BAC Romana

Tema si motivul literar
Tema este construita dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment etc. n jurul carora
se ncheaga actiunea unei opere artistice.
Exemple: a iubirii, a naturii, a conditiei umane (viata, moartea, fericirea, suferinta, esecul
existential), a destinului omului superior, a aspiratiei spre ideal, a creatiei si creatorului, a jertfei
creatoare, tema timpului, a vrstelor (copilaria, adolescenta etc.), a raportului dintre om si
Dumnezeu, a istoriei, a eroismului, a luptei (pentru libertate, pentru dreptate).
Motivul literar consta ntr-un simbol, o idee, o imagine reluate sau subliniate cu
insistenta si care contribuie la definirea mesajului unei opere.
Exemple:
Obiecte: motive acvatice (izvorul, lacul, marea, ploaia, lacrima; apa vie/apa moartaalbastra,
crinul, trandafirul.; arborele sacru: teiul, salcmul, bradul, gorunul.); motive terestre (codrul,
gradina, muntele, dealul), motive astrale (steaua, luceafarul, luna, soarele, norul); motivul
obiectelor fermecate (palosul fermecat, armura tatalui, oglinda, peria, basmaua.) obiecte
simbolice (cartea-simbol cultural, treapta-simbol ascensiv, oglinda-simbol al reflectarii n
constiinta, cheia-accesul, calea, solutia, lacatul-interdictia, masca-aparenta, jocul, rolul, plugul-
munca, ochiul-cunoasterea prin contemplare, buzele-rostirea, cunoastere prin cuvnt, sarut, inima-
iubirea).
Motive cromatice: verdele-viata, tinerete; albul-puritate, ideal; negrul-simbol al mortii.
Cifre: zero (nimicul, golul, vidul, perfectiunea increatului), unu (cifra sacra- Divinitatea
nepereche), doi (pereche, cuplul originar), zece (totalitate=fiinta + nefiinta:
1+0), doisprezece (ciclu temporal/anul cosmic), trei, sapte, noua (cifre fatidice).
Sentimente: dorul, suferinta, bucuria, comuniunea om-natura, aspiratia spre ideal, nostalgia
absolutului, raul existential, spleen-ul, solitudinea, fascinatia mortii, uitarea prin somn/visare;
Actiuni/situatii arhetipale: vnatoarea magica, transhumanta, calatoria initiatica,

coborrea n infern, zborul, calcarea interdictiei, lumea ca teatru, viata ca vis.
Personaje: mitologice: Orfeu, Prometeu, Ulise, Hercule, Sisif. biblice : Isus, Lucifer, sarpele,
Adam, Eva, Cain si Abel, Iuda, magul, profetul. folclorice : Zburatorul, Manole, ciobanul mioritic,
haiducul, cinele credincios, Fat-Frumos, Ileana Cosnzeana, calul nazdravan, zna, ursitoarele,
zmeul, strigoiul, ielele.din literatura culta: Oedip, Hamlet, Romeo si Julieta, Don Quijote, Don Juan,
Faust.
Modele mitice/ legendare: mitul cosmogonic, mitul jertfei pentru creatie, al destinului
christic, al pasarii Phoenix, motivul labirintului, pacatul originar, pactul cu diavolul.
Aforisme: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus.
Motivul literar central (care ordoneaza viziunea) - impus prin repetitie - laitmotiv.
Genurile literare
Genul epic
Genul epic cuprinde totalitatea creaiilor epice adic acele opere literare in care autorul
isi exprima indirect sentimentele prin povestirea unor fapte, a unor intamplari si prin
intermediul personajelor.
Particularitati :
1.Genul epic cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte.2.Orice opera epica are
3 elemente definitorii:
narator, aciune, personaje.
3.Modul de expunere predominant al acestor opere este
naraiunea.
4.Naratorul este cel care povestete (nareaz, relateaz) intamplarile:
a)
Naratorul poate fi autorul sau unul dintre personaje
b)
Relatarea se poate face la
persoana a III-a
sau la persoana
I
c)
Povestitorul se detataseaza de faptele relatate si este obiectiv.
5.
Aciunea este constituita din totalitatea faptelor relatate:
a)
Are o mare mobilitate in timp si in spaiu
b)
Se caracterizeaz, in general, prin unitate compoziionala, intamplarile povestite constituindu-
se in momente ale subiectuluiliterar
6.
Personajele sunt ageni ai aciunii, cat si purttoare ale mesajului autorului:
a)
Ele prezint o mare diversitate, in funcie de numeroase criterii de clasificare
b)
Difer si ca numr, in funcie de amploarea si complexitatea aciunii
7.
Toate aceste caracteristici
se ntlnesc att la operele populare, cat si la cele culte.

8
. In folclor, genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:
a)In versuri: x.
balada (cntec btrnesc)
x.
legenda
x.
epopeea
x.
fabula
x.
cntecele obiceiurilor calendaristice si de ceremonial (pluguorul, oraia de nunta)
b)In proza:
anecdota,schita,nuvela,povestirea,romanul,reportajul,eseul,memoriile,amintirile,jurnalul
Genul liric
Termenul liric isi are originea in cuvantul grecesc lira.2. Genul liric cuprinde toate operele
literare in care gandurile, ideile si sentimentele sunt exprimate direct.Se caracterizeaz prin
prezena eului liric(sintagma obinut prin substantivizarea pronumelui la pers.Isg.) care
denumete vocea care exprim gndurile i sentimentele poetului. Mrcile lexico-gramaticale
n textul poetic fiind verbe i pronume la pers.I sg.i pl. i la a II-a sg,dativul etic,valoarea
afectiv a unor derivatelexicale(diminutive, augumentative), substantivele la cazul vocativ,
superlativele stilistice ale adjectivuluiVersificaia nu este obligatorie (exist i proz liric),
dei genul liric este n majoritate genul poeziei3. Specii ale genului liric au aparut inca din
antichitate.4. Trasatura comuna a operelor lirice este manifestarea directa a sentimentelor.5.
Lirica este o poezie a prezentului, are in centrul ei viata oamenilor si urmareste succesiunea
unei varietati de sentimente.6. Speciile genului liric se individualizeaza prin: a) felul in care
poetul isi exprima sntimentele in stransa legatura cu diferite aspectedin realitate b)
prin procedee artistice folosite7. Speciilegenului liric popular :doinele, cantecele
(care pot fi satirice, sociale, de dragoste, de leagan sau romante), bocetele
sistrigaturile.Speciile genului liric cult:a) lirica cetateneasca:-

imnul,oda,psalmul, pamfletul,epigrma b) lirica intima:- elegia,cantecul, romanta, meditatiac)
lirica peisagistica:- pastelul,idila8. Creatiile lirice sunt compuse, de obicei in versuri, dar pot
fi si in proza.9. Poeziile lirice se pot clasifica dupa un criteriu structural, in: a) sonet b) rondel
c) gazel d) glosa
Genul dramatic
-ca denumire termenul provine de la cuvantul drama care inseamna actiune;- prin definitie
opera dramatica este scrisa cu un scop prcis si anume de a fi pus in scena;-intamplarile nu
sunt relatate ci ele se desfasoara in fata cititorului;- modul de expunere specific este dialogul,
prin care personajele comunica idei, sentimenete, conceptii- naratiunea si descrierea au un rol
secundar, ele aparand in indicatiile scenice sau fiind legate de vorbirea directa
a personajelor - apar indicatiile scenice (didascaliile)care aduc precizari legate de loc, timp,
atmosfera sau stari sufletesti-structural operele dramatice sunt impartite in acte si scene :
actele reprezinta diviziuni care structureaza subiectul, reprezentand oetapa a desfasurarii
actiunii- scenel sunt subdiviziuni ce marcheaza intrarile si iesirile personajelor din scena-
indentificam in opera dramatica un conflict deosebit de puternic si dynamic. Adesea
conflictului principal i se subordoneaza oseriede conflicte secundare. De asemenea putem
vorbi despre un conflict exterior dar si de unul interior.- specii literare ale genului dramatic
sunt : comedia, drama, tragedia, tragic-comedia, vodevilul, melodrama
Tipuri de personaje
* Personajele principale sau centrale sunt vitale pentru dezvoltarea si rezolvarea
conflictului. Cu alte cuvinte, intriga si actiunea se invart in jurul acestora.
* Personajele secundare ajuta la completarea personajele principale si ajuta la
derularea evenimentelor.
* Personajele dinamice se schimba in timp, de obicei, in urma rezolvarii unui conflict
central sau dupa ce se confrunta cu o criza majora. De obicei, personajele dinamice tind
sa fie personajele principale mai degraba decat cele secundare, pentru ca rezolvarea
conflictului este rolul major al personajelor centrale.
* Personajele statice nu se schimba in timp; personalitatea lor nu se transforma si nici

nu evolueaza.
* Personajele complexe sunt oameni cu stari conflictuale si contradictorii.

* Personajele plate sunt opusul celor complexe. Aceasta personalitate literara este
notabila pentru o singura trasatura principala.
* Personajele stereotip sunt acelea care au devenit conventionale prin utilizarea
repetata in diverse tipuri de povestiri. Sunt instantaneu recunoscute de cititori sau
membrii audientei. Exemple de persoanaje stereotip: femme fatale, detectivul cinic, dar
moral, omul de stiinta nebun, tocilarul cu ochelari, etc. Aceste personaje sunt in mod
normal unidimensionale plate, dar, uneori au stari conflictuale profunde. De exemplu,
Hamlet.
* Protagonistul e personajul principal. Acesta nu este intotdeauna o persoana
admirabila, pozitiva, poate fi un anti-erou; cu toate acestea, trebuie sa ceara implicare
din partea cititorului sau chiar empatie.
* Anti-eroul este, de obicei, protagonistul, caruia ii lipseste nobletea conventionala a
mintii si care se zbate pentru valori care nu sunt considerate universal admirabile.
* Antagonistul este personajul (sau chiar situatia) opozant/a protagonistului. Cu alte
cuvinte, este obstacolul pe care protagonistul trebuie sa-l depaseasca.
* Personaj simbolic poate fi oricare dintre ele, a carei existenta reprezinta o idee
majora sau aspect al societatii. De exemplu, in Stapanul mustelor, Piggy este simbolul
atat al ratiunii, cat si al slabiciunii fizice a civilizatiei moderne; Jack, pe de alta parte,
simbolizeaza tendintele violente, pe care William Golding le considera parte din natura
umana.
------Modaliti de caracterizare:
Caracterizare direct (autorul comunic direct trsturile difinitorii ale

personajului):
Din spusele naratorului: fapte semnificative, atitudini relevante, opoziie cu
alte personaje, date biografice, portret fizic, gesturi.
Autocaracterizare: monologul interior, introspecia, mrturia direct,

sincer, confesiunea, autoanaliz prin gnduri, sentimente, fapte, limbaj,
referire la detalii biografice;
De ctre alte personaje: atitudinea i aprecierea personajului de ctre
alte personaje din oper;
Caracterizarea indirect (deducerea unor caliti umane particulare)
Prin aciunele n care autorul i-a angajat personajul, fapte;

Modul personajului de a gndi i a se manifesta;
Particularitile de limbaj i abilitile de comunicare prin care autorul i-
a prezentat personajul;
Mediul, ambiana n care triete i activeaz personajul;
Numele;
mbrcmintea;
Exemple:Oricare dintre, cu citatele ilustrative:
Prin cuvintele autorului: avea simul umorului; s-a nscut pentru a fi liber;
Prin faptele relevante ale personajului: balansa cu dibcie; a protestat; s-
a fcut a uita invitaia; s-a hotrt; a rs; a poruncit; a pornit n urma;
Prin modul n care este perceput de alte personaje: boierii... ngrozindu-
se; Divanul a venit cu plecciune
Prin sentimentele personajului: era o stare de lucruri oarecum njositoare
dup frmntri grele i ndelungate; avea impresia c ei stau la pnd;
Caracterizarea direct prin spusele naratorului, prin procedeele; portret
fizic, fapte semnificative, atitudini relevante, gesturi, date biografice.
----------------Tipuri de perspectiva narativa

*daca textul este scris la persoana a III-a: perspectiva obiectiva,
naratiunea realizandu-se la persoana a III-a, din perspectiva unui narator
ominscient, omniprezent si extradiegetic, iar viziunea este auctoriala
*daca este scris la persoana I:perspectiva subiectiva, naratiunea fiind
scrisa la persoana I, din perspectiva unui narator intradiegetic(personaj
sau martor, in functie de context); viziunea este actoriala
Specii epice:
-Romanul-specie a genului epic in proza ,de mari dimensiuni, cu o actiune complexa
desfasurata pe mai multe planuri cu o intriga complicata progresiv la care particip
personaje bine individualizate.
-Nuvele-specie a genului epic in proza ,de dimensiuni medii, cu un conflict epic concentrat,
interesul naratorului fixandu-se asupra persoanajului, surprins in evolutie in mediul sau de
viata.
-Basmul- specie epic n proza in care se povestesc intamplari fantastice puse pe seama
unor personaje cu nsusiri supranaturale,pozitive si negative.
================================================
================================
Stilul direct (vorbirea directa): - Este o modalitate prin care se
reproduce fara modificari replica unui personaj, respectandu-se
intonatia specifica. Marcile specifice stilului direct mut: - Linia de dialog
sau ghilimelele pentru diferentierea secventei dalogate; - Semnul
exclamarii; - Semnul intrebarii; - Punctele de suspensie. Prezenta
verbului dicendii , care leaga replica personajului de naratiune.
Stilul indirect(vorbirea indirecta): - Este o modalitate prin care se

pastreaza doar continutul vorbirii personajului nu si forma (trecerea la
vorbirea directa) Verbele si pronumele la persoana I si a II-a sunt
trecute la persoana a III-a
Stilul indirect liber: -Este o formula mixta intre vorbirea directa si

vorbirea indirecta (gandurile personajului sunt redate de catre
narator)Caracteristicile acestui stil sunt: Lipsa verbului de declaratie si
de relatie se ambiguizeaza vocea personajului si a naratorului.
1. Genul dramatic
2. De la Wikipedia, enciclopedia liber
3. Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi ulterior reprezentate
pe scena unui teatru. De aceea, operele dramatice presupun o limitare n timp i spaiu a
aciunii reprezentate. n operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa n
jurul creia se dezvolt aciunea, bazat pe mprejurri, pasiuni i caractere care se
ciocnesc. Personajele textului dramatic comunic prin intermediul dialogului i
al monologului, autorul neintervenind dect n indicaiile scenice (regizorale). Indicaiile
scenice apar ntre paranteze sau n subsolul paginilor i se refer la ac iunea
personajelor, la gesturi, la decor, la mimic etc. Personajele iau cu totul locul autorului, a
crui intervenie indirect se manifest prin indicaiile de regie, care se
numesc didascalii.
4. Caracteristici[modificare | modificare surs]
5. Operele aparinnd genului dramatic au trsturi specifice:
6. prezint o structur specific: replici, scene, acte (sau tablouri)
7. replicile sunt precedate de numele personajului care le rostete
8. singura intervenie a autorului se face prin didascalii (indicaii scenice)
9. modul de expunere predominant este dialogul sau monologul
10. ---------------------Specii Dramatice-------------

11. Comedia specia genului dramatic, care satirizeaz ntmplri, aspecte
12. sociale, moravuri, prin intermediul personajelor ridicole, confruntate cu
probleme lipsite de importan ( confuzii, nenelegeri, exagerri ale unor
ntmplri ); scopul este ndreptarea defectelor umane i sociale prin rs,
avnd,
aadar, rol moralizator; principalul mijloc artistic fiindcomicul ( categorie
estetic incluznd situaii i personaje ridicole, vicii i moravuri fiind
sancionate prin rs i urmrindu-se, astfel ndreptarea acestora) care
ilustreaz
contrastul dintre esen i aparen, dintre sincer i derizoriu, dintre iluzie i
realitate, dintre efort i rezultatele lui, dintre scopuri i mijloace.
13. Eseu tema si viziunea lume text dramatic

postbelic
14. Pentru a prezenta tema i viziunea despre lume reflectate ntr-o oper dramatic aparinnd
perioadei postbelice, trebuie s remarcm c n istoria evoluiei teatrului au existat cteva
momente de ruptur, care au condus la inovarea structurilor dramatice tradiionale.
15. n literatura romn postbelic, speciile dramatice tradiionale nu se mai disting i, n general,
se estompeaz limitele dintre epic, liric i dramatic. Estomparea granielor n dramaturgie este
anticipat de cteva forme teatrale lansate n modernismul interbelic, cum sunt comedia
absurdului ( Gheorghe Ciprian ), comedia liric i sentimental (Mihail Sebastian ), drama
expresionist sau drama mitic ( Lucian Blaga, G. M. Zamfirescu), comedia tragic ( Mihail
Sorbul ) etc. Se cultiv: teatrul suprarealist, care parodiaz simboluri, convenii literare ale
anumitor specii i folosete automatismul verbal; teatrul istoric, avnd drept caracteristici
demitizarea istoriei, parodia clieelor ( destinul naional ), cultivarea comicului bufon i
burlesc, dar i gravitatea meditaiei care transpare sub aspectul ludic ( Marin
Sorescu, Rceala, A treia eap ); teatrul parabolic, care prezint, n form alegoric,
poveti despre libertatea i limita uman, impune motivul spaiului nchis, se distinge prin
ironie i lirism ( Marin Sorescu, Setea muntelui de sare ); farsa tragic, prin care se
parodiaz structuri ale tragediei i se cultiv absurdul, comicul i burlescul. Teatrul
postmodern va impune noi structuri dramatice, dizolvnd subiectul i deconstruind
personajul. Teatrul postbelic e caracterizat de sintagma anti: se vorbete despre antiteatru,
antiliteratur, antipiese.
16. Piesele de teatru asociaz elemente comice i elemente tragice ( pn la suprapunere), reiau
n sens parodic structuri ale teatrului anterior ( personajul, conflictul, tipuri de personaje
consacrate, cum ar fi confidentul, mesagerul, primul amorez ), practic impuritatea stilului (
se mbin frecvent stilul nalt cu cel familiar i chiar argotic ). Foarte des, autorii recurg la
metateatru, implicit sau explicit, ceea ce denot evoluia nivelului de receptare a textului. n
aceste condiii, este aproape imposibil de clasificat teatrul contemporan n tipuri sau de stabilit
o formul de identificare a ctorva specii teatrale. Teatrul st sub semnul absurdului, care
produce o ruptur fa de teatrul clasic.
17. Fragmentarea fabulei, lipsa dialogului, abandonarea definitiv a scriiturii literare sunt alte
caracteristici ale teatrului modern. Teatrul nu mai este discurs n jurul unei aciuni, nici
limbaj al ideilor sau cmp de probleme; el nu mai face demonstraia analitic a condiiei
umane, nu mai vorbete de angoasele i incertitudinile umane, ci le arat. Subiectele sunt
apropiate de cotidian, nararea se face pe baza unor tablouri succesive, fr legtur ntre ele.
Aciunea scenic se construiete pe nararea discontinu, pe tablouri disparate, decupate,
care, ntr-un final, concep un sens, ducnd spre o viziune ordonat. Monologul sufer o
modificare n modul de organizare: personajele se succed i se ntlnesc fugitiv n scen, i
recit monologul, fr a exista ntre ele eventuale puncte comune ( reprezint, de exemplu,
puncte de vedere diferite asupra realitii privite sau trite divers
18. Personajele sunt stilizate, nu au tipicitatea caracterologic sau social din dramaturgia
epocilor anterioare. Renunarea la psihologia verosimil a personajului se produce treptat,
ncepnd cu simbolismul i cu expresionismul. Personajele nu au, uneori, identitate, alteori
identitatea stranie este sugerat prin nume Runa, Rilda, Hunar, Mira, Gman sau devin
personaje generice ( Mama, Fiul, Btrna, Paznicul ).
19. Este interesant de observat c teatrul modern revine la funcia sa etimologic de spectacol,
prsind cmpul literaturii i redescoperind posibilitile de a-l emoiona pe spectator prin
mimic, muzic, scene simbolice, patetic exterior. Spectatorul nsui devine parte a
reprezentaiei, comunicnd cu actorii prin desfiinarea granielor dintre scen i sal, ntr-o
revenire la funciile procesiunilor din perioada antic.
20. Iona, de Marin Sorescu, este una dintre piesele reprezentative pentru formele de
manifestare ale teatrului modern. Integrat ntr-o trilogie, Setea muntelui de sare,
cuprinznd parabole pe tema destinului uman, piesa este structurat la nivel compoziional n
patru tablouri, n care apar trei personaje: Iona, Pescarul I, Pescarul II ( cele din urm fr
nicio replic n text ). Renunnd la conveniile de compoziie ale textului dramatic aciune,
dinamism, dialoguri care determin evoluia aciunii , piesa lui Marin Sorescu este o
metafor pe tema destinului uman, dup cum mrturisea nsui scriitorul: mi vine s spun
c Iona sunt eu Cel ce triete n ara de Foc este tot Iona, omenirea ntreag este Iona,
dac-mi permite. Iona este omul n condiia lui uman, n faa vieii i n faa morii. Aadar, ni
se propune o alt formul de spectacol dramatic. Pentru c, n opinia lui Marin Sorescu,
teatrul este el nsui o form a poeziei, metafor concretizat, imagine complex la diverse
niveluri de semnificaie i asociere, de la cel mai rudimentar concret la cel mai ezoteric
abstract.
21. Consecvent n ilustrarea noii formule teatrale, autorul valorific elemente din mitul biblic al
lui Iona, dei personajul creat de Marin Sorescu nu a svrit nici un pcat pe care s-l
ispeasc. Singura lui vin este condiia uman, n limitele creia triete, intuindu-le, dar
neputnd s le depeasc. Dac profetul biblic i recunotea neputina de a exista n afara
cuvntului divin, Iona din teatrul modern monologheaz n deert. Modificnd mitul biblic
din perspectiva vieii contemporane, autorul creeaz un personaj atipic, simbol al
individului nsingurat, al crui strigt e o ncercare de regsire a identitii. El nu
vorbete cu Dumnezeu ns, ci cu el nsui. Iona lui Marin Sorescu nu e un profet, care se
mpotrivete poruncii divine i este pedepsit, ci un pescar umil. De aici, singurtatea absolut
a personajului, care nu are nici un interlocutor simbolic, pescarii care trec prin scen,
anonimi, nu intr n dialog cu Iona, purtndu-i povara cotidian. Pescarul Iona se afl n faa
mrii, i simte mirosul, briza i mngie obrajii, i totui, aceast mare rmne intangibil, e o
iluzie, pe care personajul crede c o poate atinge. Eroul triete ntr-o permanent ateptare,
a petelui fabulos. ncercnd s-i nele destinul, pescarul i aduce de acas un acvariu, ca
s-i creeze iluzia propriei utiliti. Jocul n care se nscrie este, ns, acela al unei viei
nchise. Soarta lui accentueaz una dintre temele fundamentale ale dramaturgiei
moderne lupta cu moartea.
22. n aceste circumstane spaiu scenic limitat ( Iona se afl n interiorul burii unei balene ),
absena interlocutorilor , conflictul principal al piesei este interior. Prin tehnica
monologului ( dislocat ), autorul evideniaz micarea sufleteasc a personajului, care ca
orice om foarte singur, vorbete tare, cu sine nsui, i pune ntrebri i-i rspunde, se
comport tot timpul ca i cnd n scen ar fi dou personaje. Se dedubleaz i se strnge
dup cerinele vieii sale interioare i trebuinele scenice. Scena nfieaz nenumrate
buri de pete, unele despicate, altele ateptnd s fie despicate, ntr-o ncercare de
eliberare mereu sortit eecului. Aadar, Iona e prizonier, nghiit de o balen. Neacceptnd
destinul ca pe o fatalitate, Iona se zbate pentru a iei din aceast situaie, pentru a gsi o
soluie, reflectnd, pe msur ce nainteaz, asupra condiiei umane, a raportului om
divinitate, a iubirii. Prin aplecarea nspre sine, personajul ncearc s refac elementele
caracteristice unei realiti familiare, n plin atmosfer absurd. Spintecnd burta
balenei, pentru a gsi o ieire, Iona intr n spaii din ce n ce mai limitative, iar gestul su se
dovedete inutil, pentru c absurdul nu are i nu poate avea soluii raionale. Orizontul lui Iona
se definete ca un ir nesfrit de buri, sugernd, simbolic, limitarea condiiei umane. Iona
nsui vorbete despre existena uman ca despre un eec: ne scap mereu cte ceva din
via, de aceea trebuie s ne natem mereu. De altfel, personajul lui Marin Sorescu are darul
de a rosti adevruri profunde ntr-un limbaj nonsentenios, simplu. Fiecare dintre cele patru
tablouri o ultim concesie fcut structurii dramatice tradiionale conine cte o replic
memorabil: Apa asta e plin de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, petii, notm
printre ele, att de repede, nct prem glgioi. Visul nostru de aur e s nghiim una,
bineneles, pe cea mai mare. Ne punem n gnd o fericire, o speran, n sfrit, ceva
frumos, dar peste cteva clipe observm mirai c ni s-a terminat apa. ( tabloul I); Dac a
avea mijloace, n-a face nimic altceva dect o banc de lemn n mijlocul mrii. [] Ar fi ca un
loca de stat cu capul n mini n mijlocul sufletului ( tabloul al II-lea ). ). Eu cred c exist, n
viaa lumii, o clip cnd toi oamenii se gndesc la mama lor, Ne scap mereu cte ceva n
via, de aceea trebuie s ne natem mereu, Un sfert din via l pierdem fcnd legturi
ntre idei, ntre fluturi, ntre lucruri i praf ( tabloul al III-lea ); Cum se numeau btrnii aceia
buni, care tot veneau pe la noi cnd eram mic? [] Cum se numea drcia aceea frumoas i
minunat i nenorocit i caraghioas, format din ani, pe care am trit-o eu? (tabloul al IV
lea).
23. Iona nu este un personaj tipic pentru un text dramatic. De altfel, n condiiile n care
ntregul text nu reliefeaz o aciune, ci urmrete evoluia unor stri sufleteti, conflictul
devine atipic. Iona i ncheie cutarea mrii i a nadei celei mari printr-un gest decisiv.
nelegnd c nu demersul cunoaterii sau al depirii limitelor proprii este greit, ci modul n
care este acesta condus, Iona ndreapt cuitul cu care spintecase burile de balen spre
propria burt: Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greit-o. Trebuia s-o ia n partea cealalt.
[] E invers. Totul e invers. Dar nu m las. Plec din nou. De data aceasta, te iau cu mine. Ce
conteaz dac ai sau nu noroc? E greu s fii singur. Gestul final al lui Iona a fost interpretat
n mai multe moduri: poate sugera dubla identitate a individului n labirintul vieii jucrie a
destinului (prizonier n burile succesive ), dar i destin propriu zis ( Iona i spintec burta
ntr-un gest care afirm libertatea absolut a oricrui individ ). S-a afirmat (Eugen Simion ) c
sinuciderea nu este, n cazul lui Iona, o soluie a ieirii din comedia existenei, cum este n
cazul eroilor lui A. Camus. Pe eroul lui Marin Sorescu l preocup posibilitatea ieirii din
ceva, o dat nscut, iar personajul fiind convins c moartea nu e dect un prag simbolic, un
nou capt de drum. n esen, nu att asumarea morii ca rezolvare a unui destin limitat
conteaz, ct mai ales afirmarea revoltei ca atitudine polemic fa de un destin insumabil.
Tragicul nu rezid n moartea propriu-zis, ci n curajul confruntrii destinului propriu ( omul
jucrie a destinului ) cu destinul lumii. Regsirea identitii (Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt
Iona) este echivalent cu descoperirea unui adevr simplu: orict de limitativ ar fi condiia
uman, omul e liber att timp ct se descoper/cunoate pe sine. Imposibilitatea de a se
da un singur rspuns acestui act susinnd o alt caracteristic a teatrului modern:
pluralitatea sensurilor, finalul deschis interpretrilor.
24. Piesa lui Marin Sorescu propune cititorului un conflict atipic i un personaj original. Caracterul
simbolic al situaiilor reprezentate susine caracterul de metafor scenic al textului, structurat
sub forma unui amplu monolog dedublat. Minimalizarea decorurilor, simplitatea gesturilor
personajului, care triete exclusiv la nivel interior, transform piesa lui Marin Sorescu ntr-o
ampl meditaie pe tema destinului uman i accentueaz ideea c n Iona, personaj simbolic
i original, se poate regsi oricine, oricnd.
25. Textul Poetic
26. -----------Titlul
27. Titlul poeziei, X, ne trimite cu gandul la (ceva anume),

creeaza o senzatie de (ceva), vine ca o intampinare in calea
cititorului, fiind un rezumat al intregii poezii (sau) aratand morala
care se extrage din poezie. Nu scrii toate astea ci doar ce se
potriveste, poate mai inventezi si tu ceva. Unele titluri nu au
legatura cu textul. Scrisoarea a treia face parte dintr-un sir de 5
poezii (a 5 a e cea mai faina), deci la ea vei spune ca titlul este o
numerotare ordonata, logica, a operelor autorului. Uneori avem un
titlu ca "Plumb". Nu e vorba de plumb in poezie, ci de tristetea
omului simplu, astfel plumbul reprezinta greutatea pe care o simte
in suflet si care devine tot mai apasatoare...etc. Fii creativ/a.
28. Exemplu dat pe poezia Izvorul noptii de Lucian Blaga

