Вы находитесь на странице: 1из 2

Comentariu literar al poeziei „Plouă” de Vasile Romanciuc

Titlul „Plouă” format numai dintr-un singur termen sugerează o multitudine de idei
în creierul omenesc și însuși acest minunat fenomen asemeni unor raze de soare în
formă lichidă.

În această poezie cu strofe de 6 versuri și rimă încrucișată cu unele excepții e


prezent motivul timpului, ce marchează o analiză în timp și spațiu sugerează fragmentul
„Și-a-ntinerit cetatea.../ Nu e nimic mai nou ca Antichitatea”.

Un alt motiv prezent este cel al stropilor, deși sunt mărunți, atunci cînd sunt o
mulțime au o putere neasemuită, la fel ca în proverbul - unde-i unul nu-i putere unde-s
doi puterea creste.

Epitetul „plouă curat și sfînt” ce se repetă de 3 ori, accentuează ideea că ploaia este
cerul coborand spre pamant , fara ploaie , nu ar fi viata. Acest fenomen face o vindecare
fizica, emotionala, sau de alt fel. Datorită ei „Mai verde e pădurea”.

Versurile „Stropii nu-s stropi, ci sînt/ Cuvinte de iubire.” sugerează că atunci când
plouă... cerul sărută pământul. Viata este ca un curcubeu, ai nevoie atît de soare, cît și
de ploaie , pentru a face sa îi apară culorile.

Versul „Stropi blînzi rodesc lumini” accentuează ideea că viața nu este despre cum
supraviețuiești în furtună, ci despre cum dansezi în ploaie.

După părerea mea, mesajul acestei poezii este că dacă îți dorești un curcubeu ,
trebuie să suporți ploaia sau să te bucuri de ea, Alege.

Оценить