III.

Nivelul morfo-sintactic
Partile de vorbire flexibile
Mijloace de realizare a subiectivitatii vorbitorului

Vorbitorul isi poate marca prezenta in mesajul pe care il produce prin referirea la sine, la interlocutor
si la timpul si spatiul situatiei de comunicare. Mijloacele de comunicare numite si deictice prin care
se realizeaza ancorarea in situatia de comunicare sunt: formele pronominale si verbale de
persoana I si a II-a; timpul prezent si a celorlate timpuri verbale care iau ca reper momentul
enuntarii; pronumele si adjectivele demonstrative de apropiere sau departare; adverbele de loc:
aici, acolo; adverbele de timp: acum-atunci, ieri-azi-maine.
In limba romana nu e nevoie ca pronumele cu functie de subiect sa insoteasca verbul; cand totusi
apare, el este rostit cu un accent suplimentar, are o valoare distinctiva, emfatica, adica de
reliefare, de subliniere a subiectului : tu ai spus asta [ nu altcineva].
Persoana a doua poate indica:
-

un interlocutor autentic ( cititorul / un personaj)

un interlocutor fictiv

o dedublare a vorbitorului care discuta cu sine insusi

o utilizare generica, adica impersonala, reprezentand omul in general.

Adesea se suprapun doua sau mai multe valori din cele indicate.
-

Daca

pronumele demonstrative sunt folosite pentru a relua idei din text, contribuind astfel la
coerenta acestuia, sunt numite anaforice.
Elemente de acord gramatical

Elementul de acord este modalitatea de exprimare a raporturilor sintactice

prin mijloace morfologice.
1. Articlolul genitival al, a, ai, ale, se acorda cu obiectul posedat
Papusa al carei par
2. Articolul adjectival nu ramane in afara acordului dintre adjectiv si
subsantiv: colegei celeiatente; colegelor celor atente
3. Adjectivul se acorda intotdeauna cu substantivul determinat : a
impresiei lasate de imagine si transpusa in poezie
4. Adjectivul pronomial de intarire se acorda in substantivul determinat.

5. Acordul predicatului cu subiectul

!!! Predicatul verbal si verbul copulativ se acorda cu subiectul in persoana
si numar.
!!!Numele predicativ adjectival si participiul diatezei pasive se acorda cu
subiectul in gen, numar .
Acordul in persoana: daca subiectul multiplu este alcatuit din pronume de
persoane diferite, acordul in presoana se face cu persoana cea mai mica: I, II
> I; II, III > II
Eu si tu mergem. Tu si el mergeti.
Acordul in numar:
a) daca subiectul este multiplu si elementele lui sunt legate prin
coordonare copulativa, atunci predicatul va fi la plural:
Fetele si baietii merg.
b) daca subiectul e multiplu, iar elementele lui sunt legate prin
coordonare disjunctiva atunci predicatul se foloseste la singular:
Sau mama sau tata a sosit.
c) daca sbiectul este exprimat prin pronumele: fiecare, nici unul, nimeni,
nimic predicatul este la singular.
Acordul in gen: a) nume de fiinte: m + f

m.pl.

a) nume de fiinte si lucruri genul numelui de fiinta

b)

nume de lucruri: n + f
m.sg. + f.sg./pl.
m.pl. + f.sg./pl.
mai apropiat
m.sg. + n.sg./pl.
m.pl. + n.sg.
m.pl. + n.pl.
celui mai apropiat

f./n.pl.
f./n.pl.
genul subiectului celui
n.pl.
m.pl.
genul subiectului

Abateri le la regulile acordului

Acordul dupa inteles apare cand subiectul e expirmat printr-un substantiv
colectiv, iar predicatul poate fi la singular sau la plural: majoritatea a/ au
plecat.
Acordul prin atractie se realizeaza cu cel mai apropiat termen : Rezultatul de
la teste i-au multumit pe parinti. Ce-s cu astea? A fost un mos si o baba.
Elementele de relatie
Anacolutul

Elemente de acord gramatical

Acordul este o modalitate de exprimare a raporturilor sintactice prin mijloace

morfologice i const n concordana deform a unor cuvinte ce funcioneaz ca
pri de propoziie.

Acordul dintre subiect i predicatse face astfel:

- verbul prin care se exprim predicatul verbal se acord n persoan i n numr cu
partea de vorbire prin care se exprim subiectul. (Ex: El vorbete ntruna.)

- cnd verbul este la diateza pasiv, participiul verbului de conjugat se acord n

gen i numr cu partea de vorbire prin care se exprim subiectul. (Ex: Maria a fost
ludat).

