La ignci

de Mircea EliadeIlustrarea conceptului de proz fantastic

Situat n descendena fantasticului filosofico-miticeminescian, cel eliadesc transfigureaz
artistic ideile prozatorului-eseist (
ncercarea labirintului, Despre miracol i ntmplare
), cum ar fi : tentaia mitului, hierofania, dialectica sacru-profan, moarteaca iniiere. n toate
povestirile mele spune prozatorul naraiunea se desfoar pe mai multe planuri, ca s
dezvluie n mod progresiv fantasticul ascuns n banalitatea cotidian. Calitileartistice ale
acestui tip de proz sunt
profunzimea textului
(conferit de un subsidiar simbolic),
nivelul expresivitii
(unde este evident orchestrarea unor laitmotive, stereotipii definitorii, aluzii
muzicale,imagini vizuale sau olfactive),
categoria fantasticului,
reprezentat ca o consecin a incapacitiiomului modern de a gndi mitic, i
categoria personajelor
, format din iniiai i muli profani,evolund ntr-o existen fr sfrit, n care misterul este
metafora cortinei (n viziunea eliadesc, norice ins se afl, captiv, arheul, fiina perisabil a
omului nefiind dect icoana sa caricatural).Raportndu-i permanent la timpul istoriei, al
memoriei i al sacralitii, prozatorul i scoateeroii din durata profan i-i proiecteaz n
mitologie, restituindu-i, astfel, esenei lor zeeti. n acestlabirint de semne care este lumea,
indivizii i definesc destinul n raport cu aceste simboluri-mituri
[. ..] Schema cuprinde i pe cei care trind doar n planul raiunii practice, se ndoiesc de
existena miticului. Rolullor este important n naraiunea eliadesc: prin unicitatea i violena
lor, ei devin ageni ai istoriei profane i lesilesc s se manifeste. (Eugen Simion,
Scriitori romni de azi
, II)
Referine critice
Fcnd parte din aceast zon a prozei eliadeti,
La ignci

este o alegorie pe temamorii, o cltorie clandestin a eroului ntre real i ireal, ntre via i
moarte, pendulare ilustrat, structural, printr-o succesiune de secvene impregnate de
simboluri. n intrepretarea lui Sorin Alexandrescu, acesteepisoade, desprite grafic, n
numr de opt, constituie etapele distinctive ale aventurii lui Gavrilescu, perfectsimetric
organizate (I n tramvai, II, III la ignci; cele trei femei; IV- la ignci, <<visul>> ; V n
tramvai;la Voitinovici; VI acas; VII pe drum, n birj; VIII la ignci, plecarea final).
Deci , dup un episodintroductiv plasat n lumea cotidian, normal a lui Gavrilescu, urmeaz
trei episoade n lumea exterioar, acum<< anormal>>, dezorganizat i, n fine, rentoarcerea
la ignci i plecare definitiv dincolo.Pendularea lui Gavrilescu ntre Real i Ireal este deci
organizat dialectic: REAL <<IREAL>> <<REAL>> IREAL. Termenii externi ai
secvenei numesc <<ieirile>> i totodat <<intrrile>> dintr-un modde existen n altul.:
Realul, adic viaa cotidian obinuit a lui Gavrilescu, se epuizeaz n episodul I, o datcu
sosirea personajului n faa grdinii misterioase a igncilor; acesta <<iese>> din Real pentru
a <<intra>>, nmomentul urmtor, n <<Ireal>>, notat cu ghilimele pentru a fi difereniat de
momentul final, Ireal, ncomparaie cu care el nu reprezint o ieire definitiv din lumea
terestr, ci numai una intermediar, Gavrilescutrecnd din lumea cotidianului n cea vrjit a
igncilor, acest limb necesar. Al treilea <<Real>> desemneazntoarcerea ntr-o lume care a
pstrat numai aparena cotidianului, dar este plin de surprize, marcndnstrinarea fatal a
personajului. Toate cele patru faze ale aventurii lui Gavrilescu [. . .] reprezint faze ale
unuiitinerar spiritual, itinerarul dintre Via i Moarte, dintre Profan i Sacru, dintre lumea
<<de aici>> i lumea<<de dincolo>>. Acest parcurs identificat de Sorin Alexandrescu i
aezat n coerena scriiturii reclam o lecturcu cheie simbolic, o analiz a reverberaiei de
sensuri a fiecrui element epic.
Simbolistica personajului
Realitatea nou-creat prin tehnica de efasare a limitei real-ireal este cea aunui univers ficional
n care epicul se complic permanent cu problemele filosofice, eroticul fuzioneaz cuiniierea
n moarte, iar fiina uman este situat, n chip dilematic, ntre ratarea revocabil i
redescoperireaatitudinilor fundamentale fa de timp, eros, logos i moarte. Aadar, n fiina
care gliseaz permanent ntrefantastic i cotidian, ntre realitate i vis, numit arbitrar
Gavrilescu (sau poate sufixarea comun cu escu ar putea fi citit ca o coborre a
arhanghelului n obinuit i profan?), trebuie vzut expresia modern a luiOrfeu, rtcit ntrun timp profan i ntr-un spaiu care mai camufleaz sacrul. Tot aa, cele trei fete
potsimboliza ielele care fur minile unei firi de artist, pentru ca acesta s nu-i mai
gseasc reperele din real; pot reprezenta proiecii ale Parcelor, ale preoteselor indiene ori ale
Moirelor care-l supun pe erou la ndeplinireaunui ritual de mare trecere. De altfel, ghicitul
este o prob specific unor rituri de iniiere, echivalent, nmitologia noastr, cu vama (ortul)
luat celui care trece dincolo. Grecoaica, poate, i amintete de un spaiucultural, evreica, de
nelepciunea Cabalei, iar iganca se nfieaz sufletului de artist sub forma
ispiteisenzualitii. Btrna care pzete intrarea n bordei este un Cerber din veacul profan
bucuretean, ce deinesecretul intrrii ntr-un timp durativ, n afara segmentrilor subiective.
Astfel, dus de birjar, expresie a luiCharon, i cluzit de Hildegard nendoielnic, o alt
Beatrice - , Gavrilescu se sustrage tuturor ratrilor i se

