27.

i le zicea lor: Smbta a fost fcut pentru om, iar nu omul

pentru
smbt.
28. Astfel c Fiul Omului este domn i al smbetei. reiese de aici
c mai ales din ultimele 2 versete c noi trebuie s tinem smbta?
de ce a zis asta ce trebuie inteles prin asta :Smbta a fost fcut
pentru om, iar nu omul pentru smbt.
Sambata a fost facuta pentru om, aici probabil se refera la faptul ca ziua odihnei ar trebui sa fie o
binecuvantare, o usurare pentru om, nu o povara. Adica daca omul flamanzeste si vrea sa culeaga
din camp, de exemplu, niste spice de grau (cum s-a intamplat cu Mantuitorul si Apostolii Sai) sau
porumb sau altceva de mancare, el poate sa faca aceasta, nu sa se abtina in acest caz ziua
odihnei
devenind
o
povara.
Domnul este si domn al Sambetei, adica in toate zilele, caci El este stapan peste toate si nu se
supune legii date de Dumnezeu lui Moise, cu atat mai mult cu cat s-a nascut mai presus de fire,
din Fecioara si din Duhul Sfant, si a fost fara de pacat. Ori legea a fost data ca omul sa nu mai
pacatuiasca, insa El, desi a respectat legea veche, nu avea nevoie de aceasta ca sa fie fara de
pacat.
Evreii (in credinta iudaica) tineau Sambata ca zi de odihna, inchinata lui Dumnezeu. Ei sarbatoresc
ziua de sambata (Sabatul) pentru ca intr-o zi de sambata poporul iudeu a fost eliberat din robia
egipteana, atunci and Moise cu poporul evreu au fugit din Egipt, traversand prin Marea Rosie.
Pastile evreiesti sarbatoresc de asemenea acest eveniment important in istoria lor, pentru ca
Dumnezeu a facut cu ei acele minuni mari, eliberandu-i din robie. Sambata nu a fost data de
Dumnezeu ca sarbatoare obligatorie pentru toate popoarele lumii, ci a randuit-o, ca sarbatoare si
ca
legamant
vesnic,
numai
pentru
poporul
Sau,
Israel.
Sa pazeasca fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant
vesnic. Si sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut
Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit (Exodul/Iesirea, 31, 1617).
Crestinii nu sarbatoresc sambata pentru ca noi nu sarbatorim eliberarea poporului evreu din robia
egipteana, ci ziua pe care o inchinam Domnului este ziua in care Domnul Hristos a inviat din morti
si odata cu aceasta a adus posibilitatea iertarii pacatelor noastre (prin Jertfa Lui a rascumparat
pacatele omenirii astfel incat oricine crede in el sa poata avea viata vesnica). Odata cu Invierea Sa
s-a deschis poarta Raiului pentru cei plecati in lumea de dincolo, Rai care mai inainte fusese inchis
dupa caderea lui Adam. Iar aceasta zi a Invierii Sale s-a intamplat intr-o zi de Duminica. De atunci
s-a trecut din Legea veche (a Vechiului Testament, a Vechiului legamant a lui Dumnezeu cu Moise)
in legea noua, a Noului Testament, prin care oamenii se mantuiesc prin credinta in Hristos.
Sabatul nu mai corespundea Noii Legi, a Harului, adica a Noului Legamant care se adreseaza
intregii omeniri in scopul manturii tuturor. Asadar ziua de odihna a devenit ziua Invierii, a
renasterii in legea Harului (mantuirea prin credinta Hristos, Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul
tuturor oamenilor), moment profetii de toti profetii Vechiului Testament, de ridicare a blestemului
asupra lui Adam si Evei si odata cu ei asupra tuturor. Mantuitorul a facut un nou legamant, intru
Sangele Sau (Luca, 22, 20), si ne-a dat exemplu cu fapta sa nu mai tinem ziua sabatului
(sambetei).
Legea si Proorocii au fost pana la Ioan, de atunci imparatia lui Dumnezeu se binevesteste si
fiecare se sileste spre ea (Luca XVI, 16).
Un manuscris al Noului Testament, cunoscut sub numele de Codicele D, la locul unde Sfantul
Evanghelist Luca relateaza ca Iisus trecea prin semanaturi sambata si ucenicii smulgeau spice,
cuprinde si urmatorul adaos: in aceeasi zi, vazand Iisus pe cineva care lucra in zi de Sabat, i-a
zis: omule, daca stii ce faci, fericit esti, dar daca nu stii, blestemat esti si calcator al Legii . Altfel

