Benjamin Constant

(1770-1831)
In cadrul disputei dintre antici si moderni (sec XVII, incepe ca o disputa
literara) 2 partide care se infrunta: Partida Conservatoare (cu anticii) si
Partida Modernilor
Despre libertatea anticilor comparata cu cea a modernilor
Conferinta 1819, la Ateneul Regal din Paris
Sursa de inspiratie: Montesquieu (el insusi trata despre Anglia moderna si
vechea cetate Sparta)
Pt Montesquieu, constitutionalismul modernitatii era singurul care putea opri
anarhia si despotismul
Constant va vorbi mai mult de tema libertatii
Fiecare tip de libertate este in opinia lui Constant produsul institutiilor
specifice si al vietii din societatea respectiva
Constant va urmari natura progresiva a libertatii moderne
In societatile antice, libertatea reprezenta un privilegiu pe care nasterea il
putea sau nu conferi cuiva
Liberalismul modern cere distribuirea libertatii fara sa se mai tina cont de
originea familiala
Refuza sa apere statul liberal pornind de la niste trasaturi ale naturii umane
Constant inlocuieste mitul contractului social cu teoria schimbarii sociale
Statul liberal e cel mai potrivit pt a rezolva probleme societatii europene
In timpul Revolutiei Franceze, libertatea antica luata ca model de revolutionar,
a fost doar un pretext pt oprimare
Lectia pe care o au de invatat modernii este unirea participarii politice cu
independenta individuala
Apara sistemul reprezentativ pe care il defineste ca fiind descoperirea
modernilor
Caracterul specific al sistemului reprezentativ este cel mai bine pus in
evidenta daca il comparam cu autoguvernarea directa din cetatile antice
Reprezentarea politica se opune in mod direct oligarhiei si incurajeaza
participarea democratica
Acest sistem reprezentativ a fost creat tocmai pt a limita oligarhia fiind
inventat in perioada Revolutiei Franceze de catre Starea a Treia
Constant inlocuieste contrastul stabilit de Montesquieu intre monarhiile
moderne si republicile antice cu cel dintre regimurile reprezentative si cele
nonreprezentative
Potrivit lui Constant, in politica de cele mai multe ori, interesele sunt ascunse,
iar opiniile exprimate
Ideile cele mai acceptabile din punct de vedere moral pot fi utilizate in viata
politica pt a legitima atrocitati
Necesitatea si caracterul exceptional al circumstantelor pot fi intotdeauna
invocate pt a justifica abuzuri; asa s-a intamplat in vremea Directoratului,
cand s-au luat masuri in aparenta cu scopul de a consolida republica
El nu critica doar perioada Directoratului, ci si perioada restauratiei, regim in
care au fost puse in practica oprimarea si viclenia politica
Aparenta aplicare a legilor nu este decat o masca pt a legitima actiunile
arbitrare ale guvernului

In vremea revolutiei, multe legi retroactive au fost sustinute prin tratate

filosofice menite sa ascunda tocmai caracterul lor retroactiv
El observa ca asista la o dominatie a arbitrariului ipocrit sub toate formele
constitutionale
In vremea Revolutiei Franceze, libertatea a fost revendicata din toate partile,
dar aceasta revendicare nu a constituit decat un pretext pt ca opozantii
politici sa fie inchisi sau chiar executati
Sa demaste strategiile legitimarii oligarhice
Acest sistem de autolegitimare oligarhica este strans legat de ascunderea
intereselor private sub pretextul binelui public
Pt Constant, capacitatea teoriilor politice de a fi absolut convingatoare nu le
face sa fie intotdeauna si usor aplicabile
In privinta tuturor doctrinelor politice, trebuie sa ne punem intrebarea cui
slujesc ele
Constant incearca intotdeauna sa verifice daca o teorie politica reprezinta sau
nu o masca sau un pretext pt a legitima ceva profitabil sau favorabil pt
sustinatorul respectivei teorii
La fel se intreaba si cand critica teoria lui Rousseau despre suveranitatea
populara
Potrivit lui constant, aceasta teorie a suveranitatii populare a fost folosita in
perioada Revolutiei Franceze pt a legitima persecutiile, dand astfel nastere
spiritului anticivic
Dar filosofia lui Rousseau, in opinia lui Constant, este responsabila de
perioada terorii doar in masura in care a oferit subterfugii pt ura si teama
politica
Aceasta teorie a lui Rousseau a fost folosita pt a justifica ororile revolutiei,
ceea ce nu inseamna ca am putea nega cauzele imediate ale crimelor de care
s-au facut vinovati cei care detineau puterea
De altfel, pt Constant sustinerea populara de care s-a bucurat regimul
revolutionar (1873-1874) este in primul rand rezultatul fricii, dar si al
propagandei politice intreprinsa de iacobini
Trebuie sa observam importanta pe care o acorda Constant in analizele sale
pretextelor politice
Preocuparea lui pt a surprinde mecanismele ipocriziei publice si ale fraudei
politice explica pozitiile pe care le-a avut fata de democratizarea Frantei si
fata de teoria lui Rousseau
Alternativele politice care s-au manifestat in perioada post-revolutionara au
fost considerate fie democratice, fie antidemocratice
Astfel, iacobinii au fost considerati f democratici, partizanii prerogativelor
regale foarte antidemocratici, iar liberalii nu foarte favorabili democratiei
Putem prezuma, spune St. Holmes, ca problema sufragiului universal ii separa
in acea vreme pe adevaratii democrati de adversarii democratiei, insa
semnificatia sufragiului universal nu poate fi desprinsa decat printr-o
investigatie asupra continutului votului si asupra naturii institutiilor legate de
vot
Trebuie asadar sa cercetam dreptul opozitiei politice de a se organiza dpdv
politic si libertatea presei