Titlul poeziei "Izvorul noptii" de Lucian Blaga este foarte sugestiv,
aflat in stransa legatura cu intreg continutul.
In primul rand, in sens propriu, semnificatia titlului este o sintagma

de cuvinte formata din doua substantive comune, articulate, unul in
nominativ altul in genitiv, ce denumesc o apa curgatoare, respectiv
o forma de impartire a timpului.
In al doilea rand, in sens figurat, semnificatia titlului este o

metafora a ochilor iubitei, asemanata cu zeita noptii (NYX).
Metafora din titlu este completata de alte mijloace artistice ale
textului, cum ar fi : enumeratia "curge noaptea peste vai/peste
munti si peste sesuri". Hiperbola "Acoperind pamantul/ cu o mare
de intuneric" exprima complexitatea sufletului feminin dominat de
mister.
In al treilea rand, semnificatia titlului cuprinde si limbajul figurat(de

scris alte figuri de stil asociate cu titlul + de explicat)
De asemenea, sentimentele transmise sunt de melancolie, tristete,

etc.
In concluzie, poezia "Izvorul noptii" are un titlu original, semnificatia

titlului avand o conotatie aparte. doar trebuie sa inlocuiesti!
29. -------------Incipit
30. Este modul n care un autor i ncepe opera literar.
Liviu Rebreanu mrturisea c actul ce! mai greu de creaie l reprezint pentru el nceputul unei
cri, datorit dorinei de a atrage atenia i bunvoina cititorului.
Incipitul poate varia de la autor la autor, sau n funcie de tipul de text: el poate fi brusc
(intrarea direct n aciune, ca n nuvela Dou loturi, de I.L. Caragiale, sub forma unui prolog
(Ciocoii vechi i noi, de N. Filimon), pus n relaie cu finalul (ca n Ion, de L. Rebreanu).
Unele nceputuri devin memorabile tocmai prin forma lor inedit de a aborda realitatea, printr-o
form simbol, ncrcat de nuane i sugestii, dezvluind cititorului intenia i talentul
creatorului.
31. RELATII DE OPOZITIE/ SIMETRIE

elemente de compoziie n textul poetic:
n relaia de simetrie= dispunerea, ntr-un mod asemntor, a unor
cuvinte / sintagme, secvene
poetice identice n discursul liric, fiind aezate ntr-o mbinare
armonioas i avnd rol eufonic i de a accentua ideea poetic;
Exemple:
"Ea era frumoas ca umbra unei idei, //
[] Ea nu avea greutate, ca respirarea. //
[] Ea era frumoas ca umbra unui gnd".
( frumusee senzorial + ideal ): Evocare, Nichita Stnescu
n relaia de opoziie= raport ntre elementele lirice antitetice, care
coexist opunndu-se ori
excluzndu-se pentru a scoate n eviden ideea poetic sau
semnificaiile
acelor cuvinte / sintagme / secvene poetice.
Estetica urtului ( FRUMUSETEA URATULUI )n Testament, de
Tudor Arghezi:
"bube, mucegaiuri i noroi" "frumusei i preuri noi";
"Zdrene" "mucegaiuri i icoane";
"veninul" "miere".
5. ELEMENTE DE RECURENTA ( repetiie ):
n motiv poetic= unitate structural minimal, relevnd o situaie

tipic i avnd semnificaii
simbolice. Prin repetare, devine element de recuren i laitmotiv.
Ex.: luna, lacul, stelele, luceafrul, teiul, codrul TEMA NATURII;
Obs.: Tema: element din structura operei literare; un aspect din
realitate transfigurat in opera ( despre
ce e vorba n oper= ideea central ): iubirea, rzboiul, natura,
istoria, moartea, geniul.
n laitmotiv= motiv central care se repet de mai multe ori ntr-o
oper, pentru a accentua
imaginea artistic. In poezie, se integreaz uneori, refrenului.
Obs. : Refren = cuvnt, vers sau chiar strof care se repet ntr-o
poezie pentru a accentua o anumit
idee poetic.
Ex.: "Copacii albi, copacii negri / Stau goi n parcul solitar/
( alb + negru gri= cromatica dezolarea )
Dcor de doliu funerar / Copacii albi, copacii negri". ( G. Bacovia,
Dcor )
32. -----------------------------Sugestie si
Ambiguitate=============
33. AMBIGUITTE, (2) ambiguiti, s.f. (Livr.) 1. Lips de

precizie, de claritate. 2. (Concr.) Expresie, afirmaie lipsit de
precizie, echivoc; amfibolie. [Pr.: -gu-i-] Din fr. ambigut, lat.
ambiguitas
SUGSTIE, sugestii, s.f. 1. Influen exercitat asupra voinei

cuiva; nrurire i dirijare a voinei cuiva. Spec. Influen
exercitat asupra contiinei i voinei cuiva (n stare de veghe sau
de stare hipnotic), folosit n tratarea unor tulburri neuropsihice.
2. Ceea ce sugereaz cuiva; sugerare, propunere, idee. [Var.:
sugestine s.f.] Din fr. suggestion, lat. suggestio, -onis.
34. ^^^Imaginar
poetic======================================
35. Elementele specifice imaginarului poetic romantic sunt
figurile de stil, in special metaforele, personificarile, comparatiile,
epitetele.
36. ------------------Figuri Semantice

%^&&*((****((((((((((**(((((((((((((((*
37. Figurile de stil sunt procedee prin care se modific nelesul propriu al unui cuvnt sau
construcia gramatical uzual pentru a da mai mult for unei imagini sau expuneri. n
prezentarea celor mai importante figuri de stil se ine seam de gradul lor de
complexitate i de relaiile care se stabilesc ntre ele.
38. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modific
raporturile fireti dintre semnificant i semnificat. Modificarea este nregistrat ca o
deviere de la modul curent, normal n care se realizeaz corespondena dintre obiectul
desemnat i cuvntul ce-l denumete.[1]
39.Clasificarea figurilor de stil: definitii si exemple
40. 1 Reply
I. Figuri de stil fonetice
1. Aliteratia este figura de stil care cobsta in repetitia unei consoabe sau a unyi grup de
consoane, cu scopul obtinerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie
2. Asonanta este figura de stil care consta in repetitia aceleiasi/acelorasi vocale
accentuate
in interiorul unui vers sau in mai multe versuri, pentru a se obtine un efect muzical,
eufonic.
Ex: Iata craiul, socru mare
II. Figuri de stil semantice
1. Epitetul este figura de stil care consta in evidentierea insusirilor deosebite ale
obiectelor, fiintelor sau fenomenelor in stare de a emotiona pe cititor.
a) epitet cromatic (evidentiaza culori)
Ex: flori albastre tremur ude
b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)
Ex: soarele rotund
c) epitet cu rol personificator (atribuie o trasatura specifica fiintelor vii obiectelor sau
fenomenelor)
Ex: codrii se zvarcoleau neputinciosi
d) epitet cu rol hiperbolizator (sugereaza o exagerare)
Ex: gigantica poart-o cupola pe frunte
e) epitet cu rol metaforic
Ex: feti frumosi cu par de aur
Obs: Epitetele pot fi exprimate prin adjective, substantive insotite de prepozitii,
adverbe de mod si rareori verbe la moduri nepersonale.
2. Comparatia este figura de stil care consta in evidentierea trasaturilor a doi termeni,
in scop expresiv.
Ex: ca un glob de aur luna stralucea
Obs: Comparatia are intotdeauna doi termeni (comparat si comparant), uniti cu
ajutorul prepozitiilor ca, precum, cat, asemenea, sau cu ajutorul verbelor a
parea, a semana sau a se asemana.
3. Personificarea este figura de stil care consta in atribuirea de trasaturi specifice
fiintelor vii obiectelor, fenomenelor, sau in atribuirea de trasaturi specific umane
animalelor, pasarilor, insectelor etc.
Ex: Doar izvoarele suspina
Pe cand codrul negru tace
Obs: Personificarea, spre deosebire de epitetul personificator, are obligatoriu in
componenta un verb, de regula la mod personal.
4. Metafora este figura de stil care consta in inlocuirea unui termen cu sens propriu cu
unul cu sens figurat, mai expresiv, cei doi termeni avand insusiri comune.
Obs: Metafora mai este numita o comparatie subinteleasa, o comparatie prescurtata
sau o comparatie din care lipseste primul termen.
a) metafora explicita (sunt prezenti ambii termeni, atat cel cu sens propriu, cat si cel
cu sens figurat)
Ez: Luna, tu, stapana marii, pe a lumii bolta luneci.
b) metafora implicita (este prezent numai termenul cu sens figurat)
Ex: Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta
5. Hiperbola este figura de stil care consta in exagerarea dimensiunilor unui obiect, ale
unei fiinte sau ale unui fenomen, cu scopul obtinerii unui efect expresiv.
Ex: In turbarea ei caniculara, arsita miezului inflacarat al zilelor de Iuliu musca cu
dinti de foc de pretutindeni
6. Alegoria
III. Figuri de stil sintactice
1. Enumeratia este figura de stil care consta in insusirea mai multor
termeni, cel putin doi.
Ex: Aici stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre cer.
3. Repetitia este figura de stil care consta in repetarea unir cuvinte sau constructii
pentru a se obtine un efect expresiv.
Ex: Ziua ninge, noaptea ninge; dimineata ninge iar
4. Inversiunea este figura de stil care consta in topica inversata a cuvintelor; de obicei,
inversiunea are in componenta un adjectiv asezat in fata substantivului pentru a se
accentua trasatura evidentiata de adjectiv.
Ex: Vesela verde campie acu-i trista, vestejita
5. Antiteza este figura de stil care consta in folosirea alaturata a doi termeni cu inteles
opus, pe tru a se sublinia o anumita idee.
Ex: Viata ori moarte, striga toti
6. Interogatia retorica este figura de stil care consta in adresarea unei intrebari unei
persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: Cine-o sa vie, trupul tau de-afara,
Sa-l caute si in jur sa sufle cald?
7. Exclamatia retorica este figura de stil care consta in exprimarea unor sentimente de
admiratie, pretuire etc. in cadrul unor structuri exclamative.
Ex: Cat te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!
8. Invocatia retorica este figura de stil care cobsta in adresarea unei chemari unor
persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine
41. ELEMENTE DE PROZODIE - VERS, STROF, ACCENT, RIM, RITM, MASUR
42. Prozodia = parte a poeticii care se ocupa cu studiul versificatiei. Urmareste componenta
versurilor din punct de vedere al numarului silabelor, al cantitatii & 424g62e #351;i calitatii
vocalelor din acestea, al gruparii lor n unitati ritmice.
43. Versul (lat. "versus" = ntorsatura) = unitatea de baza a prozodiei. Un grup de cuvinte
cadentate dupa anumite reguli, formnd mpreuna o unitate metrica, un rnd al unei poezii.
I. n a doua jumatate a sec. XVII (de cnd dateaza cele mai vechi scrieri
romnesti n versuri - poemul "Viiata lumii", de Miron Costin si "Psaltirea n
versuri" a lui Dosoftei se foloseau mai multe cuvinte stih (din gr. "stihos" = sir,
rnd): Varlaam: "Stihuri la stema Moldovei".
II. Miron Costin scrie un mic tratat de prozodie, cel dinti din literatura noastra,
care se numeste "ntelesul stihurilor cum trebuieste sa sa citeasca".
44. Poezia (gr. "poitis" = creatie) = este alcatuita, n mod obisnuit, din mai multe versuri, de obicei
grupate ntr-o strofa.
45. Emistihul = una dintre cele doua jumatati de vers, separate prin cezura (pauza de la
jumatatea versului). "Sara pe deal // buciumul suna cu jale".
46. Strofa = un ansamblu unitar ntr-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, n general
despartita printr-un spatiu grafic de alte unitati de acelasi fel.
I. = versurile ntr-o strofa sunt unite att prin ideea pe care o exprima, ct si
prin elementele de versificatie (ritm, rima, masura).
47. Dupa numarul de versuri, strofa poate fi:
1. Monostih (monovers) - (un vers)
48. ex. "Poeme ntr-un vers", de Ion Pillat
49. "Poemul ntr-un vers": "Un singur nai, dar cte ecouri n paduri"
50. "Poetul": "Sta ncarcat de versuri ca toamnele de rod"
2. Distih (doua versuri): "Oamenii ma-nvinuiesc / Ca sunt tnar si iubesc"
3. Tertina sau tertet (trei versuri)
4. Catren (patru versuri)
5. Cvinarie (cinci versuri)
6. Sextina (sase versuri)
7. Polimorfe (de sapte, opt, noua, zece, unsprezece sau douasprezece versuri) septet,
octava, nona, decima.
51. Refrenul = cuvnt, vers sau grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei dupa
fiecare strofa) spre a ntari o anumita idee sau un anumit efect artistic.
52. Rima = potrivirea sunetelor finale din doua sau mai multe versuri ncepnd cu ultima vocala
accentuata.
53. Rimele = sunete sau grupuri de sunete identice sau aproape identice cu care se termina
versurile dintr-o poezie.
54. Categorii de rime:
1. Monorima - alcatuita din succesiunea acelorasi sunete finale ntr-o ntreaga poezie sau
n mai multe versuri dintr-o poezie. (foarte des n creatiile populare)
55. "Voinicii se izbeau
56. si mai tare se-opinteau
57. si mai tare se-nvrteau
58. si mai tare se trnteau
59. Din doi unul dovedea
60. Din doi unul jos cadea
61. Cine ca mi-i dovedea
62. si cu mndra purcedea
63. Paunasul codrilor
64. Voinicul voinicilor."
i. ("Paunasul codrilor", colectia Vasile Alecsandri)
2. Rimele mperecheate = acelea n care, prin sunetele lor finale, versul 1 rimeaza cu 2, iar
3 cu 4. Sunt ntlnite frecvent si n poezia populara si n poezia culta.
65. a "Ca si eu trimite-voi
66. a Ce-I mai mndru pe la noi
67. b Oastea mea cu flamurile
68. b Codrul si cu ramurile."
i. ("Ce te legeni", de M. Eminescu)
3. Rimele ncrucisate = versul 1 rimeaza cu 3, iar 2 cu 4.
69. a "El tremura ca alte dati
70. b n codrii si pe dealuri
71. a Calauzind singuratati
72. b De miscatoare valuri."
i. ("Luceafarul", de M. Eminescu)
4. Rimele mbratisate = versul 1 rimeaza cu 4, iar 2 cu 3.
73. a "Stelele-n cer
74. b Deasupra marilor
75. b Ard departarilor
76. a Pna ce pier"
1. ("Stelele-n cer", de Mihai Eminescu)
5. Rima interioara = rimeaza cuvintele din interiorul versului.
77.
78. "Pentru ce e armonie o mnie fara scop"

6. Versurile fara rime se numesc versuri albe sau versuri libere. (n poezia moderna)
79. RITMUL
80. n versuri, silabele accentuate se succed regulat, dupa acelasi numar de silabe neaccentuate.
81. Ritm = armonia ce rezulta din asezarea simetrica a silabelor accentuate si neaccentuate n
vers. Cea mai simpla unitate ritmica n vers estesilaba.
82. n antichitate, n poezia greaca si latina, deoarece vocalele acestor limbi erau fie
lungi, fie scurte, ntlnim silabe lungi si silabe scurte (versificatie cantitativa).
Versificatia cantitativa a cedat locul celei calitative - silabe accentuate si
neaccentuate.
83. Un grup de silabe accentuate si neaccentuate care se repeta n vers formeaza o uniate
ritmica numita picior metric.
84. Picioare metrice:
85. bisilabice: troheul, iambul
86. trisilabice: anapest, amfibrah, dactil.
87. tetrasilabic: coriamb
88. Troheul: - unitate metrica formata din doua silabe, prima accentuata, a doua neaccentuata
( -- v), specific poeziei populare
89. "Ne-guri al-be, stra-lu-ci-te
90. -- v / -- v/ -- v/ -- v/
91. Nas-te lu-na ar-gin-ti-e
92. -- v/ -- v/ -- v/ -- v/ (Mihai Eminescu, "Craiasa din povesti)
93. Iambul - unitate metrica formata din doua silabe, prima silaba neaccentuata, a doua
accentuata (v --)
94. "A fost o-da-ta ca-n po-vesti"
95. v --/ v --/ v --/ v --/ (Mihai Eminescu, "Luceafarul")
96. Dactilul - unitate metrica formata din trei silabe, prima accentuata, celelalte
neaccentuata /-- v v/
97. "Cn-ta ze-i-ta m-ni-a ce-a-prin-se pe-A-hil Pe-le-ia-nul"
98. -- v v/-- v v/ -- v v/ -- v v/ -- v v/ -- v
i. (Homer, "Iliada")
99. Amfibrahul - unitate metrica formata din trei silabe,1 si 3 neaccentuate, 2 accentuata /v -- v/
100. "Sal-ba-te-cul vo-da e-n za-le si-n fier."
101. v -- v / v -- v / v -- v / v --
a. (G. Cosbuc, "Pasa Hassan")
102. Anapestul - unitate metrica formata din trei silabe, 1 si 2 neaccentuate, 3
accentuata /v v --/
103. "A-le tur-nu-ri-lor um-bre pes-te un-de stau cul-ca-te."
104. v v -- / v v -- / -- v // v v --/ v v --/ -- v (Gr. Alexandrescu, "Umbra
lui Mircea. La Cozia)
105. Coriambul - unitate metrica formata din patru silabe, cu accent pe 1 si 4. /-- v v --/
(ritm coriambic)
106. "Sa-ra pe deal // bu-ciu-mul su-na cu ja-le
107. -- v v -- // -- v v / -- v v / -- v
108. Tur-me-le urc // ste-le-le sca-pa-ra-n ca-le"
109. -- v v -- // -- v v / -- v v / -- v
110. Versurile din "Sara pe deal" sunt alcatuite din picioare metrice de natura diferita: un
coriamb, doi dactili si un troheu.
111. Masura = numarul de silabe din care este alcatuit versul. Este mai mare n poezia
culta dect n cea populara.
- n poezia populara versurile au 5 - 6 sau 7 -
8 silabe.
- n poezia culta, numarul silabelor poate
ajunge la 18.
112. "Soa-re-le si lu-na 6
113. Mi-au ti-nut cu-nu-na" 6
114. "Ce te le-geni co-dru-le 7
115. Fa-ra ploa-ie, fa-ra vnt" 7
116. Versul cu 11 - 12 silabe (alexandrinul) a fost foarte des folosit la nceputul sec. XIX
sub influenta franceza.
117. Proza se defineste n contrast cu poezia prin absenta structurii prozodice (vers,
rima, ritm, strofa). Exceptii: versul liber, versul alb, poemul n proza, proza rimata, proza
ritmata.
118. Poezia liric este o form de poezie aparinnd de genul liric,

prin care autorul ncearc s transmit propriile sentimente i starea de spirit. Poetul liric
nu relateaz ntmplri i nu descrie personaje sau aciuni, aa cum se ntmpl
n poezia epic.
119. Curente literare
120. Posted by admin pe Iulie 11, 2010
121. 16 Votes
1) Simbolismul
122. Apare n Frana n a doua jumtate a secolului XIX, ca reacie mpotriva parnasianismului.
Termenul este impus de Jean Moreas, care in 1886 scrie un manifest literar. Precursorul simbolismului
este considerat Charles Baudelaire prin volumul Corespondene.
123. Trsturi
124. utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretri multiple.
125. cultivarea sugestiei cu ajutorul creia sunt puse n eviden stri sufleteti vagi, confuze,de
melancolie, plictiseal.
126. cultivarea elementului muzical,a sonoritii verbale.
127. existena sinesteziei (perceperea simultan a unui ansamblu de senzaii, auditive,vizuale

etc.).
128. Oper abordat pentru bacalaureat
129. George Bacovia, Plumb
130. 2) Modernismul
131. Este o manifestare ndrznea a unor forme de expresie nou aprute n perioada
interbelic.El a fost impus n literatura romn de criticul Eugen Lovinescu prin revista Sburtorul.
132. Trsturi
133. intelectualizarea emoiei
134. tehnica poetic revolutionar
135. cultivarea
136. viziunea subiectiv asupra lumii
137. versului liber
138. ambiguitatea i expresivitatea sunt caracteristice limbajului poetic
139. fantezia metaforic
140. epitetul rar
141. figur de stil : oximoronul
142. asocieri semantice inedite
143. metafore ocante
144. Opere abordate pentru bacalaureat
145. Tudor Arghezi,Testament
146. Lucian Blaga,Eu nu strivesc corlola de minuni a lumii
147. Ioan Barbu,Riga Crypto i lapona Enigel
148. 3) Neomodernismul
149. Curent literar aparut n jurul anilor 1960-1970 al crui reprezentant de seam este Nichita
Stnescu.
150. Trsturi
151. poezia socheaz permanent asteptrile cititorului
152. este o poetic a existenei i a cunoaterii
153. intelectualismul
154. reinterpretarea miturilor
155. abordarea modern a marilor teme ale liricii
156. iornia,spiritual ludic
157. reprezentarea abstraciilor n form concret

158. ambiguitatea limbajului mpins pn la aparena de nonsens
159. ermetismul expresiei
160. imagini artistice rare
Nichita Stnescu,Leoaic tnr iubirea
162. 4) Romantismul
163. Curentul literar este greu de definit el desemnnd o realitate de o complexitate
uria n continu prefacere i reaezare n primul rnd recalcitrant la etichetri i
delimitri stricte definitive. Curentul literar este o micare literar de o anumit amploare i
durat; convergent a unor principii generale de natur complex (artistic, ideologic,
filozofic) exprimate n literatur, care se pot subsuma unor viziuni comune ntr-o anumit
perioad istoric i rezultanta general a tendinelor unei epoci.
164. Trsturi
165. literatura romantic este produsul fanteziei i al sentimentului
166. se remarc aspiraia spre originalitate i libertatea formei de exprimare
167. se valorific specificul naional,folclorul i mitul
168. antiteza este procedeul artistic fundamental
169. limba literar se mbogete prin valorificarea tuturor

registrelor( popular,arhaic,limbajul oral)
170. apar specii noi cum ar fi : meditaia,elegia,poemul filozofic
172. Mihai Eminescu, Luceafrul
173. 5) Tradiionalismul
174. Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care exprima
si care au la baza respectul fata de valorile traditionale si evitarea formelor de expresie
moderne, noi. Acest curent literar promoveaza si apara traditia, vazuta ca o insumare a
valorilor arhaice.
175. Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele doua
curente fiind reprezentative pentru perioada interbelica din literatura romaneasca. Punctul
de pornire al acestui curent literar este in anul 1840 in revista Dacia Literara, unde in
articolul Introductie, Mihail Kogalniceanu impunea conceptul de specific prin cele trei
surse de inspiratie al operelor literare: istoria nationala, folclorul romanesc si natura.
176.
Trsturi
177. ntoarcerea la originile literaturii
178. ideea c mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor
179. problematica ranului
180. accent pe etic, etnic, social
181. universul patriarhal al satului
182. proz realist de reconstituire social
183. istoria i folclorul sunt principalele izvoare de inspiraie, dar ntr-un mod exaltat
184. ilustrarea specificului naional, n spirit exagerat
186. Vasile Voiculescu, n Gradina Ghetsemani
187. Umanismul si Iluminismul

188. Umanismul
Umanismul este o micare social-cultural care s-a manifestat ncepnd cu secolul al XIV-
lea n cadrul Renaterii (Italia: epoc de nflorire economic, social i cultural fr
precedent: secolele XIV-XVI)
Trsturile umanismului:
redescoperirea valorilor Antichitii: limbile clasice (greaca i latina) i literatura acestor
civilizaii
propune descoperirea lumii i omului, ndreptndu-se mpotriva a tot ce oprim, ce apas,
mpotriva a tot ce njosete demnitatea acestuia
promovarea idealului omului universal, definit ca individ cu o vast cultur, stpn pe
limba greac i latin, pe domeniul muzicii i al filozofiei, pe descoperirea tiinei
Precursori: Dante Divina Comedie, Petrarca Canonierul, Boccaccio Decameronul
Reprezentani: Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti, Nicolo
Machiavelli (Principele), Erasmus de Rotterdam (Elogiul nebuniei), Francois Rabelais
(Gargantua i Pantagruel), Michel de Montaigne (Eseuri), Thomas Morus (Utopia).
Umanismul n Romnia
n rile romne, dezvoltarea umanismului a fost determinat de influena ideilor europene,
deoarece la noi nu au existat n Evul Mediu condiii prielnice pentru un curent cultural
propriu. n aceast epoc, purttorii ideilor umaniste erau principii, boierii, crturarii sau
cronicarii care au ncercat s dezvolte o cultur romneasc, s dezvolte arhitectura,
pictura, istoriografia etc. Curentul umanist se va manifesta abia n secolul al XVII-lea prin
cronicarii moldoveni Grigore Ureche i Miron Costin.
Cel mai important umanist este Dimitrie Cantemir, personalitate care reprezint la noi
ideea de om universal: istoric, geograf, etnograf, scriitor, cunosctor al limbilor latin,
romn, rus i turc, autor al operelor Istoria ieroglific i Descriera Moldovei.
n umanismul romnesc, cele mai importante idei, graie crora acest curent a avut o
configuraie specific, au fost: originea latin a poporului i limbii romne, ideea unitii i
a continuitii poporului romn, rolul civilizator al crii tiprite, ncrederea n fora
educativ a istoriei, convingerea c toi romnii trebuie s ias din ntunericul netiinei.
Iluminismul
Iluminismul este un curent cultural cristalizat n Frana secolului al XVIII-lea (numit i
secolul luminilor) care se caracterizeaz prin supremaia raiunii i a tiinei. Esena
gndirii iluministe const n ncrederea n luminile raiunii i n progres, n lupta mpotriva
superstiiilor i n pledoaria pentru toleran, n aprarea egalitii dintre popoare i a
libertii individuale. Prin luminare, prin toleran, cultur, bun-nelegere i munc omul
poate s ajung la o percepie raional a universului i la stpnirea lui.
Trsturile iluminismului:
pledoaria pentru egalitatea natural a oamenilor
anularea ierarhiei sociale ca expresia a ierarhiei divine (monarhul nu mai este considerat
unsul lui Dumnezeu
se opune gndirii religioase de tip medieval: sfntul i cavalerul sunt nlocuii de
filozof sau nelept
Reprezentani: Voltaire, Diderot, Jean-Jacques Rousseau (Contractul social), Montesquieu,
Helevetius, Lessing, Herder, Goethe (Faust), John Locke, David Hume
Cea mai important oper a iluminismului este lucrarea colectiv Enciclopedia, scris i
editat n Frana ntre 1751 i 1780.
Iluminismul n cultura romn

