Permisul de munc se obinea i se rennoia foarte uor.
n anii '60 se construiesc locuine provizorii pentru aceti
muncitori. n 1974 politica francez s-a schimbat radical,
ajungnd s se propun o prim de repatriere celor care ar dori
s revin n ara lor. n anii '80 Frana a organizat expulzarea
emigranilor clandestini. Frana a avut i are o relaie special cu
populaia din fostele sale colonii. Tinerilor din Magreb (Maroc,
Tunisia, Algeria) le este facilitat primirea la studii, fapt ce
determin i acordarea altor faciliti economice sau
culturale. Anglia a dus i ea o politic apropiat de fostele sale
colonii, n special fa de India. Datorit acestei politicii, Londra
este unul dintre cele mai cosmopolite orae ale Europei.
Germania a stabilit relaii speciale cu muncitorii de origine
turc. Italia, Spania, Portugalia au fost ri de unde s-a emigrat
masiv din cauz c s-au confruntat, fie n perioada interbelic, fie
imediat dup aceea cu regimuri dictatoriale.
Perioada comunist n Europa Central i de Est. Instaurarea
regimurilor comuniste a determinat o plecare masiv a
persoanelor cu situaie material foarte bun (nobili, burghezi)
sau a intelectualilor care nu au fost de acord cu regimul comunist.

Ei erau "vnai" de noul regim ntruct, conform ideologiei

marxist-leniniste,
erau
considerai asupritori i dumani
ai
poporului. Totui, aceast migrare masiv s-a oprit foarte repede
pentru c s-au nchis graniele. n aceste condiii, trecerea
frontierei presupunea riscuri foarte mari. Cel mai uor se putea
pleca iniial din Germania de Est n Germania de Vest prin Berlin.
n perioada 1949-1962 au reuit s evadeze astfel 2,5 milioane
de persoane. n 1962 ruii au construit Zidul Berlinului, care a
blocat foarte eficient aceste plecri (pn n 1989 au mai trecut
doar 5000 de persoane). Cei care plecau din rile comuniste,
primeau azil politic n statele occidentale. n Romnia au existat
cteva particulariti ale migraiilor n perioada comunist. Mai
nti, n 1945, cea mai mare parte a sailor a fost deportat n
Siberia. Comunitii i acuzaser n bloc de colaborare cu
ocupantul german i au gsit motiv s-i expulzeze. Cei care au
reuit s scape, au fost vndui de statul romn statului Germania
Federal, n anii 1970-1980. Ceauescu se temea de problemele
pe care le-ar fi putut face minoritile n Romnia (avea o obsesie
n aceast direcie, aproape fr motive reale) i a recurs la
aceast metod. Astfel, statul Romn a ctigat i sume serioase
de bani pe care statul german de vest le-a oferit sub forma unor
mprumuturi nerambursabile. Dup 1989 au mai plecat n mod
liber i ali sai, astfel c dac n perioada interbelic saii erau
4% din populaia Romniei, azi mai sunt doar cteva mii (0,3%).
Migraiile n ultimele decenii. Principala problem a ultimelor
decenii n primul rnd este migraia ilegal deoarece migranii
ilegali sunt suspui la tot felul de abuzuri i sunt mai dispui spre
comiterea unor infraciuni din cauza condiiilor dificile de
via. Italia s-a confruntat, ncepnd cu anii '80cu valuri succesive
de populaie ilegal: albanezi, marocani, tunisieni, somalezi etc.

Italia este expus la acest fenomen datorit apropierii ei de

coastele Africii. Cu toate acestea, astzi cel mai mare grup etnic
din Italia este reprezentat de romni (aproape 1,5% din populaia
rii). Fenomenul migraiilor dinspre Europa de Est spre cea de
vest s-a extins dup 1989. Pe lng prbuirea comunismului, o
alt cauz a fost rzboiul din Iugoslavia care a determinat
plecarea a mii de refugiai: albanezii din Kosovo, musulmanii din
Bosnia-Heregovina etc.
Migraia forat
Diaspora reprezint totalitatea comunitii de o origine etnic
aflat n strintate. Exilul reprezint emigrarea forat a unei
persoane. Se apreciaz c astzi diaspora romneasc este de
aproximativ 10-12 milioane de persoane. n perioada comunist
un numr mare de oameni politici din perioada interbelic i
oameni de cultur au fost obligai s plece n exil, datorit
persecuiilor la care au fost supui de ctre securitate.
Personaliti ale exilului romnesc: Emil Cioran, Eugen
Ionesco, Mircea Eliade, Constantin Brncui, George Emil
Palade, Paul Goma, Neagu Djuvara, Sergiu Celibidachi, Vintil
Horia.