Uneori, pozitiile luate in privinta chestiunii sufragiului universal pot fi

surprinzatoare pt ca ele nu sunt conduse de un adevarat atasament fata de
democratie
Adeptii prerogativelor regale (Partidul Ultra) au sustinut la un moment dat
ideea unui sufragiu generalizat intrucat credeau ca masele populare vor vota
impotriva republicii, sustinand astfel cauza contrarevolutionara si asadar
monarhia
Daca norma fundamentala a democratiei liberale este respectul fata de
opozitie, trebuie totusi sa observam ca sufragiul universal nu conduce in mod
necesar la o guvernare democratica
Sufragiul universal da nastere unei politici democratice doar acolo unde este
precedat de alegeri organizate in mod democratic
Pt Constant, care nu a fost considerat in epoca un democrat, ci doar un
liberal, vointa majoritatii este legitima doar daca ea nu incalca drepturile
minoritatii
In primii ani ai restauratiei, Constant considera ca drepturile electorale
trebuiau sa fie expresia dreptului de proprietate
Constant apara democratia in numele libertatii individuale, considerand insa
ca toti cetatenii ar trebui sa fie interesati de spatiul public
Guvernarea revolutionara care s-a identificat cu poporul nu i-a ingaduit
niciodata poporului controlul asupra lucrurilor politice
Opozitia lui Constant fata de democratie este strans legata de felul in care
acest concept a fost folosit de Rousseau
In privinta lui Rousseau, Constant lanseaza 2 tipuri de opinii: pt Constant,
filosofia lui Rousseau este un amestec absurd de principii favorabile monarhiei
si de opinii republicane
Acest lucru o face sa fie, dupa expresia folosita de Rousseau in Principii de
politica, corolarul tuturor formelor de despotism
Perioada Terorii reprezinta consecinta directa a principiilor Rousseau-iste
Din a doua perspectiva, Rousseau apare ca un geniu sublim, indragostit de
libertate si fiind primul care a facut popular
Constant impartaseste ideea lui Rousseau potrivit careia oamenii moderni
sunt divizati in ei insisi dupa o viata artificiala si exista mai degraba in opiniile
celorlalti decat pt ei insisi
Constant marturiseste ca se simte obligat sa il critice pe Rousseau in primul
rand pt teoria suveranitatii populare, dar atunci cand face acest lucru se simte
intotdeauna in dezacord cu el insusi
Filosofiile celor 2 autori difera in privinta multor aspecte, cum ar fi problema
reprezentarii, a rolului religiei, a valorii inegalitatilor naturale, a structurii celei
mai bune forme de guvernare, in privinta viziunii asupra comertului,
pluralismului sau patriotismului
Contrastul dintre atitudinile lor poate fi evidentiat daca ne uitam la statutul pe
care il are Sparta
Legislatorii Spartei nu permiteau poporului sa ia decizii fara sa fie asistat
(Rousseau)
Constant insa nu iubea modelul vietii spartane
Pt Constant, omul trebuie sa fie partial atat in domeniul public, cat si privat

