Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Natalia Mateevici
Ca şi oricare ştiinţă, arheologia nu este o ştiinţă marchează apariţia în legendă a denumirii lunii,
statică, ci se află într-o dezvoltare perpetuă, în poate fi datat nu cu 275 a. Chr., ci cu sfârşitul ani-
urma apariţiei a noi date, noi artefacte, noi reali- lor ‘40 ai sec. III a. Chr. (Grace 1974, 194).
zări, noi descoperiri.
Mai târziu, în clasificarea cronologică a V. Grace
Epigrafia amforistică, în special cea grecească, au fost introduse modificări de către cercetătorii
suportă în permanenţă noi modificări, în urma J.-Y. Empereur (Empereur, 1990, 111) şi G. Fin-
cărora, uneori, rezultă noi clasificări, noi revizuiri kielsztejn (Finkielsztejn 1995, 179-196). Cercetă-
de cronologii, uneori foarte radicale. torul din Israel G. Finkielsztejn, în una din ulti-
mele lucrări ale sale privind tema în cauză (Fin-
Studiul publicat de autorul acestor rânduri în
kielsztejn 2001), a revăzut clasificarea anterioară,
2007 Amforele greceşti în mediul barbar nord-
propunând o revizuire a începutului ştampilării
vest pontic în sec. VI - începutul sec. II a. Chr.
la Rhodos. Mai mult decât atât, el a încercat să
a cuprins la compartimentul ilustraţii un catalog,
ofere, în unele cazuri, şi datări absolute privind
consistent, de ştampile amforistice, printre care
activitatea unor magistraţi, şi chiar evoluţia acti-
s-au numărat circa 70 de ştampile de Rhodos.
vităţii acestora, luându-se în consideraţie faptul
Ştampilele acestui centru mediteraneean au fost că perioada de activitate a unui funcţionar de stat,
selectate, din totalitatea pieselor de epigfragie precum era magistratul, era de un an. Pentru eva-
amforistică, încă la începutul sec. XIX, datorită luarea datării absolute, G. Finkielsztejn a utilizat
similitudinii subiectelor de pe ştampile cu mone- diferite metode, atât numismatice, cât şi istorice.
dele acestui centru. De obicei, ştampilele Rhodo- Bineînţeles, că ordinea aranjării eponimilor şi da-
sului sunt aplicate pe ambele toarte ale amforei tările absolute ale activităţii lor, propuse de către
şi conţin trei elemente de bază: numele preotu- savantul din Israel, vor fi încă revăzute şi comple-
lui eponim cu prepoziţia respectivă ΕΠΙ, numele tate, dar este clar, că s-a pus o bază solidă pentru
producătorului şi numele lunii calendarului rho- o cercetare serioasă ulterioară.
dean. În majoritatea cazurilor aceste elemente
• grupa Ia – 304-271 a. Chr. Apariţia aşa-numi-
sunt plasate pe toarte diferite, pe una, de obicei,
telor proto-ştampile;
era aplicata ştampila eponimică, pe alta – cea a
producătorului. • grupa Ib – 270-247 a. Chr. Este grupa în care
apar primele ştampile în formă de „button”,
Primele aprecieri cronologice ale ştampilelor am- Activitatea producătorului Εΰφρων. Începutul
foristice de provenienţă rhodeană s-au făcut circa activităţii producătorului ‛Ιεροτéλης şi a eponi-
un secol în urmă. Printre primii cercetători care milor din Koroni;
au oferit aproape concomitent prima clasificare a • grupa Ic – 246-235 a. Chr. Producătorii
ştampilelor rhodeene au fost B. Grakov şi V. Gra- ‛Ιεροτéλης şi ’Άξιος. Începutul activităţii pro-
ce. În anii ‘70 ai sec. XX cercetătoarea americană ducătorului Ζëνων I, până la apariţia în legen-
publică ultimele sale elaborări privind clasificarea dă a denumirii lunii anului;
cronologică a ştampilelor acestui centru (Grace,
• grupa IIa – 324-220 a. Chr. Apariţia în legen-
Savvatianou-Petropoulacou 1970, 286; Grace
dă a denumirii lunii. Activitatea producătorului
1974), care în linii mari au fost acceptate de majo-
‛Ιεροτéλης, sfârşitul activităţii producătorului
ritatea cercetătorilor.