Ideile iluminismului vor ptrunde ctre sfritul secolului al XVIII-lea i n rile romne, pe
dou ci: filiera italo-austriac n Transilvania i prin filiera greac (prin intermediul culturii
franceze) n ara Romneasc i Moldova.
n Transilvania iluminismul este sinonim cu coala Ardelean. Precursorul acestei grupri a

fost episcopul Ioan Inoceniu Micu-Klein. Din aceast micare fac parte numeroi
intelectuali: istorici, preoi, lingviti, pedagogi, poei etc. Dintre scriitori i lingviti se
remarc cei trei autori ai crii Elementa linguae daco-romaniae sive valachicae: Gheorghe
incai, Samuil Micu, Petru Maior, dar i autorul iganiadei, Ion Budai-Deleanu. Prin scrierile
lor istorice, reprezentanii colii Ardelene se situeaz pe linia tradiiei umaniste, fructificnd
informaiile furnizate de vechile cronici i dezvoltnd tezele fundamentale cu privire la
romanitatea, unitatea i continuitatea poporului romn.
189. Perioada pasoptista
190. Pasoptismul. Perioada paoptist (1830-1860) este o epoc de afrmare a

literaturii naionale, n preajma Revoluiei de la 1848. Perioada se caracterizeaz
printr-o orientare cultural i literar cu trsturi specifce epocii de avnt
revoluionar, de emancipare social i naionala, de militare pentru realizarea
Unirii.
Este perioada n care se ncearc arderea" unor etape care nu fuseser parcurse
de literatura noastr i care se desfuraser succesiv n literaturile occidentale, n
decursul a mai bine de un secol i jumtate.
Principala trstur a literaturii paoptiste const n coexistena curentelor

literare, nu numai n opera aceluiai scriitor, ci chiar i n aceeai creaie. Curentele
literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt
asimilate simultan.
Paoptismul este o ideologie literar niciodat sintetizat ntr-un program

particular i supus unor comandamente exterioare: mesianism cultural i
revoluionar, spirit critic, deschidere spre Occident i lupta pentru impunerea unui
specifc naional, contiin civic i patriotic, contiina pionieratului n mai
toate domeniile vieii, o retoric a entuziasmului i a trezirii la aciune.
Afrmarea unei generaii de scriitori, gazetari, istorici i oameni politici, numit de

posteritate generaia paoptist,determin nceputul modernitii noastre
culturale, o perioad de tranziie i de prefaceri palpabile. Scriitorii paoptiti au
vocaia nceputurilor i, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe
domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitur. Polimorfismul preocuprilor
individuale se explic n contextul epocii.
Pn la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiie a literaturii culte sau de o

intenionalitate estetic a scrierilor literare. Contiina faptului artistic, ideea de
beletristic, se nasc n aceast perioad, cnd se petrece i transformarea
autorului n scriitor. Curentele sunt importate o dat cu formele, ideile literare vin
mpreun cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc,
ci a traversat etapa iniial a traducerilor, a adaptrii, a imitrii modelelor, a
respectrii structurilor date (n fond, conform ideologiei clasicismului).
Activitatea publicistic a lui Koglniceanu, Russo, Alecsandri i Negruzzi, prin

atitudinea lor lucid i responsabil, a contribuit la instituirea premiselor culturii
romne moderne. Dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas, pentru c
omoar n noi duhul naional. [...] Traducerile ns nu fac o literatur." afrm
Koglniceanu n Introducie la Dacia literar, n 1840. Articol-prograra al
romantismului romnesc, Introductia se axeaz pe evidenierea necesitii de
realizare a unei literaturi naionale originale i pune n micare o schem de idei
generale.
Literatura paoptist se dezvolt sub semnul romantismului european i parcurge

un drum sinuos. Dup literatura anilor 1825-1830, care abund n adapt ri dup
autorii strini, n special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul
romantismului francez (Prefaa la drama Cromwell, de Victor Hugo, n 1827) i
articolul-program Introducie, publicat de Koglniceanu n 1840. Scriitorii romni ai
epocii asimileaz rapid manifestul romantismului francez i aplic principiile
acestuia, cu particularitile curentului naional-popular de la revista Dacia
literar.
Scriitorii generaiei paoptiste au cultivat teme i motive romantice, au

ales istoria ca surs de inspiraie pentru o liric a patriotismului ardent i natura -
coordonat a sufetului romnesc, au valorifcat literatura popular i mitologiile
orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaie, aspiraia spre absolut, spiritul
rebel i contestatar sunt cteva trsturi ale scriitorilor paoptiti.
Romantismul Biedermeier este o variant degradat a Romantismului nalt,

manifestat n Europa n perioada 1790-1815, impur, eclectic i predispus la orice
compromis stilistic sau simbioz tematic. Conceptul de romantism Biedermeier se
poate asocia produsului literar al anilor 1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv,
Nicolae Manolescu) pentru a identifca fenomenul hibridrii estetice, conglomerat
de forme i motive vechi i noi n cuprinsul aceleiai opere. Alecsandri ar putea f n
acest sens exemplul tipic.
Poezia paoptist cultiv specii lirice i epice. n unele opere se mbin trsturi
ale mai multor specii.
191.
192. Poezia liric: pastelul (Vasile Crlova, nserare, Ruinurile Trgovitii, Vasile
Alecsandri, Pasteluri), idila (Vasile Alecsandri, Rodica), elegia (Vasile
Crlova, Pstorul ntristat, Dimitrie Bolintineanu, O fat tnr pe patul
morii,Vasile Alecsandri, Stelua), meditaia (Grigore Alexandrescu, Meditaie,
Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Rdulescu, Visul, O noapte pe
ruinele TrgoiHte), oda i imnul (Vasile Crlova, Marul otirii romane, Vasile
Alecsandri, Od ostailor romani, Hora Unirii, Deteptarea Romniei, Andrei
Mureanu, Un rsunet), satira i epistola (Grigore Alexandrescu, Satir, Duhului
meu, Vasile Alecsandri, Epistol generalului Florescu).
193.
194. Poezia epic: balada de inspiraie folcloric (Ion Heliade-

Rdulescu, Zburtorul), balada istoric (Dimitrie Bolintineanu, Muma lui tefan cel
Mare, Mircea i solii), poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Roie, Dan, cpitan de
plai), legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocrliei, Legenda rndunici), fabula
(Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava n versuri (Anton
Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion Heliade-Rdulescu, Anatolida,
Mihaida, Dimitrie Bolintineanu, Traianida).
195. Criticismul junimist

196. Criticismul junimist
197. 1. Studiu de caz V CRITICISMUL JUNIMIST Realizat de: Ranimir Vlad Stoian
Florin Turi Robert
198. 2. JUNIMEA <ul><li> Junimea a fost o societate cultural ntemeiat la Iai n
anul 1863 din iniiativa a cinci tineri intelectuali ntori de la studii din strintate: Petre
Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti i Titu Maiorescu cel care a devenit
mentorul spiritual al Junimii. </li></ul><ul><li>Scopul iniial a fost acela de a organiza
preleciuni populare pe teme diferite de interes larg prin care se urmrea educarea
gustului publicului, unificarea limbii romne literare i interesul pentru literatur.
</li></ul><ul><li>n cadrul edinelor inute n casa lui Titu Maiorescu la Iai erau citite i
discutate operele unor tineri scriitori, iar cele mai valoroase erau publicate n revista
societii Convorbiri Literare aprut la Iai la 1 Martie 1867 . </li></ul>
199. 3. <ul><li>Revista Convorbiri Literare precum i societatea Junimea a
cunoscut cteva etape: </li></ul><ul><li>Prima etap a avut loc intre anii 1868 - 1874
cnd s -au el a borat principiile estetice i sociale , etapa fiind important pentru
caracterul polemic n domeniul limbii, al literaturii i al culturii. Interesul pentru literatur
se manifest nc din 1865 cnd se avanseaz ideea alctuirii unei antologii de poezie
romneasc pentru colari. Aceasta i-a determinat s citeasc n edinele societii
autorii mai vechi pe ale clor texte i-au exersat spiritul critic i gustul literar.
</li></ul><ul><li>A doua e t ap dureaz din 1874 pn n anul 1885 cu desfurarea
edinelor Junimii la Bucureti, dar a activitii revistei la Iai. Este o etap de
consolidare n sensul c n aceast perioad se afirm reprezentanii Direciei noi n
poezia i proza romn precum: Mihai Eminescu, Ion Creang, Ioan Slavici i Ion Luca
Caragiale. Acum sunt elaborate studiile eseniale prin care Titu Maiorescu se impune ca
un autentic ntemeietor al criticii noastre literare moderne, fr ns a neglija preocuprile
din domeniul limbii literare: n 1860 se fcuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin.
Maiorecu susine utilitatea mbogirii vocabularului limbii romne prin neologismele de
origine romanic ntr-un studiu din 1881 intitulat Neologismele. </li></ul><ul><li>A treia
etap ( 1885 1944 ) este numit etapa bucuretean deoarece este mutat la Bucureti
revista Convorbiri Literare i ntreaga societate Junimea. Aceast etap are un caracter
preponderent universitar prin cercetrile tiinifice, istorice si filozofice. </li></ul>
200. 4. <ul><li> Gustul junimitilor este clasic i academic. Oameni de formaie
universitar, stpnind umanitile vechi i moderne, ei sunt nclinai a judeca dup
modele i a crede n valoarea canoanelor n art. </li></ul><ul><li>(Tudor Vianu)
</li></ul>Sediul "Junimea" din Iai
201. 5. Petre Carp <ul><li>Petre Carp s-a n scut la 28 iunie 1837 la Ia i dintr-o
veche familie boiereasc amintit de Dimitrie Cantemir n Descrierea Moldovei.
</li></ul><ul><li>A absolvit gimnaziul la Berlin (1850) urmnd Facultatea de Drept si
tiine Politice din cadrul Universitii din Bonn . n anul 1862 revine la Iai i contribuie la
punerea bazei societii Junimea (primvara anului 1864). </li></ul><ul><li>Adept al
ideilor "junimiste" s-a remarcat ca unul dintre fruntaii Partidului Conservator
din acea perioad. </li></ul><ul><li>A fost ales n numeroase rnduri deputat i senator
n Parlamentul Romniei , iar dup plecarea domnitorului Cuza a fost ales de dou ori
preedinte al Consiliului de Minitri. </li></ul><ul><li>Acesta se stinge din via la data
de 19 iunie 1919 fiind nmormntat n comuna Tibneti din judeul Iai. </li></ul>
202. 6. Vasile Pogor <ul><li>Vasile Pogor (n . 20 august 1833 , Iai ; d. 20 martie 1906
, Bucium, judeul Iai ) , fiu al comisului V. Pogor i al Zoei Cerchez , a fost om politic,
publicist i poet romn, care a ndeplinit n mai multe rnduri funcia de primar al
municipiului Iai. </li></ul><ul><li>A studiat la pensionul Malgouverne din oraul Iai,
dup care (din anul 1849) i-a continuat studiile secundare, apoi cele juridice la Paris.
</li></ul><ul><li>Vasile Pogor a fost unul dintre fondatorii societii Junimea i ai revistei
Convorbiri literare , unde a colaborat cu versuri, scrieri n proz i traduceri. A tradus din
Horaiu , Goethe , Hugo , Gauthier , Baudelaire . </li></ul><ul><li>Puinele sale poezii
originale ( Pastelul unei marchize , Melancolie , Magnitudo Parri , Sfinx egiptean .a) au
totui un aer de prospeime i o pronunat nuan de umor . </li></ul>
203. 7. Iacob Negruzzi <ul><li>Iacob Negruzzi ( s-a nscut la 31 decembrie 1842 la
Iai si s-a stins din via n data de 6 ianuarie 1932 la Bucureti ) a fost scriitor romn ,
fiul lui Costache Negruzzi . </li></ul><ul><li>i-a fcut studiile n Germania . A fost
profesor la Facultatea de drept din Iai i preedinte al Academiei Romne . Membru
fondator al societii Junimea a condus timp de peste 28 de ani revista Convorbiri
literare . </li></ul><ul><li>Selecie lucrri : </li></ul><ul><li> Mihai Vereanu , roman,
1873 ; </li></ul><ul><li> Copii de pe natur , portrete satirice n proz i versuri, 1874 ;
</li></ul><ul><li> Hatmanul Baltag , oper buf n colaborare cu I.L.Caragiale , 1884 ;
</li></ul><ul><li> Amintiri din < Junimea > , memorii, 1921 . </li></ul>
204. 8. T h eodor Rosetti <ul><li>T h eodor Rosetti (n scut n 5 mai 1837 la Iai i a d
ecedat n 17 iulie 1923 la Bucureti ) a fost un publicist i om politic romn, academician,
licentiat n drept, prim-ministru al Romniei n perioada 1888 - 1889 .
</li></ul><ul><li>Dup studii la Liov, Viena i Paris a f cut carier n magistratur , a
fost prefect de Vaslui, ministru, pre edinte al Consiliului de mini tri (1888-1889),
guvernator al B ncii Na ionale, membru al Cur ii Permanente de Arbitraj de la Haga.
</li></ul><ul><li>A fost totoda t fondator al Junimii, autor de eseuri ap rute n
Convorbiri literare, membru de onoare al Academiei Romne. </li></ul>
205. 9. Titu Maiorescu <ul><li>Titu Liviu Maiorescu s-a nscut la Craiova , la 15
februarie 1840. </li></ul><ul><li>Acesta a fost academician, avocat, critic literar, eseist,
estetician, filosof, pedagog, politician i scriitor romn, prim-ministru al Romniei ntre
1912 i 1914 , ministru de interne, membru fondator al Academiei Romne , personalitate
remarcabil a Romniei sfritului secolului al XIX-lea i nceputului secolului XX .
Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fr fond , baza Junimismului
politic i "piatra de fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai
Eminescu , Ion Luca Caragiale i Ioan Slavici. </li></ul><ul><li>S-a stins din via la 18
iunie 1917 , fiind nmormntat la cimitirul Bellu din Bucureti . </li></ul>
206. 10. <ul><li>Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu n cadrul societii Junimea
impunndu-se ca adevratul lui conductor, iar n cadrul epocii drept ndrumtorul
cultural i literar. </li></ul><ul><li>Domeniile de manifestare ale spiritului critic
maiorescian sunt numeroase: limba romn, literatura, cultura, estetica, filozofia. Studiile
sale sunt de o importan major pentru literatura romn: </li></ul><ul><li> O
cercetare critic asupra prozei romne de la 1867 ; </li></ul><ul><li> Comediile
domnului I.L. Caragiale ( 1885 ) ; </li></ul><ul><li> Direcia nou n poezia i proza
romn ( 1872 ) ; </li></ul><ul><li> Asupra poeziei noastre populare
</li></ul><ul><li> Poei i critici ; </li></ul><ul><li> Eminescu i poeziile lui ; </li></ul>
207. 11. I. Titu Maiorescu din vol. Critice: <ul><li>1) O cercetare critic asupra
poeziei romne de la 1867 </li></ul><ul><li>Cea dinti lucrare de critic literar a lui
Maiorescu, studiul O cercetare critic asupra poeziei romne de la 1867, conine
didactic i limpede estetica maiorescian, rmas neschimbat pe toata ntinderea
activitii criticului, cum afirm George Clinescu . </li></ul><ul><li>C riticul ncepe prin
a stabili faptul c fiecare art are un material de lucru (sculptura-lemnul sau piatr,
pictura-culoarea, muzica-sunetele), numai poezia nu are un material specific, cci
cuvintele sunt destinate comunicrii. Rolul poeziei este acela de a detepta prin
cuvintele ei imagini sensibile n fantezia auditoriului. </li></ul><ul><li>n concepia lui
Maiorescu, poetul trebuie s desfoare o adevrat lupt pentru sensibilizarea
cuvntului, care tindea ctre abstractizare. Criticul enumer, oferind exemple, cteva
modaliti de sensibilizare a cuvntului: alegerea cuvntului celui mai puin abstract,
utilizarea adjectivelor i adverbelor - epitete ornante, a personificrilor, a comparaiilor
i a metaforelor. </li></ul><ul><li>Ideile criticului sunt argumentate cu exemple din
operele marilor scriitori universali: Schiller, Victor Hugo, Shakspeare, Horaiu, Heine.
</li></ul><ul><li>Maiorescu ncheie prima parte a studiului prin realizarea unei distincii
clare ntre politic, product al raiunii i poezie, product al fanteziei. Condamnate de
ctre critic sunt poeziile politice i cele rele istorice pentru c sunt lipsite de
sensibilitate poetica. </li></ul>
208. 12. <ul><li>2) Comediille d-lui Caragiale ( 1885 ) </li></ul><ul><li>Comediile
d-lui I.L. Caragiale este al doilea studiu n care sunt prezentate ideiile estetice ale lui Titu
Maiorescu, dup O cercetare critic asupra poeziei romnesti de la 1867.Acum criticul
si propune s explice din punct de vedere estetic raportul dintre art i realitatea social,
rspunznd, n acelai timp, la ntrebarea dac arta are sau nu o misiune moralizatoare.
</li></ul><ul><li>n privina primei probleme, cea a raportului dintre art i realitate,
criticul remarc: Lucrarea d-lui Caragiale este original; comediile sale pun n scen
cteva tipuri din viaa noastr social de astzi i le dezvolt cu semnele lor
caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul nf irii lor n situaii
le anume alese de autor. </li></ul>Maiorescu observ c meritul lui Caragiale este acela
de a arta realitatea din partea ei comic, prin scoaterea i nfiarea plin de spirit a
tipurilor i situaiilor din chiar miezul unei pr i a vieii noastre sociale, fr imitare sau
mprumutare din alte literaturi strine. Criticul se oprete asupra unuia dintre reprourile
care se aduc comediilor lui Caragiale, i anume c ar urmri scopuri politice. n acest
sens, criticul susine c ...o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul i
ia persoanele sale din societatea contimporan cum este, pune n eviden partea
comic cum o gsete si Caragiale, care astzi i bate joc de fraza demagogic, i-ar fi
btut joc ieri de ilic i tombater i i va bate joc mine de fraza reacionar i n toate
aceste cazuri va fi n dreptul su literar incontestabil.
209. 13. <ul><li>O alt problem pus n discuie de Maiorescu este cea referitoare la
moralitatea comediilor lui Caragiale. Criticul afirm fr ezitare c arta a avut totdeauna o
nalt misiune moral i c orice oper artistic adevrat o ndeplinete, deoarece
Orce emoiune estetic, fie deteptat prin sculptur, fie prin poezie, fie prin celelalte
arte, face pe omul stpnit de ea, pe ct vreme este stpnit, s se uite pe sine ca
persoan i s se nale n lumea ficiunii ideale. Ptrunznd n aceast lume a ficiunii
ideale, omul distruge pentru un moment egoismul, care este izvorul tuturor relelor i i
uit interesele individuale . </li></ul><ul><li>Pe lng ideile estetice exprimate, textul
discutat pune n eviden nc dou aspecte: cultura vast a autorului, care face referire
la numeroase opere literare, sculpturale, picturi din cultura universal n demonstrarea
ideilor sale, i stilul polemic argumentativ al textului. </li></ul><ul><li>Pornind de la opera
lui I.L. Caragiale, el demonteaz acuzatiile aduse pieselor dramaturgului i ,apelnd la
opera acestuia, i construiete argumentaia pe baza unor idei filozofice pe care le
stpnete foarte bine. Avnd scopul de a desfiina afirmaiile adversarilor scriitorului, T.
Maiorescu apeleaz la unele procedee oratorice, dintre care nu lipsesc structura ,
ordonaa i logica ideilor, folosirea unor formule prin care se realizeaz legtura dintre
pri (Foarte bine: Este ns vremea s ne explicm odat asupra acestor lucuri, dac
se poate; i cine tie de nu se va putea?; i fiindc ziceam c merit[. . .]; Adic cum
am zice [. . .]; Numai c este puin lucru?). </li></ul><ul><li> Comediile d-lui Caragiale,
dup prerea noastr sunt plante adevarate, fie tufi, fie fire de iarba, i dac au viaa lor
organic, vor avea i puterea de a tri. Titu Maiorescu . </li></ul>
210. 14. <ul><li>3) Eminescu i poeziile lui </li></ul><ul><li>Studiul Eminescu i
poeziile lui de Titu Maiorescu publicat n anul n care Eminescu i ncheia existena
(1889), este cel dinti studiu critic scris la noi despre marele poet.
</li></ul><ul><li>Maiorescu pornete de la constatarea c tnra generaie se afl
astzi sub influena operei poetice a lui Eminescu. n prima parte Maiorescu analizeaz
personalitatea poetului explicnd-o prin firea lui Ce a fost i a devenit Eminescu este
rezultatul geniului su nnscut. n partea a doua criticul examineaz cultura poetului
artnd c: Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individual st la nivelul
culturii europene de astzi. Tendina de a cunoate cultura european nu era ns la
Eminescu un simplu material de erudiie strin ci era primit i asimilat n chiar
individualitatea lui intelectual. </li></ul><ul><li>Poeziile lui Eminescu exprim o
intuiie a naturii sub form descriptiv, o simire de amor uneori vesel, adeseori
melancolic. O alt constatare pe care Maiorescu o face asupra poeziei lui Eminescu
privind latura ei erotic este c el nu vede n femeia iubit dect copia imperfect a unui
prototip nerealizabil. </li></ul>
211. 15. <ul><li>Sub aspectul perfeciunii cuprinsul poeziilor lui Eminescu nu ar fi avut
atta putere de a lucra asupra altora dac nu ar fi aflat forma frumoas sub care s se
prezinte. </li></ul><ul><li>Maiorescu socotete c prin creaia sa Eminescu nu rmne
o voce individual care se exprim numai pe sine pentru c el i rezum pe toi i are
mai ales darul de a deschide micrii sufleteti cea mai clar expresie, poezia lui devine
o parte integrant a sufletului lor i le triete de acum nainte n viaa poporului su.
</li></ul>n studiul Eminescu i poeziile lui toat fiina lui Eminescu este adunat ntr-o
formul memorabil: Poetul e din natere, fr ndoial. Prin obiectivitate, rigoare,
clarviziune i detaare, autorul ne ofer o imagine convingtoare a personalitii celui mai
mare poet romn concluzionnd c literatura secolului al XX-lea se afl sub influena
liricii eminesciene: Pe ct se poate omenete prevedea literatura poetic romn va
ncepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui i sub forma limbii naionale, care i-a
gsit n poetul Eminescu cea mai frumoas nfptuire pn astzi, va fi punctul de
plecare pentru toat dezvoltarea viitoare a sentimentului cugetrii romneti.
212. 16. <ul><li>4) Beia de cuvinte (1873) </li></ul><ul><li>n Beia de
cuvinte(1873), inta polemicii este Revista Contimporan care luda unii autori
mediocri. Acetia, pentru a exprima o singur idee, foloseau o iniruire de sinonime fr
rost. Titu Maiorescu ridiculizeaz discrepana dintre form i fond. Acest studiu este
subintitulat Studiu de patologie literar. </li></ul><ul><li>Din acel moment, ziaristica
noastr nu a mai fost privit doar prin prisma opiniilor exprimate, ci i a modului n care
acestea erau exprimate. Titu Maiorescu pornea ofensiva mpotriva celor ce denaturau
spiritul propriu naional, care nu par a avea contiina rului, ci rspndesc ncrederea
de a fi cei mai buni stiliti ai literaturii romne", cu armele omului de tiin, cu
rigoarea n demonstraie, ce a fost caracteristic profesorului de logic i, bineneles,
criticului, atunci cnd devierile stilistice mbrcau formele ,patologiei literare". Atacul
ncepe n gama pamfletului, citndu-l pe Darwin, care vorbeste despre ameeala
artificial" observat n regnul animal. Demonstraia nu se abate de la aceast
premis, urmrind simptomele patologice ale ameelii produse prin ntrebuinarea
nefireasc a cuvintelor", care ,,ni se nfieaz treptat, dup intensitatea
mbolnvirii": Darwin ne spune c multe soiuri de maimue au aplecare spre
butura ceaiului, a cafelei i a spirtoaselor; ele sunt n stare, zice el, s fumeze i tutun
cu mult plcere, precum nsumi am vzut. </li></ul><ul><li>Brehm povestete c
locuitorii din Africa de miaz-noapte prind pavianii cei salbatici, pu n indu-le la locurile
unde se adun, vase pline cu bere de care se mbat. </li></ul>
213. 17. <ul><li>Acest studiu reprezint, deopotriv, modelul unei analize stilistice
laborioase care disec fiecare exemplu, dar i al unui pamflet care, prin comparaia pe
care o face chiar de la nceput, caut s nscrie obiectul atacului su ntr-o zon ridicol.
</li></ul><ul><li>Titu Maiorescu avea, din toate punctele de vedere, autoritatea s duc
aceast ofensiv, deoarece stilul scrierilor sale, n mare majoritate polemice, mpotriva
attor direcii greite ale culturii noastre din acea vreme, vdete rigoare, economie de
mijloace, rostiri sentenioase, un vocabular care nu ceda curentelor lingvistice artificiale
din acea vreme. </li></ul><ul><li>Toate aceste nzestrri au fcut ca ceea ce a scris
atunci Titu Maiorescu s capete valoarea unor adevruri cu caracter peren. Un exemplu l
reprezint textul n care a fost formulat ceea ce s-a numit de atunci (din 1868) i a
rmas pn n prezent ,teoria fr fond". Expus n studiul n contra direciei de
astzi n cultura romn, demonstrarea teoriei care a marcat gndirea social
romneasc ocup un spaiu extrem de restrns, fiind un model de conciziune, de
esenializare stilistic. Frazele au o simetrie perfect n alctuirea lor riguroas, repetiiile
au o valoare stilistic , ca apoi s se arate, ca o ncununare negativ, la ceea ce s-a
ajuns. Exemplele sunt luate din viaa de fiecare zi, sunt concrete, i accenturile prin
cteva cuvinte vin s pun n eviden o stare de fapt ce nu poate s fie contestat.
</li></ul><ul><li>Cea de-a doua reacie mpotriva stilului artificial, grandilocvent, a beiei
de cuvinte", a vocabularului preios i pretenios, mpovrat de expresii i cuvinte
preluate fie din latin, fie din limbi strine, a fost de esen satiric i aparine lui
Caragiale. Se integreaz universului parodic al marelui scriitor i va fi studiat la capitolul
celui ce are o importan covritoare n evoluia stilisticii presei romneti. </li></ul>
214. 18. II. Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent <ul><li> Istoria
literaturii romne de la origini pna n prezent este o lucrare monumental, unic n
peisajul literaturii romne, conceput iniial n dou volume, devine, un singur volum
compact ca o enciclopedie cum afirm George Clinescu. </li></ul><ul><li>La 15 aprilie
1941 George Clinescu anun finalizarea volumului, a crui tiprire are loc n luna iulie,
cnd, impresionat de valoarea lucrrii, Al. Rosetti i scrie autorului: Am volumul d-tale pe
mas! (...) Recitesc acum ici i colo pasaje care m ncnt. Dar, de abia acum, realizez
c eti un monstru (n sens etimologic!). Attea pagini! Atta munc! Clipe, zile, ore, ani!
Ce for! Ce facultate! Ce uurin de a scrie! i nicieri oboseala, nici plictiseala ... Dar
ce fel de om eti d-ta? Lucrarea a fost ntmpinat cu entuziasm de toi literaii epocii i
a rmas o lucrare de referin i o autoritate critic de necontestat n zilele noastre.
Clinescu are un remarcabil talent de polemist, de portretist - nsuiri literare valabile ntr-
o critic vie, militant, primejdioas ns ntr-o istorie, orict vivacitate stilistic i-ar da.
</li></ul>
215. 19. <ul><li>Eugen Lovinescu, G. Clinescu: Istoria literaturii romne, n cadrul
anchetei Pro i contra, n Curentul literar, Istoria literaturii romne reprezint
impresiile de lectur, n majoritate proaspete, ale unui vajnic cititor, care s-a ncumetat s
citeasc sau s reciteasc mai multe mii de cri. Ele contribuie mai bine la configurarea
artistului care a vrut sa extrag dintr-nsele savoarea estetic. </li></ul><ul><li>Nota
personal a acestei lucrri e analiza intuitiv i oarecum gustativ a unui senzual foarte
impresionabil, a unui benedictin vioi, maliios i onctuos, foarte dotat s-si argumenteze
rezultatele investigaiei sale. Arta criticului este n fond aceea de insidioas comunicare a
plcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar dac citatele, foarte numeroase,
nu corespund n totul caracterizrii, vibraia intelectual se furnizeaz, ca inefabilul liric;
poetul se realizeaz n istoriograf i-i transmite o virtute inedit: farmecul.
</li></ul><ul><li>Serban Cioculescu, G. Calinescu: Istoria literaturii romne, n
Aspecte literare contemporane, Istoria literaturii romne nu este o oper didactic, n
nelesul fixat i obinuit al tratatelor. Un produs spiritual trebuie luat aa cum este el, n
fizionomia, n configuraia lui particular, chiar dac supar principii ori canoane
prestabilite . </li></ul>
216. 20. III. Junimea n Istoria literaturii romne moderne <ul><li>Un curent literar
este adeseori o simpl construcie istoric, rezultatul nsumrii mai multor opere i figuri,
atribuite de cercettorii acelorai influenri i subestimate acelorai idealuri. Mult vreme
dup ce oamenii i creaiile lor au ncetat s ocupe scena epocii lor i rsunetul lor s-a
stins, istoricii descoper filiaii i afiniti, grupnd n interiorul aceluiai curent opere
create n neatrnare i personaliti care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.
</li></ul><ul><li>Fr ndoial c nu acesta este cazul Junimii. Sarcina istoricului care
i propune s studieze dezvoltarea acestui important curent este uurat de faptul c
nc de la nceput el se sprijin pe consensul mai multor voine i c tot timpul o
puternic personalitate l domin. n afar de aceasta, Junimea nu este numai un curent
cultural i literar, dar i o asociaie. </li></ul><ul><li>Ea ns nu a luat natere printr-un
act formal (asemenea Academiei Romne, ntemeiat cam n aceeai perioad n
Bucureti) i nu s-a meninut dup legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor
constituite. Junimea n-a fost att o societate, ct o comunitate de interese culturale dar
i socio-politice. </li></ul>
217. 21. <ul><li>Apariia ei se datoreaz afinitii viu resimite dintre personalitile
ntemeietorilor. Ea se menine apoi o perioad ndelungat prin funciunea atraciilor i
respingerilor care alctuiesc caracteristica modului de a tri i a se dezvolta. Vechea
deviz francez potrivit creia Intr cine vrea, rmne cine poate este i aceea pe care
asociaia ns o adopta pentru sine. </li></ul><ul><li>Tudor Vianu punea n eviden
patru serii de trsturi distincte ale junimismului: </li></ul><ul><li>A. Spiritul filosofic;
</li></ul><ul><li>B. Spiritul oratoric; </li></ul><ul><li>C. Ironia; </li></ul><ul><li>D.
Spiritul critic; </li></ul><ul><li>E. Gustul pentru clasic i academic. </li></ul>
218. 22. Concluzii <ul><li>Criticismul junimist este o trstur definitorie a micrii,
care a influenat destinul literaturii i al culturii romne.Structurarea unei doctrine unice
pe baza respectului fa de adevr, plasarea analizei i a interpretrii fenomenului artistic
ntr-o paradigm valoric universal, combaterea cu vehemen a mistificrii istoriei i a
limbii romne, a lipsei de echilibru ntre fondul i forma fenomenului cultural, sunt cteva
dintre ideile n numele crora lupt junimitii. Ei resimt nevoia de afirmare a specificului
naional si de nlturare a formelor fara fond, considernd c ...ntre anii 1848-1870 s-a
produs o ruptur adnc ntre cultura tradiional i cea modern, prin adoptarea unor
<<forme>> ocidentale nepotrivite <<fondului>> romnesc. De aici i calificarea culturii
romneti contemporane drept <<form fr fond >> i combaterea ei violent n numele
adevrului...( tefnua Creu, Gabriela Drgoi, Florin Faifer, Dicionarul literaturii
romne de la origine pn la 1900 , Editura Academiei, Bucureti, 1979)
</li></ul><ul><li>Aceste convingeri, puterea extraordinar a lui Maiorescu de a construi o
teorie a culturii, demonstrnd autonomia artei i aplicnd principiile valorice, au facut
posibil apariia marilor clasici ai literaturii romne: Eminescu, Creang, Caragiale,
Slavici. </li></ul>
219. 23. Bibliografie <ul><li>Titu Maiorescu din vol. Critice:
</li></ul><ul><ul><ul><li> O cercetare critic asupra poieziei romne de la 1867 ;
</li></ul></ul></ul><ul><ul><ul><li> Comediille d-lui Caragiale ( 1885 );
</li></ul></ul></ul><ul><ul><ul><li> Eminescu i poeziile lui ;
</li></ul></ul></ul><ul><ul><ul><li> Beia de cuvinte (1873);
</li></ul></ul></ul><ul><li>II. Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent ;
</li></ul><ul><li>III. Junimea n Istoria literaturii romne moderne ; </li></ul>
220. Romantism literar