Pt Rousseau insa, dihotomia public-privat nu este decat semnul slabiciunii si

al coruptiei care exista intr-o societate
Exista si puncte comune intre cei doi: criticarea vechiului regim, vazut de
amandoi ca un amestec de coruptie, de slabiciune si de putere arbitrara
Chiar daca ei identifica o problema comuna, solutiile pe care le adopta sunt f
diferite
Trebuie sa precizam ca imaginea lui Rousseau variaza in scrierile lui Constant
In primele sale scrieri, Constant respingea utopia spartana rousseau-ista pt
ca reactiona la anii terorii
Constant a adoptat o forma de constitutionalism ostila prerogativelor
ereditare , dar ostila si oricarei forme de dictatura
Libertatea liberala nu are nicio legatura cu privilegiile aristocratice
Viziunea sa asupra constitutionalismului este pusa in slujba unei societati
eliberata de principiul ereditar, ceea ce il face apropiat de Rousseau
Modelul fundamental al gandirii politice rousseau-iste este autocorectia
Rousseau construieste mai intai un ideal sau o imagine (de ex apara
suveranitatea populara nelimitata sau regimul vietii spartane)
Pt Constant, intreaga constructie se prabuseste pt ca e inaplicabila vietii reale
Pt Rousseau, suveranitatea nu poate fi nici alienata, nici delegata sau
reprezentata; aceasta inseamna ca suveranitatea descrisa de Rousseau nu
poate fi practic exercitata
A afirma faptul ca suveranitatea nu poate fi alienata inseamna a nega
principiul care tocmai a fost proclamat
Paradoxal insa, aceste slabiciuni ale filosofiei lui Rousseau arata in opinia lui
Constant, iubirea lui fata de om si mai ales fata de omul care se revolta
impotriva lui insusi si atasamentul fata de libertate
Am putea considera ca Rousseau si Constant tin de doua traditii politice f
diferite exprimate in modernitate: traditia lui Constant individualista (care il
are predecesor pe Locke), in vreme ce traditia lui Rousseau ar fi cea
colectivista (care va da nastere socialismului)
Potrivit lui Holmes, exista elemente individualiste si liberale chiar in operele
lui Rousseau si in special in Contractul Social
Tocmai aceste aspecte individualiste ale gandirii lui Rousseau au reprezentat
o atractie pt Constant
De cate ori critica vechiul regim, Rousseau abandoneaza limbajul colectivist si
organicist pe care il inlocuieste cu cel al individualismului, contractului si
consimtamantului politic
Putem intelege acum ca potrivit lui Constant, Rousseau nu este responsabil pt
declansarea Revolutiei Franceze
Exista in opinia lui Constant lucruri mai concrete care au dat nastere
Revolutiei Franceze: deficitul de populatie si difuzarea treptata a proprietatii si
a spiritului iluminist
Criticand initial teoria suveranitatii populare dezvoltata de Rousseau,
Constant formuleaza si propria sa opinie asupra statutului suveranitatii: pe de
o parte, societatea in ansamblul ei nu are dreptul sa exercite o suveranitate
populara nelimitata asupra vietii cetatenilor; pe de alta parte, societatea in
ansamblul ei este o fiinta abstracta si nu un agent politic
Dpdv obiectiv, societatea nu poate sa exercite nicio suveranitate

Pt Constant, conceptul de suveranitate ar putea duce f usor la o tiranie a

majoritatii si la o forma de conformism care ar distruge libertatea individuala
Pt a opri aceste lucruri, trebuie ca toti cetatenii sa participe la determinarea
scopurilor politice, cu toate ca el recunoaste ca nu toti sunt capabili sa puna
in aplicare legile
Prea mult spirit public sau lipsa acestuia sunt la fel de periculoase
Pt a nu avea astfel de lucruri sunt necesare discutiile publice
In absenta dezbaterilor publice, nu vom putea sti care sunt adevaratele
interese ale corpului politic si cum putem ajunge la binele comun
Premiza oricarei teorii constitutionale corecte este aceea de a avea o
guvernare limitata
Nu este suficient sa definim o buna ordine politica, ci trebuie sa stim sa
formulam si acele propuneri care vor ajuta la punerea in practica a teoriilor
politice

