Intrebarea 14. Cererea i factorii ce o determin.

Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa o cumpere intr-
un anumit interval de timp,la un anumit nivel al preului.
Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea la rindul ei poate fi:
a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi.
b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.
c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).
Cererea poate fi :
a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o cumpere,dispunind si de
mijloacele banesti corespunzatoare);
b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv).
Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau factorii cererii.

Legea cererii
Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs si schimbarea
cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o
scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute.
Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar atunci cind
preturile cresc,cererea scade.
Exceptii sunt:
bunurile Giffen
Bunurile Veblen

Factorii care influenteaza modificarea cererii:

1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;
2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;
3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;
4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;
5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .De exemplu reducerea natalitatii determina o reducere a
cererii de imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea de medicamente si asistenta sociala.
Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul.Daca insa in
raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o data cu cresterea veniturilor se mareste si
cererea.

Intrebarea 15. Oferta i determinanii ei.

Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o perioada de timp ,la un
anumit nivel al pretului.
Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre deosebire de cerere
,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai mare cantitatea de
bunuri oferita.
Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite constituie continutul legii
ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi invers.
Oferta poate fi:
a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit)
b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).
Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitatea de bunuri
oferita este mai mare

Factorii de influenta:
1.pretul;
1
 2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sa creasca
din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile
respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.
3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme va
contribui la cresterea ofertei,indiferent de prt.
4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de activitate prin
plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere a ofertei si
invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme si industrii anumite
subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.
6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurele de pamint,
ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii
ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)
7. Anticiparea preturilor

Intrebarea 16.Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieii.

Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina pe ambele, observam
faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta determina marimea pretului, ba chiar mai
mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta.
Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor cumparatorilor si
vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si a ofertei precum si a pretului dorit se
stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori.
Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu cantitatea oferita.
Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar fi:concurenta,politica economica a
statului.

Intrebarea 17. Preuri: teorii, tipuri, structuri.

Preul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul trebuie s-o plteasc pentru a ob ine un bun
oarecare.
Daca noiunea de pre este simpl, teoria pretului rmine a fi pina in prezent una din cele mai complicate in
stiinta economica.
Principalele teorii cu privire la substana unic a preului sunt:
a) teoria valoare-munc.
b) Teoria valoare-utilitate.
c) Teoria pretului fara valoare, numita de obicei ,teoria lui Marshall.
d) Teoria contemporana a preturilor.
Teoria valoare munc fundamantata stiinific de ctre A. Smith, presupune ca la temelia ..substantei unice a
pretului...se afla valoare a crei mrime este determinat de cantitatea de munca vie materializat, incorpoarta in
fiecare din bunurile ce sunt schimbate.
Teoria valoare-utiliate susine c valoarea (i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca), ci una subiectiva,
mrimea pretului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului respectiv. Potrivit acestei teorii, valoarea nu
este o proprietate a bunurilor care exista in sine, ea este o judecata subiectiva a agentilor economici cu privire la
importanta pe care o au pentru ei bunuriele , in functie de utilitatea acestora.
Teoria pretului fr valoare - inind cont de prtile forte, precum si de neajunsurile celor 2 teorii examinate mai
sus, economistul englez Marshall elaboreaza propria sa teorie, potrivit acestei teorii, pretul este determinat de
actiunea a 3 factori care sunt: a) costul de productie, b) utilitatea marginal. c) cerereasi oferta. Marshall sustine ca
nici unul din acesti 3 factori nu este determinant, el scrie : (valoarea este fundamentata pe utilitatea final si pe
cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste 2 forte opuse precum cheia de bolt a unui turn.
Nesfirsite au fost contoversele aupra problemei de a se sti daca utilitatea sau costul de productie guverneaza
valoarea....)
2
 Potrivit teorie contemporane mrimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de factori, cum ar fi:
cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui bun , cererea si oferta, moda, situatia
politica din ar i din lume, calamitatile naturale, puterea de cumprare a monedeietc.
Tipurile de preuri:
a) preturi libere.
b) Preturi administrate.
c) Preturi mixte.
Preturile libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente perfecte , fr vreo
influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile. Ele se numesc libere deoarece
se formeaza si se modifica doar sub influenta jocului liber al cererii si ofertei.
Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte, sub influenta statului
sau a marilor intreprinderi care domin piata (pret de monopol, pret de monopson, pret de oligopol). Aceste preturi de
obicei, nu reactioneaza la modificarile care au loc in raportul crere-ofert sau reactioneaz foarte putin.
Preturile mixte caracteristice economiilor cantemporane, sunt formate sub actiunea tuturor factorilor interni si
externi enumerati mai sus.
Funciile preului.
1. functia de calcul si masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice.
2. functia de informare a participantilor la viata economica. pretul informeaza prin marimea si dinamica sa,
ag economici despre raportul crere-oferta...
3. functia de stimulare a producatorilor - ...veniturile depind de nivelu pretului, ei st motivati sasi indrepte
resursele catre domeniile unde preturile sunt mari.
4. functia de distribuire si redistribuire a veniturilor.

Intrebarea 18.Elasticitatea cererii: tipuri si factori de influenta.

Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al cererii sau,altfel spus,gradul
de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se numeste elasticitatea cererii.
Elasticitatea cererii se clasifica in:
elasticitatea la pret
elasticitatea la venit
elasticitatea incrucisata

Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii procentuale a cantitatii cerute
dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala a pretului acestuia.Elasticitatea cererii masoara sensibilitatea
cererii consumatorilor ,in sensul maririi sau micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la
produsul respective sau fata de alte conditii ale cererii.
In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi :
a)elastic,
b)inelastica(rigida)
c) cu elasticitatea unitara
d)perfect elastica
e) perfect inelastica
Cererea elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea cererii.De exemplu ,daca
pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu 30% sau cu 20%.In cazul cererii rigide sau
inelastice insa(lucru ce se intimpla de obicei,cu bunurile de prima necessitate,cum ar fi piinea ,chibriturile ,vesela
,sarea),o data cu cresterea sau micsorarea pretului,cerea la aceste bunuri ramine aproximativ acceasi, rigida.Cerea cu
elasticitate unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta se modifica cu acelasi procent.

3
Intrebarea 19. Elasticitatea ofertei: tipuri si factori de influenta.
Elasticitatea ofertei reprezinta sensibilitatea ofertei marfii la variatiile diferitor factori , mai ales la variatiile
pretului. Ea se masoara prin coeficientul elasticitatii ofertei (E )
Elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri:
unitara-cind oferta se modifica (creste) in aceasi masura cu modificarea (cresterea) pretului.
elastica-cind sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului.
inelastica-oferta bunului creste intr-o masura mai mica decit sporirea pretului lui.
Perfect inelastica
Factorii care determina elasticitatea sunt:
costul productiei- cind costul creste, scade elasticitatea ofertei, si invers.
gradul de substituire- daca gradul de substituire este mare, atunci creste elasticitatea ofertei.
posibilitatile de stocare a bunurilor- elasticitatea creste daca posibilitatile de stocare sunt mari.
perioada de timp de la modificarea pretului.