spus, daca tu constient dezlegi pazirea formala a Sabatului pentru a sluji cu iubire vietii, esti
fericit, daca insa ostentativ si arbitrar, nesocotesti Legea in sine, atunci esti calcator al Legii.
Mantuitorul opera mutatia de la implinirea voii lui Dumnezeu dupa litera, la implinirea cea dupa
duh.
Ziua a 7-a de odihna a fost ziua Sambetei, iar ziua de Dumnica este considerata ziua a opta, a
Invierii. Citez din acest articol: http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/ziua-odihnavechiului-testament-68881.html

S-a observat ca numarul sapte este simbolul lumii, al lumii create

in sapte zile, cuprinzand cele sase zile ale creatiei propriu-zise, iar a
saptea ca incheiere festiva a lor. Dar aceasta lume, in prima ei
creatie, cunoaste si caderea in pacat, iar ca urmare, ca plata a
pacatului, moartea (Rom. VI, 23). Ori, daca tocmai in ziua a
saptea, caci dupa aceasta n-a mai urmat o alta seara si
dimineata are loc caderea in pacat si moartea, atunci timpul ei,
ciclul celor sapte zile include odata cu actul creator, si ciclul
pacatului si al mortii; ciclul neincetatei reintoarceri, al repetitiei unei
vechi conditii. Odihna Sabatului poarta implicit asupra ei pecetea
pacatului si a mortii. De aceea firesc si proniator trebuia sa se
gaseasca o iesire din aceasta zi. Si de aceea ziua a saptea, in intreg
Vechi Testament va purta in sine profetic speranta iesirii si trecerii in
cea de a opta zi, a invierii.
Iisus Hristos este insa Dumnezeu si Om. Asuma lumea cu intreaga
conditia ei, dar in acelasi timp, e mai presus de lume, este
Mantuitorul ei. Se naste in timp, dar este si mai presus de timp. Eu
sunt mai inainte de a se fi nascut Avraam (Ioan VIII, 58). Se
naste sub lege, dar pentru ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere,
ca sa dobandim infierea (Gal. IV, 4-5). infrunta suferinta si
moartea pentru a le invinge, pentru a le depasi. Intra in zi de Sabat
in Sinagoga, nu doar pentru a-i pazi vechea lui randuiala, odihna,
ci pentru a anunta Evanghelia Sa.
de ce a zis asta ce trebuie inteles prin asta :Smbta a fost fcut pentru om, iar nu omul pentru
smbt
Pentru ca iudeii nu au inteles poruncile lui Dumnezeu (date prin Moise) asa cum trebuia, in sensul
in care le-au fost lasate, ci aveau o intelegere ingusta, limitata, preluand mot-a-mot sensul legilor.
Ei au inteles ca Sambata nu trebuie sa faca nimic, nu doar sa nu munceasca, ci daca este cineva
in nevoie si are nevoie de ajutor, ei refuzau sa faca o fapta buna pretextand ca ziua sambetei este
zi de odihna, insa Dumnezeu nu a oprit pe om de la lucrarea faptelor bune, de intrajutorare. De
aceea
le-a
spus
Hristos:
Ati desfiintat cuvantul lui Dumnezeu pentru datina voastra (Matei V, 1-6)

La crestini exista indemnul acesta dat de catre Biserica, de a face fapte bune, de a vizita persoane
bolnave sau alte fapte de intr-ajutorare in ziua Duminicii, caci prin aceasta noi cinstim pe
Dumnezeu, punand in practica principala porunca, cea a iubirii de aproapele.

