Fizica I ISB

(versiunea 2016)
Crtoaje Cristina

si

29 martie 2016

Petrescu Emil

Cuprins
1 Elemente de mecanic
a Newtonian
a
1.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 M
arimi fundamentale . . . . . . . . . . . . . .
1.1.2 Miscarea rectiline uniform variat
a . . . . . . .
1.1.3 Miscarea circular
a uniform
a . . . . . . . . . .
1.2 Legile mecanicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1 Legea I (Principiul inertiei) . . . . . . . . . .
1.2.2 Legea a II-a (Legea fundamental
a a mecanicii)
1.2.3 Legea a III-a (Principiul actiunii si reactiunii)
1.3 Dinamica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.1 Impulsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.2 Lucru mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.3 Puterea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.4 Energia cinetic
a . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.5 Energia potential
a . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.6 Teorema variatiei energiei mecanice . . . . . .
1.3.7 Momentul fortei si momentul cinetic. . . . . .
1.3.8 Cinematica misc
arii de rotatie . . . . . . . . .
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2 Oscila
tii
si unde
2.1 Miscarea oscilatorie armonic
a . .
2.2 Reprezent
arile misc
arii oscilatorii
2.2.1 Reprezentarea fazorial
a. .
2.2.2 Reprezentarea complex
a .
2.3 Energia oscilatorului armonic . .
2.4 Pendulul matematic . . . . . . .
2.5 Oscilatii amortizate . . . . . . . .
3

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

9
9
9
12
13
14
14
15
16
16
16
18
22
23
24
27
28
29
34

.
.
.
.
.
.
.

37
37
39
39
40
40
40
42

4
2.6 Oscilatii fortate . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6.1 Rezonanta . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.7 Tipuri de unde . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Unde armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.8.1 Unda armonic
a unidimensional
a . . . . . .
2.8.2 Viteza de propagare a undei ntr-o coard
a
2.9 Ecuatia undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.10 Unde tridimensionale . . . . . . . . . . . . . . . .
2.10.1 Unde plane . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.10.2 Unde sferice . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11 Energia asociat
a unei unde . . . . . . . . . . . . .
2.12 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

46
48
49
50
51
52
53
54
55
56
56
59

3 Termodinamic
a
3.1 Notiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Energia intern
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.1 Forme ale schimbului de energie . . . . . . . . . . . .
3.2.2 C
aldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Temperatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Sc
ari de temperatur
a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Principiul zero. Ecuatia de stare . . . . . . . . . . . . . . . .
3.5 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.6 Aplicatii ale Principiului I . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.6.1 Coecientii calorici . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.6.2 Transform
arile gazului ideal . . . . . . . . . . . . . .
3.6.3 Relatia Robert-Mayer pentru un uid oarecare . . . .
3.6.4 Denirea coecientilor termici . . . . . . . . . . . . .
3.7 Principiul al II-al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . .
3.7.1 Formul
ari ale Principiului al II-lea . . . . . . . . . . .
3.7.2 Masin
a termic
a biterm
a . . . . . . . . . . . . . . . .
3.7.3 Ciclul Carnot reversibil . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.7.4 Variatia entropiei n procese ireversibile . . . . . . . .
3.7.5 Leg
atura dintre ecuatia caloric
a de stare si ecuatia
termic
a de stare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.8 Functii caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.8.1 Energia intern
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.8.2 Energia liber
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

61
61
62
62
64
64
65
66
67
69
69
70
74
76
77
77
78
79
81
83
85
85
86

5
3.8.3

3.9
3.10
3.11

3.12
3.13

Conditia de echilibru pentru un sistem cu volum constant aat n contact cu un termostat. . . . . . . . . 88

3.8.4 Entalpia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
3.8.5 Entalpia liber
a (potentialul Gibbs) . . . . . . . . . . 89
3.8.6 Entropia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Sisteme deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Echilibrul de faz
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Tranzitii de faz
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3.11.1 Izotermele lui Andrews . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3.11.2 Vaporizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
3.11.3 Diagrame de echilibru . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
3.11.4 Ecuatia Clausius-Clapeyron . . . . . . . . . . . . . . 101
Principiul al III-lea al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . 103
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

4 Elemente de zic
a statistic
a
109
4.1 Presiunea gazului ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
4.2 Interpretarea molecular
a a temperaturii si gradele de libertate 111
4.3 C
aldura specic
a a solidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
4.4 Distributia Maxwell dup
a viteze ntr-un gaz . . . . . . . . . 116
4.4.1 Deducerea formei functiei de distributie . . . . . . . . 116
4.4.2 Distributia Boltzmann ntr-un cmp de forte omogen 119
4.5 Distributia Maxwell-Boltzmann . . . . . . . . . . . . . . . . 121
4.6 Entropia din punct de vedere microscopic . . . . . . . . . . . 122
4.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5 Electricitate
125
5.1 Electrostatic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.1.1 Sarcina electric
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.1.2 Legea lui Coulomb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.1.3 Cmp electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
5.1.4 Distributii continue de sarcini . . . . . . . . . . . . . 127
5.1.5 Legea lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
5.1.6 Potentialul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
5.1.7 Suprafete echipotentiale . . . . . . . . . . . . . . . . 134
5.1.8 Leg
atur
a dintre cmpul electric si diferenta de potential134
5.1.9 Conductori n echilibru electrostatic . . . . . . . . . . 136
5.1.10 Densitatea de energie a cmpului electric . . . . . . . 138

6
5.2 Dielectrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.2.1 Dipol electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.2.2 Dipoli electrici la nivel atomic si molecular . . . . . . 144
5.2.3 Densitate de polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
5.2.4 Modalit
ati de polarizare a unui dielectric . . . . . . . 150
5.2.5 Permeabilitatea si susceptibilitatea . . . . . . . . . . 152
5.2.6 Inductia cmpului electric . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.2.7 Densitatea de polarizare n cazul materialelor neomogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.3 Curentul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
5.3.1 M
arimi ce caracterizeaz
a curentul electric . . . . . . . 160
5.3.2 Ecuatia de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
5.3.3 Teoria clasic
a a conductiei n metale . . . . . . . . . 163
5.3.4 Tensiunea electromotoare . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.4 Magnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5.4.1 Forta Lorentz. Inductia cmpului magnetic. . . . . . 170
5.4.2 Forta electromagnetic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
5.4.3 Bucl
a de curent n cmp magnetic uniform . . . . . . 176
5.4.4 Leg
atura dintre momentul de dipol magnetic si momentul cinetic al unui electron . . . . . . . . . . . . . 178
5.4.5 Sursele cmpului magnetic. Legea Biot Savart. . . . . 179
5.4.6 Forta de interactie dintre doi conductori paraleli . . . 181
5.4.7 Legea lui Ampre pentru cureti stationari . . . . . . 182
5.4.8 Fluxul cmpului magnetic . . . . . . . . . . . . . . . 184
5.4.9 Legea lui Gauss pentru cmpul magnetic . . . . . . . 186
5.4.10 Curent de deplasare si forma general
a a legii lui Ampre186
5.5 Magnetism n medii materiale . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
5.5.1 Momentul magnetic al atomilor . . . . . . . . . . . . 188
5.5.2 Vectorul densitate de magnetizare si vectorul intensitate cmp magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
5.5.3 Clasicarea substantelor magnetice . . . . . . . . . . 190
5.5.4 Feromagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
5.5.5 Paramagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
5.5.6 Diamagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
5.6 Inductia electromagnetic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
5.6.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
5.6.2 Legea lui Lentz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
5.6.3 Legea inductiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . 198

7
5.6.4

T.e.m. indus
a ntr-un conductor deplasat n
magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.6.5 Autoinductia . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.6.6 Inductanta unui solenoid . . . . . . . . . . . .
5.6.7 Energia cmpului magnetic . . . . . . . . . .
5.7 Ecuatiile Maxwell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7.1 Legea uxului electric . . . . . . . . . . . . .
5.7.2 Legea lui Gauss pentru magnetism . . . . . .
5.7.3 Legea inductiei electromagnetice . . . . . . . .
5.7.4 Legea lui Ampre . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7.5 Legile de material . . . . . . . . . . . . . . . .
~ . . . . . . . . . . . . .
5.7.6 Leg
atura dintre ~j si E
5.8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

cmp
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .

199
200
201
202
205
205
206
207
208
208
210
211

Capitolul 1
Elemente de mecanic
a
Newtonian
a
1.1

Cinematica punctului material

Studiul misc
arii unui corp se face relativ la un sistem de referinta (SR).
Un sistem de referinta const
a din:
1. un sistem de coordonate (de obicei se alege un sistem de coordonate
ortogonal deoarece ecuatiile de miscare se scriu cel mai usor n acesta)
2. un ceasornic pentru m
asurarea timpului.
n principiu se poate alege orice sistem de referinta, dar practic se alege
sistemul n care fenomenul poate studiat n cel mai simplu mod.
Un corp este un sistem complex. O prim
a simplicare este aceea n
care nu se ia n considerare deformarea corpului. n acest caz spunem c
a
avem de-a face cu un solid rigid. A doua simplicare se face atunci cnd
dimensiunile corpului nu conteaz
a n problema dat
a. Atunci se poate lucra
cu notiunea de punct material. Punctul material este caracterizat doar de
masa sa.

1.1.1

M
arimi fundamentale

Traiectoria Se numeste traiectorie curba descris

a de un mobil n timpul
misc
arii sale. Pozitia unui punct pe traiectorie este descris
a cu ajutorul
vectorului de pozitie ~r (Fig. 1.1a).
9

10

Figura 1.1: a) Vectorul de pozitie b) Vectorul deplasare si vectorul vitez

a.

~r = x(t)~ex + y(t)~ey + z(t)~ez

(1.1)

Fie vectorul de pozitie ~r1 a corpului la momentul de timp t1 si ~r2 vectorul

de pozitie al aceluiasi corp la momentul de timp t2 . Diferenta vectorial
a
~r = ~r2 ~r1 poart
a numele de deplasare (Fig. 1.1b).
Viteza Fie ~r1 vectorul de pozitie al particulei la momentul t1 si ~r2 vectorul
de pozitie la momentul t2 = t1 + t2 (Fig. 1.1b). Denim viteza medie ca:
~vm =

~r
t

(1.2)

Pentru a caracteriza mai bine comportarea particulei este necesar s

a se
lucreze cu viteza instantanee obtinut
a atunci cnd t ! 0:
~v = lim

t!0

~r
d~r
dx
dy
dz
=
=
~ex + ~ey + ~ez
t
dt
dt
dt
dt

(1.3)

Cnd t ! 0, P2 se apropie de P1 . Din acest motiv vectorul ~r se

apropie de tangenta la traiectorie n punctul P1 : Rezult
a c
a viteza instantanee este tangent
a la traiectorie. Dac
a exprim
am viteza n functie de
componentele sale pe cele trei axe de coordonate se obtine:
~v = vx~ex + vy~ey + vz~ez

(1.4)

11

Figura 1.2: Acceleratia normal

a si acceleratia tangential
a.

Din relatiile (1.3) si (1.4) se obtin pentru componentele vitezei urm

atoarele expresii:
dx
dy
dz
vx =
; vy = ; vz =
(1.5)
dt
dt
dt
Acceleratia n cursul misc
arii viteza variaz
a att n m
arime (modul) ct
si n directie. Pentru a caracteriza aceast
a variatie este necesar s
a denim
o nou
a m
arime. Aceast
a m
arime poart
a numele de acceleratie. Se poate
deni o acceleratie medie:
v
(1.6)
~am =
t
si o acceleratie instantanee cnd
~a = lim

t!0

t ! 0:

d~v
dvx
dvy
dvz
v
=
=
~ex +
~ey +
~ez
t
dt
dt
dt
dt

(1.7)

Exprimnd acceleratia n functie de proiectiile sale pe cele trei axe de

coordonate:
(1.8)

~a = ax~ex + ay~ey + az~ez

se obtine:
ax =

dvx
d2 x
= 2;
dt
dt

ay =

dvy
d2 y
= 2;
dt
dt

az =

dvz
d2 z
= 2
dt
dt

Acceleratia nu este un vector tangent la traiectorie. n general ea se

poate descompune n dou
a componente ~at si ~an (Fig. 1.2).Componenta ~at
poart
a numele de acceleratie tangential
a si m
asoar
a variatia n directie a
vectorului vitez
a, iar componenta ~an poart
a numele de acceleratie normal
a
si caracterizeaz
a variatia n directie a vectorului vitez
a. Este posibil ca
acceleratia s
a aib
a doar una din cele dou
a componente.

12

1.1.2

Mi
scarea rectiline uniform variat
a

Deoarece miscarea este rectilinie, acceleratia are doar componenta tangential

a (~a = ~at ). Aceasta este ndreptat
a n aceeasi directie (nu neap
arat
si n acelati sens) ca vectorul vitez
a. Miscarea se studiaz
a ntr-un sistem
de coordonate unidimensional, motiv pentru care vom renunta la lucrul cu
vectori, considernd m
arimea respectiv
a pozitiv
a atunci cnd vectorul corespunz
ator este orientat n sensul pozitiv al axei si negativ
a dac
a vectorul
este orientat n sens opus axei. Atunci:
dv
= const:
(1.9)
a=
dt
Integrnd:
Z
Z
dv =

adt

(1.10)

rezult
a:

v = at + c1

(1.11)

Constanta c1 se determin
a din conditiile initiale. Dac
a la t0 = 0, v = v0
atunci c1 = v0 si:
v = v0 + at
(1.12)
Pentru a determina legea de miscare pornim de la denitia vitezei instantanee:
dx
(1.13)
v=
dt
de unde:
dx = vdt = (v0 + at)dt
Rezult
a:

(1.14)

at2
+ c2
(1.15)
2
Constanta c2 se determin
a lund n considerare pozitia mobilului la momentul initial x0 : Astfel dac
a la t = 0, x = x0 se obtine c2 = x0 si;
x=

(v0 + at)dtx = v0 t +

at2
(1.16)
2
Eliminnd timpul ntre relatiile (1.12) si (1.16) se obtine o relatie independent
a de timp ntre vitez
a, acceleratie si coordonat
a numit
a relatia lui
Galilei:
v 2 = v02 + 2a(x x0 )
(1.17)
x = x0 + v 0 t +

13

Figura 1.3: a) Miscarea circular

a uniform
a. b) Deducerea acceleratiei centripete.

1.1.3

Mi
scarea circular
a uniform
a

Este miscarea care se efectueaz

a pe o traiectorie circular
a si n care
modulul vectorului vitez
a este constant n timp. n acest caz acceleratia nu
are dect componenta normal
a.
Putem deni T perioada mi
scarii care reprezint
a timpul n care are loc o
rotatie complet
a si frecventa care reprezint
a num
arul de rotatii efectuate
n unitatea de timp. Relatia dintre cele dou
a m
arimi este:
=

1
T

(1.18)

Deoarece miscarea are loc pe un cerc (Fig. 1.3a), ea poate caracterizat

a
prin variatia unghiului f
acut de vectorul de pozitie cu axa Ox,
=
.
Varia
t
ia
n
unitatea
de
timp
a
unghiului
,
poart
a
numele
de
vitez
a
0
unghiular
a:
!=

t
care n cazul misc
arii circulare uniforme este constant
a.
Spatiul parcurs poate exprimat n dou
a moduri:
s=v t

s=R

= R! t

(1.19)

(1.20)

Rezult
a astfel relatia dintre viteza liniar
a si viteza unghiular
a:
v = !R

(1.21)

14
Deoarece modulul vitezei este constant
a acceleratia are numai componenta normal
a. n acest caz ea poart
a denumirea de acceleratie centripet
a
(Fig. 1.3b). Astfel:
~a

~an =

~v
t

j~an j =

j ~v j
t

Cnd t ! 0; s ' A1 A2 . Se observ

a c
a triunghiul OA1 A2 este asemenea cu triunghiul vitezelor. Rezult
a:

Cum A1 A2 =

A1 A2
v
=
v
R

(1.22)

v
v t
=
v
R

(1.23)

s = v t:

si:
an =

1.2
1.2.1

v2
v
=
= !2R
t
R

(1.24)

Legile mecanicii
Legea I (Principiul iner
tiei)

Experimental s-a constat c

a dac
a asupra unui corp aat n stare de
repaus nu se exercit
a actiunea altor corpuri, aceast
a stare se mentine un
timp nedenit. Dac
a se lanseaz
a pe un plan slefuit o bil
a se constat
a c
a
traiectoria acesteia este o dreapt
a iar n intervale de timp scurte miscarea
este aproape o miscare uniform
a, n sensul c
a viteza se micsoreaz
a foarte
putin. Repetnd experienta pe alte plane se const
a c
a cu ct suprafata
planului este mai bine slefuit
a, micsorarea vitezei n acelasi interval de timp
este mai mic
a. Aceste fapte duc la concluziile urm
atoare:
- n punctul de contact dintre bil
a si plan apar interactii care se opun
misc
arii;
- dac
a interactiile care se opun misc
arii ar eliminate atunci miscarea
bilei ar o miscare rectilinie uniform
a.

15
Generaliznd, se poate formula principiul inertiei:
Un corp -
si mentine starea de repaus sau de mi
scare rectilinie si uniforma atta timp ct asupra lui nu actioneaza alte corpuri care sa-i modice
aceasta stare.
Principiul nu a putut vericat n mod absolut n practic
a, deoarece
nici un corp nu poate izolat complet de actiunea celorlalte corpuri care-l
nconjoar
a. Experientele care au dus la aceast
a concluzie, au minimizat ct
s-a putut de mult sau au anulat ntr-un fel actiunile exterioare corpului.
Proprietatea unui corp de a-si mentine starea de repaus sau de miscare
rectilinie si uniform
a poart
a numele de inertie.
Sistemele de referinta n care este valabil principiul inertiei poart
a numele de sisteme inertiale. Ca o observatie trebuie remarcat c
a sistemele de
referinta legate de P
amnt nu sunt riguros inertiale, datorit
a misc
arii acestuia. Abaterile sunt ns
a mici, astfel nct aceste sisteme pot fi considerate
ca inertiale.

1.2.2

Legea a II-a (Legea fundamental

a a mecanicii)

n mecanic
a se consider
a dou
a feluri de interactiuni dintre dou
a corpuri:
a) interactiuni n urma c
arora viteza unuia din corpuri se modic
a (n
m
arime si directie), adic
a corpul este accelerat.
b) interactiuni n urma c
arora corpurile se deformeaz
a.
Interactiunile se m
asoar
a cu ajutorul unei m
arimi numit
a fort
a. n continuare ne vom limita la primului caz.
Experimental s-a constatat c
a acceleratia c
ap
atat
a de un corp este proportional
a cu forta care actioneaz
a asupra lui.
~a v F~
Atunci legea a doua se formuleaz
a astfel:
O forta care actioneaza asupra unui corp i va imprima acestuia o acceleratie direct proportionala cu forta, avnd directia si sensul fortei..
~a =

F~
m

n relatia de mai sus m este un parametru ce caracterizeaz

a corpul respectiv si poart
a numele de mas
a. Newton a interpretat acest parametru ca
fiind cantitatea de substanta continut
a ntr-un corp. Deoarece cu ct masa

16
este mai mare acceleratia imprimat
a este mai mic
a, se poate spune c
a masa
unui corp este o m
asur
a a inertiei sale. Din acest motiv masa m poart
a
numele de mas
a inertial
a.
Legea a doua poate fi exprimat
a si n alt mod. Pentru aceasta se
defineste impulsul ca fiind produsul dintre mas
a si vitez
a:
(1.25)

p~ = m~v
Dac
a se consider
a masa ca fiind o constant
a:
d (m~v )
d~p
d~v
=
F~ = m~a = m =
dt
dt
dt

(1.26)

Relatia (1.26) reprezint

a o alt
a form
a a legii a II-a a dinamicii. Ea este
valabil
a si n cadrul mecanicii relativiste unde masa este o m
arime variabil
a.

1.2.3

Legea a III-a (Principiul ac

tiunii
si reac
tiunii)

Experimental se constat
a c
a fortele cu care un corp actioneaz
a asupra
altuia determin
a instantaneu din partea celui de-al doilea o reactiune asupra
primului. Se g
aseste c
a cele dou
a forte sunt egale dar de sens contrar. Prin
generalizarea acestor fapte s-a obtinut principiul actiunii si reactiunii:
Daca un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta numita actiune
~
( F12 ), cel de-al doilea corp va actiona asupra primului cu o forta egala si
de sens contrar numita reactiune ( F~21 ).
F~21 =

1.3

Dinamica

1.3.1

Impulsul

F~12

Teorema impulsului pentru un punct material.

Din legea a II-a a mecanicii:
d~p
F~ = ;
dt
se obtine:
p~ =

d~p =

F~ dt = d~p
Z

F~ dt =

t2

t1

(1.27)

F~ dt

(1.28)

17

Figura 1.4: Teorema impulsului pentru un sistem de dou

a puncte materiale.

unde cu 1 am indexat starea initial

a de la momentul t1 iar cu 2 am notat
starea nal
a de la momentul t2 :
Dac
a rezultanta fortelor care actioneaz
a asupra punctului material este
nul
a:
p~ = 0
si p~ = const:
(1.29)
Aceasta este legea conserv
arii impulsului:
Daca rezultanta fortelor care actioneaza asupra unui punct material este
nula, impulsul acestuia ramne constant.
Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale
Pentru simplicare vom considera un sistem format doar din dou
a puncte
materiale, rezultatele obtinute ind valabile si pentru un sistem format din
N puncte materiale.
n Fig. 1.4 sunt reprezentate cele dou
a corpuri. Cu F~1 si F~2 am notat
~ 21 s-a notat
fortele externe care actioneaz
a asupra celor dou
a corpuri. Cu F
~ 21 s-a notat
forta cu care corpul 1 actioneaz
a asupra corpului 2 iar cu F
forta cu care corpul 2 actioneaz
a asupra corpului 1. Conform legii actiunii
si reactiunii cele dou
a forte sunt egale si actioneaz
a n sensuri opuse, adic
a:
!
F 12 =

!
F 21

(1.30)

18
Dac
a p~1 si p~2 sunt impulsurile celor dou
a corpuri, se deneste impulsul
total al sistemului ca sum
a a impulsurilor particulelor individuale:
P~ = p~1 + p~2

(1.31)

Legea a doua pentru ecare corp n parte se scrie astfel:

~ 12 = d~p1
F~1 + F
dt
d~
~ 21 = p2
F~2 + F
dt

(1.32)
(1.33)

~ 12 + F
~ 21 = 0.
Se adun
a relatiile (1.32) si (1.33), si se tine cont c
a F
Atunci:
d
dP~
(1.34)
F~1 + F~2 = (~p1 + p~2 ) =
dt
dt
Notnd cu F~e = F~1 + F~2 rezultanta fortelor externe ce actioneaz
a asupra
sistemului rezult
a:
dP~
F~e =
(1.35)
dt
Aceasta este legea impulsului pentru un sistem de puncte materiale:
Derivata n raport cu timpul a impulsului total al unui sistem de particule
este egal cu rezultanta fortelor ce actioneaza asupra sistemului.
Dac
a rezultanta fortelor externe este nul
a, F~e = 0, atunci:
dP~
= 0;
dt

P~ = const:

(1.36)

Se obtine astfel legea conserv

arii impulsului:
Impulsul unui sistem de puncte materiale se conserva cnd rezultanta
fortelor externe este nula.

1.3.2

Lucru mecanic

Fie o forta F~ constant

a, care actioneaz
a asupra unui corp si produce o
deplasare a acestuia pe distanta ~r. Se consider
a c
a F~ face cu vectorul
deplasare un unghi . Prin denitie lucrul mecanic este egal cu produsul
scalar dintre forta si deplasare:
L = F~ ~r = F r cos

(1.37)

19
Se observ
a c
a dac
a

= 0 forta si deplasarea au aceeasi directie si:

(1.38)

L=F r
iar dac
a

= =2 forta este perpendicular

a pe directia deplas
arii, astfel c
a:
(1.39)

L = F r cos =2 = 0

Consider
am o particul
a ce se deplaseaz
a de-a lungul axei Ox sub actiunea
unei forte care nu mai este constant
a si care variaz
a n functie de pozitia
particulei. n acest caz se deneste un lucru mecanic elementar, adic
a lucrul
mecanic efectuat de forta cnd particula sufer
a o delasare innitezimal
a dx:
(1.40)

L = F dx

Lucrul mecanic total se obtine prin sumarea lucrurilor mecanice elementare:

Z x
2

L=

(1.41)

F dx

x1

unde x1 este pozitia initial

a, iar x2 este pozitia nal
a.
Lucrul mecanic al for
tei de greutate.
Forta de greutate este forta care actioneaz
a asupra oric
arui corp aat n
apropiere de suprafata p
amntului si este egal
a cu produsul dintre mas
a si
2
acceleratie gravitational
a g = 9; 8 m/s .
~ = m~g
G

(1.42)

Consider
am c
a deplasarea corpului are loc ntre punctele A si B. Pe
traiectoria (1) (Fig. 1.5a)
L1 = mg(h1

h2 ) =

mg (h2

h1 )

(1.43)

Pe acest drum particula se deplaseaz

a liber, deoarece asupra ei actioneaz
a
doar forta de greutate. Pe traiectoria (2) particula nu se poate deplasa liber.
Ea este constrns
a s
a urmeze aceast
a traiectorie si acest lucru nu se poate
realiza dect dac
a se actioneaz
a din exterior cu alte forte dect forta de
greutate. Totusi aici intereseaz
a doar lucrul mecanic al fortei de greutate.

20

Figura 1.5: a) Lucrul mecanic al fortei de greutate. b) Lucrul mecanic al fortei

elastice.

El este egal n acest caz cu suma lucrurilor mecanice efectuate pe portiunile

AC si CB.
L2 = LAC + LCB = mg(AC) cos
= mg[AC cos ] = mg(h2

+ mg(CB) cos

h1 ) =

mg (h2

2
h1 )

(1.44)

Se observ
a c
a valoarea lucrului mecanic efectuat de forta de greutate nu
depinde de drumul parcurs, ci doar de pozitia initial
a si nal
a. O forta al
carei lucru mecanic depinde doar de pozitiile initiala si nala se nume
ste
forta conservativa, iar regiunea din spatiu n care actioneaza astfel de forte
poarta numele de cmp conservativ.
Lucrul mecanic al for
tei elastice
O astfel de forta apare cnd un resort este comprimat sau alungit sub
actiunea unei forte externe (Fig. 1.5b)
Experimental se constat
a c
a dac
a asupra unui resort, se actioneaz
a cu
forta F~ , alungirea maxim
a a resortului este proportional
a cu deformarea
acestuia. Constanta de proportionalitate se noteaz
a cu k si poart
a numele
de constant
a elastic
a. Astfel:
F = kx
(1.45)
Deoarece resortul nu se mai poate deforma, nseamn
a c
a n interiorul
resortului actioneaz
a o forta egal
a cu extern
a si de sens contrar cu aceasta.
Aceast
a forta poart
a numele de forta elastic
a:
Fe =

F =

kx

(1.46)

21
Lucrul mecanic efectuat de forta elastic
a cnd deferomatia resortului
variaz
a de la valoarea x1 la valoarea x2 :
Z x2
k 2
k 2 k 2
kxdx =
x2 x21 =
x
x
(1.47)
L=
2
2 2 2 1
x1
Ca si n cazul fortei de greutate, lucrul mecanic depinde doar de pozitia
initial
a si nal
a. Rezult
a c
a forta elastic
a este o forta conservativ
a.
Lucrul for
tei de frecare
Cnd un corp este deplasat pe o suprafata plan
a, n sens invers deplas
arii
actioneaz
a forte de frecare Ff = mg, unde cu s-a notat coecientul de
frecare la alunecare. Lucrul mecanic este:
L=

(1.48)

mgd

unde d este deplasarea. Semnul minus apare deoarece deplasarea se face n

sens invers fortei. Fortele de frecare nu sunt conservative deoarece ntre dou
a
puncte exist
a o innitate de drumuri pe care lucrul mecanic este diferit.
Aplica
tie
O molecul
a diatomic
a const
a din doi atomi ntre care se exercit
a forta:
13

F = F0 2

unde r este distanta dintre atomi, iar F0 si sunt doi parametri. Pentru
molecula de oxigen F0 = 9; 6 10 11 N si = 3; 5 10 10 m. S
a se determine
lucrul mecanic efectuat de aceast
a forta, atunci cnd atomii se dep
arteaz
a
de la distanta r1 = 4 10 10 m la r2 = 9 10 10 m.
Solutie:
L=

r2

13

F0 2

r1

L = F0

"

1
6

12

r1

1
6

12

r2

1
+
7

dr

r
6

r2

1
7

r1

= 3; 2

10

21

22

1.3.3

Puterea

Puterea reprezint
a lucrul mecanic efectuat de sistem n unitatea de timp.
Putere si instantanee
L
P =
(1.49)
dt
este raportul dintre lucrul mecanic efectuat de sistem L n timpul dt. n
cazul n care forta si deplasarea sunt pe diretia axei Ox, L = F dx si
P =

L
dx
=F
= Fv
dt
dt

(1.50)

Puterea automobilelor
Automobilele sunt masini destul de ineciente. Chiar n conditii ideale
mai putin de 15% din energia chimic
a a combustibilului se transform
a n
energie mecanic
a, situatie care este si mai proast
a n cazul circulatiei prin
marile orase. Mai multe mecanisme contribuie la pierderea de energie n
automobile:
n jur de 67% din energie este pierdut
a n motor, n sistemul de r
acire al
automobilului si n sistemul de evacuare. Aproximativ 16% din energie se
pierde prin frec
arile dintre mecanismele de transmisie interne ale automobilului, 4% din energie este utilizat
a pentru punerea n functiune a diverselor
accesorii, ca pompa de benzin
a, sistemul de aer conditionat, sistemul audio.
Asadar numai n jur de 13% din energie este utilizat
a pentru propulsia efectiv
a a automobilului, adic
a pentru a compensa pierderea de energie datorit
a
frec
arii pneurilor si frec
arii cu aerul.
S
a examin
am puterea care furnizeaz
a forta necesar
a deplas
arii unui automobilul. Consider
am pentru coecientul de frecare dintre pneuri si sosea
valoarea = 0; 016: Pentru o masin
a cu greutatea de 1450 kg forta de
frecare este aproximativ:
Ff = N

mg = 227 N

Pe m
asur
a ce viteza masinii creste, apare o micsorare a fortei de ap
asare
normal
a N , ca rezultat al descresterii presiunii aerului ce curge deasupra
masinii.
Forta de rezistenta la naintarea prin aer a automobilului este proportional
a cu p
atratul vitezei:
1
Fa = D Av 2
2

23
unde D este coecientul de rezistenta la naintare, A este aria sectiunii
masinii, este densitatea aerului. Pentru a realiza o estimare utiliz
am
valorile D ' 0; 5, = 1; 20 kg/m3si A
2 m2 . M
arimea fortei totale de
rezistenta este suma celor dou
a forte:
Ft = Ff + Fa
Puterea necesar
a pentru a mentine automobilul la vitez
a constant
a v
este:
P = Ft v
n Tabelul 1.1 sunt prezentate forta de ap
asare normal
a, forta de frecare,
forta de rezistenta la naintare prin aer, forta total
a e rezistenta si puterea
n functie de vitez
a.
Tabelul 1.1
Fortele de rezistenta si puterea unui automobil n functie de vitez
a.
v (m/s) N (N) Ff (N) Fa (N) Ft (N) P (kW)
0
14200
0
0
0
0
8,9
14100
226
48
274
2,4
17,9
13900
222
192
414
7,4
26,8
13600
218
431
649
17,4
35,8
13200
211
767
978
35
44,7
12600
202
1199
1400
62,6

1.3.4

Energia cinetic
a

S
a consider
am un corp asupra c
aruia actioneaz
a mai multe forte a c
aror
rezultant
a este F este orientat
a de-a lungul axei Ox. Lucrul mecanic efectuat cnd corpul este deplasat din pozitia x1 n pozitia x2 este:
L=

F dx

Dar:
F = ma = m

dv
dt

(1.51)

24
Atunci:
Z 2
Z 2
Z 2
dv
dv
1
m dx =
m vdt =
mvdv = mv22
L=
dt
dt
2
1
1
1

1 2
mv
2 1

(1.52)

M
arimea:

1
Ec = mv 2
(1.53)
2
este numit
a energia cinetica. Relatia 1.52 reprezint
a teorema variatiei energiei cinetice pentru un punct material:
Lucrul mecanic efectuat de rezultanta fortelor ce actioneaza asupra unui
punct material este egal cu variatia energiei cinetice a acestuia.
n cazul n care sistemul este format din mai multe puncte materiale energia cinetic
a total
a este suma energiilor cinetice ale ec
arui punct material:
Ec =

n
X

Eci =

i=1

n
X
1

2
i=1

mi vi2

(1.54)

S
i n acest caz variatia energiei cinetice este egal
a cu lucrul mecanic
efectuat de toate fortele ce actioneaz
a asupra sistemului.

1.3.5

Energia poten
tial
a

Pentru a ntelege acest concept vom porni de la exprimarea lucrului

mecanic pentru diverse tipuri de forte conservative. Astfel pentru forta de
greutate:
L = mg(h1 h2 ) = (mgh2 mgh1 )
(1.55)
Pentru forta elastic
a:
kx21
L=
2

kx22
=
2

kx22
2

kx21
2

(1.56)

Se observ
a c
a n ambele cazuri lucrul mecanic se poate exprima ca minus
variatia unei m
arimi ce depinde doar de pozitie. Aceast
a m
arime poart
a
numele de energie potential
a. Astfel putem spune c
a lucrul mecanic al unei
forte conservative este egal cu minus variatia energiei potentiale:
L=

Ep =

(Ep2

Ep1 )

(1.57)

25
Relatia de mai sus poate privit
a ca o relatie de denitie pentru energia
potential
a. Ca o prim
a observatie putem spune c
a energia potential
a este
denit
a pn
a la o constant
a arbitrar
a C:
Ep0 = Ep + C

(1.58)

Deoarece:
Ep0 = Ep0 2

Ep0 1 = Ep2 + C

Ep1

C = Ep2

Ep1 =

(1.59)

aceasta nseamn
a c
a se poate alege orice valoare pentru constanta aditiv
a.
n general, se alege o anumit
a pozitie, n care energia potential
a se consider
a
nul
a. Aceast
a alegere determin
a constanta aditiv
a. Alegerea se face astfel
nct forma energiei potentiale s
a e ct mai simpl
a.
Astfel pentru forta de greutate
Epg = mgh + C

(1.60)

se consider
a c
a la suprafata p
amntului (h = 0) energia potential
a este nul
a
Ep = 0. Rezult
a C = 0 si energia potential
a gravitational
a ia forma:
(1.61)

Epg = mgh
Pentru forta elastic
a

kx2
+C
(a.86)
2
se consider
a c
a energia potential
a este nul
a atunci cnd resortul nu este
deformat. Astfel pentru x = 0, Epe = 0: Rezult
a C = 0 si:
Epe =

Epe =

kx2
2

(1.62)

Relatia (1.57) considerat

a ca relatie de denitie a enegiei potentiale, se
scrie sub form
a diferential
a ca:
L=

(1.63)

dEp

Pentru simplicare vom considera c

a miscarea este unidimensional
a si
se face de-a lungul axei Ox :
L = F dx =

dEp

(1.64)

26
Rezult
a:

dEp
dx

F =

(1.65)

n cazul general:
L = F~ d~r
Cum
F~ = Fx~ex + Fy~ey + Fz~ez si d~r = dx~ex + dy~ey + dz~ez
rezult
a:
L = Fx dx + Fy dy + Fz dz
Deoarece energia potential
a este o m
arime care depinde de pozitia n
care se aa corpul Ep = Ep (x; y; z):
dEp =

@Ep
@Ep
@Ep
dx +
dy +
dz
@x
@y
@z

(1.66)

Astfel relatia (1.64) se scrie:

Fx dx + Fy dy + Fz dz =

@Ep
dx
@x

@Ep
dy
@y

@Ep
dz
@z

si
Fx =

@Ep
;
@x

F~ =

@Ep
~ex
@x

Atunci:

Fy =

@Ep
;
@y

@Ep
~ey
@y

Fz =

@Ep
@z

@Ep
~ez =
@z

rEp

(1.67)

n relatia (1.67) sus simbolul r reprezint

a operatorul nabla:
r=

@
@
@
~ex + ~ey + ~ez
@x
@y
@z

Aplica
tie
Energia potential
a a unui sistem format din dou
a particule este:
Ep =

A
r

unde r este distanta dintre ele. S

a se calculeze forta de interactiune.

(1.68)

27
Solutie:
Pentru determinarea fortei trebuie calculate derivatele partiale ale energiei potentiale
@
A
1 @r
= A 2
2
@x r
r @x
p
Cum r = x2 + y 2 + z 2 :
@r
x
x
=p
=
@x
r
x2 + y 2 + z 2

rezult
a:

@
@x

A
r2

x
r3

n acelasi mod se calculeaz

a si celelate dou
a derivate partiale
@
@y

A
r2

y
r3

@
@z

A
r2

z
r3

Astfel conform relatiei (1.67):

F =A

1.3.6

y
z
~r
x
~ex + A 3 ~ey + A 3 ~ez = A 3
3
r
r
r
r

Teorema varia
tiei energiei mecanice

Se consider
a un punct material asupra c
aruia actioneaz
a al
aturi de fortele
conservative a c
aror rezultant
a este FC si forte neconservative a c
aror rezultant
a este FN C . Utiliznd teorema variatiei energiei cinetice:
Ec = L = LFC + LFN C

(1.69)

unde s-a exprimat separat lucrul mecanic al fortelor conservative LFC si

lucrul mecanic al fortelor neconservative LFN C . Lucrul mecanic al fortelor
conservative se exprim
a ca minus variatia energiei potentiale:
LFC =

Ep

Rezult
a c
a:
Ec =

Ep + LFN C

(1.70)

28
si
Ec +

Ep =

(Ec + EP ) = LFN C

(1.71)

Denim energia mecanic

a ca suma dintre energia cinetic
a si potential
a
EM = Ec + Ep

(1.72)

Atunci:
EM = EM2

EM1 = LFN C

(1.73)

Relatia de mai sus reprezint

a teorema variatiei energiei mecanice:
Lucrul mecanic al fortelor neconservative care actioneaza asupra unui
punct material este egal cu variatia energiei mecanice a punctului material
respectiv.
Dac
a asupra punctului material actioneaz
a numai forte nconservative,
LFN C = 0 si:
EM 2 = EM 1
Aceasta este legea conserv
arii energiei mecanice.
ntr-un cmp de forte conservative energia mecanica a punctului material ramne constanta n timpul mi
scarii, avnd loc o transformare a energiei
cinetice n energie potentiala si invers.
Teoremele variatiei energiei cinetice si conserv
arii energiei mecanice sunt
valabile si n cazul sistemelor formate din mai multe puncte materiale n care
fortele interne (dintre particule) sunt conservative.

1.3.7

Momentul for
tei
si momentul cinetic.

Consider
am o forta care actioneaz
a asupra unui punct material. Denim
momentul fortei n raport cu un punct (Fig. 1.6a):
~ = ~r
M

F~

(1.74)

Aceeasi denitie se poate aplica si n cazul unei forte F aplicate ntr-un

punct al unui corp care se poate roti n jurul unei axe (Fig.1.6b). Vectorul
~r este perpendicular pe axa considerat
a, si pentru simplicare forta F~ este
situat
a ntr-un plan perpendicular pe axa considerat
a
M
arimea momentului este:
M = rF sin = rd

(1.75)

29

Figura 1.6: a) Momentul unei forte fata de un punct. b) Momentul fortei fata de
o ax
a

unde d poart
a numele de bratul fortei.
~ = ~r
M
Termenul p~
Atunci

d!
r
dt

F~ = ~r

d~p
= ~r
dt

d~p
+ p~
dt

este nul deoarece p~ si ~v =

d!
r
dt

d~r
dt
sunt vectori paraleli.

~
~ = d (~r p~) = dL
(1.76)
M
dt
dt
~ = ~r p~ este momentul cinetic
unde L
Relatia 1.76 reprezint
a teorema de variatie a momentului cinetic:
Momentul fortei este egal cu derivata momentului cinetic n raport cu
timpul.
n cazul c
a momentul fortei este nul:
~
dL
~ = ct
= 0; L
(1.77)
dt
Dac
a momentul rezultant al fortelor care actioneaz
a asupra unui corp
este nul, momentul cinetic se conserv
a.