Intrebarea 20. Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic.

n economie, elasticitatea exprim schimbarea procentual iterativ a unei variabile lund n considerare schimbarea
procentual iterativ a altei variabile. Elasticitatea este exprimat de obicei printr-o valoare pozitiv (o valoare
absolut), atunci cnd semnul este deja clar din context.
Formula general a elasticitii este:

Elasticitatea este un concept important, folosit pentru a nelege incidena taxelor indirecte, a conceptelor marginale,
raportate la teoria firmei, distribuia bunstrii i la diferite tipuri de bunuri raportate la teoria alegerii consumatorului
i la multiplicatorul Lagrange. Elasticitatea este de o importan crucial n orice discuie despre distribuia bunstrii,
mai precis despre surplusul consumatorului, surplusul productorului sau surplusul guvernului.

Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila fata de modificarea pretului sau a altor factori
care o determina.
Modificarea relativa a cererii sub inlfuenta unui anumit factor al cererii, sau gradul de sensibilitate al cererii
fata de modificarile preturilor sau al altor factori se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii poate fi in
functie de modificarea pretului sau a venitului. Astfel, in functie de pret, elasticitatea se calculeaza dupa formula

Ecp= = , (dupa pret) Ecv= = , (dupa venituri)

unde C= modificarea cererii unde C=modificarea cererii

C=cererea initiala C=cererea initiala
P=modificarea pretului V=modificarea veniturilor
P=pretul initial V=venitul initial
Gradul de sensibilitate al ofertei fata de modificarile pretului sau al altor factori se numeste elasticitatea

ofertei. Modificarile ofertei se calculeaza in dependenta de pret, ca si la cerere. Formula de calcul: Eop= =

, unde

O=modificafea ofertei
O=oferta initiala
P=modificarea pretului
4
 P=pretul initial

Intrebarea 21.Teoria comportamentului consumatorului

n orice loc de pe planet, productorul de bunuri i servicii este animat de un unic scop - acela de a obine un profit
ct mai mare. Dar, el tie, c i poate atinge elul, numai dac produce bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici
dect preul la care-l poate vinde i dac gsete clieni care s-l cumpere.

De aceea, pentru productor este la fel de important, s gseasc soluii pentru a produce n condiii de maxim
eficien i s cunoasc motivele pentru care se cumpr bunurile i serviciile lui, s afle: cine, ce, de unde, de ce,
cnd, cum i ct de mult cumpr i ct de des, altfel spus s afle de ce oamenii rspund ntr-un anume fel la
produsele i serviciile care le sunt oferite, de ce au o anumit atitudine fa de ele.

Aceast conduit a oamenilor n cazul cumprrii i / sau consumrii bunurilor i serviciilor se reflect n
comportamentul consumatorului.

In ultimele decenii, una din problemele eseniale ale firmelor productoare o constituie cunoaterea manierei n care
vor rspunde consumatorii la diveri stimuli pe care le vor folosi ele n vederea atingerii elului lor final profitul ct
mai mare.

Studierea comportamentului consumatorului a devenit o preocupare a specialitilor n marketing, ntruct ei pot afla
cum i aleg cumprtorii bunurile i serviciile necesare satisfacerii multiplelor nevoi, care sunt stimulii, factorii care
le influeneaz alegerea.

La mijlocul anilor 60 studierea comportamentului consumatorului devine un domeniu distinct al marketingului,

ntruct n acest moment adoptarea opiunii de marketing impune nelegerea mecanismului complex de transformare
a nevoii n cerere de mrfuri i servicii.

Creterea complexitii vieii economice, a condus la necesitatea cunoaterii mecanismului comportamentului

economic uman, care devine tot mai amplu i mai complicat, ceea ce impune studierea separat a celor dou
componente intrinseci: comportamentul omului n calitate de productor de bunuri i servicii i comportamentul lui
de consumator.

Pentru societatea contemporan, n care progresul tehnico- tiinific tinde n multe domenii s nlocuiasc
productorul om cu productorul main, devine foarte important i semnificativ studierea comportamentului
de consum, cu att mai mult cu ct resursele rare cu ntrebuinri alternative pe care societatea uman le are la
dispoziie impun producerea, numai a acelor bunuri i servicii care satisfac nevoile n cantitile necesare. De aceea,
cunoaterea i explicarea comportamentului de consum i cumprare a devenit o necesitate stringent, ignorarea
modului de manifestare a acestuia, producnd grave dezechilibre.

De asemenea, n condiiile diversificrii considerabile a ofertei, consumatorilor li se deschid largi posibiliti de

alegere. Pe de alt parte, creterea puterii de cumprare, concomitent cu ridicarea nivelului de educaie i cultur, i
d posibilitatea cumprtorului s-i satisfac mai multe nevoi, mai sofisticate, de nivel calitativ mai ridicat, aspecte
de care este absolut obligatoriu s in seama productorul, pentru a putea veni n ntmpinarea dorinelor
consumatorului.

In cazul n care productorul nu desluete aceste noi opiuni ale clientului, acesta se va ndrepta ctre un alt
productor.

5
Pe msura ce studiile au progresat n acest domeniu, a devenit clar c investigarea comportamentului consumatorului
necesit o abordare pluridisciplinar n care un rol esenial revine tiinelor comportamentale - mai ales psihologiei i
sociologiei de la care au fost preluate concepte i idei fundamentale. De altfel, specialitii apreciaz c economia
politic, psihologia, sociologia i antropologia au pus bazele conceptuale ale cunotinelor actuale din acest domeniu.

Datorit naturii fundamental diferite a actelor i proceselor ce definesc comportamentul consumatorului, modul n
care oamenii se comport n plan economic nu reprezint o nsumare de acte repetate mecanic, ci rezultatul
acumulrii unei experiene de viat. Simpla nregistrare i cuantificare a actelor consumatorului nu este suficient,
trebuie cercetate i procesele psiho-fiziologice care determin aceste acte i explicat interdependena dintre ele.

Intruct comportamentul consumatorului se manifest pe piaa, studiul acestuia devine un capitol important al
marketingului.

De altfel, cunotinele referitoare la comportamentul consumatorului asigur fundamentul strategiilor de marketing cu

privire la: poziionarea produsului, segmentarea pieii, lansarea produselor noi, adoptarea unor decizii de marketing-
mix etc., asigurndu-le o eficien sporit.

Studierea lui permite caracterizarea mai ampl i complex a fenomenelor de pia, elaborarea unor strategii mai
realiste i desfurarea unor aciuni de marketing eficiente.

Intrebarea 22. Preferinele consumatorului i utilitatea economic. Tipurile i teoriile utilitii.