[]acest program mantuitor vestit in zi de Sambata, este implinit

de atitea ori tocmai in zi de sambata. In zi de Sabat, de sambata
vindeca pe femeia garbova (Luca XIII, 11-14); in aceasta zi vindeca
pe bolnavul de idropica (Luca XIV, 2-5); si tot intr-o asemenea zi
vindeca pe slabanogul de la Vitezda (Ioan V, 1-17), ca si pe orbul
din nastere (Ioan IX, 1-38) etc. Cat de semnificativ, privind mesajul
Sau cel nou, este momentul vindecarii tot intr-o zi de sambata, a
unui bolnav cu mana uscata. Fariseii il pandesc pe Iisus sa vada
daca il va vindeca sambata, ca sa-L invinuiasca. Si, Domnul zice
omului care avea mana uscata: Ridica-te si stai in mijloc. Si le-a
zis apoi lor: Se cuvine sambata a face bine sau a face rau, a mantui
un suflet sau a-l pierde? iar ei taceau. Si privindu-i cu manie si
intristandu-se pentru impietrirea inimii lor, a zis omului: intinde
mana ta! Si a intins-o, si mana lui s-a facut la loc sanatoasa ca si
cealalta (Marcu III, 2-5, Luca VI, 6-10).
Tristetea Mantuitorului era pentru impietrirea inimii, pentru
formalismul literei, pentru pazirea stearpa a unei porunci, sterilitate
semnificata si prin pilda smochinului aflat fara rod, numai cu frunze.
Un asemenea formalism al Legii il denuntasera si Profetii. Ce-mi
foloseste multimea jertfelor voastre?, zice Domnul, prin gura
Profetului Isaia. Nu mai aduceti daruri zadarnice! Tamaierile imi
sunt dezgustatoare, lunile noi, zilele de odihna si adunarile de la
sarbatori nu le pot suferi. Insasi praznuirea voastra e nelegiuire
(Isaia I, 11-13).
Si mai profund exprima fixismul si formalismul Legii, Osea: Mila
voiesc, iar nu jertfa si cunoasterea lui Dumnezeu mai mult decat
arderile de tot (VI, 6). Dar tocmai adevarata cunoastere a lui
Dumnezeu o aducea Mantuitorul ca Fiu al Sau. Nimeni nu
cunoaste pe Tatal, fara numai Fiul. (Matei X, 27). Cat de revelator e
pentru noi, ca in timp ce fariseii cautau sa-L omoare pe Iisus
pentru ca facea acestea sambata (Ioan V, 16) si atitudinea lor ne
aminteste de episodul tragic din pustie, cand, un om adunand
lemne in ziua odihnei, a fost ucis cu pietre (Numeri XV, 32-36)
tocmai in aceste fapte socotite de ei sacrilegiu, Domnul descoperea
pe Dumnezeul Cel viu, Dumnezeul-iubire, Dumnezeul-mila, cum

profetise Osea, Dumnezeu care nu sacrifica, ci se sacrifica, pentru a

salva, pentru a da viata.
Si observatia imediat urmatoare a Sfantului Evanghelist Ioan:
Pentru aceasta cautau si mai mult iudeii sa-L omoare pentru ca nu
numai dezlega sambata, ci si pentru ca numea pe Dumnezeu Tatal
Sau, facandu-se-pe Sine deopotriva cu Dumnezeu (Ioan V, 10),
arata deodata si iubirea, dar si puterea dumnezeiasca cu care
savarsea Domnul faptele Sale mantuitoare: anume, in calitatea Sa
de Fiu al lui Dumnezeu. Era o legatura intre dezlegarea sambetei
si calitatea de Fiu al lui Dumnezeu. In aceasta calitate, putere si
autoritate divina, dezlega si elibera constiintele de pazirea
superficiala a unei legi, devenita statica si sterila; caci se prefera
respectarea ei oarba si stearpa, in timp ce se lasau mai departe
suflete in suferinta, in neputinta. Pe garbova, despre care Sfanta
Evanghelie semnificativ spune ca avea un duh de neputinta duhul
ii era neputincios, Mantuitorul o elibereaza in zi de Sabat, rostind cu
putere si iubire dumnezeiasca: Femeie esti dezlegata de neputinta
ta (Luca XIII, 12).