12 dec.
Premiza guvernare limitata in care sa nu existe un cumul de functii
Fragmente dintr-o lucrare abadonata 1800-1803
Reflectii despre constitutie 1814 pledoarie asupra monarhiei
constitutionale
Principiile de politica 1815
Aristotel daca pt Aristotel scopul care domina viata cetatenilor era chiar
scopul cetatii, pt Constant scopurile individului nu mai sunt aceleasi cu
scopurile politice
Omul liberal este un cetatean care se ocupa intermitent de politica
Scopurile pe care Constant le atribuie politicii sunt obtinerea pacii si a unei
guvernari reprezentative
In lumea antica, termenul grecesc de politeea nu insemna doar constitutie,
ci si cetatenie, viata cotidiana a cetatii, administratie, structura generala a
polisului
O astfel de constitutie era considerata viata sau sufletul cetatii
Omul politic din Grecia Antica era preocupat doar de ideea participarii civice si
de adeziunea individului la comunitate
Constitutionalismul liberal viziune centrata pe ideea de compromis politic si
de cooperare si nu mai cred in ameliorarea morala a cetatenilor prin mijloace
comunitare
Caracteristicile sistemului constitutional: alegeri populare directe,
inviolabilitatea reprezentantilor, existenta a doua camere parlamentare, un
veto al executivului, dreptul la disolutia parlamentului, un executiv
responsabil, o putere judiciara independenta, libertatea absoluta a presei
Legislatorul este presupus a avea dreptul de a initia legi si de a le abroga pe
cele vechi
Constant mai vorbeste si de crearea unei puteri neutre care sa rezolve
conflictele dintre executiv si legislativ
El incearca asadar sa ii gaseasca politicii o asezare institutionala, considerand
ca garantiile bazate doar pe virtuti personale sunt mult prea slabe
Constant ii previne pe constitutionalisti in privinta caracterului permanent al
imperfectiunii umane

El crede ca libertatea nu poate fi mentinuta acolo unde nu exista dominatia

politica a unei adunari alese
Constant elaboreaza o aparare f riguroasa a suprematiei legislative, fiind
convins ca partizanii democratiei au supraestimat gradul de reprezentativitate
al celei mai bune adunari legislative
Pt Constant, majoritatea reprezentantilor este intotdeauna o majoritate fictiva
in raport cu majoritatea numerica a celor care sunt reprezentati
Alegerea este intotdeauna preferabila principiului ereditar
Nucleul democratiei e reprezentat de separatia puterilor
In Fragmente dintr-o lucrare abandonata, Constant fixeaza scopul
legislativului de a exprima vointa nationala
Aceasta suprematie legislativa duce la respectarea suveranitatii, antreneaza
suveranitatea dreptului, care interzice caracterul retroactiv al legilor
Sistemul constitutional propus de Constant presupune ca legislatorii sunt in
principiu guvernanti, dar sunt guvernati in practica, in vreme ce membrii
executivului sunt in principiu guvernati, dar in practica sunt guvernanti
Niciun proiect constitutional nu va putea face sa coincida pe deplin interesele
celor guvernati cu interesele guvernantilor, insa intr-o constitutie durabila se
poate garanta intre anumite limite interesul efectiv al autoritatilor pt
respectarea legii
Existenta a doua camere parlamentare pt ca altminteri s-ar ajunge la ceea ce
el numeste despotismul unei singure factiuni
Intr-un astfel de sistem, minoritatile extremiste ajung sa controleze majoritati
moderate, iar camera unica va detine intreaga putere si va pierde contactul
cu electorii, devenind astfel indiferenta fata de protestele publice
Constant este partizanul bicameralismului si al unei puteri executive separate
nu doar pt a evita instaurarea tiraniei, ci si pt a asigura identitatea dintre
politica guvernului si vointa nationala
Legislativul nu are doar rolul de a crea legi, ci si acela de a alege executivul
Executivul la randul sau poate initia proceduri legislative sau sa isi exprime
veto-ul fata de legile promulgate de legislativ
Prin aceste masuri, Constant vrea sa instaureze responsabilitatea ministeriala
pt ca in opinia lui un ministru care nu mai este sprijinit de majoritatea
reprezentantilor nationali poate cu mare dificultate sa isi mai pastreze puterea
Cu alte cuvinte, ministrii trebuie sa demisioneze atunci cand nu mai au
sustinerea adunarii legislative
Chiar si intr-un regim monarhic, ministrii din jurul regelui trebuie sa se bucure
de incredere publica
Doctrina responsabilitatii ministeriale este consecinta suprematiei
legislativului intrucat Constant nu doar apara un regim constitutional, ci
sustine un regim parlamentar; aceasta nu inseamna ca executivul care
actioneaza in cadrul fixat de legislativ ar fi un instrument pasiv al acestuia
Reflectia lui Constant asupra caracterului inviolabil al legislativului se continua
cu o reflectie asupra dreptului de a dizolva adunarile reprezentative
Vrand sa instaureze un regim al suprematiei legislativului, Constant nu isi
propune sa impuna prea multe constrangeri executivului intrucat vrea sa
arate ca liberalizarea societatii nu va duce la anarhie, ci la pace