a. Etapa 1335-1846, perioada unor mari prefaceri social2 in aproape

toate statele Europei occidentale, marcheaza o reinviorare a
migratiei din secolul al XVIII-lea. Curentii principali pornesc din
tarile atlantice, indeosebi Anglia si Scotia, din tarile Scandinaviei
si, in secundar, din Franta. Numarul celor plecati se apreciaza la
circa 100 000 persoane in intreaga perioada, emigrantii fiind in
principal tarani sau, in parte, mestesugari. Directiile de deplasare
vizau indeosebi America de Nord si coloniile europene din
Australia si Noua Zeelanda.
b. Etapa 1846-1880 se caracterizeaza prin deplasari masive care
ajung la 300 000-500 000 persoane pe an. in aceasta perioada, in
care predomina emigranti lipsiti de mijloace materiale, directiile de
deplasare raman de regula aceleasi din perioada anterioara.

c. Etapa 1880-1914, perioada premergatoare primului razboi

mondial, se caracterizeaza printr-o crestere puternica a emigratiei
atingand, in medie, circa 800.000 persoane anual (cu maximum de
2 milioane in 1910, din care 1,3 mil. proveneau din Europa).
Curentii de emigrare vizeaza de asemenea pe anglo-saxoni, la care
se adauga locuitorii din Europa central-orientala si meridionala
(ucraineni, polonezi, cehi, italieni). Participa activ japonezii si
chinezii. Masa emigrantilor o formeaza muncitori necalificati, fara
mijloace si resurse de trai. Zonele de imigrare se extind, America
de Nord ramanand in continuare atractia principala.
Deplasarile masive, intr-o perioada relativ redusa,
creeaza situatii sociale ale caror consecinte trag primele
semnale de alarma, generand ideea unei anumite
reglementari a imigratiei in ansamblu.
d. Etapa 1914-1940 prezinta trasaturi distincte. Ia amploare, spre
deosebire de perioada de dinaintea primului razboi mondial,
emigratia fortata rezultata din pozitia unor guverne fata de
minoritatile nationale sau din alte atitudini politice si religioase,
din conditiile unor tratate de pace, in urma formarii noilor state
independente etc.
Migratii insemnate au loc dupa razboiul greco-turc (19211922). In Grecia au venit circa 1.200.000 greci din
regiunea Turciei europene si din Asia Mica, iar in Turcia au
venit circa 400.000 turci din Grecia sau din alte tari
balcanice (Iugoslavia, Bulgaria).
Dupa primul razboi mondial se invioreaza din nou
emigratia europeana peste ocean, circa 600.000 de

persoane/an, pentru ca apoi sa scada, deoarece in S.U.A.,

Canada, Australia au aparut crizele economice care au
ingradit emigratia, dirijand-o in special spre America de
Sud.
Dimensiunile emigratiei cresc in anii de dupa 1930, cand
plecarile sint determinate nu numai de cauze economice,
ci si politice. In total, in perioada 1918-1939 au plecat din
Europa aproximativ 9 milioane persoane, dintre care circa
jumatate in S.U.A., peste 1/10 in Argentina.
In aceasta perioada, se contureaza o zona de atractie a
emigratiei inspre Europa de vest, in special in Franta,
Marea Britanie, Belgia, Elvetia.
Prin aparitia acestor noi zone de imigrare se anunta deja
o inversiune a curentilor traditionali.
e. Etapa de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cel de-al doilea
razboi mondial a determinat schimbari importante in miscarea
migratorie. Milioane de oameni au fost evacuati, altii au emigrat
temporar, au avut loc schimburi de populatie intre tari vecine, au
reinviat migratiile determinate de cauze economice. Aceste
migratii se deosebesc insa fundamental de cele de dinainte de
razboi prin proportiile, directiile si formele lor. Asemenea
modificari au avut loc datorita noilor situatii care caracterizeaza
lumea capitalista in aceasta perioada. Trebuie tinut seama, in
primul rand, de faptul ca formarea si dezvoltarea sistemului
mondial socialist a redus sfera exploatarii capitaliste, influentand
direct asupra acestui fenomen.

In ultimul deceniu, in mod deosebit, s-au produs

modificari importante in caracterul migratiilor traditionale
intre fostele colonii si metropole. Este evidenta reducerea
emigratiei europenilor in tarile Asiei si Africii; se constata
de asemenea imigrarea masiva in Europa occidentala a
functionarilor, militarilor si membrilor familiilor lor.

DIRECTIILE MIGRATIILOR UMANE

Sintetizand volumul si directiile migratiilor, indeosebi din
ultimele trei secole, obtinem un tablou semnificativ al
deplasarilor umane.
Primul loc intre tarile de emigratie il detin statele din
Europa occidentala. Cea mai veche poate fi considerata
emigratia iberica, cunoscuta inca din secolul al XVI-lea si
continuata intr-un ritm sustinut pana in secolul al XVIIIlea. in aceasta perioada, spre America de Sud si Centrala
s-au indreptat circa doua milioane de spanioli si cateva
sute de mii de portughezi. Dupa aceasta perioada,
intensitatea emigratiei iberice este oscilatorie, insa
continua pana in zilele noastre.
Atat prin vechime, cit mai ales prin volumul ei, se
remarca emigratia britanica. Valoarea acestei emigratii
numai in perioada 1825-1940 este de circa 21 milioane
persoane, intr-o structura variata de la epoca la epoca.
Aceasta emigratie este continua pana la inceputul
secolului a1 XX-lea, cand se produce o "reintoarcere" a ei
din S.U.A. si o redistribuire" spre Canada, Australia,
Africa de Sud s.a.