1.3.8

Cinematica mi
sc
arii de rota
tie

Energia cinetic
a de rota
tie
S
a consider
am un corp rigid (Fig. 1.7) care se roteste n jurul unei axe
cu viteza unghiular
a !. Fiecare portiune din corpul rigid considerat are o

30

Figura 1.7: Miscarea de rotatie a unui corp solid rigir n jurul unei axe.

anumit
a energie cinetic
a O mic
a portiune din corp cu masa mi , aat
a la
distanta ri de ax
a de rotatie se misc
a pe un cerc de raz
a ri si are viteza
liniar
a vi = !ri .
Energia ei cinetic
a este:
1
1
Eci = mi vi2 = mi ! 2 ri2
2
2

(1.78)

Energia cinetic
a total
a este suma energiilor cinetice ale portiunilor din
care este constituit corpul.
!
X
X
X
1X
1
1
ER =
E ci =
mi vi2 =
mi ! 2 ri2 =
mi ri2 ! 2
(1.79)
2
2
2
i
i
i
i
M
arimea din parantez
a poart
a numele de moment de inertie:
X
I=
mi ri2

(1.80)

Cu aceast
a notatie rezult
a:
1
ER = I! 2
2

(1.81)

Se observ
a c
a aceat
a relatie este analoag
a cu expresia energiei cinetice
mv 2
a unui corp Ec = 2 . Spre deosebire de masa unui corp, care nu depinde

31
de pozitia sa, momentul de inertie depinde de axa n jurul c
areia corpul se
roteste.
Deaorece un corpul nu este compus din mase puctiforme discrete, ci
prezint
a o distributie continuu
a a masei, sumarea din relatia (1.80) devine
o integral
a
Z
I=

r2 dm

(1.82)

unde integrarea se face pe ntregul corp.

Aplica
tie
S
a se calculeze momentul de inertie a unui cilindru cu raz
a R si mas
a
M si lungimea L fata de axa sa.
Solutie:
Elementul de mas
a cel mai convenabil este o p
atur
a cilindric
a subtire
innitezimal
a de raz
a r, grosime dr si lungime L Masa acesteia este dm =
dV = L2 rdr
Z
Z
Z R
1
2
2
LR4
I = r dm = r ( L2 r) dr = 2 L
r3 dr =
2
0
Cum densitatea este:
=
rezult
a:

M
M
=
V
R2 L

1
I = M R2
2

Aplica
tie
S
a se determine momentul de inertie al unei sfere omogene de mas
aM
si raz
a R n raport cu o ax
a ce trece prin centrul s
au.
Solutie
Consider
am c
a axa considerat
a este una din axele de coordonate, iar centrul sistemului de coordonate se aa n centrul sferei Momentele de inertie
n jurul celor trei axe sunt:
Z
Z
Z
2
2
2
2
Ix =
y + z dM ; Iz =
x + y dM ; Iy =
x2 + z 2 dM
Deoarece toate cele trei axe sunt echivalente rezult
a Ix = Iy = Iz astfel
c
a momentul cinetic n jurul unei este:
Z
Z
1
2
2
2
2
2
I = (Ix + Iy + Iz ) =
x + y + z dM =
r2 dM
3
3
3

32

Figura 1.8: Forta care actionea

a asupra unui corp ce se poate roti n jurul unei
axe.

n relatia de mai sus masa dM = 4 r2 dr este masa unei p

aturi sferice
de raz
a r si grosime dr. Atunci
Z
8
2 R
4 r4 dr =
I=
R5
3 0
15
Folosind denitia densit
atii:
=
rezult
a:

M
3M
=
V
4 R3

2
I = M R2
5

Dinanica rota
tiei unui corp solid
Consider
am o forta care actioneaz
a asupra unui corp rigid care se poate
roti n jurul unei axe. Pentru simplicare forta este aleas
a ntr-un plan
perpendicular pe axa de rotatie, astfel ca momentul fortei s
a e dup
a directia
acestei axe A1 A2 . n timpul dt punctul P n care forta este aplicat
a se va
deplasa cu o distanta innitezimal
a ds de-a lungul unei traiectorii circulare
n timp ce corpul se roteste cu unghiul d . Lucrul mecanic efectuat, notat
aici cu W pentru al deosebi de momentul cinetic notat cu L, de forta F
este
W = F~ d~s = (F sin )rd
(1.83)

33
Deoarece M = F r sin

rezult
a:
W = Md

(1.84)

Puterea implicat
a n acest proces este:
P =

d
W
=M
= M!
dt
dt

(1.85)

Expresia (1.85) este analoag

a formulei P = F v de la miscarea de translatie.
Aplic
am teorema variatie energiei cinetice sub forma diferential
a (variatia energiei cinetice a unui corp este egal
a cu lucrul mecanic efectuat de
fortele externe):
dEc
= dW
(1.86)
dt
Tinnd

cont de relatiile (1.81) si (1.84), relatia (1.86) devine:

d
dt

1 2
I!
2

= M!

(1.87)

Dar cum momentul cinetic este constant, deoarece corpul este rigid si
axa de rotatie x
a:
d
dt

1 2
I!
2

d!
1 d! 2
= I!
= I!"
= I
2 dt
dt

(1.88)

unde " poart

a numele de acceleratie unghiular
a. Atunci din relatia 1.87 se
obtine:
M = I"
(1.89)
Trebuie remarcat c
a si m
arimile unghiulare ! si ", pot tratate ca
vectori. Ele au directia axei de rotatie iar sensul lor este dat de regula
burghiului. n cazul general ele au o directia perpendicular
a pe planul de
rotatie.
Momentul cinetic
si viteza unghiular
a
Consider
am situatia prezentat
a n Fig. 1.7 n care corpul se misc
a n
jurul unei axe. O mic
a portiune din corp cu masa mi , aat
a la distanta ri
de ax
a de rotatie se misc
a pe un cerc de raz
a ri si are impulsul pi = mi vi =
mi !ri . Momentul ei cinetic este:
li = ri pi = mi ri vi = !mi ri2

(1.90)

34
doarece impulsul este perpendicular pe raza ri . Momenul cinetic este orientat dup
a axa de rotatie, iar sensul s
au este dat de regula burghiului.
Momentul cinetic total este suma momentelor cinetice ale ec
ari portiuni:
X
X
L=
li = !
mi ri2
(1.91)
i

Deoarece

P
a se exprim
a ca:
mi ri2 = I, momentul cinetic fata de o ax
i

L = I!

(1.92)

M
arimile momentul fortei, momentul cinetic, viteza unghiular
a, acceleratia unghiular
a an cazul rotatiei unui corp n jurul unei axe sunt dirijate
de-a lungul acestia si nu pot avea dect dou
a sensuri. Lund unul din aceste
sensuri pozitiv, cel
alat sens negativ, toti cei patru vectori pot tratati algebric si se poate lucra doar cu m
arimile lor considerate pozitive sau negative
n functie de orientarea lor.

1.4

Probleme

1.1 Unui puc i se imprim

a o vitez
a v = 2 m/s. Coecientul de frecare
la alunecare a pucului cu gheata este = 0; 01. S
a se calculeze distanta pe
2
care pucul se deplaseaz
a (g = 10 m/s ).
1.2 Un corp interplanetar este atras de Soare cu forta:
1022
N
r2
S
a se determine lucrul mecanic efectuat de Soare cnd corpul se apropie
de Soare de la distanta r1 = 3 1011 m la distanta r2 = 2; 5 1011 m.
F =

1.3 Un corp cu masa m = 5 kg este n repaus pe o suprafata orizontal

a pe
care poate misca f
ar
a frecare. Asupra corpului actioneaz
a o forta constant
a
F = 5 N. S
a se determine viteza corpului ce parcurge distanta de 3 m.
1.4 Un corp cu masa m = 5 kg se aa n repaus pe o suprafata orizontal
a
pe care se poate deplasa sub actiunea unei forte F = 12 N pe distanta d = 10
m. S
a se determine viteza corpului dup
a parcurgerea acestei distante, dac
a

35
coecientul de frecare la alunecare este
este g = 9; 8 m/s2 .

= 0; 14 si acceleratia gravitational
a

1.5 Un corp de mas

a m = 2 kg este atasat la un resort cu o constant
a
3
elastic
a k = 10 N/m. Resortul este comprimat cu x = 2 cm. Apoi resortul
este eliberat. S
a se calculeze viteza corpului cnd resortul trece prin pozitia
de echilibru (miscarea are loc n plan orizontal, f
ar
a frecare).
1.6 S
a se determine lucrul mecanic efectuat de o forta care modic
a
vitez
a unui corp de mas
a m = 5 kg de la valoarea ~v1 = 6~ex 2~ey la ~v2 =
8~ex + 4~ey . Componentele vitezelor sunt exprimate n m/s.
1.7 Un corp cu masa m = 3 kg are viteza
v = (6~ex

2~ey ) m/s

S
a se calculeze energia cinetic
a a corpului.
1.8 O forta conservativ
a care actioneaz
a asupra unei particule are expresia
F~ =

Ax + Bx2 ~ex

unde A si B sunt constante.

a) S
a se calculeze energia potential
a.
b) S
a se calculeze variatia energiei potentiale cnd pozitia particulei se
modic
a de la x1 la x2 .
1.9 Energia potential
a a unei particule este:
U (x) =

x3 + 2x2 + 3x

S
a se determine forta care actioneaz
a asupra particulei.
1.10 Motorul electric al unui trenulet de juc
arie l accelereaz
a din repaus
la 0,5 m/s n 50 milisecunde. Masa total
a a trenuletului este 800 g. S
a se
determine viteza medie a acestuia.
1.11 O particul
a cu masa m = 4 kg se deplaseaz
a de-a lungul axei Ox n
3
concordanta cu legea x = t + 2t (x este exprimat n metri iar t n secunde).
a) S
a se determine energia cinetic
a la momentul t = 5 s.

36
b) S
a se determine acceleratia la momentul t = 5 s.
c) S
a se determine puterea furnizat
a corpului la t = 5 s.
d) S
a se determine lucrul mecanic efectuat asupra corpului ntre momentele t = 0 si t = 2 s.
1.12 O masin
a cu mas
a m = 1500 kg se ciocneste cu un perete. Viteza
initial
a a masinii este ~vi = 20~ex iar n nal ~vf = 2~ex . Dac
a coliziunea are
loc n 0,2 s s
a se determine forta medie exercitat
a asupra masinii.
1.13 Un pendul balistic este un aparat pentru m
asurarea vitezei unui
proiectil (de exemplu un glont). Acesta const
a dintr-un corp de lemn de
masa m2 suspendat de un r. Un glont de masa m1 ntr
a n acest bloc si-l
ridic
a la n
altimea h: S
a se determine viteza glontului n functie de h.
1.14 ntr-un reactor nuclear, neutronii sunt produsi cnd un atom sufer
a
un proces de sune. Acesti neutroni se deplaseaz
a cu 107 m/s si trebuie
ncetiniti pn
a la 103 m/s nainte de a produce un alt act de siune. Ei
sunt ncetiniti cu ajutorul unui material (lichid sau solid) numit moderator.
S
a se arate c
a neutronii pot s
a-si piard
a energia prin ciocniri elastice cu
atomii moderatorului. S
a se calculeze fractia din energia cinetic
a initial
aa
neutronului pierdut
a de acesta prin ciocnire. Consider
am ciocnirile elastice
si centrale.
1.15 S
a se determine m
arimea momentului cinetic propriu al unei bile
de bowling (M = 6 kg si R = 12 cm) care se roteste cu frecventa de = 10
rot/s.

Capitolul 2
Oscila
tii
si unde
2.1

Mi
scarea oscilatorie armonic
a

O miscare care se repet

a n mod regulat la intervale egale de timp se numeste mi
scare periodica Ca exemplu de misc
ari periodice se pot da miscarea
P
amntului n jurul Soarelui, miscarea Lunii n jurul P
amntului, miscarea
moleculelor ntr-un corp solid n jurul pozitiilor de echilibru, miscarea unui
pendul. Alte exemple de m
arimi care variaz
a periodic sunt: cmpurile electric si magnetic ale undelor electromagnetice, curentul alternativ.
Dac
a o particul
a sufer
a o miscare periodic
a astfel nct se misc
a nainte
si napoi miscare se numeste mi
scare oscilatorie. Cea mai simpl
a miscare
oscilatorie se petrece n cazul n care forta care actioneaz
a asupra unui corp
este proportional
a cu distanta fata de un punct x, numit pozitie de echilibru, si este orientat
a c
atre acel punct. O astfel de forta este forta elastic
a,
iar miscarea determinat
a de aceasta poart
a numele de mi
scare oscilatorie
armonica.
Un model pentru o astfel de miscare este miscarea unui corp legat de un
resort care se poate deplasa pe o suprafata orizontal
a f
ar
a frecare. Originea axei pe care are loc miscarea se alege n pozitia n care resortul este
nedeformat. Pentru un corp asupra c
aruia actioneaz
a o forta elastic
a de-a
lungul axei Ox legea a II -a mecanicii se exprim
a astfel:
ma =
sau:

kx

k
d2 x
+ x=0
2
dt
m
37

(2.1)

(2.2)

38
Notnd cu:
! 20 =

k
m

(2.3)

rezult
a:

d2 x
+ ! 20 x = 0
(2.4)
dt2
Relatia (2.4) reprezint
a o ecuatie diferential
a de ordin doi. Solutia acestei ecuatii este:
x(t) = A cos(! 0 t + 0 )
(2.5)

unde A si 0 reprezint
a dou
a constante. M
arimea x (t) este elongatia si
reprezint
a dep
artarea corpului de pozitia de echilibru la un moment dat, A
este amplitudinea si reprezint
a elongatia maxim
a, ! 0 este pulsatia misc
arii
si ea descrie caracterul periodic al miscarii, ! 0 t + 0 este faza misc
arii, iar 0
reprezint
a faza initial
a.
Din relatia (2.5) rezult
a viteza si acceleratia particulei care oscileaz
a:
v=
a=

dx
=
dt

A! 0 sin(! 0 t +

dx2
dv
= 2 =
dt
dt

(2.6a)

0)

! 20 A cos(! 0 t +

0)

(2.7)

Tinnd

cont de(2.5) si (2.7) rezult

a relatia dintre acceleratie si elongatie:
! 20 x

a=
Determinarea constantelor A si
momentul initial (t = 0):

se face cunoscnd pozitia si viteza la

dx
dt

x (0) = x0 ;

(2.8)

= v0
t=0

Astfel
x0 = A cos

v0 =

Astfel rezult
a amplitudinea:
A=

x20 +

v2
! 20

! 0 A sin

(2.9)

39

Figura 2.1: Reprezentarea fazorial

a a miscarii oscilatorii.

Determinarea fazei initiale se face din cunoasterea functiilor trigonometrice sinus si cosinus din al c
aror semn se determin
a cadranul n care este
situat 0 . Nu este indicat s
a se calculeze tangenta acestui unghi, deoarece
functia tangent
a este o functie periodic
a cu perioada egal
a cu . Astfel 0
se determin
a considernd cele dou
a relatii de mai jos:
sin

v0
!0A

cos

x0
A

Pentru determinarea perioadei T se tine cont c

a functia cosinus este o
functie periodic
a cu perioada principal
a egal
a cu 2 .
A cos[! 0 (t + T ) +

0]

= A cos[! 0 t +

Rezult
a:
T =

+2 ]

2
!0

(2.10)

(2.11)

Se poate deni frecventa care reprezint

a num
arul de oscilatii n unitatea de timp si care este inversa perioadei;
=

2.2
2.2.1

1
T

(2.12)

Reprezent
arile mi
sc
arii oscilatorii
Reprezentarea fazorial
a

Miscarea este reprezentat

a printr-un vector rotator numit fazor. Elongatia misc
arii reprezint
a proiectia vrfului vectorului pe axa Ox (Fig. 2.1).

40

2.2.2

Reprezentarea complex
a

Miscarea poate reprezentat

a cu ajutorul unui num
ar complex
x
e = A0 exp i(! 0 t +

0)

= A0 exp i

exp i! 0 t = A exp i! 0 t

(2.13)

unde A = A0 exp i 0 poart

a numele de amplitudine complex
a. Trecerea la
reprezentarea sinusoidal
a (real
a) se face foarte simplu: elongatie este partea
real
a a lui x
e, adic
a:
x = Re x
e
(2.14)

2.3

Energia oscilatorului armonic

Energia oscilatorului armonic este format

a din suma energiei cinetice si
potentiale:
E = Ec + Ep
(2.15)
Energia cinetic
a este:
Ec =

m
mv 2
= A2 ! 20 sin2 (! 0 t +
2
2

0)

(2.16)

0)

(2.17)

Energia potential
a este:
Ep =

kx2
m! 20 A2
=
cos2 (! 0 t +
2
2

Rezult
a:

m! 20 A2
kA2
=
(2.18)
2
2
Energia total
a a oscilatorului este constant
a n timp. Acest lucru este
de asteptat deoarece forta elastic
a este una conservativ
a.
E = Ep + Ec =

2.4

Pendulul matematic

Pendul matematic const

a dintr-un r inextensibil la cap
atul c
aruia se
aa un punct material de masa m (Fig. 2.2).
Fortele care actioneaz
a asupra punctului material sunt greutatea si ten~
siunea din r T . Componenta tangential
a a greut
atii determin
a miscarea

41

Figura 2.2: Pendulul matematic

corpului c
atre pozitia n care = 0: Aplic
am legea a II-a a mecanicii pentru
componenta tangential
a a greut
atii:
Ft =
Cum s = l rezult
a:

Pentru cazul n care

mg sin = m

d2 s
dt2

(2.19)

d2
g
+ sin = 0
(2.20)
2
dt
l
este foarte mic sin ' , astfel c
a (2.20) devine:
g
d2
+
=0
2
dt
l

(2.21)

Rezult
a c
a ecuatia de miscare este similar
a cu ecuatia (2.10). Solutia
ecuatiei este (2.21):
= m cos(! 0 t + 0 )
(2.22)
unde:
!0 =

g
l

(2.23)

Astfel perioada misc

arii este:
T =

2
=2
!0

l
g

(2.24)

si depinde doar de lungimea l a pendulului si de acceleratia gravitational

a.

42

2.5

Oscila
tii amortizate

Miscarea oscilatorie armonic

a este o miscare ideal
a, n care asupra corpului actioneaz
a doar o forta elastic
a. O astfel de miscare poate avea loc
un timp nedenit. n realitate, ns
a, al
aturi de forta elastic
a actioneaz
a
si forte neconservative, cum ar fortele de rezistenta la naintare (frecare)
care ncetinesc miscarea. n consecinta, energia sistemului scade si miscarea
este una amortizat
a. n continuare consider
am c
a forta de rezistenta este
proportional
a cu m
arimea vitezei:
R=

Semnul minus arat

a c
a forta are sens invers vitezei. n acest caz legea a
doua se scrie astfel:
ma = kx
v
(2.25)
k
dx
dx2
=
x
2
dt
m
m dt
2
dx
dx
+
2
+ ! 20 x = 0
dt2
dt

(2.26)

(2.27)
p
a numele de coecient de amortizare iar ! 0 = k=m
unde = 2m poart
este pulsatia misc
arii neamortizate.
Pentru rezolvarea ecuatiei diferentiale de ordinul doi omogene (2.27) se
consider
a ecuatia caracteristic
a:
r2 + 2 r + ! 20 = 0
care are solutiile:
r1; 2 =
a)

(2.28)

! 20

(2.29)

> ! 0 si r1 si r2 sunt reale. Solutia ecuatiei n acest caz este:

x = C1 er1 t + C2 er2 t

(2.30)

unde C1 si C2 sunt constante. Ele pot determinate din conditiile initiale.

Deoarece r1 < 0 si r2 < 0 rezult
a c
a atunci cnd t ! 1; x ! 0
O astfel de miscare poart
a numele de miscare anarmonic
a (Fig. 2.3a).
b) = ! 0 : Atunci:
r1 = r2 =
(2.31)

43

Figura 2.3: a) Miscare anarmonic

a. b) Amortizare critic
a.

Solutia ecuatiei diferentiale este:

x = (C1 t + C2 )e

(2.32)

unde C1 si C2 sunt constante care pot determinate din conditiile initiale.

O astfel de amortizare poart
a numele de amortizare critic
a (Fig. 2.3b).
c) < ! 0 . Ecuatia caracteristic
a are solutii imaginare:
q
2
(2.33)
r1; 2 =
i ! 20
Solutia ecuatiei se scrie:

x=e
p
2.
unde ! = ! 20
Tinnd

cont de faptul c
ae
x=e

[ C1 ei!t + C2 e
= cos

i!t

(2.34)

sin

[(C1 + C2 ) cos !t + i(C1

C2 ) sin !t]

(2.35)

Deoarece x elongatia este o m

arime real
a alegem:
C1 = a + ib ;

C2 = a

(2.36)

ib

unde a si b sunt m
arimi reale. Se obtine:
x=e

(2a cos !t

Se noteaz
a:

2b sin !t) = e
b
= tg
a

2a cos !t

b
sin !t
a

(2.37)

(2.38)

44

Figura 2.4: Miscare oscilatorie amortizat

a.

si
x=

2a
e
cos 0

Utiliznd notatia A0 =

[cos !t cos

2a
cos 0

sin

sin !t]

(2.39)

relatia (2.39) devine:

x = A0 e

cos(!t +

0)

(2.40)

Dac
a coecientul de atenuare este mic, caracterul oscilatoriu al misc
arii
se p
astreaz
a. Miscarea poart
a numele de miscare oscilatorie amortizat
a
(Fig. 2.4). Amplitudinea acestei misc
arii scade exponential n timp:
A = A0 e
Miscarea are loc cu pulsatia:
q
! = ! 20

(2.41)

< !0

(2.42)

unde ! 0 poart
a numele de pulsatie natural
a a misc
arii oscilatorii.
Miscarea este caracterizat
a de asa numitul decrement logaritmic
= ln

x(t)
A(t)
= ln
= ln e t = T
x(t + T )
A(t + T )

(2.43)

Decrementul logaritmic este o m

arime adimensional
a si caracterizeaz
a de
asemenea gradul de amortizare a oscilatiilor. Cu ajutorul se poate compara
gradul de amortizare a oscilatiilor.
Deoarece miscarea este amortizat
a sistemul pierde energie. Pierderea de
energie este egal
a cu lucrul mecanic al fortei de rezistenta.
dE =

L=

vdx

(2.44)

45
Puterea disipat
a este:
P =

dE
=
dt

dx
=
dt

v2 =

2 mv 2

(2.45)

Aplica
tie
Un corp se misc
a ntr-un cmp potential n care acesta are energia
potential
a V (x) care are valoarea minim
a la coordonata x = 0: S
a se arate
c
a miscarea particulei n jurul pozitiei de echilibru este una oscilatorie
Solutie:
Deoarece miscarea are loc n jurul pozitiei de echilibru, expresia energiei
potentiale se dezvolt
a n serie Taylor n jurul punctului x = 0 si se retin
doar primiii doi termeni:
V = V (0) +

dV
dx

x+
x=0

d2 V
dx2

1
2

x2 + :::::
x=0

Cum n x = 0 energia potential

a a corpului este minim
a dV =dx = 0:
V = V (0) +

1
2

d2 V
dx2

x2
x=0

Forta care actioneaz

a asupra corpului este:
F =

d2 V
dx2

dV
=
dx

x
x=0

Se observ
a c
a forta care actioneaz
a asupra corpului este una de tip elastic, iar constanta elastic
a este:
k=

1
2

d2 V
dx2

x=0

Aplica
tie
O mas
a m legat
a de un resort efectueaz
a o oscilatie cu frecventa de
= 1 Hz. Cnd se ataseaz
a n plus o mas
a m = 0; 6 kg frecventa devine
= 0; 6 Hz. S
a se determine masa m:
Solutie:
r
r
1
k
1
k
;
1 =
2 =
2
m
2
m+ m

46
Prin mp
artire si ridicare la p
atrat:
2
1

m+ m
m

Rezult
a:
m

m=

2.6

= 0; 337 kg

2
1
2

Oscila
tii for
tate

n cazul misc
arii oscilatorii amortizate, energia sistemului descreste n
timp. Este posibil
a compensarea pierderii de energie prin aplicarea unei
forte externe care efectueaz
a un lucru mecanic pozitiv. Astfel la orice moment de timp energia poate transferat
a sistemului prin aplicarea unei forte
n sensul misc
arii. Amplitudinea, r
amne constant
a dac
a energia furnizat
a
ntr-o perioada de timp este egal
a cu energia mecanic
a pierdut
a n aceeasi
perioad
a datorit
a fortelor de rezistente sau frecare. Un exemplu este acela
n care forta exterioar
a variaz
a periodic F = F0 cos !t unde ! este pulsatia
fortei iar F0 este o constant
a.
Ecuatia de miscare pentru un corp asupra c
arui actioneaz
a o forta elastic
a, o forta de rezistenta si o forta exterioar
a F este:
m

dx2
=F
dt2

kx

dx
dt

(2.46)

Ecuatia se scrie astfel:

d2 x
dx
F0 cos !t
+2
+ ! 20 x =
2
dt
dt
m

(2.47)

unde 2 = =m si ! 20 = k=m. O astfel de ecuatie este o ecuatie de ordinul

doi neomogen
a si are solutii de forma:
x(t) = x0 (t) + x1 (t)

(2.48)

unde x0 (t) este solutia ecuatie omogene dat

a de relatia (2.40), care atunci
cnd t este foarte mare tinde c
atre 0 si x1 (t) este o solutie particular
a a

47
ecuatiei omogene. Pentru a obtine o solutie particular
a vom considera o
reprezentare complex
a. Astfel;
F0 cos !t ! F0 ei!t

(2.49)

Alegnd xi (t) de forma:

x1 (t) = A cos(!t

(2.50)

el va reprezentat sub form

a complex
a astfel:
) ! Aei(!t

x1 (t) = A cos(!t

(2.51)

Ecuatia (2.47) se scrie:

d2 x
dx
F0 i!t
+2
+ ! 20 x =
e
2
dt
dt
m

(2.52)

Deoarece:
dx1
= iA!ei(!t
dt
din ecuatia (2.52) rezult
a:
[ ! 20

dx21
=
dt2

si

! 2 + 2 !i]A =

A! 2 ei(!t

F0 i
F0
e =
[cos + i sin ]
m
m

(2.53)

(2.54)

Pentru ca cele dou

a numere complexe s
a e egale este necesar ca:
! 20

!2 A =

F0
cos
m

(2.55a)

F0
sin
(2.56)
m
Se ridic
a la p
atrat relatiile (2.55a) si (2.56) si se adun
a. Se obtine:
2 !A =

A2 [ ! 20

!2

+ 4 2 ! 2 ] = (F0 =m)2

(2.57)

Atstfel amplitudinea misc

arii este:
A= q

F0 =m
(! 20

2
!2)

+4

(2.58)
2!2

48
Tangenta unghiului de defazaj dintre forta perturbatoare si elongatie
este:
2 !
(2.59)
tg = 2
!0 !2
Dac
a
! ! 0
tg ! 0
! 0 . Aceasta nseamn
a c
a la pulsatii
(frecvente) mici elongatia este faz
a cu forta.
! ! !0
tg ! 1
! 2 . Aceasta nseamn
a c
a elongatia este
defazat
a n urma fortei cu =2.
!!1
tg < 0
! . Aceasta nseamn
a c
a elongatia si forta
sunt n opozitie de faz
a.

2.6.1

Rezonan
ta

Rezonanta reprezint
a fenomenul de crestere a amplitudinii pentru anumite valori ale lui !: Pentru determinarea frecventei la care amplitudinea
este maxim
a se pune conditia:
dA
=0
d!

(2.60)

de unde rezult
a valoarea pulsatiei de rezonanta:
!R =

q
! 20

< !0

(2.61)

La aceast
a valoare a pulsatiei, amplitudinea misc
arii la rezonanta devine
egal
a cu:
F0 =m
A(! R ) = p 2
(2.62)
2
2
!0

n Fig. 2.5 este reprezentat

a amplitudinea misc
arii n functie de pulsatia
fortei externe pentru diverse valori ale coecientului de atenuare. Se observ
a
c
a pe m
asur
a ce valoarea coeentului de atenuare amplitudinea la rezonata
creste, iar pusatia de rezozanta se apropie de pulsatia oscilatiei n cazul c
a
nu ar atenuare.

49

Figura 2.5: a) Amplitudinea unei oscilatii fortate functie de pulsatia fortei pentru
diverse valori ale coecientului de atenuare: 4 < 3 < 2 < 1 .

2.7

Tipuri de unde

Se numesc unde, perturbatiile care se propag

a din aproape n aproape
printr-un mediu. De exemplu scoaterea din pozitia de echilibru a unei particule care este situat
a ntr-un mediu elastic determin
a iesirea din pozitia
de echilibru si a particulelor vecine datorit
a fortelor elastice ce se exercit
a
ntre particulele mediului. n acest mod miscarea se propag
a din aproape
n aproape prin intermediul unui cmp de forte elastice.
Prezenta unei unde presupune existenta unei surse care produce perturbatia initial
a si a unui mediu n care aceasta s
a se propage.
Dup
a natura perturbatiei, putem avea diferite feluri de unde:
- unde elastice (undele acustice), care sunt produse de oscilatii de natur
a
mecanic
a de mic
a amplitudine care se propag
a n medii elastice;
- unde termice, care apar datorit
a diferentelor de temperatur
a si caracterizeaz
a fenomenul de propagare a c
aldurii;
- unde electromagnetice, care sunt produse de perturbatii de natur
a
electromagnetic
a.
Pentru primele dou
a tipuri de unde este necesar un mediu material, n
timp ce undele electromagnetice se pot propaga si n vid.,
Dup
a caracterul perturbatiei, undele pot fi:

50
- scalare, pentru care perturbatia este caracterizat
a de o m
arime scalar
a;
- vectoriale, pentru care perturbatia este caracterizat
a de o m
arime vectorial
a.
Dup
a modul n care apar perturbatiile n raport cu directia de propagare,
undele pot fi:
- transversale, cnd oscilatiile sau deplas
arile se efectueaz
a n plane perpendiculare pe directia de propagare;
- longitudinale, cnd oscilatiile sau deplas
arile se efectueaz
a n directia
de propagare a undelor.(undele acustice).
Un exemplu de unde sunt undele seismice care sunt tridimensionale si se
propag
a din punctul de producere de sub suprafata p
amntului de-a lungul
unei suri. n acest caz ntlnim ambele tipuri de unde: undele transversale
notate cu P (unde primare) care au viteza de propagare n intervalul 7 km/s
si undele longitudinale notate cu S (unde secundare) care se propag
a cu 4
km/s. Prin nregistrarea intervalului de timp ntre momentele de sosire a
celor dou
a tipuri de unde la un seismograf, se poate calcula distanta de la
seismograf la punctul de origine al cutremurului. Practic, acest punct se aa
pe o sfer
a cu centrul n locul unde se aa seismograful. Pentru a determina
punctul de origine se utilizeaz
a mai multe seismografe. Punctul de origine
al cutremurului se aa n punctul de intersectie al sferelor imaginare cu
centrele n locurile unde se aa seismografele.

2.8

Unde armonice

Undele armonice sunt produse de un sistem antrenat ntr-o miscare de

oscilatie armonic
a. Starea de oscilatie se transmite si n celelalte puncte ale
mediului pe care le pune ntr-o miscare oscilatorie armonic
a simpl
a.
Trebuie remarcat c
a perturbatiile armonice cu o frecventa x
a reprezint
a un caz ideal. Studiul acestor cazuri ideale permite o extrapolare n
cazurile reale, cnd pot s
a apar
a fenomene periodice nearmonice; acestea
pot fi abordate prin aplicarea unor metode matematice cunoscute (serii sau
integrale Fourier).
S
a consider
am o und
a tridimesnional
a. Se poate duce o suprafata prin
punctele la care oscilatia a ajuns la un moment dat. Aceast
a suprafata
se misc
a aratnd cum se propag
a perturbatia. Aceast
a suprafata poart
a
numele de front de und
a. Dac
a mediul este omogen si izotrop, directia de
propagare este ntodeauna perpendicular
a pe frontul de und
a.

51

Figura 2.6: Unda armonica unidimensionala.

Fronturile de und
a pot avea divese forme:
- plan n cazul undelor plane, care se propag
a pe o singur
a directie
perpendicular
a pe frontul de und
a;
- sferic
a n cazul undelor sferice care se propag
a n toate directiile si care
provin de la o surs
a punctiform
a.
Departe de surs
a, fronturile de und
a sferic
a au o curbur
a foarte mic
a si
pe o regiune limitat
a aceste unde pot privite ca unde plane.

2.8.1

Unda armonic
a unidimensional
a

Ecuatia unde armonice unidemensionale este valabil

a si n cazul undei
armonice plane, deoarece aceasta se propag
a ntr-o singur
a directie.
Consider
am (Fig. 2.6) c
a punctul O care este sursa undei oscileaz
a dup
a
legea:
u = A cos(!t + )
(2.63)
Considernd c
a v este viteza de propagare a undei, un punct P aat la
distanta x ncepe s
a oscileze dup
a intervalul de timp:
t0 =

x
v

(2.64)

Atunci punctul P oscileaz

a dup
a legea:
i
h
x
)+
u(x; t) = A cos !(t
v

(2.65)

Deoarece ! = 2 =T

u(x; t) = A cos 2 (

t
T

)+

= A [!t

kx + ]

(2.66)

unde = vT poart
a numele de lungime de und
a iar k = !v poart
a numele
de num
ar de und
a sau modulul vectorului de und
a. Lungimea de und
a

52

Figura 2.7: Calcularea vitezei de propagare n coard

a

reprezint
a spatiul str
ab
atut de und
a ntr-o perioad
a, sau distanta minim
a
dintre dou
a puncte care oscileaz
a n faz
a.
Unda armonic
a este un fenomen periodic n timp cu perioada T :
u(x; t) = u(x; t + T )

(2.67)

u(x; t) = u(x + ; t)

(2.68)

si n spatiu cu perioada :

2.8.2

Viteza de propagare a undei ntr-o coard

a

Pentru aceasta vom considera un element din coard

a (Fig. 2.7) ntins
a
cu tensiunea T . Elementul de lungime s formeaz
a un arc de cerc cu raza
R. ntrun sistem de referinta care se misc
a cu viteza v a pulsului elementul
de coard
a considerat are acceleratia:
v2
(2.69)
R
care este determinat
a de forta rezultant
a dintre tensiunile care actioneaz
a
la capetele elementului considerat din coard
a. Aceasta este egal
a cu:
a=

F = 2T sin ' 2T

(2.70)

deoarece am considerat elementul s foarte mic, fapt ce face ca si unghiul

s
a e foarte mic. Elementul s are masa:
m = ds = 2 R

(2.71)

53

Figura 2.8: Puls care se propag

a n lungul axei Ox.

unde este densitatea liniar

a a corzii. Tinnd

cont de relatiile (2.69) si

(2.71)
v2
F = ma = 2 R
(2.72)
R
Comparnd relatiile (2.70) si (2.72), rezult
a:
v=

2.9

(2.73)

Ecua
tia undelor

Consider
am = 0 si tinnd cont de relatia (2.66) se calculeaz
a derivatele
elongatiei u (x; t):
@ 2u
= k 2 A cos(!t kx)
(2.74)
2
@x
@ 2u
=
@t2

! 2 A cos(!t

kx)

(2.75)

Rezult
a prin combinarea relatiilor (2.74) si (2.75):
@ 2u
1 @ 2u
=
@x2
v 2 @t2

(2.76)

Aceasta este ecuatia general

a a undei unidimensionale pe care o consider
am adev
arat
a nu numai n cazul undelor armonice. Solutia general
aa
ecuatiei (2.76) este de forma:
u(x; t) = f (x

vt) + g(x + vt)

54
unde f (x vt) este unda progresiv
a adic
a unda care se propag
a n sensul
axei Ox si g(x + vt) este unda regresiv
a, adic
a unda care se propag
a n
sens invers axei Ox. Pentru a ar
ata c
a f (x vt) este und
a progresiv
a vom
considera un puls care se propag
a de-a lungul unei coarde (Fig. 2.8).
El are forma y = f (x) la momentul t = 0: La momentul t vrful pulsului
a ajuns la coordonata vt. Dac
a punem conditia ca forma pulsului s
a r
amn
a
neschimbat
a atunci y(x; t) = f (x vt): n acest mod am ar
atat c
a f (x vt)
reprezint
a o perturbatie care se propag
a n sensul pozitiv al axei Ox.
Aplica
tie
O und
a sinusoidal
a este descris
a de
y = 0; 25 sin (0; 3t

40x)

unde x si y sunt exprimate n metri iar timpul t n secunde. S

a se determine
amplitudinea, pulsatia, num
arul de und
a, lungimea de und
a si viteza de
propagare a undei.
Solutie:
A = 0; 25 m; ! = 0; 30 rad/s

T =

2.10

2
2
=
= 20; 944 s; k = 40 m
!
0; 3

2
2
=
= 0; 157 m;
k
40

v=

= 7; 49

10

Unde tridimensionale

Ecuatia undelor tridimensionale se obtine prin generalizarea ecuatiei

(2.76). n acest caz vom nota elongatia misc
arii oscilatiilor executate de
particule n mediu u (din cazul undelor unidimensionale) cu
(n cazul
unei unde tridimensionale)
@2
@2
1 @2
@2
+
+
=
@x2
@y 2
@z 2
v 2 @t2

(2.77)

55

2.10.1

Unde plane

Considernd o und
a armonic
a (x; y; z; t) =
2.77 devine:
@2 1
@x2
Se mparte cu

3+

@2
@y 2

si tinem cont c
a:

3+

@2
@z 2

1 (x)

2 (y)

!2
v2

3 (z)e

i!t

!2
= k2
v2

, relatia

(2.78)

(2.79)

Se obtine:

1 @2 1
1 @2 2
1 @2 3
+
+
= k2
2
2
2
@x
@y
@z
1
2
3
Pentru ca aceast
a egalitate s
a e adev
arat
a este necesar ca:
1 @2 1
2
1 @x
1 @2 2
2
2 @y
1 @2 3
2
3 @z

k12

k22

k32

1 @2 1
2
1 @x
1 @2 2
2
2 @y
1 @2 3
2
3 @z

(2.80)

+ k12 = 0
+ k22 = 0
+ k32 = 0

Solutii particulare ale ecuatiilor anterioare sunt:

1

= A1 e

ik1 x

= A2 e

ik2 x

= A3 e

ik3 x

Alegem numai cazul n care apare semnul minus ( ), astfel c

a:
= Aei[!t

(k1 x+k2 x+k3 x)]

(2.81)

Am ales cazul cu minus pentru a obtine o und

a progresiv
a. Frontul de
und
a la un moment dat de timp este denit astfel:
!t

~k~r = const: sau

~k~r = const:

(2.82)

k1 x + k2 x + k3 x = const:
Aceasta este ecuatia unui plan pe care este perpendicular vectorul de
propagare ~k. Astfel n acest caz unda este una plan
a. Frontul de und
a se
deplaseaz
a perpendicular pe ~k. Se poate deni pentru unda plan
a armonic
a
vectorul de propagare:
~k
~u =
(2.83)
k

56

2.10.2

Unde sferice

Undele sferice sunt determinate de surse punctiforme de perturbatie

aate n medii omogene si izotrope. n acest caz elongatia a unui punct
aat la distanta A de surs
a depinde doar de r, adic
a = (r; t):n acest
caz este util s
a se scrie ecuatia (2.77) n coordonate sferice.
r=

1 @
r2 @r

Deaorece

r2

@
@r

1 @
sin @

@
@

sin

1 @2
1 @2
=
v 2 @t2
sin2 @'2

(2.84)

= (r; t) relatia 2.84 devine:

1 @
r2 @r

r2

@
@r

1 @2
v 2 @t2

(2.85)

Se face substitutia:
(r; t) =

f (r; t)
r

(2.86)

si rezult
a f (r; t) satisface ecuatia:
@ 2 f (r; t)
1 @ 2 f (r; t)
=
@r2
v 2 @t2

(2.87)

O solutie este unda armonic

a progresiv
a:
f (r; t) = Cei!(t
astfel c
a:
(r; t) =

C i!(t
e
r

r
)
v

r
)
v

(2.88)

(2.89)

Se observ
a c
a pentru undele sferice amplitudinea A = Cr scade cu r,
deoarece energia emis
a se distribuie pe suprafete din ce n ce mai mari.