In sensul cel mai larg comportamentul consumatorului constituie totalitatea actiunilor, atitudinilor si deciziile
individului cu privire la utilizarea veniturilor sale pentru procurarea bunurilor materiale si a serviciilor de care
are nevoie.
Factorii care modeleaz comportamentul consumatorului:
Mrimea veniturilor de care dispune (bugetul consumatorului)
Nivelul preurilor
Tradiiile
Gusturile i preferinele
Mediul economico-social
Nevoile consumatorului sunt nelimitate, pe cnd resursele bneti sunt limitate, de aceea el este obligat s aleag ,
sa procure acele bunuri i n asemenea combinaii care i-ar aduce o satisfacie maximal. Consumatorul msoar
indirect utilitatea fiecrui bun, prin prioritatea ce o acord unui sau altui bun. El clasific bunurile n ordinea
preferinelor sale. Datorita constrngerii bugetare i a nivelului preurilor, consumatorul are posibilitatea s stabileasc
o anumit ordine de preferin a bunurilor ce urmeaz s le procure, precum i un mod anumit de combinare i
substituire a acestora.
Utilitatea economic.
Utilitatea este plcerea sau satisfacia obtinut de individ in urma consumului (sau anticiprii consumului)
unui bun oarecare. In alti termeni, utiitatea reprezint capacitatea unui bun de a satisface o anumita dorinta uman.
Msurarea utilitii in tiinta economica exista 2 teorii cu privire la msurare a utilit ii : numite abordarea
cardinal si abordarea ordinal.
Fondatorii doctrinei marginaliste in anii 70 ai sec.XIX presupuneau ca individul este capabil sa msoare
cantitativ utilitatea unui bun de consumat, printr-un numr precis cardinal.de uniti psihologice de utilitate, acordat
unui bun sau unei uniti dintr-un bun. De ex.: 1, 7, 23, 79 etc.
In viziunea economistului italian Vilfredo Pareto, consumatorul nici nu are nevoie sa msoare utilitatea unui bun,
pentru el fiind mult mai importante stabilirea unei ordini de preferinta a bunurilor, o ierrarhizare, o ordonare a
acestora, cum ar fi de ex: primul, al doilea, al treilea, al patrulea etc. Potrivit abordrii ordinale , utilitile ce le-ar
procura bunurile sunt puse intro ordine descrescnd, in sensul c primul bun poate aduce o satisfactie mai mare (are
o utilitate mai mare) dect al doilea, al treilea etc.
Tipurile de utilitate.

6
 Utilitatea unei uniti suplimentare dintrun bun, obinut in urma sporirii cu o unitate a consumului din bunul
respectiv ,se numeste : utilitate marginal. Utilitatea marginal a unei uniti de bun consumate scade pe msur ce
crete cantitatea consumat.
In ceea ce priveste utilitatea total ea creste pe msur ce se consum cantiti suplimentare din bunul X, dar
aceast utilitate crete cu o rat tot mai mic i mai mic. In cazul in care s-ar consuma doar un singur mr ,atunci
utilitatea total ar coincide ca mrime cu utilitatea individual si cea marginal. in cazul in care se consuma mai multe
unitati de produs, utilitatea total se va constitui din suma utilitilor marginale (U1+U2+U3+U4).
Din punct de vedere teoretic, utilitatea marginal a unui bun, atingnd un anumit nivel de saturare a
consumatorului, poate fi nul i chiar negativ. Adica consumul unei uniti suplimentare dintr-un bun, la un moment
dat, nu mai aduce nici o satisfactie consumatorului, ci poate provoca chiar anumite incomoditi si chiar suferinte.

Intrebarea 23.Curba de indiferen (de izoutilitate). Trsturile i tipurile curbelor de indiferen.

Instrumentul cu ajutorul cruia se analizeaza de obicei preferinele (alegerea) consumatorului este curba de
indiferen sa (de izoutilitate).
Curba de indiferen constituie o reprezentare grafic a ansamblului de combinaii de bunuri i servicii de la care
consumatorul ateapt s obin aceeai utilitate total, adic acelai nivel de satisfacie. Aceasta reprezint mulimea
combinaiilor a dou bunuri pe care consumatorul le consider echivalente, deoarece i aduce aceeai satisfacie, adic
aceeai utilitate.
ex ( s presupunem ca consumatorul isi va limita alegerea la 2 bunuri- merele (X) si portocale (Y), in functie de
preferintele sale , consumatorul poate efectua un numr nelimitat de combinatii posibile ale bunurilor X i Y. De ex
aceeai satisfactie i-ar aduce consumatorului combinaiile: 12 mere+ 7 portocale; sau 10 mere+ 8 portocale; sau 7
mere+ 10 portocale. Fiecare din aceasta combinatie reprezint un cos sau un program de consum.).
Totalitatea curbelor de indiferen care pot exista pentru un consumator i care descriu preferinele acestuia
pentru anumite couri de consum constituie harta de indiferen. Fiecarui individ ii corespunde o harta a curbelor
de indiferenta proprie.

Intrebarea 24.Constrngerea bugetar i alegerea optim a consumatorului.

Dorinele i preferinele consumatorului sunt limitate de urmtorii factori:
Venitul disponibil, destinat consumului
Evoluia preurilor bunurilor i serviciilor
Restriciile economice impuse alegerii consumatorului de ctre mrimea venitului su, precum i de nivelul
preurilor, reprezint constrngerea bugetar.
Linia bugetului reprezint totalitatea combinaiilor posibile de alegere ale consumatorului n limita bugetului
disponibil (cantitatea maximal de bunuri care poate fi cumprat cu venitul disponibil i la preurile existente).
xPx+yPy=I
Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile lor.
Abordarea ordinalist a evalurii utilitii:
1. Axioma ierarhizrii capacitatea consumatorului de a ordona preferinele sale (A>B)
2. Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele de la un bun la altul.(A>B>C,
A>C)
3. Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri unei cantiti mai mici.

Echilibrul consumatorului
Consumatorul va tinde s ating curba de indiferen cea mai ridicat posibil. Din cauza constrngerii bugetare,
el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibrul dintre venitul acestuia i combinaia
optim, care se stabilete n punctul n care curba de indiferen este tangent cu dreapta bugetar.
MRS = Px/Py ecuaia echilibrului consumatorului n abordarea ordinalist, MRS panta
curbei de indiferen, Px/Py panta liniei bugetului.

7
Intrebarea 25.Teoria produciei. Factorii de producie i combinarea lor.
Punctul de plecare a studierii factorilor de productie il constituie resursele economice. Resursele economice
reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de om in procesul activitii economice. Pe parcursul secolelor
a avut loc multiplicarea si diversificarea factorilor de productie. Insa in pofida acestui fapt ei ramin clasificati in 4
categorii de factori: munca , natura , capitalul , si informatia. Munca si natura sunt denumite factori primari. Capitalul
este un factor derivat, iar resursele informationale sunt un nefactor.
Factorii de producie tradiionali (parial substituibili i complementari):
- Pmnt N cel mai limitat i durabil factor de producie
- Munca L cel mai activ i costisitor factor de producie....(munca este activitatea umana constienta, un efort
fizic si intelectual, prin care oamenii, actionind asupra naturii, obtin bunurile de care au nevoie. Munca este factorul
determinant al oricarei activitati economice.)
- Capitalul K cel mai eterogen factor de producie....( capitalul constituie ansamblul bunurilorfolosite pentru
confectionarea altor bunuri, destinate vinzarii in scopul obtinerii unui profit.)
Capital fix se utilizeaz pe un timp ndelungat i se uzeaz; Cap.real:financiar;economic;
Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie.
- Resursele informaionale noile tehnologii, informatia, inveniile i inovaiile etc.
Combinarea factorilor de producie reprezint un anumit mod de unire, de corelare a acestora, att sub aspect
cantitativ, ct i structural-calitativ, n scopul producerii de bunuri i servicii.
Piaa factorilor de producie este piaa pe care se vnd i se cumpr factorii de producie ( munca , pmintul,
resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii i ofertei, se stabilete preul acestora.

Intrebarea 26.Funcia de producie i proprietile ei.

Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n diferite proporii, a
factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de producie indic nivelul maxim de producie care
poate fi obinut n urma diferitelor combinrii ale factorilor de producie.
Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmtor:
Q = f (X1,X2...x11) unde Q cantitatea de bunuri produsa, iar X1,X2 factorii de productie.
Sau Q = f (K,L) unde K capitalul; L- munca.

