Incizie chirurgical

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Acest articol se refer sensul termenului utilizat n chirurgie. Pentru sensul mai larg, vezi Incizie.

Efectuarea unei incizii

Incizia reprezint o metod chirurgical prin care se secioneaz esuturile cu scopul de a
evacua o colecie patologic sau de a crea o cale de acces spre un organ int.
Instrumentarul necesar const n: bisturiu, foarfece, pens de hemostaz, sond canelat, tuburi
de dren, material moale.

Principii[modificare | modificare surs]

Exist trei principii care ghideaz alegerea inciziei i nchiderea plgii:

accesibilitate: Incizia trebuie expunerea direct i imediat a organuluiinteresat i trebuie

s aigure suficient spaiu pentru a realiza n condiii bune intervenia.

flexibilitate: Incizia trebuie s permit extensia dac dificultatea interveniei este mai mare
dect s-a anticipat iniial.

siguran: nchiderea plgii trebuie s fie solid.

La o incizie se respect cu strictee urmtoarele principii:

cunoaterea n detaliu a anatomiei zonei n care se realizeaz incizia;

respectarea regulilor de asepsie i antisepsie;

asigurarea unei anestezii suficiente pentru un confort chirurgical adecvat;

plasarea inciziei n zona de maxim fluctuen a unei colecii;

incizia trebuie s fie suficient de larg pentru a permite o vizualizare corect;

traiectul inciziei s evite vase de snge i nervi;

incizia se va face paralel cu pliurile de flexie sau chiar pe acestea.

Alegerea inciziei este influenat de:
 organul vizat

operaia anticipat

tipul constituional al bolnavului

obezitate

urgen

existena inciziilor anterioare

experiena i preferinele chirurgului.

Clasificare[modificare | modificare surs]

Inciziile se clasific n trei mari grupe:

verticale

transversale (orizontale)

oblice.
Cteva tipuri de incizii:

incizii transversale i oblice:

incizia Kocher: incizia subcostal n chirurgia biliar;

incizia Pfannenstiel: incizie subombilical n chirurgia ginecologic;

incizia McBurney: utilizat apendicectomii;

incizii toraco-abdominale: se utilizeaz pentru expunerea ficatului i a jonciunii

esogastrice;

incizie median xifo-ombilical: n cazul unor traumatisme abdominale;

incizii pentru abord retroperitonal i extraperitonal: n chirurgia rinichilor, a glandelor

suprarenale sau a aortei.

Erori i complicaii[modificare | modificare surs]

Orice eroare (incizie greit aleas, nchiderea deficitar, alegerea greit a materialului de
sutur) poate conduce la complicaii ca:

hematom

infecia plgii

granulom pe fir
 cicatrice vicioas

dehiscena plgii i evisceraie.

SUTURA CHIRURGICAL

1. Definiie - Sutura chirurgical reprezint totalitatea manevrelor de

refacere anatomic a continuitii planurilor unei plgi i de meninerea a
lor n contact, n scopul unei cicatrizri rapide i ct mai funcionale a
esuturilor. Formaiunile sau straturile anatomice respective au fost
secionate anterior de ctre un agent, fie accidental, fie in cursul unui act
operator.

Sutura chirurgical este una dintre cele mai utilizate manopere n

chirurgie. Ea s-a perfecionat mult n ultimii ani, att n ceea ce privete
tehnica chirurgical, dar i in ceea ce privete materialele folosite, ceea ce
explic succesele obinute n chirurgia de transplant, vascular, digestiv,
etc. Practic, ea se adreseaz tuturor esuturilor i organelor corpului
uman.

2. Clasificarea suturilor
Suturile chirurgicale se clasific dup mai muli parametri:
A. Dup momentul efecturii ei - n funcie de timpul scurs de la
producerea plgii vom avea:
- Sutura primar - se efectueaz imediat sau la scurt timp dup
traumatism sau seciunea operatorie, fr a depi cele 6 ore de aur ale
lui Friedrich. Este de dorit ca sutura primar s fie executat ct mai
frecvent, cu condiia siguranei unei asepsii perfecte, ceea ce asigur
vindecarea per primam intentionem. n cazul unor plgi cu marginile
zdrenuite, neregulate, cu poriuni a cror vitalitate este dubioas, se
practic mai nti excizia teritoriilor compromise, pn nesut sntos.
Vom cuta s obinem prin aceasta i o regularizare a marginilor plgii.
Dup aceea se execut sutura primar.

