Maurice Ravel a fost un compozitor francez, reprezentant al

..

..

..

..

Asadar, trecand peste ce a fost si ce nu a fost Maurice Ravel, stim ca Tombeau de Couperin a

fost ultima lucrare pentru pian semnata de acest pilon in istoria muzicii.
Aceasta creatie este un tribut adus muzicii franceze din secolul al XVIII-lea. Titlul trimite
catre omagiul adus de Francois Couperin lui Jean-Baptiste Lully si lui Arcangelo Corelli.
Predilectia pentru genul de suita precum si influentele la nivel ornamental si textural din
perioada baroca sunt cateva din reperele specifice muzicii impresioniste. Fiecare din cele 6 parti
este dedicata unuia sau a mai multor prieteni decedati in timpul razboiului. Era specific (zic unii
muzicologi) lui Ravel de a-si exprima trauma si emotiile puternice legate de razboi prin alegerea
unor forme de dans.
Toccata a fost scrisa dupa ce compozitorul a fost eliberat din datoriile de razboi ( 1917 ) si
este dedicata unui muzicolog pe nume Marliave. In general, exista doua tipuri de toccata: cea
improvizatorica si cea de tip perpetuum mobile, studiu, originara in Italia (A. Scarlatti) . Acest
model de Toccata a fost revitalizata de compozitori precum R.Schumann, Claude Debussy,
M.Ravel, S.Prokofiev, N.Kapustin, s.a.
Stravinsky l-ar fi descris pe Ravel si muzica lui ca fiind : Confectionarul perfect de ceasuri
elvetiene (The Great Composers Jeremy Nicholas). In opinia mea, nu exista exemplu mai bun
decat Toccata din Tombeau de Couperin pentru afirmatia de mai devreme.
Toccata este piesa de final a suitei si ofera o oportunitate de etalare a tehnicii si intelegerii
pianistice a interpretului, dat fiind tempo-ul foarte rapid, dificultatile tehnice propuse,

necesitatea unor maini mari (fiind aproape imposibila pentru pianistii mai putin dotati din acest
punct de vedere), precum si strictetea ritmica. Se zice ca Ravel ar fi consultat studiile de Liszt
inainte de a compune aceasta piesa ( Has Heinz Stuckenschmidt, Maurice Ravel: Variations on
his Life and Work ), probabil a dorit sa fie original si din punct de vedere tehnic
Lucrarea are o forma de sonata, dat fiind faptul ca se disting 2 teme, o dezvoltare si o
recapitulare. Prima tema debuteaza in mi-min fiind constituita din mai multe motive diferite din
punct de vedere ritmico-melodic. Tema a doua are notatia de Un peu moins vif , se situeaza in
jurul lui si-min si introduce discursul melodic intro zona contrastanta. Expozitia se incheie pe SiMaj si ne directioneaza catre dezvoltare ( si-min) unde sunt preluate motive din Tema I si ne
reintroduce intro atmosfera alerta, plina de modulatii, schimbari de registre, schimbari ale
tehnicilor pianistice si schimbari de sonoritati. Incepand cu masura 191 se reia un motiv din
tema secunda in acelasi context alert si mocnit; compozitorul secventeaza acest motiv pentru a
crea tensiune si culmineaza facand trecerea spre recapitulare ( mas. 221). Sfarsitul este
caracterizat de Ravel ca fiind pur Saint-Saens.
Din punct de vedere macrostructural la nivelul texturii muzicale, se merita mentionat faptul
ca piesa incepe prin un repetarea a unei singure note (mi) si se incheie prin o explozia de
acorduri incarcate pe aceleasi valori de note ca si la inceput.
Bucataria armonica din aceasta piesa nu este prea picanta dar totusi metionez anumite lucruri
care ies in evindenta: modulatii catre centre tonale indepartate precum re#min, insertii ale
anumitor moduri (precum Frigian), cadente prin sub-ton ( la min Si Maj), cadentarea prin
succesiune de acorduri precum Fa-Sib-la-Mi ( acorduri legate intr-o oarecare relatie de simetrie
intre ele), imbogatirea acordurilor pana la nivelul de pre-cluster si alternanta unor moduri
gravitationale in jurul unei tonalitati alese ( Mi maj. lidian, Mi Maj. melodic, Mi Maj. Mixolidic,
Mi Maj Cromatic ) alternanta care prin multipla sensibilizare a elementelor de baza a
tonalitatii ( I V) creaza o tensiune aparte.

Din punctul meu de vedere, aceasta suita si in special Toccata reprezinta o sinteza (un pseudotestament poate chiar) a creatiei pianistice a lui Ravel ( creatie ce si-a avut apogeul odata cu
Gaspard de la Nuit). Si totusi, daca ar mai fi scris, ce s-ar fi ales de concluzia mea?...