Intrebarea 27. Izocuanta: tipuri i trsturi.

Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In acest caz, poate avea loc
atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca, sub influenta noilor
tehnologii, tehnici si a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie si
inlocuieste un factor de productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern.
Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie printr-o cantitate din alt
factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si capital (10 muncitori inlocuiti de o masina, care face
integral lucrul acestora); intre factor. natura si capital sau intre diferite elemente componente ale aceluiasi factor de
productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtine acelasi nivel de productie, producatorul poate combina si
substitui factorii de productie in proportii diferite.
Combinatia a doi factori de productie capitalul si munca care asigura acelasi nivel de productie se numeste
izocuanta.
Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de prod., la un nivel dat al tehnicii
cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.

Caracteristicile acestei izocuante sint:

- Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta multitudinii izocuantelor care
formeaza harta izocuantelor.
- Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie utilizati si prin urmare un
volum mai mare de productie.
- Izocuantele nu se intersecteaza.
- Panta izocuantelor este negativa.
8
 - Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste rata marginala de
substitutie tehnologica.

Intrebarea 28. Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale
descrescnde.
Perioadele procesului de producie:
Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt constani (expresia pe termen scurt este utilizat atunci
cind intreprinzatorul modifica un singur factor , ceilalti raminind constanti. De ex un numar diferit de
lucratori..factorul munca fiind cel mai usor de modificat.).
Perioada lung ambii factori sunt variabili adica toi factorii de productie pot fi modificai.
Indicatorii produciei pe termen scurt:
Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp
Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate suplimentar a factorului
muncii (MPL=TPL/L)
Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii (APL=TPL/L)

Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea unui factor oarecare, n
timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporional la nceput va crete,
apoi va atinge un punct de stabilitate, dup care va descrete.
Concluzii:
Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretere
Limita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului descresctor. Dac
un factor de producie crete, iar cellalt rmne stabil, produsul marginal i mediu de la un anumit moment ncep s
scad.
Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.

Intrebarea 29. Alegerea productorului n perioada lung de timp

Producatorii se bucura de o multime de avantaje, pe care consumatorii nu le au. Planul producatorului prevede
cteva obiective care l deosebesc de planul consumatorului. Principalele obiective ale producatorului vizeaza
activitatea de producere, de depozitare si de transport al produselor. n cadrul acestor obiective planul producatorului
cuprinde:

- sa fie proprietarul unei ntreprinderi din care sa obtina venituri nelimitate;

- sa aiba o libertate financiara si o mentalitate economica moderna;

- sa realizeze ct mai multe investitii care sa-i asigure prosperitatea activitatii pe termen lung.

De-a lungul anilor, cercetatorii s-au ntrebat daca dezvoltarea comertului poate constitui o era a consumatorului sau
era producatorului? Concluzia este ca ceea ce poate fi Era consumatoruluieste de fapt Era producatorului. De aceea,
putem spune ca n era producatorului, consumatorii platesc preturi mai mici pe termen scurt, dar la o analiza pe termen
ung, constatam ca producatorii vor avea de cstigat, pentru ca ei fac multe investitii, n timp ce consumatorii
achizitioneaza mai multe bunuri. Paradoxal, putem spune ca producatorii se mbogatesc n timp ce consumatorii saracesc
pentru ca si cheltuiesc veniturile. Facnd o comparatie ntre planul consumatorului si planul producatorului, cercetatorii
au concluzionat ca n noul mileniu consumatorii trebuie sa gndeasca precum producatorii.

innd cont de faptul ca fata de planul producatorului, planul consumatorului are n vedere urmatoarele obiective:

9
 - sa aiba un serviciu corespunzator, cu un salariu motivant;

- sa achizitioneze ct mai multe bunuri prin cheltuirea banilor cstigati;

- sa realizeze economii pe termen scurt si ndatoriri pe termen lung prin obtinerea de credite.

Din cercetarile efectuate n ultima perioad& 232i823c #259;, specialistii au ajuns la concluzia ca consumatorii pot sa
raiasca precum producatorii, daca vor gndi si actiona precum acestia, n acest sens lansndu-se teoria prosperati
cumparnd n mod inteligent adoptnd sistemul numit prod-consumator. Prod-consumul nseamna a cumpara produse
si servicii de la producator prin mbunatatirea tehnicilor si abilitatilor consumatorilor. Conceptul de prod-consumatori se
realizeaza ntr-un parteneriat cu un producator, acesta din urma facndu-se un rabat la produsele si serviciile oferite. n
acest caz, planul oricarui consumator este de a deveni un prod-consumator care sa nu nceteze sa consume n conditiile n
care nu are costuri de regie, nu are angajati si si gestioneaza singur afacerea. Planul producatorului, fata de cel al prod-
consumatorului, prevede cheltuieli cu angajatii, costuri de regie, de distributie, cheltuieli de publicitate si uneori,
mpartirea profitului cu partenerii de afaceri si actionarii.

n ultimul timp, producatorii adopta strategii eficiente pentru cstigarea consumatorilor, care constau n reduceri
de preturi, acordarea unui credit usor accesibil, efectuarea de publicitate inteligenta si prezentarea magazinelor ntr-un
decor si expunere atractiva a produselor. n noua conceptie, privind prod-consumatorul, pretul produsului sau
serviciilor obtinute este lucrul la care trebuie sa renuntam ca sa obtinem ceea ce vrem, pentru ca un pret mai mic l vei
plati n timp att ct nu face. n acest sens, piata exemplifica activitatea anilor 60, cnd doar n 6% din cazuri,
oamenii nu luau masa acasa. n ultimii ani, acest procent a crescut la peste 60%, oamenii ajungnd la concluzia ca
servirea mesei n oras este cu 70% mai scumpa dect servirea de acasa, dar timpul economisit n aceste conditii aduce
mai multe avantaje. Din acest exemplu se evidentiaza faptul ca, mai ieftin nu nseamna neaparat mai bun.

n mentalitatea producatorului modern, valoarea adaugata folosita la fabricarea unui produs sau realizarea
unui serviciu, este mult mai importanta dect costul acestora. Ca urmare, conceptul de prod-consumator, ntr-o piata
mai competitiva si internationalizata, a revolutionat consumatorii n sensul ca, acestia trebuie sa adopte o cumparare
inteligenta tinnd cont de faptul ca magazinele au devenit organizatii experte n vnzari, n conditiile n care
consumatorul este amator n materie de cumparaturi.

De exemplu, studiind nregistrarile video realizate n marile magazine, a rezultat ca majoritatea oamenilor fac dreapta
cnd intra ntr-un magazin. Pornind de la aceasta constatare, aeroporturile si instaleaza magazinele de cadouri pe partea
dreapta. Aceasta strategie este adoptata de majoritatea comerciantilor. Pornind de la principiul ca, un vnzator bun poate
vinde orice, n etapa actuala, rolul vnzatorului a devenit foarte important. Principalele strategii pe care le folosesc
magazinele n atragerea de cumparatori sunt:

- Clientul va cumpara mai mult daca este tinut mai mult n magazin. Pentru aceasta, magazinele adopta toate
posibilitatile pentru a face miscarea ct mai nceta a clientilor (culoare nguste, lungi, muzica lenta, relaxanta si o
luminare adecvata nct sa-i determine sa nu se grabeasca).

