You are on page 1of 3

TRASATURILE PREOTULUI DUPA EPISTOLELE

SFANTULUI PAVEL

Credinciosii primelor secole, datorita conceptiei ce o aveau despre


Biserica si despre datoria lor de crestini, tineau sa aiba slujitori vrednici si sa
primeasca Sfintele Taine din maini curate.

De aceea, recrutarea clerului era o problema deosebit de importanta in


stabilirea raporturilor lui cu poporul. Clericul trebuie sa fie deci, pilduitor pentru
popor, cu credinta si cu viata sa, sa fie model de vietuire crestina plini in toate
de fapte bune (TitII, 7).

Sfantul Apostol Pavel, in epistolele sale, da indrumari asupra modului


cum trebuie sa pastoreasca slujitorii bisericesti turma incredintata lor pentru ca
ei, ca detinatori ai harului dumnezeiesc, au o mare responsabilitate pentru
destinele Bisericii si ale credinciosilor.

Indeosebi, in epistolele catre Timotei si Tit, Sfantul Apostol Pavel vorbeste


despre virtutile pe care trebuie sa le aiba adevaratul pastor crestin: Se cade
episcopului sa fie fara prihana, barbat al unei femei, treaz, intreg la minte,
cuviincios, primitor de straini, destoinic sa invete pe altii, nebetiv, nedesprins sa
bata, neagonisitor de castig urat, ci bland, necertaret, neiubitor de argint, bine
chivernisitor in casa lui, avand copii ascultatori, intru desavarsita cuviinta. Caci
daca cineva a sa casa nu stie sa o puna in randuiala, cum va purta de grija de
Biserica lui Dumnezeu. Episcopul sa nu fie de curand botezat, ca nu cumva
trufindu-se, sa cada in osanda diavolului. Mai trebuie sa aiba marturie buna de la
cei din afara, ca sa nu cada in ocara si in cursa diavolului.

Tot asa, diaconii sa fie cucernici, nu indoielnici la cuvant, nebautori de vin


mult, neagonisitori de castig urat, pastrand taina credintei intru cuget curat. Dar
si acestia sa fie pusi mai intai la incercare, apoi, daca se dovedesc fara prihana,
sa fie diaconiti. Femeile lor sa fie, de asemenea, cuviincioase, neclevetitoare,
cumpatate, credincioase intru toate. Diaconii sa fie barbati ai unei singure femei,
sa-si chiverniseasca bine casele si pe copiii lor. Pentru ca cei ce slujesc bine ca
diaconi dobandesc un loc de cinste si o mare indrazneala in credinta care este
Iisus Hristos (I Tim III, 2-13).

Dupa cum se observa, calitatile cerute pastorilor crestini, sunt diverse:


unele pur religioase, altele morale, altele sociale.

Referindu-se la viata familiala a preotului, Apostolul recomanda ca acesta


sa fie barbatul unei singure femei. Dupa cum se stie, in primele secole erau
casatoriti chiar si episcopii. Spre deosebire de Biserica Catolica, care a impus
celibatul clerului, Biserica Dreptmaritoare prin Parintii sinodului I ecumenic, a
avut intelepciunea sa nu-l faca general si obligatoriu.
Din cuvintele Apostolului observam importanta familiei in viata preotului,
pentru realizarea misiunii sale. Sotia si copiii preotului, prin virtutile si
comportamentul lor, trebuie sa fie exemple de urmat pentru ceilalti credinciosi.

Sunt enumerate, de asemenea, calitati care trebuie sa impodobeasca


atunci chipul pastorului de suflete, dar care sunt atat de necesare si in zilele
noastre: lipsa de prihana, adica moralitatea ireprosabila, modestia si smerenia,
infranarea la manie, la bautura si la altele, ravna in insusirea, propovaduirea si
apararea invataturii de credinte, spiritual de cuviinta si dreptate, etc.

Apostolul neamurilor pune indeosebi accentul pe calitatea pe care


trebuia sa o aiba preotul in epoca apostolica, de a fi destoinic sa invete pe altii,
adica de a fi superior credinciosilor prin intelepciunea si pregatirea sa culturala,
prin cunoasterea temeinica si profunda a Sfintelor Scripturi si a adevarurilor de
credinta si prin iscusinta in propovaduirea, sustinerea si apararea lor impotriva
ratacirilor sectare.

Slujitorul bisericesc trebuie sa cunoasca inatatura cea sanatoasa, pe


care trebuie sa o propovaduiasca si s-o apere. Continutul propovaduirii sale este
Evanghelia (cf.Fapte XX,24), mantuirea implinita de Dumnezeu prin aratarea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos (II Tim I,10), invatatura trasmisa de Apostol si
pazita de Biserica (cf. Fapte XX 32).

Sfantul Pavel ii aminteste lui Timotei ca invatatura Bisericii este


comoara cea buna ce i-a fost incredintata sprea a fi pazita cu ajutorul Duhului
Sfant, Care salasluieste in noi (II Tim I, 14).

In epistolele pastorale gasim si alte indrumari de viata virtuoasa,


adresate preotilor crestini, cum ar fi: evlavia, credinta, dragostea, rabdarea si
blandetea, adica virtuti indispensabile oricarui preot adevarat. Sfantul Apostol
Pavel da pretioase sfaturi si despre adaptarea metodelor pastorale la indrumarea
diferitelor varste si categorii de credinciosi, adica despre felul in care trebuie
invatati tinerii si batranii, femeile si vaduvele (I Tim V, 1-16).

Preotii sunt datori sa certe cu blandete sau sa muster si sa indemne cu


toata taria (I Tim II 24), ca nimeni sa nu-I dispretuiasca.

O alta invatatura cuprinsa in epistolele Sfantului Apostol Pavel este


aceea a constiintei harului dumnezeiesc, care salasluieste in cei hirotoniti: nu fi
nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin prorocie, cu
punerea mainilor mai marilor preoti (I Tim IV, 14). De asemeni, Sfantul Pavel
subliniaza si respectul pe care credinciosii il datoreaza preotilor, si mai ales
acelora care isi implinesc bine slujba lor.

Astfel, lui Timotei care nu era atunci prea inaintat in varsta, ii spune:
Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale (I Tim IV, 12), iar ceva mai departe:
Preotii care isi tin bine dregatoria, sa se invredniceasca de indoita cinste, mai
ales cei ce se ostenesc cu cuvantul si cu invatatura (I Tim V, 17).
Adresandu-se lui Tit, pe care-l lasase in Creta, ca sa aseze preoti in
cetati, Sfantul Apostol Pavel ii spune: caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de
prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat
la bautura, pasnic, nepoftitor la castig urat. Ci iubitor de straini, iubitor de bine,
intelept, drept, cuvios, cumpatat. (Tit. I , 7-8).

Aceste sfaturi si reguli pastorale, date in scris pastorilor epocii


apostolic, au fost realizate cu prisosinta mai intai in viata si activitatea Sfintilor
Apostoli insisi.

In cea mai mare parte, ele isi pastreaza valoarea si in zilele noastre,
fiind de folos pastorilor sufletesti, care isi iau in serios nobila si dificila sarcina a
preotiei, ajutandu-I sa-si inteleaga mai bine misiunea si rolul lor in mijlocul lumii,
sa-si indeplineasca cum se cuvine indatoririle si obligatiile legate de lucrarea lor
sfanta.