O FIBULĂ HALLSTATTIANĂ CU VALENŢE CULTUALE

DESCOPERITĂ LA ORMENIŞ-,,TIPIA ORMENIŞULUI”,

JUDEŢUL BRAŞOV

Florea Costea
Lucica Savu
Angelica Bălos

După cum este cunoscut din monografia închina- realizate dintr-o sârmă rotundă în secţiune. Este
tă acestui sit (Costea et al. 2006), prima locuire uşor deformată şi ruptă din vechime, ambele de-
intensă ce a premers Latène-ului dacic datează fecţiuni fiind uşor observabile: resortul are acum
din prima epocă a fierului. Epoca a fost tratată forma literei ,,S” alungită oblic, în timp ce acul şi
de cercetătorul clujean Adrian Ursuţiu (Ursuţiu melcul terminal al portagrafei lipsesc.
2006, 155-160, pl. II-XXXIII), ocazie cu care s-
Dimensiunile actuale: Ltotală – 79 mm; Lcorp – 48
a oprit şi asupra fibulei la care ne-am propus să
mm; Lfără ac – 64 mm; lmax – 15 mm; Øsârmă resort – 2
revenim (Ursuţiu 2006, 158-159, pl. XXXI/1).
mm; Øsârmă portagrafă – 1,5 mm; G – 7,7 gr.
Pretextul ne-a fost oferit de elementele de decor
nou apărute pe parcursul procesului de restaura- Fibula este acoperită de patină nobilă de culoare
re-conservare ce a continuat şi după apariţia mo- verzuie, parţial exfoliată; în locurile în care aceas-
nografiei. ta lipseşte s-au dezvoltat oxizi cuprici care, după
cum susţine restauratorul piesei, nu pot fi înde-
Fibula1 (fig. 1a-b)2 a fost descoperită în ultimul
părtaţi în totalitate fără a se compromite decorul,
an de cercetări sistematice efectuate pe Tipia Or-
neajuns care împiedică obţinerea unei imagini
menişului (2005), în Caseta 6, trasată pe Terasa
complete a acestuia.
III-a, la depărtare egală între sanctuarul circular
complex extra muros şi prăpastia dinspre NV a
dealului (19 m). Se afla printre pietrele de la su-
prafaţa pavajului terasei, la adâncimea de 30 cm
faţă de actualul nivel de călcare. Stratigrafic, ea
a fost găsită deasupra nivelului de locuire dacică,
poziţie secundară explicabilă prin amplele lucrări
edilitare ce au precedat cuceririi romane. a

Fibula se încadrează în tipul ,,Blattbügelfibeln”,

pentru care Tiberius Bader stabileşte două varian-
te, în funcţie de compunerea lor: din una (Einteili-
ge) sau din două (Zweiteilige) bucăţi (Bader 1983,
25-39). Exemplarul acum în discuţie aparţine va-
riantei a doua, deşi noi nu am observat nicăieri
vreun punct de sudură-lipitură. Pentru confecţio-
nare s-au folosit tehnicile turnării şi (probabil) a
filierei, iar pentru decorare poansonarea.
Corpul, conform denumirii, are o formă plată,
asemănătoare unei frunze alungite, cu capetele
simetrice, în timp ce resortul şi portagrafa sunt
b
1
Face parte din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie Braşov,
unde este înregistrată sub nr. inv. II.6989. Fibula a fost resta-
urată în Laboratorul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov de
către George Iacobeanu.
2
Desene: Mihaela Cioc; foto: ing. Paul Pavel. Fig. 1. Fibulă.

Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 1, 2009, 227-230. 227

 II. Materiale şi cercetări
După cum abia s-a spus, motivul pentru care am
reluat discuţia asupra fibulei îl constituie elemen-
tele de decor nou evidenţiate pe parcursul restau-
rării. Întreaga imagine a fost realizată prin impre-
siuni faţă-spate cu un poanson cu vârful rotunjit
şi constă dintr-un chenar de puncte vizibile iniţial
integral pe o latură a corpului şi parţial pe cealaltă.
După îndepărtarea acrustei de cuprit s-a consta-
tat că bijutierul a poansonat un şir de puncte şi
pe cealaltă margine a corpului, numai că acestea
erau mai greu de observat din cauza profunzimii
lor mai reduse. Alte puncte sunt acum vizibile şi
în alte zone ale corpului: lateral de clepsidră pe
ambele părţi şi în capătul dinspre resort, deasupra
clepsidrei. Tot lateral, la jumătatea lungimii pie-
sei, se află două umflături rotunde mai mari, obţi-
nute prin batere dinspre ,,faţă” spre ,,interior”.
Din păcate, îmbogăţirea decorului nu permite nici
acum ,,citirea” integrală şi fără greş a acestuia;
am putea spune că, dimpotrivă, o complică. Sigur
este că fibula avea din construcţie un chenar com-
plet din puncte succesive şi că în centrul acestuia
era înscrisă o clepsidră (Sanduhrmotive). La fel
de clar se vede şi triunghiul din josul clepsidrei,
spre portagrafă. În schimb, unele semne de între-
bare asupra veridicităţii reconstituirii ridică alte
puncte din jurul clepsidrei şi din zona resortului.
După părerea noastră, luată în ansamblu, compo-
ziţia poate reprezenta, cel mai probabil, un corp
de femeie foarte stilizat; în această situaţie, punc-
tele din jurul clepsidrei ar reprezenta mâinile, iar
cele din partea superioară, dinspre resort, capul,
evident fără a putea fi vorba despre un ,,portret”.
În sprijinul afirmaţiei pot fi aduse alte două deta-
lii: punctele de pe ,,pieptul” figurii, ce pot sugera
fie sânii, fie două cosiţe, şi triunghiul din partea
inferioară a figurii, simbolul universal al femini-
nului. În discuţie pot fi luate şi cele două puncte
de pe ,,gâtul” personajului (între jumătatea supe-
rioară a clepsidrei şi triunghiul din această par-
te), probabil componente ale unui colier, precum
şi cele două protuberanţe rotunde de la mijlocul
corpului.
Concluzionând, suntem de părere că pe fibula
recent descoperită pe Tipia Ormenişului avem
reprezentat schematic un personaj feminin, ima-
gine amplasată la ,,interiorul” piesei, respectiv pe
partea care nu se vedea în timpul utilizării.
Fibule hallstattiene de acest tip şi cu decor măcar
în parte asemănător se cunosc atât din descope-
228
riri mai vechi, cât şi din altele relativ recente. Din
prima categorie fac parte cele inserate de către
Tiberius Bader în capitala sa monografie dedicată
acestor artefacte cunoscute pe teritoriul Români-
ei înainte de anul 1983 (Bader 1983). Precizăm
că, formal, atât piesele dintr-o bucată, cât şi cele
din două bucăţi sunt asemănătoare, deosebit fi-
ind decorul: cu una sau cu două clepsidre şi cu
elemente adăugite acestui motiv-simbol a căror
semnificaţie ni se pare secundară. Amintim aici
fibula fragmentară ,,dintr-o bucată” de la Căpleni
(Dâmboviţa 1977, pl. 30/1; Bader 1983, Tafel
14a-14b) şi pe cele ,,din două bucăţi” de la Cugir
(Dâmboviţa 1977, pl. 130/10; Bader 1983, Tafel
3/15), Uioara de Sus (Dâmboviţa 1977, pl. 267/11;
Bader 1983, Tafel 3/17), ,,Împrejurimile Bistriţei”
(Bader 1983, Tafel 3/18), Cincu (Dâmboviţa 1977,
pl. 131/11; Bader 1983, Tafel 3/19), Bicaz (Bader
1983, Tafel 4/20), Vâlcele (Bader 1983, Tafel
4/21), Guşteriţa (Dâmboviţa 1977, pl. 160/25; Ba-
der 1983, Tafel 4/22). Toate sunt datate în Hal-
lstatt A1 (Dâmboviţa 1977 sub voce; Bader 1983
sub voce dar în special Tafel 62). Mai reţinem că
în depozitul de la Uioara de Sus se aflau şi câteva
brăţări fragmentare cu un decor în multe privinţe
asemănător celui de pe fibula noastră (Dâmboviţa
1977, pl. 267/1-2, 7-9).
Dintre descoperirile ulterioare anului 1983 o
bună analogie o reprezintă fibula ce făcea parte
din depozitul de la Liubcova-,,Ţiglărie” (Săcărin
1985, cf. Gumă 1993, 291, pl. XII/1). Depozitul,
implicit fibula, se înscriu în seria Cincu-Suseni şi
sunt datate de către Caius Săcărin în Ha A1, iar
de către Marian Gumă ,,mai curând în Ha A1-A2”
(Gumă 1993, 291).
Dintre toate fibulele enumerate, exemplarul de la
Uioara de Sus ni se pare a avea imaginea cea mai
apropiată de cea de pe piesa ormenişană, excep-
tând impresiunile din zona ,,capului”, care lipsesc
la prima. Mai reţinem că şi pe cea de la Uioara
imaginea se află pe partea ascunsă vederii în tim-
pul utilizării.
Prezenţa motivului-simbol central (clepsidra) pe
mai multe exemplare, cu sau fără alte elemente
în jurul ei, nu poate fi întâmplătoare; ba dimpo-
trivă, ea apare ca un leit motiv. Depărtarea apre-
ciabilă între locurile de descoperire, uneori de
peste 500 km, ca şi deosebirile amintite, exclud
posibilitatea producerii lor într-o anumită zonă,
centru sau, cu atât mai puţin, în acelaşi atelier. În
 F. Costea, L. Savu, A. Bălos, O fibulă hallstattiană cu valenţe cultuale descoperită la Ormeniş-,,Tipia Ormenişului”