- Prin modul de organizare, se urmareste cresterea numarului cumparaturilor spontane. n acest sens, aranjarea
marfurilor se face ntr-un mod n care sa ncurajeze cumparatorii sa cumpere unele produse datorita unor oportunitati, ca
de exemplu, aranjarea unor standuri de dulciuri lnga casele de marcat.

- Aranjarea dulciurilor pentru copii la un nivel n care acestia sa poata sa si aleaga produsele dorite, comerciantii
fiind convinsi ca produsele solicitate de copii vor fi cumparate.

10
 - Sporirea vnzarilor prin modul n care se combina si se etaleaza marfurile, urmarindu-se exploatarea factorului
uman. Astfel, cumparatorii constata ca n fast-food-uri marfurile sunt asezate la nivelul privirii, deasupra caselor de
marcat, ca, atunci cnd clientii privesc la casier sa vada n mod inevitabil si produsele expuse. De asemenea, se remarca
ca n supermagazine exista raioane n care marfurile sunt expuse dupa anumite criterii ordine alfabetica, tipuri diferite
- , dar, aceste expuneri urmaresc sa ofere cumparatorilor toate tipurile dintr-un produs, influentndu-i n acest mod sa
achizitioneze noi tipuri de produse pe care nu le-au folosit pna n acel moment.

- Oferirea unor produse gratuite, comerciantul fiind convins ca, pentru acest gest prietenos clientul se va ntoarce sa
cumpere un produs pe care tocmai l-a primit gratuit.

Prin adoptarea acestor strategii, magazinele sporesc volumul vnzarilor si deci prospera mai mult, iar clientul si
consuma veniturile. Solutia de a genera buna stare pentru consumator este aceea de a face cheltuieli mai inteligente si nu
de a munci mai mult. Fuziunea producatorului cu consumatorul se realizeaza n special prin ideea de recomandare,
concept numit de unii experti o oportunitate a acestui mileniu si a fost denumit comert prin e-comandare, activitate care
se manifesta foarte dinamic n special n comertul electronic.

Intrebarea 30.Costul de producie i tipologia lui.

Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueaza p/u
fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de productie necesari p/u producerea si
comercializarea acestor bunuri si servicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de productie
Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil si economic.
Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de productie de la alti agenti
economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurile implicite.
Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar care nu sint
reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al
proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu.
Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in limita anumitor cheltuieli.
(L*Pl+K*Pk=TC)
Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din preturile la ele.
E-este punctul de echilibru a productorului.Acest punct reflectegalitatea posibilitilor tehnologice i
economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine tangent cu una din izocoante.

Intrebarea 31.Izocostul i echilibrul productorului.

Dreapta izocostului ilustreaza toate contitatile de factori de productie de capital si munca ce pot fi
cumparate cu o suma de bani data. Ea uneste toate combinatiile de factori cu acelasi cost. Dreapta izocost ne
permite sa identificam combinatiile de factori cu un cost minim, pe care o firma o utilizeaza pentru marirea profitului
la un volum dat de productie.
Petru reducerea costurilor de productie, producatorul va urmari mere
ca drepta izocost sa fie mereu tangenta (tg) la drepta de izoprodus.
Conditia de echilibru a producatorului = , unde MPL=QL si MPK=QK K
FC=PK*K si VC=PL*L (TC=FC+VC)
dreata izocost
20

10

11
 5 15 M

Intrebarea 32.Costurile de producie n perioada scurt de timp.

Perioada scurta se defineste ca intervalul de timp in care sunt utilizate aceleasi capacita i de productie, la acelasi
nivel tehnic, modificinduse doar cantitaile de munca si /sau de materie prim.
Costul global (CG) este totalitatea cheltuielilor suportate de intreprindere pentru fabricarea si desfacerea unui
anumit volum de bunuri. In structura costului global deosebim costurile fixe, variabile si totale.
Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in vederea producerea unei cantitati date de bunuri. Acest cost
cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc evolutia costului variabil: TC= TFC+TVC. Pe
termen scurt, TC se schimba in functie de de modificarea costului variabil TC= TFC+ f(Q).

Costul mediu (AC) - sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun. AC=TC/Q. El poate fi fix sau
variabil. Costul mediu difera de la o perioada la alta in functie de mai multi factori, dar in primul rind in functie de
dimensiunile intreprinderii. In evolutia sa costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul productiei fizice creste.
Costul mediu variabil insa pe masura ce volumul productiei creste, scade treptat, pina la un anumit nivel, apoi incepe
sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile este conditionata de actiunea legii randamentelor
neproportionale.

Costul marginal (MC) - sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun suplimentar. El se
determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea productiei.
MC= TC/ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix ramine acelasi. Pe termen
scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de reducere, dupa care creste intruna.

Intrebarea 33.Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar.

Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul urmeaza sa faca fata unor noi
probleme:
a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie
b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii
c)neadmiterea cresterea costului unitar fde productie.
Aceasta precautie e ganerata de faptul ca pe termen lung evolutia costurilor e supusa:
a)efectului economiilor de scara
b)efectului dezeconomiilor de scara.
Economii de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung in urma cresterii dimensiunilor
intreprinderii si/sau a volumului de productie.
Economiile de scara se obtin in urma productiei la scara mare conditionata de modificarea taliei intreprinderii
si/sau de folosirea unor noi utilaje si tehnologii de fabricatie. Economiile de scara sunt posibile doar in cadrul unor
intreprinderi ce dispun de capacitati de productie mari si foarte mari. Economiile de scara sint rezultatul unui sir
intreg de factori, de o natura deopotriva tehnica si financiara. Astfel, in cazul sporirii volumului productiei, are loc
aprofundarea a specializarii, fapt ce contribuie la cresterea indeminarii muncitorilor, precum si la cresterea
posibilitatilor de folosire a unor utilaje mai moderne si mai productive. In cazul intreprinderilor mari, se procura
cantitati insemnate de materie prima, combustibil si echipament si are loc o reducere a preturilor de achizitie, fapt
care deasemenea influenteaza nivelul costurilor. Mai mult, marile intreprinderi pot obtine de la bencile comerciale
credite cu o dobinda mai mica, reducind si pe aceaste cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin la nivelul
intreprinderii nu insa si la nivelul ramurii sau a economiei nationale. Oricum ele nu pot fi obtinute printr-o sporirea
fara limita a productiei. La un moment dat, odata cu cresterea volumului productiei, costurile incep a creste mai
repede decit cantitatile produse. Locul economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.

12
 Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung creste pe masura cresterii
productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind dimensiunile intrepeinderii depasesc
anumite limite, apar dificultati manageriale, intreprinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal
administrativ numeros trebuie in permanenta supus controalelor fapt ce mareste cheltuielele legate de munca. Pe de
alta parte, o intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la schimbarile pietei si se reprofileaza odata cu
modificarea cererii. Aceasta imprejurare genereza o majorare a riscurilor si a pierderilor, ceea ce contribuie la marirea
costului mediu si la reducerea capacitatii competitive a intreprinderii. Pentru depasirea unor asemenea situatii, satiinta
economica a lansat notiunea de dimensiunea optimala a intreprinerii, criteriul de baza de identificare a acestor
dimendiuni fiind dinamica costului unitar.

Intrebare 34.Maximizarea profitului i pragul de rentabilitate al firmei.

Profitul constituie diferenta ce apare in cayul in care incasarile totale sint mai mari deict costul total. Profitul,
este, astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si desfasoara o activitate economica, adica o activitate de
producere si comercialiyare a bunurilor si serviciilor.
Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde:
Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total.

