Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
CONCEPTUL DE NEGOCIERE
1. Elemente de teorie a negocierii
Procesul de negociere este prezent in toate aspectele existentei noastre, negociem oricand,
orice si aproape cu oricine. Negocierea este prezenta sub o multitudine de forme, se realizeaza
intr-o diversitate de domenii si este cunoscuta pe plan local, national si international.
Negocierea este in egala masura o arta, apanaj al talentului nativ si o stiinta cu reguli,
instrumente si parghii specifice dobandite prin experienta si invatare. Teoria negocierii apartine
sociologiei si psihologiei sociale, ma 848c24i i precis segmentului care studiaza comportamentul
uman in diferite situatii sociale.
Termenul de negociere dateaza inca din secolul al 6-lea i.e.n. si are origini in Roma antica,
respective termenul negotium = negot, afacere. D.E.X. defineste negocierea ca fiind o actiune
prin care se trateaza cu cineva, incheierea unei conventii economice, politice, culturale, etc. sau o
actiune de intermediere, de mijlocire a unei afaceri. Dictionarul diplomatic considera ca
negocierea constituie un process de abordare a unei probleme, a unui diferend, a unei situatii
conflictuale prin mijloace pasnice de intelegere directa in scopul promovarii sau infaptuirii unui
acord intre parti. In termeni generali este o forma generica de lupta retorica si de confruntare cu
argumente si probe, purtata intre doi sau mai multi parteneri, cu interese si opinii complementare
care urmaresc sa ajunga la un acord reciproc avantajos. Ea permite crearea, mentinerea sau
dezvoltarea unei relatii interumane in general si a unei relatii de afaceri in general.
Negocierea devine necesara si este posibila ori de cate ori sunt indeplinite o serie
deconditii :
existenta unui conflict de interese manifestate de cel putin doua parti in raport cu un obiect ;
existenta dorintei si interesului partilor in obtinerea unui acord pentru care sunt dispuse sa
faca reciproc concesii ;
posibilitatea demararii unui proces de comunicare, de transfer de informatii si intelegere a
lor intre persoanele implicate, comunicarea trebuie sa se poata face in toate modalitatile
proprii acesteia ;
lipsa unor reguli si proceduri prestabilite si obligatorii sau lipsa unei autoritati aflate
deasupra partilor interesate care sa impuna solutionarea conflictului de interese peste vointa
acestora.
Obiectul supus negocierii (obiecte, servicii, status, informatii, etc.) este elementul central al
structurii pasive a procesului de negociere care declanseaza conflictul de interese intre
parti, reprezentand in acelasi timp si obiectul intereselor si dorintelor acestuia ;
II. Domeniile de interes ale partilor reprezinta elementele fundamentale ce permit constituirea
intereselor, definirea obiectivelor, angajarea si declansarea unei negocieri ;
III.
Interese negociabile :
Negocierea este un fenomen social care presupune existenta unei comunicari intre oameni,
in
general si intre cele doua parti interesate, in particular. Procesul de
negociere poarta amprenta comportamentului uman, fiecare participant fiind caracterizat
prin capacitatile sale psihice si intelectuale si utilizand experienta pe care a acumulat-o in
timp. De asemenea procesul de negociere se plaseaza intr-un context social, negociatorul
nefiind o persoana izolata de societate.
II. Negocierea este un proces organizat, concretizat intr-un ansamblu de initiative, schimburi
de mesaje, contacte si confruntari care au loc intre partenerii de afaceri cu respectarea unor
reguli si uzante statornicite intr-un mediu juridic, cultural, politic si economic,
determinant. Negocierile sunt purtate intr-un cadru mai mult sau mai putin formal pe baza
unor principii, proceduri si tehnici in general bine stabilite. Partile sunt obligate sa respecte
anumite cerinte de ordin procedural, comportamental si deontologic consacrate.
III. Negocierea este un proces competitiv in care partile urmaresc realizarea unui acord care in
paralel cu satisfacerea intereselor commune sa asigure obtinerea unor avantaje proprii, de
multe ori preponderente.
IV. Negocierea este un proces de interactiune, ajustare si armonizare a intereselor distincte ale
partilor, astfel incat dincolo de caracterul competitiv al raporturilor dintre parti, acordul de
vointa sa devina reciproc avantajos si posibil.
V. Negocierea este un proces orientat catre o finalitate precisa care presupune armonizarea
intereselor celor implicati. Ambii parteneri de negociere trebuie sa incheie procesul de
negociere cu sentimentul ca au realizat maximum posibil din ce si-au propus. In final ceea ce
conteaza sunt rezultatele negocierii, atingerea unuei stari de echilibru pe care fiecare o
apreciaza in functie de obiectivele prestabilite si de informatiile de care dispun.