2.11

Energia asociat
a unei unde

Ne vom limita la energia undei care se propag

a printr-o coard
a. Undele
transport
a energie cnd se propag
a printr-un mediu. S
a consider
am o und
a
sinusoidal
a care se propag
a printr-o coard
a. Consider
am un element de mas
a

57
dm si lungime dx. Deaorece ecare element execut
a o miscare oscilatorie
armonic
a, energia acestui element este:
! 2 A2
dm
dE =
2
unde dm = dx,

(2.90)

ind densitatea liniar

a de mas
a. Astfel:
dE =

! 2 A2
dx
2

Energia unei portiuni de de lungime din coard

a este:
Z
! 2 A2
1 2 2
E=
dx =
! A
2
2
0

(2.91)

(2.92)

Cnd are loc propagarea undei, ntr-o perioad

a, printr-o sectiune a corzii
se trece energia E exprimat
a prin relatia (2.92). Atunci rata medie a transferului de energie este:
P=

1 2 2
1 2 2
E
=
! A
=
! Av
T
2
T
2

(2.93)

Expresia ratei transferului de energie poate folosit

a si n cazul undelor
sonore. Expresia 2.93 trebuie exprimat
a n alt mod. Pentru aceasta se tine
cont c
a densitatea liniar
a de mas
a se exprim
a ca;
= S
unde este densitatea, iar S este sectiunea portiunii considerate. Amplitudinea undei sonore o vom nota cu smax . Ea reprezint
a n acest caz
dep
artarea maxim
a la care poate ajunge un mic element din aer fata de
pozitia sa de echilibru. Astfel:
P=

1
Sv(!smax )2
2

(2.94)

Denim intensitatea I a undei ca energia care trece prin unitatea de arie

n unitatea de timp:
P
1
I=
= v(!smax )2
(2.95)
S
2
S
a consider
am o surs
a punctiform
a care emite unde n toate directiile si
o sfer
a cu raza r centrat
a pe surs
a. Puterea medie P emis
a de surs
a trebuie

58
s
a e uniform distribuit
a pe aceast
a sfer
a. Atunci intensitatea undei la
distanta r fata de surs
a va :
I=

P
P
=
S
4 r2

(2.96)

Astfel pentru undele sferice intensitatea descreste proportional cu p

atratul distantei de la surs
a.
n cazul sunetelor, este convenabil s
a se utilizeze o scal
a logaritmic
a,
astfel c
a n locul intensit
atii undei, se deneste nivelul sonor:
= 10 lg

I
I0

(2.97)

unde I0 este intensitatea de referinta si este considerat

a ca pragul de audibilitate I0 = 10 12 W/m2 , iar I este intensitatea undei sonore care se
m
asoar
a. Nivelul sonor se m
asoar
a n dB (decibeli). n Tabelul 2.1 de
mai jos sunt prezentate cteva exemple pentru diverse sunete.
Tabel 2.1
Nivelul sonor pentru diverse surse de sunete
Sursa de sunet
Avion cu reactie
Siren
a; concerte rock
Motoare puternice
Trac intens
Aspirator
Conversatie normal
a
S
oapte
Frunze
Pragul de audibilitate

(dB)
150
120
100
80
70
50
30
10
0

Exist
a si un prag dureros cu intensitatea I = 1 W/m2 . Acest prag sonor
corespunde unui nivel sonor = 120 dB. Expunerea prelungit
a la astfel de
sunete determin
a aparitia unei leziuni la nivelul urechii. Este recomandat
s
a nu se realizeze expuneri la sunete al c
aror nivel sonor este mai mare dect
90 dB

59

2.12

Probleme

2.1 Un resort orizontal este deformat sub actiunea unei forte F = 8 N

cu 0; 04 m. De cap
atul resortului este legat
a o mas
a m = 0; 2 kg si apoi
resortul este l
asat liber. Neglijnd frec
arile s
a se determine:
a) constanta elastic
a a resortului;
b) frecventa de oscilatie;
c) perioada de oscilatie.
2.2 Un autoturism are masa de M = 1300 kg si este sustinut de 4
resorturi. Fiecare resort are constanta elastic
a k = 20000 N/m. Dac
a n
autoturism sunt trei persoane cu masa de m = 200 kg s
a se determine
frecventa vibratiilor cnd autoturismul trece peste o denivelare.
2.3 Un corp oscileaz
a dup
a legea:
x = 4 cos

t+

cm

a) S
a se determine amplitudinea, pulsatia, perioada si frecventa.
b) S
a se determine viteza n functie de timp.
2.4 Un resort este atasat de tavan. Cnd un corp este atasat de cap
atul
liber acesta se alungeste cu 2 cm. Apoi corpul este scos din pozitia de
echilibru si este l
asat liber. Care este frecventa oscilatiilor ?
2.5 Un obiect legat de un resort oscileaz
a cu perioada T = 0; 8 s si
amplitudinea de 10 cm. La momentul t = 0 corpul se aa la x = 5 cm la
dreapta pozitiei de echilibru. Care este pozitia corpului la t = 2 s ?
2.6 S
a se determine frecventa si perioada de oscilatie a unui pendul cu
lungimea l = 1 m. Se cunoaste acceleratia gravitational
a g = 9; 8 m/s2 .
2.7 Ecuatia de miscare a unui particule este:
x = 25 cos 10t cm
unde x este considerat n cm iar timpul n secunde. La ce moment de timp
energia cinetic
a este de dou
a ori mai mare dect energia potential
a.

60
2.8 Un corp legat de un resort orizontal este deplasat cu x = 20 cm din
pozitia de echilibru si apoi l
asat liber. Oscilatiile au o perioad
a egal
a cu
T = 0; 8 s. n ce pozitie viteza corpului este 1 m/s ?
2.9 O und
a armonic
a care se propag
a de-a lungul axei Ox, are amplitudinea de A = 10 cm, lungimea de und
a = 30 cm si frecventa = 15 Hz.
Miscarea oscilatorie are loc de-a lungul axei Oy. La x = 0 si t = 0, y = 5
cm.
a) S
a se determine num
arul de und
a, perioada, pulsatia si viteza de
propagare a undei.
b) S
a se scrie expresia undei.
2.10 S
a se arate c
a functia
y (x; t) = A sin kx cos !t
satisface ecuatiilor undelor.
2.11 O und
a transversal
a care este produs
a ntr-o coard
a ntins
a are
viteza de propagare v = 5 m/s. Coarda are lungimea de 6 m si masa de
0; 06 kg. Care este tensiunea din coard
a pentru a se produce aceast
a und
a?
2.12 O siren
a aat
a n vrful unui stlp emite sunete uniform n toate
directiile. La distanta d1 = 15 m de siren
a intensitatea sunetelor este de
2
0,25 W/m . La ce distanta de siren
a intensitate acestor devine 0,01 W/m2 ?
2.13 O coard
a de chitar
a este f
acut
a din otel a c
arui densitate este
= 7800 kg/m3 , are lungimea de 60 cm si diametrul de 0,5 mm. Frecventa
fundamental
a a corzii este = 250 Hz.
a) S
a se determine tensiunea n coard
a T.
b) Dac
a se schimb
a tensiunea n coard
a cu T , s
a se calculeze
= .
2.14 Dou
a puncte A si B de pe suprafata P
amntului sunt la aceeasi
longitudine si distantate cu 45 grade n latitudine. Presupunnd c
a n punctul A aat n apropiere de suprafata P
amntului are loc un cutremur care
creaz
a unde P si unde S. Undele P se propag
a n linie dreapt
a cu viteza de
7,8 km/s. Undele S se propag
a la suprafata P
amntului n mod analog cu
valurile si au viteza de 4,5 km/s. Cunoscnd c
a raza P
amntului de 6370
km, care dintre unde atinge prima punctul B si care este diferenta dintre
momentele n care cele dou
a unde ating punctul B?

Capitolul 3
Termodinamic
a
3.1

No
tiuni fundamentale

1. Sistemul termodinamic reprezinta o portiune din univers care

cuprinde corpuri si cmpuri si care este delimitata de restul universului
printr-o bariera zica sau imaginara. Restul universului poarta numele de
mediu extern.
Interactiunea dintre sistemul termodinamic si mediul extern se realizeaz
a
prin schimb de energie si schimb de mas
a.
Pornind de la aceasta, sistemele se pot clasica n sisteme deschise care
pot schimba mas
a si energie cu mediul extern si sisteme nchise care nu
schimb
a mas
a cu mediul extern. Sistemele nchise se mpart n sisteme
izolate, care nu schimb
a nici energie cu mediul extern si sisteme neizolate,
care pot schimba energie cu mediul extern.
2. Parametrii de stare sunt marimi ce caracterizeaza starea sistemului. Relatiile dintre parametrii poarta numele de ecuatii de stare.
Din acest motiv o parte din parametri sunt independenti iar ceilalti sunt
dependenti. Alt
a clasicare a parametrilor de stare i mparte n parametrii
intensivi si extensivi.
Parametrii intensivi sunt parametrii care nu depind de extinderea spatial
a a sistemului. Ei caracterizeaz
a propriet
atile locale ale sistemului. Ca
exemplu putem da presiunea si temperatura.
Parametrii extensivi sunt parametrii care depind de extinderea spatial
a
a sistemului. Ca exemple putem da volumul si masa.
Referitor la st
arile sistemului putem deni stari stationare n care para61

62
metri sistemului sunt constanti n timp si stari nestationare n care parametri sistemului se modic
a n timp. Starile de echilibru sunt st
arile stationare,
n care nu exist
a schimb de mas
a sau energie cu mediul extern.
Principiul fundamental al termodinamicii
Un sistem izolat ajunge ntotdeauna dupa un timp ntr-o stare de echilibru termodinamic si nu poate ie
si de la sine din aceasta stare.
3. Transform
ari de stare
Dup
a natura st
arilor intermediare transform
arile sunt cvasistatice (st
arile
intermediare sunt st
ari de echilibru iar procesele sunt lente) si transform
ari
necvasistatice (st
arile intermediare nu sunt st
ari de echilibru).
Dup
a posibilitatea de a se realiza procesul invers prin aceeleasi st
ari
de echilibru prin care s-a realizat procesul direct, transform
arile pot reversibile si ireversibile.

3.2

Energia intern
a

Energia interna a unui sistem termodinamic este format

a din suma energiilor cinetice ale particulelor constituente ale sistemului, suma energiilor potentiale de interactie dintre particulele sistemului si suma energiilor
potentiale ale particulelelor n cmpuri externe.
Energia intern
a este o m
arime de stare. Din punct de vedere matematic
ea este o diferential
a total
a exact
a.

3.2.1

Forme ale schimbului de energie

Lucrul mecanic
Exist
a dou
a conventii cu privire la lucrul mecanic. ntr-una, se consider
a
pozitiv lucrul mecanic efectuat de mediul extern iar fortele considerate sunt
cele cu care mediul extern actioneaz
a asupra sistemului. n cealalt
a conventie, lucrul mecanic considerat pozitiv este cel efectuat de sistem asupra
mediului extern, iar fortele sunt cele cu care sistemul actioneaz
a asupra
mediului extern. n continuare vom folosi a doua conventie.
Lucrul meanic efectuat de fortele de presiune
Se consider
a un gaz nchis ntr-un recipient cu ajutorul unui piston mobil.
Asupra pistonului mobil actioneaz
a din interior o forta de presiune egal
a cu
Fp = pS; unde S este sectiunea pisotonului. Considernd c
a transformarea

63

Figura 3.1: Lucrul mecanic al presiunii.

este una cvasistatic

a, atunci din exterior trebuie s
a actioneze o forta egal
a
si de sens contrar cu forta de presiune
Lucrul elemntar efectuat de un sistem se scrie ca:
L = Fp dx = pSdx = pdV

(3.1)

Faptul c
a se utilizeaz
a notatia L arat
a c
a lucrul mecanic elementar este
o form
a diferential
a, dar nu o diferential
a total
a exact
a. Cu alte cuvinte
lucrul mecanic nu depinde doar de starea initial
a si nal
a, ci si de st
arile
intermediare prin care trece sistemul. Lucrul mecanic este o m
arime care
depinde de transformare. Cnd volumul variaz
a de la valoarea V1 la valoarea
V2 lucrul mecanic se exprim
a ca:
Z V2
L=
pdV
(3.2)
V1

Lucrul mecanic efectuat la modicarea suprafetei libere a unui ichid

L=

dA

(3.3)

unde este coecientul de trensiune supercial

a a lichidului, iar dA este
variatia suprafetei libere a lichidului.
Generaliznd putem spune c
a:
L = Ai dai
i

(e.5)

unde Ai sunt parametrii de forta, iar ai sunt parametrii de pozitie (coordonate generalizate).
Aplica
tie
S
a se determine lucrul mecanic efectuat ntr-o transformare a unui gaz
ideal de forma p = aV , unde a este o constant
a, cnd volumul creste de la
volumul V1 la V2 .
Solutie:

64
Lucrul mecanic elementar este:
L = pdV = aV dV
Rezult
a
L=

V2

V1

3.2.2

V2
aV dV = a
2

V2

=
V1

a
V2
2 2

V12

C
aldura

Sistem izolat adiabatic. Este sistemul care schimba energie cu mediul

extern doar prin efectuarea de lucru mecanic. n acest caz variatia de energie
este egala cu -L.
U=

(3.4)

Astfel, dac
a sistemul efetueaz
a lucru mecanic asupra mediululi (L > 0)
energia intern
a a sistemului scade, iar dac
a mediul extern efectueaz
a un
lucru mecanic asupra sistemului (L < 0) energia sistemului creste.
n cazul unor transform
ari oarecare, relatia U = L nu mai este satisf
acut
a. Pentru ca legea conserv
arii energiei s
a e satisf
acut
a, este necesar
s
a se introduc
a o nou
a m
arime, care s
a caracterizeze schimbul de c
aldur
a cu
mediul, numit
a c
aldur
a. Atunci cnd se efectueaz
a lucrul mecanic are loc o
modicare a parametrilor de pozitie ai sistemului (coordonate generalizate).
n cazul schimbului de c
aldur
a variatia energiei sistemului se poate face f
ar
a
modic
ari ale parametrilor de pozitie ai sistemului. Cantitatea de c
aldur
a
se notez
a cu Q.

3.3

Temperatura

n mod practic asociem temperatura cu senzatiile de cald sau rece. Totusi,pentru a ntelege conceptul de temperatur
a trebuie introduse conceptele
de contact termic si echilibru termic.
Modul n care este privit contactul termic este acela n care cele dou
a
sisteme sunt plasate ntr-un container care le izoleaz
a de mediul extern.
ntre sisteme exist
a un perete x care permite doar schimbul de c
aldur
a ntre
ele (perete diaterm). Se spune c
a cele dou
a sisteme sunt n contact termic.
Conform principiului fundamental al termodinamicii, sistemul compus, ind

65
izolat tinde c
atre o stare de echilibru. Deoarece parametrii de pozitie r
amn
constanti, peretele dintre cele dou
a sisteme ind x, sistemele pot schimba
ntre ele doar c
aldur
a. Cnd schimbul de c
aldur
a nceteaz
a sistemele ajung
la echilibru termic.
Proprietatea cea mai important
a a echilibrului termic este aceea de
tranzitivitate. Astfel dac
a sistemele S1 si S2 puse separat n contact termic
cu un sistem S, sunt n echilibru termic cu acesta, atunci S1 si S2 sunt n
echilibru termic unul cu cel
alalt.
Aceast
a proprietate permite mp
artirea sistemelor termodinamice n clase
de echivalenta. Sistemele dintr-o clas
a de echivalenta pot n echilibru unele
cu altele, dar nu pot n echilibru cu sistemele din alt
a clas
a de echivalenta.
Rezult
a c
a al
aturi de parametrii de pozitie (coordonate generalizate),
este nevoie de o alt
a m
arime pentru a caracteriza starea sistemului. Aceast
a
m
arime este temperatura (empiric
a), si ea caracterizeaz
a sistemele din punct
de vedere al echilibrului termic. Astfel dou
a sisteme aate la aceeasi temperatur
a sunt n echilibru termic.

3.3.1

Sc
ari de temperatur
a

Termometrele sunt instrumente utilizate pentru a m

asura temperatura
unui sistem. Ele sunt bazate pe faptul c
a anumite propriet
ati zice se
schimb
a cu modicarea temperaturii. Astfel, cnd temperatura se modic
a, se schimb
a volumul unui lichid, dimensiunile unui solid, volumul unui
gaz la presiune constant
a, presiunea unui gaz la volum constant, rezistenta
electric
a, culoarea unui obiect, etc.
O scar
a de temperatur
a comun
a este scara Celsius n care 0 C corespunde punctului de topire al ghetii la presiune normal
a si 100 C corespunde
temperaturii de erbere a apei la presiune normal
a (1 atm). Cele mai utilizate termometre n domeniile obisnuite de temperatur
a sunt: termometrul
cu mercur, care nu poate utilizat sub 30 C deoarece la aceast
a temperatur
a mercurul ngheata si termometrul cu alcool, care nu poate utilizat
peste 85 C deoarece la 85 C alcoolul ncepe s
a arb
a.
O scal
a de temperatur
a utilizat
a curent n SUA este scara Fahrenheit.
n aceast
a scar
a punctul de topire al ghetii corespunde la 32 o F, iar punctul
de erbere al apei la 212 o F. Atunci relatia care leag
a cele dou
a sc
ari de
temperatur
a este:
5
32) o F
(3.5)
t C= (
9

66
Unul din termometrele cele mai exacte este termometrul cu gaz la volum
constant. n cazul acestui termometru, m
arimea care variaz
a cu temperatura este presiunea gazului. Studiul acestui tip de termometru duce la
concluzia c
a nu pot exista temperaturi mai joase de 273; 15 C: Acest
punct este utilizat ca punct de zero pentru scala temperaturilor absolute si
poart
a numele de zero absolut. Unitatea de m
asur
a n scara temperaturilor
absolute este gradul Kelvin (K) care a fost ales s
a e egal n m
arime cu un
grad Celsius. Notnd cu T0 = 273; 15 K, temperatura n grade Celsius se
exprim
a n functie de temperatura absolut
a astfel:
t C = (T

T0 ) K

(3.6)

Deoarece punctele de topire si erbere ale apei sunt greu de reprodus ca

puncte de referinta, pentru noua scar
a s-a ales punctul triplu al apei (punct
n care cele trei faze, lichid
a, solid
a si gazoas
a, sunt n echilibru) care se aa
la T = 273; 16 K. Astfel, 1 K este denit ca 1/273,16 din diferenta dintre
temperatura punctului triplu al apei si temperatura de zero absolut.

3.4

Principiul zero. Ecua

tia de stare

Acesta se poate enunta astfel:

Temperatura este functie de starea de echilibru a sistemului. O formulare
echivalent
a este: Parametrii de forta ai sistemului sunt functii de parametrii
de pozitie (coordonate generalizate) si temperatura.
Matematic principiu zero se scrie astfel:
Ai = Ai (a1 ; a2; ::::an ; T ) i = 1; :::; n

(3.7)

Acestea sunt ecuatiile termice de stare. Deoarece starea sistemului este

determinat
a de parametrii de pozitie si temperatur
a, atunci si energia intern
a poate denit
a n functie de acestia.
U = U (a1 ; a2 ; :::an ; T )

(3.8)

Aceast
a ecuatie poart
a numele de ecuatie caloric
a de stare.
Ca exemplu vom considera cazul unui uid:
A = p si a = V

(3.9)

67
Atunci:
p = p(V; T ) este ecuatia termic
a de stare

(3.10)

U = U (V; T ) este ecuatia caloric

a de stare

(3.11)

Ecuatiile termice si calorice de stare se obtin e experimental e cu

ajutorul zicii statistice. Astfel pentru gazul ideal ecuatia termic
a de stare
este:
pV = RT
(3.12)
n care este num
arul de moli, R = 8314 J/mol K este constanta universal
a
a gazelor. Num
arul de moli se poate exprima functie de masa gazului M
sau N num
arul de molecule sau atomi:
=

N
NA

(3.13)

unde este masa molar

a, iar NA = 6; 023 1023 molecule/mol este num
arul
lui Avogadro.
Ecuatia caloric
a de stare a gazului ideal este:
U= C

VT

(3.14)

unde C V reprezint
a c
aldura molar
a la volum constant.
Pentru gazul real ecuatia termic
a de stare poart
a numele de ecuatia van
der Waals:
2
a
p + 2 (V
b) = RT
(3.15)
V
n care a si b sunt constante pozitive si care depind de gazul considerat.
Ecuatia ia n considerare fortele de atractie dintre moleculele gazului,
astfel c
a presiunea gazului ideal este mai mare dect cea a gazului real.
2
a
Acest lucru se realizeaz
a prin intermediul termenului 2 : n plus volumul
V
n care se misc
a gazul real este mai mic, datorit
a volumului propriu al
moleculelor b:

3.5

Principiul I al termodinamicii

Principiu I al termodinamicii reprezint

a legea de conservare a energiei
pentru sistemele termodinamice nchise. Ea leag
a variatia energiei interne

68
a sistemului de lucrul mecanic si c
aldura schimbate de acesta cu mediul
extern. Formularea matematic
a a principiului I este;
U =Q

(3.16)

n cazul unei transform

ari innitezimale:
dU = Q

(3.17)

Notatiile Q si L arat
a c
a Q si L sunt forme diferentiale, dar nu sunt
diferentiale totale exacte, precum variatia energiei interne dU . Din punct
de vedere zic energia intern
a este o functie de stare, n timp ce c
aldura si
lucrul mecanic sunt m
arimi de transformare sau proces, adic
a variatia lor
depinde de st
arile intermediare prin care trece sistemul.
n cazul unui sistem izolat Q = L = 0. Atunci U = 0 si Ui = Uf :
Energia intern
a a unui sistem izolat r
amne constant
a.
n cazul unui proces ciclic U = 0 si Q = L:
C
aldura Q poate exprimat
a n diverse moduri, care sunt legate de
modul n care variaz
a temperatura sistemului. Exprimarea lui Q se face
cu ajutorul coecientilor calorici. Astfel:
Q = CdT

(3.18)

unde C poart
a numele de capacitate caloric
a a corpului. n general capacitatea caloric
a a corpului depinde de modul n care este variat
a temperatura
corpului. Se denesc capacit
ati calorice la volum constant, la presiune constant
a si n alte conditii. Dac
a se consider
a un mol din substanta respectiv
a,
capacitatea caloric
a C poart
a numele de c
aldur
a molar
a si o vom nota C ,
astfel c
a:
Q = C dT
(3.19)
n acelasi mod, se deneste si c
aldura specic
a c, care reprezint
a c
aldura
o
necesar
a pentru a schimba temperatura cu 1 C a unit
atii de mas
a.
Q = mcdT

(3.20)

Relatia U = Q L este adev

arat
a cu urm
atoarea conventie: Q este
pozitiv
a, dac
a este primit
a de la mediul extern, iar L este pozitiv, dac
a este
efectuat de sistem asupra mediui extern.
Aplica
tie

69
La temperaturi foarte mici c
aldura molar
a a s
arii variaz
a cu temperatura
n concordanta cu legea lui Debye este:
C=k

T3
3

unde k = 1940 J/mol K si = 281 K. Care este c

aldura necesar
a pentru ca
unui mol de sare s
a-i creasc
a temperatura de la T1 = 10 K la T2 = 30 K.
Solutie:
Q = CdT
Q =

T2

CdT =

T1

T2

T1

1940
304
Q =
4 2813

3.6
3.6.1

T3
3

dT =

k
4
3 T2
4

T14

104 = 17; 487 J

Aplica
tii ale Principiului I
Coecien
tii calorici

n continuare vom considera procese reversibile. Din expresia Principilui

I:
dU = Q

c
aldura schimbat
a de sistem cu mediul extern se exprim
a ca:
Q = dU + L = dU + pdV

(3.21)

n cazul uidelor sistemul poate descris de parametrul de pozitie V si

de temperatura T . Atunci U energia intern
a este functie de V si T .
U = U (V; T )
Rezult
a prin diferentiere:
dU =

@U
@T

dT +
V

@U
@V

dV

(3.22)

Indicii V si T arat
a c
a derivatele respective se fac tinnd constant volumul si respectiv temperatura. Rezult
a:
Q=

@U
@T

dT +
V

@U
@V

+ p dV
T

(3.23)

70
Considernd V = const: putem deni capacitatea caloric
a la volum constant:
@U
Q
=
(3.24)
CV =
dT V
@T V
Considernd T = const: putem deni c
aldura latent
a:
=

Q
dV

@U
@V

=
T

+p

(3.25)

Trebuie remarcat c
a este mai usor de studiat sistemele n conditii de
presiune constant
a. Din acest motiv se deneste o nou
a functie de stare
numit
a entalpie:
(3.26)

H = U + pV
Se diferentiaz
a si se obtine:
dH = Q

pdV + pdV + V dp = Q + V dp

(3.27)

Se observ
a c
a la p = const:
(3.28)

Q = dH

adic
a variatia entalpiei la presiune constant
a, este egal
a cu c
aldura schimbat
a cu mediul extern.

3.6.2

Transform
arile gazului ideal

Trasformarea izocor
a
Transformarea izocor
a este transformarea n care volumul sistemului
r
amne constant. Lucrul mecanic este nul, deoarece varitia de volum este
nul
a:
L=p V =0
(3.29)
C
aldura schimbat
a de sistem cu mediul extern este:
Q= C

(3.30)

Atunci din Principiul I rezult

a:
U= C

(3.31a)

71
Deoarece U este o m
arime de stare, expresia dat
a de relatia 3.31a este
valabil
a pentru orice fel de trasformare suferit
a de gazul ideal ntre dou
a
st
ari. Astfel energia intern
a a gazului ideal se poate exprima ca:
U= C

VT

+ const:

(3.32)

Rezult
a c
a energia intern
a este denit
a pn
a la o constant
a arbitrar
a.
n continuare ns
a, constanta o vom considera zero si vom utiliza pentru
energia intern
a a gazului ideal formula:
U= C

VT

(3.33)

Observatie: Formula (3.33) exprim

a variatia energiei interne pentru un
sistem nchis. n cazul unui sistem deschis, atunci cnd num
arul de moli si
temperatura variaz
a de la valorile 1 ; T1 la valorile 2 ; T2 , variatia energiei
interne se scrie ca:
U = 2 C V T2
(3.34)
1 C V T1
Aplica
tie
S
a se determine variatia energiei interne a aerului dintr-o camer
a cnd
0
0
temperatura creste de la valoarea t1 = 23 C la t2 = 30 C. Volumul camerei
este V1 = 30 m3 , iar presiunea aerului este p0 = 105 N/m2 .
Solutie
Camera este un sistem deschis si atunci pentru variatia energiei interne
a aerului din aceasta, se va utiliza formula (3.34), unde indicele 1 se refer
a
la m
arimile din starea initial
a iar indicele 2 se refer
a la m
arimile din starea
final
a.
Ecuatia de stare n starea initial
a este:
p0 V =

1 RT1

(3.35)

Ecuatia de stare n starea nal

a este:
p0 V =

2 RT2

(3.36)

deoarece presiunea atmosferic

a nu se schimb
a .Tinnd

cont de relatiile (3.35)

si (3.36) rezult
a:
1 T1 = 2 T2
si atunci:
U =0

72
Transformarea izobar
a
Transformarea izobar
a este transformarea care are loc la presiune constant
a. Deoarece presiunea este constant
a, expresia lucrului mecanic este:
(3.37)

L=p V
Cantitatea de c
aldur
a schimbat
a de sistem cu mediul extern este:
Q= C
unde C
este:

(3.38)

este c
aldura molar
a la volum constant. Variatia energiei intern
a
U= C

(3.39)

nlocuind aceste relatii n relatia Prinicipiului I (3.16) se obtine:

C

T = C

p V

(3.40)

Tinnd

cont de ecuatiile de stare din starea initial

a si nal
a:
pV1 = RT

pV2 = RT2

se obtine:
p(V2

V1 ) = R(T2

T1 ) = R T

si din relatia (3.40) se obtine relatia Robert-Mayer pentru gazul ideal:

C

=C

(3.41)

Trasformarea izoterm
a
Trasformarea izoterm
a este transformarea care are loc la temperatur
a
constant
a. n cazul acestei transform
ari T = 0. Atunci U = 0 si
Q = L. Deoarece n cursul transform
arii presiunea variaz
a n functie de
volum, pentru calculul lucrului mecanic se va folosi formula
Z V2
L=
pdV
(3.42)
V1

Din ecuatia de stare se exprim

a presiunea ca ind p = RT =V . Atunci
lucrul mecanic efectuat de gaz este:
Z V2
Z V2
dV
V2
RT
L=
dV = RT
= RT ln
(3.43)
V
V
V1
V1
V1

73
Trasformarea adibatic
a
Transformarea adiabatic
a este trasformarea n care sistemul nu primeste
si nu cedeaz
a c
aldur
a. Din primul principiu rezult
a c
a:
L=

(3.44)

Desi sistemul nu schimb

a c
aldur
a cu exteriorul, temperatura sa se modic
a astfel: la destindere sistemul efectueaz
a lucru mecanic, energia sa
intern
a scade si gazul se r
aceste; la comprimare sistemul primeste lucru
mecanic, energia sa intern
a creste si gazul se nc
alzeste. Deoarece:
U= C
L=

T =

(3.45)

V
V

( T2

T1 )

(3.46)

Tinnd

cont de ecuatiile de stare n starea intial

a p1 V1 = RT1 si n
starea final
a p2 V2 = RT2 din relatia( 3.46) rezult
a:
C V
(p2 V2
R

L=

(3.47)

p1 V1 )

Considernd o transformare innitezimal

a:
dL = pdV =

dU =

V dT

si tinnd cont de ecuatia termic

a de stare a gazului ideal se obtine:
RT
dV =
V

dT
=
T

R dV
C V V

V dT

(3.48)

Notnd cu = C p =C V exponentul adiabatic si utiliznd relatia lui

Robert-Mayer R = C p C V ecuatia (3.48) devine:
dT
=
T
Atunci:

T2

T1

dT
=
T

dV
=
V

1)

(
Z

V2

V1

1)

dV
V

dV
V

(3.49)

74
si:
ln

T2
=
T1

1) ln

sau:

(3.50)

V1
V2

T2
=
T1

V2
V1

(3.51)

Rezult
a:

T1 V1

= T2 V2

(3.52)

Deoarece st
arile considerate sunt alese arbitrar, nseamn
a c
a n orice
trasformare adiabatic
a se poate scrie:
TV

(3.53)

= const:

Utiliznd ecuatia termic

a de stare se poate scrie ecuatia transform
ari n
variabile (T; p) si (p; V ): Deoarece T = pV =vR din ecuatia 3.53 se obtine:
(3.54)

pV = const:
n coordonate T si p ecuatia transform
arii adiabate este:
T p1

3.6.3

= const:

Rela
tia Robert-Mayer pentru un uid oarecare

Din expresia Principiului I, pentru care lucrul mecanic este determinat

doar de fortele de presiune rezult
a:
Q = dU + pdV

Cum energia intern

a este functie de volum si temperatur
a:
dU =

@U
@T

dT +
V

@U
@V

dV
T

(3.55)

75
Se obtine:
@U
@T

Q=

@U
@V

dT +
V

(3.56)

+ p dV
T

De aici:
Q
dT

Cp =

@U
@T

=
p

@U
@V

+
V

@V
@T

+p
T

(3.57)

si cum capacitatea caloric

a a sistemului la volum constant este:
@U
@T

CV =

rezult
a relatia Robert-Mayer pentru un uid oarecare:
Cp

@U
@V

CV =

@V
@T

+p
T

(3.58)
p

Aplica
tie
Un mol de gaz urmeaz
a legea van der Waals:
a
(V
V2

p+

b) = RT

iar energia sa intern

a este:
a
V

U = CT

unde V este volumul molar, iar C si a sunt constante, s

a se calculeze c
aldurile molare la volum si presiune constant
a C V si C p .
Solutie:
C

@U
@T

=C
V

Pentru calculul c
aldurii molare la presiune constant
a se utilizeaz
a relatia
Rober-Mayer:
C

=C

+ p+

@U
@V

@V
@T

= CV +
p

p+

@U
@V T
@T
@V p

76
@U
@V
p+

@U
@V

=
T

T =
@T
@V

=
p

=
T

RT
V b

a
V2

a
a
RT
+ 2 =
2
V
V
V b

1
a
p + 2 (V b)
R
V
1 2a
a
1
p+ 2
(V b) +
3
RV
R
V

Rezult
a:
C

3.6.4

=C

2a
RT V

b
V

Denirea coecien
tilor termici

Coecientul de dilatare izobara permite determinarea variatiei volumului

sistemului cnd temperatura variaz
a si presiunea este constant
a:
=

1
V

@V
@T

(3.59)
p

dV = V dT
Coecientul de compresibilitate izoterma permite determinarea variatiei
volumului gazului cnd este supus actiunii unei presiuni din exterior la temperatur
a constant
a:
1 @V
(3.60)
KT =
V @p T
dV =

KT V dp

Semnul minus apare deoarece o crestere a presiunii duce la micsorarea

volumului, si invers (dp > 0 implic
a dV < 0).
Coecientul termic al presiunii permite determinarea variatiei presiunii
sistemului aat la volum constant cnd variaz
a temperatura:
=

1
p

@p
@T

dp = pdT

(3.61)
V

77
ntre cei trei coecienti exist
a relatia:
= pKT
Relatia este important
a pentru determinarea coecientului termic al presiunii al corpurilor solide sau lichide, pentru care este practic imposibil s
a
le e mentinut volumul constant la nc
alzire.
Considernd presiunea functie de volum si temperatur
a p = p (V; T ):
@p
@T

dp =

dT +
V

Dar

@p
@T
@p
@V

@p
@V

dV
T

= p
V

@V
@p

Atunci:
dp = pdT

1
V KT

1
dV
V KT

Dac
a p = const:
pdT
rezult
a:

@V
@T

Atunci:
=

3.7
3.7.1

1
V

1
dV = 0
V KT
= pV KT
p

@V
@T

= p KT

(3.62)

Principiul al II-al termodinamicii

Formul
ari ale Principiului al II-lea

Primul principiu al termodinamicii introduce o functie de stare numit

a
energie intern
a. Principiul I nu face o deosebire calitativ
a ntre formele
schimbului de energie c
aldur
a si lucru mecanic.

78

Figura 3.2: a) Masin

a termic
a biterm
a. b) Ciclul Carnot

Dac
a consider
am un proces ciclic U = 0 rezult
a c
a Q = L: Din punct
de vedere practic ne intereseaz
a ca sistemul s
a efectueze lucru mecanic,
sau mai precis s
a transforme o cantitate de c
aldur
a n lucru mecanic util.
Problema care s-a pus a fost aceea s
a se transforme ntreaga cantitate de
c
aldur
a n lucru mecanic. Pentru aceasta procesul ciclic ar trebui s
a e unul
monoterm, adic
a sistemul s
a e n contact cu o singur
a surs
a de c
aldur
a de
la care s
a preia c
aldura si s
a o transforme n lucru mecanic. Carnot a ajuns
la concluzia c
a un astfel de proces nu poate avea loc. O formulare care
descrie ntr-un mod general acest rezultat este aceea dat
a de Thomson care
spune c
a:
ntr-o transformare ciclica monoterma sistemul nu poate ceda lucru mecanic
n exterior. Daca transformarea este si reversibila sistemul prime
ste lucru
mecanic din exterior.
O formulare echivalent
a este cea a lui Clausius:
Este imposibil de realizat o transformare al carui unic rezultat sa e
transferul caldurii de la o sursa cu temperatura data la o sursa cu temperatura mai mare.

3.7.2

Ma
sin
a termic
a biterm
a

Avnd n vedere faptul c

a nu se poate crea o masin
a termic
a monoterm
a,
vom considera o masin
a termic
a biterm
a (Fig. 3.2a)
Considernd o transformare ciclic
a
Q

L=0

(3.63)

79
Q1 + Q2

(3.64)

L=0
jQ2 j

L = Q1 + Q2 = Q1

(3.65)

Numim Q1 c
aldura primit
a de la sursa cald
a iar jQ2 j c
aldura cedat
a
sursei reci. Denim randamentul masinii termice ca:
=

3.7.3

jQ2 j
Q1

L
=1
Q1

(3.66)

Ciclul Carnot reversibil

Ciclul Carnot este ciclul format din dou

a izoterme si dou
a adiabate. n
Fig. 3.2b, este prezentat ciclul Carnot efectuat de un gaz ideal.
C
aldurile schimbate cu mediul extern pe cele patru transform
ari sunt:
Z V2
Z V2
V2
RT1
dV = RT1 ln
>0
(3.67)
Q12 = L12 =
pdV =
V
V1
V1
V1
Deoarece Q12 este pozitiv
a, ea este o c
aldur
a primit
a. Pe transformarea
2 - 3:
Q23 = 0
(3.68)
deoarece transformarea este una adiabatic
a.
Q34 = RT2 ln

V4
<0
V3

(3.69)

Deoarece Q34 este negativ

a ea este c
aldura cedat
a.
(3.70)

Q41 = 0
deoarece transformarea 4-1 este o transformare adiabatic
a. Rezult
a:
=1

jQ34 j
=1
Q12

RT2 ln VV34
RT1 ln VV12

(3.71)

Tinnd

cont de ecuatiile transform

arilor adiabatice 2-3 si 4-1
T1 V2

= T2 V3

(3.72)

T1 V1

= T2 V4

(3.73)

80
rezult
a:

V3
V1
=
V4
V2

Notnd Q1 Q12 c
aldura schimbat
a de sistem cu sursa cald
a, si Q2
Q34 c
aldura schimbat
a de sistem cu sursa rece, randamentul Ciclului Carnot
se scrie:
Q2
T2
jQ2 j
=1+
=1
(3.74)
=1
Q1
Q1
T1
Trebuie remarcat c
a randamentul ciclului Carnot depinde doar de temperaturile izvorului cald si a celui rece. Armatia r
amne adev
arat
a si n cazul c
a
se modic
a substanta de lucru. Astfel randamentul ciclului Carnot depinde
numai de temperaturile surselor rece si cald
a.
Din relatia (3.74) se obtine c
a:
Q1 Q2
+
=0
T1
T2

(3.75)

Fie un sistem care sufer

a o transformare ciclic
a reversibil
a n cursul
c
aruia sistemul schimb
a cu cele n termostate de temperaturi Ti (i = 1; :::; n),
cantit
atile de c
aldur
a Qi (i = 1; :::; n): Se poate demonstra, ca si n cazul
ciclului Carnot, c
a:
n
X
Qi
=0
(3.76)
Ti
i=1
Dac
a se consider
a acum c
a sistemul sufer
a o transformare ciclic
a reversibil
a n cursul c
areia sistemul schimb
a c
aldur
a cu o innitate de termostate a c
aror temperaturi variaz
a continuu, atunci egalitatea (3.76) se
scrie:
I
Qrev
=0
(3.77)
T
I
Semnul
arat
a c
a avem de-a face cu o integral
a pe o curb
a nchis
a;

indicele rev arat

a c
a parcursul este unul reversibil. Egalitatea (3.77) arat
a
Q
c
a din punct de vedere matematic m
arimea
este o diferential
a total
a
T
exact
a. Astfel putem da o form
a cantitativ
a Principiului al II-lea al termodinamicii.

81
Exista o functie de stare S numita entropie, a carei variatie dS, ntr-un
proces reversibil n care sistemul schimba caldura Q cu un termostat aat
la temperatura T, este:
dS =

Qrev
T

(3.78)

1
Spunem c
a este factor integrant pentru forma diferential
a Q: Formele
T
diferentiale care admit factori integranti poart
a numele de forme diferentiale
olonome.
De aici rezult
a diferenta matematic
a ntre lucrul mecanic si c
aldur
a.
Forma diferential
a L care exprim
a lucrul mecanic elementar nu este o form
a
diferential
a olonom
a.
Egalitatea (3.77) poart
a numele de X
egalitatea lui Clausius.
Tinnd

cont c
a Q = T dS si L =
Ai dai , relatia (3.17) care reprezint
a forma diferential
a a Principiului I se scrie:
dU = T dS

Ai dai

(3.79)

Aceast
a relatie este ecuatia fundamental
a pentru procesele reversibile.
n cazul proceselor adiabatice reversibile Q = 0. Atunci dS = 0 si
S = const.
O alt
a caracteristic
a a entropiei este aceea c
a este o m
arime extensiv
a.
Entropia a dou
a sisteme este egal
a cu suma entropiilor sistemelor luate
separat.

3.7.4

Varia
tia entropiei n procese ireversibile

Pentru a vedea modul n care aceast

a m
arime variaz
a, vom considera
cazul unui proces ireversibil n care schimbul de c
aldur
a cu mediul exterior
este nul.
Pentru aceasta vom considera destinderea adiabatic
a n vid (Fig. 3.3).
Gazul ideal se aa n volumul V1 la temperatura T . Volumul V2 este
vidat, iar nvelisul izoleaz
a adiabatic cele dou
a compartimente. Se deschide
robinetul si gazul p
atrunde n compartimentul de volum V2 . n acest proces
ireversibil Q = 0. n plus, L = 0; deoarece trecerea gazului n cel de-al
doilea compartiment se face datorit
a agitatiei termice. Atunci U = 0:
Cum U = C V T , este energia intern
a a gazului ideal, rezult
a T = 0:

82

Figura 3.3: Destinderea adiabatic

a n vid

Deoarece entropia este functie de stare, nu are importanta modul n

care se ajunge la starea nal
a. Din acest motiv consider
am o transformare
izoterm
a de la volumul V1 la volumul V1 + V2 : C
aldura schimbat
a de sistem
cu mediul este:
V1 + V2
(3.80)
Q = L = RT ln
V1
Q
V1 + V2
S=
= R ln
>0
(3.81)
T
V1
Rezult
a c
a variatia entropiei este pozitiv
a. Astfel ntr-o transformare
ireversibil
a entropia sistemului cre
ste (n lipsa schimbului de c
aldur
a).
Din exemplul anterior, putem lega entropia de dezordinea n sistem.
Astfel n starea initial
a cnd volumul ocupat de gaz este mic, dezordinea
n sistem este mai mic
a dect n starea nal
a, cnd volumul ocupat de gaz
este mai mare.
Astfel, pentru un proces innitezimal ireversibil n care sistemul nu
schimb
a c
aldur
a cu mediul extern:
(3.82)

dS = di S > 0

unde cu indicele i am pus n evidenta caracterul ireversibil al procesului.