Mercantelistii care au acordat o atentie deosebita problemei avutiei unei tari si a izvoarelor acesteia, considerau
ca profitul este un venit care se creeaza doar in activitatile de comert exterior. Fiziocratii lanseaya ceva mai tirziu o
noua teorie, potrivit careia profitul este un surplus de valoare peste valoarea avansata, peste cheltuielele efectuate care
este un dar al naturii si exista numai in agricultura. Englezul Adam Smith considera ca profitul este un venit generat
de proprietate, dar care are la temelia sa munca neplatita a muncitorilor si se obtine atit in agricultura cit si in
industrie. Francezul J-B. Say sustinea idea ca profitul e o forma speciala a salariului care e insusita de intreprinzator
pentru efortul sau de organizare si gestionare a unei activitati economice. Karl Marx considera ca profitul e un venit
insusit de catre proprietarul capitalului in mod ilegal, deoarece acesta este creat prin exploatare, prin munca neplatita
a muincitorilor. In teoria economica contemporana predomina opinia potrivit careia profitul este o recompensa, o
rasplata pentru activitatea antreprenoriala, pentru calitatile deosebite ale intreprinyatorului de a inova, de a gestiona
reusit o afacere, dar mai ales de a infrunta riscul.

Tipuri
Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta este format din 2
componente:
a)profit normal
b) profit supernormal sau profit economic.
Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca proprietarului, pentru
amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In acest fel, chiar si in cazul in care bunurile
produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit
oarecare ca diferenta dintre incasarile totale si costul contabil, care se numeste profit normal. Insa in cazul in care
intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie si este obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea
obtine doar un profit supernormal. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de productie folositi de
intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea obtine si un superprofit, si un profit normal. Deorece in cele
mai multe cazuri intreprinzatorul este si proptietarul, el va obtine un profit total numit si contabil.

Pe linga acestea mai exista si alte forme de profit cum ar fi:

Profit legitim-cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare.
Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi:eschivarea de la plata impozitelor,
afaceri ilicite, contrabanda, umflarea costuriloretc.

13
 Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot influenta preturile in
sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari. Deobicei, posibilitatile insusirii unor profituri de
monopol un timp indelungat sunt limitate de stat.
Profit brut-diferenta dintre incasari totale, nai exact cifra de afaceri, si costul total.
Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea impozitelor si a
diferitelor taxe.

Intrebarea 35. Comportamentul firmei pe piata cu concurena perfecta.

Concurena perfect denumita si pur, exista pe o pia care reunete simultan urmtoarele 5 trsturi :
Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul din ei in mod
individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului.
Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ identice si
substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la un alt vinzator.
Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de restrictii, fie
acestea producatori sau cumparatori.
Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment de pe piata unui
produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munca pentru a efectua aceasta
trecere.
Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere, oferta si
preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la cel mai bun pret.
Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o reducere a preturilor si o
sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente pietele cu concurenta perfecta sunt pretutindeni in lume
aparate de catre stat. Insa in ciuda acestui fapt in realitate domina concurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un
model teoretic, mai mult intilnit in carti.

Pretul de echilibru pe piata cu concurenta perfecta este legat totodata si de situatia pietelor interdependente si
apare spontan ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun se
egalizeaza cu cele oferite.
Astfel ca pe perioade foarte scurte cererea este cea care deterrmina formarea pretului, situatia optima fiind
reprezentata de egalitatea Cmg=Vmg=Pret.
Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia pretului, conditia de echilibru fiind:
Cmg=P=CM (cost minim).
Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului de munca, iar pe
termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea capitalului fix.

Intrebarea 36.Comportamentul firmei pe piata cu concurenta imperfecta.

In viata reala domina concurenta imperfecta. Ea exista atunci cind actiitatea antreprenorile ii sunt sunt impuse
anumite restrictii si limite. Pentru concurenta imperfecta ii este caracteristica un numar redus de firme.
Piaa cu concuren imperfect se manifest n situaiile n care agenii economici vnztori i cumprtori
pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre cererea i oferta de mrfuri i, deci, nivelul preului, cu
intenia de a obine avantaje mari i stabile.
Piaa cu concuren imperfect este cea mai aproape de realitate, deoarece concurena perfect rmne doar ca
model ideal, folosit n analizeze teoretice.
Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt:
1. existena unor vnztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi (oligopolul) sau a
unor cumprtori puini i a multor vnzri (oligopsonul);
2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul;
3. produsele sunt difereniate real sau imaginar;
14
 4. exist restricii n calea celor care doresc s ptrund pe pia sau ntr-o ramur;
5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar;
6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie;
7. exist rivaliti vizibile n relaia cu publicul, frustrarea consumatorului.
Piaa cu concuren imperfect se prezint n numeroase forme, ele difereniindu-se n primul rnd, n funcie de
numrul i fora economic a agenilor economici productori i consumatori, astfel:
- pia cu concuren monopolist;
- pia cu concuren de monopol;
- pia cu concuren de oligopol;
- pia cu concuren de oligopson (monopson).

Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei n cadrul creia vnztorii i cumprtorii,
prin aciunile ntreprinse pot influena ntr-o oarecare msur cererea, oferta i preul.
Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa care pstreaz trsturile concurenei perfect astfel:
1. produsele sunt difereniate att prin calitate, ct i prin serviciile prestate cumprtorului acelui produs;
2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor diversificate, ci i prin:
reclam, design, servicii la vnzare i post-vnzare etc.;
3. atomicitatea cererii i ofertei;
4. se accentueaz diferenierea produselor;
5. exist rigiditi n mobilitatea factorilor de producie;
6. transparena pieei este parial.

Pe aceast baz formarea liber a preurilor este mpiedicat de puterea de concuren a monopolurilor i
oligopolurilor, a corporaiilor multinaionale i transnaionale, care i stabilesc propriile preuri, astfel nct, cu ct
este mai mare o corporaie, cu att ea are o putere mai mare asupra preurilor. Preurile marilor corporaii devin
preuri lider (leadership-price), la ele aliniindu-se celelalte firme din cadrul ramurii.
Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor nelegeri tacite ntre marile firme, care se sustrag, pe
o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei.
Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai mare dect preul de echilibru al concurenei
perfecte i mai mare dect costul marginal (Gilbert Abraham-Frois).
Cu ct numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei este mai mare, cu
att mecanismul preurilor se apropie i se aseamn celui de monopol.
Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena piaa produsului se
divizeaz, cu att mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic concurenei perfecte.
Piaa cu concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor deoarece produce i vinde
un bun economic pentru care nu exist substitueni, firma impunnd cantitatea, calitatea i preul produsului.
Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin:
oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i poate stabili nivelul
preului;
preul de monopol este mai mare dect cel practicat pe pieele cu concuren monopolistic i de oligopol;
libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant;
grad sczut de satisfacere a cererii.
Condiiile care definesc monopolul productorului sunt:
1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor condiii de vnzare;
2. diferenierea produselor (condiii de vnzare, design, servicii la vnzare i post-vnzare);
3. existea unor piedici la intrarea n ramur n special de natur tehnic, comercial, financiar;
4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind supus riscurilor i incertitudinii;
5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie n procesul de
fluidizare a cererii, ofertei i preurilor.