Prof. Maria-Monalisa Pleea

re-unete cu esena sa, temporar rtcit ntr-o existen comun, rtcire redat simbolic prin
secvenalabirintului:Era o ncpere ale crei margini nu le putea vedea, cci perdelele erau
trase i n semintuneric paravanele seconfundau cu pereii. ncepu s nainteze, clcnd pe
covoare din ce n ce mai groase i mai moi, ca i cum ar ficlcat pe saltele, i cu fiecare pas
btaia inimii se accelera, pn cnd i fu fric s mai nainteze i se opri. nacea clip se simi
deodat fericit, parc ar fi fost din nou tnr, i toat lumea ar fi fost a lui, i Hildegard ar
fifost de asemenea a lui. i n lumea de afar sunt simboluri care se cer descifrate: vuietul
tramvaiului este unsemn al realului, ca i cldura, iar aceasta din urm l determin pe erou s
vrea altceva, cum ar fi umbra saurcoarea; parfumul frunzelor de nuc, aroma cafelei i
senzaia chinuitoare de sete sunt chemri ale unui universcare se cere cunoscut.
Statutul personajului
Simplificnd lectura textului la un nucleu semnificativ, tefan Bnulescu faceurmtoarele
observaii de coninut, cuprinznd n centru figura personajului:
La ignci
o nuvel de MirceaEliade, scris romnete, cu atmosfera de crepuscul bucuretean a anilor
de dinaintea celui de-al doilea rzboimondial, povestea unui personaj, vrjit de mitul
dragostei, un muzicant modest, candid, setos de puritate, atentla timpul existenei sale
interioare i prea absent la timpul cotidian i la nemiloasa lui scurgere, un om furat de jocul
fantastic dintre aceste dou timpuri, traversnd momente de tragic umilin care nu-i
maculeaz ns puritatea,cutndu-i dragostea pierdut i aproape trit pe care i-o regsete
abia n zarea unui vis, dar pe oculme de nesfrit, unde visul e vecin cu opusul existenei.
Furat de jocul destinului, Gavrilescu este restituitscriiturii i apoi lectorului prin coerena
secund a epicului dublu. Acest Orfeu modern este, n plan literal, unmodest profesor de
pian, iar n plan simbolic, expresia ratrii omeneti, imaginea generic a individului superior
care nu-i asum condiia tragic.Construit prin raportare la trei obsesii majore,