222. Romantismul literar i-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea,
manifestndu-se n paralel cu romantismul artelor plastice i cu cel muzical. Migraia
influenelor impuse de curent determin coexistena lui alturi de alte curente, ndeosebi
n a doua jumtate a secolului (de exemplu, parnasianismul).
223. Trsturi[modificare | modificare surs]

224. Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul,
feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica,
meditatia, poemul filozofic i nuvela istoric.
225. Cultiv sensibilitatea, imaginaia i fantezia creatoare, minimaliznd raiunea i

luciditatea.
226. Promoveaz inspiraia din tradiie, folclor i din trecutul istoric.
227. Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), ntr-un cadru
natural nocturn.
228. Contemplarea naturii se concretizeaz prin descrierea peisajelor sau a
momentelor anotimpurilor n pasteluri i prin reflecii asupra gravelor probleme ale
universului n meditaii.
229. Acord o importan deosebit sentimentelor omeneti, cu predilec ie iubirii,

tririle interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
230. Construirea eroilor exceptionali, care acioneaz n imprejurri ieite din comun,
precum i portretizarea omului de geniu i condiia nefericit a acestuia n lume;
personajele romantice nu sunt dominate de raiune ci de imaginaie i de sentimente.
231. Preocuparea pentru definirea timpului i a spaiului nemarginite, ca proiectie

subiectiv a spiritului uman, concepie preluat de la filozofii idealiti.
232. Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocup locul principal
att n structura poeziei, ct i n construirea personajelor, situaiilor, ideilor exprimate
233. Ironia romantic dobndete, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un
mijloc artistic folosit att in specia literara cu nume sugestiv, satira, ct i n poeme
filosofice.
234. Priorita absolut in locul rigorii rationale a clasicismului
235. Asumarea poziiei demiurgice (demonice) fa de universul creat
236. Preferina pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care s pun n eviden
antonimiile specifice unei existene contradictorii
237. Lrgirea viziunii estetice prin inovaie la nivelul speciilor literare al tematicii,
motivelor si limbajelor artistice
238. Caracteristicile generale ale literaturii romantice:
239. prezena eului liric n textele literare, subiectivitatea tririlor
240. exprimarea cu prioritate a sentimentului i sensibilitii
241. libertatea creaiei, absena oricror reguli sau constrngeri estetice (prezente la
clasicism)
242. ntoarcerea spre trecut i adoraia trecutului, n special al evului mediu i goticii
243. mbogirea limbajului poetic cu regionalisme, neologisme i stilistic
244. exprimarea specificului naional n literatur
245. tendina de a prezenta istoria ntr-o lumin ideologizat, glorificarea eroilor i

libertii
246. apar multe opere care au loc n peisaje, culturi, personaje si ri exotice care
reflect dorina de evadare din viaa real
247. descoperirea folclorului naional
248. aspiraia spre absolut (iubirea perfect, libertatea deplin i cunoaterea total)
249. apar culegerile de basme i folclor naional i includerea limbajului popular n
literatur
250. teme romantice: viaa, moartea, iubirea, libertatea, exotismul
251. Realism literar

253. Realismul este un curent literar care se manifest n secolul XIX i are drept
centru de iradiere Frana. Micare, curent, atitudine n creaia sau teoria literar i
artistic avnd ca principiu de baz reflectarea realitii n datele ei eseniale, obiective,
caracteristice. Concepie opus idealismului, potrivit creia lucrurile exist independent
de faptul c sunt percepute sau nu.
254. Romanele realiste au urmtoarele caracteristici:
255. 1. Teme: parvenitismul, avariia, imoralitatea, etc.
256. 2. Motive: parvenitul, avarul
257. 3. Compoziie: obiectiv, narator omniscient i omniprezent
258. 4. Subiecte: inspirate din realitate
259. 5. Aciune: pe mai multe planuri
260. 6. Conflicte: sociale, psihologice, politice, etc
261. 7. Personaje: ntruchipeaz mai multe categorii sociale, complex caracterizate,

reprezint tipuri umane
262. 8. Structura nchis
263. 9. Se utilizeaz tehnica detaliului
264. 10. Se accentueaz relaia dintre mediu i personaj
265. Reprezentani romni ai Realismului:
266. Costache Negruzzi
267. Nicolae Filimon
268. Ion Luca Caragiale
269. Liviu Rebreanu
270. George Calinescu

271. Simbolism
273. Simbolismul a fost o micare artistic i literar de la sfritul secolului al XIX-

lea, care se opunea naturalismului i parnasianismului i potrivit creia valoarea fiecrui
obiect i fenomen din lumea nconjurtoare poate fi exprimat i descifrat cu
ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se nelege i modul de exprimare, de
manifestare, propriu acestui curent.
274. Adesea se consider c poei ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud i Paul

Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarm este cel care l ntruchipeaz
cel mai bine n poezie.
275. Definit n sens strict, simbolismul reprezint un cerc literar restrns din care
fceau parte poei cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain i Jean Moras. Ultimul a
publicat manifestul micrii n 1886, n ziarul Le Figaro.
276. Cuprins
277. [ascunde]
278. 1Manifestul simbolist
279. 2Trsturi
280. 3Baudelaire
I. 3.1Correspondances
II. 3.2Les Voyelles
281. 4Vezi i
282. 5Legturi externe
283. Manifestul simbolist[modificare | modificare surs]

284. n acel articol, Jean Moras vorbete despre o art care va fi inamica declamaiei,
a didacticismului sau a falsei sensibiliti i proclam c poezia trebuie s sugereze, nu
s descrie. La acestea adaug folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate i
preioase i a versurilor impare ce ar permite rennoirea limbajului poetic.
285. Dei simbolismul francez a durat foarte puin, el a fertilizat poezia modern,
negnd gndirea tiinific, raionalist. Pe drumul deschis de simbolism au pit ulterior
Arthur Rimbaud cu experiea clarviziunii, s-au nscut tema lui Charles Baudelaire a
corespondenelor i una din temele poeziei lui Stephane Mallarm n care lumea ntreag
e doar o imens carte.
286. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului,
imaginea femeii, decadenta, arta pentru art.
287. Manifestul simbolist a fost ulterior pus n versuri de Arthur Rimbaud n

poemul Les Voyelles (Vocalele), un exemplu perfect de sinestezie literar i Charles
Baudelaire n poemul Correspondances (Corespondene), n care natura este definit
drept un "templu de simboluri".
288. Trsturi[modificare | modificare surs]

289. n opoziie cu retorismul romantismului, simbolismul prefer un ton mai intim i
confesiv, iar spre deosebire de rceala i formalismul parnasianismului, se ndreapt
spre emoia i muzica interioar a ideii.
290. -Folosirea simbolurilor pentru a sugera anumite idei poetice,stari.
291. Perioada interbelica(literatura romana) - studiu de caz

clasa a XI -a .
292. Perioada interbelica (literatura romana) - studiu de caz clasa a XI -a .
Studiu de caz - Perioada interbelica
I. Perioada interbelica a avut un rol

important pentru literatura deoarece a
contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp
la modernizarea ei. In aceasta perioada au
aparut numeroase reviste si tendinte in
evolutia literaturii :
293. Perioada dintre cele doua razboaie mondiale
cuprinde anii 1918-1944. Aceasta se
caracterizeaza pe plan european prin infrangerea
Germaniei, prabusirea imperiului Austro-Ungar si
revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza
unitatea nationala si integrarea in ritmul european
de modernizare.
294. In literatura tendintelor umaniste democratice
care domina in epoca li se opun forme de ideologie
rasista: Fasciste, reactionare. De aceea viata
literara cunoaste conflicte si polemici violente. In
acest contest se impun personalitati ca Mihail
Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu
Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu,
Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.
I. Reviste si curente:
295. Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele
literare sporesc la numar. Asa avem Viata
romaneasca. Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub
conducerea lui Constantin Stere, si Paul
Bujor. Director stiintific devine profesorul dr. Ion
Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt
Constantin Stere, Ion Botez, Garabet
Ibraileanu. Insa, din 1915 directorul unic ramane
Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi
mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920,
cand reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din
1930 se muta la Bucuresti, conducerea fiind
preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din
1948 va aparea seria care continua pana astazi.
I. In Viata romaneasca accentul se pune
pe autenticitate si specificul national
inteles ca dimensiune sociala, important
fiind poporul si rasa,europenizarea ca
asimilare a spiritului national, repudierea
decadentismului si simpatia pentru
taranime.
296. In jurul acestei reviste se dezvolta curentul
literal cunoscut sub numele de poporanism. Dintre
scriitori de la Viata romaneasca amintim pe
Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart,
Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu,
Ionel Teodoreanu si altii.
I. In perioada interbelica disputele literare
se duc in jurul modernismului si al
traditionalismului.
297. Modernismul denumeste tendinta inovatoare
intr-o anumita etapa a unei literaturi. Acest curent
apare in literatura secolului al XX-lea, opunandu-se
traditionalismului si proclamand noi principii
creatiei. Tendinta modernista sustine:
- europenizarea
(sincronizarea) literaturii
nationale cu literatura
Europei
- promovarea scriitorilor
tineri
- teoria imitatiei
- eliminarea decalajului in
cultura
- trecerea de la o
literatura cu tematica
rurala la una de
inspiratie urbana
- cultivarea prozei
obiective
- evolutia poeziei de la
epic la liric si a prozei de

la liric la epic.
II. In literatura romana Eugen Lovinescu
teoretizeaza asupra modernismului in
revista Sburatorul si in cenaclul cu
acelasi titlu. Aceasta publicatie apare la
Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre
1926-1927, avandu-l ca si conducator pe
Eugen Lovinescu. Cenaclul Sburatorul
are o existenta mai indelungata : intre
1919 si 1947. Obiectivele gruparii erau:
- promovarea tinerilor
scriitori
- imprimarea unei
tendinte moderniste in
evolutia literaturii
romane.
III. Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea
unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu,
Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu
Constantinescu.
IV. Al doilea obiectiv a cunoscut un proces
mai indelungat de constituire. Eugen
Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale
moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei
romane moderne si Istoria literaturii
romane contemporane . In aceste lucrari
modernismul lovinescian porneste de la
ideea ca exista:
- un spirit al veacului
explicat prin factori
materiali si morali, care
imprima un proces de
modernizare a
civilizatiilor de integrare
intr-un ritm de
dezvoltare sincronica
- teoria imitatiei care
explica viata sociala prin
interactiunea reactiilor
sufletesti
- principiul sincronismului
care in literatura
inseamna acceptarea
schimbului de valori a
elementelor care
confera noutate si
modernitate
fenomenului literar.
298. Dintre colaboratorii la revista Sburatorul
amintim pe Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tara si
altii.
299. Prin traditionalism se intelege continuarea
vechilor curente traditionale preluandu-se ideea ca
istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale
specificului unui popor. La aceste conceptii se
adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual,
credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul
esential de structura a sufletului taranesc.
Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu
adevarat romaneasca trebuia sa includa in
substanta ei ideea de religiozitate.
revista
traditionalis
ta este
Gandirea ,
ce apare la
Cluj in 1921
sub
conducerea
lui Cezar
Petrescu si
Cucu. In
1922 revista
se muta la
Bucuresti si
trece sub
conducerea
lui Nechifor
Crainic. Va
continua sa
apara pana
in 1944.
Scriitorii
traditionalis
ti au cautat
sa surprinda
in operele
lor
particularita
tile
sufletului
national
prin
valorificarea
miturilor
autohtone a
situatiilor si
credintelor
stravechi.
II. Dintre scriitorii traditionalisti amintim
Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu,
iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu
Caragiale si dintre dramaturgi Adrian
Maniu si Lucian Blaga.
300. Apoi intra Revista fundatiilor regale care
apare lunar la Bucuresti in doua serii. Prima intre
1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi
propune sa fie o publicatie cu radacini in toate
terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef
al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista
pe directia maioresciana. Dupa 1934 conducerea
revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru
Caracostea. Seria noua apare sub conducerea lui
Al. Rosetti.
301. Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor
Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu, Hontensia
Papadat Bengescu.
302. In aceasta perioada apar publicatii de
avangarda.Avangardismul european are ca punct
de plecare curentul non-conformist numit
dadaism. Acesta a fost initiat la Zrich de Tristan
Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume
incapabila sa opreasca barbaria si crima. Ei
cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura,
ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent
decurg curentele de avangarda: constructivismul si
suprarealismul.
303. Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul
revistei Contemporanul condusa de Ion Vinea.
Constructivistii subliniau necesitatea unei
corespondente intre arta si spiritul contemporan al
tehnicii moderne care inventeaza forme noi,
conturand natura. Ion Vinea a solicitat ca si
colaboratori ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion
Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori,
printre care si Constantin Brancusi. Sunt si alte
reviste constructiviste ca Integral si Punct.
I. Suprarealismul a fost teoretizat si
practicat de revistele Alge si Urmuz.
Suprarealismul urmarea, prin programul
sau, patrunderea artei in planul
inconstientului, al visului, al delirului in
care spatiile umane scapa controlul
constientei. Dintre reprezentatii
suprarealismului amintim, pe plan
European, pe: Louis Aragon, dintre pictori
Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel
Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi.
304. PROZA
I. Anii interbelici se caracterizeaza in
literatura romana printr-o remarcabila
dezvoltare a romanului care in scurt timp
atinge nivelul valoric european.
305. Romanul romanesc isi largeste tematica, el
cuprinzand medii sociale diferite si problematici
mai bogate si mai complexe.
306. Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu
Rebreanu, marcheaza deplina izbanda a acestei
specii (Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae Filimon,
Romanul comanestilor a lui Duliu Zamfirescu,
Mara de Ion Slavici si Neamul soimarestilor de
Mihail Sadoveanu). Ion este insa primul roman
romanesc comparabil cu capodoperele universale
prin impresia coplesitoare de viata pe care o
degaja.
In romanul interbelic se continua inspiratia rurala
prin operele lui Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe
trepte valorice superioare si cu modalitati
specifice. Acum apar romanele citadine in care
cadrul de desfasurare al actiunii este orasul
modern. Asa avem creatiile lui Camil Petrescu,
Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de
mediul citadin se dezvolta si problema
intelectualului stralucit ilustrata de romanele lui
Camil Petrescu.
307. In perioada interbelica se intensifica
dezbaterile cu caracter teoretic in legatura cu
romanul.In studiul "Creatie si analiza" G.Ibraileanu
constata existenta a doua tipuri de aceste specii
literare :
1) Unul care prezinta personaje prin
comportamentul lor :roman de creatie.
2) Unul interesat de viata interioara : roman de
analiza.
308. Romancierii in perioada interbelica
experimenteaza tehnici multiple ale romantismului.
309. Romanul interbelic cunoaste si alte orientari:
- Lirica (I.Teodoreanu)
- Estetizata si simbolica (M.Caragiale)
- Memorialistica (C.Stere)
- Fantastica (Mircea Eliade)
310. Astfel avem tendinta de revenire la modelele
traditionale precum cel balzacian pe care George
Calinescu il foloseste in Enigma Otiliei. El
considera absolut necesar dezvoltarea romanului
romanesc pe linia studiului caracterului.
311. Ca reprezentant de seama a prozei interbelice,
Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al
romanului romanesc obiectiv prin publicarea
romanului Ion ,data publicarii fiind considerata o
data istorica in procesul de obiectivare a literaturii
noastre epice(Eugen Lovinecsu).
Prin Ion, Rebreanu deschide calea romanului
romanesc modern dand o capodopera in maniera
realismului dur afirmat in literatura universala prin
romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac.
312. Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc
modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste
povestirea romaneasca.Sadoveanu, Stefan cel
Mare al literaturii romane cum i-a spus
G.Calinescu, are o opera monumentala a carei
maretie consta in densitatea epica si grandoarea
compozitionala.
313. Cele trei secole ilustrate de proza istorica
sadoveniana marcheaza zbuciumata istorie a
Moldovei, capodopera acestui gen creator
constituindu-l romanul Fratii Jderi,care evoca
epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva,
promotor in dramaturgie al conflictelor de idei,
eseist percutant, ganditor modern este Camil
Petrescu. Autenticitatea este esenta noului in
creatia literara a autorului,a carui inspiratie catre
autenticitate confera momente autentice de
simtire in roman.Inscriindu-se in modernismul
lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi
propuneau sincronizarea literaturii romane cu
literatura europeana C. Petrescu se va inspira din
mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid,
analitc si intorspectiv.
314. Enigma Otiliei (1938) constituie o revenire la
formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana.
Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic,
replica literara la cultivarea asidua in epoca a
formulei procustiene, dar si o ilustrare a conceptiei
sale despre curente literare.
Perioada interbelica pentru romanului romanesc e
o perioada de efervescenta spirituala
nemaiantalnita in cultura noastra.Viata culturala
cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou
mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de
hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii
fascismului. Niciodata literatura romana n-a avut
intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri
(Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Balga, H. Papadat-
Bengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu),
niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la
contestarea valorilor.Tabloul activitatii scriitoricesti
prezinta, prin urmare, o mare varietate si
complexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura
deasa de lumini si umbre puternice.
315. ROMANUL OBIECTIV ROMANUL
SUBIECTIV
I. Romanul specie a genului epic in proza
cu actiune mai complicata si de mai mare
intindere decat a celorlalte specii epice in
proza,desfasurata de regula pe mai multe
planuri,cu personaje numeroasa.
Romanul
obiectiv
II. Iilustreaza tipul de roman care isi propune
sa descrie lumea in mod impartial,in toata
realitatea ei sociala,morala si psihologica.
De obicei,romanul obiectiv apartine
esteticii realismului. Prin opozitie cu
romanul modern,romanul obiectiv este
numit si roman traditional sau vechiul
roman.Exemplu tipic de roman obiectiv
esteIon de Liviu Rebreanu, in care
naratorul este o instanta
invizibila,demiurgica,omniscienta. Un
roman obiectiv este si Padurea
spanjuratilor, in care apartine
dimensiunea psihologica a vietii
personajului principal,dar prezentata prin
intermediul persoanei a III-a.Tot romane
obiective sunt si Baltagul de Mihail
Sadoveanu,Concert din muzica de
Bach de Hortensia Paoadat-Bengescu
sauEnigma Otiliei de G.
Calinescu.In Arca lui Noe,Nicolae
Manolescu a numit romanul
obiectiv roman doric.
Romanul
subiectiv
III. Este definit astfel prin opozitie cu romanul
obiectiv sau cu romanul traditional.cele
mai pregnante caracteristici ale sale au in
vedere instantele narative(povestirea la
persoana I),o problema noua care consta
in sondarea lumilor interioare,a constiintei
naratorului,dar si modul de organizare a
textului,foarte apropiat de jurnalul
interior.Naratiunea clasica din romanul
obiectiv este frencvent inlocuita cu
monologul.Un exemplu de astfel de roman
il constituieUltima noapte de
dragoste,intaia noapte de
razboi.Romanul subiectiv mai poarta
numele de roman modern,noul
roman sau romanul ironic(Nicolae
Manolescu).
316. --------------------------ROMAN AL EXPERIENTEI/ROMAN PSIHOLOGIC