Deoarece pentru un sistem izolat variatia entropiei nu poate dect
pozitiv
a, atunci starea de echilibru a unui astfel de sistem se obtine cnd
entropia are valoare maxim
a.
Dac
a sistemul nu este izolat variatia de entropie este datorat
a si schimbului de c
aldur
a cu mediul extern:
de S =

Q
T

(3.83)

unde T este temperatura mediului sau a termostatului cu care sistemul este

n contact. Astfel, variatie total
a de entropie este:
dS = di S + de S = di S +

Q
T

(3.84)

83
Cum di S > 0

dQ
T
Considernd un proces ciclic ireversibil:
I
I
dQ
dS >
T
I
Deoarece dS = 0, rezult
a c
a pentru procese ireversibile:
dS >

dQ
<0
T

(3.85)

(3.86)

(3.87)

Relatia (3.87) poart

a numele de inegalitatea lui Clausius.
Aplica
tie
Presupunem c
a m1 = 1 kg de ap
a la t1 = 0 C este amestecat cu o mas
a
de m2 = 3 kg de ap
a cu t2 = 100 C. S
a se calculeze variatia de entropie a
sistemului. C
aldura specic
a a apei este c = 4185 J/kg K.
Solutie:
Din ecuatia calorimetric
a (cantitatea de c
aldur
a cedat
a de un corp este
egal
a cu cantitatea de c
aldur
a primit
a de cel
alalt corp)
m1 c (te

t1 ) = m2 c (t2

te )

rezult
a temperatura de echilibru:
te =

3 100
m1 t1 + m2 t2
= 75 C
=
m1 + m2
4

Deoarece entropia este o m

arime de stare presupunem c
a cele dou
a mase
de ap
a sufer
a transform
ari reversibile astfel c
a:
Z Te
Z Te
m2 cdT
Te
Te
m1 cdT
S=
+
= m1 c ln
+ m2 c ln
= 144; 68 J/K
T
T
T1
T2
T1
T2

3.7.5

Leg
atura dintre ecua
tia caloric
a de stare
si ecua
tia
termic
a de stare

Considernd un proces reversibil, variatia energiei interne a sistemului

este:
dU = Q pdV = T dS pdV
(3.88)

84
rezult
a:

dU + pdV
T

dS =
Deoarece:

@U
@T

dU =
rezult
a:
dS =

1
T

@U
@T

Atunci:

@S
@T
@S
@V

@U
@V

dT +

dT +

=
V

=
T

1
T
1
T

(3.89)

@U
@V
@U
@T

1
T

dV
T

@U
@V

+
T

p
dV
T

(3.90)

(3.91)
V

+
T

p
T

(3.92)

Deoarece pentru functii continue si de dou

a ori derivabile, derivatele de
ordin doi comut
a (teorema Schwartz-Clairaut), se poate scrie:
@
@V

1
T

1 @ 2U
=
T @V @T

@U
@T
1
T2

=
V

@U
@V
@U
@V

@
@T

1
T

@U
@V

+
T

1 @ 2U
1
+
+
T @T @V
T
@p
@T

=T
T

p
T

@p
@T

(3.93)
V

p
T2
(3.94)

O astfel de relatie permite calculul energiei interne a unui sistem dac

a se
cunoaste ecuatia termic
a de stare. Ca exemplu vom considera cazul gazului
real a c
arui ecuatie de stare este cea dat
a de relatia van der Waals:
2

p+

(V

V2

b) = RT

(3.95)

Din ecuatia (3.95) presiunea este:

p=

RT
V + b

@p
@T

=
T

R
V + b

(3.96)
(3.97)

85
Astfel tinnd cont de relatiile (3.94), (3.96) si (3.97) se obtine:
@U
@V

@p
@T

=T
T

p=
V

(3.98)

Atunci
dU =

@U
@T

dT +
V

@U
@V

dV = C

V dT

dV

(3.99)

Considernd c
aldura molar
a la volum constant
a independent
a de temperatur
a prin integrarea relatiei (3.99) se obtine:
2

U = U0 + C

VT

(3.100)

Relatia (3.100) arat

a c
a energia intern
a a gazului real este denit
a doar
pn
a la o constant
a aditiv
a.

3.8

Func
tii caracteristice

O modalitate de a studia un sistem termodinamic este aceea prin care se

introduc anumite functii de stare, numite functii caracteristice sau potentiale
termodinamice. O functie caracteristic
a este o functie de stare din cunoasterea
c
areia se pot determina toate propriet
atile sistemului.

3.8.1

Energia intern
a

Ecuatia fundamental
a a termodinamicii:
dU = T dS

pdV

(3.101)

leag
a cinci m
arimi: p; V; T; U; S. Starea sistemului pentru un uid este
determinat
a de doi parametri, V si T . Rezult
a c
a ecuatia fundamental
a
contine nc
a trei m
arimi necunoscute. Pentru determinarea acestora mai
este nevoie de nc
a dou
a ecuatii, si anume:
- ecuatia termic
a de stare p = p(V; T );
- ecuatia caloric
a de stare U = U (V; T ):

86
Trebuie s
a remarc
am c
a dac
a alegem pentru energia intern
a variabilele
independente S si V este nevoie doar de o singur
a ecuatie U = U (S; V )
pentru a descrie sistemul. Astfel:
@U
@S

dU =

@U
@V

dS +
V

(3.102)

dV
S

Din relatiile (3.101) si (3.102) rezult

a:.
@U
@S

T =

@U
@V

si p =
V

(3.103)
S

n plus dac
a se calculeaz
a derivata a doua se obtine capacitatea caloric
a
si coecientul de compresibilitate adiabatic
a:
@ 2U
@S 2
@ 2U
@V 2

=
S

=
V

@p
@V

@T
@S

=
V

1
@S
@T V

@V
@p

T
T

@S
@T V

1
V

=
S

T
CV

T
1
V

@V
@p

(3.104)
1
V kS

(3.105)

unde KS = V1 @V
este coecientul de compresibilitate adiabatic
a.
@p
S
Astfel, din cunoasterea energiei interne a sistemului n functie de entropie
si volum se pot determina ceilalti parametri, precum si diversi coecienti
calorici si termici. Totusi, o astfel de dependenta este una greu de obtinut.
Din acest motiv nu se lucreaz
a cu energia intern
a ca functie caracteristic
a.

3.8.2

Energia liber
a

Energia liber
a se deneste ca:
F =U
dF = dU

T dS

SdT = T dS
dF =

pdV

(3.106)

TS
pdV
SdT

T dS

SdT

(3.107)
(3.108)

Aceast
a relatie sugereaz
a faptul c
a energia liber
a este o functie caracteristic
a n V si T :
F = F (V; T )
(3.109)

87
dF =

@F
@V

@F
@T

dT +
T

(3.110)

dV
V

Rezult
a c
a din cunoasterea energiei libere se obtine presiunea si entropia:
p=

@F
@V

@F
@T

si S =
T

(3.111)
V

Ca si n cazul energiei interne, efectund derivatele de ordin doi se pot

calcula capacitatea caloric
a la volum constant si coecientul de compresibilitate izoterm
a:
@S
@ 2F
=
2
@T V
@T V
Astfel putem exprima capacitatea caloric
a la volum constant:
CV =

Q
dT

@S
@T

=T
V

@ 2F
@T 2

O alt
a derivat
a este:
@ 2F
@V 2

@p
@V

=
T

Atunci coecientul de compresibilitate izoterm se exprim

a ca:
kT =

1
V

@V
@p

=
T

1
@p
@V T

1
V

1
@2F
@V 2 T

n cazul c
a T = const: (proces izoterm ireversibil) lucrul mecanic efectuat de sistem este egal cu minus variatia energiei libere.
dF =

pdV =

(3.112)

Aceasta nseamn
a c
a atunci cnd sistemul efectueaz
a un lucru mecanic
energia liber
a scade. S
a consider
am un proces ireversibil izoterm:
Q
T
Q
Sf
T
Q T Sf

dS

(3.113)

Si

(3.114)

T Si

(3.115)

88
U +L
L

U +T S =

T Sf

U+

(3.116)

T Si

(T S) =

(U + T S)

(3.117)
(3.118)

Lucrul mecanic maxim pe care l efectueaz

a un sistem termodinamic
aat n contact cu un termostat este egal cu minus variatia energiei libere.
Acesta este motivul pentru care functia poart
a denumirea de energie liber
a.
Variatia ei este legat
a de lucrul mecanic care poate efectuat, sau mai
precis de cantitatea de energie termic
a din sistem care poate transformat
a
n energie mecanic
a (ct din energia dezordonat
a se poate transforma n
energie ordonat
a).

3.8.3

Condi
tia de echilibru pentru un sistem cu volum
constant aat n contact cu un termostat.

n cazul unui sistem izolat dS 0: Aceasta nseamn

a c
a entropia unui
sistem izolat cnd n interiorul lui au loc procese ireversibile creste. Rezult
a
c
a atunci cnd se atinge echilibrul entropia va avea valoarea maxim
a. S
a
consider
am cazul unui sistem aat la T = ct: si V = ct:
TS

(3.119)

U = F + TS

(3.120)

dU = dF + T dS + SdT

(3.121)

F =U

dQ = dF + T dS + SdT

pdV

(3.122)

Dar:
dQ
T dS

(3.123)

T dS

dF + T dS + SdT
dF

SdT

pdV

pdV

(3.124)
(3.125)

Se observ
a c
a atunci cnd T = const: si V = const:
dF

(3.126)

Aceasta nseamn
a, c
a un sistem aat la temperatur
a constant
a si volum
constant ajunge la echilibru termodinamic cnd valoarea energiei sale libere
devine minim
a.

89

3.8.4

Entalpia

Entalpia se deneste ca:

(3.127)

H = U + pV
dH = T dS

pdV + V dp + pdV == T dS + V dp

(3.128)

Cum H = H(S; p) atunci:

dH =
Rezult
a:
T =

3.8.5

@H
@S
@H
@S

@H
@p

dS +
p

dp

@H
@p

si V =
p

(3.129)

(3.130)
S

Entalpia liber
a (poten
tialul Gibbs)

n multe transform
ari termodinamice presiunea si temperatura sistemului nu variaz
a si r
amn egale cu presiunea si temperatura mediului ambiant.
S
a consider
am o transformare la temperatur
a constant
a si presiunea constant
a. Atunci:
L = p [Vf Vi ]
Deoarece transformarea se efectueaz
a la temperatur
a constant
a:
L 6 Fi
Astfel:
pVf

Ff

pVi 6 Fi

Ff

Ff + pVf 6 Fi + pVi
Denim o nou
a functie de stare pe care o not
am cu:
G = F + pV = U

pV

TS

(3.131)

si care poart
a numele de entalpie libera sau potentialul Gibbs. Atunci:
Gf 6 Gi
a

90
Rezult
a c
a ntr-o transformare efectuat
a la temperatur
a constant
a si
presiune constant
a potentialul Gibbs nu poate s
a creasc
a. Prin urmare,
dac
a presiunea si temperatura unui sistem termodinamic sunt mentinute
constante, starea sistemului n care entalpia liber
a este minim
a, este o stare
de echilibru.
Diferentiem relatia (3.131) si se obtine:
dG = T dS

pdV + pdV + V dp
dG = V dp

T dS

SdT

(3.132)
(3.133)

SdT

Deoarece G = G(p; T ):
dG =
rezult
a:
V =

3.8.6

@G
@p

@G
@T

dp +
T

@G
@p

si S =
T

(3.134)

dT
p

@G
@t

(3.135)
p

Entropia

Din egalitatea fundamental

a a termodinamicii:
dU = T dS

(3.136)

pdV

dU + pdV
(3.137)
T
Rezult
a c
a entropie S poate considerat
a o functie caracteristic
a n U
si V adic
a S = S(U; V ). Astfel:
dS =

1
=
T

3.9

@S
@U

si
V

@S
@V

=
U

p
T

(3.138)

Sisteme deschise

Consider
am c
a sistemul este deschis. n acest caz, entropia se va exprima
ca ind functie de energia intern
a, volumul si masa sistemului:
S = S(U; V; M )

(3.139)

91
dS =

@S
@U

dU +

@S
@V

@S
@M

dV +

dM

(3.140)

Semnicatia primelor dou

a derivate este dat
a de relatiile (3.138):
@S
1
= ;
@U
T
iar:

unde

@S
p
=
@V
T

@S
=
@M
T
poart
a numele de potential chimic. Astfel:
dS =

p
1
dU + dV
T
T

dU = T dS

dM

pdV + dM

(3.141)

(3.142)

(3.143)
(3.144)

n cazul cnd S = const: si V = const:

dU = dM

(3.145)

Rezult
a c
a n cazul sistemelor deschise cnd sistemul schimb
a mas
a cu
mediul extern, reprezint
a energia raportat
a la unitatea de mas
a pe care
sistemul o schimb
a cu sistemul extern n conditii de entropie si volum constante.
Trebuie remarcat faptul c
a relatia S = S(U; V; M ) contine numai m
arimi
extensive. mp
artim sistemul n n p
arti egale:
U ! U=n; V ! V =n; M ! M=n; S ! S=n
si apoi le unim ntr-un sistem ce contine m p
arti. Atunci:
U ! mU=n; V ! mV =n; M ! mM=n; S ! mS=n:
Astfel:

m
m
m
m
S=S
U;
V;
M
n
n
n
n
Notnd cu k = m=n se obtine:
S(kU; kV; kM ) = kS(U; V; M )

92

Figura 3.4: Dou

a sisteme termodinamice izolate de exterior care pot schimba
ntre ele mas
a.

Deriv
am aceast
a relatie n raport cu k:
@S
@S
@S
U+
V +
M = S(U; V; M )
@(kU )
@(kV )
@(kM )

(3.146)

Facem k ! 1. Rezult
a:
S=

@S
@S
@S
U+
V +
M
@U
@V
@M

S=

p
1
U+ V
T
T

(3.147)
(3.148)

Atunci:

U + pV ST
G
=
= g(p; T )
(3.149)
M
M
Rezult
a c
a pentru o substanta pur
a, potentialul chimic este egal cu entalpia liber
a a unit
atii de mas
a.
=

3.10

Echilibrul de faz
a

Pn
a n momentul de fata discutia s-a axat asupra unor sisteme omogene, adic
a asupra unor sisteme n care propriet
atile sunt aceleasi n diverse
puncte ale sistemului. n continuare ne vom referi la sisteme eterogene.
Aceste sisteme sunt formate din dou
a sau mai multe sisteme omogene sau
faze. Prin faza ntelegem orice parte zic distinct
a, separat
a de celelalte
p
arti ale sistemului de o suprafata bine denit
a pe care diverse m
arimi
sufer
a discontinuit
ati. Un sistem format din dou
a faze poart
a numele de
sistem bifazic. Ca exemplu de sisteme bifazice se pot mentiona: sistemul
ap
a - vapori de ap
a: S
a consider
am dou
a faze care pot schimba mas
a ntre
ele (Fig. 3.4). Pentru ntregul sistem izolat de exterior:
U = U1 + U2 ; V = V1 + V2 ; M = M1 + M2

(3.150)

93
Deoarece sistemul total este izolat de exterior, energia intern
a U , volumul V si masa M sunt constante. Rezult
a:
dU1 =

dU2 ; dV1 =

dV2 ; dM1 =

(3.151)

dM2

Entropia sistemulul este suma entropiilor celor dou

a subsisteme:
;

S = S1 + S2
dS =

dU1 p1
+ dV1
T1
T1

T1

(3.152)

dS = dS1 + dS2
dU2 p2
+ dV2
T2
T2

dM1 +

T2

dM2

(3.153)

Cnd sistemul este n echilibru, entropia atinge un maxim si dS = 0.

Tinnd

cont de (3.151) se obtine:

dS =

1
T1

De aici:

1
T2

p2
T2

p1
T1

dU1 +

1
T1

dV1

T1

T2

1
= 0; T1 = T2
T2

dM1 = 0 (3.154)

(3.155)

Aceasta este conditia de echilibru termic.

p1
T1

p2
= 0; p1 = p2
T2

(3.156)

Aceasta este conditia de echilibru mecanic.

1

T1

T2

= 0;

(3.157)

Relatia (3.157) reprezint

a conditia de echilibru chimic.
Deoarece pentru o substanta pur
a potentialul chimic este egal cu entalpia
unit
atii de mas
a rezult
a:
g1 (p; T ) = g2 (p; T )

(3.158)

Egalitatea (3.158) este o curb

a a c
arei proiectie n planul (p; T ) reprezint
a
curba de echilibru a fazelor.

94

3.11

Tranzi
tii de faz
a

Trecerea dintr-o faz

a n alta poart
a numele de tranzitie de faza. De
exemplu, n cazul substantelor pure prin tranzitii de faz
a putem mentiona
topirea, vaporizarea si sublimarea.
Notiunea de stare de agregare nu coincide ntotdeauna cu cea de faz
a.
Astfel numeroase corpuri se g
asesc sub diverse forme cristaline care corespund acelorasi st
ari de agregare. Fenomenul este cunoscut sub numele de
polimorsm. Un exemplu extrem de cunoscut este erul care la temperatura T1 = 1183 K trece din structura cristalin
a cubic
a cu volum centrat
n structura cubic
a cu fete centrate, iar la T2 = 1663 K trece din nou n
structura cubic
a cu volum centrat.
Trecerea de la o faz
a la alta se caracterizeaz
a printr-o discontinuitate a
entropiei. Aceasta determin
a existenta unei c
alduri latente. Aceste transform
ari poart
a numele de tranzitii de faza de speta I.
n afara acestui tip de tranzitie exist
a si un alt tip de tranzitie de faz
a
care are loc f
ar
a c
aldur
a latent
a. Ea poart
a numele de tranzitie de faza de
speta a II-a.
Ca exemplu de tranzitii de speta I, amintim schimb
arile st
arilor de agregare (topire-solidicare, vaporizare-condensare, sublimare-desublimare). Astfel de tranzitii au loc la temperatur
a constant
a iar c
aldura schimbat
a cu
mediul este de forma:
Q= m
(3.159)
unde este c
aldura latent
a specic
a. n cazul topirii, sublim
arii si vaporiz
arii sistemul primeste c
aldur
a, n timp ce n cazul desublim
arii, solidic
arii
si licheerii sistemul cedeaz
a c
aldur
a.

3.11.1

Izotermele lui Andrews

Izotermele Andrews reprezint

a izotermele gazului real. Pentru obtinerea
lor se consider
a un gaz real care se comprim
a la temperatur
a constant
a.
Vom considera ca substanta de lucru bioxidul de carbon. La temperaturi
sc
azute (mai mici de 31,1 C), presiuni sc
azute si volume mari comprimare
izoterm
a urmeaz
a aproximativ legea Boyle-Mariote. Cresterea presiunii prin
micsorarea volumului se face pn
a la o anumit
a valoare, de la care micsorarea volumului n continuare nu mai duce la cresterea presiunii n sistem.
Se constat
a nceperea lichefierii gazului. Presiunea r
amne constant
a pn
a

95

Figura 3.5: Izoterm

a Andrews

se lichefiaz
a tot gazul. Cnd aceasta s-a petrecut, pentru micsorarea n continuare a volumului sistemului sunt necesare presiuni foarte mari. ntr-un
punct P de pe palierul AB al izotermei I (Fig.3.5) starea sistemului const
a
n existenta a dou
a faze, una gazoas
a si una lichid
a aate n echilibru.
Aceasta deoarece fixnd volumul sistemului la valoarea V1 la temperatura T1 masa n stare de lichid si gaz nu mai variaz
a n timp. Echilibrul
care se realizeaz
a este un echilibru dinamic, n sensul c
a num
arul de molecule de lichid ce trec din lichid n stare de gaz n unitatea de timp este egal
cu num
arul de molecule ce trec din stare de gaz n stare de lichid n unitatea
de timp. Gazul aat n echilibrul cu lichidul din care provine reprezint
a vaporii saturati iar presiunea sa este presiunea vaporilor saturati. Presiunea
vaporilor saturati este presiunea maxim
a a vaporilor care pot exista la o
anumit
a temperatur
a. Portiunea orizontal
a AB descrie o transformare de
faz
a.
Prin cresterea temperaturii, lungimea palierelor izotermelor se reduce
pn
a cnd ajunge la un punct. Acest punct se numeste punct critic. n
acest punct are loc lichefierea ntregii cantit
ati de substanta. Parametrii
sistemului n punctul critic se numesc parametrii critici (temperatur
a critic
a, presiune critic
a si volum critic). Temperatura critic
a si presiunea critic
a sunt parametrii ce depind doar de substanta considerat
a. Volumul
critic depinde si de masa sistemului. Pentru CO2 temperatura critic
a este
de tc = 31; 1 C si presiunea critic
a este 7; 38 MPa. n punctul critic dispare
orice deosebire dintre lichid si vapori. Pe izotermele cu temperaturi mari
t > 31; 1 C nu mai apare fenomenul de lichefiere al lichidului.

96

Figura 3.6: Familie de izoterme Andrews

Trasnd o multime de izoterme n coordonate p V se pot distinge trei

regiuni (Fig3.6):
I - n care substanta este sub form
a de lichid;
II - n care starea lichid
a este n echilibru cu vapori saturanti;
III - n care substanta este n stare de gaz.
n a treia regiune cnd T < TC gazul poate fi lichefiat si el poart
a
denumirea de vapori. Cnd T > TC , gazul nu mai poate licheat. Atunci
prin gaz vom ntelege acea stare a substantei care nu se poate lichefia,
temperatura ei fiind peste temperatura critic
a.
n timpul licheerii gazului sistemul cedeaz
a n exterior o cantitate de
c
aldur
a numit
a c
aldur
a latent
a de vaporizare. Acest
a c
aldur
a raportat
a la
unitatea de mas
a, reprezint
a c
aldura latent
a specific
a.

3.11.2

Vaporizarea

Este procesul de trecere a unei substante din starea lichid

a n starea
gazoas
a. Ea depinde de conditiile n care se aa lichidul.
Vaporizarea n vid (n volum limitat)
Experimental, s-a constatat c
a vaporizarea n vid prezint
a urm
atoarele
caracteristici:
- este instantanee

97
- ea nceteaz
a cnd presiunea vaporilor atinge o valoare maxim
a care
este egal
a cu presiunea vaporilor saturanti la temperatura la care are loc
vaporizarea. Cnd la o anumit
a temperatur
a presiunea vaporilor este mai
mic
a dect presiunea maxim
a (a vaporilor saturanti) se spune c
a acesti
vapori sunt nesaturati. Referitor la vaporii saturati presiunea acestora are
urm
atoarele propriet
ati:
- nu depinde nici de masa fazei lichide nici de masa fazei gazoase;
- la o temperatur
a dat
a depinde doar de substanta din care au provenit;
- este presiunea maxim
a a vaporilor unui lichid la o temperatur
a dat
a;
- creste cu cresterea temperaturii (presiunea la care se obtin palierele de
pe izotermele lui Andrews creste cu cresterea temperaturii).
Vaporizarea n atmosfera gazoas
a (n volum limitat)
- este lent
a si are loc pn
a ce presiunea partial
a a vaporilor ajunge la
presiunea partial
a a vaporilor saturanti;
-presiunea vaporilor saturanti nu depinde de presiunea atmosferei n care
are loc vaporizarea.
Evaporarea
Este vaporizarea unui lichid prin suprafata sa liber
a ntr-o atmosfer
a nelimitat
a. Vaporizarea lichidului prin suprafata sa face ca imediat deasupra
lichidului s
a se g
aseasc
a vapori amestecati cu aer. Aceasta nu nseamn
a
c
a presiunea total
a creste n spatiul de deasupra lichidului, ci se micsoreaz
a presiunea partial
a a aerului. Vaporii migreaz
a n sus astfel c
a nu se va
ajunge la o valoare a presiunii partiale a vaporilor deasupra lichidului egal
a
cu presiunea vaporilor saturanti. Astfel procesul de evaporare va continua
pn
a cnd tot lichidul se va transforma n vapori. Pentru a avea loc evaporarea este necesar ca presiunea atmosferic
a s
a dep
aseasc
a valoarea presiunii
vaporilor saturati. n caz contrar, va avea loc o fierbere fortat
a. n plus
este necesar ca atmosfera s
a nu fie saturat
a cu vaporii substantei respective.
Viteza de evaporare reprezint
a masa de lichid care se evapor
a n unitatea
de timp:
(pm p)
S
v=k
p0
unde pm este presiunea vaporilor saturanti la temperatura la care are loc
evaporarea, p este presiunea atmosferic
a, S suprafata lichidului iar k un

98

Figura 3.7: Echilibru lichid-gaz

factorul de proportionalitate de ce depinde de vitez

a relativ
a a aerului de
deasupra lichidului.
Fierberea
Fierberea reprezint
a vaporizarea n toat
a masa lichidului. Legile fierberii
sunt:
1. La o presiune dat
a deasupra lichidului, fierberea are loc la o temperatur
a mereu aceiasi, pentru fiecare lichid, numit
a temperatur
a de fierbere.
2. La temperatura de fierbere presiunea vaporilor saturanti este egal
a
cu presiunea ce se exercit
a deasupra lichidului.

3.11.3

Diagrame de echilibru

Diagrama de echilibru lichid-vapori (vaporizare si condensare)

Graficul presiunii corespunz
atoare echilibrului lichid-vapori n functie
de temperatur
a este prezentat n Fig.3.7. El se obtine reprezentnd presiunea palierelor izotermelor lui Andrews n functie de temperatur
a.
Acest grafic poate fi interpretat ca dependenta presiunii vaporilor n
functie de temperatur
a. Mai mult, o astfel de dependenta o putem privi
tinnd cont de legea a doua a fierberii, ca ind dependenta temperaturii
de fierbere de presiune (fierberea are loc cnd presiunea vaporilor saturati
este egal
a cu presiunea vaporilor de deasupra lichidului).

99

Figura 3.8: Curbe de echilibru solid -lichid

Echilibrul solid lichid (topirea

si solidificarea)
Topirea reprezint
a trecerea unui corp din faza solid
a n cea lichid
a, iar
solidificarea procesul invers.
n cazul topirii corpurilor amorfe (care nu au o structur
a cristalin
a), nu
se poate preciza o temperatur
a de topire ci numai un anumit interval de
temperatur
a pe care are loc trecerea treptat
a a corpului din starea lichid
a
n cea solid
a.
Topirea corpurilor solide cu structur
a cristalin
a se deosebeste de topirea
corpurilor amorfe. n acest caz:
1 - La o presiune dat
a topirea are loc ntotdeauna la aceiasi temperatur
a
pentru un corp n stare pur
a.
2 - Temperatura r
amne constant
a n tot timpul topirii. Odat
a cu topirea are loc si o variatie a volumului corpului. n general prin topire volumul
corpului creste, astfel nct pentru o astfel de substanta cresterea presiunii
externe duce la o ntrziere a topirii si duce la cresterea temperaturii de
topire. Pentru substantele al c
aror volum se micsoreaz
a la topire, m
arirea
presiunii este favorabil
a procesului de topire si temperatura de topire scade
(Fig.3.8).
n timpul topirii unui corp trebuie s
a i se furnizeze c
aldur
a din exterior,
numit
a c
aldur
a latent
a de topire. Procesele de topire si solidificare fiind
reversibile temperatura de solidificare este aceiasi cu temperatura de topire,
iar c
aldurile latente specifice sunt egale.
Variatia energiei interne a unui corp prin topire este:
4U = Q

L=m

p (Vlichid

Vsolid )

(3.160)

100

Figura 3.9: Echilibrul solid- gaz.

unde

este c
aldura latent
a specific
a.

Echilibrul solig - gaz (sublimarea

si desublimarea)
Trecerea unei substante direct din faza solid
a n cea gazoas
a se numeste
sublimare iar procesul invers desublimare. Exemplu de substante care sublimeaz
a sunt iodul, naftalina, apa.
Vaporii aati n echilibru cu faza solid
a se numesc tot vapori saturanti
iar presiunea lor se numeste presiune de vapori saturanti. Ca si n cazul
celorlalte transform
ari de faz
a, se poate trasa o curb
a de echilibru solidvapori. Ea poate fi interpretat
a ca fiind modul n care variaz
a presiunea
vaporilor saturati proveniti direct din stare solid
a cu temperatura (Fig.3.9).
Punctul triplu
Punctul triplu este punctul de intersectie al curbelor de echilibru vaporisolid, solid-lichid, lichid-vapori al unei substante. n acest punct cele trei
faze: solid
a, lichid
a si gazoas
a, sunt n echilibru. Punctul triplu al unei substante e caracterizat de o anumit
a temperatur
a si presiune. Astfel n cazul
apei temperatura punctului triplu este de tt = 0; 01 C si pt = 4; 6 torr. 1
torr este presiunea care este creat
a de o coloan
a de mercur cu n
altimea de 1
mm si este egal
a cu 133,3 Pa. 1 atm (atmosfer
a) este presiunea creat
a de o
coloan
a de mercur cu n
altimea de 760 mm, adic
a o atmosfer
a este egal
a cu
5
760 torr sau 1; 013 10 Pa. Deoarece abaterile mici de la valorile presiunii
si temperaturii punctul triplu conduc la disparitia uneia din faze, punctul
triplu al apei este ales ca reper fix al sc
arii temperaturii absolute. Pentru
ap
a curbele de echilibru si punctul triplu sunt ar
atate n Fig.3.10.

101

Figura 3.10: Punctul triplu pentru ap

a.

3.11.4

Ecua
tia Clausius-Clapeyron

S
a consider
am dou
a faze si s
a exprim
am conditia de echilibru chimic
dintre acestea:
g1 (p; T ) = g2 (p; T )
(3.161)
Se deriveaz
a egalitatea n raport cu temperatura si se tine cont c
a presiunea nu este o variabil
a independent
a ci depinde si ea de temperatur
a.
Atunci:
@g1
dp
@g2
@g2
dp
@g1
+
=
+
(3.162)
@T p
@p T dT
@T p
@p T dT
Notnd cu

@g
@T

(3.163)

entropia unit
atii de mas
a si
@g
@p

(3.164)

=v
T

volumul unit
atii de mas
a, rezult
a:
dp
s1 + v1
=
dT

s2 + v2

dp
dT

(3.165)

102
Atunci:

dp
s2
=
dT
v2

s1
v1

(3.166)

Variatia de entropie se calculeaz

a considernd egalitatea fundamental
a
a termodinamicii si faptul c
a transformarea de faz
a are loc la temperatur
a
constant
a:
Z 2
q
1!2
s2 s1 =
=
(3.167)
T
T
1
unde 1!2 este c
aldura latent
a specic
a necesar
a ca substanta s
a treac
a din
starea 1 n starea 2. Rezult
a;
dp
1
=
dT
T v2

12

v1

(3.168)

Aplica
tie: Variatia presiunii vaporilor saturanti cu temperatura.
Consider
am c
a faza 1 reprezint
a apa n stare lichid
a iar faza 2 corespunde
st
arii de vapori. Se tine cont c
a v2
v1 (volumul specic al apei n stare
de vapori este mai mare dect cel n stare lichid
a). Atunci:
1 12
dp
=
dT
T v2

(3.169)

unde 12 este c
aldura latent
a de vaporizare.
Din ecuatia de stare a gazelor:
pV2 =

RT

(3.170)

prin mp
artirea cu M rezult
a si tinnd cont c
a v2 = V2 =M :
pv2 =
rezult
a:
v2 =
Atunci:

RT

RT
p

dp
p
12
=
dT
R T2

(3.171)

(3.172)

(3.173)

103
Notnd cu A =

12

relatia (3.170) devine:

dp
dT
=A 2
dT
T

(3.174)

Integrnd rezult
a:
ln p =

A
+ const:
T

(3.175)

A
T

(3.176)

p = const: exp

3.12

Principiul al III-lea al termodinamicii

Principiul al II-lea introduce functia de stare numit

a entropie astfel:
dS =

Q
T

(3.177)

Din aceast
a denitie entropia este determinat
a pn
a la o constant
a aditiv
a. Aceast
a constant
a trebuie determinat
a exact deoarece ea intervine
n numeroase m
asur
atori experimentale cum ar cele n care se determin
a
c
aldurile de reactie.
W. Nernst a studiat o serie de prosese chimice si a constatat c
a pe m
asur
a
ce temperatura scade, variatiile entropiei sunt din ce n ce mai mici. Acest
fapt a condus la urm
atoarea constatare:
La temperatura de zero absolut entropia unui corp chimic pur are o valoare constanta independenta de variatia altor parametri:.
lim S = S0

T !0

(3.178)

Ulterior, Planck a pornit de la considerente de mecanic

a statistic
a si
a ar
atat c
a la temperatura de zero absolut S0 are valoarea zero. Astfel,
Planck a enuntat Principiul al III-lea n modul urm
ator:
Cnd temperatura tinde catre zero absolut, entropia unui corp chimic
pur tinde catre zero:
lim S = 0
(3.179)
T !0

Consecinte ale Principiului al III-lea:

104
a) Capacitatilor calorice tind la zero cnd temperatura tinde la zero absolut
Vom discuta acest lucru pentru o capacitate caloric
a la volum constant:
(3.180)

Q = CV dT
Atunci:
CV dT
dS =
T

si S =

CV T
T

(3.181)

Astfel problema calcul

arii entropiei se reduce la determinarea dependentei c
aldurilor specice. Din relatiile (3.181), se observ
a c
a pentru T ! 0,
capacitatea caloric
a tinde la zero, deoarece n caz contrar integralele ar diverge.
b) Coecientilor calorici tind la zero cnd temperatura tinde la zero absolut
Pentru aceasta vom alege ca exemplu coecientul de dilatare izobar:
=

1
V

@V
@T

Deoarece:
dG =

@G
@T

S=
Deoarece:

@G
@T

SdT + V dp =

"

@
@p

@G
@T

rezult
a:

dT +
p

si

V =

p T

@S
@p

=
T

@
@T
@V
@T

@G
@p

@G
@p

@G
@p

dp

(3.182)

Astfel coecientul coecientul de dilatare izobar se poate exprima:

=

1
V

@V
@T

=
p

1
V

@S
@p

(3.183)
T

105
Cnd T ! 0 coecientul de compresie izobar tinde la zero, deoarece variatia entropiei n apropiere de zero absolut tinde la zero conform Principiului
al III-lea.
S
i coecientul termic al presiunii
=+

@p
@T

1
p

(3.184)
V

tinde la zero cnd T ! 0: Pentru aceasta se tine cont c

a
dF =

SdT

@p
@T

pdV

(3.185)

si:
V

@S
@V

!0

(3.186)

Atunci:
=+

1
p

@S
@V

(3.187)

c)Atingerea temperaturii de zero absolut este imposibila.

Consider
am un Ciclu Carnot reversibil cu sursa cald
a la temperatura
T1 = T si cu sursa rece T1 = 0. Conform egalit
atii lui Clausius:
I
Q
=0
(3.188)
T
si:
S12 +

S23 +

S34 +

S41 = 0

unde procesele 1 - 2 si 4 - 1 sunt izoterme iar procesele 2 - 3 si 3 - 4 sunt

adiabate.
S23 = S34 = 0, deoarece procesele sunt adiabate, S34 = 0 deoarece
entropia este nul
a la T = 0 K. Rezult
a:
S12 =

Q12
=0
T

(3.189)

Se ajunge la o contradictie deoarece Q12 6= 0. Aceast

a contradictie arat
a
c
a este imposibil de construit un ciclu Carnot cu o izoterm
a la temperatur
a
nul
a.

106

3.13

Probleme

3.1 O bucat
a de metal cu masa m1 = 0; 05 kg cu temperatura egal
a cu
t1 = 200 C este introdus
a ntr-un calorimetru care contine m2 = 0; 4 kg
de ap
a care se aa initial la temperatura t2 = 20 C. Temperatura nal
a
devine te = 22; 4 C. S
a se determine c
aldura specic
a a metalului cunoscnd
c
aldura specic
a a apei ca = 4185 J/kg C.
3.2 S
a se calculeze modicarea entropiei a 250 g de ap
a nc
alzit
a de la
aldura specic
a a apei este c = 4185 J/kg C.
20 C la 80 C. C
3.3 S
a se calculeze lucrul mecanic efectuat de un gaz cnd se destinde
adiabatic din starea initial
a (p1 ; V1 ) n starea nal
a (p2 ; V2 ). Se cunoaste
exponentul adiabatic al gazului .
3.4 Ecuatia Van-der-Waals pentru un gaz este
p+

a 2
V2

(V

b) = RT

S
a se determine lucrul mecanic ntr-o transformare izoterm
a a gazului
cnd gazul se destinde de la V1 la V2 . Se consider
a cazul a = 2 moli de
etan care se destind de la V1 = 2 l la V2 = 6 l, la temperatur
a T = 300 K .
Se cunosc a = 0; 544 Jm3 /mol2si b = 6; 38 10 5 m3 /mol.
3.5 n apropierea lui 0 K c
aldura molar
a la presiunea constant
a Cp a
unui metal este:
Cp = aT 3 + bT
n cazul unui mol de substanta, la presiunea p0 = 1 atm constantele a
si b sunt: a = 1; 16 10 5 Jmol 1 K 4 si b = 7; 14 10 4 Jmol 1 K 2 : S
a se
determine variatia entropiei unui mol de de substanta S cnd temperatura
creste de la valoarea T1 = 1 K la valoarea T2 = 3 K.
3.6 n motorul unui automobil amestecul de aer si vapori de benzin
a
este comprimat n raportul 9:1 (raportul de compresie). Presiunea initial
a
este de 1 atm si 27 C. Dac
a presiunea dup
a comprimare este 21,7 atm s
a
se g
aseasc
a temperatura amestecului comprimat.
3.7 Un motor preia o cantitate de c
aldur
a egal
a cu Q1 = 2 103 J de
la rezervorul cald si transfer
a rezervorului rece c
aldura jQ2 j = 1; 5 103 J.

107
a) S
a se calculeze randamentul motorului.
b) Care este lucrul mecanic efectuat ?
3.8 Temperatura sursei calde a unui motor care execut
a un ciclul Carnot
este 400 K. Care este temperatura sursei reci dac
a = 30 %.
3.9 Un solid are c
aldura latent
a si temperatura de topire T . S
a se
calculeze variatia entropiei cnd masa m de substanta se topeste.
3.10 Un mol de gaz urmeaz
a ecuatia van der Waals.
p+

a
(V
V2

b) = RT

Dac
a energia intern
a a unui mol este
U = CT

a
V

unde V este volumul molar iar C si a sunt constante s

a se calculeze c
aldurile
molare la volum si presiune constant
a CV si Cp .
3.11 Un gram de ap
a se vaporizeaz
a izobar la presiunea atmosferic
a
5
3
p = 1; 013 10 Pa. Volumul apei n stare lichid
a este Vl = 1 cm iar
volumul apei n starea de vapori este Vv = 1671 cm3 . S
a se g
aseasc
a lucrul
mecanic efectuat n cursul presiunii si variatia energiei interne. Se neglijeaz
a
interactiunea vaporilor cu aerul nconjur
ator. Se cunoaste c
aldura latent
a
de vaporizare = 2; 26 106 J/kg.
4.14 Heliul lichid are la presiunea de p0 = 1 atm punctul de erbere la
4,2 K iar la presiunea de p = 1 mm de Hg erbe la 1,2 K. S
a se determine
c
aldura latent
a de vaporizare a heliului lichid.
3.15 Viteza unei unde longitudinale n gaz este:
s
dp
c=
d
S
a se calculeze:
a) viteza n cazul n care compresia si rareerea gazului sunt izoterme;

108
b) viteza n cazul n care compresia si rareerea gazului sunt adiabate.
3.16 Un sistem are entalpia liber
a de forma:
#
"
ap
G (p; T ) = RT ln
(RT )5=2
unde a si R sunt constante. S
a se determine Cp .