Arta constitutionala presupune convertirea aspiratiilor personale care trebuie

puse in slujba unei guvernari alese de majoritate
Separatia pe care o instituie intre executiv si legislativ nu inseamna ca
deputatii nu vor putea ajunge intr-o zi ministri
Daca Constant sustine independenta puterii judiciare, el este in acelasi timp
convins de caracterul rezonabil al distinctiei dintre persoana si functia pe care
ea o ocupa
Aceasta distinctie elaborata de el in profunzime provine din faptul ca viciul cel
mai mare al unei constitutii este acela de a nu le mai oferi alternative fostilor
membri ai unei puteri politice
Toti membrii partidelor politice pot fi asadar obligati sa demisioneze, dar acest
lucru nu trebuie sa aiba consecinte asupra vietilor lor private
Constant sustine asadar caracterul impersonal al statului modern, menit sa
contracareze nelinistile aduse de experienta revolutionara
Constant critica si proliferarea excesiva a legilor fara sa uite insa faptul ca
mania legislativa este specifica statelor reprezentative
Pt Constant, nr mare al legilor arata pe de o parte ca legislatorii vor
intotdeauna sa actioneze si pe de alta parte ca ei se cred intotdeauna
indispensabili
Reglementarile excesive nu sunt in majoritatea cazurilor cerute de cei
guvernati si au doar rolul de a face ca guvernantii sa nu para niciodata inutili
Elaborarea legilor va duce intotdeauna la dezbateri in jurul persoanelor
Daca Constant vede si anumite limite ale constitutionalismului, acest lucru
rezulta din convingerea sa ca intotdeauna cunoasterea este o resursa limitata
Constant justifica abolirea cenzurii prin faptul ca nimeni nu poate dispune
vreodata de o cunoastere care sa il faca sa depaseasca limitele in aceasta
privinta ale naturii umane
Regulile formale sunt atunci necesare pt a evalua faptele cotidiene, in vreme
ce procedurile sunt un remediu in fata imperfectiunilor cunoasterii umane
Perioada directoratului si regimului Napoleon nu au restabilit niciodata o
guvernare reprezentativa
Aceste regimuri nu au stiut sa mobilizeze resursele creatoare ale natiunii pt ca
doar adunarile reprezentative dau viata corpului politic
Guvernarea reprezentativa nu exista decat acolo unde libertatea si
independenta diferitelor pozitii politice sunt garantate la nivelul corpului
legislativ
Desi dezbaterile antreneaza uneori o lipsa de consens public, acest lucru
sporeste forta legaturilor sociale existente intr-o comunitate
Dezbaterile publice conduc in cele din urma la ameliorarea calitatii guvernarii,
libertatea acestora aratandu-se benefica atat pt electorat, cat si pt adunarea
aleasa
Dezbaterile ajung sa elimine spiritul de grup al unei adunari, spirit care poate
deveni periculos daca este prea exclusivist
Pt Constant, vointa generala este echilibrul care trebuie stabilit intre vointele
individuale asa cum interesul general este un compromis intre interesele
particulare si reprezentarea generala
Constant vrea pe cat se poate sa elimine eroarea in materie de judecata
politica si sa instaleze pe cat posibil adevarul printr-o piata libera a ideilor