Ζëνων I, începutul activităţii producătorului
Conform acestei clasificări, apariţia ştampilării de Θεúδωρος;
către magistraţi la Rhodos revine sfârşitului sec. • grupa IIb – 219-210 a. Chr. Sfârşitul activită-
IV a. Chr., iar hotarul dintre grupele I şi II, care ţii producătorului ‛Ιεροτéλης, continuarea ac-
tivităţii producătorului Θεúδωρος. Apariţia în ştampilelor din grupul „button” aparţinând pro-
ştampile a emblemei „capul lui Helios”; ducătorului Μíκυθος (nr. 1) care, conform noii
• grupa IIc – 209-199 a. Chr. Apariţia ştampile- clasificări cronologice, ar activa între anii 50 şi
lor grupei „pseudo-button”. Sfârşitul activităţii posibil anii ‘20 sec. III a. Chr. Importul amforelor
producătorului Θεúδωρος; de Rhodos la aşezarea Ciobruciu decurge pe par-
• grupa IIIa – 198-190 a. Chr. Începutul datări cursul întregului secol III a. Chr. – finisând cu anii
complexului de la Pergam; cu anii ‘40/ sfârşitul sec. II a. Chr. Cel mai impor-
• grupa IIIb – 189-182 a. Chr. Complexul din tant reper pentru stabilirea datei finale a prezen-
Pergam; ţei Rhodosului la Ciobruciu sunt două ştampile de
producător, una aparţinând lui Λασíων (nr.57),
• grupa IIIc – 181-176/174 a. Chr. Complexul
activitatea căruia a decurs în cadrul grupei a V-
din Pergam, până la apariţia ştampilelor com-
a şi ştampila producătorului ’Oνáσιμος (nr. 48)
plementare în atelierul lui Δημοκρáτης I;
care, conform ultimelor estimări cronologice, ac-
• grupa IIId – 175/173-169/167 a. Chr. Comple-
tivase fructuos in grupele V şi chiar VI. Întrucât
xul din Pergam;
perioada care cuprinde aceste doua grupe crono-
• grupa IIIe – 168/166-161 a. Chr. Complexul logice este prea mare pentru activitatea unui pro-
din Pergam. Ştampilele complementare din ducător, e posibil ca aceasta să fi decurs între a
atelierul lui Δημοκρáτης I; doua jumătate a sec. II a. Chr. şi, se prea poate, în
• grupa IVa – 160-153 a. Chr. Atestarea activită- ultimii ani ai sec. II a. Chr. Cu siguranţă această
ţii atelierului lui Θε©μναστος; piesă de epigrafie amforistică reprezintă cea mai
• grupa IVb – 152-146 a. Chr. Activitatea lui târzie atestare a importului grecesc în interfluviul
Θεúμναστος; Nistru-Prut. Piesele din tumulul 14 de la Hlinoaia,
• grupa Va – 145-133 a. Chr. Strat atestat cu pe- Dubăsari (nr. 7-9), se încadrează în subgrupa IIc
rioada de după asediul Corinthului şi al Karta- (209-199 a. Chr.). Cele mai timpurii exemplare de
genei; la Ciurea datează cu 219-210 a. Chr., iar cele mai
• grupa Vb – 132-121 a. Chr. Activitatea produ- târzii revin perioadei cuprinse între anii 145-108
cătorului Ευφρáνωρ II; a. Chr., această data finală fiind susţinută de cea
• grupa Vc – 120-108 a. Chr. Strat atestat cu cu- mai reprezentativă piesă de la acest sit – ştam-
cerirea Marissei (a. 111 a. Chr.); pila producătorului Δαμóφιλος (nr.46). Ştampila
• grupa VI – 107-86 a. Chr. Până la ocuparea de la Borniş oferă o datare şi mai exactă, conform
Delosului şi a Atenei în anii 88- 86 a. Chr.; ultimelor evaluări cronologice oferite de G. Fin-
kielsztejn, activitatea magistratului ´ Ξενοφáνης
• grupa VIIa – 85-40 a. Chr. Apariţia noilor for-
revine anului 189 a. Chr. Unele modificări crono-
me de amfore. Ocuparea Rhodosului;
logice au suferit şi ştampilele rhodeene de la Satu
• grupa VIIb – 40-30 a. Chr. Perioada de după
Nou II (Novoselskoe II). Astfel ştampila magis-
cucerirea Rhodosului până la constituirea Im-
tratului Φιλωνíδας datează cu anul 233 (subgrupa
periului.