Capitolul 4
Elemente de zic
a statistic
a
4.1

Presiunea gazului ideal

Pentru a calcula presiunea pe care un gaz o exercit

a asupra peretilor
vasului n care se aa, trebuie considerat un model pentru acesta. Cel mai
simplu model pentru un gaz este acela al gazului ideal:
a) moleculele sunt considerate puncte materiale;
b) moleculele se aa ntr-o miscare permanent
a total dezordonat
a, miscare care se supune legilor mecanicii newtoniene;
c) fortele de interactiune dintre molecule se neglijeaz
a;
d) moleculele interactioneaz
a doar n timpul ciocnilor dintre ele si cu
peretii vasului. Ciocnirile dintre molecule si cu peretii vasului sunt perfect
elastice.
S
a consider
am un vas cubic de latur
a L n care se aa N molecule de
gaz. Ne vom concentra asupra unei molecule "i" de mas
a m a c
arei vitez
a
pe directia Ox este vix . Atunci cnd molecula se ciocneste cu peretele
componenta vitezei pe axa Ox se modic
a brusc la valoarea vxi (Fig.
4.1). Variatia impulsului moleculei pe directia Ox este:
pxi =

mvix

mvix =

2mvix

(4.1)

Timpul ntre dou

a ciocniri cu acelasi perete este:
t=

2L
vix

109

(4.2)

110

Figura 4.1: Ciocnirea unei molecule de gaz cu peretele

Forta medie cu care peretele actioneaz

a asupra moleculei "i" este:
Fi =

2
mvix
L

pix
=
t

(4.3)

Conform legii a III-a mecanicii,forta cu care molecula actioneaz

a asupra
peretelui este:
2
mvix
(4.4)
Fpi = Fi =
L
Forta total
a cu care moleculele actioneaz
a asupra peretelui este suma
fortelor cu care ecare molecul
a actioneaz
a asupra peretelui este:
F =

N
X
mv 2

ix

i=1

mX 2
=
v
L i=1 ix
N

(4.5)

Denim media p
atratului componentei pe axa Ox a vitezei:

vx2 =
Atunci:
F =

N
X

2
vxi

i=1

m 2
N vx
L

(4.6)

(4.7)

Dar
v 2 = vx2 + vy2 + vz2

(4.8)

si mediind relatia (4.8) se obtine.

v 2 = vx2 + vy2 + vz2

(4.9)

111
a numele de vitez
a p
atratic
a medie. Deoarece nici una
M
arimea v 2 poart
din axele de coordonate nu este privilegiat
a, mediile componentelor vitezelor
pe cele trei axe sunt egale:
vx2 = vy2 = vz2
(4.10)
Atunci:
v2
3
si forta care actioneaz
a asupra peretelui este:
vx2 =

F =

(4.11)

m
N v2
3L

(4.12)

Presiunea care actioneaz

a asupra peretelui extern este:
p=

m
2
F
2 = n
=
N
v
S
3L3
3

1 2
mv
2

2
= "c
3

(4.13)

M
arimea "c = 12 mv 2 reprezint
a energia cinetic
a a moleculelor. Raportul
N=L3 reprezint
a concentratia de molecule n din volumul considerat. Rezult
a
c
a presiunea gazului este proportional
a cu num
arul de molecule din unitatea
de volum si cu energia cinetic
a medie a moleculelor.
Astfel am legat o m
arime macroscopic
a care este presiunea, de o m
arime
microscopic
a care este viteza p
atratic
a medie sau energia cinetic
a medie.

4.2

Interpretarea molecular
a a temperaturii

si gradele de libertate

Considernd ecuatia de stare a gazelor ideale

pV = RT =

N
RT
NA

(4.14)

Se mp
arte relatia (4.14) prin V si se tinem cont c
a n = N=NA si c
a
23
R=NA = kB = 1; 38 10
J/kmol K. Se obtine:
p = nkB T
Prin compararea relatiilor (4.13) si (4.15) rezult
a:

(4.15)

112

1 2
kB T
mv = 3
2
2
Rezultatul arat
a c
a temperatura este o m
asur
a a gradului de agitatie
termic
a, deoarece m
asura gradului de agitatie termic
a este m
asurat
a prin
energia cinetic
a medie.
Energia unei molecule de gaz monoatomic se poate exprima ca o sum
a
de trei termeni:
mvx2 mvy2 mvz2
+
+
2
2
2
Se observ
a c
a ecare termen reprezint
a un mod n care o molecul
a de
gaz monoatomic poate stoca energia. Aceste moduri distincte n care se
poate stoca energia poart
a numele de grade de libertate. Astfel o molecul
a
monoatomic
a are trei grade de libertate. n cazul general num
arul de grade
de libertate a unui sistem reprezint
a num
arul minim de parametri necesari
pentru a caracteriza sitemul respectiv. Deoarece nici o directie nu este
privilegiat
a rezult
a c
a:
"=

mvy2
mvz2
1
mvx2
=
=
= kB T
(4.16)
2
2
2
2
Aceasta arat
a c
a ecare grad de libertate de translatie este caracterizat
: Acest rezultat poate generalizat. Se
de aceeasi cantitate de energie kT
2
obtine astfel teorema echiparti
tiei energiei:
Fiecarui grad de libertate i corespunde o energie medie kB T =2.
Cu ajutorul acestei teoreme putem calcula c
aldura molar
a la volum constant a unui gaz.
Vom considera pentru nceput un gaz ideal monoatomic. Energia intern
a
a gazului ideal monoatomic este suma energiilor ec
arei molecule. Deoarece
ecare molecul
a are i = 3 grade de libertate energia intern
a a unui mol de
gaz ideal este:
U = NA 3

kB T
3RT
=
2
2

(4.17)

Deoarece:
U =C

VT

Rezult
a c
aldura molar
a la volum constant:

(4.18)

113

Figura 4.2: Misc

arile de rotatie a unei molecule biatomice.

3R
2

(4.19)

n cazul gazelor biatomice este necesar s

a se tin
a cont si de misc
arile
proprii ale molecule, cum ar miscarea de rotatie si vibratie. Dac
a consider
am molecula sub forma unei haltere (cu distanta dintre atomii mult mai
mare dect dimensiunea atomilor) miscarea de rotatie poate avea loc doar
n jurul a dou
a axe de rotatie (energia de rotatie n jurul axei care leag
a cei
doi atomi este nul
a) ca n Fig. ??. Astfel energia datorat
a rotatiei este de
forma
"r =

L2x
L2
+ z
2Ix 2Iz

(4.20)

unde cu Lx si Lz sunt componentele momentului cinetic pe axele Ox

si Oz, iar Ix si Iz sunt momentele de inertie corespunz
atoare. Rotatia n
jurul axei Oy se neglijeaz
a deoarece atomii moleculei se consider
a puncte
materiale. Rezult
a c
a al
aturi de gradele de libertate de translatie mai apar
dou
a grade de libertate de rotatie n jurul axelor Ox si Oz astfel c
a pentru
acest tip de gaz i = 5 si
U = NA 5

kT
5RT
=
2
2

Atunci
C

5R
2

(4.21)

(4.22)

114

Figura 4.3: Dependenta de temperatur

a a c
aldurii molare la volum constant
pentru hidrogen

n plus este posibil ca cei doi atomi ce formeaz

a moleculele s
a se apropie
unul de altul, adic
a s
a vibreze. Energia de vibratie are doi termeni:
1 2
k
prel + x2rel
(4.23)
2
2
unde = m1 m2 = (m1 + m2 ) este masa redus
a si prel = vrel . M
arimile care
au indicele "rel" se refer
a la m
arimi relative. Pentru acest tip de molecule
i = 7 si
7R
(4.24)
C V =
2
Trebuie remarcat c
a dac
a se traseaz
a o curb
a care prezint
a c
aldura molar
a la volum constant n functie de temperatur
a se obtine gracul din Fig.
4.3.
Gracul arat
a c
a la temperaturi joase hidrogenul se comport
a ca un
gaz monoatomic astfel nct spunem c
a gradele de libertate de rotatie sunt
nghetate. La temperaturi foarte mari si gradele de libertate de vibratie
trebuie luate n considerare.
"v =

4.3

C
aldura specic
a a solidelor

C
aldura specic
a a solidelor descreste rapid cnd temperatura se apropie
de zero absolut. La temperaturi nalte (peste 300 K) valoarea c
aldurii molare este 3R t 25 J/mol K rezultat care poart
a numele de legea DulongPetit.

115

Figura 4.4: Dependenta de temperatur

a a c
aldurii molare la volum constant

Putem exprima c
aldura molar
a a solidelor utiliznd teorema echipartitiei
energiei. Pentru deplas
ari mici ale unui atom fata de pozitia de echilibru,
acesta execut
a o miscare simpl
a armonic
a. Energia asociat
a cu miscarea pe
axa Ox este:
1
1
(4.25)
E = mvx2 + kx2
2
2
Expresiile energie asociate misc
arilor pe directiile Oy si Oz se scriu n
acelasi fel. Deoarece orice atom arei = 6 grade de libertate conform teoremei
echipartitiei energiei, energia medie a atomilor coprpului solid este:
1
kB T = 3kB T
2
Atunci energia intern
a a unui mol este:
6

U = NA 3kB T = 3RT

(4.26)

(4.27)

Rezult
a c
aldura molar
a C V = 3R: Acest rezultat poart
a numele de
legea Dulong-Petit. Cunoscnd c
aldura molar
a se poate determina c
aldura
specic
a:
cV =

n Tabelul 4.1 este prezentat

a o comparatie dintre rezultatele obtinute
cu ajutorul legii Dulong-Petit si cele experimentale. Se observ
a o foarte
bun
a concordanta ntre acestea tinnd cont de simplitatea modului folosit.

116
Tabelul 4.1
C
aldura specic
a a solidelor
Material cexp (J/kg K)
(kg/kmol) ct =
Al
895
26,9
Ag
235
107
Cu
395
53,54
Ni
400
59,71
Pt
120
195
Pb
125
207
Zn
340
65

4.4

3R

(J/kg K)
927
233
465
417
127
120
381

Distribu
tia Maxwell dup
a viteze ntr-un
gaz

Presupunem c
a ntr-un gaz s-a stabilit o stare de echilibru. n conformitate cu datele experimentale, presupunem c
a moleculele gazului se distribuie
n ntreg volumul recipientului cu o densitate constant
a. Moleculele asa cum
am mai spus prezint
a viteze uniform distribuite n spatiu. Stabilirea misc
arii
haotice este conditionat
a de existenta interactiilor dintre molecule. Atunci
cnd moleculele se ciocnesc se produce o continu
a schimbare a directiilor
de miscare. Rolul ciocnirilor nu se reduce ns
a la stabilirea unei distributii
uniforme a vitezelor dup
a directii. Pe lng
a modic
arile directiei de miscare
moleculele sufer
a variatii ale vitezelor n valoare absolut
a. Atunci cnd gazul
este nchis ntr-un recipient apare o distributie a vitezelor moleculelor. n
gaz apar molecule cu viteze mai mari, un num
ar de molecule cu viteze medii
si un num
ar de molecule cu viteze mici. Aceast
a distributie este stationar
a
att timp ct nu apare o actiune exterioar
a. Problema care se pune este
aceea a determin
arii num
arului de molecule care au o vitez
a dat
a. Deoarece
vitezele variaz
a n mod continuu atunci problema care se pune este aceea a
determin
arii num
arului de molecule care au o vitez
a apropiat
a de o valoare
dat
a.

4.4.1

Deducerea formei func

tiei de distribu
tie

Not
am cu dN num
arul de molecule care au componentele vitezei situate
ntre vx si vx + dvx ; vy + dvy ; vz + dvz : Probabilitatea ca o molecul
a s
a aib
a

117
componentele vitezelor n intervalul de mai sus este:
dP =

dN
= f (vx ; vy ; vz )dvx dvy dvz
N

(4.28)

f (vx ; vy ; vz ) poart
a numele de functia de distributie dup
a viteze. Observ
am
c
a functia de distributie trebuie s
a se s
a ndeplineac
a conditia de normare:
Z

+1
1

+1
1

+1

f (vx ; vy ; vz )dvx dvy dv = 1

(4.29)

Deoarece vitezele sunt distribuite uniform n toate directiile atunci functia

de distributie depinde doar de modulul vitezei.
f (vx ; vy ; vz ) = f (v)

(4.30)

Elementul de volum din spatiul vitezelor este n coordonate sferice:

dvx dvy dvz = v 2 sin dvd d'

(4.31)

Dac
a nu intereseaz
a distributia dup
a directi a moleculelor putem integra dup
a si ' si obtinem astfel o nou
a functie de distributie F (v) dup
a
modulul vitezei.
Z
Z 2
sin d
d' f (v) v 2 = 4 f (v) v 2
F (v) =
0

n demonstratie (care nu este riguroas

a) apare n mod clar rolul ciocnirilor si al ipotezei caracterului haotic al misc
arii moleculare. S
a consider
am
procesul de ciocnire a dou
a particule care se misc
a cu vitezele ~v1si ~v2 . n
urma ciocnirii vitezele moleculelor variaz
a si iau valorile ~v3 si ~v4 . Num
arul
de ciocniri de acest fel n unitatea de timp trebuie s
a e proportional cu
num
arul perechilor de molecule cu vitezele ~v1 si ~v2 , adic
a proportional cu
produsul f (~v1 ) f (~v2 ) : S
a consider
am apoi procesul invers adic
a ciocnirile
n care vitezele moleculelor variaz
a de la ~v3 si ~v4 la ~v1si ~v2 . Num
arul de
ciocniri n acest timp este proportional cu produsul f (~v3 ) f (~v4 ) :
Tinem

cont de presupunerea c
a ntr-un gaz care se aa ntr-o stare
stationar
a c
a num
arul de molecule cu valori date ale vitezei nu variaz
a datorit
a proceselor de ciocnire se consider
a c
a num
arul de molecule ale c
aror

118
viteze variaz
a de la ~v3 si ~v4 la ~v1 si ~v2 este egal cu num
arul de molecule ale
c
aror viteze variaz
a de la ~v1 si ~v2 la ~v3 si ~v4 . Atunci:
(4.32)

f (~v1 ) f (~v2 ) = f (~v3 ) f (~v4 )

Deoarece n procesul de ciocnire are loc conservarea energiei. Probabilitatea ca molecula s

a aib
a:
v12 + v22 = v32 + v42

(4.33)

Deoarece functia de distributie nu depinde de directia vitezei relatia

(4.32) poate transcris
a sub forma:
f (v12 )f (v22 ) = f (v32 )f (v42 )

(4.34)

Din relatiile (4.33) si (4.34) rezult

a forma functie f (v):
f (v) = Ae

v2

si
F (v) = 4 Av 2 e

(4.35)
v2

(4.36)

Determinarea constantelor A si se face pornind de la conditia de normare:

Z 1
F (v)dv = 1
(4.37)
0

si de faptul c
a viteza p
atratic
a medie este legat
a de temperatur
a prin relatia:
Z +1
3kB T
2
v =
v 2 F (v)dv =
(4.38)
m
0
Rezult
a:

m
2kB T

A=

m
2 kT

3=2

(4.39)

Astfel:
m 3=2 2 mv2
v e 2kT
2 kT
Rezult
a c
a forma functiei de distributie f (v) este:
F (v) = 4

(4.40)

119

Figura 4.5: Distributia Maxwell dup

a viteze

f (v) =

m
2 kB T

3=2

mv 2
2kB T

v2

(4.41)

n Fig. 4.5 este reprezint

a distributia dup
a viteze unde N = 105
Pornind de la expresia functiei de distributie se va putea calcula viteza
medie
r
8kT
(4.42)
v=
m
si viteza cea mai probabil
a:
r
2kB T
vp =
(4.43)
m

4.4.2

Distribu
tia Boltzmann ntr-un cmp de for
te
omogen

Problema care se pune este aceea de a determina modul n care sunt

distribuite moleculele n cmpuri de forte conservative. Ca un exemplu vom
studia distributia moleculelor unui gaz n cmp gravitational (Fig. 4.6.)
S
a consider
am o coloan
a de gaz cu suprafata S aat
a ntre coordonatele
z si z + dz: Punem conditia ca aceast
a coloan
a s
a e n repaus. Pentru
aceasta:
Sp(z) = Sp(z + dz) + S gdz
(4.44)

120

Figura 4.6: Portiune dintr-un gaz aat n cmp gravitational.

unde = mn este densitatea, m este masa unei molecule si n este concentratia moleculelor.Rezult
a:
p(z + dz)

p(z) = dp =

gdz =

mngdz

(4.45)

Din ecuatia de stare:

(4.46)

p = nkT
considernd temperatura constant
a
dp = kT dn

(4.47)

Astfel din relatiile 4.45 si 4.47 se obtine:

kT dn =

mngdz

(4.48)

mg
dn
=
dz
(4.49)
n
kB T
Integr
am de la z = 0 unde concentratia moleculelor este n = n0 . Atunci:
Z n
Z y
dn
mg
n
mgz
=+
dz
=)
ln
=
n
kB T 0
n0
kB T
0
n = n0 e

mgz
kB T

(4.50)

Astfel num
arul de molecule aate ntre z si z + dz :
dn s e

mgz
kB T

dz

(4.51)

Atunci probabilitatea ca o molecul

a s
a se g
aseasc
a ntre z si z + dz este:
dP s e

mgz
kB T

dz

(4.52)

121
Putem rescrie formula de mai sus tinnd cont c
a mgz = Ep este energia
potential
a si c
a dz s dEp . Astfel probabilitatea ca o molecul
a s
a aib
a
energia cuprins
a n intervalul dE; Ep + dEp este:
dP s e

4.5

Ep
kB T

(4.53)

dEp

Distribu
tia Maxwell-Boltzmann

Probabilitatea ca molecula s
a se g
aseasc
a la o n
altime cuprins
a ntre z
si z + dz si s
a aib
a viteza cuprins
a ntre ~v si ~v + d~v se obtine combinnd
rezultatele obtinute la studiul distributie Maxwell si distributiei Boltzmann:
dP = Ae

mv 2 +mgz
2
kB T

(4.54)

dvx dvy dvz dz

unde A este o constant

a.
n continuare vom generaliza concluziile din discutia anterioar
a n cazul
c
a energia stationar
a n care se poate aa sistemul formeaz
a un sir discret
E1 ; E2 ; E3 ::; Probabilitatea ca sistemul s
a se ae n starea de energie Ek
este:
Ek
(4.55)
Pk = C exp
kB T
Constanta C se determin
a din conditia de normare:
n
X
k=1

Pk = C

n
X
k=1

exp

Ek
kB T

(4.56)

Aplica
tie
Atomii pot ocupa dou
a nivele discrete a energiei. S
a consider
am un
gaz la 2500 C care are dou
a nivele energetice separate prin 1,5 eV. S
a se
determine raportul dintre num
arul de atomi care ocup
a nivelul de energie
mai mare si num
arul de atomic care ocup
a nivelul de energie mai mic.
Solutie:
Conform statisticii Boltzmann
exp [ E2 =kB T ]
(E1 E2 )
n (E2 )
=
= exp
= 1; 9
n (E1 )
exp [ E1 =kB T ]
kB T

10

122

4.6

Entropia din punct de vedere microscopic

Putem trata entropia din punct de vedere microscopic pornind de la

analiza statistic
a a misc
arii moleculare.
n teoria cinetic
a molecular
a, moleculele sunt reprezentate ca particule
care se misc
a haotic. S
a presupunem c
a initial gazul este n volumul Vi :
Pentru o distributie a gazului n volum exist
a un mare num
ar de microst
ari
echivalente compatibile cu starea macroscopic
a dat
a.
Vom calcula num
arul de microst
ari considernd c
a ecare molecul
a ocup
a
un volum microscopic Vm : Num
arul total al locatiilor pe care molecula le
poate ocupa n starea initial
a este wi = Vi =Vm :
Num
arul wi poate interpretat ca num
arul de moduri n care molecula
poate plasat
a n volumul Vi : Presupunem c
a probabilit
atile ca molecula s
a
ocupe orice locatie sunt egale. Dac
a se adaug
a molecule n sistem num
arul
de posibilit
ati n care moleculele se pot aranja n sistem creste. Astfel
dac
a w1 reprezint
a num
arul de locatii posibile pentru prima molecul
a si w2
num
arul de locatii pentru a doua molecul
a num
arul total de moduri n care
se pot plasa cele dou
a molecule este w1 w2
Neglijnd probabilitatea (extrem de mic
a) ca dou
a molecule s
a ocupe
acelasi volum, num
arul de locatii pe care-l poate ocupa ecare molecul
a
este acelasi, num
arul de moduri n care N molecule pot ocupa volumul
intial Vi este:
N
N
(4.57)
i = (wi ) = (Vi =Vm )
Considernd c
a gazul sufer
a o destindere adiabatic
a n vid pn
a la volumul nal Vf . n acelasi mod, num
arul de moduri n care cele N molecule
pot ocupa volumul Vf este:
f

= (wf )N = (Vf =Vm )N

f
i

Vf
Vi

(4.58)

(4.59)

Num
arul total de moduri n care molecule pot ocupa volumul V reprezint
a num
arul de microst
ari ale sistemului care sunt compatibile cu macrostarea
considerat
a. Din relatia (4.59) se obtine:
Logaritmnd si multiplicnd cu constanta Boltzmann se obtine:
kB ln

f
i

= N kB ln

Vf
Vf
Vf
= NA kB ln
= R ln
Vi
Vi
Vi

(4.60)

123
de unde

Vf
(4.61)
Vi
Dar n cazul c
a are loc o expansiune a gazului n vid am dedus c
a:
kB ln

kB ln

S = Sf

= R ln

Si = R ln

Vf
Vi

(4.62)

Rezult
a c
a:
(4.63)

S = kB ln

n concluzie cu ct sunt mai multe microst

ari, cu att creste entropia
sistemului. Ecuatia (4.63) arat
a c
a entropia este o m
asur
a a dezordinii
unui sistem. Asa cum am spus st
arile microscopice sunt egal probabile.
Deoarece num
arul de microst
ari compatibile cu o stare dezordonat
a este
mult mai mare dect num
arul de microst
ari compatibile cu o stare mai
ordonat
a rezult
a c
a starea dezordonat
a este mult mai probabil
a.
Aplica
tie
Apa erbe la 100 C la nivelul m
arii. La ce temperatur
a erbe apa pe
un munte la o n
altime de 5 km de nivelul m
arii. Consider
am masa molar
a
a aerului = 28; 9 g/mol si c
a temperatura mediului ambiant este t = 20
C. C
aldura latent
a de vaporizare este 2; 26 106 J/kg
Solutie:
Presiunea vaporilor saturanti functie de temperatur
a variaz
a dup
a legea
pv = k1 exp

RTf

unde Tf este temperatura de erbere iar k1 este o constant

a. La nivelul
m
arii pv = p0 = 1 atm si temperatura de erbere Tf = Tf 0 = 373; 15 K.
Atunci:
p0 = k1 exp

RTf 0
Presiunea atmosferic
a functie de n
altime este:
h gz i
mgz
p = p0 exp
= p0 exp
kB T
RT

Fenomenul de erbere are loc atunci cnd presiunea vaporilor saturanti

la temperatura de erbere este egal
a cu presiunea atmosferic
a:
h gz i
k1 exp
= p0 exp
RTf
RT

124
Rezult
a:
T =

1
Tf

1
+

gz
T

1
1
373;15

9;8 5000
2;26 106 293;15

= 363; 13 K

Aceasta corespunde la 90 C:

4.7

Probleme

4.1 O centrifug
a este un dispozitiv care este utilizat pentru a separa
particule prin rotirea acesteia cu viteza unghiular
a !: Ea este format
a dintrun tub de lungime R care se roteste n plan orizontal n jurul unui cap
at al
acesteia. S
a se determine densitatea particulelor n interiorul centrifugii.
4.2 Frecventa de rotatie a unei molecule. Molecula de N2 are lungimea
de 0,12 nm. S
a se estimeze frecventa de rotatie a N2 a rotatie la 20 C.
4.3 S
a se determine viteza medie a moleculelor unui gaz ideal aat la
temperatura T .
4.4 S
a se determine viteza ce mai probabil
a a moleculelor unui gaz ideal
aat la temperatura T .

Capitolul 5
Electricitate
5.1
5.1.1

Electrostatic
a
Sarcina electric
a

Sarcina electric
a este o m
arime scalar
a care m
asoar
a starea de electrizare
a unui corp. Exist
a dou
a tipuri de sarcin
a: una pozitiv
a (a protonilor) si
una negativ
a (a electronilor). Unitatea sarcinii electrice este Coulombul
(C). Cea mai mic
a cantitate de sarcin
a este sarcina e = 1; 6 10 19 C.
Sarcina +e este sarcina protonilor iar sarcina e este sarcina electronilor.

5.1.2

Legea lui Coulomb

Legea lui Coulomb este o lege experimental

a care arm
a c
a: forta de
interactie dintre dou
a sarcini punctiforme este de atractie dac
a sarcinile
sunt de semne contrare si de respingere dac
a sarcinile sunt de acelasi fel;
forta actioneaz
a de-a lungul dreptei ce uneste cele dou
a sarcini; m
arimea
fortei este invers proportional
a cu p
atratul distantei dintre sarcini si este
direct proportional
a cu produsul sarcinilor. Forma matematic
a a legii lui
Coulomb n sistemul de unit
ati international SI este:
F~12 =

1 q1 q2 ~r12
2
4 "0 r12
r12

(5.1)

unde "0 = 8; 854 10 12 C2 /N m2 este o constant

a numit
a permitivitatea
~
vidului. ~r12 : Forta F12 reprezint
a forta cu care sarcina q1 actioneaz
a asupra
125

126

Figura 5.1: Forta dintre dou

a sarcini electrice punctiforme de acelasi semn.

sarcinii q2 . n Fig. 5.1 este reprezentat cazul cnd cele dou

a sarcini au acelasi semna. Se observ
a c
a relatia (5.1) pune n evidenta caracterul atractiv
sau repulsiv al fortei. Considernd c
a semnele sarcinilor sunt incluse n q1
si q2 , cnd q1 q2 > 0 (adic
a ambele sarcini au acelasi semn) F~12 are sensul
vectorului ~r12 si forta este repulsiv
a, iar cnd q1 q2 < 0 (sarcinile au semne
~
contrare) F12 are sens contrar lui ~r12 si forta este atractiv
a.
Aplica
tie
Electronul si protonul atomului de hidrogen se aa la o distanta medie
de 5; 3 10 11 m. S
a se determine forta care actioneaz
a ntre ei.
Solutie:
1 e2
=9
F =
4 "0 r2

10

(1; 6
(5; 3

10
10

19 2

)
= 8; 2
11 )2

10

unde am tinut cont c

a:
1
=9
4 "0

5.1.3

109

N m2
C2

Cmp electric

Notiunea de cmp se refer

a la cazul interactiei cnd dou
a corpuri nu
sunt n contact. Astfel asupra unui corp l
asat liber deasupra p
amntului
actioneaz
a o forta. Spunem c
a acel corp se aa n cmpul gravitational al
p
amntului. Dac
a un corp cu o sarcin
a foarte mic
a si de dimensiuni foarte
mici, numit corp de prob
a, este adus n apropierea unor corpuri nc
arcate
electric si considerate xe asupra lui actioneaz
a o forta. Spunem c
a n
regiunea n care asupra corpului de prob
a actioneaz
a o forta exist
a un cmp

127

Figura 5.2: Vectorul intensitatea cmpului electric

electric. Pentru a caracteriza cmpul electric se deneste intensitatea cmpul electric ntr-un punct ca ind:
~
~ =F
E
q

(5.2)

unde F~ este forta ce actioneaz

a n punctul respectiv asupra corpului de
prob
a nc
arcat cu sarcinaq.
Un corp punctiform cu sarcina Q, creaz
a un cmp electric a c
arui intensitate este (Fig. 5.2):
~
~ = F = Q ~r
(5.3)
E
q
4 "0 r2 r
si
~ =
jEj

jQj
4 "r2

(5.4)

Pentru a obtine o reprezentare a cmpului electric, se pot deni liniile

de cmp, ca ind curbele la care n ecare punct vectorul intensitate cmp
electric este tangent. Sensul unei linii de cmp este sensul n care ncepe
s
a se deplaseze o sarcin
a pozitiv
a pe linia de cmp cnd este l
asat
a liber
a.
Liniile de cmp electric pornesc de pe sarcinile nc
arcate pozitiv si se termin
a
pe sarcinile nc
arcate negativ (Fig. 5.3). Ele nu se intersecteaz
a deoarece
cmpul este denit n mod univoc ntr-un punct dat.

5.1.4

Distribu
tii continue de sarcini

Adesea distantele dintre sarcinile unui grup de sarcini sunt mult mai
mici dect distanta de la grupul de sarcini la punctul n care trebuie calculat
a intensitatea cmpului electric. n acest caz sistemul poate modelat
ca un sistem continuu de sarcin
a. Pentru a evalua cmpul electric creat
de o distributie continu
a de sarcin
a se utilizeaz
a urm
atorul procedeu: se
divizeaz
a distributia de sarcin
a n elemente mici ecare continnd sarcina

128

Figura 5.3: Linii de cmp electric.

dq. Cmpul produs n P de sarcina dintr-un element va :

~ =
dE

1 dq ~r
4 "0 r2 r

(5.5)

Pentru a obtine intensitatea total

a se nsumeaz
a contributiile aduse de
ecare element. Pentru aceasta se integreaz
a relatia (5.5) pe tot volumul n
care se aa sarcinile electrice:
Z
dq ~r
1
~
(5.6)
E=
4 "0
r2 r
Dac
a not
am cu
obtine:

densitatea de sarcin
a si se tine cont c
a q = dv se
~ =
E

5.1.5

1
4 "0 r

ZZZ

(~r) ~r
dv
r2 r

(5.7)

Legea lui Gauss

Fluxul cmpului electric

~ (Fig 5.4a).
Fie o suprafata S str
ab
atut
a de un cmp electric uniform E
Fluxul cmpului electric prin suprafata S se deneste ca:
~ n S = ES cos
= E~

(5.8)

129

Figura 5.4: a) Fluxul cmpului electric b) Fluxul cmpului electric printr-o

suprafata elementar
a dS

unde ~n este normala pe suprafata S.

n cazul unui cmp neuniform se mparte aceast
a suprafata n elemente
mici dS. Considernd unul din aceste elemente, normala pe acest element
~ valoarea intensit
de ~n, (Fig. 5.6b) si E
atii cmpului electric pe acesta, uxul
electric elementar este:
~ ndS = (EdS) cos
d = E~

(5.9)

Fluxul total prin suprafata S se obtine prin adunarea uxurilor prin

toate elementele dS. Atunci:
ZZ
ZZ
~
~ S
~
=
E~ndS =
Ed
(5.10)
S

~ se deneste ca dS
~ = ~ndS:
unde vectorul dS
S
a consider
am un caz particular si anume o sarcin
a n centrul unei sfere.
n orice punct al sferei modulul intensit
atii cmpului electric este:
E=

q
4 "0 r2

Fluxul electric elementar printr-o suprafata dS este:

(5.11)

d = EdS
si:
=

ZZ

EdS = E

ZZ

dS =

q
q
2
4
r
=
4 "0 r2
"0

130

Figura 5.5: Cmpul electric creat de o distributie liniar

a de sarcin
a

Rezult
a c
a uxul printr-o suprafata sferic
a produs de sarcina din centru
este proportional cu sarcina. Aceast
a proprietate se poate generaliza si
pentru o suprafata nchis
a oarecare anume:
ZZ
~ ndS = qint
=
E~
(5.12)
"0
S
unde qint este sarcina din interiorul volumului nchis de suprafata S:
Aplica
tie
Se d
a o distributie liniar
a de sarcin
a, a c
arei densitate este (sarcina pe
unitatea de lungine). S
a se g
aseasc
a expresia intensit
atii cmpului electric
la distanta r dac
a distributia de sarcin
a se g
aseste n vid.
Solutie:
~ are o directie radial
Din considerente de simetrie, E
a ca n Fig. 5.5.
Pentru determinarea cmpului electric se utilizeaz
a legea lui Gauss. Pentru
aceasta se alege o suprafata cilindric
a a c
arei ax
a de simetrie o constituie
distributia liniar
a de sarcin
a. Se observ
a c
a uxul cmpului electric este
diferit de zero doar pe suprafata lateral
a a suprafetei cilindrice de raz
a r.
Pe baze uxul cmpului electric este nul deoarece unghiul dintre normal
a
si directia cmpului electric este =2. Atunci:
= 2 rlE =

l
q
=
"o
"0

Rezult
a:
E=

2 "o r

131

Figura 5.6: a) Lucrul mecanic efectuat de cmpul produs o sarcin

a Q asupra unei
sarcini de prob
a q: b) Deplasarea unei sarcini de-a lungul unei curbe.

Aplica
tie
S
a se determine cmpul electric determinat de o sfer
a conductoare de
raz
a R nc
arcat
a cu sarcina Q n exteriorul acesteia.
Solutie
Pentru un punct situat la distanta r > R consider
am o sfer
a concentric
a
cu sfera nc
arcat
a. Din motive de simetrie cmpul electric este perpendicular
pe suprafata sferei de raz
a r deoarece toate punctele de pe aceast
a sfer
a sunt
echivalente. Atunci conform legii lui Gauss:
= E 4 r2 =
Rezult
a:
E=

Q
"0

Q
4 "0 r2

(5.13)

Astfel cmpul electric creat de o sfer

a nc
arcat
a cu sarcina Q, n exteriorul ei, este identic cu cel care ar determiant dac
a sarcina Q s-ar aa
concentrat
a n centru. Cmpul n interiorul sferie este nul. Vom ar
ata c
a
n interiorul conductoarelor aate n echibru electrostatic (n care nu exist
a
deplas
ari ordonate de sarcini electrice) cmpul electric este nul.

5.1.6

Poten
tialul electric

Lucrul mecanic efectuat de cmpul electric.

Pentru simplicare vom considera cmpul creat de o sarcin
a electric
aQ
n care se deplaseaz
a o sarcin
a q de-a lungul unei linii de cmp de la distanta
r1 la distanta r2 > r1 : Presupunem n plus c
a cele dou
a sarcini au acelasi

132
semn (Fig 5.6a). Lucrul mecanic elementar efectuat de cmp cnd sarcina
este deplasat
a de la r la r + dr este:
L = F dr = F dr =
Atunci
L=

Zr2

Qq
dr
4 "0 r2

Qq dr
Qq
=
2
4 "0 r
4 "0

1
r1

(5.14)

1
r2

(5.15)

r1

Relatia (5.15) este valabil

a si n cazul n care deplasarea sarcinii se face
pe un drum oarecare ntre dou
a puncte aate la distantele r1 si r2 fata de
sarcina Q. Deoarece lucrul mecanic nu depinde de drum, fortele electrostatice sunt forte conservative.
S
a consider
am deplasarea sarcinii q ntr-un cmp electric de-a lungul unei
curbe ntre dou
a puncte (Fig 5.6b). Deplasarea innitezimal
a de-a lungul
~
curbei o vom nota cu dl: Lucrul mecanic elementar efectuat de cmpul
electric este:
~ ~l = qE cos dl
L = q Ed
(5.16)
Lucrul mecanic total este:
L12 = q

Z2

~ ~l
Ed

(5.17)

Aceast
a integral
a este o integral
a curbilinie si cum fortele electrostatice
sunt conservative, valoarea ei nu depinde de drum. Din acest motiv se poate
~
deni energia potential
a a sarcinii q n cmpul electric E.
Ep = Ep2

Ep1 =

L12 =

Z2

~ ~l
Ed

(5.18)

Energia potential
a este denit
a pn
a la o constant
a aditiv
a astfel c
a
semnicatie zic
a are doar diferenta ei. Din acest motiv se poate alege o
pozitie de referinta n care energia potential
a este nul
a. Dac
a se consider
a
punctul 2 ca punct de referinta (R) Ep2 = 0. Atunci:
Ep1 = L1R = q

ZR
1

~ ~l
Ed

(5.19)

133
Se observ
a c
a m
arimea
Ep1
=
q

L1R
=
q

ZR

~ ~l
Ed

este independent
a de sarcina q. Aceast
a m
arime poart
a numele de potential.
Mai general:
Ep
LR
V =
=
(5.20)
q
q
unde LR = L1R este lucrul mecanic efectuat de cmpul electric cnd sarcina
q este deplasat
a din punctul considerat n punctul de referinta. Relatia de
mai sus poate privit
a ca o relatie de denitie pentru potential. Potentialul
unui punct al corpului este egal cu lucrul mecanic efectuat de fortele cmpului pentru deplasarea unitatii de sarcina pozitiva din punctul considerat
n punctul de referinta al carui potential se considera egal cu zero.
Ca observatie trebuie s
a remarc
am c
a potentialul este o m
arime cu care
putem caracteriza cmpului electrostatic. Diferenta de potential ntre dou
a
puncte 1 si 2 se deneste ca:
V = V2

V1 =

Ep
=
q

L12
=
q

Z2

~ ~l
Ed

(5.21)

Atunci putem exprima lucrul mecanic efectuat de un cmp electric ntre

dou
a puncte n functie de diferenta de potential
L12 =

q V = q (V1

V2 )

Ca si n cazul energiei potentiale, doar diferenta de potential are semnicatie zic

a. Unitatea de m
asur
a a potentialului si a diferentei de potential
este voltul:
1J
1V
1C
n multe aplicatii practice potentialul P
amntului se consider
a egal cu
zero.
Diferenta de potential ntr-un cmp determinat de o sarcina punctiforma
Tinnd

cont de expresia lucrului mecanic efectuat de cmpul electric al

unei sarcini punctiforme asupra altei sarcini (5.15) rezult
a c
a diferenta de
potential dintre dou
a puncte este:

134

V = V2

V1 =

L
Q
=
q
4 "0

1
r2

1
r1

(5.22)

Alegnd pozitia de referinta la innit se pune r1 ! 1 si V1 = 0: Atunci

expresia potentialului determinat de sarcina Q este (renuntnd la indicele
2):
Q
(5.23)
V =
4 "0 r

5.1.7

Suprafe
te echipoten
tiale

Numim suprafata echipotential

a locul geometric al punctelor cu potential
constant. Rezult
a c
a lucrul mecanic la deplasarea unei sarcini pe o suprafata
echipotential
a este egal cu zero. Liniile de cmp sunt perpendiculare pe
suprafetele echipotentiale.
Pentru a demonstra acest lucru se consider
a o suprafata echipotential
a
pe suprafata c
areia se deplaseaz
a o sarcin
a q pe o distanta egal
a cu dl:
~ este intensitatea cmpului electric pe aceast
Dac
aE
a suprafata, forta care
~ si lucrul mecanic se exprim
actioneaz
a asupra sarcinii q este F~ = q E
a ca:
L = F dl cos

= qEdl cos

(5.24)

!
unde
este unghiul dintre directia lui E si deplasarea dl. Pe de alt
a parte
lucrul este egal cu zero, deoarece diferenta de potential a celor dou
a puncte
de pe suprafata echipotential
a este nul
a. Atunci
qEdl cos

=0

Cum q; E; dl sunt diferite de zero, rezult

a cos = 0 adic
a = =2. Astfel intensitatea cmpului electric este perpendicular
a pe suprafata echipotential
a.
Deoarece intensitatea cmpului electric este tangent
a la liniile de cmp
rezult
a c
a si liniile de cmp sunt perpendiculare pe suprafata echipotential
a.