In urma confruntarii acestor idei, se pot crea legi, mobilizandu-se pt aceasta o

cunoastere descentralizata
Libertatea are asadar o valoare f mare pt Constant, intrucat ea permite
evaluarea ideilor politice care la finalul acestui proces sunt cu mult
imbunatatite
Guvernarea reprezentativa este asadar capabila sa remedieze erorile politice
comise
Acesta este motivul pt care toate constitutiile liberale pun in joc mecanisme
de autocorectie
Principiul reprezentarii presupune ca fiecare reprezentant voteaza nu doar pt
interese private, ci si pt interese nationale
Daca principiul majoritatii trebuie sa domine sa adunari, unanimitatea insa
pare f periculoasa intrucat impiedica formarea unei opozitii care sa fie pe
deplin independenta
Constitutia se arata asadar a fi un mecanism de invatare publica si de
autocorectie guvernamentala
Constitutia nu este asadar doar un instrument de protejare a cetatenilor in
fata abuzului puterii
Elementul care conduce dezbaterile din interiorul adunarilor parlamentare
este opinia publica
Stephan Holmes considera ca opinia publica poate fi definita drept ecoul
libertatii antice prezent in cetatenia moderna
Dezbaterea publica libera este o modalitate de a-i implica pe cetateni in
guvernarea statului lor
Dezbaterea publica libera nu poate fi garantata decat atunci cand exista o
libertate deplina a presei care face posibila identificarea unei tari cu
constitutia ei, cu guvernarea sa si cu interesele sale publice
Daca opinia publica reprezinta viata statelor, putem spune ca dezbaterea
publica este expresia suveranitatii acestor state
Pt Constant, legislatia nu trebuie sa ii amelioreze dpdv moral pe cetateni
intrucat moralitatea nu este niciodata o sursa de armonie sociala
Antiliberalii monarhisti sau iacobini au vrut sa ii corecteze dpdv moral pe
cetateni prin legi care sa impuna si sa incurajeze practicarea virtutilor, insa
dupa Constant nicio guvernare nu poate avea pretentia de a intrupa toate
ideile morale ale tuturor cetatenilor pt ca exista in aceasta privinta prea multe
discordante intre ideile dominante
Ca liberal, Constant doreste existenta unei autoritati neutre care sa creeze o
ordine constitutionala plecand de la un compromis practic daca
constitutionalismul are nevoie de un consens minimal, trebuie sa observam si
importanta conceptului de neutralitate care antreneaza impartialitatea
procedurala
Aceasta impartialitate procedurala este fundamentala pt orice ordine
constitutionala moderna
Istoria a aratat, de altfel, caracterul utopic al unanimitatii morale
In locul unei utopii, Constant vorbeste adesea de o schimbare sociala pasnica
in care faptele
Constant isi propune sa elimine ceea ce este arbitrar din politica prin crearea
unei guvernari limitate

El vrea sa impuna adevaratele principii ale libertatii care se dovedesc

protectoare in raport cu toate partidele
Viziunea lui Constant in privinta dreptului comun este centrata pe ideea de
siguranta, iar libertatea este definita urmandu-l pe Montesquieu ca o forma de
siguranta personala
In acelasi timp, Constant crede ca egalitatea drepturilor indivizilor care
alcatuiesc corpul natiunii va fi conditia care va face posibila existenta
guvernarilor
Mai mult, actiunea guvernarii va fi determinata de participarea cetatenilor la
procesul elaborarii legilor
In lucrarea Principii de politica, el crede ca cetatenii nu se vor simti vizati de
institutiile politice daca acestea nu le vor solicita participarea prin intermediul
votului
Liberalismul de la inceputul sec al XIX-lea ia pozitie fata de principalele teme
aflate in dezbatere demnitatea omului, raportul dintre religie si spatiul
public, problema reflectarii adevarului la nivel politic
Majoritatea liberalismului de atunci au ca obiectiv principal definirea unei
ordini ideale in care educatia va avea un rol important, reusind sa limiteze
instinctele primare
Ordinea simte insa nevoia unui criteriu de separatie intre drept si nedrept si
de asemenea unui criteriu pt a descuraja actiunile nedrepte
Ordinile politice anterioare au vazut in puterea publica si mai ales in actiunea
statului un astfel de criteriu de departajare intre dreptate si nedreptate, insa
liberalismul de sec XIX nu mai are incredere in actiunea statului care prin
actiunile sale paternaliste poate aduce grave prejudicii libertatii
In aceasta privinta, liberalismul face 2 afirmatii: libertatea trebuie sa ii
apartina fiecarui cetatean, statul reprezinta o putere care poate fi corupta si
care are propriile sale scopuri
Liberalii au considerat ca opinia publica este cel mai bun mijloc de a atinge
treptat adevarul, dreptatea si valorile civilitatii
Opinia publica, cand nu e separata de reflectia filosofica, poate instala
suveranitatea dreptului
Asistam astfel, odata cu liberalismul, la transformarea raportului antic dintre
opinie si adevar
Liberalii ne propun un parteneriat intre adevar si opinie
Daca in principiu consimtamantul informat este necesar in materie de opinii,
exista si dreptuld e a exprima opinii ignorante sau singulare
Liberalii spera ca autoritatea evidentei va ajunge in cele din urma sa se
impuna in fata capriciului, in fata coercitiei sau a fricii
Opinia capata un rol pozitiv pt ca ea face in asa fel incat membrii societatii sa
fie condusi de dorinte rezonabile care sa ii lege intre ei, manifestand astfel
demnitatea omului
Problema grava pe care o antreneaza aceste consideratii despre opinie
vizeaza statutul adevarului
Putem presupune ca fiecare membru al societatii se poate crede in posesia
unui adevar superior fata de adevarul celorlalti