- pronumele nehotrt fiecare, pronumele negativ niciunul, nimeni, nimic impun

verbului din care este alctuit predicatul numrul singular, chiar dac alctuiesc un
subiect multiplu. (Ex: Fiecare doarme n camera sa. Nimeni i nimic nu m poate
convinge).

- cnd subiectul multiplu se exprim prin pronume de persoane diferite, persoana I

are preponderen fa de persoana a II-a i a lll-a, iar persoana a ll-a domin
asupra persoanei a lll-a. (Ex: Eu i tu plecm chiar acum. Eu i el plecm chiar
acum.
Tu i ea plecai imediat.)
- cnd subiectul multiplu are termenii coordonai disjunctiv (prin sau, ori, fie, ba),
acordul verbului prin care se exprim predicatul se face la singular. (Ex: George sau
Maria trece disear pe la mine.) Observaie: Cnd conjunciile disjunctive au valoare
copulativ (valoarea lui i), disprnd raportul de excludere dintre subiecte, acordul
se face la plural.
(Ex: Contabilul sau administratorul ie pot ajuta).
- predicatul nominal se acord cu subiectul, dup cum urmeaz: -verbul copulativ, n
persoan i numr;

-numele predicativ, n categorii gramaticale comu-ne cu subiectul (gen, numr, caz),

dac acestea exist. Ex: Maria este harnic / profesoar (acord n gen, numr, caz)

Maria este ministru (acord n numr i caz). Bomboanele sunt pentru Maria (acordul
nu mai exist)

Observaie: Cndpredicatul este nominal, cunume predicativ exprimat prin adjectiv,

iarsubiectul este multiplu, acordul seface astfel:

a) subiectele sunt nume de fiine masc. + fem.= masculin (sg./pl.) pl.

Ex: Ion i Maria sunt cumini. masc. + neutru = masculin

(sg./pl.)

pl.

Ex: Ceretorul i animalul sunt bolnavi.

fem. + neutru - feminin (= neutru) (sg./pl.) pl.

Ex: Femeia i animalul sunt tcute.

b)subiectele sunt nume de lucruri

-ambele la singular, acordul este impus de termenul cel mai apropiat de predicat.
Ex: Pantoful i gheata erau murdare de noroi.
Gheata i pantoful erau plini de noroi.
-unul la singular i cellalt la plural; acordul se face cu termenul la plural Ex: Munii
i vzduhul sunt albi.

Cmpiile i vzduhul sunt senine. Cmpiile i muntele sunt senine.

-ambele la plural; acordul se face cu termenul cel mai apropiat de predicat. Ex:
Cmpiile i munii sunt nnegurai. Munii i cmpiile sunt nnegurate.

c)subiectele sunt nume de fiine i nume de lucruri

Acordul este impus de numele de fiin. Ex: Copilul i jucria sunt veseli.

Acordul dup nelesapare atunci cnd subiectul este exprimat printr-un substantiv
colectiv i predicatul - printr-unverb la plural.

Ex: Echipa de muncitori au ntrziat (corect: a ntrziat) Observaie: n construciile:

(1) Majoritatea femeilor au protestat (2) Majoritatea femeilor a protestat.

sunt admise ambele modaliti de acord, dar se prefer acordul la singular (2).

Cu numeralele fracionare sfert, jumtate etc., cnd au determinani atributivi i

ndeplinesc funcia sintactic de subiect, se face acordul numai la plural.

Ex: Un sfert dintre ei au plecat deja.

Acordul prin atracieeste o greeal sintactic ce const n acordul cu un termen

apropiat i nu cu acela care ar trebuis impun acordul (sau cu subiectul multiplu).

Ex: Rezultatul sondajelor nu au fost concludente, (corect: nu a fost...) Ce-s cu

oamenii acetia? (corect: ce este...) A fost dat un mo i o bab.

Anacolutuleste o greeal sintactic ce const n ntreruperea continuitii unei

uniti sintactice (propoziie sau traz), din

cauza schimbrii tipului de construcie nceput. Apare n urmtoarele situaii:

a) suspendarea subiectului

Ex: Omul, cnd a ajuns acas, i s-a prut ceva schimbat. b) neconservarea
persoanei

Ex: Mie, cu toate explicaiile, a fost imposibil s cred. c) folosirea unor termeni
corelativi improprii
Ex: M ncnt nu att preul, ci calitatea produsului, (corect: nu att... ct; nu ... ci)

Hipercorectitudinea(hiperurbanismul) se manifest la nivelul morfosintactic prin

forme precum:-clasa doua (corect: clasa a doua);

-partea a ntia (corect: partea nti / ntia, dup DOOM2) -sntatea noi nscuilor
(corect: nou-nscuilor); -soluiile cele mai bine alese (corect: cel mai bine)

-etapele trebuiesc parcurse (corect: trebuie) etc.