Raspunderea administrativa

Consideratii generale
Conceptul de raspundere juridica reprezinta un ansamblu de norme ale dreptului prin
care se stabilesc faptele ce pot aduce incalcare unor norme de drept, sanctiunile aplicabile,
procedura pentru stabilirea sanctiunilor si caile de atac impotriva actelor prin care s-au aplicat
sanctiuni juridice.
Legitimitatea raspunderii juridice este data de constrangerea juridica ce reprezinta o
trasatura specifica pentru intregul drept in general. In esenta, raspunderea juridica, in toate
formele ei este modalitatea prin care se garanteaza aplicarea si realizarea dreptului, atunci
cand normele juridice nu sunt respectate, sau nu sunt aplicate din pura convingere.
Raspunderea juridica este, totodata, si o garantie a eficacitatii dreptului, a realitatii
acestuia. Practic, nu ar putea exista un sistem normativ fara instituirea unor reguli specifice
raspunderii juridice. Intr-o astfel de interpretare, raspunderea juridica apare ca o institutie a
dreptului, dar care se diferentiaza in functie de ramurile dreptului, de specificul normelor
juridice la care se aplica.
Formele raspunderii juridice
In teoria clasica a dreptului, tinand cont de specificul normelor juridice care pot fi
incalcate, dar si regimul juridic specific aplicabil, s-au diferentiat, initial, doua forme ale
raspunderii juridice: raspunderea civila si raspunderea penala. Raspunderea administrativa a
aparut in perioada moderna a dreptului, fiind conditioonata de diferentierea normelor
administrative cu specific propriu, atat fata de cele civile cat si de cele penale. In esenta, se
poate spune ca raspunderea administrativa este o consecinta fireasca a consacrarii dreptului
administrativ ca ramura juridica, si, in concret, a formelor de realizare a normelor
administrative in diferite domenii de activitate. Prin urmare, criteriul principal de identificare
si de analiza a formelor raspunderii juridice este caracterul normelor de drept a caror aparare
se cere, specificul procedurilor aplicabile pentru stabilirea raspunderii, dar si specificul
sanctiunilor aplicabile in materie.
Raspunderea administrativa caractere generale
Intr-o abordare generala, se poate spune ca raspunderea administrativa reprezinta
totalitatea normelor de drept administrativ prin care se stabileste: abaterile disciplinare,
conditiile pentru ca o actiune sau o omisiune, o fapta juridica sa reprezinte o abatere
disciplinara, consecintele abaterilor disciplinare, procedura de constatare a acestora,
competenta autoritatilor statului in aceasta materie, sanctiunile administrative aplicabile,
procedura de executare a acestora, si procedurile judiciare de contestare a stabilirii
raspunderii administrative si a sanctiunilor.
Potrivit reglementarilor normative, se poate spune ca raspunderea administrativa este
o institutie a dreptului administrativ, individualizata si caracterizata de obiectul de
reglementare al normelor dreptului administrativ, adica exercitarea puterii administrative a
statului si exercitarea puterii administrative in concret. Aceasta este principala nota de
diferentiere a raspunderii administrative fata de cea civila sau penala. De asemenea, ca
institutie juridica a dreptului administrativ, raspunderea administrativa are toate
caracteristicile oricarei forme de raspundere juridica: in primul rand, aplicarea principiului
legalitatii si a principiilor generale ale dreptului, inclusiv garantarea drepturilor subiective si
drepturilor fundamentale.
Raspunderea administrativa, in functie de specificul normelor garantate si de
procedurile aplicate, s-a diferentiat in decursul timpului in trei forme:
1. Raspunderea contraventionala
2. Raspunderea administrativ-patrimoniala
3. Raspunderea administrativ-disciplinara
Dreptul administrativ a elaborat in doctrina o teorie generala a raspunderii
administrative, care, in principal, vizeaza urmatoarele aspecte:
1. Identificarea si analiza normelor de drept aplicabile in materie
2. Subiectele (persoane fizice sau juridice) care pot fi obiectul reglementarilor in
materie, fie ca subiect activ, abilitat de norma juridica sa constate abaterile
administrative, fie ca subiect pasiv, subiectul care suporta actiunile administrative.
3. Analiza sanctiunilor cu caracter administrativ. Acestea sunt diferentiate dupa
forma raspunderii administrative, respectiv: sanctiuni administrativ-disciplinare
(avertismentul, retrogradarea in functie, reducerea salariului pe o anumita perioada
de timp, eliberarea din functie etc), sanctiuni patrimoniale (despagubirile cu
caracter material sau moral aplicabile in cazul producerii unor prejudicii prin fapte
sau acte cu caracter administrativ), sanctiuni contraventionale (avertismentul,
amenda, suspendarea sau interzicerea unei activitati, obligarea la o anumita
prestatie etc).
4. Procedurile aplicabile pentru fiecare forma a raspunderii administrative, in
vederea constatarii abaterii sau a faptelor administrative, a stabilirii sanctiunii,
posibilitatea de contestare a acestor acte, si executarea sanctiunilor administrative.