- Sutura primar ntrziat - se utilizeaz la plgile cu potenial

supurativ. Plaga se las deschis i se supravegheaz cteva zile (de
obicei 5-7 zile). Firele de sutur nu vor fi strnse dect dup trecerea
perioadei de ateptare, interval n care plaga va fi pansat zilnic ca o plag
supurat. Dac supuraia nu a aprut se pot strnge firele, eventual sub
protecia unui drenaj cu tub subire.

- Sutura secundar - este indicat plgilor crora li s-a efectuat n

primul timp o sutur primar, care au supurat, ceea ce a impus scoaterea
firelor. Acestea se trateaz prin pansamente zilnice, pn cnd dispariia
infeciei este confirmat bacteriologic, iar n plag se formeaz esut de
granulaie. Primul timp al suturii secundare presupune avivarea esuturilor
de la nivelul tuturor straturilor anatomice. Urmeaz sutura 73 propriu-
zis, ce trebuie s respecte, pe ct posibil, planurile anatomice, fapt ce va
conduce la obinerea unor cicatrici suple i funcionale. Sutura secundar
se poate efectua avnd un dren subire de protecie. Dac plaga suturat
secundar supureaz din nou se repet procedura de ndeprtare a firelor,
pansamente zilnice iar sutura se va numi teriar, cuaternar, etc.
B. Dup lungimea firului utilizat pentru executarea suturii se
deosebesc:
- Suturi discontinue, fcute cu puncte separate; firul de custur se
nnoad i se secioneaz dup fiecare trecere prin esuturi; se poate face
i cu ajutorul agrafelor.

- Suturi continue, fcute pe toat lungimea plgii, cu un singur fir lung,

fr a fi secionat dect la terminarea suturii; poar numele de surjet i
se utilizeaz de obicei la esuturile profunde sau in suturile intradermice C.
Dup numrul straturilor pe care le sutureaz la acelai esut, suturile se
mpart n: - suturi ntr-un singur plan (monoplan), la care marginile
esutului se unesc printr-un singur strat de fire;

- Suturi n mai multe planuri (de obicei duble), la care esuturile se

refac prin dou sau mai multe straturi de fire suprapuse.
D. Dup natura materialului folosit suturile pot fi:
- Resorbabile, cu materiale ce sunt resorbite de esuturi in cteva
sptmni sau luni
- Neresorbabile, cu materiale care rmn ca atare i care produc o
uoar reacie din partea organismului

3. Principiile de efectuare a unei suturi:

Pentru ca esuturile secionate s formeze o cicatrice solid i funcional,
la suturarea lor se impune respectarea urmtoarelor principii:
- asepsie i antisepsie perfect, att a pielii, ct i a instrumentelor i
a materialelor de sutur;

- hemostaz riguroas, prin ligatura fiecrui vas n parte, care s nu

permit formarea de colecii sanguine sau seroase;

- marginile plgii s fie regulate i bine vascularizate; n cazul

plgilor contuze se va realiza mai nti regularizarea marginilor acestora,
cu eliminarea zonelor sfacelate, insuficient irigate i anfractuoase; -
respectarea vascularizaiei zonei sau segmentului pe care se face sutura;
acest deziderat este cu att mai important cu ct sutura se face pe viscere
cavitare, la care devascularizarea marginilor duce la apariia de necroze i
dezuniri;

- reconstituirea planurilor se face din profunzime spre suprafa,

suturnd mpreun esuturi cu structur identica; numai astfel se poate
obine o cicatrice supl i de calitate;

- n situaii n care rezistena esuturilor este diminuat sau sutura este

supus unor traciuni sau tensiuni, se recomand ca ea s fie realizat n
dou planuri;