317. Romanul experientei valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de
catre personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza
pe crearea impresiei de autenticitate prin utilizarea unor elemente care tin de
realitate (jurnal, elemente autobiografice, scrisori)
Estetica autenticitatii (care sta, deci, la baza romanului experientei) are in
vedere confesiunea personajului-narator la persoana I, introspectia, autoanaliza
lucida, tehnica narativa moderna a "punerii in abis"(de ex, introducerea in naratiune a
fragmentelor de jurnal), stilul anticalofil, (si numai la Camil Petrescu, notele de subsol
tot la persoana I, care sustin chiar identitatea autor-narator!!!)
Romanul psihologic/de analiza are drept obiect investigarea detaliata a vietii

interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de
constiinta.Este scris de obicei la persoana I (perspectiva narativa subiectiva),
pentru ca pune accent pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de
constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului.
Proza de factura subiectiva are drept caracteristici: perspectiva narativa
"faramitata", relativizata, timpul subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva,
naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, introspectia
(utilizata nu numai ca mijloc de autocunoastere, ci si ca mijloc de cunoastere a
celuilalat!), constructia personajelor a caror identitate se construieste treptat, prin
alcatuirea unor "dosare de existenta", dar si autenticitatea definita ca identificare a
actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila)
CONCLUZII
1. Daca citim cu maaaaaare atentie cele doua definitii+trasaturi, observam
foarte multe elemente comune intre cele doua tipuri de romane!
2. LA MODUL ABSOLUT SIGUR, "Ultima noapte...." ESTE ROMAN AL
EXPERIENTEI (Gheorghidiu traieste doua experiente definitorii, dragostea si
razboiul, pe care le traieste atat de intens, incat nu se poate elibera de ele
decat scriindu-le-vezi, iar, identitatea superb realizata autor-personaj; cat
despre autenticitate....E MAESTRU);
3. "Ultima noapte..." este SI roman psihologic, asa cum stiam cu totii;
4. "Maitreyi " este, de asemenea, roman al experientei, insa, cine il alege din
dragoste de Eliade, trebuie sa stie ca subiectul poate fi formulat si asa:Scrie
un eseu de 2 3 pagini, despre particularitile unui roman al
experienei prin referire la o oper literar studiat, aparinnd unui
autor canonic...deci,pentru a nu risca, trebuie sa invete si
"Ultima..."(eu asa as face, dar eu am fost o "olimpica tocilara":)
5. EU cred ca vina acestei confuzii provine de la cine a conceput
cerintele, intrucat nu si-a dat seama de limita ingusta dintre cele
doua tipuri de romane; si mai cred ca sunt prea multi profesori
care nu pot concepe ca se poate folosi aceeasi opera in aceste
cazuri...no comment.
318. ==============================================================
===========)POEZIA N PERIOADA INTERBELIC Perioada interbelic a avut un rol
important pentru literatur deoarece a contribuit la dezvoltarea, i n acelai timp la
modernizarea ei. n aceast perioad au aprut numeroase reviste i tendin e n evolu ia
literaturii . n literatura tendinelor umaniste democratice care domin n epoc li se opun
forme de ideologie rasist: Fasciste, reacionare. De aceea viaa literar cunoate
conflicte i polemici violene. n acest contest se impun personaliti ca Mihail
Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian
Blaga, Ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu. Reviste i curente. Dup primul rzboi
mondial ziarele i revistele literare sporesc la numr. Aa avem "Viata romaneasca.
Apare la 6 martie1906 la Iai sub conducerea lui Constantin Stere, i Paul Bujor. Director
tiinific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin
Stere, Ion Botez, Garabet Ibrileanu. ns, din 1915 directorul unic rmne Garabet
Ibrileanu. n timpul primului rzboi mondial revista i nceteaz apariia pn n 1920,
cnd reapare sub conducerea lui Ibrileanu. Din 1930 se mut la Bucureti, conducerea
fiind preluat de Mihail Relea i George Clinescu. Din 1948 va aprea seria care
continu pn astzi. n "Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate i
specificul naional neles c dimensiune social, important fiind poporul i
rasa,europenizarea ca asimilare a spiritului naional, repudierea decadentismului i
simpatia pentru rnime. n jurul acestei reviste se dezvolt curentul literal cunoscut sub
numele de poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca amintim pe Spiridan
Popescu, Calistrat Hoga, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu,
Ionel Teodoreanu i alii. Poezia interbelic Perioada dintre cele doua razboaie mondiale
a fost caracterizata de mari efervescente. Poezia gravita in jurul mai multor modele mari:
materialismul abstractului si innobilarea expresiei sincere prin Tudor Arghezi (1880-
1967), poezia expresionista prin Lucian Blaga (1895-1961), poemele simbolice prin
George Bacovia (11881-1957), sau versuri ermetice prin Ion Barbu (18951964), care a
fost si un stralucit matematician al carui nume este si in istoria matematicii prin teoriile
sale asupra spatiilor. Poezia de tip traditional a fost stralucit reprezentata de Ion Pillat
(1891-1945) si Vasile Voiculescu (18841963). George Bacovia (1881-1957) Lirica lui e
simbolistic ("Plumb"," Scnteie galbene","Cu voia")exprimnd sentimentul halucinante.
Poeme n proz ("Bucati de noaptea","Dintr-un text comuna") ,prelungesc motivele strile
i imaginea poeziei. Opera s depete prin profunzime i modernitate si categoriile
semantico stilistice ale simbolismului. Primul lucru care ne izbete la Bacovia este spiritul
teatral, manierismul, stilul sufereintei. Nu ascultm spovedania unui bolnav, ci lum parte
la o punere n scen, poetul desprinzndu-se pe fondul universului cruia i-a dat via
aproape c un personaj. El e absent i prezent, autor i actor. solitudini,monotonia
vieii,obsesia morii,nevroze i atitudini Dintre poeii romni, Bacovia e singurul care a
cobort n Infern. Vedeniile aduse la suprafaa sunt, la lumina zilei, stranii i tulburtoare
c imaginile de la panoram. Ca prin nite "ochene triste" - cci a pierdut proprietatea de
a vedea normal -, poetul vede corpuri de cear cu priviri hde i fixe, ciudate ppu i care
scot oftaturi mecanice. Barbu Ion (1895-1964) Pseudonimul literar este Dan
Barbilian,poet i matematician romn. Lucrri n domeniul geometriei("Teoria aritmetic a
idealelor","Grupuri cu operatoria"). Ca poet a debutat la "Sburtorul ".Versurile de nceput
pa rnasiene prin expresia solemn,sentenioas dezvluie un spirit dionisiac ,o energie
telurica. Balade "Dupa melci","Riga cripto i Iapona Enigel")transifigureaza un univers
naturist. n ultima perioda a creaiei se orienteaz spre o liric ermetic i intiatica intind
puritatea esenelor( "Joc secund"). Teoretic, Ion Barbu formuleaza un program radical si
subtil, de care poezia avea nevoie. Autorul Jocului secund a impins poezia romaneasca
spre o experienta esentiala, nemaicunoscuta pana atunci si care se explica atat dialectic,
cat si istoric. Muzica pura relevand inefabilul, poezia e abstrasa din timp, adica din
contingent, si desi pleaca din viata, dintr-o emotie umana, ea nu se confunda cu viata,
constituindu-se ca un univers secund, posibil, ca un "mantuit azur". Ion Barbu este
singular i inimitabil, un poet al esenelor, dens, profund. Lucian Blaga (1895-1961) Este
unul din cei mai mari poei ai secolului nostru, care aduce n literatur "sufletul satului" cu
folclorul i credinele sale. Scrie filosofie, dramaturgie, memorialistic i poezii: "Poemele
luminii" (1919), volum de debut despre care N. Iorga spune: "n rndurile, rrite
ngrijortor, ale cntreilor simirii noastre de azi, fii binevenit, tinere Ardelean!" Paii
profetului nseamn o alt etap a poeziei, prin dominarea cugetrii, a reflexivitii; cu n
marea trecere intrm n tristeea metafizic blagian, pentru ca n "Lauda somnului" s
ne retragem n peisajul romnesc definitiv spiritualizat. Aceleai teme le ntlnim i n "La
cumpna apelor", "La curile dorului", "Nebnuitele trepte", cu puine variaiuni. Tudor
Arghezi (1880-1967) Poet , prozator i gazetar cu o carier literar ntins i foarte
bogat , unul dintre autorii de prim rang ai perioadei interbelice. Biografia sciitorului, plin
de cotituri , a rmas pn astzi controversat n multe detalii.Nu- i ncheie studiile ,
ncepe s lucreze n fabric , publicnd n paralel versuri n reviste.n 1899 se retrage la
Mnstirea Cernica , iar ntre 1900 i 1905 e diacon la Mitropolie. In vremea celui de al
doilea razboi mondial este inchis din nou , la Targu-Jiu , pentru pamfletul Baroane ,
considerat a leza autoritatea militara hitlerista in Romania.Tinta a unor atacuri vehemente
dupa instaurarea cumunismului , este marginalizat cativa ani , opera lui fiind pusa sub
interdictie.Dupa o serie de gesturi de fronda-vinde in piata cirese din gradina sa de la
Martisor-se impaca cu oficialitatile.Din 1957 se bucura din nou de onoruri.Este ales
membru al Academiei Romane si al Marii Adunari Nationale. Opera lui castiga tot mai
multa pretuire dupa 1970 incoace. Arghezi incepe sa pubilce la 16 ani , dar debuteaza
editorial mai tarziu , la 47 de ani , cand era deja bine cunoscut prin scrierile aparute in
reviste.Volumul de versuri Cuvinte potrivite (1927) , sinteza a creatiei sale lirice de pana
atunci , este intampinat de critica literara ca un eveniment.Din acest moment Arghezi da
la tipar , cu o intrerupere intre 1947 si 1954 , numeroase volume de poezii si de proza ,
pana catre sfarsitul vietii , innoindu-si in repetate randuri viziunea poetica. Este unul
dintre marii scriitori romani , a carui personalitate se lasa greu definita. MOTIVE
POETICE De exemplu, Ov.S Crohmalniceanu in Literatura romana intre cele doua
razboaie mondiale, inventariaza numai in lirica argheziana un numar impresionant de
teme si de ipostaze ale lirismului: de la lirismul individualismului impertinent, la lirica
mandriilor solitare, lirica neintelesilor, a blestematilor si a insetatilor de absolut, a
universului taranesc, a temnitei ca infern, a microcosmosului domestic, a erosului
domestic sau a jocului si a senectutii. Lirica argheziana recupereaza, de asemea, si o
tema a erosului neinteles, cu ecouri eminesciene, sau tema baudelaireana a uratului, in
Flori de mucigai.Lirica lui lucian blaga se va constitui, in buna masura, in jurul unor teme
expresioniste, in care prezenta eului este puternic marcata de aventura cunoasterii:
participare la misterul universal, fiorul absolutului, sensul creator al existentei , dragostea,
moartea, timpul, instrainarea, opozitia sat-oras, toate vazute sub semnul unui fior
metafizic. Generic vorbind, poezia lui Lucian Blaga este una a reprezentarilor comice si a
fiorului metafizic. Universul tematic al poetilor modernisti poate fi, in cele din urma redus
la o singura si generica tema: imaginea ontologica a omului, surprins in aproximarile si in
instrainarile sale, in dilemele sale rezultate din incercarile de a da un sens inalt vietii si
universului. Poetii modernisti sunt, asadar, toti, intr-o forma sau alta, marcati de cea mai
presanta dintre problemele modernitatii: sensul existentei. "Transcedenta lui Arghezi este
o transcedenta goala. Imaginile tacerii, ale refuzului de a se arata, ale nepatrunsului si
zavorarii lui Dumnezeu sunt, in fond, tit atatea imagini ale absentei. Ce sens au atunci
cautarea poetului, invocarea divinitatii, revolta ca renuntare, tonul blasfemator si orgolios
sau adoratia, evlavia, ruga? Suferinta poetului nu provine din faptul ca Dumnezeu este,
fara a se arata, ca se releva si se ascunde, in acelasi timp, ci de faptul absentei sale,
care desteapta in sufletul fragil al psalmului constiinta insuportabila a singuratatii in
univers. Dar absenta creatorului cheama, printr-o tainica armonie prezenta creaturii, mai
mult, cerul si pamantul fiind un sitem de vase comunicante, desacralizarea
transcedentului implica sacralizarea fapturii." DIVERSITATEA STILISTIC Limbajul liricii
moderne se revendica nu doar din avangarda poetica, ci si din simbolism. O
demonstreaza si parerea lui Mallarm cum ca "a numi un lucru inseamna a suprima trei
sferturi din placerea poemului", o justificare, in fond, a poeziei ermetice. Dar ermetismul
este doar o ipostaza a marii poezii a secolului al XX-lea. Poezia moderna afirma insa si
alte caracteristici stilistice precum echivocul notional, elipsa sintactica, prezenta
propozitiilor nominale. s poate spune ca poetii precum Barbu, Blaga, Arghezi au
beneficiat de experientele avagardei, in sensul despartirii definitive de limbajul poeziei
dinaintea Primului Razboi Mondial. A fost si aceasta o cale de a figura un imaginar poetic
specific, suficient siesi, o cale prin care poezia si-a dobandit propriul univers. In acest
context, interesul pentru metafora revelatorie, de exemplu, va deveni prioritar la Lucian
Blaga. Tot o noutate este si metafora-simbol argheziana prin care este sublimata o
realitate, adesea imunda, in spatele careia se ridica, insa, umbroasa, o alta realitate,
realitatea poeziei. Diversitatea stilistica a liricii interbelice se reflecta si in modul variat in
care sunt figurate motive poetice noi. Un motiv precum cel al divinitatii este reprezentat in
psalmii arghezieni fie prin apelul la vechile imagini - cu reminiscente din viziunea
populara sau din Vechiul Testament - in care "Dumnezeu este Parintele, Doamne,
Soimul, [ce] Purtai toiag si barba-ntreaga" , fie, dimpotriva, prin imagini mai abstracte,
precum "Izvorul meu, cantecele mele, madejdea mea si truda mea".
STUDIU DE CAZ
319.
320. DIVERSITATE TEMATICA, STILISTICA SI

DE VIZIUNE IN POEZIA INTERBELICA
321. Cuprins
Perioada
interbelica
Curente
literare in
perioada
interbelica:
- Traditionalsm
- Modernism
- Avangardism
Diversitate
tematica
Diversitate
stilistica
Viziune
poetica
Concluzii
Incheiere
322. Perioada interbelica desemneaza intervalul de 21 de ani intre cele doua Razboaie
Mondiale (1918-1939). Aceasta perioada se caracterizeaza pe plan european prin
infrangerea Germaniei in timpul primului razboi mondial, prabusirea imperiului Austro-
Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea
in ritmul european de modernizare.
323. In literature romaneasca se impun in aceasta perioada personalitati ca George
Bacovia, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu
Caragiale, Lucian Blaga, Ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, etc.
324. In aceasta perioada s-au dezvoltat mai multe curente literare: modernismul,
traditionalismul si avangardismul.
325. Traditionalismul
326. Provine din fr. traditionalisme care inseamna tendinta spre folclor si istorie,
atasamentul deosebit fata de traditie.
327. Traditionalismul este o ideologie cultural literala interbelica caracterizata printr-un
ansamblu de idei, credinte, prin care promoveaza traditia si ideea de specific national.
Atitudinea traditinalismului este mai veche in cultura noastra, iar ea preia elemente din
semanatorism si poporanism.
328. Traditinalismul interbelic se constituie in opozitie cu modernismul lovinescian
(secolul XX). Traditionalismul pretuieste si apara traditia inteleasa ca expusa pericolului
alterarii si degradarii. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea traditionalista, numai ca el
este intors, de regula, impotriva tendintelor si valorilor moderne ce aduc o eroziune si chiar
o degradare a vechiului. Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si
pasiunea pentru folclor, conservarea in mit a trecutului national, mai ales a celei de factura
rurala.
329. Cel mai intens traditionalism la reprezentat in cultura noastra, gandirismul,
miscarea literara dezvoltata in jurul revistei Gandirea (1921-Cluj-condusa de Cezar
Petrescu). Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi,
Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzand literatura in toate
aspectele sale: poezie, proza, teatru, cronici.
330. Gandirismul insista asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea
traditionalista a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul national in cultura
romana.
331. Nichifor Crainic, conducatorul revistei din 1926 pana in 1944 sustine:
Autohtonismul nu poate fi reflectat in totalitea lui daca nu i se ia in discutie pe langa cele
trei elmente ale specificului national (Istoria nationala, Folclorul romanesc, Natura) si
folclorul spiritual care este caracteristic romanilor, credinta ortodoxa sau ortodoxismul.
332. Modernism
333. Derivat de la cuvantul 'modern', provenit din lat. 'modernus' care insemna recent,
nou, care apartine timpului prezent.
334. Modernismul apare in literatura sec. al XX-lea si cuprinde toate acele miscari
artistice care exprima o ruptura de traditie si se refera la principalele elemente noi in
poezie, proza si critica literara. Modernismul nu s-a manifestat numai in domeniul
literaturii, ci si in arta, fiind total opus traditionalismului. Acesta reprezinta o manifestare
radicala si indrazneata, a celor mai noi forme de exprimare in planul creatiei.
335. Acesta tendinta sustine teoria imitatiei, promovarea tinerilor scriitori, care au o
imaginatie bogata si idei ingenioase, trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o
literatura de inspiratie urbana, evolutia poeziei de la epic la liric.
336. In literatura latino-americana de dupa 1880, modernismul este influentat de
simbolismul francez, caracterizat de muzicalitate si exotism. In literatura romina criticul
literar Eugen Lovinescu a teoretizat modernismul prin cenaclul Sburatorul in lucrarile de
doctrina: Istoria civilizatiei romine moderne, Istoria literaturii romine contemporane,
Memorii etc. Reprezentanti: I.Barbu, C.Petrescu, I.Voronca, A.Holban, P.Constantinescu,
G.Braescu, G.Calinescu, V.Steinu, H.Papadat-Bengescu s.a
337. Avangardism
338. Prezent in limbajul militar al Evului Mediu, termenul avangarda (avant - garde) se
refera initial la un detasament trimis intr-o misiune de razboi, in recunoastere. Incepand
insa cu secolul XIX el desemneaza si tendintele novatoare, radicale din politica, literatura,
pictura, arhitectura, muzica, cinematografie.
339. Desi au in comun spiritul ludic sau sociale, miscarile avangardiste (futurismul,
dadaismul, suprarealismul, constructivismul, integralismul) variaza prin formula, prin
gradul de nonconformism si prin intensitatea negatiei.
340. Avangardistii romani considera substanta literaturii, fac gesturi de fronda, sunt
autori de manifeste literare. Ion Vinea, Adrian Maniu, Virgil Gheorghiu, Paul Paun, Gellu
Naum, Virgil Teodorescu se proclama cu vehementa deschizatori de drum. Unii cercetatori
considera avangarda ca una dintre 'fetele modernitatii' altii sunt de parere ca este punctul
extrem in care a ajuns modernismul.
341. Noul curent literar isi propune stergerea ierarhiilor de orice tip, ruptura cu traditia si
dinamitarea ei. Retorica ofensiva, vizionarismul, caracterul violent mascheaza insa o
drama a existentei, o criza determinata de sesizarea opozitiei dintre realitate si absolut,
dintre libertate si necesitate.
342. Avangardismul este o reactie impotriva incapacitatii stiintei, artei si literaturii de a
stopa izbucnirea primului razboi mondial. Sustinatorii acestui curent propunand in schimb o
literatura a irationalului.
343. Avangardismul romanesc ramane a fi unul dintre curentele literare cele mai
controversate, cele mai putin cunoscute. Monografia abunda in informatii, intamplari,
evenimente mai putin sau deloc cunoscute. Din momentul aparitiei sale si pana astazi,
avangardismul romanesc este unul dintre cele mai interesante fenomene.
344. Diversitate tematica ,motive literare
345. Diversitatea tematica la un scriitor poate fi o parte definitorie a sa, si isi poate
creea originalitate prin adoptarea unei anumite teme, si a unor anumite motive in poezie.
De asemenea, axandu-se mai mult asupra unor teme, la care adaugam spatiul, cadrul ce-l
inconjoara si starea de spirit a scriitorului, acesta din urma reuseste sa-si puna amprenta
asupra acelei teme astfel creandu-si originalitate.
346. Un bun exemplu este George Bacovia. Priceperea acestuia de a reusi sa-si
transmita gandurile si emotiile prin versuri, care la prima vedere par usoare, dar au
intelesuri foarte adanci gandite, contribuie la originalitatea sa creatoare. Bacovia utilizeaza
foarte mult simbolul in poeziile sale, la fel ca si light-motivul si repetitia. Majoritatea
poeziilor bacoviene incep si se termina simetric, insa cel mai important procedeu folosit de
poet este sinestezia. Un alt element original al poeziei bacoviene este cromatica. Poetul nu
utilizeaza nuante de culori ci doar culori puternice care ies in evidenta. Dintre aceste
cateva culori mentionam rosul, care reprezinta sangele, galbenul reprezinta deznadejdea,
tristetea, verdele si violetul reprezinta monotonie iar rozul si albastrul implica starea de
nevroza. Bacovia aduce o noua tonalitate in lirica romaneasca. In poezia lui domina cerul
de plumb apasator, orizonturile inchise, toamna galbena, toate acestea constituind
originalitatea eului liric.
347. Temele poeziei bacoviene duc cu gandul la aceeasi idee, la acea atmosfera
macabra. Una din temele poeziei sale este existenta cotidiana, cea de zi cu zi. El exprima
un pustiu launtric, camera in care traieste poetul este plina de fantasme, aceasta tema
intalnindu-se in poeziile Gri, Singur.
348. Tema naturii la Bacovia este prezenta prin anotimpurile sale preferate: iarna si
toamna. Acestea aduc tristetea, stingerea, moartea lenta, greutate apasatoate.Dintre
fenomenele naturii frecvente intalnim ploaia, vantul, zapada.Toate acestea se gasesc in
poeziile Pastel, Nervi de toamna, Ploua:
i. E toamna, fosnete somn
ii. Copacii pe strada ofteaza,
iii. E tuse, e planset, e gol
iv. Si-i frig, si bureaza.
- (Nervi de toamna)
349. Natura se afla sub puterea unor forme distructive, natura bacoviana fiind o stare de
spirit, iar anotimpurile sunt obsedante si creeaza stari nevrotice:
i. Si toamna, si iarna
ii. Coboara amandoua
iii. Si ploua si ninge
iv. Si ninge si ploua.
i. (Moina)
alta tema folosita de
Bacovia este
moartea. In mediul in
care traieste acesta,
sentimentul mortii
este prezent, chiar
poetul considerandu-
se la un moment dat
un cadavru intr-una
din poeziile sale
Renuntare. Senzati
a de funebru este
permanenta in lirica
bacoviana. Moartea
este o stare de
disperare, de
dezagregare a
materiei, a fiintei, a
existentei:
v. Sunt cativa morti in oras iubito
vi. Chiar pentru asta am venit sa-ti spun,
vii. Pe catafale de caldura-n oras.
viii.Incet cadavrele se descompun.
1) (Cuptor)
350. Una dintre culorile sale preferate este negrul prin care se realizeaza o atmosfera de
infern. Si un bun exemplu este poezia Negru in care intalnim flori carbonizate, vesminte
funerare, sicrie, toate acestea realizand un decor invaluit in negru.Dar negrul mai apare si
in contrast cu albul creind un decor de doliu:
i. Copacii albi, copacii negrii

ii. Stau goli in parcul solitar
iii. Decor de doliu funerar
iv. Copacii albi, copacii negri.
1) (Decor)
351. O alta tema este infernul citadin. Orasul la Bacovia este vazut ca un targ de
provincie, murdar, cu noroi, cu un aspect neingrijit:
i. Prin mahalale mai neagra noaptea pare

ii. Sivoaie-n care triste inundara
iii. Si auzi tusind o rate-n sec amara
iv. Prin ziduri vechi ce stau daramate.
1) (Sonet)
352. George Bacovia va ramane mereu acel poet care te atrage cu poezia sa datorita
intelesurilor lor atat de ascunse dar care in momentul cand le-ai descifrat, le-ai inteles, sunt
atat de clare si atat de adevarate.
353. Lucian Blaga este o personalitate marcanta a culturii interbelice care marcheaza
aceasta perioada prin originalitatea creatiei. Opera sa este una in care gandurile si
sentimentele autorului sunt transmise direct, intr-un limbaj figurat. In multe din poeziile
sale, Lucian Blaga sugereaza sentimentul dragostei. Tema dragostei, a iubirii o intalnim
foarte clar in poezia Izvorul Noptii in care eul liric aduce un omagiu iubitei. In poezia lui
Blaga se stabileste o stransa legatura intre iubita si natura deoarece iubita primeste
trasaturi ale naturii:
i. imi pare ca ochii tai,adanci, sunt izvorul
ii. din care tainic curge noaptea peste vai
iii. si peste munti, si peste sesuri,
iv. acoperind pamantul
v. c-o mare de intuneric.
1) (Izvorul Noptii)
354. O alta tema intalnita in poeziile lui Blaga este tema singuratatii si a izolarii. El se
izoleaza, pleaca la marginea lumii, unde nu aude decat sunetul apei batand in tarmuri.
Pamantul parca e o insula izolata, singuratica, inconjurata de intuneric:
i. Suntem fara scapare singuri in miaza noptii

ii. Aici unde astazi singuratatea ne omoara.
1) (Noi cantaretii leprosi)
355. Singuratatea devine izolare a pamantului de cer. Poetul rataceste in singuratate in
asteptarea iesirii zadarnice din aceasta.
356. Tema mortii este prezenta in opera lui Blaga. Sentimentul mortii, tipul fiintei
pandite de moarte este regasita in poemele sale.Teama de moarte e a omului pentru care
nu exista viata de dincolo, o viata linistita ca cea a omului religios, ci a fiintei amenintate
de intuneric. Blaga s-a inspirit din folclor si din mitologie unde teama de moarte este
evidenta:
i. De ce imi e asa de teama-mama

ii. Sa parasesc iar lumina?
- (Din adanc)
357. Tema trupului ca inchisoare a sufletului este si ea intalnita in opera lui Blaga.
In poezia Dati-mi un trup voi muntilor poetul exprima dorinta fierbinte a sufletului sau
care-si cauta un invelis pe masura cunostintelor sale:
i. Dati-mi un trup voi muntilor,
ii. dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia in
plin!
- (Dati-mi un trup voi muntilor)
358. Tot in aceasta poezie intalnim axis mundi, prin dorinta sa de a putea fi un
munte, sansa de a putea urca pina la cer precum muntii care pot atinge cu crestele lor
norii.
359. Tema cunoasterii, care inseamna iubire este intalnita in poezia Eu nu strivesc
corola de lumini a lumii. Iubirea este o forma de cunoastere, o cale de comunicare cu
Universul dar numai prin bataile inimii iubitei:
1. si sub glii ti-am auzit

2. a inimii bataie zgomotoasa
1) (Pamantul)
360. In volumul Banuitele trepte (1943), poetul apare impacat cu universal, poemele
sunt incarcate de speranta, de incredere.Daca in celelalte poeme anterioare, venirea la
lumina era tragica, aici este vazuta ca o binefacere.
1. in tine cine m-a chemat
2. fie binecuvantat
3. sat de lacrimi fara leac.
1) (9 Mai 1895)
361. Lucian Blaga a scris poezii in care tema era natura.,Vara, aici el nu descrie un
peisaj din natura in genul celor creeate de Alecsandri sau Cosbuc. Pentru el natura
inconjuratoare este numai un punct de plecare pentru meditatie, pentru cugetare, acest
fapt fiind explicat foarte bine cu ajutorul cuvantului-cheie dogoare care sugereaza starea
eului, arsita de conoastere a sufletului sau.
362. Tudor Arghezi este un inovator al limbajului artistic in poezie. Creatia sa poetica
este impresionanta prin diversitatea tematica si prin profunzimea ideilor. Arghezi
abordeaza mai multe teme in poeziile sale. O tema bine reprezentata la Arghezi este cea a
framantarii metafizice. El isi pune intrebari asupra conditiei umane si mediteaza asupra
locului omului in univers, asupra posibilitatii sale de cunoastere chiar si asupra existentei
lui Dumnezeu. O tema intalnita frecvent este cea a singuratatii omului:
I. Tare sunt singur ,Doamne,si piezisi
II. Copac pribeg uitat in campie,
III. Cu fruct amar si cu frunzis.
a. (Psalm)
363. Se confeseaza lui Dumnezeu, fiinta suprema. El foloseste metafora copacului uitat
in campie, prin care arata ca este lipsit de bucurie. O alta tema este cea a omului parasit
de Creatorul sau:
I. De cand s-a intocmit Sfanta Sciptura
II. Tu n-ai mai pus picioru-n batatura
III. Si anii mor si veacurile pier
IV. Aici sub tine dedesupt subt cor.
a. (Psalm)
364. Eul asteapta un semn de la Creatorul sau, este trist datorita trecerii timpului,
neputand sa-l opreasca, se simte abandonat. Astfel intervine nevoia omului de a comunica
cu divinitatea. Arghezii considera ca Dumnezeu se ascunde intentionat de om.
i. Incerc de-o viata lunga sa stam un ceas la sfat
ii. Si te-ai ascuns de mine de cum m-am aratat.
1) (Psalm)
alta tema frecventa
este aceea a cautarii
disperate a unei
dovezi in legatura cu
existenta creatorului.
Negasind ceea ce
cauta apare indoiala,
tagada.
II. Pentru credinta sau pentru tagada
III. Te caut darz si fara de folos.
IV. Esti visul meu, din toate, cel frumos
V. Si nu-ndraznesc sa Te dobor din cer gramada
- (Psalm)
365. Vrea cu disperare o dovada, cauta necontenit o certitudine dar in zadar. Setea de
adeverire, de concretizare a divinitatii este exprimata in multe din poeziile sale.
366. Sunt unele poezii in care este exprimata revolta poetului impotriva creatorului.
Exasperat de cautare, de piedicile care-i impiedica aceasta lunga cautare, eul isi exprima
revolta impotriva acestuia:
i. Oriunde-ti pipai, cu soapta tristei rugi,
ii. Dau numai de belciuge, cu lacate si drugi.
1) (Psalm)
367. Iubirea la Arghezii este un sentiment protector, chemarea necontenita a iubitei:
i. Si acum s-o vad venind

ii. Pe poteca solitara,
iii. De departe,simt un jind
iv. Si-as dori sa mi se para.
- (Melancolie)
368. Iubita ca sotie este stapana universului casnic, iubirea este implinita in cadrul
naturii vegetale si animale cu toate bogatiile sale:
i. Pamantul umbla dupa tine sa te soarba
ii. Cu varfuri boante de iarba oarba.
iii. Din sangele tau baut si din sudoare
iv. Pot sa iasa alte poame si fesuri noi de floare.
(Mireasa)
369. Timpul se afla intr-o stransa legatura cu tema mortii. Spaima de moarte este
ilustrata in poezia Duhovniceasca:
i. Ce noapte groasa, ce noate grea!