schimb, tocmai disiparea considerabilă, alături de
indubitabila contemporaneitate, sunt argumente
puternice în a se susţine că avem de-a face cu o
imagine care, deşi se află pe obiecte reale, apar-
ţine vieţii spirituale şi este specifică şi generali-
zată la un etnic bine definit geografic şi cultural,
anume vechilor traci. În consecinţă, ni se pare fi-
resc ca toate obiectele cu acest decor-simbol, în
cazul nostru fibulele, să facă parte din categoria
obiectelor cu încărcătură religioasă. Poziţionarea
decorului pe partea ,,ascunsă” a pieselor demon-
strează că purtarea lor era secundară, importante
fiind în schimb valenţele proteguitoare. Trebuie
precizat însă că deformarea şi ruperea din vechi-
me a fibulei noastre nu sunt cauzate de utilizarea
în cult, ci de ,,manipularea” ulterioară epocii în
care a fost creată, chiar dacă la unele figurine an-
tropomorfe contemporane fenomenul este sigur
invers: în aceeaşi aşezare au fost descoperite fi-
gurine de lut dintre care uneia i s-a rupt capul
intenţionat (Sîrbu 1999, fig. 2/4). Adoptarea unei
atitudini similare şi în cazul fibulei nu ni se pare
firească, strădaniile pentru confecţionarea unui
obiect cu utilitate clară şi decorarea lui devenind
în acest caz lipsite de logică.
Întrebarea care se pune în cazul acestei categorii
de artefacte vizează în fapt atribuţiile religioase
ale personajului întruchipat, ceea ce impune asi-
milarea acestuia unei entităţi cu puteri suprana-
turale, implicată în fenomenul spiritual ,,oficial”
al societăţii. Altfel spus, imaginea descrisă să fie
atribuită unei anume zeităţi.
Părerea noastră este că zeitatea cea mai probabilă
reprezentată pe fibula ormenişană (afirmaţie va-
labilă pentru toate exemplarele care au ca decor
clepsidra) este Marea Zeiţă, atestată arheologic
în mii de figurine şi reprezentări de altă natură
pe teritoriul României încă din neo-eneolitic sub
numele de ,,Mama Universală” (Monah 2001,
177-180, cu bibliografia problemei). Perpetuarea
cultului ei în prima epocă a metalelor ni se pare
firească, chiar dacă de data aceasta acelaşi argu-
ment arheologic este sărac. Ştim însă că la tracii
sudici exista o zeitate echivalentă Artemidei (Ben-
dis la tracii europeni, Vulpe 2001a, 405). Acelaşi
învăţat, analizând izvoarele literare antice afirmă:
,,Sunt indicii după care ar fi existat şi la tracii
nordici un cult al Artemidei (Bendis la tracii ex-
trem sudici)” (Vulpe 2001a, 437). Afirmaţia este
pe deplin justificată, pentru că este greu de admis
ca o zeitate cu prezenţă perenă la alte popoare să
dispară din pantheonul tracic pentru aproape un
mileniu şi să ,,renască” subit la daco-geţi în seco-
lele V-IV î. Hr., dăinuind apoi până la cucerirea
romană (Crişan 1986, 362-370; Glodariu, Moga
1994, 33-48; Glodariu 2001, 788). Dispariţia ei
din pantheonul traco-dacic ar contraveni şi ce-
lor constatate de către E. Benveniste (Benveniste
1969) şi G. Dumézil (Dumézil 1986) în cazul altor
popoare europene contemporane, anume tripar-
titismul religios din care nu lipseşte Marea Zeiţă.
Or, societatea tracilor nordici din prima epocă a
fierului întrunea toate cerinţele unui tripartitism
religios riguros ierarhizat, corespunzător unei
statificări sociale existentă de facto şi recunoscută
de iure: religie şi sacerdoţi cu autoritatea implici-
tă, militari de profesie, producători de bunuri ma-
teriale, cu avantajele oficial recunoscute ale unei
categorii de oameni liberi.
Cei din urmă enumeraţi credem că erau primii
care se bucurau de ocrotirea Marii Zeiţe: depune-
rea fibulelor cu clepsidră împreună cu cantităţile
uneori considerabile de obiecte, prin care se defi-
nesc tocmai categoriile sociale caracteristice tra-
cilor nordici de laceputul primei epoci a fierului,
argumentează cum nu se poate mai bine demer-
sul abia încheiat.
Nu ne pronunţăm asupra datării, sensibil diferită,
pe care o propun specialiştii epocii hallstattiene
acestei categorii de artefacte: Ha A1 (Dâmboviţa,
Bader), Ha A1-A2 (Gumă, Săcărin), ,,generic Ha A-
B” (Ursuţiu).