- sutura trebuie s asigure o etaneitate perfect printr-o afrontare

corespunztoare;

- n cazul suturrii unor organe cavitare, custura trebuie sa asigure

pstrarea unui lumen nemodificatsau cu diminuri minime de calibru,
fie prin folosirea unor fire izolate, fie prin anumite artificii de tehnic
specifice fiecrui organ;

- strngerea firelor trebuie fcut progresiv, pentru a nu se rupe i

pentru a nu strange prea tare, pentru a menine vascularizaia esuturilor
prin care trece i a nu le tia;

- ntre micrile operatoruluii ale ajutorului trebuie s fie o coordonare

desvrit pentru a realiza o sutura elegant i solid.

4. Instrumentar i materiale de sutur

A. Instrumentarul este format din ace, portace i pense.
Acele sunt de o mare varietate, n funcie de tipul i de ntrebuinarea lor.
Ele se mpart n ace simple sau ace de mn i ace mecanice cu maner
sau cu pedal.
a. Acele simple pot fi :
- ace drepte, cu urechile despicate, care se incarca prin apsare
perpendicular
- ace semicurbe - ace curbe, de tip Hagedorn. Acele sunt de diverse
mrimi i curburi. Acele curbe sunt pe seciune rotunde, triunghiulare sau
prismatice. Cele prismatice permit o mai uoar strpungere a esuturilor
cu rezisten mai crescut: muchi, aponevroz, piele. Cele rotunde se
folosesc de obicei n chirurgia tubului digestiv i n chirurgia vascular.
Acele drepte se mai utilizeaz nc de ctre unii chirurgi i se manevreaz
cu mna. Acele atraumatice sunt ace Hagedorn rotunde, de diverse
grosimi i mrimi, la care firul este montat n continuarea acului, n aa fel
nct nu las soluie de continuitate la trecerea prin planul anatomic
respectiv. n funcie de diametrul acului ele sunt numerotate de la 0 (mai
groase) pn la 12-0 (cele mai subiri). Urechea acului chirurgical are o
alt construcie dect cea a acului obinuit, prezentnd dou arcuri
laterale ntre care se gsete o despictur ngust. Firul nu se introduce
ca la acele obinuite, ci se pune n tensiune i se mpinge printre cele dou
arcuri laterale, pe care le depete i ptrunde n despictur.
b. Acele mecanice sunt utilizate astzi din ce n ce mai rar. Cel mai
cunoscut este acul mecanic Reverdin, ce este compus dintr-un mner cere
se continu cu un ac lung drept sau curb. La 1 cm de vrf, de obicei n
stnga, prezint o 75 mic incizur ce poate fi nchis sau deschis de
ctre o lam de oel manevrabil prin intermediul unui buton. Este un ac
uor de manevrat, dar este traumatizant pentru esuturi, se defecteaz
uor i este destul de scump (vezi fig.). Un alt ac mecanic este acul
Deschamps, folosit tot mai rar. Clasic, era utilizat pentru conducerea
firelor n jurul elementelor hilare (de exemplu hilul splinei, pediculi
tiroidieni). 76

6. Tehnica executrii unei suturi

Sutura cu portacul i acul cuprinde civa timpi obligatorii:
- Apropierea marginilor tisulare pentru ca sutura s fie corect i
cicatrizarea bun este obligatoriu ca esuturile suturate s fie puse n
contact riguros prin marginile lor, fr a fi eversate, inversate sau sub
tensiune. Afrontarea se face cu ajutorul penselor chirurgicale. Pentru a
uura sutura, cele dou margini sunt prinse cu o pens i apropiate.
Pentru a obine afrontarea dorit, portacul trebuie s ncarce ceva mai
mult din grsimea subcutanat. O priz prea mic poate duce la
invaginarea marginilor plgii. Afrontarea corect necesit uneori decolarea
suplimentar a uneia sau ambelor margini ale plgii. Un al artificiu tehnic
l constituie plasarea de fire subepidermice. Aceast manevr everseaz
uor buzele plgii, eversare ce dispare dup scoaterea firelor. Afrontarea
marginilor plgii se poate realiza i prin deplasarea nodului pe o parte a
plgii.
- Trecerea firului Acul cu firul prins n portac se nfige n marginea
opus a plgii pn ce vrful ptrunde i apare de partea cealalt a plgii.
Ptrunderea cu acul se face la distane egale de marginile plgii i se
prinde suficient esut pentru a nu lsa spaii moarte. Aceast egalitate a
prizelor confer suturii un aspect estetic bun. Acul este scos cu ajutorul
portacului n sensul curburii lui, trgnd de acesta pn firul inut de
ajutor va prsi singur urechile acului.