ii. E cineva sau poate mi se pare.
(Duhovniceasca)
370. Insa aceasta spaima este diminuata datorita realizarii omului si datorita implinirilor
sale. De aici omul isi ia taria de a infrunta sfarsitul:
i. De ce-as fi trist? Ca nu stiu mai bine
ii. Cu sunet de vioara ulciorul pe pamant?
iii. Nu mi-e cladita casa de sita peste Trotus,
iv. In pajistea cu cranguri? De ce-as fi trist? si totusi
1) (De ce-as fi trist)
371. In opera sa Tudor Arghezii are si elemente moderniste prin temele lirice prelucrate,
prin limbajul folosit si extrasele din toate registrele limbii arhaice, bisericesti, cotidiane si
rurale, dat si titlul socant al poeziei Flori de mucigai. Un alt element modern al liricii
bacoviene este evidentiat prin sursa de inspiratie si anume cea inchisorilor.
372. Ion Barbu este si el unul dintre marii poeti ai literaturii romane care, de asemenea
se impune prin originalitatea creatiei sale. Lirica lui Barbu reprezinta o relatie dintre
matematica si poezie. Poetul a fost debutat de un matematician, iar modul sau de a
gandi in spiritul abstract al matematicii si-a pus amprenta si supra operei sale: Ca in
geometrie inteleg prin poezie o anumita simbolistica pentru prezentarea formelor posibile
de existenta, intrucat exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos, unde
se intalneste cu poezia. Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei; asa ca
ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.
373. Poezia lui este cu mult mai deosebita decat cea a lui Arghezii sau Blaga, intrucat
gradul de dificultate este mai mare. Astfel poeziile sale sunt greu de inteles deoarece
foloseste un limbaj abstract. Barbu exprima, in opera sa, dorinta lui de comunicare cu
Universul, in care pluteste o stare de intelectulitate.
374. Tema poeziei Din ceas dedus exprima ideea autocunoasterii, ideea reflectarii in
oglinda, poezia in totalitate fiind un joc al mintii. Lumea materiala care ne inconjoara
constituie o oglindire a ideilor in spirite, o oglindire a spiritelor in propria constiinta.
375. Tema nuntii o regasim in poezia Ritmuri pentru nuntile necesare.Aici Barbu
exprima ideea de cunoastere prin trei cai esentiale: prin eros, prin ratiune si prin
contemplatie poetica. Utilizand simbolul, toate aceste trei cai sunt simbolizate printr-o
nunta. Aici eroul este dominat de Venus, ratiunea de Mercur si contemplatia de Soare.
376. In poezia Timbru poetul este fascinat de lucruri, de piatra, de unda marii, acestora
atribuindu-le suflete, si de aceea el simtea comuniune cu creatia cosmica.
i. Ar trebui un cantec incapator,precum
ii. Fosnirea matasoasa a marii cu sare,
iii. Ori lauda gradinii de ingeri,cand rasare
iv. Din coasta barbateasca al Evei trunchi de fum.
(Timbru)
377. Ion Barbu este si un modernist deoarece opera sa cuprinde elemente care se
incadreaza in acest curent literar: adancirea lirismului, ambiguitatea limbajului,
profunzimea intelesurilor, versul liber. Toate aceste elemente fac ca opera sa sa se
incadreze in acest curent literar.
378. Diversitate stilistica
379. George Vasiliu, cu pseudonimul Bacovia, are in opera sa influente din Edgar Poe si
din simbolismul francez: Boudelaire, Paul Verlaine, Arthur Remband, prin atmosfera de
nevroza, ideea mortii, cromatica. George Bacovia prefera deci, culorile inchise, sumbre,
cum ar fi negru, violet, gri.
380. Astfel, se observa in poezia Decor cromatica simpla alb si negru: copacii albi,
copacii negri, cu pene albe, pene negre, si frunze albe, frunze negre. Ca figuri de stil
in aceasta poezie, sunt folosite: paralelismul sintactic: in parc regretele plang iar/in parc
fantomele apar, metonimia: in parc regretele plang iar, ceea ce sugereaza existenta
unei crize sufletesti. Figura de stil cea mai importanta a textului ramane totusi repetitia. Ea
se manifesta atat in plan semantic, cat si in plan gramatical si prozodic, amplificind
aspectul macabru al decorului. Prin utilizarea acelorasi termeni (alb, negru), dar si a unor
structuri (copacii albi, copacii negri, si pene albe, pene negre) se instituie un laitmotiv
muzical, grav.
381. In poezia Plumb, cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii: cea
exterioara (cimitirul) si cea interioara (sentimentele eului liric). Atmosfera poeziei este
tulburatoare, mai ales prin simpla evocare a mortii, la nivelul semantic al cuvintelor
folosite: sicrie, cavou, coroane si prin repetitia obsesiva a cuvantului plumb. Sensul acestei
metafore-simbol semnifica apasarea sufleteasca a eului poetic si monotonie. Poezia este
presarata de figuri de stil precum: metafore: sicriele de plumb, oximoron: flori de
plumb, personificare: dormeau adanc sicriele de plumb. In strofa a doua se observa
neputinta eului de a se misca, de a iesi din starea aceasta de monotonie, de tristete, care il
cuprinsese: prin metaforele aripile de plumb, amorul meu de plumb (plumbul fiind un
metal greu si cenusiu). Eul liric cauta ajutor in el insusi (amorul meu).
382. Somnul este privit ca o anticamera a mortii. Cuvantul intors este un epitet al
verbului, ceea ce inseamna intoarcerea catre moarte, spre apus, adica profunzimea starii
de tristete a eului poetic.
383. Repetitia consoanelor: p, b, s, c, r, dar si a vocalelor inchise care sunt mai frecvente
decat cele deschise, imprima versurilor o muzicalitate inchisa, stranie.
384. Metafora inversiune din prima strofa funerar vesmant accentueaza ideea de
moarte. Frecventa verbelor statice la imperfect: dormeau, stam, era, atarnau subliniaza
impresia de imobilitate, de impietrire. Alaturarea perfectului compus am inceput cu
conjunctivul prezent sa strig semnifica o dedublare a eului poetic, dorinta sa de a
comunica.
385. Structura era frig sugereaza prezentul etern, raceala mortii si totodata inghetarea
sufletului, eul liric fiind incapabil de a mai simti ceva.
386. Ritmicitatea poeziei este data de aceeasi punctuatie, constructia strofelor fiind
aproape identica. Formula metrica simpla (rima imbratisata, masura de zece silabe)
accentueaza tonalitatea versurilor. Cele trei puncte de suspensie din prima strofa, adica
pauza afectiva, retorica, pun in evidenta ceea ce simte eul. Paralelismul sintactic este
realizat prin utilizarea conjunctiei si in repetitii, punand in evidenta o serie de asociatii:
sicriu/amor, cavou/mort, vant/frig, coroane de plumb/aripi de plumb. De asemenea este
folosita licenta poetica aripele de plumb.
387. Poezia Lacustra comunica prin atmosfera dezolanta o stare de anxietate, insusi
titlul exprima refugiul si singuratatea eului liric. Intensitatea trairilor in timp este sugerata
de adjectivul nehotarat atatea si adverbul de timp nopti si repetarea lor atat in prima
cat si in ultima strofa.
388. Lirismul este subiectiv, existand o implicare totala a eului liric prin folosirea in
exclusivitate a persoanei intai, evidenta atat la nivel pronomonal (ma, mi), cat si verbal
(aud, sunt, tresar). Sonoritatea versurilor este data de frecventa vocalei u (aud, plouand,
sunt) si de terminatia stridenta in -ind si ind a cuvintelor: gand, asteptand, tresarind,
alcatuind o muzicalitate grava in perfect echilibru cu nucleul poeziei. Tiparul metric este in
acest caz complex. In prima si a treia strofa se gasesc trei versuri identice care amplifica
muzicalitatea interna a poeziei
389. (De-atatea nopti aud plouand,
390. Sunt singur si ma duce-un gand
391. Spre locuintele lacustre).
392. Masura constanta (de opt, noua silabe), asonanta (se intinde/ploaie; ude/pori)
potenteaza sonoritatea sumbra a textului.
393. Imaginile auditive sunt si ele prezente in text, perceptia eului liric realizandu-se
acustic: aud plouand, aud materia plangand (pesonificare). Starea de disconfort se
simte in toata poezia, de exemplu: epitetul scanduri ude , apa avand un efect negativ,
eroziv.
394. Verbele de perceptie (tresar, mi se pare, simt) si gerunziul (asteptand, tresarind)
indica starea de veghe, nelinistea, angoasa eului liric. Siguratatea acestuia fiind sugerata
prin reluarea adjectivului singur.
395. Adverbul tot din finalul poeziei sugereaza intensitatea trairii eului liric si faptul ca
nimic nu s-a schimbat. Distantarea dintre trecut si prezent se realizeaza prin metafora
pilotii grei, creandu-se o prapastie temporala, care nu se mai poate remedia, intre el si
societate, eul poetic fiind damnat prin conditia lui sociala.
396. Metafora pilotii grei se prabusesc sugereaza prabusirea societatii, dar si o moarte
sufleteasca a eului liric.
397. In Sonet, poezie cu forma fixa (patrusprezece versuri: doua catrene si doua
tertine), adoptata la estetica simbolista bacoviana, eul liric se simte din nou singur. El se
aseamana in poezie cu Edgar Poe si Verlaine (ambii simbolisti), prin conceptia artei. Inca de
la inceputul poeziei se simte atmosfera inchisa, sufocanta si apasarea sufleteasca prin
epitetul noapte grea, noaptea semnificand misterul, singuratatea.
398. Epitetul metaforic noapte uda sugereaza, din nou, efectul negativ, distructiv al
apei si obsesia actiunii acesteia.
399. Eul liric foloseste constructia te-neci afara, referindu-se la el prin generalizare,
pentru a descrie societatea ostila, sufocarea sufleteasca, te fiind o marca lexico-
gramaticala a eului liric. Ceata semnifica nesiguranta, pericolul. Linia de pauza folosita in
poezie are rol explicativ. Poetul foloseste o ampla inversiune:
400. Prin ceata-obosite , rosii, fara zare-
401. Ard, afumate, triste felinare
402. pentru a da expresivitate textului. Lumina slaba descrisa prin epitetul personificator
obosite si inversiunea triste felinare sugereaza speranta slaba a eului liric. Crasma este
comparata cu lumea exterioara prin epitetul metaforic crasma umeda.
403. Forta distructiva a apei este simtita si in cea de-a doua strofa, prin sintagma
sivoaie-n casa.
404. Adverbul de mod mai intensifica ideea de mister, de teama. Poetul percepe
realitatea sub aspect senzorial, folosind sinestezia: vazul, auzul. Epitetul ziduri vechi
sugereaza trecerea timpului, saracia, societatea care este pe punctul de a se prabusi.
405. Metafora topit de bautura semnifica faptul ca eul poetic este coplesit de
suferinta, ceea ce ii confera confuzie.
406. In acelasi timp eul se resemneaza: nu-mi pasa. Repetitia cad, recad, amplifica
ideea de monotonie, eul simtind nevoia de a comunica: si nu mai tac din gura. Poetul
foloseste licenta poetica de mai multe ori: neagra noaptea, mahalali, bajbaiesc.
407. Tudor Arghezi este primul poet roman care valorifica estetica uratului inspirandu-
se din opera lui Charles Baudelaire. Experienta capatata in inchisoarea Vacaresti se
regaseste in creatia sa. In poezia argheziana gandirea si limbajul sunt de factura moderna,
iar forma si tematica sunt adesea traditionale.
408. In poezia Testament, eul liric nu se singularizeaza, ci se integreaza in campul
istoric literar. Discursul poetic reliefeaza conditia poetului traportat la propria arta, poezia
fiind gandita pentru a deschide volumul Cuvinte potrivite, rostita de poet catre fiul sau,
cititorul.
409. Poetul se sdreseaza familiar cititorului, din generatia noua, prin invocatia retorica
fiule, ceea ce presupune apropiere si dorinta de a-l proteja. De asemenea, cititorul este
individualizat prin folosirea persoanei a II a, singular. Metafora centrala a poeziei este
cartea, adica opera in sine. Ea reprezinta unicul bun lasat mostenire de fiului-simbolul
viitorului:
410. Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
411. Decat un nume adunat pe-o carte.
412. Versurile devin un amplu discurs organizat in jurul unei succesiuni de echivalente
ale cartii: cartea-treapta, cartea-hrisovul vostru cel dintai, cartea-cuvinte potrivite,
cartea-Dumnezeu de piatra, cartea-slova de foc si slova faurita. Metonimia cartea-
treapta reprezinta legatura dintre generatiilecare au trecut peste obstacole: rapi si gropi
adanci. Poetul doreste ca cititorul sa aiba ca baza, temelie cartea capatai. Acest termen
are o mare forta sugestiva, semnificand faptul ca literatura este o baza a spiritualitatii unui
popor. Pe parcursul intregii poezii se face legatura cu trecutul, stramosii oseminte,
mania bunilor, oseminte si efortul lor sudoarea muncii sutelor de ani. Eul liric isi
insuseste efortul stramosilor varsate-n mine, el este un ecou, continuator al generatiei
anterioare. Se poate observa o evolutie de la munca fizica la cea intelectuala, prin opozitia
dintre traditional sapa, brazda si modernism condei, calimara. Astfel se poate considera ca
poetul este o voce a multimii, care s-a ridicat din generatiile de la tara. Foarte sugestiva
este metafora creatiei cuvinte potrivite.
413. Asa cum bine stim Tudor Arghezi foloseste in creatia sa estetica uratului. Deci, ea
nu lipseste nici din aceasta poezie: zdrente si bube, mucegaiuri si noroi, poetul
considerand ca o lume cu semne urate poate ajunge sa fie magica si conduce cititorul sa
mediteze asupra uratului existentei. Eul liric foloseste oximoronul venin-miere, sugerand
faptul ca suferinta a fost transformata in miere: Veninul strans l-am preschimbat in miere.
Discursul liric are atat critica cat si elogiu, aceasta fiind sugerata printr-un alt oximoron:
414. Am luat ocara, si torcand usure
415. Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.
416. Epitetul personificator durere surda si amara este ceea ce a simtit eul liric
generalizat (noastra) in trecut. Ultima definitie metaforica a cartii subliniaza harul divin al
creatorului slova de foc si epitetul slova faurita. In aceasta inseparabila uniune se
impletesc inspiratia si munca trudnica.
417. In ultimele versuri ale poeziei se observa conditia poetului- robul, a carui carte
este citia de Domnul. Versificatia este si traditionala si moderna deopotriva. Traditionalul
tine de rima pereche, iar modernitatea tine de ritmul neregulat care nu urmareste piciorul
metric, ci gandirea poetica.
418. Psalmul al saselea- Te dramuiesc in zgomot si-n tacere debuteaza cu imaginea
poetelui de vanator, pentru care divinitatea devine un vanat, cel mai dificil dintre toate.
Insusi titlul si apoi primul vers dezvaluie framantarea sufleteasca a eului legata de
problema existentei divinitatii, prin verbul la prezent te dramuiesc. Sintagma in zgomot
si-n tacere releva faptul ca el il cauta cu vorba pe Dumnezeu, iar tacerea inseamna
acceptare, afirmare. Prezenta persoanei a doua, sugereaza faptul ca eul liric, in cautarea
sa, se adreseaza in mod direct lui Dumnezeu. Acesta din urma este comparat cu un soim
(stapanul cerului, priveste din vazduh). Succesiunea de interogatii retorice, semnifica atat
adresarea directa, cat si incertitudinea si nelinistea eului liric, acesta dorind ca intrebarile
sale sa isi gaseasca raspuns.
419. Metafora personificatorie sa te ucid, sugereaza faptul ca eul liric nu stie ce sa
faca: sa-l scoata din inima, sa nu mai creada in divinitate. Versul si nu-ndraznesc sa Te
dobor din cer gramada semnifica faptul ca intentia eului poetic nu este de a-l infrunta in
sens negator, el cauta sincer si vrea sa i se redea credinta. Prezenta lui Dumnezeu atat in
cer cat si pe pamant este relevata de versul Te-trezarii in stele, printre pesti, iar setea de
credinta este sugerata prin metafora Taurul salbatec cand se-adapa. Dorinta celui ce
cauta este de a gasi ceva palpabil vreau sa Te pipai, ce poate fi atins si care sa ii certifice
in mod concret prezenta divinitatii. El are nevoie de o corporalizare a divinitatii (asa
cum apostolul Toma a avut nevoie pentru a se convinge ca Isus inviase). El trebuie sa
simta si sa poata afirma ceea ce simte si sa urlu: Este!
420. In poezia Flori de mucigai, Tudor Arghezi, se foloseste din nou de estetica
uratului. Alaturarea oximoronica a celor doi termeni flori (pozitiv, viata, gingasie,
frumusete) si mucigai (intuneric, rau, urat), formeaza metafora materiei poetice supuse
filtrarii lirice in actul creator. Lirismul poeziei este subiectiv, eul liric fiind implicat direct:
am scris, ma durea, sa scriu. Efortul creatiei apare inca din primul vers: am scris cu
unghia pe tencuiala. Epitetul firida goala sugereaza din nou lipsa divinitatii, iar
enumeratia, simbolurile evanghelistilor: taurul, leul si vulturul impreuna cu evanghelistiin
insusi: Luca, Marcu si Ioan simbolizeaza absenta divinitatii, lipsa inspiratiei si
imposibilitatea ajutarii. O alta figura de stil pe care o putem remarca este ingambamentul:
421. Care au lucrat imprejurul
422. Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
423. Prin repetare, termenul stih capata diverse conotatii simbolice: stihurile fara an
semnifica atemporalitatea, eternitatea, stihurile de groapa- detentia, insingurarea,
stihurile de acum- sentimentele pe care eul liric le traieste in acel moment, in detentie.
424. Astfel, privatiunile: sete, foame, groapa se refera la faptul ca eul liric se afla intr-un
spatiu in care isi pierde ratiunea.
425. Metafora unghia ingereasca semnifica inspiratia prin divinitate. Insa experianta
pe care a trait-o a fost marcanta nu a mai crescut. Inversiunea, specifica modernismului
nu o mai am cunoscut se refera la neputinta eului de a mai scrie, accentuand
pronumele o. Mediul ostil isi face din nou simtit prezenta prin ploaia batea, ma durea.
Eul poetic nu vrea sa renunte m-am silit, dar durerea il strange ca o ghiara
(comparatie). Metafora mana stanga sugereaza faptul ca acesta nu a mai creat asa cum
ne-a obisnuit.
426. Poetul foloseste atat versul regulat, cat si pe cel liber, apare rima pereche si ritmul
neregulat.
427. Poetul filozof, Lucian Blaga, deschide volumul de debut al sau cu poezia Eu
nu strivesc corola de minuni a lumii, o veritabila arta poetica, in care isi exprima viziunea
lui asupra lumii. Titlul, reluat im primul vers al poeziei este constituit dintr-o metafora ce
semnifica cunoasterea luciferica. Blaga isi exprima atitudinea fata de tainele universale,
alegand contemplarea si nu cunoasterea rationala. Pronumele personal eu, asezat la
inceputul poeziei are o conotatie expresionista orgolioasa. Metafora-simbol din primul vers
mai poate semnifica echilibrul universal, perfectiunea (corola), imagine absolutului. Poezia
este structurata pe doua planuri: al eului liric si al celorlalti, marcate prin majuscula
la inceput de vers. Cele doua planuri se afla in opozitie, prin atitudinea in fata cunoasterii.
Prin negatia nu ucid se intelege opusul. La inceputul poeziei se face referire la
cunoasterea luciferica; eul liric nu incearca sa cunoasca misterul si sa-l distruga.
Enumeratia in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Semnifica misterele lumii, incercarea
de cunoastere a lor. Astfel, florile pot semnifica fragilitatea, frumusetea, natura; ochii trimit
la viziune, deschiderea sufletului catre lume; buzele pot sugera sensibilitatea, afectivitatea,
intimitatea; iar mormintele sunt marturii ale portilor care dau spre taramul de dincolo de
moarte. Toate aceste simboluri duc la cunoastere pe cale senzoriala.
428. Eul liric este exprimat subiectiv prin pronumele la persoana intai, singular eu,
mea. Cea de-a doua secventa se structureaza pe baza unor relatii ale opozitiei
(conjunctia adversativa dar): eu altii, lumina mea lumina altora. In context,
lumina mea semnifica o cunoastere poetica de tip intuitiv (luciferica), in timp ce lumina
altora semnifica o cunoastere de tip rational (paradisiaca). Metaforele verbale strivesc,
sugruma concorda cu o atitudine expresionista, dura. Misterul isi face simtit prezenta
prin termeni precum: taine, ascuns, adancimi, intuneric. Succesiunea de metafore
revelatorii: nepatrunsul ascuns, adancimi de intuneric, largi fiori de sfant mister
semnifica faptul ca nimic nu poate fi spus pana la capat, deoarece cuvintele au totdeauna
o prelungire imateriala, de nerostit. Se observa ca literele m, l, r, i, o, a se regasesc in
sintagme ce desemneaza misterul si prin imbinarea lor se creaza o muzicalitate aparte, ce
da impresia de prelungire a sunetelor (exemplu: corola). Verbele predicative aflate la
prezent, aflate prin opozitie prin afirmare si negare, trimit la timpul etern al absolutului.
Versificatia este una moderna, specific blagiana (vers liber).
429. In finalul poeziei, se trage concluzia discursului liric:
430. caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte., confirmand optiunea ferma a
eului liric pentru atitudinea luciferica.
431. In poezia Dati-mi un trup voi muntilor eul liric se adreseaza la imperativ, printr-o
invocatie retorica muntilor (metafora revelatorie), cere o materialitate vesnica, asemenea
muntior.
432. Metafora-simbol lutul tau slab se refera la materialitatea trupului. Astfel se face o
comparatie intre trup si suflet: trecatorul meu trup trupul este muritor si strasnicul
suflet- energia sufletului. El cere ca vesnicia sa existe si in trup, nu numai in suflet.
433. Personificarea prea stramt sugereaza faptul ca sufletul cere un trup mai mare
pentru ca sa incapa toata energia. In urmatoarele versuri se evoca teluricul (pamantule) si
neptunicul (furtunilor), astfel incat pamantul si apa formeaza trupul.
434. Eul liric aspira catre axis mundi, muntele, care poate fi considerat axa lumii, adica
legatura dintre cer si pamant. Epitetul brate fierbinti semnifica intensitatea iubirii eului
liric fata de natura:mi-as intinde spre cer toate marile/ca niste vanjoase, salbatice brate
fierbinti impreuna cu verbele la conjunctiv sa cuprind, sa sarut, sa frang sugereaza
dorinta lui de a ajunge la cer.
435. Trupul colosal (ajunge la cer) duce la maretie. Metafora picioarele mele de stinca
sugereaza greutatea picioarelor eului liric.
436. Poezia Izvorul noptii, redusa ca intindere si cu o metrica variabila (versurile de
trei silabe alterneaza cu cele de douasprezece, intre ele legatura facandu-se prin
ingambament) este expresiva si profunda si este construita ca o invocatie, ca o adresare
catre fiinta iubita.
437. In prima secventa lirica, se constata ipostaza meditativa a eului liric, care identifica
in negrul intens a ochilor iubitei punctul in care se manifesta geneza noptii si a naturii.
Fenomenul demiurgic accentueaza atmosfera de taina in care se desfasoara prin gesturi
simple, tandre, ceremonianul erotic stau culcat cu capu-n poala ta. Ultima parte a
discursului poetic are aspectul unei concluzii: Asa-s de negrii ochii tai/lumina mea. Se
remarca in text prezenta termenilor ce alcatuiesc calea lexicala a intunericului, sugerand
un spatiu al tainei negri, noaptea, intuneric, in opozitie cu termenul lumina, ce
marcheza intensitatea cu care este traita dragostea.
438. Substantivul la vocativ frumoaso exprima veneratia eului liric fata de fiinta iubita,
iar adjectivul la superlativul absolut asa de negri desemneaza un atribut fizic in jurul
caruia se contureaza intreaga frumusete a femeii. Pronumele la persoana intai si a doua
(imi, ti, ta, tau, mea) fixeaza ideea cuplului armonios, aflat sub magia erosului.
439. Prin metaforele izvorul noptii, mare de intuneric si epitetul tainic curge
noaptea se reprezinta plastic coincidenta dintre geneza noptii si nasterea iubirii, punandu-
se totodata in evidenta sentimentul misterului cosmic.
440. Ion Barbu, alaturi de Tudor Arghezi si Lucian Blaga a contribuit fundamental la
definirea prin creatie a conceptului de poetica modernista, impunand totodata o viziune
inedita.
441. Barbu insusi afirma: Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica
pentru reprezentarea formelor posibile de existenta Pentru mine poezia este o prelungire
a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.
442. In poezia Oul dogmatic, ideea centrala a textului de dezvolta pe o anumita
filozofie legata de germinatie si procreatie terestra, intanita de altfel, in toate cosmogoniile
si miturile vechilor popoare. Imaginea oului primordial inseamna miracolul vietii, forma
initiala a existentei. Poemul debuteaza cu un motto care anticipeaza una din imaginile ce
vor fi surprinse in text: cea a Duhului Sfantin ipostaza de dinaintea coborarii sale in
materie.
443. Printr-o imagine antitetica intre oul sterp si oul viu, la varf cu plod, apare
opozitia intre ordinea banala a lumii, profana, lipsita de principiul creator al spiritului si
lumea sacra, purtatoare de viata. Urmeaza o cosmogonie transpusa intr-o viziune
concretizata in imagini plastice: albusul, care protejeaza miezul galben, semnifica placenta
placenta primordiala, in vreme ce galbenusul, reprezinta plinul, principiul feminitatii ce
asteapta sa se implineasca prin creatie.
444. Apare metafoa ceasornicului, element ce masoara temporalitatea, dar nu un
ceasornic comun, ci unul fara minutar. Ion Barbu vorbeste si despre un simbol al roatei,
care semnifica iceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor, intr-o curgere continua a vietii, ce ne
intoarce mereu de unde a pornit. Astfel oul, sfera si roata devin simboluri ale
permanentei vitale. Strofa finala este formulata concluziv, incepe cu sintagma inca o
data. In ultimele doua versuri se reia ideea intregului poem: oul sfant sacrul se afla in
opozitie cu oul sterp profanul.
445. Poezia este expresia unei gandiri senine, echilibrate. Folosirea persoanei a treia cu
character de generalitate reprezinta o detasare obiectiva. Apare rima imbratisata, rima
pereche, combinari intre aceste tipuri de rima in cadrul aceleasi strofe (strofa a patra), sau
rima totala cum apare in strofa a a cincea, dar apar si versuri fara rima.
446. Repetarea vocalelor u si o creaza muzicalitate, accentuand ideea cuvantului
respectiv. Inversiunile folosite (exemplu: Il lasa-n pacea intaie-a lui) accentueza ideea,
interogatiile retorice: Dar plodul?, Vezi Duhule Sfant facut sensibil? atrag atentia asupra
ideei exprimate. Verbele sunt la prezent, un prezent etern.
447. In poezia Timbru, poetul apare prins de imaginea fascinanta a lucrurilor materiale
(piatra, huma, unda marii), carora le insufla viata. Cele doua
instrumente cimpoiul si fluierul au tonalitati melancolice, ele canta durerea divizata, care
poate semnifica suferinta datorata separarii materiei de suflet. De aceea, poetul se
hotaraste sa le insufle spiritul sau poetic elementelor neinsufletite ale naturalului,
elemente ce sunt adunate intr-un tablou static.
448. Eva poate fi asociata cu poezia, iar Adam cu poetul, caci ea are trunchi de fum
(metafora), adica este spirit facut din materie. Suprapunerea dintre materie si spirit se face
prin metafora lauda gradinii de ingeri, in cadrul careia se face trimitere la o imagine
concreta: gradina, la o entitate spirituala: inger.
449. Exista atat imagini vizuale: lunca, marea, gradina (teluric si acvatic), cat si
auditive: fluierul, suna, cantec. Este folosita inversiunea Durerea divizata o suna,
cu rolul evidentierii ideii, epitetele: durerea divizata, unda logodita, metafora truchi de
fum.
450. La nivelul versificatiei apare rima imbratisata.
451. Poezia traditionalista In gradina Ghetsemani, de Vasile Voiculescu, este o poezie
de inspiratie religioasa, in care se reda suferinta lui Isus inainte de rastignire. Astfel,
intregul poem devine o alegorie avand la baza opozitia dintre sacru si profan. Prezenta
verbelor la imperfect, situeaza drama intr-un timp mitic si creaza impresia de suferinta
continua. Poetul foloseste foarte multe cuvinte de origine populara: branci, amarnica,
sterlici, vraistea. Metafora paharului pe care trebuia sa il bea Isus este preluata din Biblie
si este una deosebit de plastica (se refera la paharul din care au baut Isus si ucenicii sai la
Cine cea de taina, dar si la ceasul patimilor ce aveau sa vina). Putem remarca, de
asemenea, contrastul cromatic ce vine in sprijinul dualitatii personajului: curgeu sudori de
sange pe chipu-i alb ca varul (comparatie). Rugaciune devine hiperbolic amarnica
strigare, iar efectul ei are proportii cosmice starnea an slavi furtuna. Gestul
ingenunchierii Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intr-una, nu semnifica atitudinea
unui invins, ci invocarea spiritului divin pentru a-si invinge slabiciunea omeneasca.
452. Metafora mana-nendurata este o expresie a vointei devenite implacabile.
453. Tnsiunea nu a scazut in intensitate, dovada stau epitetele nendurata si grozava
(acesta insotit si de inversiune). Metafora sete, epitetul uriasa si hiperbola sta sufletul
sa-i rupa sunt cuvinte incarcate de traire, tensiune, sugerand dorinta de jertfa. In ultima
strofa predomina ideea unui haos general vraistea gradinii. Metafora bataile de aripi
sugereaza prezenta mesagerilor divini ingerii. Ultimul vers intareste ideea de moarte Si
ulii de seara dau roate dupa prada.
454. In esenta, poemul valorifica ideea cunoasterii adevarului printr-un act de sacrificiu,
in care refuzul ispitei pacatului inseamna alegerea caii rugaciunii si a credintei chiar si
dincolo de moarte.
455. Viziune poetica
456. George Bacovia
457. Prin opera sa a creat o atmosfera sumbra, cetoasa, umeda, denumita atmosfera
bacoviana. Dar nu in aceasta atmosfera rezida meritul poetului. Incadrat de unii critici intre
cei mai valorosi poeti simbolisti din tara noastra, el isi depaseste cu mult epoca situandu-se
printre cei mai originali poeti romani. S-a nascut la Bacau (de unde si-a derivat si
pseudonimul, adevaratul sau nume fiind George Vasiliu), oras in care si-a facut studiile
liceale. Studii de drept la Bucuresti si Iasi, in ultimul oras obtinand si licenta in drept. Cu
diploma pe care o avea, ar fi putut profesa avocatura sau ar fi putut ocupa diverse functii
importante in administratie. Fire mai timida insa si destul de reticenta la valurile vietii, fiind
marcat si de o boala care in anul 1957 avea sa-l trimita in mormant, Bacovia se
multumeste cu o slujba marunta de functionar. Adevarata sa chemare nu a fost triumful pe
scara vietii, ci poezia. Debutul literar si l-a facut cu sprijinul lui Al. Macedonski in
revista 'Literatorul'. Primul volum de versuri i-a aparut in anul 1916, cand lumea se afla in
plin razboi mondial . Mai tarziu criticii literari au descoperit in volumul de debut, intitulat
'Plumb', surpriza aparitiei in campul literelor romanesti a unui original poet.
458. George Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de
sfarsit de lume, al caldurilor toride, al primaverilor iritante si nevrotice (Decembrie,
Lacustre, Cuptor, Nervi de primavara). Cadrul este orasul de provincie, de parcuri solitare,
cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate demoralizanta, amenintand sa se prabuseasca.
Toamna, frigul, tristetea, umezeala, raceala nevroza, descompunerea devin proiectii ale
unei emotii poetice. Poetul este un inadaptat in societatea burgheziana- de aici dorinta de
evadare.
459. Atmosfera lautrica particulara este deprimanta: de toamne reci, cu ploi putrede,
limitat intr-un peisaj de mahala, de oras provincial, intre cimitir si abator atmosfera de
plumb in care pluteste obsesia mortii. Gasim in poezia lui Bacovia influente din simbolismul
francez prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si
predilectia pentru muzica. Impresiile sunt sugerate prin corespondente muzicale, dar si prin
culoare.
460. Tudor Arghezi a fost poet, prozator si gazetar cu o cariera literara intinsa si foarte
bogata, unul dintre autorii de prim rang ai poeziei interbelice.
461. In anul 1927 ii apare volumul de poezii 'Cuvinte potrivite', care constituie unul
dintre cele mai importante momente pentru poezia romaneasca interbelica.
462. Anul 1931 reprezinta, prin aparitia volumului 'Flori de mucigai', o alta data
importanta pentru poezia argheziana.
463. El mentine cateva linii traditionaliste dar se poate contesta ca el inoveaza pe baza
traditiei fiind considerat un modernist clasicizant. Este primul poet roman care valorifica
estetica uratului insemnand utilizarea unor cuvinte urate care sunt considerate a sfida
bunul simt, descoperite insa ca avand o puternica expresivitate.
464. In viziunea argheziana, orice categorie se poate transforma in contrariul sau :
materialul in spiritual, uratul in frumos, nepoeticul in poetic. Prin transfigurarea si
sintetizare realitatea se schimba, iar uratul devine obiect estetic.
465. Arghezi este un reprezentant al poeticii antipoeticului, prin credinta lui in puterea
de izbavire a unei pure frumuseti, evita din temperatura inalta la care sunt supuse
cuvintele in procesul creator. Nu e vorba despre o subliniere a uratului pentru a pune in
lumina frumusetea ci despre o conversiune a lui la o stralucire tainica, folosind propriile
sale resurse nebanuite.
466. 'Testament' asezata cu intentie in capul volumului de inceput 'Cuvinte potrivite'
este cea mai semnificativa poezie. Fara sa constituie un manifest, 'Testament' marturiseste
despre obsesiile poetice latente argheziene. Poezia in versiunea argheziana - presupune
deci: 'Sudoarea muncii sutelor de ani'.
467. Lucian Blaga
468. Personalitate impunatoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor,
profesor universitar, a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate
compatibile cu inscrierea in universalitate. S-a nascut la 9 mai 1895 la Lancram, langa Alba
Iulia, intr-o familie de preoti. Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi, 'sub semnul
unei fabuloase absente a cuvantului', viitorul poet - care se va autodefini mai tarziu 'mut ca
o lebada' - neputand sa vorbeasca pana la varsta de patru ani.
469. Primele clase le-a facut la Sebes, a urmat Liceul 'Andrei Saguna' din Brasov, unde
era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat romanesc de Teoria dramei. In anul
izbucnirii primului razboi mondial si-a inceput studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a
finalizat cu licenta in 1917. Intre 1917 si 1920 a frecventat cursurile Universitatii din Viena,
unde a studiat filosofia obtinand si doctorantul.
470. Revenit in Romania reintregita, s-a daruit cauzei presei romanesti din Transilvania,
fiind redactor la revistele 'Cultura' din Cluj si 'Banatul' din Lugoj.
471. In 1926 a intrat in diplomatie ocupand succesiv posturi la legatiile tarii noastre din
Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost ales membru al Academiei Romane in
1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului romanesc.
472. In 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata
temporar la Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redacteaza, incepand
cu 1943, revista Saeculum, care va aparea un an.
473. Din 1948, indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Institutului de
Istorie al Academiei.
474. A trecut la cele vesnice pe 6 mai 1961, fiind inmormantat la Lancram. Lucian
Blaga s-a manifestat in ipostaza dubla de poet si de filozof cu egala stralucire, dar si de
dramaturg si publicist.
475. Volume reprezentative ale poetului sunt: 'Poemele lumii', 'Pasii profetului', 'In marea
trecere', 'Lauda somnului', 'La cumpana apelor', 'Nebanuitele trepte'.
476. Creatia sa este o sinteza de traditie si modernitate. Substanta poeziei este, pentru
Lucian Blaga, mitul; trasaturile fundamentale ale creatiei sale poetice sunt sentimentul
misterului, setea de absolut, nelinistea metafizica si vocatia creatiei.
477. Opozitia dintre cunoasterea luciferica si cunoasterea paradisiaca a ceea ce
cuprinde inspirata metafora ' Corola de minuni a lumii', adica totul.
478. Cunoastrea poetica, metafizica, ce imbogateste frumusetea lumii, este incorporata
intr-o comparatie ampla si destul de sugestiva si plastica: 'si-ntocmai cum cu razele ei albe
luna,/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si
eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce-i ne-nteles/ se schimba-n ne-
ntelesuri si mai mari/ sub ochii mei / caci eu iubesc/ si ochi si flori si buze si morminte.'
479. Iubirea este comunicarea eului poetic cu spiritul universal, iar ultimele imagini (flori,
ochi, buze, morminte)sunt simboluri fundamentale ale existentei.
480. In conceptia lui Blaga cunoasterea este logica (adica rationala, pe cale stiintifica,
dar prin care misterele lumii nu pot fi revelate) pe care el o numeste paradisiaca; pe langa
aceasta exista cunoasterea luciferica prin care metafora, imaginatia poetica sporesc
misterele lumii.
481. Blaga teoretiza distingand:
a) metafore plasticizante - care se produc in cadrul limbajului, iar transferul de
termeni de la unul asupra celuilalt se face in vederea plasticizarii unuia dintre
ei ca in exemplul: 'randunelele pe un fir de telegraf - note pe un portativ'; 'pe
uliti subtire si inalta / ploaia umbla pe catalige'; 'in joc cu piatra cate-un val / Si-
arata solzii de pe pantec'.
b) metafore revelatorii - care sporesc semnificatiile faptelor, misterele lumii,
releveaza ceva ascuns in elementele la care viseaza: 'soarele / lacrima
Domnului / cade in marile somnului'; 'in somn, sangele meu ca un val / se trage
din mine / inapoi in parinti'; 'cenusa ingerilor arsi in ceruri / ne cade fulguind pe
umeri si pe case'.
482. Ion Barbu