15
 Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia n care exist un singur ofertant i nu numr mic de
cumprtori.
Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se ntlnesc, negociaz i se confrunt un singur
vnztor i un singur cumprtor.
Monopsonul sau monopolul productorului reprezint acea situaie de pia pe care se ntlnete un
cumprtor unic, care fixeaz volumul produciei i preul de vnzare, i un numr mare de productori.
Monopolul pur este situaia de pia, inexistent n fapt, n care un productor nu are concuren pe piaa
intern i extern, producnd un bun fr nlocuitor.
Monopolul de marc situaia de pia n care o firm produce un anumit produs care este nregistrat sub
marc proprie, concurena aprnd nu la marc, ci la produse de caliti asemntoare.
Monopolul temporar situaia de pia n care o ntreprindere scoate la vnzare un produs nou dispunnd de o
poziie privilegiat, pn n momentul n care produsul este realizat i comercializat i de alte firme.
Monopolul discriminatoriu situaia n care monopolistul vinde acelai produs la preuri diferite, acest lucru
fiind posibil atunci cnd produsul este vndut pe piee diferite, care nu au o comunicare real ntre ele.
Oligopolul reprezint o form a concureni imperfecte, care reflect o pia dominat de civa productori-
vnztori de talie mare i un numr mare de cumprtori mici i rzlei.
Oligopolul bilateral este o form a concurenei imperfecte care reflect o pia dominat de un numr redus de
vnztori i cumprtori.
Caracteristicile pieei cu concuren de oligopol sunt:
1. interdependena aciunilor diferiilor vnztori preurile produselor, cantitatea vndut i profitul unui
productor depind de reaciile celorlali productori;
2. gradul nalt de concentrare a capitalului i produciei poate fi analizat att la nivelul fiecrei ri ct i la
nivel mondial;
3. diversificarea produselor, activitilor, a mrcilor i submrcilor de fabricaie.

Trsturile pieei cu concuren de oligopol:

1. interdependena i incertitudinea preurile sunt rigide fiind fixate de marile ntreprinderi;
2. cucerirea i mprirea pieei produsului;
3. obstrucionarea ptrunderii pe pia a noilor concureni;
4. diferenierea bunurilor i concurena n afara preului (publicitate, fiabilitatea produsului etc.);
5. maximizarea profiturilor i interdependena deciziilor i a politicilor firmelor participante.
Oligopolurile pot fi:
a) oligopoluri antagoniste:
o oligopolul bilateral;
b) oligopolurile concertate, cu dou tipuri de acorduri:
o explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul;
o neoficiale sau tacite.

Pieele oligopoliste sunt pieele pe care se concureaz un numr mic de productori:

- dac sunt doi productori principali situaia de pia se numete duopol;
- dac sunt mai mult de doi productori situaia de pia se va numi oligopol.

Duopulul reprezint piaa dominat de doi vnztori care ofer produse similare unui numr larg de
cumprtori care au o putere economic aproximativ egal.
Exist trei situaii de pia:
1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependene este situaia de pia n care exist doi
vnztori care nu ncearc s domine piaa:
produsul vndut este omogen;

16
 preul la care l comercializeaz cei doi este identic;
singura variabil de ajustare este cantitatea ct mai mare pe care o poate vinde pentru a obine profit
maxim.

Unul dintre vnztori deine pe pia monopolul de ofert. Dac cellalt vnztor dorete s intre pe pia cu
acelai tip de bun, oferta sa trebuie s fie att de mare nct s-i permit maximizarea profitului, primul vnztor
i va ajusta oferta proprie imediat, s obin la rndul su profit maxim.
Procesul de ajustare va continua pn n punctul de echilibru n care nici unul dintre cei doi vnztori nu mai
recurge la modificarea ofertei.
2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezint situaia n care pe pia exist doi vnztori:

unul care domin piaa, care este contient i anticipeaz tot timpul micrile celui de-al doilea
vnztor;
cellalt care nu poate face altceva dect s se adapteze n permanen la condiiile pe care le impune
primul, fr a putea atinge ns volumul de producie al acestuia.

3. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaii, apare atunci cnd cei doi vnztori de pe pia
doresc simultan s o domine, fiecare dintre ei considerndu-l pe cellalt satelit. Cei doi vnztori nu
vor mai lupta pe pia prin ajustarea produciei ca n cazul duopolului simetric, ci prin intermediul
preurilor. Lupta prin preuri poate duce la falimentul unuia dintre cei doi i la controlarea sa de ctre
cellalt, fie la o alian ntre vnztori. Conform ipotezei dublei dominaii, pe pia, nu poate exista
nici un punct de echilibru.

Intrebarea 37.Firma n condiiile monopolului. Discriminarea prin pre.

Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta
unui bun este asigurata de un singur producator.
Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de cumparator.Cind
domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cind domina cererea- de monopson.
Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator.
In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretul productiei
pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt, permite obtinerea unui profit
mai mare, numit profit de monopol.
Exista urmatoarele forme de monopol:
1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc.
2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un
monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator.
3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit
producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.
4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la
marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.
5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un
anumit bun.
Factorii ce limiteaza puterea monopolul:
Legislatia antimonopolului.
Marimea cererii
Liberalizarea comertului exterior
Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile

17
 Discriminarea prin pre - este o situaie in care intreprinderea-monopolist vinde aceleasi produse la preuri
diferite i in care diferenta de pre nu este justificata de diferena de cost.
Exista mai multe situaii in care firma-monopolist poate practica discriminarea prin pre. Acestea pot fi:
a) situaii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite piee regionale sau internaionale este complicata.
In acest caz intreprinderea-monopolist poate vinde acelasi produs cu diferite preuri in ri diferite, in functie de
puterea de cumprare a populatiei.
b) Situaii de ordin social-economic - cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion sau tren la preuri
diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studenii, elevii sau pensionarii, sau pentru participarea la anumite
forme de manifestaii, cum ar fi de ex congresele intl, olimpiadele sau campionatele lumii la diferite probe sportive.
c) Situaii temporare, sezoniere cind preul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion difer in functie de
perioada anului (vara de ex sunt mai ridicate decit iarna etc.)

Intrebarea 38.Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice.

Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare de intreprinderi, dar
care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip de piata se refera mai mult la ramuri
ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii.
Trasaturile de baza ale pietei monopolistice:
1. Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul.
2. Lipsa barierelor de acces pe piata
3. Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi stabileste singura
pretul bunului sau.

Intrebarea 39.Oligopolul: comportamentul strategic al firmelor i formele sale.

Oligopolul- este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un numar redus de intreprinderi
controleaza producerea si comercializarea unui bun oarecare. O piata este considerata oligopolista daca in ea
activeaza mai mult de 2 intreprinderi si mai putin de 20.
Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare etc.
Trasaturile pietei oligopoliste:
*Concurenta redusa
*Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalte intreprinderi.
Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face acelasi
lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se
confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei.
Particularitile pieei cu concuren de oligopol sunt urmtoarele:
- existena unui nr mic de concureni . astfel pe o pia de oligopol, doua, trei sau patru intreprinderi pot asigura
50-90% din volumul vinzrilor pe aceast pia.
- Interdependena deciziilor luate de intreprinderile care activeaz pe aceast pia, in sensul ca decizia unei
intreprinderi-monopolist va influenta in mod direct activitatea altor intreprinderi de pe piata respectiva.
- Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului, care asigur 100% din vinzri, si
cel al unei intreprinderi de pe o piaa cu concuren perfect, cu o pondere neinsemnata in totalul vinzarilor.
Trstura definitorie a pieei oligopoliste const in existenta unei insemnate interdependene intre actiunile
diferiilor productori cu privire la mrimea pretului si la volumul productiei oferite.