- nnodarea firului O sutura estetic se execut cu coaptarea

marginilor plgii pe ac, adic n momentul n care acul a trecut prin
ambele margini ale plgii i le are ncrcate pe el. Dac aceast manevr
nu s-a efectuat i acul a fost scos din esuturi, marginile plgii trebuie
potrivite i coaptate nainte de a nnoda firul. De obicei, nodul se execut
de ctre ajutorul aflat n faa operatorului. Nodul se plaseaz lateral, la
nivelul orificiilor de ptrundere a acului. Toate nodurile vor fi de aceeai
parte a plgii. Se execut ntotdeauna trei noduri: primul de strngere, al
doilea de sprijin, al treilea de siguran. Este admisibil ruperea firului la
primul nod, dar nu este permis la urmtoarele dou.

- Scoaterea firelor de sutur se face n funcie de factorii locali i

generali ce favorizeaz sau ntrzie cicatrizarea. Vascularizaia bogat a
regiunii (de exemplu la gt), favorizeaz cicatrizareai permite scoaterea
firelor dup 2-4 zile. Diabetul zaharat, hipoproteinemia, neoplaziile,
infecia local, imunodepresia, ntrzie procesul de cicatrizare, deci i
scoaterea firelor. De obicei, firele se scot la 7 zile, iar n zonele supuse
tensiunii (cot, genunchi) se vor scoate dup 10-12 zile. Se dezinfecteaz
plaga, dup care se prinde firul cu o pens de unul din capete, se
tracioneaz uor si se taie unul din braele firului sub nod, la nivelul prii
curate a aei din derm, pentru a nu infecta plaga prin trecerea poriunii de
fir ce a fost n exteriorul plgii. Seciunea se face cu ajutorul foarfecelui
sau a bisturiului. Se trage de fir pn acesta este scos, dup care plaga se
panseaz.

7. Executarea unui nod chirurgical

TEST:

1. Definitia suturii chirurgicale

2. Clasificarea suturilor dupa momentul efectuarii ei
3. Clasificarea suturilor dupa lungimea firului si a materialului utilizat
4. Descrieti principiile efectuarii unei suturi
5. Descrieti tehnica efectuarii unei suturi
Pansamente si bandaje

Generalitati
Sus

Pansamentul este o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul de

a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul este
realizat din tifon steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice material
textil, cu conditia sa fie curat.

Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza
pansamentul la nivelul plagii.

Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia

tegumentelor din jurul plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini
superficiali (nu si corpii straini penetranti).
 Cuprins articol
1. Generalitati
2. Tehnica
3. Tipuri de bandaje

Tehnica
Sus

- membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia

care va fi dupa pansament
- rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si
se bandajeaza de la stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de
jos in sus, fara a se desfasura tifonul in aer
- se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi
se vor plica ture de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de
fasa anterioara
- se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel
deasupra si dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea
bandajului la final nu se face in dreptul plagii
- daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie
foarte strans.