IIa), iar ştampila eponimului Γóργων, activitatea
Întrucât actualmente această clasificare cronolo- căruia a decurs în subgrupa IV a (anii 160-153 a.
gică este acceptată de majoritatea cercetătorilor în Chr.). O datare revăzută a primit-o şi ştampila de
domeniul amforologiei (cel mai înverşunat opo- la Boroseşti, care pare a fi aparţinut magistratului
nent al ei fiind cercetătorul rus Ju.S. Badal’jantz Tεισαγóρας, activitatea căruia a decurs în perioa-
(Бадальянц 2000), considerăm de datoria noas- da dintre 142-141 a. Chr. O altă datare, decât cea
tră de a accepta noua clasificare, care la rândul ei oferită anterior, au primit-o şi ştampilele de la
va duce, inevitabil la o nouă datare a ştampilelor Holmskoe, care aparţineau unei şi aceleiaşi amfo-
deja publicate, iar aceasta din urmă va însemna re, una fiind ştampilă eponimică, alta – de produ-
revizuirea activităţii comerciale ale Rhodosului, cător. Bineînţeles, că ştampila de magistrat oferă
în special a perioadei de pătrundere şi răspândire datarea mai exactă, (întrucât activitatea produ-
a mărfurilor acestui polis în debuşeul barbar din cătorului este de o durată mai lungă decât cea a
regiunea vizată. eponimului) – între anii 160-153 a. Chr.
Astfel, situl cu cea mai timpurie prezenţă a Rho- Analizând noile datări cronologice putem deduce
dosului rămâne în continuare aşezarea de la Cio- că importul amforelor ştampilate de Rhodos înce-
bruciu, începutul importului rhodean revenind
268
N. Mateevici, Unele modificări privind datarea ştampilelor amforistice ale Rhodosului descoperite în mediul barbar
269
II. Materiale şi cercetări
270
N. Mateevici, Unele modificări privind datarea ştampilelor amforistice ale Rhodosului descoperite în mediul barbar
1 2
3 4
5 8
7
6
11 12
10
13
14 15
16
17
18
19
20
21 22
23 24
25
27
26
28
271
II. Materiale şi cercetări
272
N. Mateevici, Unele modificări privind datarea ştampilelor amforistice ale Rhodosului descoperite în mediul barbar
29 30
32
31
34
33 35
36
37 39
38
40
41 42
43 44 46
45
47 48
49 50
51 53 54
52
273
II. Materiale şi cercetări
58
57
55 56
59
60 61 62
64 66
63 65
274
N. Mateevici, Unele modificări privind datarea ştampilelor amforistice ale Rhodosului descoperite în mediul barbar
Bibliografie
Buzoianu 1980: L. Buzoianu, Ştampile rhodiene de la Edificiul roman cu mozaic. Pontica XIII, 1980, 119-139.
Buzoianu 1992: L. Buzoianu, Importurile amforice la Tomis în perioada elenistică. Pontica XXV, 1992, 99-165.
Buzoianu, Cheluţă-Georgescu 1983: L. Buzoianu, N. Cheluţă-Georgescu, Ştampile de amfore inedite de la
Callatis. Pontica XV, 1983, 149-188.
Buzoianu, Cheluţă-Georgescu 1999: L. Buzoianu, N. Cheluţă-Georgescu, Noi ştampile amforice de la Callatis.
Pontica XXXI, 1999, 49- 98.
Canarache C. Importul amforelor ştampilate la Istria (Bucureşti 1957).
Empereur 1990: J.-Y. Empereur, La cronologie des amphores rhodiennes à ľ époque hellénistique. In: Actes du
Deuxième colloques scientifique sur la céramique (Athènes 1990).
