Glicemia reprezint concentraia glucozei n snge.

[1]
Mecanismele de autoreglare ale organismelor animalelor menin glicemia relativ constant, la
valori n jur de 1 gram de glucoz la litru. n felul acesta sngele aduce permanent organelor i
esuturilor cantitile necesare de glucoz sangvin.
Reglarea nivelului sangvin al glucozei se face prin unele substane, de natur mai ales
hormonal. Unele micoreaz glicemia, cum ar fi insulina, iar altele o cresc, cum ar fi
glucagonul, adrenalina i hormonul de cretere.
Valoarea normal a glicemiei este ntre 4,4 i 6,7 milimoli pe litru de snge (corespunde la 0,8 1,2 grame pe litru), atunci cnd analiza se face pe sngele recoltat dimineaa, pe nemncate.
Valoarea trebuie s fie de cel puin 6,7 milimoli pe litru (1,2 grame pe litru) la dou ore dup
luarea unei mese.[necesit citare]

Deviaii
Devierea de la valorile considerate normale poate fi n sensul diminurii sau creterii
concentraiei de glucoz:

Hipoglicemia (diminuarea glicemiei) determin transpiraii, slbiciune i poate ajunge

pn la pierderea cunotintei dac scderea este important. Starea hipoglicemic ia
natere de obicei n timp scurt, de ordinul a 1/2 - 1 or. De aceea trebuie tratat urgent i
anume:
o dac bolnavul este contient: prin administrarea oral de glucoz i buturi sau
alimente coninnd glucoz
o

dac bolnavul este incontient: prin injectare de glucagon.

Hiperglicemia (creterea glicemiei) este unul dintre simptomele caracteristice diabetului.

Starea hiperglicemic ia natere treptat de-a lungul a mai multor ore i poate persista mai
mult vreme. Se trateaz printr-un regim alimentar cu puine glucide i, la nevoie, prin
administrarea de medicamente hipoglicemiante orale; n unele cazuri mai grave, ca la
diabetul de tip 1, i prin injectarea de insulin.

Bolnavii de diabet pot eventual nlocui dulciurile (coninnd zaharuri) cu unele alimente ca de
ex. tuberculii plantei numit topinambur, deoarece acetia conin oligozaharidul inulin a crui
metabolizare i utilizare celular nu este dependent de insulin. Alte msuri dietetice sunt
consumul de fructoz n loc de alte dulciuri, precum i consumarea de dulciuri normale dar
numai n cantiti mici i numai mpreun cu grsimi (pentru ncetinirea resorbiei n snge).
Nivel al glucozei in sange. Multumita mai multor mecanisme de reglare, glicemia
este mentinuta sensibil constanta (in jur de 1 gram la litru) cu scopul de a aduce
organelor si tesuturilor cantitati constante de glucoza sangvina. Reglarea nivelului
sangvin al glucozei este asigurata multumita unui echilibru permanent intre
substante, de natura mai ales hormonala, care micsoreaza glicemia (insulina) si cele

care o cresc (glucagonul, adrenalina, hormonul de crestere).

Masurarea glicemiei - Glicemia se masoara fie in sangele venos in cursul clasicei
"luari de sange" (glicemia venoasa), fie in sangele capilar dupa o mica intepatura in
varful degetului (glicemie capilara), o picatura de sange fiind intinsa pe o banda
reactiva; masurarea este atunci stabilita fie prin compararea culorii obtinute cu o
scara de culori, fie prin citire directa, banda fiind introdusa intr-un mic aparat
denumit autoanalizor. Valoarea normala a glicemiei este intre 4,4 milimoli pe litru si
6,7 milimoli pe litru (adica intre 0,8 si 1,2 grame pe litru) luata pe nemancate si de
cel putin 6,7 milimoli pe litru (1,2 grame pe litru) la doua ore dupa luarea unei
mese.
Patologie
- Hipoglicemia (diminuarea glicemiei) risca sa duca la o pierdere a cunostintei daca
scaderea este importanta. Ea este tratata prin administrarea orala de zahar daca
bolnavul este constient, prin injectarea de glucagon in caz contrar.
- Hiperglicemia (cresterea glicemiei) este unul dintre semnele caracteristice
diabetului. Ea este tratata printr-un regim alimentar adecvat, eventual prin
administrarea de medicamente hipoglicemiante si, in unele cazuri (diabet insulinodependent), prin injectarea de insulina.