Raspunderea administrativ-contraventionala
- Aspecte generale
Este identificata ca forma specifica de raspundere relativ tarziu, mai precis, la
sfarsitul secolului XX, prin anii 1950, ca urmare a definiri doctrinare si juridice a
notiunii de contraventie. O astfel de realitate relativ tarzie a acestei forme de
raspundere administrativa este cauzata si de faptul ca fapta considerata a fi o
contraventie a fost calificata initial ca fiind o fapta de natura penala. De altfel,
definitiile in materie, inclusiv cele contemporane, caracterizeaza contraventia ca o
fapta cu un pericol social mai redus decat al unei infractiuni. Prin urmare, criteriul de
definitie il reprezinta tot infractiunea. De exemplu, in Codul Penal roman al lui Carol
al II-lea erau identificate 3 categorii de fapte penale: crimele, delictele si
contraventiile.
 In prezent, atat in Romania cat si in majoritatea tarilor europene, raspunderea
contraventionala are o identitate proprie, diferentiata de raspunderea penala. Aceasta
identitate este determinata in special de urmatoarele aspecte:
1. Natura juridica a normelor care reglementeaza raspunderea contraventionala:
norme de drept administrativ;
2. Principalele caracteristici ale abaterii administrative (fapte ilicite) caracterizata
ca fiind contraventie si diferita de fapta ilicita penala (infractiunea);
3. Natura sanctiunilor aplicabile in cazul constatarii acestei forme de raspundere,
diferite de raspunderea penala;
4. Procedurile administrative aplicabile in materie , diferite si ele de procedurile
judiciare specifice stabilirii raspunderii penale.
In literatura de specialitate s-a pus problema diferentierii dintre infractiune si
contraventie. Avand in vedere ca elementele constitutive ale contraventiei ca abatere
administrativa sunt identice cu cele ale infractiunii: latura subiectiva, latura obiectiva,
subiectul si obiectul acesteia. Defintiile in materie se refera la pericolul social mai redus al
contraventiei fata de infractiune. Cu toate acestea, principalul criteriu de diferentiere nu este
cel doctrinar, ci legea, in sensul ca raspunderea contraventionala este reglementata diferit de
raspunderea penala prin acte normative diferite. Prin urmare, se va folosi in elaborarile
practice si doctrinare, nu atat definitia teoretica a contraventiei, cat definitia legala.
Este important sa remarcam si faptul ca raspunderea contraventionala este una
subiectiva. Respectiv, o raspundere bazata pe vinovatie, pe stabilirea in concret a vinovatiei.
Nu exista raspundere obiectiva in acest domeniu. Cu titlu de exemplu, mentionam ca
raspunderea administrativ-patrimoniala (raspunderea statului pentru prejudicii) poate fi si una
obiectiva, fara culpa, bazata pe criteriul riscului normat al unui serviciu public, fapt care nu se
intampla in cazul raspunderii contraventionale.
Analiza reglementarilor normative privind raspunderea contraventionala
In prezent, in Romania nu exista un cod al raspunderii administrativ-contraventionale,
iar cadrul legal poate fi analizat in doua aspecte:
1. Legea generala, legea-cadru, care reglementeaza rapsunderea contraventionala
(considerata de unii teoreticieni ca un fel de cod al raspunderii contraventionale)
2. Actele normative concrete prin care se stabilesc contraventii, sanctiuni
contraventionale, si poroceduri specifice in materie.
Legea cadru in prezent este Ordonanta nr. 2/2001 cu revizuirile ulterioare, ultima
fiind 41/2016.
Actele normative concrete pot fi de aplicatie generala, la nivelul intregii tari (legi,
ordonante ale Guvernului, hotarari ale Guvernului sau ordine ale ministrilor) si acte
normative aplicate la nivel teritorial, respectiv: hotarari ale consiliilor locale sau judetene sau
ordine ale prefectilor. 4786 de acte (aprox).
Contraventia
Elemente definitorii:
- Este o fapta savarsita cu vinovatie
o Fapta considerata contraventie este intotdeauna o abatere administrativa
deoarece este stabilita ca atare de un act normativ administrativ si vizeaza
incalcarea unei legi administrative.
o Este savarsita cu vinovatie, prin urmare raspunderea contraventionala este
una subiectiva.
- Este stabilita si sanctionata prin lege
o Notiunea de lege este aceea pe care o gasim in dispozitiile art 2-5 din OG
2/2001, respectiv legi care au ca obiect de reglementare raporturi juridice
de drept administrativ, intelegand atat legi ale Parlamentului cat si alte
categorii de acte normative.
- Contraventia este sanctionata tot prin lege
o Sanctiunea contraventionala se diferentiaza de cea administrativa sau
penala, criteriul de diferentiere fiind legea administrativa care le prevede,
modalitate de stabilire, tipul acestor actiuni, procedura de constatare si de
executare.