5.1.8

Leg
atur
a dintre cmpul electric
si diferen
ta de
poten
tial

~ si
Pentru a determina relatia dintre intensitatea cmpului electric E
diferenta de potential se consider
a un corp de prob
a cu sarcina q care

135
se deplaseaz
a n cmpul electric pe distanta d~l: Atunci variatia energiei
potentiale a sarcinii q este:
dEp =

L=

~ ~l
q Ed

(5.25)

~ ~l
Ed

(5.26)

Diferenta de potential este:

dV =

dEp
=
q

Vom considera cazul unui cmp electrostatic care are numai componenta
dup
a axa Ox: dE = Ex~ex . Deoarece d~l = dx~ex + dy~ey + dz~ez rezult
a:
dV =

Ex dx

si
dV
dx
Dac
a cmpul este uniform Ex = const: si atunci
Ex =

V =

Ex x

(5.27)

Relatia (5.27) ia n considerare faptul c

a intenstatea cmpului electric
este ndreptat
a de valori mari ale potentialului la valori mici ale acestuia.
Dac
a nu se tine cont de acest lucru si se consider
a difernta de potentia V
o cantitate pozitiv
a, iar x = d, rezult
a c
a
V = Ed

(5.28)

unde Ex a fost notat cu E: n relatia (5.28) d este considerat de-a lungul

unei linii de cmp.
n cazul general vom considera c
a intensitatea cmpului electric are componente dup
a toate cele trei axe de coordonate:
~ = Ex~ex + Ey~ey + Ezs~ez
E
Se exprim
a lucrul mecanic efectuat de cmpul electric n dou
a moduri:
~ ~l = qEx dx + qEy dy + qEz dz
L = F~ d~l = q Ed

(5.29)

136
si
L=
L=

qdV =

q [V (x + dx; y + dy; z + dz)

q V (x; y; z) +

@V
@V
@V
dx +
dy +
dz
@x
@y
@z

L=

@V
@V
@V
dx +
dy +
dz
@x
@y
@z

V (x; y; z)]
V (x; y; z)
(5.30)

Comparnd expresiile 5.29 si 5.31, si tinnd cont c

a dx; dy; dz sunt
arbitrare rezult
a:
Ex =

@V
; Ey =
@x

@V
; Ez =
@y

@V
@z

Astfel expresia intensit

atii cmpului electric este:
~ =
E

5.1.9

@V
@V
@V
~ex +
~ey +
~ez =
@x
@y
@z

grad V =

rV

(5.31)

Conductori n echilibru electrostatic

Un conductor este un corp care posed

a sarcini (de regul
a electroni) care
se pot misca cvasiliber n interiorul s
au. El se aa n echilibru electrostatic
dac
a sarcina cvasiliber
a din interiorul s
au nu sufer
a o miscare ordonat
a.
n cazul echilibrului electrostatic cmpul electric este egal cu zero n interiorul conductorului iar potentialul este constant.
Pentru a demonstra prima parte a acestei afirmatii se consider
a c
a intensitatea cmpului electric n conductori este diferit
a de zero. Atunci electronii
liberi vor fi pusi ntr-o miscare ordonat
a n sens contrar cmpului, fapt ce
ar nsemna c
a nu ne g
asim n conditii de echilibru electrostatic asa cum am
presupus. Rezult
a c
a n conductori cmpul este nul. Datorit
a acestui fapt
conform ecuatiei 5.31 rezult
a c
a potentialul este constant n toate punctele
din interiorul conductorului.
Sarcina electrica neta este repartizata n ntregime pe suprafata conductorilor si nu n interiorul lor.
Pentru a ar
ata acest lucru imagin
am o suprafata nchis
a S n interiorul
unui conductor pentru care aplic
am legea lui Gauss. Deoarece n interiorul
conductorului si deci si pe suprafata S intensitatea cmpul electric este nul
a:
ZZ
~ S
~ = 0 = Qint
Ed
"0
S

137

Figura 5.7: Cmpul electric la suprafata unui conductor

De aici rezult
a c
a sarcina Qint din interiorul suprafetei este nul
a. Cum
suprafata considerat
a poate lua orice form
a, aceasta poate fi f
acut
a s
a tind
a
spre suprafata conductorului care nchide tot volumul s
au. Rezult
a c
a
sarcina din interiorul unui conductor va fi nul
a. Sarcina se distribuie pe
suprafata conductorului.
La suprafata unui conductor n echilibru electrostatic cmpul electric este
orientat ntotdeauna normal la suprafata acestuia, iar suprafata conductoriului este o suprafata echipotentiala.
Dac
a intensitatea cmpului electric nu este normal
a la suprafata conductorului, atunci ar exista o component
a tangential
a a cmpului electric. Cum
sarcina este dispus
a pe suprafata conductorului rezult
a c
a aceast
a sarcin
a
ar fi pus
a n miscare si conductorul nu ar mai fi n echilibru electrostatic.
Se va calcula n continuare valoarea cmpului electric la suprafata conductorilor cunoscnd densitatea superficial
a de sarcin
a (sarcina de unitatea de suprafata). n Fig. 5.7 este reprezentat
a o portiune din suprafata
unui conductor pe care densitatea superficial
a de sarcin
a este + . Se consider
a o suprafata foarte mic
a sub form
a de cilindru cu o baz
a aflat
a n
interiorul conductorului iar o alta n afar
a. Bazele cilindrului se aleg astfel
nct, pe cea exterioar
a conductorului, intensitatea cmpului electric s
a e
perpendicular
a pe ea. Se aplic
a legea lui Gauss pentru aceast
a suprafata si
se observ
a c
a numai integrala prin baza situat
a n vid aduce o contributie
~ = 0 iar pe
diferit
a de zero la fluxul cmpului (n interiorul conductorului E
~ ? ~n). Atunci:
fetele laterale E
ZZ

~ S
~=E S=
Ed
S

S
"0

(5.32)

unde
S este sarcina total
a din interiorul suprafetei considerate. Din
(5.32) rezult
a cmpul la suprafata conductorului:

138

E=

(5.33)

"0

Aplica
tie
S
a se determine potentialul unei sfere conductoare de raz
a R nc
arcat
a
cu sarcina Q:
Solutie:
Deoarece n interiorul sferei cmpul electric este nul, potentialul tuturor
punctelor sferei este acelasi. Cunoscnd cmpul determinat de sarcina Q
(5.23) si considernd c
a la innit potentialul creat de sarcina de pe sfera
este nul, rezult
a:
Z 1
Z 1
Q
Q
dr =
V =
E (r) dr =
2
4 "0 R
R
R 4 "0 r

5.1.10

Densitatea de energie a cmpului electric

Pentru aceasta vom considera un caz particular si anume energia nmagazinat

a ntr-un condensator plan.
Un condensator const
a din dou
a conductoare nc
arcate cu sarcini electrice egale si de sens contrar. Denim capacitatea unui condensator ca
raportul dintre sarcina de pe arm
aturi si diferenta de potential dintre ele.
C=

Q
V

(5.34)

Unitatea de m
asur
a a capacit
atii este faradul
1F =

1C
1V

Condensatorul plan este format din dou

a arm
aturi plane egale, paralele
aate la o distanta d una de alta.
Pentru a se calcula diferenta de potential dintre cele dou
a arm
aturi este
necesar s
a se calculeze cmpul electric creat de un conductor plan innit
nc
arcat astfel nct densitatea de sarcin
a are aceiasi valoare n orice punct
al suprafetei.
~ este perpendicular pe suprafata.
Din motive de simetrie, cmpul electric E
Alegem o suprafata cilindric
a astfel nct cele dou
a baze ale sale s
a e simetrice fata de suprafata nc
arcat
a. Fluxul prin suprafata respectiv
a este:
=

baze

lateral

= 2ES

139

Figura 5.8: Cmpul creat de o distributie plan

a de sarcini electrice.

~ ind paralel cu aceasta

deoarece uxul pe suprafata lateral
a lateral = 0, E
adic
a per,pendicular pe normala la suprafata, iar baze = 2ES.
Dar
= q="0 unde q = S este sarcina din interiorul cilindrului.
Rezult
a:
(5.35)
E=
2"0
Revenind la cazul condensatorului plan se observ
a c
a n interior cmpul
este suma cmpurilor create de sarcinile pozitiv
a si cea negativ
a de pe cele
dou
a arm
aturi (se neglijeaz
a efectele de margine):
E = E+ + E =

2"0

2"0

"0

deoarece cele dou

a cmpuri sunt orientate n acelasi sens. Cum
C=

Q
S
S
= "0
= "0
Ed
d
d

V = Ed:
(5.36)

Presupunem c
a la un moment dat condensatorul este nc
arcat cu sarcina
q. Pentru a m
ari sarcina de pe condensator cu cantitatea dq trebuie s
a se
transfere sarcina dq de pe placa nc
arcat
a negativ pe cea nc
arcat
a pozitiv.
Lucrul mecanic efectuat (din exterior) este:
L = ( V ) dq =

q
dq
C

Dar W energia nmagazinat

a n condensator este egal
a cu lucrul mecanic
efectuat la nc
arcarea condensatorului:
Z q
q
q2
1
dq =
= C ( V )2
L=
2C
2
0 C

140
Cum C = "0 Sd ;

V = Ed rezult
a:
1
W = "0 E 2 (dS)
2

Cum volumul n care se aa cmpul electric este V = Sd, densitatea de

energie a cmpului electric va :
w=

1
W
= "0 E 2
V
2

(5.37)

Aceast
a relatie, desi a fost dedus
a pentru un caz particular este valabil
a
pentru orice cmp electric.
Aplica
tie
S
a se determine capacitatea unui condensator sferic care const
a din dou
a
sfere concentrice de raze R1 si R2 .
Solutie:
Presupunem c
a sfera cu raza mai mic
a este cea cu raza R1 pe care se
aa sarcina negativ
a Q. Cmpul electric ntre cele dou
a sfere este:
E = E (Q) + E ( Q) =

Q
+0
4 "0 r

unde R1 < r < R2 : Am tinut cont c

a n interiorul sferei nc
arcat
a cu sarcina
Q, cmpul este nul. Diferenta de potential dintre cele dou
a sfere este:
V2

V1 =

R2

R1

Q
Edr =
4 "0

R2

R1

Q
dr
=
2
r
4 "0

1
R1

1
R2

Capacitatea condensatorului este

C=

Q
V2

V1

4 "0 R2 R1
(R2 R1 )

Aplica
tie
S
a se arate c
a energia asociat
a cu o sfer
a conductoare de raz
a R nc
arcat
a
cu sarcina Q este
1 Q2
W =
4 "0 R
Solutie

141

Figura 5.9: a) Dipol electric b) Calculul potentialului creat de un dipol. Originea

se aa la mijlocul distantei dintre cele dou
a sarcini.

Cnd pe sfer
a se aa sarcina q potentialul sferei este:
q
V =
4 "0 R
Pentru a se aduce o sarcin
a dq pe sfer
a trebuie s
a se efectueze un lucru
mecanic egal cu:
q
dq
L = V dq =
4 "0 R
Astfel:
Z Q
q
1 Q2
W =L=
dq =
8 "0 R
0 4 "0 R

5.2
5.2.1

Dielectrici
Dipol electric

Dipolul electric este un sistem de dou

a sarcini de m
arimi egale si de
semne contrare aate la o distanta l una fata de cealalt
a (Fig 5.9a).
Denim momentul de dipol
p~ = q~r1

q~r2 = q (~r1

~r2 ) = q~l

(5.38)

142
Potentialul creat de un dipolul electric este egal cu suma potentialelor
create de ecare sarcin
a n parte. Se va considera cazul n care punctul
n care se calculeaz
a potentialul se aa la o distanta mult mai mare dect
distanta dintre sarcinile dipolului. Se presupune c
a sarcinile sunt situate pe
axa Oz. Potentialul n punctul P va fi (Fig. Fig 5.9b):
V =
unde:
r22

1
= r + l2
4
2

1
4 "0

1
r2

lr cos = r

1
r1

(5.39)

l2
1+ 2
4r

l
cos
r

1
l
l2
r12 = r2 + l2 + lr cos = r2 1 + 2 + cos
4
4r
r
Deoarece s-a presupus c
ar

l atunci:

1
= r22
r2

1
2

1
=
r

l2
1+ 2
4r

1
= r12
r1

1
2

1
=
r

l
l2
1 + 2 + cos
4r
r

l
cos
r

Rezult
a:
V =

ql cos
4 "0 r2

1
2

1
r

1+

l
cos + :::
2r

1
r

l
cos + :::
2r

1
2

(5.40)

Se observ
a c
a p~ ~r = p r cos = qlr cos . Relatia (5.40) se poate scrie:
V =

p~ ~r
4 "0 r3

(5.41)

143

Figura 5.10: Efectul cmpului electric asupra unui dipol electric.

Dipol plasat n cmp electric extern

~ (Fig.
Presupunem dipolul ca ind plasat ntr-un cmp electric extern E
5.10). Cmpul electric extern este determinat de o alt
a distributie de
~ si
sarcin
a. Fortele care actioneaz
a asupra ec
arei sarcini sunt F~ = q E
~
~
F = q E. Cele dou
a forte formeaz
a un cuplu care are tendinta s
a alinieze dipolul paralel cu directia cmpului electric n care se aa. Momentul
cuplului care actioneaz
a asupra dipolului este:
~ = ~l
M

F~ = ~l

~ = q ~l
qE

~ = q~l
E

~ = p~
E

~
E

(5.42)

Modulul acestui moment este

(5.43)

M = pE sin

Se poate determina energia potential

a a dipolului n cmpul electric.
Pentru aceasta se observ
a c
a lucrul mecanic efectuat de cmpul electric
este egal cu minus variatia energiei potentiale a dipolului.
dEp =

L = M d = pE sin d

deoarece momentul cuplului tinde s

a micsoreze unghiul
Epf

Epi =

Zf

pE sin d = pE

Zf

sin d = pE (cos

si d < 0. Atunci

cos

f)

(5.44)

Termenul care contine pe i este o constant

a care depinde de orientarea
initial
a a dipolului. Este convenabil s
a utiliz
am ca pozitie de referinta pozo
itia n care i = 90 n care alegem Epi = 0: Energia potential
a este:
Ep =

pE cos =

expresie n care am neglijat indicele f:

~
p~E

144

5.2.2

Dipoli electrici la nivel atomic

si molecular

Dipoli electrici indu

si n atomi
Atomul este un sistem format dintr-un nucleu n jurul c
aruia se rotesc
6
electronii cu viteze de 10 m/s. Deoarece raza atomic
a este de aproximativ
10 9 10 10 m, la scar
a macroscopic
a nu poate observat
a dect media
acestor misc
ari. Astfel imaginea zic
a a unui atom dintr-un dielectric, se
apropie de imaginea dat
a de mecanica cuantic
a care consider
a c
a nucleul
pozitiv este nconjurat de un nor de sarcin
a negativ
a. n general norul este
uniform distribuit n jurul nucleului si centrul sarcinilor negative (determinate de electroni) coincide cel al sarcinilor pozitive (nucleul), astfel c
a
momentul de dipol al moleculelor este nul.
Dac
a atomul este introdus ntr-un cmp electric atunci nucleul este deplasat n sensul cmpului n timp ce norul electronic este deplasat n sens
contrar pn
a se ajunge din nou ntr-o stare de echilibru stabil. Un astfel de
atom prezint
a un moment electric de dipol. Spunem c
a atomul este polarizat
iar dipolul astfel format poart
a numele de dipol indus. Se demonstreaz
a c
a
moemtul de dipol indus este proportional cu intensitatea cmpului electric:
p= E
unde poart
a numele de polarizabilitate.
Aplica
tie
Un model simplu al atomului de hidrogen este acela n care acesta const
a
dintr-un nucleu cu sarcina +e, nconjurat de un nor electronic cu sarcina
e cu raza a = 0; 529 : S
a se calculeze polarizabilitatea acestui atom.
Solutie:
n prezenta unui cmp electric, nucleul se va deplasa n sensul cmpului
electric iar norul electronic n sens invers. Distanta dintre nucleu si centrul
sarcinilor negative devine d, astfel c
a apare dipolul indus p = ed. Asupra
nucleului actioneaz
a forta datorat
a cmpului electric eE si, n sens contrar,
forta determinat
a de norul electronic eEe . La echilibru cele dou
a forte sunt
egale. Atunci:
E = Ee
Calculul cmpului electric datorat norului electronic Ee se face cu legea
lui Gauss. Se consider
a o sfer
a de raz
a d; cu centrul n centrul sarcinilor
negative. Atunci:
3e 4 d3 1
q
=
4 d2 Ee =
"0
4 a3 3 "0

145

Figura 5.11: Atomul de hidrogen n cmp electric.

Ee =

1 ed
4 "0 a3

Astfel:
p = ed = 4 "0 a3 E
Rezult
a polarizabilitatea = 4 "0 a3 .
n Tabelul 5.1 sunt date polarizabilit
atile ctorva atomi
Tabel 5.1
Polarizabilit
ati
Atom
[F m2 ]
H
7; 34 10 41
He
2; 34 10 41
Ne
4; 45 10 41
C
6; 68 10 41
Li
14; 48 10 41
Na
304; 40 10 41
K
378; 40 10 41
Se observ
a c
a pentru gazele nobile He, Ne, Ar unde atomii sunt puternic
legati de nucleu polarizabilitatea este mic
a. n cazul elementelor alcaline
unde electronii de valenta sunt slab legati de nucleu polarizabilitatea este
mai mare.

146

Figura 5.12: Molecula CO2

Dipoli indu
si n molecule nepolare
Exist
a molecule unde centrul sarcinilor negative coincide cu centrul sarcinilor pozitive. Astfel de molecule poart
a numele de molecule nepolare. Exist
a dou
a tipuri de astfel de molecule unele cu simetrie sferic
a si altele cu
simetrie mai joas
a.
Moleculele cu simetrie sferic
a precum CH4 sau BCl3 au un moment de
~ Trebuie remarcat c
dipol p~ = E:
a polarizabilitatea lor molecular
a nu este
suma polarizabilit
atilor atomilor constituenti.
n cazul moleculelor care nu au simetrie sferic
a precum CO2 (Fig. 5.12)
polarizabilitatea moleculelor depinde de directia cmpului extern. Pentru
aceast
a molecul
a jj > ? unde jj si ? se refer
a la orientarea cmpului
fata de axa lung
a a moleculei. Astfel cnd cmpul este aplicat de-a lungul
moleculei va induce un moment de dipol mai mare dect atunci cnd cmpul
este aplicat perpendicular pe aceasta. Acest lucru rezult
a din faptul c
a
molecula este mai usor deformabil
a n lungul axei propri dect ntr-o directie
perpendicular
a.
Dipolii moleculelor polare
Exist
a molecule care datorit
a structurii lor chiar n absenta unui cmp
electric exterior posed
a un moment electric dipolar, deoarece centrul sarcinilor
pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor negative. Orice molecul
a biatomic
a
format
a din atomi de natur
a diferit
a posed
a momente de dipol permanente.
Aceast
a proprietate se datoreaz
a faptului c
a la formarea unor astfel de molecule, ca de exemplu HCl, HBr sau HI, o parte din norul electronic al atomului de hidrogen se transfer
a ionilor de clor, brom sau iod. R
amne astfel
un exces de sarcini de sarcin
a pozitiv
a la extremitatea moleculei ce contine
ionul de hidrogen si un exces de sarcin
a negativ
a la ceal
alat
a extremitate.
n Tabelul 5.2 sunt prezentate diverse valori pentru dipoli electrici.
Tabelul 5.2

147

Figura 5.13: Molecula de ap

a

Valori ale dipolilor pentru diverse molecule

Molecul
a
CO
HI
HB2
HCl
NH2
H2 S

p [Cm]
7; 34 10 30
2; 34 10 30
4; 45 10 30
17; 8 10 30
6; 68 10 30
14; 48 10 30

Un alt exemplu de molecul

a care posed
a moment electric permanent este
molecula de ap
a care are centrul sarcinilor negative n apropierea oxigenului
(5.13). Practic momentul de dipol electric este determinat prin compunerea
celor dou
a momente de dipol O H: El are valoarea
p = 6; 2

10

30

C m

Aplicatii
a) nc
alzirea apei n cuptoarele cu microunde.
Cnd functioneaz
a, cuptoarele cu microunde genereaz
a cmpuri electrice
care variaz
a extrem de rapid si fac ca moleculele de ap
a s
a intre ntr-o puternic
a miscare de oscilatie datorit
a interactiei cmpului electric si momentul
de dipol al moleculei de ap
a. Datorit
a ciocnirilor dintre molecule energia
absorbit
a de la cmpul electric se transform
a n energie termic
a si apa se
nc
alzeste.
b) Sp
alatul cu ap
a si s
apun.
Gr
asimile si uleiurile sunt formate din molecule nepolare care nu sunt
atrase de ap
a. Apa simpl
a nu poate ndep
arta aceste molecule. S
apunul
contine molecule lungi numite surfactanti. Unul din capetele moleculei este

148
nepolar si cel
alalt cap
at actioneaz
a ca o molecul
a polar
a. Cap
atul polar
al surfactantului se leag
a de molecula de ap
a iar cap
atul nepolar se poate
atasa moleculelor de gr
asime. Astfel de molecule servesc ca leg
aturi ntre
moleculele gr
asimilor si moleculele de ap
a.
Prin introducerea n cmp electric a unui material n care exist
a molecule cu momente dipolare permanente sau n care se pot induce momente
dipolare, dipolii vor tinde s
a se alinieze paralel cu cmpul electric. Alinierea
ns
a nu va una perfect
a din dou
a motive:
- agitatia termic
a se opune alinierii;
- dipolii ns
asi vor determina un cmp electric astfel c
a asupra ec
arui
dipol va actiona un cmp electric extern si unul determinat de dipolii vecini.
Totusi pentru dielectricii omogeni si izotropi putem considera c
a dipolii
sunt aliniati paralel cu cmpul electric.
Ca exemple de dielectrici se pot da: sticla, hrtia, ceramica, materialele
plastice. Ele sunt materiale care nu posed
a sarcini electrice libere adic
a nu
sunt conductoare. Proprietatea fundamental
a a unui dielectric este aceea
c
a n cmpuri electrice materialul se polarizeaz
a, adic
a are loc alinierea
dipolilor paralel cu directia intensit
atii cmpul electric aplicat.

5.2.3

Densitate de polarizare

Polarizarea unui material dielectric este caracterizat

a de m
arimea numit
a densitate de polarizare care reprezint
a momentul de dipol al unit
atii
de volum:
P
p~i
(5.45)
P~ = lim
V !0
V
P
unde p~i reprezint
a suma momentelor de dipol care exist
a n volumul V .
n cazul unui dielectric omogen format dintr-un singur tip de molecule
polare cu momentul de dipol p~ care se orienteaz
a paralel cu cmpul extern,
densitatea de polarizare are expresia:
P~ = n~p

(5.46)

unde n este concentratia de dipoli din unitatea de volum.

Densitatea de polarizare a unui material omogen
Fie un dielectric omogen aat n cmp electric n care datorit
a orient
arii
dipolilor electrici apare o densitate de polarizare P:

149

Figura 5.14: Material dielectric uniform polarizat.

Consider
am din acest dielectric o portiune de grosime d avnd suprafata
dxdy (Fig. 5.14). Deoarece dielectricul este omogen si izotrop directia vectorului de polarizare coincide cu directia cmpului electric. Un element de
volum a c
arui n
altime este dz i se poate asocia un moment de dipol egal
cu:
P dv = P dxdydz
(5.47)
Potentialul creat de acest element de volum
dV =
Deoarece dr =

P dxdydz cos
4 "0 r2

dz cos , dS = dxdy rezult

a:
r
Z2
P dS
dr
V =
2
4 "0 r
r2

(5.48)

r1

P dS
1
1
Pd
Pd
=
(5.49)
2
4 "0 r
r1 r2
4 "0 r2 4 "0 r1
Relatia este echivalent
a cu expresia potentialului creat de dou
a sarcini
punctiforme egale si de sens contrar avnd valoarea P dS. Rezult
a c
a o
plac
a dielectric
a introdus
a ntr-un cmp electric care determin
a aparitia
unei polariz
ari, poate nlocuit
a cu dou
a distributii de sarcini cu densit
atile
superciale 1 = +P si 2 = P pe cele dou
a fete ale pl
acii.
Observatie: Daca vectorul P~ nu este normal pe suprafata dielectricului
densitatea de sarcina de pe suprafata dielectricului este egala cu componenta
normala a polarizarii
V =

150

5.2.4

Modalit
a
ti de polarizare a unui dielectric

Polarizare electronic
a
Se manifest
a la dielectrici formati din molecule sau atomi simetrici n
care centrul sarcinilor pozitive coincide cu centrul sarcinilor negative. Asa
cum am spus n prezenta unui cmp electric are loc o deplasare relativ
a
a centrului sarcinilor negative fata de nucleu, astfel nct ntreg ansamblul
atomic se manifest
a ca un dipol. Aceast
a deplasare nu depinde de agitatie
termic
a, deoarece n acest caz avem de-a face cu procese la nivel atomic.
Astfel densitatea de polarizare este:
(5.50)

P = n eE
unde

este polarizabilitatea electronic

a iar n este concentratia de atomi.

Polarizarea orienta
tional
a
Este prezent
a n dielectricii constituiti din molecule nesimetrice (molecule polare) n care centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor
negative. Astfel de molecule prezint
a un moment dipolar permanent datorit
a separ
arii sarcinilor de semn contrar. n prezenta unui cmp electric dipolii tind s
a se orienteze n directia acestuia. n acest caz energia
~ este:
potential
a a unui dipol de moment p~ n cmpul electric E
Ep =

~ =
p~E

pE cos

(5.51)

unde este unghiul f

acut de dipol cu cmpul electric.
Pentru a determina densitatea de polarizare a materialului trebuie s
a se
calculeze media proiectiei momentului de dipol pe directia cmpului electric care va considerat
a ca axa Oz. Componentele momentului de dipol
pe directie perpendicular
a a cmpului electric au valori arbitrare si sunt
orientate aleatoriu. Media acestora este nul
a.
Vom considera c
a distributia directiilor momentelor de dipol este o distributie Boltzmann. Probabilitatea ca directia momentului de dipol s
a e
~
n interiorul unghiului solid d = sin d d' din jurul directiei este:
dP = Ce

pE cos
kB T

sin d d'

Constanta C se obtine din conditia de normare

Z 2
Z
pE cos
C
d' = 1
e kB T sin d
0

151
Atunci

pE cos
kB T

sin d d'
R2
e
sin d 0 d'
0
Valoarea medie a proiectiei momentului dipolar pe directia cmpului
electric este:
R pE cos
R2
Z
kB T
e
cos
sin
d
d'
0
pz = p cos dP =p < cos >= p 0 R pE cos
(5.52)
R2
kB T
e
sin
d
d'
0
0
dP = R

pE cos
kB T

Notnd cu

x = cos ; a =
se obtine:
pz = p

pE
kB T

R +1

xeax dx
1
R +1
eax dx
1

(5.53)

Cele dou
a integrale se calculeaz
a astfel:
Z +1
1
1 ax
ea e a
2 ea e
ax
e dx = e
=
=
a
a
a
2
1
1

2
= sha
a

unde sha este sinusul hiperbolic

Z +1
Z +1
d
d 2
2cha
ax
ae dx =
eax dx =
sha =
da
da a
a
1
1

2sha
a2

Atunci:
pz = p

2cha
2sha
a
a2
2
sha
a

= p coth a

1
a

= pL (a)

unde cha este cosinus hiperbolic iar coth a este cotangenta hiperbolic
a.
L(a) poart
a numele de functie Langevin (Fig. 5.15). Atunci densitatea
de polarizare este:
pE
P = npz = npL
kB T
n cazul unor cmpuri slabe cnd pE
kB T si a
(5.53), tinnd cont c
a eax = 1 + ax, devine:
R +1
x(1 + ax)dx
a
pz = p R 1+1
=p
3
(1 + ax)dx
1

1: Atunci relatia

152

Figura 5.15: Functia Langevin.

Rezult
a:

a
pE
p2
P = np = np
=n
E
(5.54)
3
3kB T
3kB T
Dac
a exprim
am densitatea de polarizare sub forma P = n E polarizabilitatea (orientational
a) este:
=

5.2.5

p2
3kB T

(5.55)

Permeabilitatea
si susceptibilitatea

Consider
am un condensator plan a c
arui capacitate este C0 (Fig. 5.16).
Dac
a n interiorul consensatorului se introduce un dielectric capacitatea
acestuia se modic
a la valoarea C. Raportul dintre C si C0 poart
a numele
de permitivitate relativ
a a dielectricului:
(5.56)

"r = C=C0

Permitivitatea relativ
a este o m
arime specic
a materialului dielectric
respectiv.
Introducerea materialului dielectric n cmpul electric l polarizeaz
a si
apare o sarcin
a supercial
a la suprafata dielectricului cu densitatea supercial
a p . Consider
am o suprafata pe care aplic
am legea lui Gauss:
ES =

1
(
"0

p) S

(5.57)

unde este densitatea de sarcin

a pe arm
aturile condensatorului. Deoarece
densitatea de sarcin
a care apare pe suprafata dielectricului este egal
a cu

153

Figura 5.16: Plac

a de dielectric introdus
a n interiorul unui condensator plan

densitatea de polarizare din (5.57) rezult

a;
= "0 E +

(5.58)

= "0 E + P

Atunci
C=

Q
S
("0 E + P ) S
=
=
=
U
Ed
Ed

1+

P
"0 E

"0 S
=
d

"r = 1 +

P
"0 E

(5.60)

1) "0 E

(5.61)

1+

P
"0 E

C0 (5.59)

Rezult
a c
a:

De aici:
P = ("r

Denim susceptibilitatea electric

a ca:
e

= "r

(5.62)

Astfel densitatea de polarizare se poate scrie ca:

P =

e "0 E

(5.63)

154

5.2.6

Induc
tia cmpului electric

Sarcina de pe arm
aturile consensatorului este:

Atunci:

Q = S = ("0 E + P ) S

(5.64)

Q
= "0 E + P
S

(5.65)

M
arimea din partea dreapt
a poart
a numele de inductie a cmpului electric:
D = "0 E + P
(5.66)
~ si P~ sunt vectori si D
~ este un vector:
Deoarece E
~ = "0 E
~ + P~
D
~ = "0 E
~ + ("r
D

5.2.7

~ = "r "0 E
~
1) "0 E

(5.67)
(5.68)

Densitatea de polarizare n cazul materialelor

neomogene

Al
aturi de consideratiile f
acute pn
a acum asupra polariz
arii uniforme
este important s
a se considere si cazul n care polarizarea nu este uniform
a.
Acest lucru se datoreaz
a neuniformit
atii dielectricului sau a variatiei intensit
atii cmpului electric n functie de pozitia din interiorul dielectricului.
Pentru a putea determina polarizarea trebuie s
a tinem cont c
a n afara
sarcinilor induse la suprafata dielectricului apar sarcini induse n interiorul
acestuia.
Fie un cub n interiorul unui dielectric neutru cu volumul x y z (Fig.
5.17). Cubul este mic la scar
a macroscopic
a dar sucient de mare la scar
a
microscopic
a pentru a contine sucient de multi atomi. Dac
a aplic
am un
cmp electric acesta se polarizeaz
a.
Presupunem pentru simplicare c
a polarizarea n interiorul cubului este
diferit
a de zero pe directia Ox, c
a este dependent
a de x si independent
a
de y si z. O consecinta a polariz
arii este deplasarea sarcinilor cmpul electric. Atunci sarcinile de pe fetele cubului perpendiculare pe axa Ox sunt
(x) y z = P (x) z y si
(x + x) z y = P (z + z) z y, deoarece

155

Figura 5.17: Portiune dintr-un dielectric neomogen aat

a n cmp electric

densit
atile superciale de sarcin
a sunt egale cu densit
atile de polarizare.
Aceste sarcini determin
a o sarcin
a net
a:
@Px
qp = [P (x + x) Px (x)] y z =
x y z
@x
~ este arbitrar
Generaliznd n cazul c
a directia cmpului E
a, putem
arma c
a exist
a contributii similare pentru toate componentele lui P~ pe
directiile Oy si Oz astfel c
a sarcina total
a q a cubului este:
qp =

@Px @Py @Pz

+
+
@x
@y
@z

x y z

Atunci densitatea sarcinilor de polarizare este:

p

q
=
x y z

@Px @Py @Pz

=
+
+
@x
@y
@z

div P~ =

rP~

(5.69)

Aplica
tie
O sarcin
a Q pozitiv
a este distribuit
a uniform n interiorul unei sfere de
raz
a R: S
a se determine cmpul electric n interiorul sferei. S
a se exprime
rezultatul si n functie de densitatea volumic
a de sarcin
a :
Solutie:
Consider
am o sfer
a de raz
a r n interiorul sferei de raz
a R concentric
a
cu aceasta. Sarcina din interiorul sferei de raz
a r este q. Utiliz
am legea lui
Gauss:
ZZ
~ ndS = q
E~
"0

156

Figura 5.18: Sfere nc

arcate care se intersecteaz
a.

Din considerente de simetrie directia cmpului electric are directia razei

sferei. Atunci:
q
4 r2 E =
"0
Tinnd

cont c
a q = v = Qv=V unde v este volumul sferei de raz
a r, iar
V este volumul sferei de raz
a R, se obtine
E=

Q v
Q r3
Q r
q
=
=
=
2
2
2
3
4 "0 r
4 "0 r V
4 "0 r R
4 "0 R3

Deoarece Q = V cu V = 4 R3 =3 intensitatea cmpului electric se mai

exprim
a ca:
r
V r
=
E=
4 "0 R3
3"0
Vectorial aceast
a relatie se scrie astfel:
~ =
E

3"0

~r

Aplica
tie
Care este cmpul electric ntr-o cavitate format
a prin intersectia a dou
a
sfere nc
arcate cu densit
atile de sarcina si
uniform distribuite n volumul lor. Distanta dintre centrele celor dou
a sfere este a:
Solutie:
Tin
tnd cont de rezultatele din problema anterioar
a cmpurile create de
cele dou
a sfere nc
arcate n punctul P (Fig. 5.18) sunt:
~1 =
E

3"0

~r1

si

~2 =
E

3"0

~r2

157

Figura 5.19: Calculul polariz

arii unei sfere polarizate uniform.

Astfel n punctul P cmpul electric total este:

~ =E
~1 + E
~2 =
E

3"0

~r1

3"0

~r2 =

3"0

~a

Aplica
tie
S
a se g
aseasc
a cmpul electric produs n interiorul unei sfere de raz
aR
uniform polarizat
a, cu densitatea de polarizare P~ :
Solutie:
Consider
am c
a exist
a dou
a sfere nc
arcate uniform, o sfer
a nc
arcat
a
pozitiv si o sfer
a nc
arcat
a negativ suprapuse. Dac
a cele dou
a sfere se
suprapun perfect sarcinile se anuleaz
a si nu exist
a polarizare, deoarece nu
exist
a momente electrice.
Dac
a deplas
am putin cele dou
a sfere (Fig. 5.19), cu exceptia capetelor
celor dou
a sfere se formeaz
a o multime de dipoli. Notnd cu N num
arul de
sarcini (dipoli) n unitatea de volum, cu d deplasarea si cu q m
arimea unei
sarcini individuale, densitatea de polarizare este:
P~ = N p~ = N q d~ = d~
Dar cum, conform cu rezultatul obtinut n aplicatia anterioar
a:
~ =
E

3"0

d~

deoarece d~ este vectorul de la centrul sarcinilor negative la centrul sarcinilor

pozitive. Rezult
a:
~
~ = P
E
3"0

158

Figura 5.20: Cavitate n interiorul unui dielectric uniform polarizat.

Aplica
tie
S
a se determine cmpul electric din centrul unei sfere goale de raza r,
aat
a ntr-un material dielectric polarizat avnd densitatea de polarizare P~ .
Solutie:
Consider
am sfera din interiorul dielectricului ca n Fig. 5.20 si o dreapt
a
care trece prin centrul sferei paralele cu P~ . Densitatea de sarcin
a de pe
suprafata interioar
a a sferei depinde de polarizare prin relatia

P cos

Pe un inelul de raz
a r sin si de l
atime rd se g
aseste sarcina dq
dq = dS =

P cos (2 r sin ) rd

Considernd dou
a sarcini egale diametral opuse pe inelul considerat intenstatea cmpului electric rezultant n centrul sferei este orientat dup
ao
directie paralel
a cu P~ care trece prin acest punct. Astfel intensitatea cmpului creat de sarcina de pe tot inelul n centrul sferei este paralel cu P~ si
are valoarea:

159

dEp =

dq
dS
cos =
cos =
2
4 "0 r
4 "0 r2

Integrnd
Ep =

P cos2 sin d
P
=
2"0
3"0

Rezult
a:

P cos2 sin d
2"0

~
~ = P
E
3"0

Aplica
tie
S
a se determine relatia dintre polarizabilitatea si permitivitatea relativ
a "r .n cazul unui dielectric omogen, ale c
arui molecule nepolare cap
at
a n
~
cmp electric un momentul de dipol indus p~ = E. Se cunoaste N num
arul
de molecule din unitatea de volum a dielectricului.
Solutie
Se consider
a c
a ecare molecul
a a dielectricului se aa n centrul unei
cavit
ati sferice din interiorul acestuia. Ea se aa sub actiunea unui cmp
electric local care este este suma dintre cmpul electric extern si cmpul
datorat polariz
arii dielectricului.
~
~
~ + "0 e E = 1 + e E
~
~ local = E
~ +E
~d = E
~ + P =E
E
3"0
3"0
3
Densitatea de polarizare este
~ local
P~ = N p~ = N E
Atunci:
"0

~ =N

eE

Rezult
a:
=

1+

"0 e
N 1+

~
E

Cum:
e

Atunci:

= "r

3"0 ("r 1)
N ("r + 2)
Acest
a relatie poart
a numele de formula Clausius - Mossotti.
=

160

Figura 5.21: Deplasarea sarcinilor electrice prin suprafata S

5.3

Curentul electric

Prin curent electric se ntelege deplasarea dirijat

a a sarcinilor electrice
sub actiunea unui cmp electric. De exemplu n cazul unui metal aat la
o temperatur
a diferit
a de 0 K, electronii de conductie sunt ntr-o continu
a
stare de agitatie termic
a. Prin aplicarea unui cmp electric, peste miscarea
de agitatie termic
a se suprapune o miscare dirijat
a n sens invers cmpului
electric.
Un mediu care contine purt
atori cvasiliberi capabili s
a se deplaseze sub
actiunea unui cmp electric poart
a numele de conductor.
Un mediu f
ar
a purt
atori de sarcini capabile s
a se deplaseze sub actiunea
unui cmp electric poart
a numele de izolator.

5.3.1

M
arimi ce caracterizeaz
a curentul electric

Pentru a deni curentul mai precis presupunem c

a sarcinile se misc
a
perpendicular pe o suprafata de arie S (Fig. 5.21).
Curentul reprezint
a sarcina net
a care traverseaz
a aria S n unitatea de
timp. Dac
a n intervalul de timp t prin suprafata S trece sarcina Q
intensitatea medie a curentului care trece este:
Im =

Q
t

(5.70)

Dac
a n intervale de timp egale prin suprafata S trec cantit
ati diferite de
sarcini, este necesar s
a se deneasc
a intensitatea instantanee a curentului.
Pentru aceasta se face ca intervalul de timp t s
a tind
a la zero:
I = lim

t!0

Q
dQ
=
t
dt

(5.71)

161
n sistemul international de unit
ati (SI) intensitatea curentului este o
m
arime zic
a fundamental
a iar unitatea sa de m
asur
a este Amperul (A)
1A = 1C/1s

(5.72)

Relatia (5.72) nu este o relatie de denitie pentru Amper. Relatia de

mai sus poate utilizat
a mai degrab
a pentru denirea unit
atii de sarcin
a
care este coulombul.
Sarcinile care pot trece prin suprafata S pot pozitive sau negative. n
mod conventional se consider
a c
a sensul de curgere al curentului este acelasi
cu sensul n care s-ar deplasa sarcinile electrice pozitive n interiorul conductorului. Astfel cnd se discut
a despre curent ntr-un metal (de exemplu
cupru) directia de deplasare a curentului este opus
a directiei de deplasare a
electronilor.
Densitatea de curent
Consider
am un conductor omogen si izotrop n care concentratia purt
atorilor de sarcin
a q este n si care se deplaseaz
a cu viteza medie ~v pe directia
cmpului, numit
a vitez
a de drift. Dac
a sarcinile sunt pozitive viteza de
drift este orientat
a n sensul intensit
atii cmpului, iar dac
a sarcinile sunt
negative viteza este orientat
a n sens contrar. n intervalul de timp t, toti
purt
atorii de sarcin
a din cilindrul cu aria bazei S si n
altime v t vor trece
prin sectiunea S din dreapta (Fig. 5.21). Deoarece num
arul de purt
atori de
sarcin
a din cilindru este:
N = nSv t
(5.73)
sarcina care trece prin aria bazei este Q = N q = nSvq t: Atunci intensitatea curentului este:
Q
= nvqS
(5.74)
I=
t
Densitatea de curent se deneste ca ind sarcina ce trece n unitatea de
timp prin unitatea de suprafata:
j=

I
= nqv
S

(5.75)

Deoarece viteza este o m

arime vectorial
a, rezult
a c
a si densitatea de
curent este o m
arime vectorial
a:
~j = nq~v

162
Acest rezultat poate generalizat, n cazul c
a n materialul respectiv
exist
a mai multe tipuri de purt
atori de sarcin
a cu concentratiile ni ; viteze
de drift ~vi si sarcinile qi :
X

~j =

~ji =

ni qi~vi

(5.76)

Dac
a conductorul este neomogen concentratia purt
atorilor de sarcin
a
depinde de pozitie n = n(x; y; z) astfel c
a si densitatea de curent este diferit
a
~
~
de la punct la punct. Rezult
a c
a densitatea de curent j = j(x; y; z) este
o m
arime care caracterizeaz
a local curentul electric. n acest caz pentru a
determina intensitatea curentului printr-o suprafata S, mp
artim suprafata
S ntr-o multime de suprafete elementare dS. Dac
a directia densit
atii de
curent nu este perpendicular
a pe suprafata dS, la intensitatea curentului
contribuie doar componenta normal
a pe suprafata dS a densit
ati de curent.
Atunci curentul dI care trece prin suprafata elementar
a dS este:
~
dI = ~j~ndS = ~jdS

(5.77)

Pentru determinarea curentului total ce trece prin suprafata S se integrez

a relatia (5.77) pe ntreaga suprafata considerat
a:
I=

ZZ
S

5.3.2

dI =

ZZ

~
~jdS

(5.78)

Ecua
tia de continuitate

Fie o suprafata nchis

a S n interiorul unui conductor care cuprinde
volumul V . Normala la suprafa
a ind ndreptat
a ntotdeauna nspre
Z Zta nchis
~ reprezint
~jdS
exteriorul acesteia, integrala
a sarcina care iese n unitatea
S

de timp din volumul V prin S. Conform legii conserv

arii sarcinii, sarcina
electric
a care iese din volumul V n unitatea de timp este egal
a cu minus
variatia sarcinii n unitatea de timp d din acest volum. Rezult
a:
ZZ
~ = dQ
~jdS
(5.79)
dt
S

163
Dac
a se exprim
a Q n functie de densitatea de sarcin
a din volumul V
ZZZ
Q=
dv
(5.80)
V

atunci

ZZ
S

~+
~jdS

ZZZ

d
dv = 0
dt

(5.81)

Relatia poart
a numele de ecuatia de continuitate si reprezint
a legea de
conservare a sarcinii electrice.

