Hanu Ancutei-"Fantana dintre plopi"

(povestire in rama)

"Fantana dintre plopi" este a patra povestire din volumul "Hanu

Ancutei"(1928) capodopera al lui Mihail Sadoveanu.Cele noua povestiri ale
"romanului",reprezinta,in literatura noastra,exemplul clasic al povestirii cu
rama,procedeu folosit de scriitor si in cartea "Divanul persian"
In literatura universala ,modele ale povestirii cu rama sunt:O mie si una de
nopti","Decameronul " lui Bocaccio,"Povestiri din Canterbury"de Caucher
"Fantana dintre plopi" este o povestire realista .Prin caracteristicile povestirii
realiste ,se numara crearea impresiei de autentic,de real,prin
oralitate,detalii,motivarea imprejurarilor,etc.Pe de alta parte,impul povestirii
este unul simbolic.Intamplarile narate au fost traite de povestitor,motiv pentru
care povestirea are caracter autobiografic.
"Fantana dintre plopi"este si ea un titlu simbolic:reprezentand apa,fantana
are proprietati magice si,potrivit traditiei,este locul de intalnire intre
indragostiti,plopul fiind simbolul singuratatii.Corelate,cele doua simbluri indica
locul unei intamplari dramatice,de aici rezultand tema povestirii,a iubirii
tragice,neimplinite,care se jerfeste.
Naratiunea incepe cu intalnirea,dupa un sfert de veac,la hanul Ancutei,dintre
comisul Ionita din Draganesti,si capitanul de mazali,Neculai Isac.Observand ca
prietenul sau si-a pierdut un ochi ,comisul il indeamna pe Isac sa poveseasca ce
s-a intamplat.
Capitanul istoriseste o intamplare din tineretea sa aventuroasa.Pe atunci era
"buiac si ticalos".Plecat intr-o toamna cu vinuri in tinutul Sucevei,ajunse la apa
Moldovei unde intalni o multime de tigani.O observa pe Marga "o fetiscana de
optsprezece ani" si ochii ei "iuti" il tulbura.Intors din calatorie ,capitanul o
asteaapta pe Marga la fantana dintre plopi,asa cum vorbisera.I adusese fetei "o
scurteica de vulpe",sa-i tina de cald in noptile racoroase.Indragostita si ea de
Neculai,Marga vine l intalnire si-si arata devoamentul pentru el,avertizndu-l ca
tiganii vor sa-l jefuiascaIn lupta care are loc,un tigan este omorat,un altul
ranit,eroul ramane fara un ochi ,iar Marga este pedepsita de ceilalti tigani,fiind
ucisa si aruncata in fantana.
Ranit grav,capitanul intelege ca Marga se sacrificase pentru a-l slva
pe el.La sfasit,mos Leonte Zodierul ,spune ca fantana nu mai este :"S-a daramt
ca tote ale lumii".
Povestirea capitanului Isac este incadrata in interiorul unei relatari care nu-i
apartine.Fragmentele de la iceputul si sfarsitul povestirii,sunt relatate la
persoana a III-a,iar povestirea lui Neculai Isac,le persoana I.Partea de la inceput
si cea de la sfarsit reprezinta rama povestirii propriu-zise.

Odata sosit la han,Neculai Isac nu povesteste imediat.Pentru a creea

atmosfera necesara istorisirii ,se respecta mai inatai un ceremonial,specific
naratiunii sadoveniene.
Interventia scriitorului in final "Noi gospodarii si carausii din Tara de Sus
am ramas tacuti si mahniti",observatia lui Mos Leonte si descrierea capitanului
de mazali,readuc totul in prezent.
Auorul nu face distinctie intre "acum",cand se povesteste ,si "atunci" cand a
avut loc actiunea.Pentru ca intamplarile se petrec la han,in acelasi loc,impresia
e de durata.Alaturi de nartorul care asculta toate istorisirile,se gasesc doi
povestitori:unul aflat deja la han(comisul Ionita),celalalt venit si urmand sa
istoriseasca(capitanul Neculai Isac).El este un narator personaj , iar povestirea
contine mrci ale subiectivitatii.
Neculai Isac,capitanul de mazali,era din Balabanesti.Indragostit de
tigancusa Marga,capitanul e obseda de imaginea ei si se intoarce la han s-o
intalneasca,nerabdator ,inaintea celorlalti.
Intamplarea tragica prin care trece eroul si in care el isi arata curajul,il
marcheaza definitiv:"sta impovarat in locul lui,neclintit si cu capul
plecat.Obrazul drept,botit spre ochiul stors,parca era inclestat si pecetluit pentru
totdeauna intr-o durere.Iar ochiul cel viu,mare si neguros,privea tinta in jos in
neagra fantana a trecutului"
Erou romantic,Neculai Isac,pastreaza nestearsa amintirea femeii care l-a
iubit si s-a scrifict pentru el.
Textul se remarca prin oralitatea realizata prin marci cum r fi:cuvinte
populare,regionale si arhaisme(buiac,antal,bezmetec,etc),fonetisme
popolare(und,catra,incalicat,etc)
"Mihail Sadoveanu consacra definitiv povestirea ,asigurndi-i o participare
esentiala si prestigioasa la viata formelor epicului"(Ion Vlad" Povestirea" .
Destinul unei structuri epice")
"Hanu Ancutei " incepe asadar cu insusi imaginea aurului,pentru ca printransul,sa se scoata din adancul timpului ,o atmosfera transfigurta"(Edgar
Popescu"Din clasicii nosstrii")