trecutul, colonelul Lawrence

i
cldura
, eroul triete oexisten labirintic, rateaz iubirea alegnd din delicatee, apoi vocaia din
pricina pcatelor din tineree i, ncele din urm, iniierea n moarte, neghicind regula
jocului. Condiia lui de ezitant n certitudinea realului esteconfirmat de firea de artist, iar
modul su de manifestare e locvacitatea, marcat stilistic de stereotipia preatrziu.
Caracterizare direct
Etichetarea muzicant, fcut de btrn, i se pare peiorativ i de aceeaintervine, corectnd
o percepie nedreapt a imaginii lui: Sunt artist. . .pentru pcatele mele am ajuns profesor de
pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pur. Triesc pentru suflet. . ..
Autocaracterizarea ia,deopotriv, forma orgoliului vocaiei i a lamentaiei din urm.n
circumstanele date (tentaia aventurii, cldura, ntoarcerea la Otilia, unde-i uitase
partiturile),grdina igncilor i apare ca un spaiu privilegiat, iar jocul lor se prefigureaz ca
ans de iniiere,ns,confruntat cu o lume plin de mistere, eroul devine confuz, pierde datele
realitii i este tentat s se elibereze prin relatarea tragediei vieii lui. Cltoria buimac
prin labirint echivaleaz cu desprinderea de materialitatea pe care o simte pentru ultima dat:
. . .dar i-a fost de-ajuns s-i opreasc doar cteva clipe privirile asupra unuiasemenea alcov,
ca s neleag c era o iluzie, c, de fapt, ceea ce vedea el erau dou sau tei paravane
separatecare-i mpreunau imaginile ntr-o mare oglind cu ape verzi-aurii. n clipa cnd i
ddu seama de iluzii,Gavrilescu simi c odaia ncepe s se nvrteasc n jurul lui i-i duse
din nou mna la frunte. Plcerea de avorbi este substituit, n aceast scen, prin teroarea de
obiecte pe care i era greu s le identifice.
Caracterizare indirect
ncercnd s se reintegreze ordinii iniiale din real, Gavrilescu nelege crealitatea l refuz,
c experiena din bordei a condensat timpul, care lui i-a scpat ca durat. Cum nu are
altsoluie dect revenirea n spaiul atemporal al igncilor, eroul i interiorizeaz
nepotrivirea cu realul iretriete expreriena ntrerupt, de data aceasta, ntlnind-o pe
Hildegard. Oferindu-i-se ansa de a rentregicuplul mitic, lui Gavrilescu i se prefigureaz, de
fapt, oportunitatea de a evita ratarea n dragoste prin trireaexclusiv n timpul memoriei.
Ultima secven l consemneaz n trecerea lui simbolic spre moarte, cluzit deBeatrice,
precum Dante odinioar.
Referine critice
Pentru a regsi lumea esenial, anterioar multiplicitii formelor spaio-temporale, bariera
timpului trebuie s cad naintea celorlalte (Nicolae Steinhardt) i are loc, astfel, trecerea
ntr-unstatornic dincolo(Eugen Simion), n care va retri, probabil, acel vis de poet.
Faptul c este artist i dicteazeroului o anumit percepie, el vede realitatea cotidian prin
oglinda iluziei, iar arta i este orgoliul de a fi,singura care l apr de profan. Oglinda
celorlali l rsfrnge contorsionat, oprind imaginea unui ins ridicol,stnjenit,cu gesturi
precipitate i de prisos: . . .scond pe rnd mai multe batiste umede dintr-un buzunar al

pantalonilor i trecndu-le metodic, una cte una, n cellalt buzunar sau aduga stnjenit
aezndu-i plria pe msu i ncepnd s depun n ea obiecte pe care le scotea din
buzunare.
Concluzie
Aa cum l propune textul, chip conturat direct (cu mna prins n minile ei. . .capulrezemat
de pern. . .cu ochi pe cer) sau dedus din attea ovieli, Gavrilescu este un suflet-artist prins
ntr-ohor a destinului,ai crui soli ignci, Moire i Parce i arat o clip ansa de a fi
cunoscut totul, dac ar fighicit regula jocului i dac existena n-ar fi fost dect o fars.