5.3.3

Teoria clasic
a a conduc
tiei n metale

Teoria a fost elaborat

a n anul 1900 de Drude si a fost perfectionat
a
de Lorentz n anul 1910. Teoria se bazeaz
a pe ipoteza existentei gazului
electronic n metale adic
a a existentei unor electroni cvasiliberi n interiorul
acestora. Prin electroni cvasiliberi, se nteleg electronii de valenta care nu
sunt legati de nici un atom al retelei cristaline si care se pot deplasa n
interiorul metalului pe distante relativ mari.
Conform acestei teorii n absenta cmpului electric electronii se misc
a
haotic n toate directiile care este analoag
a cu miscarea de agitatie termic
aa
moleculelor unui gaz. Cnd se aplic
a un cmp electric electronii sunt supusi
unei forte care le imprim
a o miscare directionat
a pe directia cmpului, miscare care sse suprapune peste miscarea lor haotic
a. n miscarea lor electronii
sufer
a ciocniri cu ionii retelei cristaline care la rndul lor execut
a misc
ari
oscilatorii. Dup
a ecare ciocnire electronii si pierd "memoria", adic
a viteza
c
ap
atat
a prin accelerare n cmp electric revine la zero. Astfel dac
a timpul
mediu dintre dou
a ciocniri este , viteza c
ap
atat
a de electron nainte de
ciocnire este:
eE
(5.82)
v=a =
me
unde cu me se noteaz
a asa numita mas
a efectiv
a a electronului. Notiunea
de mas
a efectiv
a este introdus
a deoarece electronul sub actiunea cmpului electric E se misc
a nu n spatiu liber, ci n cmpul retelei cristaline a
metalului. Astfel electronii se misc
a n interiorul metalelor cu o de vitez
a
de drift egal
a cu viteza medie pe care o cap
at
a ntre dou
a ciocniri cu ionii
retelei cristaline:
v
eE
vd = =
(5.83)
2
2me

164
Atunci densitatea de curent se exprim
a ca:
j = nevd =

ne2
E
2me

(5.84)

Rezult
a c
a densitatea de curent este proportional
a cu E. O astfel de
dependenta se numeste ohmic
a:
j= E

(5.85)

Relatia (5.85) se poate scrie vetorial:

~
~j = E

(5.86)

unde
poart
a numele de conductivitate. Comparnd relatiile (5.84) si
(5.86) rezult
a:
ne2
=
2me
~ este valabil
Relatia ~j = E
a pentru un mare num
ar de materiale inclusiv
semiconductori. Dac
a n cazul metalelor variatia lui
este foarte mic
a
n functie de temperatur
a, n cazul semiconductorilor aceast
a variatie este
important
a, datorit
a variatiei concentratiei purt
atorilor de sarcini n functie
de temperatur
a.

165
Legea lui Ohm
S
a consider
am un conductor de lungime l si sectiune S la cap
atul c
aruia
se aplic
a o diferenta de potential egal
a cu U: Cmpul electric n interiorul
conductorul este:
U
E=
l
Acest cmp determim
a aparitia unei densit
ati de curent egal
a cu:
j= E

(5.87)

Deoarece j = I=S si E = U=l relatia (5.87) se poate scrie ca:

I
U
=
S
l

(5.88)

de unde:
U=

l
I = RI
S

(5.89)

M
arimea R poart
a numele de rezistenta:
R=

l
S

(5.90)

Rezistenta se m
asoar
a n Ohmi ( ) :
1 =
Inversa conductivit
atii

1V
1A

poart
a numele de rezistivitate:
=

Pentru metale rezistivitatea

(5.91)

depinde de temperatur
a dup
a legea:
=

(1 + t)

(5.92)

unde 0 este rezistivitatea la 0 C si este coecientul de variatie cu temperatura al rezistivit

atii. n Tabelul 5.3 sunt prezentate o serie de valori ale
lui 0 si :

166

Valori ale rezistivit

atii
Material
Argint
Cupru
Aur
Aluminiu
Tungsten
Fier
Platin
a
Plumb
Carbon

5.3.4

Tabelul 5.3
si a coecientului de variatie a rezistivit
atii cu
temperatura
C 1
3; 8 10 3
3; 9 10 3
3; 4 10 3
3; 9 10 3
4; 5 10 3
5; 0 10 3
3; 92 10 3
3; 9 10 3
0; 5 10 3

[ m]
1; 59 10 8
1; 7 10 8
2; 44 10 8
2; 82 10 8
5; 6 10 8
10 10 8
11 10 8
11 10 8
3500 10 8

Tensiunea electromotoare

Pentru mentinerea unui curent electric ntr-un circuit este necesar ca

purt
atorii de sarcin
a s
a e actionati de forte care s
a le asigure deplasarea
pe o durat
a de timp sucient de mare.
Sarcinile electrice transfer
a n mod continuu si ireversibil energia lor
atomilor din nodurile retelei cristaline prin efect Joule. Aceasta nseamn
a
c
a pe lng
a fortele de natur
a electrostatic
a asupra sarcinilor actioneaz
a si
forte de natur
a neelectrostatic
a numite forte imprimate.
Ele iau nastere n anumite puncte ale circuitului n care se g
asesc surse
de tensiune electromotoare (pile electrice, acumulatoare care transform
a
energia liber
a prin diferite reactii chimice n energie electric
a).
Fortele imprimate determin
a un cmp electric numit cmp electric imprimat
~
~ i = Fi
E
(5.93)
q
Cmpul electric total este suma dintre cmpul electric imprimat si cmpul electrostatic. Lucrul mecanic efectuat asupra unei sarcini care se deplaseaz
a din punctul 1 n punctul 2 este:
L12 = q0

Z2
1

~ ~l + q0
Ed

Z2
1

~ i d~l
E

(5.94)

167
V2 ) + q0 E12

L12 = q0 (V1

unde cu E12 am notat tensiunea electromotoare

E12 =

Z2

~ i d~l
E

(5.95)

Denim c
aderea de tensiune ntre punctele 1 si 2:
U12 =

L12
= (V1
q

V2 ) + E12

(5.96)

Se observ
a c
a dac
a tensiunea electromotoare este nul
a, c
aderea de tensiune este egal
a cu diferenta de potential. Pentru un circuit nchis
I
I
~
~
~ i d~l
L = q Edl + q E
(5.97)
Dar pentru un cmp electrostatic:
I
~ ~l = 0
Ed

(5.98)

Rezult
a c
a tensiunea electromotoare pe un circuit reprezint
a raportul
dintre lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa sarcina q prin circuit si acea
sarcin
a:
I
L
~ i d~l
E= = E
(5.99)
q
Astfel tensiunea electromotoare ce actioneaz
a ntr-un circuit este egal
a
cu lucrul mecanic necesar pentru a deplasa unitatea de sarcin
a pe ntregul
circuit.
Aplica
tie
Un curent electric are expresia:
I = 100

sin 120 t Amperi

unde t este exprimat n secunde. S

a se calculeze sarcina ce trece printr-o
sectiune a conductorului n timpul t1 = 1=240 s.
Solutie:
Z t1
Z t1
100
Q=
cos 120 tjt01 = 0; 265 C
Idt = 100
(sin 120 t) dt =
120
0
0

168
Aplica
tie
S
a se determine sarcina de pe un condensator cu capacitatea C care
se descarc
a pe o rezistenta R n functie de timp. Initial condensatorul
este nc
arcat cu sarcina Q: Care este intensitatea curentului care trece prin
rezistor.
Solutie:
La un moment de timp dat tensiunea de pe condensator este:
U=

q
C

Curentul care trece prin rezistenta R este:

I=

q
U
=
R
RC

Cum

dq
dt
deoarece variatia sarcinii pe condensator este negativ
a, rezult
a ecuatia diferential
a:
Z q
Z t
dt
q
dq
dq
=
si
=
dt
RC
RC
Q q
0
I=

Atunci:
q = Q exp

t
RC

Produsul RC poart
a numele de constanta de timp a circuitului.

5.4

Magnetism

Constatarea propriet
atilor magnetice a fost f
acut
a nc
a din antichitate,
numele de magnet provenind de la numele unei regiuni din Asia Mic
a Magnesiaunde se g
aseau roci cu astfel de propriet
ati.
n 1269 un francez Piere de Maricourt a g
asit c
a directiile unor ace
lng
a un magnet sferic natural formeaz
a linii care nconjoar
a sfera si trec
prin dou
a puncte diametral opuse. Punctele respective au fost numite polii
magnetului. Experientele ulterioare au ar
atat c
a indiferent de forma lor
magnetii au doi poli: nord (N) si sud (S) care exercit
a forte asupra polilor
altui magnet. Astfel interactiile N-N si S-S sunt de respingere n timp

169
ce interactiile N-S sunt ntotdeauna de atractie. Polii au primit numele
datorit
a modului n care un magnet (de exemplu o busol
a) se comport
a n
prezenta cmpului magnetic terestru. Dac
a un ac magnetic este suspendat
de centrul s
au si se poate misca liber n plan orizontal, el se va roti pn
a ce
polul s
au nord se va pozitiona c
atre polul nord geograc si polul sau sud se
va pozitiona c
atre sudul geograc. Trebuie remarcat c
a polul nord geograc
din punct de vedere magnetic este un pol sud iar polul sud geograc este
din punct de vedere magnetic un pol nord.
n 1600 William Gilbert a realizat o serie de experiente noi cu o varietate
de materiale. Utiliznd faptul c
a magnetii se pozitioneaz
a ntr-o directie
preferential
a, el a sugerat c
a P
amntul este un magnet urias.
n 1750 experimentele realizate cu o balanta de torsiune au ar
atat c
a
fortele care se exercit
a ntre polii unor magneti sunt invers proportionale cu
p
atratul distantei dintre polii care interactioneaz
a. Desi fortele ntre acesti
poli sunt similare cu cele dintre sarcinile electrice cu privire la modul n
care variaz
a cu distanta, un singur pol magnetic nu a putut izolat asa
cum sarcinile pozitive si cele negative pot izolate. Astfel dac
a se taie un
magnet de-a lungul unui plan perpendicular pe axa ce uneste cei doi poli se
obtin doi magneti.
n anul 1820 Hans Christian ersted a g
asit o leg
atur
a ntre electricitate
si magnetism. El a descoperit c
a dac
a se aduce un ac magnetic n apropiera
unui conductor prin care trece un curent electric, asupra acului magnetic se
va exercita o forta. La putin timp de la descoperirea lui ersted, Ampre
a ar
atat c
a ntre doi conductori str
ab
atuti de curent electric se exercit
a
forte de atractie sau de respingere n functie de sensul curentilor. Ele nu au
aceiasi natur
a ca si fortele care se exercit
a ntre sarcinile electrice. Dac
a se
introduce o plac
a metalic
a ntre cei doi conductori forta de interactie dintre
ei nu se modic
a. S-a presupus c
a o astfel de forta are aceiasi natur
a ca si
forta care se exercit
a ntre un conductor parcurs de curent electric si un ac
magnetic.
Pentru a g
asi o corespondenta ntre un ac magnetic si un conductor
str
ab
atut de un curent electric, Ampre a presupus c
a acul magnetic contine
un num
ar foarte mare de curenti microscopici (care formeaz
a mici bucle de
curent) pe care i-a denumit curenti moleculari.
Ulterior Maxwell a armat c
a astfel de forte se exercit
a ntre orice sarcini
electrice n miscare. Aceste forte pot atribuite existentei n jurul sarcinilor
n miscare a unui cmp numit cmp magnetic. n consecinta putem arma
c
a sursele cmpului magnetic sunt sarcinile electrice n miscare.

170

Figura 5.22: a) Liniile de cmp ale unui magnet. b) Directia fortei Lorentz fata
de directiile vitezei si cmpului magnetic

5.4.1

For
ta Lorentz. Induc
tia cmpului magnetic.

~ numit inCmpul magnetic poate descris cu ajutorul unui vector B

~
ductie a cmpului magnetic. Directia lui B este directia n care se pozitioneaz
a un ac magnetic n punctul respectiv. Ca si n cazul cmpului
electric vom putea deni liniile de cmp magnetic ca ind curbele la care
~ este tangent n ecare punct. n Fig. 5.22a sunt reprezentate
vectorul B
liniile de cmp ale unui magnet n form
a de bar
a. Experimental ele se pot
trasa cu ajutorul unei busole.
Pentru denirea inductiei cmpului magnetic se utilizeaz
a forta Lorentz
f~l care este forta care actioneaz
a asupra unei particule ce se deplaseaz
a n
cmp magnetic cu viteza ~v (Fig. 5.22b). Experimental s-a demonstrat c
a:
f~l = q ~v

~
B

(5.100)

Relatia (5.100) poate privit

a ca o relatie de denitie pentru inductia
cmpului magnetic. n Fig (2.3b) sunt prezentate directia si sensul fortei
Lorentz pentru o sarcin
a pozitiv
a. M
arimea fortei Lorentz este:
fl = qvB sin

(5.101)

Deoarece forta Lorentz este perpendicular

a pe vitez
a ea este perpendicular
a si pe deplasare. Astfel lucrul mecanic efectuat de forta Lorentz este
nul. Atunci conform teoremei variatiei energiei cinetice rezult
a c
a variatia
energiei cinetice a unei particule nc
arcate n cmp magnetic este nul
a. n
cmp magnetic poate varia doar directia vitezei unei particule nc
arcate nu
si m
arimea sa.

171

Figura 5.23: Miscarea elicoidal

a a unei sarcini care intr
a sub un unghi diferit de
=2 ntr-un cmp magnetic.

Din relatia 5.101 rezult

a c
a unitatea de m
asur
a pentru B care poart
a
numele de Tesla este
N
N
=
T=
C m/s A m
O unitate tolerat
a este gaussul (G):
1T = 104 G

Aplica
tie
S
a se determine ce fel de miscare execut
a o particul
a de mas
a m nc
arcat
a
cu sarcina q care intr
a cu viteza ~v sub un unghi ntr-un cmp magnetic
~
uniform de inductie B.
Solutie:
Se descompune viteza ~v n dou
a componente astfel : ~v? dup
a o directie
~
~
perpendicular
a pe directia vectorului B si ~vk dup
a directia vectorului B
(Fig. 5.23 ). Atunci ~v? determin
a o miscare circular
a a particulei deoarece
~
tot timpul forta Lorentz este perpendicular
a pe vitez
a. Deoarece f~l ? B
~
si ~v? ? B forta Lotentz si viteza se aa n acelasi plan. Rezult
a c
a forta
Lorentz este o forta de tip centripet:
qv? B =

2
mv?
R

172
Din aceast
a relatie rezult
a raza misc
arii circulare:
R=

mv?
mv sin
=
qB
qB

Componenta ~vk determin

a o miscare uniform
a a particulei n lungul
~ deoarece aceast
directiei lui B
a component
a nu determin
a aparitia unei
forte Lorentz:
f~l = qvk B sin 0 = 0
Prin suprapunerea misc
arii uniforme si a misc
arii circulare se obtine n
acest caz o miscare elicoidal
a.
O caracteristic
a a acestei misc
ari este pasul elicei care reprezint
a de~
plasarea particulei n lungul directiei lui B n cursul unei perioade (n
timpul cnd se execut
a o rotatie complet
a).
p = vk T = vk

2 mv
2 R
=
cos
v?
qB

Aplica
tie
Printr-o plac
a metalic
a conductoare paralelipipedic
a trece un curent I.
Curentul trece perpendicular printr-o sectiune de laturi b si d. Placa se aa
ntr-un cmp magnetic uniform de inductie B paralel cu fetele pl
acii aate
la distanta d una de alta. S
a se determine diferenta de potential dintre
aceste fete. Se cunoaste concentratia de electroni n din unitatea de volum
a metalului din care este realizat
a placa.
Solutie
Viteza de drift a electronilor este n sens invers sensului de curgere al
!

curentului. Deoarece electronii se misc

a n cmpul magnetic B; asupra lor
va actiona o forta Lorentz
fl = evB
al c
arei sens este ar
atat n Fig. 5.24. Atunci fata D se va nc
arca cu sarcin
a
!

negativ
a iar fata A cu sarcin
a pozitiv
a. Apare un cmp electric E care face
ca asupra purt
atorilor de sarcin
a s
a actioneze si o forta electric
a FE = eE
care este n sens contrar fortei Lorentz. Pe m
asur
a ce nc
arcarea fetelor A si
D creste, creste si valoarea fortei electrice. Particulele nu vor mai deviate
atunci cnd forta electric
a echilibreaz
a forta Lorentz.
eE = evB

173

Figura 5.24: Fortele care actioneaz

a asupra unor sarcini electrice ce trec printr-un
conductor aat n cmp magnetic.

Rezult
a:
E = vB
Dac
a distanta dintre fetele A si D este d, diferenta de potential dintre
acestea devine:
VA VD = Ed = vBd
Tinnd

cont de expresia intensit

atii curentului electric
I = neSv
unde n este concentratia de electroni, e este sarcina electronului, S este
sectiunea si v este viteza de drift a particulelor, rezult
a viteza de drift a
sarcinilor electrice:
I
I
v=
=
neS
nedb
Atunci

I
IB
Bd =
nedb
neb
Trebuie remarcat c
a diferenta de potential variaz
a invers proportional
cu concentratia de sarcini electice. Din acest motiv pentru punerea an
evidenta a acestui efect, numit efect Hall, este bine s
a e utilizat un material
semiconductor care are o concentratie mic
a de purt
atori de sarcini.
VA

VD =

174

Figura 5.25: Modul n care apare forta electromagnetic

a care actioneaz
a asupra
unui conductor plasat n cmp magnetic.

5.4.2

For
ta electromagnetic
a

Dac
a asupra unei particule se exercit
a o forta atunci cnd aceasta se
deplaseaz
a n cmp magnetic, este de asteptat ca asupra unui conductor
prin care trece un curent aat n cmp magnetic s
a se exercite o forta (Fig.
5.25). S
a consider
am o portiune de conductor prin care trece un curent
I = neSv aat
a n cmp magnetic. Asupra ec
arei sarcini (n cazul nostru
electroni) actioneaz
a o forta Lorentz.
f~l = e ~v

~
B

(5.102)

n portiunea de conductor considerat

a num
arul de purt
atori de sarcini
este:
N = nSl
unde n este concentratia de electroni liberi, S este sectiunea conductorului
si l lungimea conductorului. Atunci forta total
a care actioneaz
a asupra
portiunii de conductor este
F~ = N f~l = nlSe ~v

~
B

(5.103)

Vom introduce n loc de ~v vectorul ~l care are modulul egal cu lungimea

portiuni de conductor si sensul vitezei. Putem scrie l~v = v~l:
Atunci
~
F~ = nvSe ~l B
(5.104)
F~ = I ~l

~
B

(5.105)

175

Figura 5.26: Conductor de form

a oarecare n cmp magnetic uniform

S
a consider
am un conductor avnd o form
a oarecare ntr-un cmp magnetic uniform (Fig. 5.26).
Forta care actioneaz
a asupra portiunii d~s este
dF~ = I d~s

~
B

(5.106)

unde dF~ este perpendicular pe planul hrtiei, nspre cititor. Ecuatia poate
considerat
a ca o ecuatie alternativ
a pentru denirea cmpului magnetic
~
B. Forta total
a care se exercit
a asupra conductorului este:
F~ = I

d~s

~
B

(5.107)

unde a si b reprezint
a capetele conductorului.
Consider
am cazul cnd conductorul formeaz
a o curb
a nchis
a si este
plasat ntr-un cmp magnetic uniform. Atunci
!
F =I

~ =I
B

d~s

d~s

~
B

(5.108)

Dar:
I

d~s = 0

(5.109)

Rezult
a F~ = 0. Putem concluziona c
a forta electromagnetic
a care
actioneaz
a asupra oric
arei bucle de curent aat
a ntr-un cmp magnetic
uniform este nul
a.

176

Figura 5.27: a) Bucl

a dreptunghiular
a n cmp magnetic uniform. b) Forte ce
actioneaz
a asupra unei bucle de curent aat
a n cmp magnetic cnd directia inductiei cmpului magnetic este perpendicular
a pe directia normalei la suprafata
buclei. c) Forte ce actioneaz
a asupra unei bucle de curent aat
a n cmp magnetic cnd directia inductie cmpului magnetic face un unghi oarecare cu directia
normalei la suprafata buclei

5.4.3

Bucl
a de curent n cmp magnetic uniform

S
a consider
am o bucl
a de curent de form
a dreptunghiular
a ntr-un cmp
magnetic uniform ca n Fig. 5.27a.
Asupra laturilor 1 si 3 nu actioneaz
a nici o forta deoarece conductorii
respectiv sunt paraleli cu liniile cmpului magnetic.
Fortele electromagnetice actioneaz
a asupra laturilor 2 si 4 deoarece acestea sunt orientate perpendicular pe cmp. Valorile acestor forte sunt:
F2 = F4 = IaB

(5.110)

Directiile lui F2 si F4 sunt ar

atate n Fig. 5.27b. Fortele sunt egale
paralele si actioneaz
a n sensuri contrare. Ele formeaz
a un cuplu de forte
care are tendinta s
a roteasc
a bucla n jurul axei d: Momentul cuplului fata
de aceast
a ax
a este:
b
b
b
b
M = F2 + F4 = IaB + IaB
2
2
2
2

(5.111)

M = IaB = ISB

(5.112)

177
Cnd bucla este rotit
a cmpul magnetic si normala fac un unghi de <
90 ca n Fig 5.27c. Fortele F2 si F4 actioneaz
a pe aceiasi directie n sensuri
opuse si rezultanta lor este nul
a. Momentul cuplului care actioneaz
a asupra
buclei este:
o

b
b
b
b
M = F2 sin + F4 sin = IaB sin + IaB sin = ISB sin
2
2
2
2

(5.113)

unde S = ab: Generaliznd, momentul care actioneaz

a asupra unei bucle de
curent este:
~ =I S
~
B

M = IS ~n

~ = IS
~
B

~
B

(5.114)

~ = S~n, iar ~n este normal

unde S
a pe suprafata buclei. Putem scrie
~ poart
M
arimea I S
a numele de moment magnetic de dipol:
~
m
~ = IS

(5.115)

Atunci momentul fortei care actioneaz

a asupra buclei se poate scrie ca:
~ =m
M
~

~
B

(5.116)

Acest moment tinde s

a alinieze bucla perpendicular pe cmpul magnetic
Putem deni o energie potential
a a buclei de curent n cmpul magnetic
extern. Pentru aceasta trebuie calculat lucrul mecanic pe care l efectueaz
a
cmpul asupra buclei cnd o roteste cu un unghi.
L=

Md =
1

Z2

mB sin d = mB(cos

cos

1)

(5.117)

S-a ales d deoarece n cursul rotirii unghiul scade si d < 0. Deoarece

Ep =

L = mB (cos

cos

1)

(5.118)

Rezult
a:
Ep =
Consider
am c
a atunci cnd
Ep =

ISB cos + const:

(5.119)

= =2; Ep = 0, rezult
a:
mB cos =

~
m
~B

(5.120)

178
Aplica
tie
Fie un corp cilindric gol de lungime L avnd razele R1 si R2 (R1 < R2 )
nc
arcat cu densitatea volumic
a de sarcin
a . S
a se determine momentul
magnetic, dac
a cilindrul se roteste cu viteza unghiular
a ! n jurul axei.
Solutie:
Considernd o portiune din aat
a la distanta r de grosime dr. Sarcina
din aceast
a portiune de material este:
dq = (2 Lrdr)
Curentul echivalent datorat rotatiei acestei sarcini este:
!dq
dq
=
= !L rdr
T
2

dI =

Momentul magnetic determinat de acest curent este:

dm =
Z
m = L!

r2 dI = L! r3 dr
R2

R1

5.4.4

1
r3 dr = L!
4

R24

R14

Leg
atura dintre momentul de dipol magnetic
si
momentul cinetic al unui electron

S
a consider
am un electron aat pe o orbit
a circular
a, perioada de rotatie
ind T . Miscarea electronului este echivalent
a cu un curent
I=

e
=
T

e!
=
2

ev
2 r

(5.121)

Semnul minus apare deoarece sarcina electronului este negativ

a.
m = SI =

r2

ev
=
2 r

evr
=
2

evrme
2me

unde me este masa electronului. Cum momentul cinetic orbital este:

L = me vr
rezult
a relatia dintre momentul magnetic de dipol si momentul cinetic
m=

e
L=
2me

(5.122)

179

Figura 5.28: Cmpul magnetic creat de o portiune de conductor de lungime dl

prin care trece un curent cu intensitatea I.

Vectorial relatia (5.122) se scrie ca:

m
~ =
M
arimea
electronului.

5.4.5

e ~
L=
2me

~
L

(5.123)

= e=2me poart
a numele de raport giromagnetic orbital al

Sursele cmpului magnetic. Legea Biot Savart.

La putin timp dup

a ce ersted a descoperit c
a acul unei busole este
deviat de un conductor prin care trece un curent, Jean Bapiste Biot (17741862) si Felix Savart au realizat experimente cantitative pentru determinarea
fortei exercitate de un curent asupra unui magnet. Pornind de la rezultatele
experimentale obtinute, Biot si Savart au ajuns la o expresie matematic
a
~
~
pentru cmpul magnetic dB datorat unui element de lungime dl din conductor str
ab
atut de curentul I ntr-un punct P situat la distanta r de elementul
considerat (Fig. 5.28).
~ este perpendicular pe d~l si pe vectorul de pozitie ~r. ExVectorul dB
~ este invers proportional
perimental s-a constata c
a m
arimea lui dB
a cu r2 ,
proportional
a cu lungimea segmentului d~l, cu intensitatea curentului I si
cu sin unde este unghiul dintre ~r si d~l:
d~l ~r
(5.124)
4
r3
10 7 Tm/A este o constant
a numit
a permeabilitatea vidului.
~ =
dB

unde

=4

0I

180

Figura 5.29: a) Cmpul magnetic produs de un curent liniar. b) Cmpul magnetic

produs de un curent circular

Pentru calculul cmpului magnetic total trebuie nsumate toate contributiile elementare:
~ =
B

0I

d~l ~r
r3

(5.125)

Exemple:
1) Calculul cmpului magnetic produs de un curent liniar (Fig. 5.29a)
Din relatia (5.124) rezult
a:
dB =

0I

dl sin
4
r2

Pentru a calcula pe B vom nota:

'=

2
=2 la =2. Deoarece l = Rtg' rezult
a:

si tinem cont c
a ' variaz
a de la
dl =

R
d'
cos2 '

Cum:
r=

R
cos '

181

Figura 5.30: Conductoare paralele parcurse de curenti electrici.

atunci

B=

Rd'
cos2 '

0I

dB =

4
0I

Z=2

cos2 '
R2

cos ' =

I 1
cos 'd'
= 0
sin '
R
4 R

=2

0I

=2

=
=2

cos 'd'
R
0I

2 R

(5.126)

Astfel rezult
a c
a liniile cmpului magnetic sunt cercuri concentrice n
jurul conductorului.
2) Calculul cmpului magnetic produs pe o spir
a circular
a n centrul ei
(Fig. 5.29b)
Folosind legea Biot Savart rezult
a c
a o portiune de lungime dl din spir
a
determin
a un cmp magnetic dB
I dl
dB = 0 2
4 r
I
I dl
I2 r
I
B= 0
= 0
= 0
2
2
4
r
4 r
2r

5.4.6

(5.127)

For
ta de interac
tie dintre doi conductori paraleli

S
a consider
am doi conductori, lungi, drepte paralele aate la o distanta
a unul fata de cel
alalt (Fig. 5.30).
~2
Conductorul 2 prin care trece curentul I2 creeaz
a cmpul magnetic B
~
n locul unde se aa primul conductor. Directia lui B2 este perpendicular
a
pe conductorul 1, asa cum este prezentat n Fig. 5.30. Atunci forta care
actioneaz
a asupra primului conductor este:
F1 = I1 lB2

182
unde:
B2 =

I2
2a

Rezult
a:

I1 I2 l
(5.128)
2a
Conform legii actiunii si reactiunii forta F1 care actioneaz
a asupra primului conductor este egal
a si de sens contrar cu F2 care actioneaz
a asupra celui
de-al doilea conductor.
Trebuie observat c
a dac
a curentii care trec prin cele dou
a conductoare au
acelasi sens, conductoarele se atrag. Dac
a curentii sunt n sensuri contrare
conductoarele se resping. Pornind de la relatia 5.128 se poate exprima forta
pe unitatea de lungime:
I1 I2
F
= 0
l
2a
Pornind de la aceast
a expresie se poate deni Amperul
Amperul este intensitatea curentului care trece prin doua conductoare
paralele innit de lungi aate la distanta de 1 m unul de altul care determina
o forta pe unitatea de lungime 2 10 7 N/m:
F1 =

5.4.7

Legea lui Ampre pentru cure

ti sta
tionari

S
a consider
am un conductor rectiliniu innit str
ab
atut de curentul stationar
I. Consider
am o linie a cmpului magnetic, care pentru un curent rectilinu
este un cerc de raz
a r ntr-un plan perpendicular pe planul conductorului.
Centrul cercului este punctul nIcare conductorul intersecteaz
a planul con~ ~l numit
~ de-a
sidetat. Se evalueaz
a integrala Bd
a circulatia vectorului B
liniei de cmp magnetic. Pentru aceasta se tine cont c
a inductia cmpului
magnetic produs de curentul I la distanta r este dat
a de relatia (5.126).
Rezult
a:
I
I
I
~ ~l = Bdl = B dl = 0 I 2 r = 0 I
(5.129)
Bd
2 r

Desi rezultatul a fost determinat pentru cazul particular al unui conductor liniar, rezultatul este valabil pentru orice curb
a nchis
a str
ab
atut
a
de un curent I. Relatia a fost stabilit
a pentru cazul unui curent stationar.
Legea lui Ampre descrie aparitia cmpului magnetic datorit
a unui curent
continuu.

183
Dac
a se tine cont c
a intensitatea I a curentului se poate exprima functie
de densitatea de curent pe o suprafata S care se sprijin
a pe curba C pe care
~ rezult
se calculeaz
a circulatia vectorului B
a:
I

~ ~l =
Bd

0I

ZZ

~
~jdS

(5.130)

Aplica
tie
S
a se determine cmpul magnetic n interiorul si exteriorul unui cilindru
de raz
a R prin care circul
a un curent de densitate j stiind c
a liniile de cmp
sunt cercuri concentrice n plane perpendiculare pe axa cilindrului.
Solutie:
a) Pentru calculul cmpului magnetic n interiorul cilindrului se aplic
a
legea lui Ampere pe un contur circular cu centrul pe axa cilindrului aat
ntr-un plan perpendicular pe cilindru de raza r < R.
I

~ ~l =
Bd

ZZ

~
~jdS

unde S este suprafata care sprijin

a pe conturul C. Rezult
a
2 rB =
de unde
B=

r2

0j

0 jr

2
b) Pentru calculul cmpului magnetic n exteriorul cilindrului se aplic
a
legea lui Ampere pe un contur cu centrul pe axa cilindrului r > R: Se obtine:
2 rB =
de unde
B=

0j

0 jR

R2
2

2r

Aplica
tie
S
a se determine cmpul magnetic de unui solenoid care const
a din n
spire pe unitatea de lungime aate pe un cilindru de raz
a R:

184

Figura 5.31: Solenoid str

ab
atut de curent electric.

Solutie
Presupunem solenoidul ca ind ideal. Pentru acest tip de solenoid cmpul magnetic n exterior este nul. n interiorul solenoidului cmpul este unul
uniform, liniile de cmp ind paralele cu axa acestuia. Consider
am curba
C aleas
a ca n Fig. 5.31
Aplic
am pe aceast
a curb
a legea lui Ampre.
I

~ ~l = Bl =
Bd

0N I

(1)

unde N reprezint
a num
arul de spire pe distanta l: n general se consider
a
N num
arul de spire al ntregului solenoid si l lungimea acestuia. Rezult
a
c
a interiorul solenoidului inductia cmpului magnetic este:
B=

5.4.8

NI
l

Fluxul cmpului magnetic

Fluxul cmpului magnetic este denit n acelasi mod n care este denit
ca si uxul cmpului electric. Fluxul cmpului magnetic printr-o suprafata
elementar
a dS se deneste ca:
~ ndS = Bd
~ S
~
d = B~
Pentru ntreaga suprafata :

185

Figura 5.32: Cadru aat n apropierea unui curent liniar.

ZZ

~ ndS
B~

(5.131)

Dac
a cmpul magnetic este uniform si suprafata este plan
a:
(5.132)

= BS cos

unde este unghiul dintre normala la suprafata si directia inductiei magnetice. Unitatea de m
asur
a a uxului se numeste Weber (Wb):
Wb = T m2

(5.133)

Aplica
tie
S
a se determine uxul cmpului magnetic produs de un curent liniar
printr-o suprafata dreptunghiular
a ca n Fig. 5.32.
Solutie:
Cmpul magnetic la distanta r de curent este
B=

I
0

2 r

Fluxul magnetic elementar printr-un dreptunghi cu laturile b si dr aat

la distanta r de curent este:
d = Bbdr =

0 Ib

2 r

dr

186
Atunci
=

5.4.9

0 Ib dr

0 Ib

ln

a
c

Legea lui Gauss pentru cmpul magnetic

Cnd s-a stabilit Legea lui Gauss pentru un cmp electric a rezultat
c
a uxul cmpului electric printr-o suprafata nchis
a este proportional cu
sarcina din interiorul ei. n cazul c
a sarcina total
a este nul
a rezult
a c
a si
uxul total este nul.
Deoarece n cazul cmpului magnetic nu exist
a sarcini magnetice, prin
analogie cu situatia cmpului electric rezult
a c
a uxul cmpului magnetic
prin orice suprafata nchis
a este nul.
I

5.4.10

~ ndS = 0
B~

(5.134)

Curent de deplasare
si forma general
a a legii
lui Ampre

Sarcinile electrice n miscare produc cmpul magnetic. Pentru un curent

continuu care este
I produs de un cmp electric constant n timp legea lui Am~ ~l = I unde integrala este considerat
pre are forma Bd
a se efectueaz
a
0

pe o curb
a nchis
a C care nconjoar
a curentul, iar curentul I este curentul
ce trece printr-o suprafata care se sprijin
a pe curba C
Trebuie remarcat c
a Legea lui Ampre scris
a n aceast
a form
a este valabil
a numai n cazul cmpului electric constant n timp. Maxwell a observat
aceast
a limitare si a modicat Legea lui Ampre pentru a include cmpurile
electrice variabile n timp.
Putem ntelege acest lucru considernd un condensator care se ncarc
a
cu sarcin
a electric
a ca n Fig. 5.33. Cnd curentul de conductie este prezent,
sarcina arm
aturii pozitive se schimb
a, dar ntre pl
acile condensatorului nu
exist
a nici un fel de curent de conductie.
S
a consider
am dou
a suprafete S1 si S2 ca n Fig. 5.33 m
arginite de
aceeasi curb
a nchis
a P . Aplic
a legea lui Ampere sub forma dat
a de relatia
(5.130) n dou
a situatii:

187

Figura 5.33: Determinarea legii lui Ampere n cazul general

Cnd curba P se consider

a c
a nconjoar
a suprafata S1 ,

iar cnd curba P se consider

a nconjoarat
a de suprafata S2 ;

~ ~l =
Bd

0I

~ ~l = 0.
Bd

Rezult
a o situatie contradictorie datorat
a discontinuit
atii curentului.
Maxwell a rezolvat problema prin postularea unui nou termen care este
ad
augat n membrul drept al ecuatiei 5.130 si care poart
a numele de curent
de deplasare:
d E
d
Id = "0
= "0
dt
dt

ZZ

~ ndS =
E~

ZZ

~
@E
~
dS
@t

(5.135)

unde integrala se face pe suprafata care se sprijin

a pe curba care ncojoar
a
curentul de conductie considerat.
Cnd condensatorul se ncarc
a sau se descarc
a cmpul electric variabil
este echivalent cu un curent numit curent de deplasare. Cu acest nou termen
forma general
a a legii lui Ampere devine:
I

~ ~l =
Bd

0 (I

+ Id ) =

0I

0 "0

d E
dt

(5.136)

sau
I

~ ~l =
Bd

0I

ZZ

~
@E
"0
~ndS =
@t

0I

~ = "0 E
~ este inductia cmpului electric.
unde D

ZZ

~
@D
~ndS
@t

(5.137)

188

5.5
5.5.1

Magnetism n medii materiale

Momentul magnetic al atomilor

Am ar
atat c
a pentru un electron care se deplaseaz
a pe o orbit
a circular
a,
momentul magnetic orbital al electronului poate scris sub forma:
m
~L=

e ~
L
2me

Comform mecanicii cuantice momentul cinetic orbital poate lua doar

p
~ = ~ l (l + 1) unde l = 0; 1; 2; ::: poart
a numele de
valorile discrete L

num
ar cuantic orbital, iar ~ = h=2 ; unde h = 6; 63 10 34 Js este constanta
lui Planck. Rezult
a c
a si momentul magnetic asociat misc
arii orbitale este
cuanticat:
e~ p
l (l + 1)
l = 0; 1; 2; :::
(5.138)
mL =
2me
Desi orice substanta contine electroni cele mai multe substante nu sunt
magnetice deoarece momentul magnetic al unui electron este anulat de momentul magnetic al altui electron care se roteste n directie opus
a. Rezult
a
este c
a momentul magnetic produs de miscarea orbital
a este ori zero ori
foarte mic.
n plus un electron (ca si protonii si alte particule) au un moment cinetic
propriu numit spin. ntr-o reprezentare clasic
a momentul propriu provine
din miscarea de rotatie a particulei n jurul axei sale. M
arimea spinului
unui electron este:
p
(5.139)
S = ~ s (s + 1)
unde s poart
a num
ar cuantic de spin si pentru electroni are valoarea 1=2.
Momentul magnetic caracteristic asociat cu spinul electronului este:
mS = 2

e~ p
s (s + 1)
2me

(5.140)

Se observ
a c
a momentul magnetic asociat misc
arii orbitale si momentul magnetic determinat de spinul electronului sunt exprimate cu ajutorul
m
arimii
e~
= 9; 27 10 24 Am2
(5.141)
0 =
2me
care poart
a numele de magneton Bohr.

189
n atomi care contin mai multi electroni acestia se mperecheaz
a doi cte
doi cu spini opusi; astfel momentul datorat spinului se anuleaz
a. Oricum
atomii care contin un num
ar impar de electroni au cel putin un electron
nemperecheat si exist
a un moment magnetic de spin. Momentul magnetic
total este suma dintre momentele magnetice de spin si orbital.
n Tabelul 5.4 de mai jos sunt prezentate momentele magnetice ale ctorva atomi
Tabelul 5.4
Momente magnetice a unor atomi
Atomi
H
He
Ne
Ca3+

(A m2 )
9; 27 10
0
0
19; 8 10

24

24

Nucleul atomilor are de asemenea un moment magnetic asociat, determinat de constituentii s

ai (protonii si neutronii). Oricum momentele magnetice ale protonului si neutronului sunt mult mai mici dect ale electronului
astfel c
a ntr-o prim
a aproximatie momentul magnetic asociat nucleului se
neglijeaz
a.

5.5.2

Vectorul densitate de magnetizare

si vectorul
intensitate cmp magnetic

Starea de magnetizare a unei substante este descris

a de vectorul densi~ care este denit ca momentul magnetic al unit
tate de magnetizare M
atii
de volum.
~ ntr-un
Asa cum este de asteptat inductia total
a a cmpului magnetic B
~
cmp dintr-o substanta depinde de cmpul magnetic B0 produs de curentii
liberi (care trec prin conductor) si de magnetizarea substantei.
Se consider
a o regiune umplut
a cu substanta magnetic
a n care cmpul
~
~ m este
magnetic B0 este produs de curentii care trec prin conductoare si B
cmpul produs de substanta magnetic
a:
~ =B
~0 + B
~m
B

190
~ m si densitatea de magnetiVom ncerca s
a determin
am o relatie ntre B
~ . Pentru aceasta consider
~ m este determinat mai degrab
zare M
am c
aB
a de
un solenoid dect de o substanta magnetic
a.
Bm =

N
I=
l

N SI
lS

(5.142)

unde N este num

arul de spire, l este lungimea iar S este sectiunea solenoidului. Observ
am c
a la num
ar
ator N (SI) reprezint
a momentul magnetic m
~ al
solenoidului, iar numitorul lS = V este volumul acestuia.
Atunci Bm poate exprimat ca:
Bm =

m
=
V

0M

(5.143)

Astfel cnd o substanta este plasat

a n cmp magnetic, inductia total
a
a cmpului magnetic n acea substanta se exprim
a ca:
~ =B
~0 +
B

0M

(5.144)

Cnd se analizeaz
a cmpurile magnetice datorate magnetiz
arii este con~
venabil s
a se introduc
a o m
arime numit
a intensitatea cmpului magnetic H
n interiorul substantei. Ea este determinat
a doar de curenti de conductie
si este denit
a ca:
~
~ = B0
(5.145)
H
0

~ 0 este produs
deoarece inductia magnetic
aB
a doar de curentii de conductie.
Atunci relatia (5.144) se scrie ca:
B=

~ +M
~)

0 (H

(5.146)

Unitatea de m
asur
a a intensit
atii cmpului magnetic H este A/m.

