PRAŞTIA – O ARMĂ
MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ UTILIZATĂ DE GEŢI
Atunci când se vorbeşte despre armele geţilor, sunt
amintite îndeosebi cele mai spectaculoase, cunos-
cute prin intermediul descoperirilor arheologice
(spadele şi cuţitele de luptă akinakai, lăncile şi suli-
ţele, coifurile etc.), unele dintre ele fiind atestate de
izvoarele antice (de exemplu, arcul cu săgeţi – Thu-
kydides, II, 96, 1) (Vulpe, Zahariade 1987, 59-70).
Câteva descoperiri arheologice reuşesc să argu-
menteze utilizarea de către geţi a unei arme ofen-
sive extrem de eficientă şi pe nedrept ignorată:
praştia. Realizată probabil din piele şi materiale
textile, arma în sine nu a rezistat trecerii timpu-
lui, însă este atestată prin proiectilele care ne-au
parvenit, uneori în număr mare, în urma cerce-
tării arheologice în situri getice reprezentative.
Piesele la care ne vom referi în cele ce urmează au
fost descoperite în trei aşezări (Alcedar, Brad şi
Măşcăuţi-„Dealul cel Mare”) şi în două morminte
(Agighiol şi Golemani).
În ansamblul inventarului arheologic din cetatea
de la Alcedar-„La Cordon” figurează mai multe pie-
se din silex, având forme neregulate, aproximativ
ovoidale, cu diametrele de circa 2×3 cm, numai su-
mar rotunjite (fig. 1/15-16), considerate de autorul
săpăturilor drept „pietre pentru praştie” (Haheu
1998, 121, fig. 3/14-15). Nu ştim cu exactitate nu-
mărul acestora, însă au fost ilustrate în literatură
iniţial două, apoi patru exemplare. Cea mai mare
parte dintre proiectilele pentru praştie de la Alce-
dar provin dintr-un complex denumit „cenuşar” şi
considerat loc de cult în cadrul cetăţii (Kašuba, Ha-
heu, Leviţki 2000, 50, 60, pl. 36/1-4).
Atât pe acropolă, cât şi în aşezarea deschisă de la
Brad, au fost descoperite nouă proiectile de praş-
tie, realizate din piatră, având formă ovală sau
sferică (fig. 1/17-25). Se precizează că două din-
tre aceste piese provin din bordeie, iar restul din
strat (Ursachi 1995, 135, pl. 230/1-9).
Tyragetia, s.n., vol. I [XVI], nr. 1, 2007, 269-273.
Dragoş Măndescu
„Şi îşi vârî David mâna în traistă, luă de acolo o pietri-
cică, o repezi cu praştia şi îl lovi pe filistean în frunte,
aşa încât piatra se înfipse în fruntea lui şi el căzu cu
fruntea la pământ.”
(1 Regi, 17, 49)
De la Măşcăuţi-„Dealul cel Mare” provin nu mai
puţin de 21 „ghiulele de praştie” din piatră de
calcar, având o formă sferică sau elipsoidală, cu
diametre variind între 2,7 şi 6 cm (fig. 1/26-46).
Toate exemplarele au fost descoperite în partea
de sud a cetăţii, în apropierea palisadei, atât în
zona extramuros, cât şi în interior (Zanoci 2004,
51, fig. 15).
Două proiectile de praştie au fost descoperite şi în
mormântul princiar de la Agighiol. Sunt rotunji-
te, în urma prelucrării căpătând o formă aproape
sferică, cu diametrul de 3,5 cm, respectiv 4 cm
(fig. 1/13-14). Amândouă aveau urme de ardere
(Berciu 1969, 74, fig. 50/11-12).
Tumulul de la Golemani conţinea un bogat inven-
tar funerar alcătuit din podoabe, ceramică, piese
de harnaşament, precum şi de echipament mili-
tar: două spade akinakai, două vârfuri de lance,
191 vârfuri de săgeţi din bronz cu trei aripioare,
fragmente dintr-o armură din fier, garnitura din
fier a unui scut, alături de care se aflau şi 12 pro-
iectile sferice pentru praştie (fig. 1/1-12), lucrate
din piatră, cu diametrul de 4-5 cm (Църов 1994,
101, 109, каталог 26, табл. 7). La un loc cu acestea
au fost descoperite şi fragmente dintr-un obiect
de piele (Църов 1994, 101), care poate să fi fost
o pungă, dar la fel de bine nu este exclus ca re-
spectivele fragmente să provină chiar de la arma
în sine, aşadar de la praştia care cu siguranţă că a
fost depusă în mormânt alături de proiectile.
Însumând datele de care dispunem până în pre-
zent, rezultă un număr de 48 de piese, de regulă
sferice sau ovoidale, cu diametrele cuprinse între
2 cm şi 6 cm, lucrate din piatră, calcar sau silex.
Cronologic, aceste descoperiri se întind pe durata
a circa o jumătate de mileniu, din sec. V a. Chr.
 II. Materiale şi cercetări