483. Matematician si poet, Barbu s-a nascut la Campulung-Muscel. Fiul unic al
magistratului C. Barbilian si al Smarandei. Studii elementare si gimnaziale in oraselul natal,
Darmanesti-Roman, Pitesti. Liceul la Bucuresti, unde este remarcat de prof. Gh. Titeica, la
un concurs al Gazetei matematice. Dupa licenta i se acorda o bursa in Germania.
Doctoratul in 1929 cu teza Reprezentarea canonica a adunarii functiilor ipereliptice. Apoi se
afirma ca matematician si devine profesor titular la Universitatea din Bucuresti. Stralucita
vocatie matematica se materializeaza in 80 de studii, apreciate in tara si strainatate. Cu
numele sau adevarat sunt consacrate asa-zisele 'spatii Barbilian' in geometrie. Dan
Barbilian de pe actul de nastere si din universul matematic este aceeasi persoana cu Ion
Barbu, pseudonimul sau literar, inscris la loc de cinste in istoria literaturii romane.
484. Ca poet, debuteaza in 'Literatorul' 1918. Colaboreaza la Sburatorul si E. Lovinescu il
semnaleaza cititorilor ca un 'poet nou'. Preocupat mai mult de matematici, ne-a lasat
putine opere literare: 'Dupa melci' 1921, 'Joc secund' 1930, iar dupa moarte au aparut
'Ochean' 1966, Pagini de proza '1968'.
485. Pleaca in lumea de dincolo, la 11 august 1961, rapus de o criza hepatica. A doua zi,
salcia din fata casei (strada C. Davilla 8), cantata de poet ca un copac sfant, se prabuseste
la o furtuna. Acolo, la radacina salciei, isi ingropase cainii credinciosi
486. Mai exact spus, intelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai
aproape de conceptia unor poeti moderni si singulari ca Stephane Mallarm sau Paul
Valry, decat de conceptia mai generala, impusa de romantism. Apoi nu trebuie uitat ca
poetul a fost debutat de un matematician si ca modul lui de a gandi in spiritul abstract al
matematicii s-a impus si in planul reprezentarilor poetice. Ion Barbu insusi afirma: 'Ca si in
geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile
de existenta Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet,
n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.'
487. Scurte si riguroase ca forma - cateva sunt sonete -, poeziile propun un univers
tematic restrans. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului si ale florei ,
evoca zeitati mitologice sau surprinde procese de constiinta, cum ar fi solemnul legamant
al lepadarii de pacatul contemplatiei abstracte in favoarea vointei de a trai cu frenezie, intr-
o totala consonanta cu ritmurile vii ale naturii. Evitand poezia - confesiune, exprimarea
directa a nazuintelor sufletului sau, I. Barbu le transfera unor elemente ale naturii: copacul,
banchizele, muntii, pamantul ceea ce indica o tendinta de a folosi simboluri 'obiective'.
Peisajele, pasteluri exotice si imaginare, inchid in ele elanuri si incorsetari ale fiintei umane,
aspiratii patetice si incrancenate refuzuri.
488. Concluzii
489. George Bacovia se situeaza intre marii poeti ai veacului, alaturi de Tudor Arghezi,
Lucian Blaga si Ion Barbu. Despre George Bacovia, s-a spus initial ca e un poet simbolist
dar criticii au remarcat ulterior ca isi depaseste epoca, apartinand poeziei romane
moderne. Se pare ca pseudonimul sau provine din limba latina Bachus via, unde insemna
490. Calea lui Bachus dar are legatura si cu denumirea orasului sau natal, Bacau. Sunt
putini poetii care, prin opera, au impus in constiinta literara, cu numele lor, denumirea unei
stari de spirit, a unei atmosfere lirice, in cazul acest, bacovianismul.
491. Apartenenta poetului la simbolism a fost demonstrate printr-o serie de argumente
tematice (motivele solitudinii, toamnei, ploii, sensibilitatea nevrotica fiind extreme de
active in lirica bacoviana), prin argumente stilistice (sinestezia, simbolurile obsedante) si
prin intertextualitate (Bacovia citand in textele sale, autori simbolisti). Bacovia devine unul
dintre cei mai importanti poeti romani, devenind autorul care executa un urias salt canonic
de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii romane.
492. Instinctul melodiosului, care conduce mana tuturor modenistilor este absent in
poeziile lui Bacovia, a carui arta pare sa invedereze o ureche nemuzicala sau, spre a nu se
crede ca o spun cu repros, o ureche in stare sa accepte distanta, zgomotul, dezordinea
sonora.( Nicole Manolescu Despre poezie)
493. Bacovia e, inainte de toate, sincer. Peozia lui nu tinteste niciodata un anumit efect
literar, totdeauna ea adduce cu sine, fara sa-si dea socoteala, unul Bacovia se
multumeste sa se analizeze si sa-si noteze, scurt, prcis, cu nervii starnsi, intr-o inascuta
incordare, impresiile. (Nicolae Davidescu Aspecte si directii literare)
494. In viziunea lui Arghezi idea se impleteste cu intuintiile adanci ale starilor de
existenta. In poezia argheziana gandirea si limbajul sunt de factura moderna, iar form asi
tematica sunt adesea traditionale. Versificatia este traditionala si moderna
deopotriva.Traditionalul tine de rima pereche, iar modernitatea tine de ritmul neregulat,
care urmaresete nu piciorul metric, ci gadirea poetica.
495. In Cadrul poeziei lirice, poetul vorbeste in numele sau si exprima sentimente si
aspiratii intime (ca in Testament). Ulterior au aparut discieri precum lirica personala, lirica
rolurilor, lirica mastilor (in Luceafrul de Eminescu). Lirica, fiind genul autoexprimarii,
recurge la confesiune ca modalitate de exprimare si este poezia prezentului; nota
dominanta de capacitatea de a exprima sentimente si trairi puternice. Felul sentimentului
domninant si unele criterii formale diferentiaza speciile lirice: oda, imnul, elegia, meditatia,
satira, sonetul, etc.
496. Poetul scrie pentru a-si spune ca intelesul ultim ii va scapa darn u renunta sa il
caute. Asa incat insasi aspiratia spre unitate este unitatea pe care o putem numi() ca
gest al unei constiinte tensionate pentru care poezia nu este totusi numai un joc sau numai
potrivirea de cuvinte, ci incercarea de intelegre prin cuvant. (Marian Papahagi, Exercitzii
de lectura)
497. Ilustrand perfect modernismul moderat, Arghezi s-a dovedit si un reformator
important al liricii nostre ;el este eretic si fata de miscarile cele mai reformatore ale
vremii(). In Flori de mucigai, se modifica sfera realitatii acceptate drept <<poetice>>
(Mircea Scarlat, Istoria poeziei romanesti).
498. Creatia lui Blaga a parcurs succesiv mai multe etape fara ca intre acestea sa existe
democratii ferme, exacte. Astfel primul volum, Poemele luminii, se caracteizeaza printr-
un vitalism pronuntat. Volumul urmator, Pasii profetului, se defineste printr-un limbaj
meditativ, reflexive. Volumele urmatoare, La cumpana apelor, La curtile dorului se
definesc printr-un lirism folclorizant.
499. In intreaga lirica blagiana se pot identifica doua constante:reflexivitatea si
metafora.Din punct de vedere formal, poetul a impus definitiv versul liber.
500. Creatia sa este o sinteza de traditie si modernitate.In continuarea lui Eminescu,
Blaga adaceste procuparea pentru spiritualitatea nationala pana la straturile cela mai
arhaice, primitive.
501. Blaga recreaza lumea magica si mistica;este o incercare a spiritului uman de a se
transpune in orizontul misterului si de a-l revela(G. Gana).
502. Substanta poeziei este,pentru Lucian Blaga, mitul;trasaturile fundamentale ale
cretiei sale poetice sunt setntimentul misterului, setea de absolute, nelinistea metafizica si
vocatia creatiei.
503. Apartenenta sa pentru deschiderea culturii nationale spre spiritele universale il
situeaza in aceeasi familie cu D. Cantemir, B.P.Hasdeu, Eminescu, Noica, Mircea Eliade.
504. Primul sau volum de poezii Poemele luminii, este de o mare originalitate si este o
marturie a intalnirii lui Blaga cu expresionismul receptat dinstre arta plastica mai intai, si,
mai tarziu dinspre literature, prin traducerile efectuate.
505. Ion Barbu este un poet relist si modern,apeland si la libertatile versului
contemporan. Fenomenul artistic barbian s-a nascut in punctul de interferenta al Poeziei cu
Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi si Blaga,
intrucat gradul ei de dificultate e mai mare. Mai exact spus, intelegerea poetului asupra a
ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproape de conceptia unor poeti moderni si singulari ca
Mallarm sau Valry, decat de conceptia mai generala, impusa de romantism. Apoi nu
trebuie uitat ca poetul a fost debutat de un matematician si ca modul lui de a gandi in
spiritul abstract al matematicii s-a impus si in planul reprezentarilor poetice. Barbu insusi
afirma: Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea
formelor posibile de existenta Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca,
ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.
506. Intr-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creatia lui Ion Barbu era impartita
in patru etape: parnasiana, antonpanesca, expresionista si saradista. In studiul din 1935,
Introducere in poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape: parnasiana, baladic -
orientala si ermetica . Aceasta din urma impartire a devenit clasica.
507. Majoritatea poemelor barbiene si totalitatea celor din ciclul Joc second nu pot
impresiona, in prima instanta, decat prin muzicalitatea si ritm, eventual prin absenta
legaturilor aparente cu semantica ordinara, precum in picture nonfigurative.Sensul propriu
comunicarii lirice din poemele lui Ion Barbu scapa intelegerii dupa criterii normate de,
bunaoara, poezia traditionala. (Laurentiu Ulici Arghezii, Bacovia, Barbu
508. Romanul postbelic-------------=------------------

=----------------------------------------------
509. Cuprins:1. Premisa2. Tipurile de roman n perioada
postbelica) Romanul realist-psihologic: Moromeii (Marin
Preda) Groapa (Eugen Barbu) Bietul Ioanide (George
Clinescu) b) Romanul cu elemente eseistice sau eseul
romnesc: Moromeii Vol II (Marin Preda)c) Romanul
psihologic: Animale bolnave (Nicolae Breban) Absenii
(Augustin Buzura) ngerul a strigat(Fnu Neagu) n
absena stpnilor (Nicolae Breban)d) Romanul
obsedantului deceniu sau romanul politic Cel mai iubit
dintre pmnteni (Marin Preda) Galeria cu via slbatic
(Constantin oiu) Feele tcerii (Augustin Buzura)e) Proza
modern. Romanele optzecitilor Zmeur de cmpie
(Mircea Nedelciu) O sut de ani de zile la porile
Orientului (Ioan Groan)
510. Perioada postbelic este extrem de agitat n plan politic, plin de turbulene
comportamentale determinate de nfiinarea, apoi de dizolvarea Partidului Comunist, cu
puternice influene pentru literatura romn att n ceea ce privete elementul politic i
artistic, dar mai ales n privina tematicii i a ariei de inspiraie. n cei 70 de ani de la
terminarea celui de al Doilea Rzboi Mondial, s-au produs numeroase schimbri n cultura
romn, n ierarhizarea valorilor i a aprecierilor pentru anumite producii literare,
desprinzndu-se cteva perioade specifice:
I. Perioada realismului socialist, supranumit "Obsedantul deceniu", se desfoar ntre anii

1947-1960 i se definete printr-o ideologie partinic autoritar, care modific fundamental
universul prozei romneti. Scriitorii sunt obligai s reflecte n operele lortezele marxist-
leniniste, formarea omului nou, lund ca model dictatura stalinist. Literatura acestei epoci
este n evident regres fa de cea interbelic, fiind aservit concepiei comuniste din
Rsrit. Cenzura de partid transform lupta de clas n conflict literar, se promoveaz
numai clasa muncitoare supus unui fals progres i se incrimineaz burghezia i chiaburii
prin confiscarea bunurilor, deschizndu-se larg porile nchisorilor politice. Personajul
pozitiv i omagiat este exclusiv muncitorul, singurul deintor al adevrului i al valorilor
vitale. Muli scriitori afirmai n perioada interbelic i consacrai definitiv n istoria
literaturii sunt nevoii s recurg la compromisuri ruinoase pentru a subzista, riscnd s
fie inter
511. zis ori arestat pentru atitudine mpotriva poporului.