Intr-o astfel de societate in care fiecare membru va dispretui adevarul

celorlalti, formulele social politice care au stat la baza contractului social vor fi
inlocuite prin simplul concept de toleranta
Exista riscul ca suveranitatea dreptului sa poata fi dificil mentinuta acolo unde
libertatea tinde sa nu mai cunoasca limite
Liberalismul impartaseste cu crestinismul credinta in faptul ca oamenii nu au
o tendinta naturala inspre bunatate
Mai mult, liberalismul se teme la nivel social de inclinatia majoritatii oamenilor
spre nedreptate si spre iubirea de sine
In acest context, liberalismul aduce in discutie necesitatea unei mai largi
educari a oamenilor, manifestandu-si astfel credinta deplina in puterea
educatiei
In jurul anului 1814, putem afirma ca liberalismul in Franta nu era considerat
ca inevitabil, fapt care reprezinta o explicatie pt caracterul sau fragil
Tendintele de a impune acest curent in Franta nu au fost incununate cu succes
In acest context, liberali precum Constant sau Guisot au fost obligati sa
priveasca negativ atat Vechiul Regim, cat si incercarea revolutionarilor de a
instaura o republica a virtutii
Mai mult, acesti liberali au privit negativ experimentele constitutionale din
prima parte a sec XIX, cat si dezbaterile dintre adevar sau filosofie si opinie
Ne putem intreba in mod legitim in privinta posibilitatii de a reprezenta
aceasta societate dpdv politic
Oamenii din perioada restauratiei nu isi mai fac iluzii in privinta unor notiuni
precum vointa generala, drepturi naturale, contract de asociere sau putere
paternalista
Oamenii din vremea restauratiei sunt nevoiti acum sa formuleze o noua
politica pe un teren pe care nu mai exista nicio constructie
Este vorba in acelasi timp de o incercare de a opera in acelasi spatiu cu legi si
cu moravuri
Acest lucru in opinia lui Kelly nu dovedeste ca notiuni precum vointa sau
ratiunea sau istoria
Putem trage doar concluzia ca notiuni precum societate sau opinie se afla de
acum inainte pe de a intregul la indemana cetatenilor din cauza extremei lor
mobilitati
Politica liberala va deveni in aceasta perioada in mod fundamental o incercare
de a salva capacitatile interioare educabile ale omului, proiectandu-le in
exterior sub forma drepturilor
Libertatea in aceasta perioada apare si ca o forma de opozitie fata de
constrangerile exercitate de stat, iar autoritatea politica are de acum rolul de
a garanta libertatea individuala
Termenul de individ, de altfel, este f adesea prezent in scrierile lui Constant
Din acest termen, Constant ajunge sa descrie sfera privata ca fiind reglata de
calm si de odihna termeni proveniti din
Acesti termeni nu duc la izolarea individuala, ci reprezinta conditiile unei mai
bune forme de sociabilitate
Libertatea moderna este pt Constant un fapt inevitabil
In lumea moderna, oamenii nu isi mai gasesc o deplina satisfactie in
activitatile publice, insa Constant observa ca orice discutie despre libertatea

moderna duce la o dezbatere despre statutul drepturilor, care nu pot fi

garantate decat printr-o protectie constitutionala
Orice detinator al puterii va gasi ratiuni de a transgresa drepturile daca nu
exista o bariera impotriva abuzurilor politice
Constant defineste guvernarea ca pe o autoritate sociala intrucat orice
societate nu dispune decat de drepturile care pot fi in mod legitim exercitate
de catre guvern
Poporul este suveran intr-un mod activ doar prin intermediul reprezentantilor
sai oficiali