Intrebarea 40. Piaa factorilor de producie i veniturile factoriale

18
 Piaa factorilor de productie este piaa pe care se vind i se cumpr factorii de producie (munca, pmintul,
capitalul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii si ofertei, se stabileste pretul acestora.
Fiecare factor da nastere unui venit specific. Acestea sunt:
1. Salariul - care constituie pretul muncii si revine posesorului fortei de munc.
2. Renta - care revine factorului pmint si altor resurse naturale sau economice rare.
3. Dobinda venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar.
4. Profitul venitul obtinut de proprietarul capitalului real si de intreprinzator.
Particularitile cererii de factori de producie:
1. cererea de factori de productie este o cerere derivat, intrucit ea depinde si variaza in functie de marimea
cererii bunurilor (si serviciilor) la a cror productie particip.
2. cererea pentru un factor de productie este influentat nu numai de cererea de bunuri si servicii de consum, ci i
de pretul factorului respectiv, precum si de nivelul randamentului acestuia.

Intrebarea 41. Piaa capitalului i dobnda.

In sens ingust dobinda este un venit pe care il insuete proprietarul capiatlului bnesc ca recompensa pentru
suma de bani imprumutat. Ea constituie pretul capitalului-moned dat in folosin temporar,
In sens larg dobinda constituie un venit ce revine priprietarului pricrui capital antrenat in activitatea economica
indiferent daca aceasta este imprumutat sau apartine intreprinzatorului respectiv.
Mrimea si dinamica dobinzii sunt determinate cu ajutorul a doi indicatori a) masa dobinzii ( sau suma
absoluta a dobinzii si b) rata dobinzii..
Rata dobinzii se calculeaz ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul imprumutat.
Mrimea rate dobinzii se stabileste in functie de mai multi factori cel mai important fiind raportul dintre oferta si
cererea de capital. Oferta de capitaleste determinat de catre banii temporar disponibili care se transform in
lichiditati active. Astfel sursele capitalului de impumut sunt:
1. sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insusi caracterului circuitului capitalului industrial si
comercial.
2. economiile menajelor.
3. banii proprietarilor capitalului de imprumut bancherii si capitalistii=rentieri.
4. economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veniturile bugetare sunt mai mari decit cheltuielile..
cererea de capital de imprumut exprim nevoia de bani si vine din partea urmtorilor actori ai vietii
economice :
1. intreprinderile care au nevoie de imprumuturi pentru a face investiii destinate reutilrii, modernizrii sau
lrgirii aparatului productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in agricultura etc.).
2. menajele care recurg la imprumuturi in fond pentru a procura obiecte de folosinta indelungata, case de
locuit, automobile, tv,mobil.etc.
3. instituiile administratiei publice care sunt nevoite sa recurga la imprumuturi de bani in conditiile in care
veniturile publice sunt inferioare cheltuielilor.
Rata dobinzii este influentata de un sir intreg de factori, cei mai importanti fiind:
a) raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut.
b) Rata inflatiei,
c) Rata profitului.
d) Mrimea riscului.
e) Perioada de timp pentru care se imprumut suma de bani.
f) Politica economica a statului.
Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale si suma de bani imprumutata
dup formula: d = ( D / S ) x 100%, unde: d rata dobinzii; D mrimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii);
S suma de bani imprumutata sau (creditul).

19
Intrebarea 42. Piaa muncii i salariul.
Piaa muncii reprezint locul abstract (sau spaiul economic) in care se intilnesc cererea de munca (de locuri
de munc) cu oferta de munc. Pe aceast pia au loc negocierile intre cumprtorul si vinztorul forei de munc.
Piaa muncii are un ir de particulariti cele mai importate di care sunt urmtoarele:
1) piaa muncii are un grad ridicat de rigiditate.
2) piaa muncii este o pia cu concuren imperfect.
3) pe pia muncii, asupra formrii pretului (salariului) o influen deosebit au (pe ling raportul cerer-ofert i
nivelul productivitii muncii) negocierile intre salariai i patronat, precum si politica economica a statului in acest
domeniu.
4) piaa muncii este mai organizat i mai reglementat decit alte piee
Salariul. Din punct de vedere al angajatului , salariul se prezint sub 2 forme: salariul nominal si real.
Salariul nominal reprezint suma de bani pe care o primeste salariatul pentru munca depusa. Mrimea
salariului nominal , care are o tendinta general de crestere, este influentat de mai multi factori, cum ar fi: gradul de
dezvoltare economica a rii, care determina atit nivelul productivitii muncii, cit si mrimea cheltuielilor pentru
formarea fortei de munca; raportul dintre cererea si oferta de munca; monilitatea fortei de munca etc.
Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumprata la un moment dat cu salariul
nominal. Cu alte cuvinte, salariul real exprim puterea de cumprare a salariului nominal. Mrimea salariului real este
determinat in fond de mrimea salariului nominal si de nivelul preturilor.
Deci SR = SN/IP, unde SR salariul real; SN salariul nominal; IP indicele preturilor.
Mrimea salariului real depinde de asemenea de nivelul impozitelor precum si de puterea de cumparare a banilor.

- este acoperit de banii mprumutai de la sistemul bancar.

- Retragerea din circulaie i pstrarea la ciorap a unei cantiti de bani de ctre menaje.Pu asigurarea
stabilitii ec-ce,statul,prin intermediul Bncii Centrale,controleaz n permanen oferta de moned,pu ca
aceasta s nu depeasc necesitile reale ale ec-ei.
- Mrimea ratei dobnzii.ntre oferta de moned i rata dobnzii exist o relaie pozitiv:odat cu
creterea ratei dobnzii,crete i oferta de bani,iar atunci cnd rata dobnzii se reduce,scade i oferta de
moned.Aceast relaie poate fi r-t grafic prin curba ofertei de moned,odat cu creterea ratei dobnzii de la
d1 pn la d2,oferta de moned va spori de la m1 la m2.
Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R.Kahn n anul 1931.Kahn a analizat teoria
multiplicatorului ocuprii forei de munc.n 1936,J.Keyenes descoper multiplicatorul investiiilor.n acest
caz,efectul multiplicatorului investiiilor const n faptul c o cretere a investiiilor genereaz o cretere mai mare a
venitului naional.Principiul multiplicrii constituie unul din elementele fundamentale ale teoriei ec-ce
contemporane,fr de care este greu de neles caracterul interdependenei dintre venit,consum,investiii i dintre alte
mrimi macroec-ce.Este evident c o cretere a investiiilor va duce la sporirea produciei,precum i a gradului de
ocupare a forei de munc.Dar n ce proporie?Efectul multiplicatorului este un proces potrivit cruia o variaie a unei
mrimi ec-ce(investiiile,eforturile,baza monetar etc)produce,n decursul unei anumite perioade,o variaie
amplificat (mai mare) a altei mrimi(venitul,creditul etc).Efectul multiplicatorului este notat cu un simbol,care este
litera K.n teoria i practica ec-c sunt cunoscute mai multe situaii cu efecte multiplicatoare.exist multiplictorul
investiiilor,exporturilor,monetar,fiscal etc.Se calculeaz ca raport dintre creterea venitului (deltaY)i creterea
investiiilor(delta I),adic K=delta Y/delta I.

20