Fig. 1. Proiectile de praştie din spaţiul getic: 1-12 - Golemani (după I. Tsărov); 13-14 - Agighiol (după D. Berciu);
15-16 - Alcedar (după V. Haheu); 17-25 - Brad (după V. Ursachi); 26-46 - Măşcăuţi (după A. Zanoci).
13-14, 17-25 fără scară.

270
 D. Măndescu, Praştia – o armă mai puţin cunoscută utilizată de geţi
(Golemani) până către începutul erei noi, în plină
epocă a culturii geto-dace clasice (Brad).
Cele mai timpurii dovezi privind utilizarea praşti-
ei în lumea getică sunt proiectilele din mormântul
tumular de la Golemani. Judecând după cele două
spade akinakai cu antene la mâner şi după vârfu-
rile de săgeţi din bronz cu trei aripioare, prelungi
şi fără manşon din inventarul funerar (Църов
1994, 103-104, 108-109, табл. 1/1-2; 6/1-9), cea
mai convenabilă datare a mormântului de la Go-
lemani, încă inedit în detaliile sale, este secolul V
a. Chr., cel mai târziu – începutul sec. IV a. Chr.
Urmează apoi o etapă bine conturată, de circa un
secol (mijlocul sec. IV – mijlocul sec. III a. Chr.),
documentată prin descoperirile de la Alcedar,
Agighiol şi Măşcăuţi. Pentru cetatea de la Alce-
dar-„La Cordon” a fost propusă iniţial o datare
începând cu sfârşitul sec. VI a. Chr., pe baza unor
fragmente de amfore considerate a fi de Chios şi
de Cos (Haheu 1998, 134-135, fig. 8/10; 10/11).
Ulterior, la o nouă reevaluare a materialului am-
foric de la Alcedar, aceste fragmente s-au dovedit
a fi aparţinut unor amfore de Sinope şi Heraclea
Pontică, eventual Thasos, datate în deceniile de la
mijlocul sec. IV a. Chr. (Mateevici 2000, 78).
Mormântul de la Agighiol a fost datat iniţial de
către D. Berciu în prima jumătate a sec. IV a.
Chr., către 350 a. Chr. (Berciu 1969, 13). Pe baza
ceramicii de import din inventar, P. Alexandres-
cu a datat însă mormântul de la Agighiol cu cir-
ca o jumătate de secol mai târziu, după sfârşitul
primei jumătăţi a sec. IV a. Chr. (Alexandrescu
1983, 48).
În cazul sitului de la Măşcăuţi-„Dealul cel Mare”,
cele mai importante repere pentru datare rămân
cele trei piese metalice, toate din fier: secera cu
extremitatea mânerului îndoită în formă de cârlig
(cu analogii la Alcedar, Cotnari, Buneşti), vârful
de lance cu manşon lung (cu analogii la Stânceşti,
Buneşti, Răcătău şi Botoşana) şi mai ales torque-
sul cu terminaţii „în pecete”, o apariţie rară la est
de Carpaţi (Zanoci 2004, 49-51, fig. 12/1-2, 4). In-
spirată din mult mai spectaculoasele torques-uri
din bronz cu extremităţile „în pecete” ale Latène-
ului B2a din spaţiul est-celtic (Еременко, Щукин
1998, 68, рис. 3/24-25), piesei de la Măşcăuţi i
se poate stabili o datare către mijlocul sec. III a.
Chr., în acord cu celelalte materiale amintite.
Cele mai târzii proiectile sunt cele descoperite în
cadrul davei de la Brad (sec. I a. Chr. – sec. I p.
Chr.), sit reprezentativ pentru cultura geto-dacă
clasică.
Chorologia descoperirilor proiectilelor de praş-
tie în lumea getică (fig. 2) lasă să se întrevadă o
răspândire preponderent estică. Toate cele trei
aşezări în care au fost descoperite proiectile (Al-
cedar, Brad şi Măşcăuţi-„Dealul cel Mare”) sunt
est-carpatice. Pare a se confirma astfel ideea pre-
luării acestei arme de către geţi de la vecinii lor
estici, sciţii nord-pontici, proiectile de acest gen
fiind frecvent întâlnite în complexele scitice nord-
pontice (Haheu 1988, 121). Cele două morminte
de la sud de Dunăre în care au fost semnalate pro-
iectile de praştie trădează şi ele puternice influen-
ţe scitice în ansamblul inventarului funerar.
Relativa raritate a descoperirilor pare a sugera
utilizarea praştiei pe scară restrânsă în mediul
getic. Pe de altă parte însă, nu trebuie uitat că
proiectilele sferice din piatră sau din calcar, pu-
ţin spectaculoase şi destul de comune ca formă,
pot fi trecute uşor cu vederea între descoperirile
dintr-un sit şi, prin urmare, neselectate în an-
samblul inventarului arheologic considerat ca
reprezentativ. Este posibil, aşadar, să avem de a
face cu o imagine actuală de ansamblu sensibil
distorsionată în urma aşa-numitei „selecţii nega-
tive”, care să nu reflecte nici pe departe realitatea
antică. În orice caz, descoperirea proiectilelor în
cadrul unor morminte precum cele de la Agighiol
şi Golemani atestă faptul că praştia, departe de a
fi considerată o armă modestă şi rudimentară, era
una dintre armele preferate de către şefii geţi.
Izvoarele istorice atestă utilizarea frecventă a
praştiei pe câmpul de luptă, în întreaga lume an-
tică. De la Herodot (VIII, 158), aflăm că Gelon,
tiranul Syracuzei, oferă grecilor 2000 de prăşti-
eri împotriva lui Xerxes. În Anabasis, Xenophon
aminteşte frecvent performanţele perşilor dar şi
ale rhodienilor în mânuirea praştiei (III, 3-4; IV,
2-3; VII/8). Despre măiestria balearilor, vestiţi
prăştieri ai antichităţii, vorbeşte detaliat Diodor
(V, 18). Trupe de funditores, alcătuite din aceşti
hispanici baleari sunt reprezentate pe Columna
Traiană din Roma, participând activ în cadrul
armatei imperiale la primul război dacic (scenele
LXVI şi LXXII). Practic, această armă a fost folo-
sită în întreaga Europă, din stepele nord-pontice
până în Peninsula Iberică, de neamuri dintre cele
mai diverse: sciţi, greci, italici, hispanici etc. Geţii
nu puteau face excepţie de la aceasta, iar descope-
ririle arheologice încep să o confirme.
271
 II. Materiale şi cercetări