Bibliografie

Bader 1978: T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Cultura pretracică şi tracică (Bucureşti
1978).
Bader 1983: T. Bader, Die Fibeln in Rumänien. In: Prähistorische Bronzefunde, Abteilung XIV, Band 6 (Mün-
chen 1983).
Benveniste 1969: E. Benveniste, Le vocabulaire de institutions indoeuropéenns (Paris 1969).
Costea et al. 2006: Fl. Costea et al., Augustin-Tipia Ormenişului. Monografie arheologică (I) (Braşov 2006).
Crişan 1986: I.H. Crişan, Spiritualitatea geto-dacilor (Bucureşti 1986).

229
 II. Materiale şi cercetări

Dâmboviţa 1977: M.P. Dâmboviţa, Depozitele de bronzuri din România (Bucureşti 1977).
Dumézil 1986: G. Dumézil, Mythe et epopée (Paris 1986).
Glodariu, Moga 1994: I. Glodariu, V. Moga, Tezaurul dacic de la Lupu. Ephemeris Napocensis 4, 1994, 33-48.
Gumă 1993: M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul României (Bucureşti 1993).
Săcărin 1985: C. Săcărin, Depozitul de bronzuri de la Liubcova-,,Ţiglărie”. Banatica 8, 1985, 91-106.
Sîrbu 1999: V. Sîrbu, Figurinele antropomorfe din prima epocă a fierului descoperite în lumea tracică. Istros IX,
1999, 47-88.
Ursuţiu 2006: A. Ursuţiu, Descoperirile aparţinând primei vârste a fierului. In: Fl. Costea et al., Augustin-Tipia
Ormenişului. Monografie arheologică (I) (Braşov 2006), 155-160.
Vulpe 2001: A. Vulpe, Hallstatt. Credinţe religioase. In: Istoria Românilor (Bucureşti 2001).
Vulpe 2001a: A. Vulpe, Dacia înainte de romani. Religia. In: Istoria Românilor (Bucureşti 2001).

A “fibula” with cultural valences found at Ormeniş-„Tipia Ormenişului”, Braşov county

Abstract
The authors present a bronze Hallstatt fibula, found in 2005 on south terraces of Tipia Ormenisului, where the Da-
cian housing (habitat) was an important settlement from the beginning of the first Iron Age. After analysis of print-
ed decorations on the unexposed part of fibula (as seen while being worn), the authors believe that it represents
a very stylized woman’s body, giving it more likely, The Great Goddess, from the pantheon of the ancient Trace,
attested on the present territory of Romania by thousands of clay figurines from the neo-eneolitic. The discovery of
this group of artefacts usually in large warehouse inventories of bronze objects leads the authors to believe that it
was, first, the patron goddess of fertility-fecundity, hunters etc., shielding of the goods producing social class. Her
essential attributes corresponded to those of the Greek pantheon of Artemis. With some intermittences, the god-
dess is attested by the archaeological record up to the Roman conquest of Dacia.

Орнаментированная фибула, обнаруженная в Ормениш-«Типия Орменишулуй»,

уезд Брашов

Резюме
Авторы представляют гальштатскую бронзовую фибулу, обнаруженную в 2005 г. на южных террасах
Типии Орменишулуй, где было выявлено поселение раннежелезного века. На обратной стороне фибулы
был обнаружен орнамент в виде стилизованной женской фигуры. Это изображение, с большой долей
вероятности, было отнесено к Великой Богине из пантеона древних фракийцев. Такие находки обычно
встречаются в бронзовых кладах и связаны с культом плодородия. Богиня являлось покровительницей
производителей и ее прерогативы схожи с функциями Артемиды из греческого пантеона. Изображения
данного божества встречаются в фракийском мире вплоть до римского завоевания Дакии.

06.03.2009

Dr. Florea Costea, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, str. Nicolae Bălcescu, 67, RO-500019 Braşov, România,
e-mail: cst_florea@yahoo.com;
Lucica Savu, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, str. Nicolae Bălcescu, 67, RO-500019 Braşov, România,
e-mail: lucica_scurtu@yahoo.com;
Angelica Bălos, DJCCPCN Hunedoara, Piata Unirii, 9, RO-330152 Deva, jud. Hunedoara, România, e-mail:
angelicabalos@yahoo.it

230