Tipuri de bandaje
Sus

- bandajul circular: se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei

afectate; acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
- bandajul incrucisat sau in forma de "8": se aplica 1-2 ture circulare iar apoi
urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8, dand in final
aspectul de "spic de grau"; este utilizat pentru bandajarea articulatiilor,
regiunii occipitale, gatului, antebratului, pieptului
- bandajul in forma de spirala: se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub
forma de spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3; se foloseste la
traumatismele cutiei toracice, abdomenului, mainilor, picioarelor, degetelor.
- pansamentul cu cornisor: cornisorul este o bucata de fasa sau panza in
forma triunghiulara, care se poate folosi si la imobilizarea membrului
superior in cazul fracturilor; se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor,
corpului
- pansamentul toracelui sau abdomenului: se aplica pe peretele abdominal
sau toracic pansamente de dimensiuni mai mari decat plaga, care se
fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast pe patru laturi ca o rama de
tablou; daca este vorba de o plaga toracica penetranta se va fixa doar cu
pe trei laturi, a patra ramanand nefixata pentru a functiona ca o supapa; in
cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi pansament umed
- capelina: este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa,
incepand cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si
pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre radacina nasului
si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul; la sfarsit
capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
- pansament tip "Hipocrat": se aplica o banda de tifon de aproximativ 1m pe
cap, astfel incat capetele sa treaca inaintea pavilioanelor urechilor si sunt
tinute suspendate; cu un alt tifon se efectueaza 2-3 ture circulare de fixare
fronto-occipitale; ajungand pina la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura
in jurul ei si se indreapta tifonul 2 la regiunea opusa, pina cind se acopera
uniform tot capul; capatul fasiei se fixeaza de banda de tifon terminata, iar
capetele tinute in jos, se leaga sub barbie.
- pansamentul de tip "capastru": se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu
tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala, si se fac cateva ture mandibula-
gat-occipital; de la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical spre cap, pe
linga ureche, regiunea parietala, se trece tifonul peste cap si coboara in jos
spre mandibula, trecand pe sub ea inapoi spre regiunea occipitala, la spate;
de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand
din nou 2-3 ture orizontale de fixare pe frunte; toata procedura se repeta 2-
3 ori, sau pina cand nu se termina tifonul
- aplicarea pansamentului pe nas, barbie si toata fata, de tip "prastie":
tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera toata suprafata
necesara, se despica la ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana
la mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm lungime, care se va aplica pe locul
lezat; pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de
tifon si capetele de sus se leaga la spate la ceafa, iar capetele de jos - la
spate pe varful capului, in asa mod ca sa nu alunece in jos
- pansament pe ochi:
- ochiul drept: se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin regiunile
fronto-occipitala, impotriva acelor de ceasornic (pentru ochiul drept); din
spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul urechii peste obraz si
ochiul drept; apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in jurul capului si se
repeta turul precedent
- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este inversa
- dupa acele de ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de
pansament mai intai pe ochiul drept apoi pe cel stang.

De retinut!

In caz de plagi ale pleoapelor sau fetei in regiunea ochiului, se poate aplica
pansament pe un singur ochi. In caz de leziune a globului ocular (ochiului
propriu-zis) este recomandata pansarea ambilor ochi, deoarece in mod
normal ochii se misca concomitent; chiar daca se acopera ochiul lezat,
ochiul sanatos neacoperit se va misca la diversi stimuli vizuali, ceea ce va
antrena si miscarea ochiului lezat.

... urmatorul Articol >>

 PANSAMENTE I BANDAJE

Definiii:

Pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care

realizeaza protectia unui tesut sau organ fata de actiunea agresiva
a diversilor agenti.

Pansamentul chirurgical reprezinta actul prin care se realizeaza si

se mentine asepsia unei plagi, n scopul cicatrizarii ei.

Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe o

plaga, cu scopul de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea.
Ideal, pansamentul este realizat din tifon steril, insa in lipsa acestuia se
poate utiliza orice material textil, cu conditia sa fie curat.

Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza
pansamentul la nivelul plagii.
Bandajul - Fasa reprezinta o banda de tifon, pnza sau tesatura elastica,
de latime si lungime diferita n functie de regiunea pe care o acopera si
ntinderea pansamentului. n general, latimea unei fesi trebuie sa fie
aproximativ egala cu diametrul regiunii pe care o nfasa (5-20 cm).

Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia

tegumentelor din jurul plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini
superficiali (nu si corpii straini penetranti).

Obiective:

Conditiile unui bun pansament:

sa fie facut n Conditii Aseptice;

sa fie Absorbant;

sa fie Protector;

sa nu fie Dureros;

sa fie Schimbat la timp.

Reguli ale bandajului:

Indicaii

a. Indicatiile unui Pansament sunt:

PANSAMENT PROTECTOR: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate

PANSAMENT ABSORBANT: pe plagi drenate sau secretante 20
PANSAMENT COMPRESIV:

o pe plagi sngernde (scop hemostatic),

o pentru imobilizarea unei regiuni,

o pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare;

o se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui bandaj;

PANSAMENT OCLUZIV: pentru plagi nsotite de leziuni osoase

(acoperire a plagii cu comprese si vata, peste care se aplica un aparat
gipsat).
 PANSAMENT UMED (priessnitz alcoolizat, cloraminat).

b. Indicatii unui Bandaj sunt:

fixare a pansamentului n regiuni n care plasturele adeziv nu si

atinge scopul (extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);

fixarea pansamentelor unor plagi situate n regiuni supuse

traumatismelor n timpul activitatii(mna, picior);

efectuarea unui pansament compresiv;

imobilizare temporara a unor traumatisme ale

membrelor (entorse, luxatii, fracturi).

Principii de Efectuare a unui BANDAJ:

punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga;
la membre, nfasarea se ncepe de obicei de la extremitate spre
radacina (n sensul circulatiei de ntoarcere); la mna, picior se ncepe
dinspre proximal spre distal (prin benzi de fixare);
sa acopere n ntregime pansamentul;

sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) - pe traiectul vaselor mari se

aseaza peste un strat de vata;

sa nu produca dureri (zonele iritate, nervii sa nu fie comprimate

exagerat) sa permita miscarile articulatiilor peste care trece.

Tehnica

Materiale necesare:

1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a

tegumentelor din jur:
alcool
tinctura de iod
apa oxigenata
cloramina
betadina
acid boric
2. Materiale care realizeaza protectia plagii trebuie sa fie usoare, sa
nu fie iritante pentru tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere
absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor din afara, sa realizeze o
compresiune elastica a plagii:
comprese din tifon (pnza rara de bumbac): capacitate de absorbtie
mai mica dect a vatei;
vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)

3. Mijloace de fixare:
galifix (mastisol) - solutie de colofoniu
leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil
pentru aer);
bandaj - realizeaza nfasarea chirurgicala

4. Instrumentar chirurgicale pense, foarfece

5. Alte materiale:
benzina, neofalina, acetona: realizeaza degresarea tegumentului
(necesare pentru ndepartarea galifix-ului de pe tegument);
unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi secretante
cutaden, dermazin, jecolan, jecozinc, tetraciclina.
mesa - banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent n scop
hemostatic, dar si pentru a permite eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau
cavitate n care este introdusa mesa;
aleze - bucati mari de pnza, inextensibila, cu rol de a solidariza o
regiune operatorii (plaga operatorie abdominala mare la pacient obez).

TIMPII DE EFECTUARE A UNUI PANSAMENT:

1) pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de
catre asistenta cu instrumentele necesare);

2) dezlipirea vechiului pansament, ndepartarea vechiului pansament

(cu blndete, eventual dupa umezire cu apa oxigenata, cloramina

3) curatirea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii, centrifug

cu un tampon de vata sterila mbibat cu alcool, iod

4) tratamentul plagii - n functie de natura sa si momentul evolutiei:

- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita

tratament special, n afara de scoaterea tuburilor de dren, a
firelor sau agrafelor;

- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu solutie

antiseptica, excizie a tesuturilor mortificate),
 - evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere
a 1-2 fire sau deschiderea plagii cu un stilet butonat sau o
pensa

- colectii purulente:

o deschidere larga,

o spalarea si

o drenarea plagii

- plagi accidentale:

o curatare de resturi vestimentare sau telurice,

o debridare,

o regularizare,

o lavaj antiseptic,

o eventual suturare;

5) protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile

plagii, iar grosimea sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza
o buna capilaritate);

6) fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.