Fig. 2. Chorologia descoperirilor proiectilelor de praştie în lumea getică: 1 - Alcedar; 2 - Măşcăuţi;

3 - Brad; 4 - Agighiol; 5 - Golemani.

Bibliografie

Alexandrescu 1983: P. Alexandrescu, Le groupe de trésors thraces du Nord des Balkans (I). Dacia N. S. 27, 1983,
45-66.
Berciu 1969: D. Berciu, Arta traco-getică, Biblioteca de arheologie 14 (Bucureşti 1969).
Haheu 1998: V. Haheu, Cercetări arheologice la cetatea traco-getică Alcedar-La Cordon din raionul Şoldăneşti.
Revista Arheologică 2, 1998, 111-135.
Kašuba, Haheu, Leviţki 2000: M. Kašuba, V. Haheu, O. Leviţki, Vestigii traco-getice pe Nistrul Mijlociu, Bibli-
otheca Thracologica 31 (Bucureşti 2000).
Mateevici 2000: N. Mateevici, Penetraţia amforelor greceşti în spaţiul nord-vest pontic în sec. VI - înc. sec. II a.
Chr. Tyragetia 9, 2000, 75-86.
Ursachi 1995: V. Ursachi, Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, Bibliotheca Thracologica 10 (Bucureşti 1995).
Vulpe, Zahariade 1987: A. Vulpe, M. Zahariade, Geto-dacii în istoria militară a lumii antice (Bucureşti 1987).
Zanoci 2004: A. Zanoci, Traco-geţii din bazinul Răutului Inferior. Cetatea Măşcăuţi „Dealul cel Mare”. Tracians
and circumpontics world. Proceedings of the Ninth International Congress of Thracology, Chişinău-Vadul lui
Vodă, 6-11 september 2004, II, Chişinău 2o04, 45-81.
Еременко, Щукин 1998: В.Е. Еременко, М.Б. Щукин, К вопросу о хронологии восточного латена и
позднего предримского времени. АСГЭ 33, 1998, 61-89.
Църов 1994: И. Църов, Въоръжение от късножелязната епоха от региона на Велико Търново. Известия на
Историческия Музей Велико Търново 9, 1994, 97-123.