- Raspunderea contraventionala prin constatarea contraventiilor apara valorile
sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala.
o Aceasta exprimare legislativa nu duce la ideea ca fapta contraventionala
este stabilita pur negativ prin opunere fata de infractiune, ci, la ideea ca
fapta considerata a fi contraventie nu este reglementata de norma penala, ci
de normele administrative, are un obiect propriu pe care il apara, de regula,
relatii sociale de alta natura decat cele aparate de norma penala, sau
aceleasi relatii sociale, cu mentiunea ca in acest caz, fapta considerata
contraventie aduce o atingere mai putin grava relatiilor sociale. Ori de cate
ori, insa, aceleasi relatii sociale sunt reglementate si de norma penala si de
norma contraventionala fara a exista o diferentiere clara intre acestea, daca
nu exista criterii precise de delimitare, se va aplica norma penala.
Elementele constitutive ale contraventiei
1. In primul rand, fapta prevazuta de lege se aplica principiul legalitatii deoarece nu
pot exista contraventii care sa nu fie reglementate prin lege:
- Se pot stabili si sanctiona contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale
Guvernului, in toate domeniile de activitate. Aceasta reglementare arata printre
 aletele, ca actele normative mai sus enumerate, au o aplicare generala pe intreg
teritoriul tarii,
- Existenta contraventiei, a raspunderii contraventionale, nu este conditionata de
existenta unui raport de drept administrativ, asa cum se intampla in cazul
raspunderii administrativ-disciplinare, de exemplu. In consecinta, pot fi subiecte
ale raspunderii contraventionale, persoane fizice sau juridice care nu se afla intr-
un raport de drept administrativ strict, adica de subordonare, fata de subiectul
constatator. Cu toate acestea, in perspectiva generala, chiar daca prin legi se pot
stabili contraventii, practic in toate domeniile vietii economico-sociale, ori de cate
ori se realizeaza in concret o astfel de activitate, se creeaza si un raport de drept
administrativ, care decurge din norma juridica, si nu neaparat dintr-o relatie de
subordonare.
Se mai pot stabili contraventii prin hotarari ale administratiei judetene sau locale cu
doua conditii: ca prin legea de... sa se stabileasca in concret astfel de atributii si domeniile in
care se stabilesc contraventii; sa nu se fi stabilit anterior contraventii in domeniile respective
prin legi sau ordonante ale Guvernului.
Actele normative care stabilesc contraventii si raspunderea contraventionala trebuie sa
aiba continutul la care se refera art. 3 din sus-mentionata lege, respectiv:
a. Descrierea abterilor administrative (faptelor administrative ce constituie
contraventii)
b. Sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea (in cazul
amenzii, limitele minime si limitele maxime)
c. Modalitatea de determinare a eventualelor despagubiri pentru pagubele
pricinuite prin savarsirea contraventiilor.
In cazul in care actul administrativ nu indeplineste aceste conditii, norma ca atare
poate fi, dupa caz, considerata neconstitutionala sau inaplicabila (a se vedea si teoria
inexistentei).
Potrivit art. 4 din sus-mentionata lege, actele normative in materie sunt publicate,
dupa caz, in Monitorul Oficial pentru legi, ordonante si hotarari ale Guvernului, sau in
monitoarele judetene ale fiecarui consiliu local sau judetean. Potrivit aceluiasi text de lege,
normele contraventionale intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii, si numai in cazuri
exceptionale legea poate prevedea un termen mai scurt, dar nu mai putin de 10 zile. Aceste
termene sunt derogatorii de la regulile aplicabile in materie pentru alte categorii de acte
normative.
2. Este o fapta comisie cu vinovatie
Culpa nu este ...prin urmare, legea in materie cere numai stabilirea vinovatiei,
adica a faptului ca subiectul care a savarsit contraventia indeplineste conditiile de
varsta si de discernamant pentru a avea reprezentarea faptelor sale, insa nu
conditioneaza existenta contraventiei de o anumita forma: intentie, sau culpa. Cu
toate acestea, in practica administrativa, s-a stabilit o anumita ierarhizare a
formelor de vinovatie, inclusiv diferentieri intre intentie si culpa, insa, numai in
 situatii concrete, pentru individualizarea sanctiunii contraventionale, si in niciun
caz, pentru stabilirea raspunderii contraventionale.
Persoana fizica raspunde contraventional odata cu implinirea varstei de 14 ani.
Minorului care nu a implinit varsta de 16 ani nu i se poate aplica sanctiunea prestarii unei
activitati de munca in folosul comunitatii, deoarece, conform Constitutiei, dreptul la munca
este recunoscut dupa varsta de 16 ani.
3. Este o fapta care reprezinta un anumit pericol social
Acest element este identic cu cel al infractiunii, aspectul de diferentiere consta in
aceea ca pericolul social al contraventiei este intotdeauna mai redus decat cel al
unei infractiuni. Acest element constitutiv reprezinta mai putina relevanta in
practica administrativa, deoarece pericolul social concret al faptei este determinat
de insasi legea care califica fapta in sine ca fiind o contraventie.