5. Tipuri de negociere
Procesul de negociere se constituie intr-o succesiune de activitati care cuprinde :
prezentarea pozitiei proprii ;
cunoasterea pozitiei celeilalte parti ;
evaluarea pozitiilor ;
argumentarea ;
urmarirea cu atentie a contra-argumentelor partenerilor ;
analiza impartiala cu privire la argumente si contra-argumente ;
concesii si contrapropuneri care duc in final la o intelegere acceptabila pentru ambele parti .
Negocierile pot fi de mai multe tipuri : cooperative, conflictuale, obiective.
I. Negocierea cooperativa (integrativa) scopurile partilor nu se exclud reciproc, castigul uneia
dintre parti nu se face neaparat in detrimentul celeilalte. Exista posibilitatea ca ambele parti sasi atinga obiectivele. In acest caz se scoate in relief interesul comun si se practica toleranta,
reciprocitatea, promisiunea facuta cu buna credinta si propunerea unor oferte stimulative
(WIN-WIN).
II. Negocierea conflictuala (distributiva) se pleaca de pe pozitii de forta neexistand un castig
comun, scopurile uneia dintre parti sunt de regula in conflict cu scopurile celeilalte parti. Este
o situatie de tip WIN-LOOSE. In astfel de negocieri domina polemica prin devierea
subiectului, manevrele de disimulare sau culpabilizare, descalificarea prin persiflare sau atac
la persoana si demonstratie de forta prin intimidarea partii opuse.
III. Negocierea obiectiva este orientata in totalitate inspre incheierea acordului. Astefel se evita
sau se depasesc tensiunile, se manifesta creativitatea in propunerea de solutii si o larga
deschidere catre argumentele partenerului.
Analiza tipului de negociere in care se angajeaza partile interesate este esentiala
deoarece a cunoaste si evalua tipul de negociere inseamna deja a prevedea in linii mari tipul de
comportament al partenerului si a pregati riguros propriul comportament. Astfel riscul unui esec
sau riscul de a incheia un acord dezavantajos scade.
In functie de domeniul in care se realizeaza negocierile acestea pot fi : diplomatice,
economice, sociale, etc.
In functie de nivelul juridico-politic al partilor negocierea poate fi :
i. Interguvernamentala (interstatala) caz in care se urmareste incheierea de acorduri,
conventii, alte intelegeri politice, diplomatice sau economice care vizeaza in esenta crearea
cadrului institutional juridic de desfasurare a relatiilor dintre state ;
IV.
VII.
10.
Asigurarea cu comenzi ;
11.
Functiile comunicarii :
IV.
I.
obiectivele dezirabile reprezinta expresia celor mai bune rezultate ce pot fi obtinute pe
parcursul negocierii si sunt cele care vor intra de la bun inceput in discutiile dintre
negociatori ;
II.
III. obiectivele efective desemneaza obiectivele pe care negociatorii pot in mod real si efectiv
sa le atinga.
Pentru succesul negocierilor in afacerile internationale, stabilirea
obiectivelor proprii trebuie corelata cu anticiparea pe cat posibil a obiectivelor partenerului.
Aceasta anticipare serveste la gasirea din timp a celor mai bune cai pentru aproprierea si
concentrarea pozitiilor partenerilor pe parcursul negocierii.
II.
16.
17.
18.
Dosarele de fise tehnice fisele tehnice se elaboreaza intr-una sau mai multe limbi de
circulatie internationale si la cerere, in limba solicitata de importator ; nu contin informatii
cu caracter confidential.
II.
Dosarele de fise comerciale de regula unei fise tehnice ii corespunde o fisa comerciala
special elaborata pentru uzul intern al companiei ; fisa comerciala contine elemente
negociabile, confidentiale cu privire la nivelul pretului, posibilitatile concurentei,
posibilitatile companiei de vanzare-cumparare pe alte piete, etc. ; fiind de uz intern se
redacteaza in limba nationala a membrilor companiei ; in fisa comerciala se vor inscrie
informatii cu un grad inalt de confidentialitate : nivelul limita al pretului care poate fi
acceptat, clauza esentiala care necesita o negociere speciala.
III.
19.
Se are in vedere stabilirea modului in care se vor realiza pe perioada negocierii legaturile
de comunicatie intre echipa de negociere si conducerea companiei.
20.
21.
22.
Simularea negocierilor
23.