Caracterizarea lui Gavrilescu

Numele personajului este sugestiv pentru existenta si caracteristicile acestuia.Numele provine
de la Arhanghelul Gavril, sugerand aspiratia spre o existentaspirituala inalta. Personajul visa
arta pura, probabil sa atinga perfectiunea inmuzica sau in arta interpretarii la pian. Nu a
reusit acest lucru si a devenit unmodest professor de pian si a ramas toata viata un om comun,
un anonim, lucrureflectat de terminatia numelui sau -escu. Gavrilescu este un personaj call
(esteatras de lumea sacrului dar nu intelege ce i se intampla).Este un orfeu ratat care incearca
sa-si compenseze esecurile prin refugiul inreverie.. Este genul anonimului dominat de teama
si care nu s-a implinit niciprofesional si nici existential.Eroul a urmat studii universitare in
Germania si si-a dorit sa ajunga in domeniulmuzicii, fie un mare compozitor , fie un pianist
celebru. Declara mereu ca a visatarta pura , insa s-a complacut in statutul de profesor de
pian care pregatea inparticular copii din familiile bogate.Daca personajul ar fi activat intr-o
institutie ( scaoala, facultate) s-ar fi implinitprofessional pentru ca ar fi pregatit copii care
puteau sa devina oameni celebri.Statutul sau este acela al omului comun care castiga modest
de la oamenii bogati.Gavrilescu nu s-a realizat nici material, el a trait aproape de saracie.banii
castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita. A locuit toataviata intr-o casa
extreme de modesta, nu si-a permis nici un excess au vreo palcere.Nu a frecventat nici
cafenelele, nu a fost nici macar la carciuma. Sigurul lucru deprt pe care l-a avut el si Elsa a
fost un pian.Exista doua femei in viata protagonistului Hildegard, iubirea adevarata, , pe carea
considerat-o femeia vietii sale,si banala Elsa, femeia rutinei cotidiene intalnitaprin hazard
cu repercursiuni nefaste asupra existentei artistice a eroului, care ilhranise de cateva ori pentru
ca era student sarac. Casnicia lui nu este fericita, areun aspect formal. In plan afectiv,
Gavrilescu a avut deceptii. Totul s-a datorat friciisale si sentimentului de datorie gresit inteles.
A iubit-o pe Hildegard In modinexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de
Elsa.Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptatreciproc.
Elsa e o femeie simpla, fara pretentii intelectuale. Atasamentul ei fata deGavrilescu a fost de
suprafata, dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapidin Germania la rude, dup ace
Gavrilescu dispare.Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman. El
nu aavut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. Nu a avut prieteni,iar
relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. Ne facand nicim deosebit, nu aintrat in memoria
colectiva. Vecinii nu isi amintesc de el, iar ceilalti cu care a venitin contact l-au uitat foarte
repede.
Personajul a fost dominat de teama, el nu a intreprins nici o actiune care sa-Ipuna in valoare
calitatile de professor sau umane. Este genul de om timid, incapabilde gesture marete pentru
sine sau pentru cei din jur. Se defineste ca un om cult,politicos si comunicativ, insa toate

acestea sunt elemente de suprafata pentru calipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni
insignifiantiEste un personaj mediocru, un veritabil anti-erou ce nu poate sa ajunga initiat,
Inschimb isi regaseste trecutul. Fiind un om correct si familist pentru el saptiultigancilor este
tabu. Eugen Simion calsifica personajele eliadesti in functie deatitudinea lor in fata
misterului:1.Cei care stiu dar nu spun;2. Ei care nu cred (agentii istoriei profane,
reprezentantii spiritului ingust), din adoua categorie facand parte si Gavrilescu. Este un
artist camuflat in urmavicisitudinilor vietii intr-un rutinier professor de pian. Existenta sa
estedominate de logica dublului, bovarismul existentei artistice pure fiind dublatde tribulatiile
cotidiene accumulate sub zodiac pacatului umilitor.Motivul esecului de a trece in moarte e
usor de decriptat:ratacind in trecutprotagonistul ramane captive formelor vietii intr-un
perimetru al mortii in careintruparile nu mai au nicio relevant (este un ratat in viata si in
moarte).In mod simbolic eroul devine pentru o clipa artist la tiganci, pierzandu-sipartiturile,
cantecele ii veneau unul dupa altul, se apleca asupra pianului, parca arfi vrut sa rascoleasca
clapele, sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile in panteculpianului.