Finkielszteijn 1995: G. Finkielszteijn, Chronologie basse des timbres amphoriques rhodiens et évaluation des
exportations d’amphores. In: Acta Hyborborea, vol. 5, 1995, 279-296.
Finkielszteijn 2001: G. Finkielszteijn, Chronologie détaillée et révisée des éponymes amphoriques rhodiens de
270 à 108 av. J.-C. Premier bilan. BAR, Intern, ser. (Oxford 2001).
Grace 1956: V. Grace, Stamped Wine Jar Fragments. Hesperia, Suppl. X, 1956, 113-189.
Grace 1974: V. Grace, Revision in Early Hellenistic Chronology. In: Mitteilungen des Deutschen Archeologischen
Instituuts (Athenische Abteilung), Bd. 89, 1974.
Grace, Savvatianou-Petropoulacou 1970: V. Grace, M. Savvatianou-Petropoulacou, Les timbres ampho-
riques grecs. In: Exploration archéologique de Delos, XXVII (Athènes 1970), 277- 381.
Lungu 1990: V. Lungu, Nouvelles données consernat la cronologie des amphores rhodiennes de la fin du III-e
siècle - au debut du II-e siècle av. J.- C. Dacia N.S. 34, 1990, 216.
Lungu 1994: V. Lungu, Amforele ştampilate din nordul Dobrogei. Pontica XXVI, 1994, 133-155.
Nilsson 1909: M. Nilsson, Timbres amphoriques de Lindos. In: Exploration Archéologique de Rhodos, V (Co-
penhague 1909).
Rădulescu, Bărbulescu, Buzoianu 1987: A. Rădulescu, M. Bărbulescu, L. Buzoianu, Importuri amforice la
Albeşti (jud. Constanţa): Rhodos. Pontica XX, 1987, 53-77.
Бадальянц 2000: И.С. Бадальянц, Эллинистический Родос. Керамические клейма как исторический
источник. Проблемы. Решения. Дополнение к IOSPE III (Москва 2000).
Беккер 1863: П.В. Беккер, О надписях на ручках греческих амфор и древней черепице. ЗOOИД 5, 1863,
18-75.
Беккер 1868: П.В. Беккер, Новая коллекция надписей на ручках древнейших сосудов найденных в Южной
России. ЗООИД 7, 1868, 3-84.
Брашинский 1984: И.Б. Брашинский, Методы исследования античной археологии (Ленинград 1984).
Гетов 1995: Л. Гетов, Амфори и амфорни печати от Кабиле (IV-II в. пp. н.е.) (София 1995).
Граков 1939: Б.Н. Граков, Клейменная керамическая тара эпохи эллинизма как источник для истории
производства и торговли. В: Архив ИА РАН, 1939, р. 2, д. 538.
Придик 1917: Е. Придик, Инвентарный каталог клейм на амфорных ручках и горлышках и на черепицах
Эрмитажного собрания (Петроград 1917).
Шелов 1975: Д.Б. Шелов, Керамические клейма из Танаиса III-I вв. до н.э. (Москва 1975).
275
II. Materiale şi cercetări
Резюме
В данной статье представлены новые хронологические определения родосских клейм, выявленных в вар-
варской среде Северо-Западного Причерноморья, и опубликованные раннее в монографии, вышедшей в
2007 году. Необходимость передатировки данных клейм была обусловлена появлением новой хронологи-
ческой классификации, разработанной в последние годы исследователем из Израиля Г. Финкильштейном,
и на данный момент принятой для работы большинством амфорологов мира.
Согласно данной хронологии, появление клейменных родосских амфор в Северо-Западном Причерно-
морье, и в частности, в варварской среде этого региона, приходится на период между 270-247 гг. Анализ
родосских клейм позволяет утверждать, что прекращение ввоза родосских товаров в указанный регион
приходится на вторую половину II века до Р.Х. (ранее этой границей было принято считать начало II века
до Р.Х.).
06.02.2009
Dr. Natalia Mateevici, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, st. 31 August, 121-A, Chişinău,
Republica Moldova, e-mail: amforaelada@yahoo.com
276