5.5.3

Clasicarea substan
telor magnetice

Substantele magnetice pot clasicate n trei categorii: substante feromagnetice, substante paramagnetice si diamagnetice. Substantele paramagnetice si feromagnetice sunt constituite din atomi care au momentele
magnetice permanente. Materialele diamagnetice sunt materiale ale c
aror
atomi nu prezint
a momente magnetice permanente. n cazul substantelor
diamagnetice momentele magnetice sunt induse de cmpul magnetic.

191
Pentru substantele paramagnetice si diamagnetice omogne si izotrope
densitatea de magnetizare este proportional
a cu intensitatea cmpului mag!
netic H :
~ = H
~
M
(5.147)
unde este un factor adimensional numit susceptibilitate magnetic
a rela~
tiv
a. Pentru substantele paramagnetice > 0 si M este n acelasi sens cu
~
~ are sensul opus lui H.
~
H. Pentru substantele diamagnetice < 0 si M
Inductia cmpului magnetic n aceste substante este:
~ =
B

0 (1

~ =
+ )H

0 rH

(5.148)

unde r este o constant

a care poart
a numele de permeabilitate magnetic
a
relativ
a si este legat
a de susceptibilitatea magnetic
a prin relatia:
r

= (1 + )

(5.149)

Se poate deni si o permeabilitate absolut

a prin relatia
=

(1 + )

Pentru substantele paramagnetice > 0 iar pentru cele diamagnetice

< 0 : Pentru substantele paramagnetice si diamagnetice susceptibilitatea
magnetic
a
este foarte mic
a (de ordinul 10 6 10 4 ), astfel c
a practic
' 0 pentru aceste substante. Pentru substantele feromagnetice poate
de mii de ori mai mare dect 0 :
~ si M
~ nu este valabil
Relatia simpl
a (5.147) dintre H
a pentru substantele
~ nu mai este
feromagnetice. Se g
aseste c
a pentru acest tip de substante M
~
~ depinde nu
o functie liniar
a de H. Mai mult densitatea de magnetizare M
~ ci si de st
numai de intensitatea cmpului magnetic H
arile anterioare prin
care trece substanta, adic
a de istoria ei. Acest lucru este valabil si pentru
inductia cmpului magnetic din substantele feromagnetice, deoarece aceaste
~ =B
~ 0 + 0M
~.
este legat
a de densitatea de magnetizare prin relatia B
n Tabelul 5.5 sunt prezentate cteva susceptibilit
ati pentru substante
paramagnetice si diamagnetice.

192
Tabel 5.5
Susceptibilit
ati magnetice pentru substante paramagnetice si diamagnetice
Substante paramagnetice Substante diamagnetice
Aluminiu
2,3 10 5
Bismut
1,66 10 5
Calciu
1,9 10 5
Cupru
9,8 10 5
Crom
2,7 10 5 Diamant
2,2 10 5
Litiu
2,1 10 5
Aur
3,6 10 5
5
Magneziu
1,2 10
Plumb
1,7 10 5
Niobiu
2,6 10 4 Mercur
2,9 10 5
Oxigen
2,1 10 6 Azot
5 10 5
4
Platina
2,9 10
Argint
2,6 10 5
Tungsten
6,8 10 5 Siliciu
4,2 10 5

5.5.4

Feromagnetism

Un mic num
ar de substante pot prezenta o magnetizare permanent
a. Ele
sunt substantele feromagnetice. Aceste substante contin momente magnetice permanente care au tendinta s
a se alinieze n cmpuri magnetice. Odat
a
momentele magnetice aliniate, substanta r
amne magnetizat
a dup
a ce cmpul extern este anulat. Acest fapt se datoreaz
a faptului c
a ntre momentele
magnetice vecine exist
a o cuplare puternic
a ce poate explicat
a cu ajutorul
mecanicii cuantice.
Toate substantele feromagnetice sunt formate din microdomenii n care
momentele magnetice sunt aliniate. Aceste domenii au volume cuprinse n
intervalul 10 12 10 8 m3 si contin n jur de 1017 1021 atomi. Frontierele
dintre diversele domenii cu orient
ari diferite ale magnetiz
arii sunt numite
pereti. ntr-o prob
a nemagnetic
a momentele magnetice ale microdomeniilor sunt orientate aleatoriu astfel c
a momentul magnetic total este nul.
~ diCnd proba este plasat
a ntr-un cmp magnetic extern de intensitate H
~ si
mensiunile domeniilor magnetice ale c
aror momente sunt paralele cu H
cresc volumul rezultnd astfel o prob
a magnetizat
a. Cnd cmpul magnetic
devine foarte puternic domeniile n care momentele nu sunt aliniate devin
foarte mici. Cnd cmpul magnetic este anulat proba r
amne cu o magnetizare n sensul cmpului initial. La temperaturi obisnuite, agitatia termic
a
nu este sucient de puternic
a pentru a distruge orientarea momentelor magnetice.

193

Figura 5.34: Curba de histerezis

Dac
a se m
asoar
a B n functie de H se observ
a c
a atunci cnd H creste,
inductia cmpului magnetic ajunge la o valoare de saturatie. Cnd H scade
la zero (punctul b) inductia magnetic
a nu ajunge la zero. Valoarea poart
a
~ se schimb
numele de inductie magnetic
a remanent
a. Dac
a sensul lui H
a,
momentele magnetice se reorienteaz
a pn
a ce proba devine nemagnetizat
a
~
cnd B = 0: Valoarea intensit
atii cmpului magnetic la care inductia mag~ aajung din nou la zero poart
netic
aB
a numele de intensitate a cmpului
magnetic coercitiv. O crestere n sens invers determin
a o magnetizare n
sens invers ajungnd n punctul de saturatie. O comportare similar
a se
petrece cnd H se reduce din nou. n acest caz curba urmeaz
a drumul
d; e; f: Dac
a H creste sucient de mult se ajunge din nou n punctul de
saturatie a. Efectul poart
a numele de histerezis si arat
a c
a magnetizarea
substantelor feromagnetice depinde de istoria substantei si de intensitatea
cmpului magnetic.
Curba nchis
a reprezentat
a n Fig. 5.34 se numeste curb
a de histerezis.
Curba de magnetizare este important
a din alt punct de vedere: aria nchis
a de curba de magnetizare reprezint
a energia necesar
a pentru realizarea
ciclului histerezis.
Cnd temperatura unei substante feromagnetice creste si dep
aseste o
anumit
a temperatur
a numit
a temperatur
a Curie substanta si pierde magnetizarea permanent
a si devine paramagnetic
a. Sub temperatura Curie momentele magnetice sunt aliniate si substanta este feromagnetic
a. Deasupra
acestei temperaturi agitatia termic
a este sucient de puternic
a s
a determine
o orientare haotic
a a momentelor magnetice.

194

Figura 5.35: Orientarea momentelor magnetice n cmp extern n cazul unei

substante paragnetice.

5.5.5

Paramagnetism

Substantele paramagnetice au susceptibilitatea magnetic

a mic
a si pozitiv
a > 0, ind determinat
a de prezenta atomilor si a ionilor care posed
a
un moment magnetic. Aceste momente interactioneaz
a slab unele cu altele si sunt orientate haotic n lipsa unui cmp extern. Cnd o substanta
paramagnetic
a este plasat
a ntr-un cmp magnetic extern, momentele magnetice tind s
a se alinieze cu cmpul magnetic (Fig. 5.35). Acest proces
este n competitie cu procesul de agitatie termic
a care se opune alinierii
momentelor magnetice.
Pierre Curie (1859-1906) a g
asit experimental c
a densitatea de magnetizarea substantelor paramagnetice este proportional
a cu cmpul magnetic
aplicat si invers proportional
a cu temperatura absolut
a:
H
(5.150)
T
unde C este o constnat
a. Aceast
a lege poart
a numele de Legea Curie iar
C este constanta Curie.
M =C

5.5.6

Diamagnetism

Cnd un cmp magnetic extern este aplicat unei substante diamagnetice,

apare un moment mangetic slab n directie opus
a cmpului magnetic aplicat.
Desi diamagnetismul este prezent n toate materialele, efectele sunt mult mai
mici dect acelea determinate de paramagnetism si feromagnetism.
Pentru a ntelege diamagnetismul s
a consider
am doi electroni care se
nvrtesc n jurul nucleului n directii opuse. Deoarece momentele magnetice
ale celor doi electroni sunt egale n m
arime si opuse n directie ele se anuleaz
a
reciproc.

195

Figura 5.36: Metode de obtinere a fenomenului de inductie electromagentic

a

Cnd un cmp extern este aplicat asupra electronilor actioneaz

a o forta
~
Lorentz q~v B: Aceasta se adaug
a fortei coulombiene si creste viteza orbital
a
a electronului al c
arui moment magnetic este antiparalel cu cmpul si scade
viteza electronului al c
arui moment magnetic este paralel cu cmpul. Ca
rezultat al compunerii celor dou
a momente magnetice rezult
a un moment
magnetic invers cmpului magnetic aplicat.

5.6
5.6.1

Induc
tia electromagnetic
a
Introducere

Fenomenul de inductie electromagnetic

a a fost descoperit de Faraday
n 1831 si el const
a n faptul c
a variatia uxului inductiei magnetice prin
suprafata unui circuit electric determin
a aparitia un curent electric prin acel
circuit. Acest curent se numeste curent de inductie.
Pornind de faptul c
a uxul cmpului magnetic are expresia:
= BS cos

(5.151)

exist
a mai multe moduri de a crea un ux magnetic variabil (Fig.5.36).
1. Existenta unui cmp magnetic variabil. Aceasta se realizeaz
a prin
apropierea unui magnet permanent de circuitul considerat. Apropierea magnetului face ca inductia cmpului magnetic s
a creasc
a pe suprafata circuit!

ului. Dac
a magnetul este oprit B r
amne constant, uxul magnetic r
amne
constant si curentul prin circuit se anuleaz
a.
2. Varierea suprafetei circuitului ntr-un cmp magnetic constant. Aceasta
se poate realiza prin deplasarea unei bare mobile AB pe dou
a conductoare
paralele xe legate printr-o rezistenta aa ntr-un cmp magnetic.

196

Figura 5.37: Liniile cmpului electric ntr-o regiune cu un cmp magnetic variabil

~ Aceasta se poate realiza prin

3. Varierea unghiului dintre ~n si B.
rotirea unei spire ntr-un cmp magnetic n jurul unui ax perpendicular pe
B.
4. Un ux magnetic variabil se obtine si atunci cnd exist
a combinatii
ale celor trei cazuri prezentate anterior.
Trebuie remarcat ns
a c
a aparitia fenomenului de inductie electromagnetic
a nu este neap
arat legat
a de existenta circuitului:
n cazul general fenomenul de inductie electromagnetica se poate deni
ca ind fenomenul de aparitie a unui cmp electric cu liniile nchise n
regiunile din spatiu unde exista un cmp magnetic variabil.
!

Liniile cmpului electric indus sunt n plane perpendiculare pe B. Fie

un inel introdus ntr-un cmp magnetic variabil astfel ca acesta s
a contin
ao
~ Linia de cmp este reprezentat
linie a cmpului electric indus E.
a punctat
n Fig.5.37. Se consider
a o portiune dl foarte mic
a din acest conductor.
!

Deoarece n interiorul s
au exist
a un cmp electric E sarcinile din interiorul
acestuia vor puse n miscare. Lucrul mecanic efectuat de cmpul indus
pentru a deplasa sarcina q pe lungimea dl este:
L = F dl = qEdl

(5.152)

Denim tensiunea electromotoare (t.e.m) indus

a pe portiunea dl ca ind:
dE =

L
= Edl
q

(5.153)

Mai general relatia (5.153) se scrie ca:

~ ~l
dE = Ed

(5.154)

197

Figura 5.38: Legea lui Lentz

Pe ntregul conductor tensiunea electromotoare indus

a va o sum
a a
tensiunilor electromotoare induse pe ecare portiune de circuit. Rezult
a c
a
ntr-un circuit a c
arui suprafata este constant
a si n care apare fenomenul
de inductie tensiunea electromotoare indus
a este distribuit
a de-a lungul ntregului circuit.

5.6.2

Legea lui Lentz

ntr-un circuit nchis t. e. m indusa si curentul indus au un astfel

de sens ca variatia uxului magnetic indus sa se opuna variatiei uxului
magnetic inductor.
Legea lui Lentz se refer
a la curentii indusi, ceea ce nseamn
a c
a ea se
aplic
a numai la circuite nchise. Dac
a circuitul este deschis putem rationa n
functie de ce s-ar ntmpla dac
a circuitul ar nchis. Vom exemplica legea
lui Lentz n cazul unui magnet ce se apropie de o spir
a x
a (Fig. 5.38a).
Deoarece magnetul se apropie de spir
a, s
a zicem cu polul nord inductia
cmpului magnetic inductor creste.
Atunci:
~
nS =
Binductor S
(5.155)
inductor = Binductor ~
~ inductor creste rezult
Cum B
a c
a inductor creste n sens negativ. Pentru
a se opune unei astfel de variatii a uxului magnetic inductor, uxul magnetic indus trebuie s
a creasc
a n sens pozitiv, adic
a indus > 0 de unde
~
rezult
a c
a Bindus trebuie s
a e n acelasi sens cu ~n. Curentul va circula prin
spir
a n sens trigonometric.

198
n cazul circuitelor nchise pentru care suprafata nu variaz
a, putem realiza rationamentul lund n consideratie numai vectorul inductie magnetic
a.
~ indus trebuie s
~ inductor . Aceasta
n cazul de mai sus B
a se opun
a variatiei lui B
~ indus este n sens contrar lui B
~ inductor .
se realizeaz
a dac
aB
n mod asem
an
ator putem judeca situatia cnd un magnet se dep
arteaz
a
de o spir
a x
a, polul sud al magnetului ind ndreptat spre spir
a (Fig .5.38b)
~ inductor este ndreptat nspre polul sud al magnetului si el scade cnd magB
~ indus trebuie s
netul se ndep
arteaz
a de spir
a. Atunci B
a se opun
a acestei
~ inductor .
variatii si el va n sensul lui B

5.6.3

Legea induc
tiei electromagnetice

Aparitia tensiunii electromotoare induse E ntr-un circuit este datorat

a
variatiei unui ux magnetic prin acesta. Faraday a ajuns la concluzia c
a
tensiunea electromotoare indus
a E este proportional
a cu viteza de variatie
a uxului prin circuitul respectiv:
d
dt

E=

(5.156)

Semnul minus ia n considerare legea lui Lentz. Dar

=

ZZ

~ S
~
Bd

Atunci:
E=

d
dt

ZZ

ZZ

~ S
~=
Bd

~
@B
~
dS
@t

(5.157)

Tensiunea electromotoare pentru circuit se obtine din relatia (5.154):

I
~ ~l
E = Ed
(5.158)
Dinrelatiile (5.157) si (5.158) se obtine:
I

~ ~l =
Ed

ZZ
S

~
@B
~
dS
@t

(5.159)

199
Cmpul electric produs datorit
a fenomenului de inductie electromagnetic
a nu este asociat unor sarcini electrice ci variatiei cmpului magnetic.
Desi ambele tipuri de cmpuri electrice determin
a forte asupra sarcinilor
electrice, ele totusi se deosebesc. Astfel liniile cmpului datorat sarcinilor
sunt deschise n timp ce liniile cmpului electric indus sunt nchise. n cazul
cmpului electric produs de sarcini diferenta de potential dintre dou
a punct
este:
Z 2
~ ~l
Ed
V2 V1 =
1

Dac
a punctele 1 si 2 coincid V2 = V1 integrala se realizeaz
a pe o curb
a
nchis
a. Rezult
a conditia ca acest cmp s
a e unul conservativ:
I
~ ~l = 0
Ed
n cazul cmpului electric datorat variatiei cmpului magnetic,

~ ~l 6=
Ed

0: Un astfel de cmp nu mai este unul conservativ si nu se mai poate deni

un potential.

5.6.4

T.e.m. indus
a ntr-un conductor deplasat n
cmp magnetic

Consider
am cazul n care conductorul este deplasat perpendicular pe
liniile cmpului magnetic. Cnd conductorul se deplaseaz
a cu viteza v, el
m
atur
a suprafata dS = lvdt unde l este lungimea conductorului respectiv.
Fluxul magnetic m
aturat este:
d = BdS = Blvdt

(5.160)

Atunci t.e.m. indus

a este, f
ara a tine cont de sensul ei:
jEj =

d
= Blv
dt

(5.161)

Sensul t. e. m. poate stabilit cu ajutorul regulii minii drepte: Se

~ s
aseaz
a mna n lungul conductorului, astfel ca vectorul B
a intre n palm
a,
iar degetul mare s
a e n sensul vitezei de deplasare a conductorului. Celelalte patru degete vor indica sensul t. e. m. induse.

200

Figura 5.39: Curentul ntr-un circuit cu rezistenta dup

a nchiderea comutatorului

Pentru un conductor rectiliniu perpendicular pe liniile de cmp, deplasat

cu o vitez
a ~v perpendicular
a pe conductor si care face un unghi cu vectorul
~
inductie magnetic
a B tensiunea electromotoare indus
a are expresia:
E = Blv sin

5.6.5

(5.162)

Autoinduc
tia

Autoinductia este fenomenul de inductie electromagnetica produs ntr-un

circuit datorita variatiei intensitatii curentului prin acel circuit.
Pentru punerea n evidenta a fenomenului de autoinductie se pot realiza
o serie de experiente. Astfel prin nchiderea comutatorului K din circuitul
din Fig.5.39 intensitatea curentului ajunge practic instantaneu la valoarea:
I=

E
R

(5.163)

n cazul c
a n serie cu rezistenta R se pune un solenoid ideal (Fig. 5.40)
se constat
a c
a intensitatea curentului creste lent pn
a la valoarea E=R.
n acest caz prin nchiderea comutatorului, curentul avnd o tendinta de
crestere prin bobin
a, determin
a un ux magnetic variabil care are ca efect
aparitia unei t.e.m. induse. Aceast
a t.e.m. indus
a conform Legii lui Lentz
trebuie s
a aib
a un astfel de sens nct s
a se opun
a variatiei uxului magnetic inductor, deci si a curentului din circuit. Ea poart
a numele de t.e.m.
autoindus
a si aparitia ei determin
a o ncetinire a cresteri a curentului n
circuit.
n cazul unui circuit parcurs de un curent de intensitate I inductia
cmpului magnetic produs B este proportional cu I: Cum uxul cmpului magnetic este proportional cu B rezult
a c
a uxul magnetic propriu prin

201

Figura 5.40: Curentul ntr-un circuit cu rezistenta si bobin

a dup
a nchiderea
comutatorului

suprafata unui circuit este direct proportional cu intensitatea curentului I

din acel circuit
= LI
(5.164)
M
arimea L se numeste inductanta circuitului si se m
asoar
a n Henry
(H=Wb/m2 ). Inductanta circuitului este o caracteristic
a a ec
arui circuit,
ea depinde de forma geometric
a a circuitului precum si de mediul aat n
interiorul circuitului.
Legea autoinductiei se determin
a pornind de la legea inductiei
d(LI)
dI
d
=
= L
(5.165)
dt
dt
dt
Rezult
a c
a t.e.m. autoindus
a este proportional
a cu viteza de variatie a
intensit
atii curentului electric prin circuit.
E=

5.6.6

Inductan
ta unui solenoid

Fluxul magnetic ce str

abate un solenoid de lungime l cu sectiunea S si
num
arul de spire N str
ab
atut de curentul I este = N BS: Deoarece
B=
rezult
a
=
Comparnd cu

(5.166)

N 2S
I
r
l

(5.167)

= LI rezult
a c
a

N 2S
l
este permeabilitatea relativ
a a miezului solenoidului.
L=

unde

NI
l

0 r

0 r

(5.168)

202

Figura 5.41: Circuit cu bobin

a si bec

5.6.7

Energia cmpului magnetic

Se consider
a circuitul din Fig.5.41 realiziat astfel ca atunci cnd comutatorul K este nchis becul s
a nu lumineze. Cnd se deschide comutatorul
K se constat
a, c
a pentru un scurt timp becul lumineaz
a. Aceasta o putem
explica prin faptul c
a energia cmpului magnetic al solenoidului se transform
a n energie electric
a. Deschiderea comutatorului K determin
a aparitia
unei tensiuni electromotoare autoinduse:
E=

I
=
t

(0

I)
t

=+

LI
t

(5.169)

unde I este intensitatea curentului prin solenoid nainte de deschiderea

comutatorului K. Energia electric
a transferat
a W circuitului dup
a deconectarea sursei, cnd datorit
a aparitiei t. e. m. autodinduse prin circuitul
format din bec si solenoid trece sarcina q este:
W =E q
Cum prin solenoid intensitatea curentului scade n
la valoarea 0, intensitatea medie a curentului este
Im =

I +0
I
=
2
2

(5.170)
t de la valoarea I

(5.171)

Atunci

I
t
(5.172)
2
Energia cmpului magnetic este egal
a cu cea transferat
a circuitului:
q = Im t =

W =E q=

LI 2
2

(5.173)

203

Figura 5.42: Spir

a circular
a n cmp magnetic uniform.

Considernd c
a nu exist
a nici un miez n interiorul solenoidului (
relatia (5.173) se scrie tinnd cont de (5.168) astfel:
W =

Sl
N 2 SI 2
=
r
2l
2

NI
l

NI
l

=V

= 1),

HB
2

unde V este volumul ocupat de cmpul magnetic. Astfel densitatea de

energie a cmpului magnetic este
HB
W
=
(5.174)
V
2
Desi expresia densit
atii de energie a cmpului magnetic a fost dedus
a
ntr-un caz particular, ea este valabil
a pentru orice cmp magnetic.
Aplica
tie
O spir
a circular
a se aa ntr-un cmp magnetic uniform (Fig. 5.42).
Dac
a inductia cmpului magnetic se modic
a n timp, care este cmpul
electric indus (Fig. 5.42)
Solutie:
I
~ ~l = d
Ed
dt
w=

2 rE =

d
dt
E=

r2 B =

r2

dB
dt

r dB
2 dt

Aplica
tie
S
a se determine tensiunea electromotoare indus
a ntr-o spir
a de arie S
care se roteste cu vitez
a unghiular
a constant
a n jurul unui ax perpendicular
~
pe vectorul inductie cmp magnetic B al unui cmp uniform.

204
Solutie:
Aceasta constituie o metod
a de producere a curentului alternativ. Fluxul
magnetic ce str
abate spira la un moment dat este
~ nS = BS cos
= B~
unde = 0 + !t si
la nceputul misc
arii.

!
~
reprezint
a unghiul dintre normala n si vectorul B

= BS cos (!t +

0)

Atunci:
e=

d
= BS! sin (!t +
dt

0)

= Emax sin (!t +

0)

Aplica
tie
ntr-o regiune din spatiu exist
a un cmp magnetic uniform paralel cu
axa Oz. M
arimea lui variaz
a n timp astfel:
B = B0 sin !t
S
a se determine intensitatea cmpului electric indus.
Solutie:
Pentru a calcula cmpul electric vom alege un contur de raz
a r ntr-un
plan perpendicular pe axa Oz. Se aplic
a legea inductiei electromagnetice:
I
~ ~l = d
Ed
dt
unde

este uxul magnetic prin suprafata S = r2 . Dar:

I
~ ~l = 2 rE
Ed

si
= BS = r2 B0 sin !t
Atunci din legea inductiei rezult
a:
2 rE =

r2 B0 ! cos !t

Intensitatea cmpului electric este:

E=

1
rB0 ! cos !t
2

205

5.7

Ecua
tiile Maxwell

Ecuatiile Maxwell reprezint

a formularea matematic
a a principalelor postulate ale electrodinamicii clasice. Ele sunt un sistem complet de ecuatii n
sensul c
a determin
a univoc cmpul electromagnetic. Ele sunt valabile n
anumite situatii, si anume atunci cnd corpurile materiale sunt imobile iar
constantele de material " , , nu depind de timp sau de intensitatea cmpurilor. Se face abstractie de prezenta unor materiale ce prezint
a momente
electice si magnetice dipolare permanente. Nu se ia n considerare dependenta constantelor de material de temperatur
a. Aceste ecuatii se exprim
a
sub forma unor legi generale precum si a unor legi de material.

5.7.1

Legea uxului electric

m vid legea lui Gauss pentru cmp electric se scrie ca

ZZZ
ZZ
1
~
~
EdS =
dv
"0
S
V

(5.175)

unde dv este elementul de volum, iar S este o suprafata nchis

a care nconjoar
a volumul V . Integrala de suprafata se poate transforma n una de
volum:
ZZ
ZZZ
~
~
~
EdS =
rEdv
(5.176)
S

unde r este operatorul divergenta si:

~ =
rE
Rezult
a c
a:

si:

ZZZ

@Ex @Ey @Ez

+
+
@x
@y
@z

~ = 1
rEdv
"0
V
~ =
rE

ZZZ

dv

(5.177)

(5.178)

(5.179)

"0

n mediile materiale densitatea total

a de sarcin
a este suma dintre densitatea sarcinilor libere l si densitatea sarcinilor de polarizare p :
=

(5.180)

206
Astfel:

+ p
1
=
rP~
(5.181)
"0
"0
"0
deoarece relatia dintre densitatea de polarizare si densitatea sarcinilor de
polarizare este:
rP~ =
(5.182)
p
~ =
rE

Din relatia (5.181) se obtine:

~ + rP~ = r "0 E
~ + P~
"0 r E

(5.183)

~ = "0 E
~ + P~ , rezult
Deoarece inductia cmpului electric D
a1:
~ =
rD

(5.184)

Aceasta este forma diferential

a a legii lui Gauss pentru medii materiale.
Forma integral
a a acestei legii este:
ZZ
ZZZ
~
~
DdS =
(5.185)
l dV
S

unde suprafata S este o suprafata nchis

a care nconjoar
a volumul V .
Relatiile (5.184) si (5.185) arat
a c
a inductia cmpului electric este determinat
a de sarcinile libere, relatia (5.182) arat
a c
a densitatea de polarizare
este determinat
a de sarcinile legate, iar relatiile (5.175) si (5.179) arat
a
c
a intensitatea cmpului electric este determinat
a de totalitatea sarcinilor
(libere si legate)

5.7.2

Legea lui Gauss pentru magnetism

Deoarece cmpul magnetic nu este produs de sarcini magnetice, uxul

inductei cmpului magnetic printr-o suprafata nchis
a este nul
ZZ
~ S
~=0
Bd
(5.186)
S

unde S este o suprafata nchis

a. Integrala de suprafata poate transformat
a
ntr-o integral
a de volum, astfel c
a
ZZ
ZZZ
~ S
~=
~ =0
Bd
rB
(5.187)
S

207
Rezult
a astfel forma local
a a legii lui Gauss pentru cmpul magnetic:
~ =0
rB

(5.188)

Ecuatiile de mai sus sunt o consecinta a faptului c

a liniile de cmp sunt
nchise.

5.7.3

Legea induc
tiei electromagnetice

Legea inductie magnetice sub forma integral

a este
ZZ
I
d
~
~ S
~
~
Bd
Edl =
dt S
C

(5.189)

unde S este o suprafata care se spijin

a pe curba nchis
a C: Integrala curbilinie poate transformat
a ntr-una pe suprafata:
I
ZZ
~
~
~ dS
~
Edl =
r E
(5.190)
C

Atunci
ZZ

~ dS
~=
E

d
dt

ZZ

ZZ

~ S
~=
Bd
S

~
@B
~
dS
@t

(5.191)

Rezult
a astfel form
a diferential
a a acestei legi:
r
unde operatorul r

~ =
E

~
@B
@t

(5.192)

este operatorul rotor si:

~ =
E

~ex

~ey

~ez

@
@x

@
@y

@
@z

(5.193)

Ex Ey Ez

Relatiile (5.189) si (5.192) arat

a c
a un cmp magnetic variabil n timp
produce un cmp electric ale c
arui linii de cmp sunt nchise. Acest cmp
electric este unul imprimat si nu deriv
a dintr-un potential.

208

5.7.4

Legea lui Ampre

n vid forma general

a a legii lui Ampre este:
I

~ ~l =
Bd

0I +

~ =
Dar n vid B
Ampre:

I
I

~ ~l = I +
Hd

~ ~l =
Hd

si

~
@D
~
dS
@t

(5.194)

Se obtine astfel o form

a mai general
a a legii lui

0 H.

Dar cum:

ZZ

ZZ

I=

ZZ
r

ZZ

~
@D
~
dS
@t

(5.195)

~ dS
~
H

~
jdS
S

relatia 5.195 devine:

~
~ = ~j + @ D
H
(5.196)
@t
Relatia 5.196 arat
a c
a exist
a dou
a surse ale cmpului magnetic: curentii
si cmpurile electrice variabile n timp.
r

5.7.5

Legile de material

~ ,H
~ si M
~ si
Experimental se constat
a existenta unor relatii ntre P~ si E
~ Ele sunt determinate de starea mediului.
ntre ~j si E.
~
Leg
atura dintre P~
si E
n general densitatea de polarizare P~ este o sum
a format
a din doi termeni:
P~ = P~p + P~t
(5.197)
Termenul P~p este polarizarea permanent
a si este independent
a de existenta cmpului electric (se poate obtine o polarizare permanent
a tensionnd
pe o anumit
a directie un cristal piezoelectric).

209
Termenul P~t poart
a numele de polarizare temporal
a si este determinat
de actiunea cmpului electric.
~
P~t = P~t E

(5.198)

Astfel n mediile anizotrope dar liniare:

e
xx Ex
e
yx Ex
e
zx Ex

P x = "0
Py = " 0
Pz = " 0

+
+
+

e
xy Ey
e
yy Ey
e
zy Ey

e
xz Ez
e
yz Ez
e
zz Ez

+
+
+

(5.199)

M
arimile eij unde i ; j = x ; y ; z sunt componentele unui tensor simetric, denumit tensorul susceptibilit
atii electrice. Exist
a un anumit sistem de
referinta n care tensorul respectiv are diferite de zero doar componentele
pe diagonal
a. Relatiile (5.199) se pot scrie condensat:
P~t = "0

eE
~

(5.200)

ntr-un mediu omogen si izotrop m

arimea tensorial
a
e:

P~ = "o

devine un scalar

(5.201)

eE

n cazul n care nu exist

a polarizare permanent
a pentru mediile anizotrope liniare, inductia cmpului electric se scrie c
a:
~ = "0 E
~ + P~ = "0 E
~ + "0
D

eE
~

= "0 1 +

~ = "0 "E
~
E

(5.202)

unde
"=1+

(5.203)

este tensorul permitivit

atii relative a mediului respectiv.
n cazul mediilor izotrope f
ar
a polarizare permanent
a
~ = "0 E
~ + P~ = "0 (1 +
D

~ = "0 "E
~

e) E

(5.204)

iar permitivitatea relativ

a este un scalar:
"=1+

(5.205)

210
~
Leg
atura dintre H
si M
Densitatea de magnetizare a unui material este dat
a de suma a doi
termeni:
~ =M
~p +M
~t
M
(5.206)
~ p este magnetizarea permanent
unde M
a, independent
a de cmpul magnetic
~
si Mt magnetizarea temporal
a, dependent
a de cmpul magnetic. Corpurile
feromagnetice prezint
a magnetizare permanent
a. Magnetizarea temporal
a
se ntlneste la toate corpurile si n general are o valoare foarte mic
a:
~
~t = M
~t H
M

(5.207)

n mediile anizotrope liniare f

ar
a magnetizare permanent
a:
~ =M
~t =
M

mH
~

(5.208)

atii magnetice. n cazul mediilor izotrope

unde m este tensorul permeabilit
liniare tensorul degenereaz
a ntr-un scalar:
~ =
M

mH

n cazul mediilor anizotrope f

ar
a magnetizare permanent
a inductia cmpului magnetic este:
~ =
B

~ +M
~ =
H

1+

~ =
H

(5.209)

(5.210)

0 rH

unde este tensorul permeabilit

atii relative.
n mediile izotrope liniare cei doi tensori devin scalari:
~ =
B

5.7.6

~ +M
~ =
H

(1 +

~ =

m) H

0 rH

~
Leg
atura dintre ~j
si E

~ este dat
n mediile anizotrope si liniare leg
atura dintre vectorii ~j si E
a
de legea lui Ohm a c
arei form
a general
a este:
~j =

~ +E
~i
E

(5.211)

~ i este intensitatea cmpurilor

unde
este tensorul conductivit
atii, iar E
~ i se numeste cmp electric imprimat.
electrice de origine neelectrostatic
a. E

211

5.8

Probleme

5.1 Trei sarcini punctiforme pozitive sunt situate pe axa Ox. Sarcina
q1 = 20 C este situat
a la coordonata x1 = 3 m iar sarcina q2 = 10 C se
aa n origine. Unde trebuie situat
a o sarcin
a q3 astfel nct asupra acesteia
forta care actioneaz
a asupra ei s
a e nul
a.
5.2 S
a se determine cmpul electric creat de un dipol care const
a din
dou
a sarcini q si q aate la distanta 2a: pe axa dipolului.
5.3 Un inel de raz
a R este nc
arcat uniform cu o sarcin
a pozitiv
a Q:
S
a se calculeze cmpul electric ntr-un punct aat la distanta x de centrul
inelului perpendicular pe planul acestuia.
5.4 Un inel de raz
a R este nc
arcat uniform cu o sarcin
a pozitiv
a Q: S
a
se determine potentialul creat de sarcin
a ntr-un punct aat la distanta x
de centrul inelului perpendicular pe planul acestuia.
5.5 Un disc de raz
a R este nc
arcat uniform cu sarcina Q cu densitatea
de sarcin
a : S
a se determine potentialul si cmpul electric creat de sarcin
a
ntr-un punct aat la distanta x de centrul discului perpendicular pe planul
acestuia.
5.6 S
a se determine potentialul si cmpul electric creat de un dipol cu
sarinile q si q aate la distanta a una de alta la distanta x de centrul
dipolului pe directia axei care leag
a cele dou
a sarcini.

5.7 O bar
a de lungime l situat
a de-a lungul axei Ox cu unul din capete
n origine este nc
arcat
a uniform cu sarcin
a electric
a pozitiv
a cu densitatea
liniar
a : S
a se determine potentialul ntr-un punct situat pe axa Oy la
coordonata a pozitiv
a pe aceast
a ax
a.
5.8 Potentialul ntr-o regiune a spatiului este
V (x; y; z) = 5x

3x2 + 2yz 2

unde potentialul este considerat n volti iar x; y si z n metri. S

a se determine
cmpul electric n punctul (1, 0, 2).

212
5.9 Moleculele de ap
a momentul de dipol p = 6; 3 10 30 Cm. O prob
a
21
de ap
a ce contine N = 10 molecule care au dipoli orientati n sensul unui
cmp de intensitate E = 2; 5 105 N/C (V/m). Care este lucrul mecanic
pentru a orienta dipoli perpendicular pe cmp.
5.10 O sarcin
a q pozitiv
a este distribuit
a uniform n interiorul unei
sfere dielectrice omogene cu permitivitatea ". Se cere intensitatea cmpului
electric n interiorul si n afara sferei.
5.11 Cnd o diferenta de 100 V este aplicat
a arm
aturilor unui plan
paralel, acestea se ncarc
a cu o sarcin
a supercial
a cu densitatea egal
a cu
2
30 nC/cm : S
a se determine distanta dintre arm
aturi. Se cunoaste "0 =
12
8; 854 10
F/m.
5.12 Un condensator plan const
a din dou
a arm
aturi S = 10 cm2 , separate la distanta de 2 mm n aer. Cele dou
a arm
aturi se aa la o diferenta
de potential U = 10 V.
a) S
a se calculeze cmpul electric dintre arm
aturi.
b) S
a se determine densitatea supercial
a de sarcin
a.
c) S
a se calculeze capacitatea condensatorului.
d) S
a se ae sarcina de pe ecare arm
atur
a.
5.13 O sfer
a conductoare de raz
a a nc
arcat
a cu sarcina Q este nvelit
a
ntr-un strat dielectric cu permitivitatea relativ
a "r ; astfel nct raza sferei
astfel construit
a este b. S
a se determine potentialul la care se aa sfera.
5.14 O sfer
a dielectric
a cu permitivitatea relativ
a ", aat
a ntr-un cmp
~
electric uniform E. S
a se determine polarizarea acestei sferei.
5.15 Un cablu coaxial de 50 m este format dintr-un conductor cu diametrul de 2,5 mm si are o sarcin
a Q = 8 nC. Conductorul care nconjoar
a
rul are 7,5 mm si are o sarcin
a Q = 8 nC. S
a se calculeze:
a) Capacitatea cablului
b) Diferenta de potential dintre cele dou
a conductoarea cablului coaxial
5.16 Un consensator cu capacitate de 3 F este conectat la o diferenta
de potential de 12 V. Care este energia stocat
a n condensator.
5.17 Arm
aturile unui condensator plan paralel aate n aer sunt separate
prin distanta d = 1; 00 mm. Care este densitatea de energie a cmpului

213
electric dintre arm
aturile condensatorului, dac
a acesta este nc
arcat la o
diferenta de potential U = 500 V.
5.18 Un conductor de cupru are sectiuena S = 3 10 6 m2 . Dac
a prin
conductor trece un curent de 10 A, care este viteza de drift a electronilor?
Densitatea cuprului este = 8950 kg/m3 . Se consider
a c
a ecare atom
contribuie cu un electron la electonii de conductie. Masa molar
a a cuprului
este = 29 kg/kmol.
5.19 O srm
a de cupru are diametru d = 1 mm. Prin acest conductor
trece un curent I = 1; 8 A. Densitatea de electroni liberi este n = 8; 5 1028
electroni/m3 . S
a se g
aseasc
a:
a) densitatea de curent;
b) viteza de drift.
5.20 ntr-un atom Bohr electronul are o traiectorie circular
a cu raza
11
6
r = 5; 29 10
m cu vieza v = 2; 19 10 m/s. Care este curentul efectiv
asociat cu aceast
a miscare.
5.21 Un cablu coaxial de lungime l este format dintr-un conductor cu
diametrul a si altul coaxial cu diametrul b: ntre cele dou
a conductoare exist
a
un material plastic cu rezistivitatea : S
a se calculeze rezistenta radial
aa
cablului.
5.22 Un condensator cu capacitatea C este cuplat cu ajutorul unui comutator ntr-un circuit care const
a dintr-o surs
a de tensiune electromotoare
E si rezistenta R: S
a se determine modul n care variaz
a intensitatea curentului de nc
arcare a condensatorului functie de timp.
5.23 Presupunem c
a un curent care trece printr-un conductor descreste
exponential dup
a ecuatia
I (t) = I0 exp

S
a se determine sarcina ce trece printr-o sectiune a conductorului n
intervalele de timp (0; 6 ) si (0; 60 ).
5.24 O bucat
a de material de form
a paralelipipedic
a se extinde de la
z = a la z = +a. Prin ea trece un curent a c
arei densitate este

214

~j = j~ex
S
a se determine cmpul magnetic functie de z:
5.25 S
a se determine cmpul magnetic n interiorul unei bobine toroidale.
O bobin
a toroidal
a este un solenoid de lungime nit
a curbat n form
a de
tor. Se cunoaste N (num
arul de spire) si curentul I care trece prin bobin
a.
5.26 S
a se determine cmpul magnetic pe axa unui inel de raz
a R;
str
ab
atut de curentul I, la distanta x de centrul inelului, perpendicular pe
planul n care se aa inelul.
5.27 n circuitul exterior al unei surse cu t.e.m. E sunt legate n serie un rezistor cu rezistenta R si o bobin
a cu inductanta L: Rezistorul si
bobina se conecteaz
a n cirucuit prin intermediul unui comutator, care intial este deschis. Cu variaz
a intesitatea curentului n circuit dup
a nchiderea
comutatorului?
5.28 O bar
a conductoare OE se roteste n jurul axei AB cu viteza
unghiular
a constant
a ! pe un conductor perfect circular de raz
a R. Bara
intersecteaz
a liniile unui cmp magnetic uniform de inductie B perpendiculare pe suprafata inelului conductor. S
a se determine tensiunea ce poate
m
asurat
a ntre punctele C si F .