272
 D. Măndescu, Praştia – o armă mai puţin cunoscută utilizată de geţi

The sling – a less known weapon of the Getes

Abstract
The article discusses a group of little spherical or oval pieces made of stone, limestone and flint, with the diameter
varying between 2 cm and 6 cm which may be analyzed as slings. 48 samples of the sling found at five locations,
three settlements (Alcedar-„La Cordon”, Brad, Măşcăuţi- „Dealul cel Mare”) and two graves (Agighiol, Golemani)
have been published. Their chronology covers almost half of a millennium, from the 5th century BC (Golemani) to
the 1st century AD (Brad). The distribution of the finds in the Getic area points to the East, which seems to confirm
a theory that the Getes borrowed the weapon from their eastern neighbours, the Scythians. The discovery of slings
in such graves as those from Agighiol and Golemani points to the fact that the weapon was not considered as rude
and of low-status, because those belong to Getic chieftains.

List of illustrations:
Fig. 1. Slings discovered in the Getic area: 1-12 - Golemani (according to I. Tsarov); 13-14 - Agighiol (according to
D. Berciu); 15-16 - Alcedar (according to V. Haheu); 17-25 - Brad (according to V. Ursachi); 26-46 - Măşcăuţi
(according to A. Zanoci); 13-14, 17-25 - not to scale.
Fig. 2. Distribution of sling in the Getian area: 1 - Alcedar; 2 - Măşcăuţi; 3 - Brad; 4 - Agighiol; 5 - Golemani.

Праща – малоизвестное оружие гетов

Резюме
В статье представлено описание ядер круглой либо овальной формы изготовленных из известнякового
камня или кремня, имеющие от 2 до 6 см в диаметре и применяемые в качестве снарядов для пращи. Рас-
сматриваются 48 экземпляров, происходящие с пяти памятников: с трех поселений (Алчедар – «Ла Кор-
дон», Брад, Мэшкэуць – «Дялул чел Маре») и из двух могильников (Аджигиол, Големань).
Данные снаряды известны с V в. до н.э. и использовались вплоть до I в. н.э. Картографирование данных
снарядов, известных у гетских племен, указывает на преобладающее распространение данного оружия в
восточных регионах. Таким образом, подтверждая предположение, что данный вид оружия был заимство-
ван гетами у своих восточных соседей – скифов.
Снаряды, обнаруженные в могильниках Аджигиол и Големань доказывают, что пращи, использованные
гетскими вождями, далеко не являлось примитивным и неэффективным оружием.

Список иллюстраций:
Рис. 1. Снаряды для пращи, обнаруженные на гетских памятниках: 1-12 - Големань (по И. Църов);
13-14 - Аджигиол (по Д. Берчиу); 15-16 – Алчедар (по В. Хахеу); 17-25 - Брад (по В. Урсаки); 26-46 - Мэш-
кэуць (по А. Заноч); 13-14, 17-25 - без масштаба.
Рис. 2. Распространение снарядов для пращи в гетских землях: 1 - Алчедар; 2 - Мэшкэуць; 3 - Брад;
4 - Аджигиол; 5 - Големань.

29.01.2007

Dragoş Măndescu, Muzeul Judeţean Argeş, str. Armand Călinescu, 44, RO - 110047, Piteşti, România, e-mail:
dragos_mandescu@hotmail.com

273