Tehnica efectuarii unui bandaj:

 membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia
care va trebui mentinuta dupa pansament

rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga
si se bandajeaza de la stanga la dreapta (in sensul acelor de
ceasornic) si de jos in sus, fara a se desfasura tifonul in aer

se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar

apoi se vor aplica ture de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind
jumatatea de fasa anterioara

se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel
deasupra si dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea
bandajului la final nu se face in dreptul plagii

daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie

foarte strans.

Tipuri de bandaje:

1. BANDAJUL CIRCULAR:
- se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei afectate;
- acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
2. BANDAJUL INCRUCISAT sau in forma de "8":
- se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica
oblic, in forma cifrei 8, dand in final aspectul de "Spic de Grau";
- este utilizat pentru bandajarea articulatiilor, regiunii occipitale, gatului,
antebratului, pieptului

3. BANDAJUL IN FORMA DE SPIRALA:

- se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea
turei precedente la 2/3;
- se foloseste la traumatismele cutiei toracice, abdomenului, mainilor,
picioarelor, degetelor.

4. PANSAMENTUL CU CORNISOR:
- cornisorul este o bucata de fasa sau panza in forma
triunghiulara, care se poate folosi si la imobilizarea membrului superior
in cazul fracturilor;
- se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor, corpului
5. PANSAMENTUL TORACELUI SAU ABDOMENULUI:
- se aplica pe peretele abdominal sau toracic pansamente de dimensiuni
mai mari decat plaga, care se fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast
pe patru laturi ca o rama de tablou;
- daca este vorba de o plaga toracica penetranta se va fixa doar cu pe trei
laturi, a patra ramanand nefixata pentru a functiona ca o supapa;
- in cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi pansament umed
6. CAPELINA:
- este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2
ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor
urechii, dupa care se trece succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa,
de mai multe ori, pana cand acopera tot capul;
- la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.

7. PANSAMENT TIP "HIPOCRAT":

- se aplica o banda de tifon de aproximativ 1 m. pe cap, astfel incat
capetele sa treaca inaintea pavilioanelor urechilor si sunt tinute
suspendate;
- cu un alt tifon se efectueaza 2-3 24 ture circulare de fixare fronto-
occipitale;
- ajungand pana la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si
se indreapta tifonul 2 la regiunea opusa, pana cand se acopera uniform tot
capul; capatul fasiei se fixeaza de banda de tifon terminata, iar capetele
tinute in jos, se leaga sub barbie.

8. PANSAMENTUL DE TIP "CAPASTRU":

- se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul, apoi se trece la
regiunea occipitala, si se fac cateva ture mandibula-gat-occipital;
- de la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical spre cap, pe linga
ureche, regiunea parietala, se trece tifonul peste cap si coboara in jos spre
mandibula, trecand pe sub ea inapoi spre regiunea occipitala, la spate;
- de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap,
facand din nou 2-3 ture orizontale de fixare pe frunte;
- toata procedura se repeta 2-3 ori, sau pana cand nu se termina tifonul
9. Aplicarea Pansamentului pe Nas, Barbie si toata Fata, de tip
"PRASTIE":
- tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera toata suprafata
necesara, se despica la ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana
la mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm lungime, care se va aplica pe
locul lezat;
- pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si
capetele de sus se leaga la spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe
varful capului, in asa mod ca sa nu alunece in jos
10. PANSAMENT PE OCHI:
- ochiul drept:
 se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin
regiunile fronto-occipitala, impotriva acelor de ceasornic
(pentru ochiul drept);

din spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul

urechii peste obraz si ochiul drept;

apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in jurul capului

si se repeta turul precedent

- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este

inversa - dupa acele de ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de
pansament mai intai pe ochiul drept apoi pe cel stang.

Fasa de tifon
Fasa elastica