Emigratia germana formeaza un contingent de circa 6,5

milioane (1820-1930), cu intensitati maxime, indeosebi la
sfarsitul secolului a1 XIX-lea si inceputul secolului al XXlea. Ea cuprinde in primele faze, mai ales pe taranii
Germaniei Orientale si Renaniei (zone cu o agricultura
slaba) sau pe mestesugarii ruinati de concurenta marei
industrii; in perioada anilor 1930-1940 emigratia germana
este dominata de refugiati politici (circa 400.000
persoane).
Inca din secolul al XVII-lea se afirma cu toata
vigurozitatea
emigratia
scandinava.
Ea
cuprinde
indeosebi o serie de categorii de muncitori specializati,
marinari, taietori de lemne etc.
Emigratia franceza se afirma mai tarziu decat cele
mentionate anterior si cu o intensitate mai redusa. Ea
cuprinde indeosebi forta de munca disponibila din
regiunile periferice ale Frantei, regiuni mai slab
dezvoltate, in acele timpuri, din punct de vedere
economic.
Din cadrul Europei meridionale si orientale se remarca
indeosebi emigratia italiana care se manifesta catre
sfarsitul secolului al XIX-lea (incepand cu anii 1880 pana
in 1928 circa 17-18.000.000 persoane). Ea s-a orientat fie
spre tarile vecine, fie spre tarile de peste ocean (S.U.A.,
Argentina, Brazilia). Curentul cel mai activ pornea din
Italia de sud, din regiunile cu regim latifundiar, bazat pe o
agricultura extensiva.
Deosebit de activa a fost si emigratia austro-ungara (circa
4,3 mil. persoane in perioada 1875-1914), cuprinzand
indeosebi tarani saraci sau prigoniti politici.

Amintim de asemenea emigratia poloneza cu maximum

de intensitate indeosebi in perioada 1919-1939, cand
circa un milion polonezi s-au indreptat spre America sau
alte tari ale Europei.
Traficul de sclavi din Africa se inscrie, de asemenea, in
procesul miscarilor de populatii. Comertul cu sclavi a
inceput in secolul al XV-lea in Africa occidentala si atinge
punctul sau culminant la finele secolului al XV III-lea. Se
apreciaza la circa 20 milioane numarul negrilor deportati
pe plantatiile de tutun, zahar, cafea din Brazilia si
regiunea Caraibe. Un numar mare de negri au fost
transportati, de asemenea, in celelalte tari din America
de Sud precum si in S.U.A.
Comertul de sclavi a fost practicat de toate puterile
coloniale. Sclavagismul, afirma Kar1 Marx, este acela
care a dat valoare coloniilor, coloniile sunt acelea care au
creat comertul lumii, comertul din lumea intreaga este
conditia de existenta a marii industrii. Astfel sclavajul
este o categorie economica de cea mai mare
importanta. Acest fildes negru", provenit mai ales de pe
coasta occidentala a Africii ecuatoriale, a fost debarcat in
America (la Santo Domingo), la numai 10 ani de la
calatoria lui Co1umb. De atunci, cu o intensitate de
neimaginat, a continuat, timp de mai bine de 50 ani,
raspandindu-se in intreg continentul latino-american. In
Brazilia ei au fost adusi pentru prima oara in anul 1532
In S.U.A., negrii sclavi au inceput sa fie adusi din anul
1619, fiind apreciat prin anul 1860 un numar total de
aproximativ 4.000.000 persoane.
Dar emigratia s-a orientat nu numai spre continentul
Americii, ci si spre o serie de tari din Europa sau Asia.

Retin atentia, prin amploare si dimensiunile lor teritoriale,

migratiile din Africa spre Europa si mai ales spre Franta,
care in 1900 isi deschidea frontierele. In 1954, numarul
"strainilor" atinge deja circa 1.000.000, iar mana de lucru
nord-africana se apropie de o jumatate de milion.
Negotul cu sclavi negri a influentat depopularea multor
regiuni ale Africii. Numarul total a1 sclavilor negri a fost
apreciat la 20.000.000; dar daca tinem seama atat de
faptul ca pentru a prinde un negru erau distrusi alti 3-4
negri, cat si de "pierderile" necalculate survenite in
timpul calatoriilor, atunci desigur ca pierderea Africii
poate fi apreciata la mai mult de 80.000.000 persoane.
Din cadrul continentului asiatic se remarca indeosebi
emigratia indiana, chineza si japoneza care de pe la
mijlocul secolului al XIX-lea pana in 1910 cuprindea circa
2,5 milioane emigranti in afara continentului.