De pild, romanul lui Mihail Sadoveanu "Mitrea Cocor", aprut n 1949 i inclus n programa
colar de atunci, este reprezentativ pentru realismul socialist prin tema conflictului dintre
ranii sraci i boierul Cristea Trei-Nasuri, n satul Malu Surpat. Orfanul umilit Mitrea este
alfabetizat de ctre fierarul comunist Florea Costea, care-1 nva s recite "Internaionala".
Cele dou personaje pozitive, ranul i muncitorul, sunt reprezentanii clasei oprimate de
ctre moierii haini i lacomi, mpotriva crora se ndreapt revolta i ura celor doi. Dup ce
Mitrea Cocor ajunge n Uniunea Sovietic i intr n contact direct cu binefacerile
comunismului, aplic n Romnia reforma agrar dup modelul rsritean, mprind
pmnturile care aparineau moierilor, ranilor din Malu Surpat.
Un scriitor care a introdus n literatura romn concepte estetice novatoare n perioada
interbelic, romancierul Camil Petrescu, reuete s se strecoare n vremurile tulburi ale
"obsedantului deceniu" prin scrierea romanului istoric n trei volume despre personalitatea
lui Nicolae Blcescu, dar "pltete" i el preul apariiei operei, prin aceea c protagonistul
este construit ca un precursor al comunismului.
Moartea lui Stalin n 1953 relaxeaz, ntructva, monitorizarea acerb asUpra literaturii, dar
ea continu s fie aservit ideologiei comuniste. Cu toate acestea, apar n aceast
perioad i cteva romane importante cu o epic i tipologie a personajelor nscrise n
valoare artistic: "Bietul Ioanide" (1953) de George Clinescu, volumul I din "Moromeii" lui
Marin Preda. (1955) i romanul-ciclu "Cronica de familie" (1957) de Petru Dumitriu.
II. Perioada anilor '60 face posibil o schimbare evident n calitatea literaturii att din
punct de vedere al coninutului, ct i al expresivitii artistice i se subscrie
neomodernismului. Diversitatea tematic a creaiilor literare n proz a fost structurat de
Eugen Simion, care desprinde urmtoarele trsturi:
* proza liric - Geo Bogza, Zaharia Stancu;
* realismul psihologic - Marin Preda;
* romanul de analiz - Nicolae Brebn, Augustin Buzura;
* eseul romanesc - Al.Ivasiuc, Paul Georgescu;
* realismul mitic - Mircea Eliade, tefan Bnulescu Notabile sunt romanele cu tem politic
ale scriitorilor care s-au
lansat n aceast perioad: "Orgolii" de Augustin Buzura (1977) i "Cel mai iubit dintre
pmnteni" de Marin Preda (1980).
III. Perioada anilor '80 este reprezentant, n principal de Mircea Nedelciu,. Mircea
Crtrescu, Simona Popescu, tefan Agopian, Alexan
512. dru Muina. Scriitorii generaiei '80 aparin postmodernismului i sunt contieni c
n literatur se spusese aproape tot i c ei nu mai au cum s surprind cititorii cu nouti,
de aceea se ntorc cu ironie la creaiile anterioare din care preiau fragmente de text
devenite celebre, pe care le introduc n textul lor. Acest gen de proz se definete prin
conceptele: metatextualitate, intertextualitate, textualism.
Evoluia prozei romneti dup cel de al Doilea Rzboi Mondial se poate caracteriza prin
varietatea tematic i artistic a nuvelei i romanului. Criticul Eugen Simion ordoneaz
dup criteriul compoziiei romanul romnesc postbelic, identificnd o diversitate de formule
narative, n studiul "Scriitori romni de azi":
Proza poetic: Geo Bogza, Zaharia Stancu;
Realismul psihologic: Marin Preda
*Proza de analiz: Nicolae Breban, Augustin Buzura;
* Eseul romanesc: Alexandru Ivasiuc, Paul Georgescu;
*Romanul pitoresc i baroc: Eugen Barbu;
Romanul mitic i realismul artistic: Fnu Neagu, tefan Bnulescu, D.R.Popescu;
. *Proza fantastic: Emil Botta, Romulus Vulpescu; ' *Metaromanul: Radu Petrescu, Mircea
Horia Simionescu, Costache Olreanu;
*Textualismul: Mircea Crtrescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crciun, Ioan Groan etc.
. n perioada postbelic, destinul romanului romnesc a fost influenat de puternicele
schimbri ideologice, mai nti prin faptul c prozatorii "au nvat c prezentul trebuia
evitat" ntruct acesta aparinea doctrinei comuniste, iar literatura fusese confiscat
"integral de aparatul de propagand". George Clinescu "a deschis prtie pentru romanul
citadin" prin "Bietul Ioanide" i Marin Preda cu un roman dedicat "lumii satului i ignoratei
complexiti sufleteti a ranului". (Eugen Negriei, "Literatura romn sub-comunism").
Evoluia prozei traverseaz tematici i formule artistice dintre cele mai variate, ajungnd
ca dup 1990 s se caracterizeze printr-o explozie literar, explicabil, de altfel, dup
cenzura comunist. Experimentele livreti despre condiia literaturii s-au manifestat prin
constituirea unor grupri estetice, mai mult sau mai puin formale, cum ar fi "coala de la
Trgovite" sau "Optzecitii", perioad n care se remarc valoric muli scriitori, ntre care:
Mircea Nedelciu, Ioan Groan i Mircea Crtrescu.
n concluzie, romanul postbelic s-a putut dezvolta mai ales pentru c scriitorii au fost atrai
de tabloul social, de percepia condiiei umane, de relaia individului cu istoria, construind
personaje cazuale, introspectate psihologic i regsite n banalitatea vieii.
513. Poezia Postbelica
514. Perioada postbelic n literatura romn este considerat dup anul 1947 pn n
zilele noastre, fiind cunoscut i sub numele de "perioad contemporan". Generaia
rzboiului, reprezentnd intervalul dintre anii 1940-1947 s-a remarcat printr-o diversitate a
formulelor estetice, de la ahordarea unui simbolism decadent, la "resurecia baladei". Un
reprezentant de valoare al generaiei rzboiului a fost Geo Dumitrescu (1920-2006), a crei
creaie se distinge prin atitudea de revolt, de rzvrtire mpotriva formelor, prin spiritul
plin de verv: "Suntem o generaie fr dascli i fr prini spirituali [...] Ne
caracterizeaz revolta, ura mpotriva formelor, negativismul. Detestm, umr la umr,
literatura i manualele de istorie naional". Poemul "Libertatea de a trage cu puca" din
1943 constituie o emblem a protestului, a revoltei lui Geo Dumitrescu mpotriva
rzboiului, care nu este dect un mcel mondial.
Dup 1947 se poate vorbi despre o "literatur angajat" politic, care s serveasc la
rspndirea ideologiei i s sprijine evenimentele prin creaii elogioase aduse
conductorilor, partidului, aadar o literatur cu un rol bine determinat n propaganda
comunist. Poeziile aprute n perioada 1947-1960 proslvesc oamenii politici ai vremii,
mai ales rui, care cptaser statut patern i fa de care trebuia exprimat recunotina
profund pentru nvturile i beneficiile comunismului. Astfel, era necesar s-i iubiesc
pe "ttucul" Stalin i pe Lenin, principalii ideologi ai marxism-leninismu
515. lui: "-Cui zmbeti, tovare Stalin?/ Oare ei? Chiar ei, pe ct se pare!.../ i cu|m
trece ulia ncet,/ singur se-ntreab i nu tie:/ Cui zmbea ttucul din portret?/ ....
Surdea Republicii, Mrie!..," (Dan Deliu, "Ce gndea Mria Tomii cnd lucra n schimbul
de onoare"). Literatura proletcultist a omagiat Partidul Comunist, pe conductori, a
promovat o fals valoare, iar criteriul artistic a atins ridicolul.
Dintre marii scriitori interbelici, niciunul nu i-a continuat carierea literar, suportnd
persecuiile regimului comunist. Lucian Blaga a fost exclus din Academia Romn i
destituit din nvmntul universitar pentru c, n cursul su de filozofie, nu a reuit s
predea nvtura marxist-leninis, "noua religie" a romnilor. Nu i s-a mai publicat nimic
pn n 1962, dect traduceri. Ion Barbu se ocup numai de matematic i renun
definitiv la statutul de poet. Tudor Arghezi, dup ce suport o vreme ostilitatea autoritilor,
reuete s se reafirme prin publicarea unor volume care nu slvete comunismul, ci scrie
o poezie de revolt social n registru pamfletar ("1907-Peizaje", 1955) sau o adevrat
sociogonie, n care parcurge n imagini artistice evoluia omului de-a lungul devenirii sale,
pn la omagiul adus pentru descoperirile realizate ("Cntare omului", 1956). Lui Vasile
Voiculescu i se nsceneaz uri proces politic ("Rugul aprins") n urma cruia este condamnat
i nu mai are voie s publice nimic. Abia n 1964 apare, postum, volumul "Ultimele sonete
nchipuite ale lui Shakespeare n traducere imaginar de Vasile Voiculescu".
Poezia generaiei 1960 marcheaz o evoluie cert n estetica liricii romneti, iniiatori
fiind Nichita Stnescu, Marin Sorescu i Cezar Baltag, aparinnd noului curent cultural,
cunoscut sub numele neomodemism. Primul i cel mai important pas ctre literatur n
adevratul sens al cuvntului a fost "revenirea la estetic", rentoiarcerea la "modernismul
precomunist" (Ion Bogdan Lefter). Neomodernitii se formaser spiritual la coala marilor
valori interbelice, modele interzise n comunism, de aceea principala lor nzuin este s
refac tocmai aceste formule estetice. Rennoind tradiia liricii moderne, se conecteaz la
modelele admirate, att n spiritul liricii lui Lucian Blaga, dar i a ermetismului barbilian.
Nichita Stnescu inoveaz un limbaj poetic ocant, iar Marin Sorescu se remarc printr-o
poezie parodic, unde ironia i umorul se manifest ntr-un limbaj simplu, firesc,
apropiindu-1 oarecum de lirica lui Ion Minulescu. An
516. a Blandiana i Ioan Alexandru exceleaz printr-o creaie plin se sensibilitate: n

lirica poetei strlucete metafora surprinztoare i cald a iubirii i a eticii, iar la cellalt,
tematica evolueaz spre o poezie religioas, n aceeai generaie neomodernist se nscriu:
A.fi.Baconsky, Cezar Baltag, Constana Buzea, Florin Mugur, Adrian Punescu.
Neomodernist al anilor 1970, Leonid Dimov promoveaz n poezie mitul oniric ntr-o
formul estetic inconfundabil, construiete cu luciditate o lume n care visele i confer
deplin litertate pentru a ilustra cele mai absurde ntmplri i cele mai ciudate viziuni. Din
aceast grupare liric mai fac parte: Ileana Mlciosiu, erban Foar, Emil
Brumam, Mircea Dinescu.
Poeii generaiei 1980, cunoscui ca "optzeciti", se grupeaz n curentul numit
postmodernism i se raporteaz polemic la neomodemism, ns acord o atenie special
cotidianului, concretului imediat, miznd pe o complexitate a limbajului, apelnd la
textualitate. Constatarea c tot ceea ce este important n existen s-a spus deja,
postmodernitii apeleaz la texte celebre pentru substana ideii i iau de acolo cuvintele
care exprim ceea ce i ei ar dori s transmit. Umberto Eco a exprimat foarte clar
concepia postmodernist: 'Trecutul ne condiioneaz, ne apas umerii, ne antajeaz. [....]
Ironie, joc metalingvistic, enun la ptrat". Radu eposu a considerat c postmodernitii
"triesc cultura ca o natur", iar poezia lor "face din actul poeticii un joc contient, un
artificiu ironic", cu efect de ingenuitate pierdut. Atitudinea ironic a postmodernitilor
poate prea o atitudine neserioas, o persiflare a valorilor, dar lirica lor nu face altceva
dect s ia "n posesie realitatea", sfidnd iluzia i nevoie de utopie. Un exponent al
postmodernitilor este Mircea Crtrescu, n creaia cruia se poate remarca o atitudine de
ironie tandr fa de realitatea banal i experiena personal: "Ce simt, ce vd, ce
gndesc n mprejurrile obinuite ale vieii mele de om obinuit formeaz coninutul
poeziei, care devine preponderent ca importan fa de form". Ali poei care dezvolt o
liric postmodernist "care coboar n strad", remercabil prin ironie i autoironie,
imaginativ ludic i procedee textualiste sunt: Florin Iaru, Alexandru Muina, Mariana Marin,
Simona Popescu, Caius Dobrescu, Traian T.Coovei etc.
517. Literatura romn postmodern

518.De la Wikipedia, enciclopedia liber
1. Literatura romn
2. Pe categorii
3. Istoria literaturii romne
4. Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporan
5. Curente n literatura romn
6. Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiionalism - Semntorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
7. Scriitori romni
8. List de autori de limb romn

Scriitori dup genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poei - Eseiti
Nuveliti - Proz scurt
Literatur pentru copii
9. Portal Romnia
10. Portal Literatur
11. Proiectul literatur
12. vdm
519. Postmodernismul s-a declanat n literatura romn n a doua jumtate a anilor

aizeci i continu s existe pn n zilele noastre. Problematica delimitrii
acestui curent, recunoscut pentru dificultatea de a primi o definiie unic, implic nevoia
de raportare la o direcie literar opus desfurat sincron, anume modernismul. n
cultura romn, regimul politic a favorizat opere care s continue direcia modernist
manifestat n perioada interbelic, n schimb muamaliznd creaiile autorilor interesai
de o estetic nou, de avangard. De aceea, literatura postmodern s-a desfurat pn
la sfritul anilor optzeci n mod subteran, materializndu-se n activitatea mai multor
grupuri i cenacluri literare. Din 1990, s-au publicat multe dintre operele cenzurate n
deceniile anterioare; noile creaii reflect direct schimbarea regimului politic
n Romnia ctre unul permisiv.
520. Cuprins
521. [ascunde]
522. 1Neo-modernismul i reacii mpotriva sa

523. 2Generaliti
524. 3Grupuri literare postmoderne romneti
525. 4Scriitori postmoderni de limba romn
I. 4.1n Republica Moldova
526. 5Tehnici ale creaiei postmoderniste
527. 6Note
528. 7Bibliografie
529. 8Legturi externe
530. Neo-modernismul i reacii mpotriva

sa[modificare | modificare surs]
531. Primele reacii mpotriva poeticii moderniste oficiale a anilor aizeci au venit de
la grupul oniric (Leonid Dimov, Emil Brumaru, Vintil Ivnceanu, Dumitru epeneag).
Lor li se vor aduga, dar nu n mod necesar programatic, mai vechea coal de la
Trgovite a prozatorilor Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache
Olreanu (pentru care o prim ocazie de manifestare se declaneaz abia
acum), Cenaclul de luni (condus de Nicolae Manolescu), Cenaclul Junimea (al
criticului Ovid S. Crohmlniceanu) Cenaculul Universitas, condus de Mircea Martin. Este
momentul n care se impune n literatur Generaia optzeci, recunoscut drept cea mai
orgolioas dintre manifestrile artistice din a doua jumtate a secolului al XX-lea.
[necesit citare]
532. Dup o modernitate manifestat i dezvoltat organic, n perioada interbelic, a

urmat epoca neagr a proletcultismului, cnd au fost scrise foarte puine opere literare de
valoare. n anii 1960, tradiia modernist a fost rennodat prin apariia unui curent
denumit de Mircea Crtrescu n studiul su, Postmodernism romnesc, tardo-
modernism, iar n alte surse, neo-modernism. Excepie fceau prozatorii din grupul colii
de la Trgovite (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olreanu, Tudor
opa), cei din grupul oniric( Dumitru epeneag sau Leonid Dimov) sau marele
poet Mircea Ivnescu. Prima izbucnire s-a produs n anii optzeci, cnd un grup de poei,
grupai n jurul profesorului Nicolae Manolescu au format Cenaclul de luni, n timp ce
prozatorii, grupai n jurul profesorului Ovid S. Crohmlniceanu au continuat s
frecventeze Cenaclul Junimea. Grupurile acestea au debutat n cteva volume colective,
apoi s-au afirmat n volume colective. ntre trsturile cele mai evidente s-ar putea aminti
amestecul de narativitate i lirism n poezie, oralitatea expresiei, pastia, parodia, colajul,
jocurile de limbaj. n fond, tipologia postmodern s-ar putea defini tocmai prin lipsa unei
tipologii riguroase, prin extrem mobilitate i amestec voit al genurilor.
533. Generaliti[modificare | modificare surs]

534. Este greu, dac nu imposibil, de mpcat punctele de vedere ale teoreticienilor
asupra dimensiunii postmodernismului i mai cu seam de a o sintetiza n doar cteva
principii. Cci zonele n care liniile ce deseneaz hri att de diferite, se intersecteaz,
nu sunt prea numeroase. Iat totui cteva puncte de vedere ale unora dintre cei mai
autorizai comentatori romni ai fenomenului.
535. n proz, postmodernismul presupune textualism, un mod de a organiza

povestirea sau romanul; trecerea de la proza auctorial la proza autoreflexiv; predilec ia
pentru fragment i o nou relaie cu cititorul, afirm Eugen Simion. Poezia postmodern
consider Nicolae Manolescu i mprumut criteriul poeticului din aceea modern, cu
deosebire c se arat mult mai ngduitoare n preferinele i n idiosincrasiile ei.
[necesit citare]
Epoca postmodern nu inventeaz cu adevrat o nou poezie, aa cum
inventase epoca modern. Monica Spiridon l consider n schimb doar un mit cultural i
nimic altceva.[necesit citare] Mircea Crtrescu, dimpotriv, accentueaz latura
autobiografic, realist, oral i prozaizant a curentului. Ion Bogdan Lefter evideniaz
legturile dintre postmodernism i experimentul literar romnesc din anii '60-'70. Pe
lng toate acestea postmodenismul mai nseamn joc, combina ie, ironie, retoric,
eliberarea fanteziei i mprumutarea limbajului familiar, dar i ingenioase construc ii din
prefabricate. Iar lista trsturilor ar putea fi amplificat.
536. Grupuri literare postmoderne

romneti[modificare | modificare surs]
537. Grupul oniric s-a constituit prin anii 64 de ctre Leonid Dimov, Emil
Brumaru, Vintil Ivnceanu i Dumitru epeneag, crora li s-au adugat ulterior Virgil
Mazilescu, Daniel Turcea .a. Vag apropiat de literatura oniric romantic, dar mai ales
de estetica suprarealist, a fost rapid interzis de cenzura comunist. Dumitru
epeneag s-a refugiat la Paris unde triete i azi, iar ceilali au fost marginalizai.
538. coala de la Trgovite se refer la un grup de prozatori ntre care Radu

Petrescu, Costache Olreanu i Mircea Horia Simionescu numit astfel pentru c ei s-au
intalnit la scoala in Targoviste; numai Mircea Horia Simionescu era originar din Targoviste
ale cror trsturi, recunoscute chiar de ei, sunt subiectivitatea, hazardul i jocul.
539. Grupul de la Braov(Cenaclul 19)- reprezentat mai bine n anii 1990 de civa
poei i prozatori originari din Braov:Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Alexandru
Muina, Simona Popescu Angela Nache Mamier,Ioan Pop Barassovia,Gheorghe Craciun
etc.
540. Cenaclul de luni, al studenilor din Centrul Universitar Bucureti, condus

de Nicolae Manolescu, a reprezentat nucleul bucuretean al poeziei noii generaii, numit
i generaia 80 sau generaia n blugi. A fost nfiinat n anul 1977 i desfiinat n 1984 de
secretariatul P.C.R. al Universitii, care l considera subversiv. Volumele colective
emblematice ale grupului au fost antologiiile de poezie Aer cu diamante de Mircea
Crtrescu, Traian T. Coovei, Florin Iaru i Ion Stratan, publicat
n 1982 i Cinci cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Romulus
Bucur i Alexandru Muina, aprut n 1983.
541. Cenaclul Universitas (1983-1990), al studeniolor din Centrul Universitar

Bucureti, condus de Mircea Martin.
542. Cenaclul Junimea, al studenilor din Facultatea de Filologie din Bucureti, din anii
aptezeci i optzeci, condus de criticul Ovid S. Crohmlniceanu. Volumul cult al grupului
este Desant 83 (1983) care conine proz scurt scris de aisprezece tineri debutani
(Mircea Nedelciu, Nicolae Iliescu, Cristian Teodorescu, Clin Vlasie, Ion Bogdan
Lefter, Gheorghe Crciun, George Cunarencu, Mircea Crtrescu .a.).
543. Cenaclul Litere, condus la sfritul anilor nouzeci de poetul Mircea Crtrescu,
care a dat mai multe promoii de poei i prozatori tineri.
544. [[Cenaclul ,,Pavel Dan" din Timioara, condus de Viorel Marineasa ncepnd cu
anii 70 pn n 1989, cnd s-au format aici poei i prozatori ca: Ion Monoran, Adrian
Derlea, Mircea Brsil, Eugen Bunaru, Petru Ilieu, Ioan Crciun, Simona - Grazia Dima,
Marcel Tolcea, Ioan T. Morar, Gheorghe Pruncu, Daniel Vighi, Mircea Pora, Viorel
Marineasa, Lucian Petrescu, Horia Dulvac, mai apoi Rodica Dragincescu, Marian Oprea.
Dup 1990 au aprut nume noi, ndeosebi n poezie: Robert erban, Adrian Bodnaru,
referent cultural fiind acum prozatoarea Dana Gheorghiu. Din 1996 pn n prezent,
coordonatorul (ndrumtorul)cenaclului este poetul Eugen Bunaru. Perioad n care s-a
afirmat un nou val de tineri scriitori (doumiiti): Tudor Creu (poet, prozator, critic literar),
Alexandru Potcoav (poet, prozator), Adriana Tudor Gtan (poet), Ctlina George
(poet), dar i mai tinerii (poei i prozatori) postdoumiiti: Moni Stnil, Marius Aldea,
Aleksandar Stoicovici, Alexandru Colan, Eliana Popei, Ionu Ionescu, Octavia Sandu,
Ioana Du, Beatris Serediuc, Ariana Perhald, NicoletaPapp. Tot n aceast perioad, au
fost publicate (Ed. Marineasa)dou antologii poetice (selec ia i prefaa de Eugen
Bunaru):,,Dintr-o respiraie. Generaia 2000", Ed. Marineasa, 2003 i ,,Pavel Dan 50",
Ed. Marineasa 2008.
545. Scriitori postmoderni de limba

romn[modificare | modificare surs]
546. S-a remarcat la noi n mod deosebit generaia deceniului nou, reprezentaii ei
fiind poreclii optzeciti. Dintre cele mai cunoscute nume, i amintim pe:
547. prozatorii: Ioan Mihai Cochinescu, Gheorghe Crciun, Rzvan Petrescu, tefan
Agopian, Sorin Preda, Mircea Crtrescu, Cristian Teodorescu, Ioan Lcust, Nicolae
Iliescu, George Cunarencu, Mircea Daneliuc, Ioan Groan, Bedros Horasangian, Mircea
Nedelciu, Stelian Tnase, Adriana Bittel, Vasile Andru, Florin lapac, Alexandru
Vlad, Adrian Ooiu, Daniel Vighi, Horia Dulvac, Nicolae Stan, erban Toma
548. poeii: Elena tefoi, Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Stratan, Nichita
Danilov, Romulus Bucur, Florin Iaru, Matei Viniec, Alexandru Muina, Magdalena
Ghica, Mariana Marin, Mariana Codru, Ion Murean, Petru Prvescu, Mircea
Brsil, Ioan Es. Pop, Mihail Glanu, Clin Vlasie, Cristian Popescu, Simona
Popescu, Marcel Tolcea, Daniel Picu, Liviu Antonesei, Mircea Crtrescu, Horia
Grbea, Marian Drghici, Paul Vinicius, Paul Aretzu, Adrian Alui Gheorghe, Eugen
Bunaru Costel Stancu Angela Nache Mamier,Ioan Pop Barassovia.
549. n Republica Moldova[modificare | modificare surs]
550. Micarea a avut un succes semnificativ i ntre autorii de limb romn de peste
Prut, ndeosebi n poezie. Nume mai cunoscute sunt: Valeriu Matei, Nicolae Popa, Lorina
Blteanu, Emilian Galaicu-Pun, Nicolae Leahu, Vasile Grne, Eugen Cioclea, Clina
Trifan, Maria leahtichi, Andrei urcanu.
551. Tehnici ale creaiei postmoderniste[modificare | modificare

surs]
552. Dup Nicolae Leahu:

553. Postmodernismul este un curent literar ce se manifest n literatura romn
aproximativ din anii 80 ai secolului trecut, aspirnd s depeasc (neo)modernismul prin
asumarea i regndirea simultan a relaiei cu tradiia n cea mai larg accepie a
acesteia. n felul acesta, se instaureaz n cmpul literar o poezie (auto)biografic,
realist, (inter)textualist, metafizic, inaugurnd o ampl deschidere asupra realului.
Interesul nedisimulat pentru prezent, citadin, actualitate (cultural, social, tiinific),
autenticitate, concreteea existenei se conjug cu situarea programatic a eului n
universul Textului, care reflect i se autoreflect, se scrie i se rescrie, polemizeaz,
parodiaz, pastieaz parodic sau acumuleaz prefabricate din orice zon a livrescului,
de la patrimoniul literar naional i universal la cele mai vechi sau recente descoperiri
tiinifice sau tehnologice i la evenimentele de cultur. Numeroasele procedee ale
intertextualitii, utilizate de obicei cu o intenie ironic sau ludic, au i o necesar
funcie ornamental, de compensare a metaforei, nlocuit de metonimie ca figur
dominant a paradigmei moderniste. Recupernd stilurile vechi i conveniile cestora,
postmodernismul dialogheaz cu trecutul cultural pe care, spre deosebire de moderni ti,
nu-l gsete sectuit de resurse, extenuat, ci suficient de util pentru a fi recondi ionat i
reintegrat unei viziuni care-l reabiliteaz ca fapt de experien ncheiat, de istorie i de
memorie.
[1]
554.
555. Note[modificare | modificare surs]

556. ^ Limba i literatura romn: MODERNISMELE I POSTMODERNISMUL sau
pluralitatea vocilor identitii
557. TEXTUL ARGUMENTATIV

558. Andrei Staicu 27 februarie 2015 Limba si lit. romana Lasa un comentariu 45,403 Vizite
559. DEFINIRE
560. Textul argumentativ este un act de comunicare centrat pe funcia conativ, scopul
urmrit fiind cel de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere
susinut de autor. ntr-un text argumentativ autorul apr o tez prin utilizarea unor argumente
pe care le poate ilustra cu exemple.
561. STRUCTURA TEXTULUI ARGUMENTATIV
562. Textul argumentativ cuprinde:
563. O constatare general (o afirmaie cu caracter general, care trebuie susinut prin
demonstraie) ipoteza, teza; ea rspunde la ntrebarea ce vrea s demonstreze autorul n
textul su? i poate fi explicit, cnd este clar enunat de ctre autor sau implicit, cnd se
deduce din scopul general urmrit n ansamblul argumentaiei;
564. Argumentele ilustrate cu exemple; argumentele sunt pro sau contra i trebuie s fie
solide, formulate clar i ordonate logic. n comunicarea scris, fiecrui argument i
corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi nsoite de contrarargumente, care ofer
ntregului discurs un plus de precizie i de viabilitate/ credibilitate;
565. Structuri specifice argumentrii: consider c, deoarece, fiindc, ntruct, pentru c ;

m intereseaz, mi place, mi strnete interesul deoarece, bineneles, n mod sigur, n
mod evident, cert este c (structurilexicale cu rol emfatic i persuasiv)
566. Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Exemplele pot fi redate prin:
567. apelul la experiena personal;
568. preluarea unor opinii creditabile;
569. citarea unor surse de referin;
570. invocarea utilitii problematicii abordate.
571. Conectori ai argumentrii care exprim:
572. succesiunea, continuitatea: n primul rnd, pe de o parte, n plus, de asemenea

573. contrastul: dar, ns ci, dimpotriv, n contrast cu
574. ierarhizarea: nainte de toate, mai presus de toate, mai important dect
575. comparaia: la fel cu, tot aa, ca, n comparaie cu, n mod asemntor
576. probabilitatea: probabil, posibil, este cu putin, s-ar putea
577. certitudinea: cu certitudine, cu siguran, desigur, firete, fr ndoial

578. concesia: dei, totui, cu toate acestea, chiar dac
579. concluzia: deci, aa, prin urmare, n concluzie, n consecin, la urma urmei
580. Concluzia rezum demersul argumentativ.

BAC Romana

Загружено:

Сведения о документе

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

BAC Romana

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Tema si motivul literar

Motive cromatice: verdele-viata, tinerete; albul-puritate, ideal; negrul-simbol al mortii.

Actiuni/situatii arhetipale: vnatoarea magica, transhumanta, calatoria initiatica,

se ntlnesc att la operele populare, cat si la cele culte.

(care pot fi satirice, sociale, de dragoste, de leagan sau romante), bocetele

sistrigaturile.Speciile genului liric cult:a) lirica cetateneasca:-

* Personajele statice nu se schimba in timp; personalitatea lor nu se transforma si nici

* Personajele complexe sunt oameni cu stari conflictuale si contradictorii.

Caracterizare direct (autorul comunic direct trsturile difinitorii ale

Autocaracterizare: monologul interior, introspecia, mrturia direct,

Prin aciunele n care autorul i-a angajat personajul, fapte;

----------------Tipuri de perspectiva narativa

Stilul indirect(vorbirea indirecta): - Este o modalitate prin care se

Stilul indirect liber: -Este o formula mixta intre vorbirea directa si

6. prezint o structur specific: replici, scene, acte (sau tablouri)

7. replicile sunt precedate de numele personajului care le rostete

8. singura intervenie a autorului se face prin didascalii (indicaii scenice)

9. modul de expunere predominant este dialogul sau monologul

10. ---------------------Specii Dramatice-------------

13. Eseu tema si viziunea lume text dramatic

25. Textul Poetic

27. Titlul poeziei, X, ne trimite cu gandul la (ceva anume),

28. Exemplu dat pe poezia Izvorul noptii de Lucian Blaga

In primul rand, in sens propriu, semnificatia titlului este o sintagma

In al doilea rand, in sens figurat, semnificatia titlului este o

In al treilea rand, semnificatia titlului cuprinde si limbajul figurat(de

De asemenea, sentimentele transmise sunt de melancolie, tristete,

In concluzie, poezia "Izvorul noptii" are un titlu original, semnificatia

30. Este modul n care un autor i ncepe opera literar.

31. RELATII DE OPOZITIE/ SIMETRIE

5. ELEMENTE DE RECURENTA ( repetiie ):

n motiv poetic= unitate structural minimal, relevnd o situaie

33. AMBIGUITTE, (2) ambiguiti, s.f. (Livr.) 1. Lips de

SUGSTIE, sugestii, s.f. 1. Influen exercitat asupra voinei

36. ------------------Figuri Semantice

I. Figuri de stil fonetice

78. "Pentru ce e armonie o mnie fara scop"

85. bisilabice: troheul, iambul

86. trisilabice: anapest, amfibrah, dactil.

87. tetrasilabic: coriamb

118. Poezia liric este o form de poezie aparinnd de genul liric,

este considerat Charles Baudelaire prin volumul Corespondene.

124. utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretri multiple.

126. cultivarea elementului muzical,a sonoritii verbale.

127. existena sinesteziei (perceperea simultan a unui ansamblu de senzaii, auditive,vizuale

128. Oper abordat pentru bacalaureat

129. George Bacovia, Plumb

133. intelectualizarea emoiei

134. tehnica poetic revolutionar

136. viziunea subiectiv asupra lumii

137. versului liber

138. ambiguitatea i expresivitatea sunt caracteristice limbajului poetic

139. fantezia metaforic

140. epitetul rar

141. figur de stil : oximoronul

142. asocieri semantice inedite

143. metafore ocante

144. Opere abordate pentru bacalaureat

145. Tudor Arghezi,Testament

146. Lucian Blaga,Eu nu strivesc corlola de minuni a lumii

147. Ioan Barbu,Riga Crypto i lapona Enigel

151. poezia socheaz permanent asteptrile cititorului

152. este o poetic a existenei i a cunoaterii

154. reinterpretarea miturilor