Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
ZEUL PLOII
Nuvele
LITERA
Chi=in[u 1997
CZU 859.032
N 31
Coperta: Isai C`rmu
4
1991 Reia, ]mpreun[ cu Valeriu Cristea, Eugen Simion =i Marin Sores-
cu, revista Literatorul.
1993 I se joac[, la Teatrul Na\ional Bucure=ti =i la Teatrul Na\ional
Timi=oara, piesa Casa de la miezul nop\ii sau Paia\a sose=te la
timp, pies[ premiat[ de Uniunea Scriitorilor.
1993 noiembrie Devine membru corespondent al Academiei Rom`ne.
1993 decembrie Este numit director general al Teatrului Na\ional I. L.
Caragiale, Bucure=ti.
1993 F[nu= Neagu, autorul a zece scenarii de film, joac[ unul din cele
mai stranii roluri, ]n filmul Crucea de piatr[, scenariu Titus
Popovici, regia Andrei Blaier. Ca actor a debutat ]n filmul Casa
de la miezul nop\ii.
1994 O carte de nuvele relu`nd titlul mai vechi Dincolo de nisipuri
]i apare la Gala\i, ]n Editura Porto-Franco.
5
NINGEA }N B{R{GAN
(Olelie)
La Pi=ban ]n pr[v[lie,
Jucau =oarecii-n c[lc`ie.
Anicu\a la tejghea,
S[-\i dea restul nu avea.
}=i bate joc, tic[losul! zise Morogan, care nu-l putea
suferi pe vecin din pricina limbu\iei.
F[cu o pauz[, apoi vorbi din nou, cu glas sumbru, vr`ndu-
se piaz[-rea a celuilalt:
R`c`ie tu mult ]n cenu=[ =i las[, dac[ n-ai s[ te frigi
odat[ s[ te usture la m[runtaie...
Femeile b[gaser[ de seam[ c[ nu e ]n apele lui, c[ fierbe de
g`nduri negre =i-l l[sar[ ]n pace. Ce se ]nt`mplase? Ziua, la
vremea pr`nzului, c`nd soarele se risipe=te ]ntr-o puzderie
orbitoare pe acoperi=urile de tabl[ =i ]n geamuri, Toma Hanu
din Bozia venise la moara din Maraloiu, la Morogan, care e
administrator acolo, =i-i spuse f[r[ ]nconjur:
Trifane, o s[ trebuiasc[ s-o dai pe Maria dup[ Dudu al
meu. I-a venit b[iatului vremea s[-l ]nsor =i-i place fata. Eu
am fost prieten bun cu frate-tu T[nase, pe care l-au m`ncat
lupii ast[-iarn[, Dumnezeu s[-l ierte! Am ]nv`rtit cu el un pic
de negustorie cu vin. T[nase era om cu s`nge rece, curajos,
am c`=tigat ceva parale noi doi. Dar avea o dambla: cum
apuca la b[utur[, ]ncepea s[-=i laude neamurile. Mai ales pe
tine te s[lta ]n ceruri. A, ce lovitur[ a dat neica Trifan la
via\a lui! Vreau s[-\i spun c[ =tiu cum ai ie=it din armat[,
]nainte de r[zboi =i cum \i-ai f[cut casa din G[gule=ti =i p-aia
din Br[ila. Erai plutonier la casieria regimentului =i, la zi
]nt`i, tu mergeai s[ ridici solda pentru droaia de c[pu=e de la
voi. {ia de la divizie, ca s[ nu-=i toceasc[ buricele de=telor cu
num[ratul, f[cuser[ o socoteal[: Domnule, unitatea cutare are
at`\ia in=i care m[n`nc[ leafa de la stat, ia s[ vedem noi c`t
38
at`rn[ asta pe c`ntarul de farmacie, ]n h`rtii de c`te cinci
sute de lei nou-nou\e, abia scoase din banc[. At`rn[ un chil
=i trei sferturi. Sau dou[. Dup[ caz. }\i d[deau a=adar tean-
cul, semnai de primire, =i la verificare g[seai c[ iese \anc pe
\anc. }ntr-o zi te-a ]nh[\at norocul de chic[. S-au z[p[cit [ia =i
\i-au aruncat un chil mai mult dec`t trebuia. Ai sim\it c[-\i
]nghea\[ inima, pe urm[ te-ai f[cut v`n[t la obraz, ca cineva
care zace de br`nc[. Se ]nv`rtea p[m`ntul cu tine. Dar ai
t[cut. Ai ]nfundat ]n geant[ tot b[netul, ai chemat soldatul
care te a=tepta cu birja =i m`n[ la comandantul garnizoanei.
{la se tr[gea =i el de prin p[r\ile noastre. Domnule colonel
Florescu, uite-a=a =i pe dincolo, ]nva\[-m[ ce s[ fac, c[ se
r[stoarn[ lumea peste mine! Stai lini=tit, Morogane, nu c[lca
]n str[chini, a=teapt[ =i-om vedea ce-o fi. Au trecut c`teva
zile. La divizie un am[r`t de sublocotenent, care nu belise ochii
la vreme, =i-a g[urit \easta c-un glonte, paguba au trecut-o ]n
c`rca lui, iar vulpoiul b[tr`n te-a jumulit, ca pe un prost, de
jum[tate din gologani, =i, ca nu cumva s[ te ia gura pe di-
nainte, mai t`rziu a aranjat s[ fii trecut ]n rezerv[. Acuma,
Trifane, asta s-a uitat, e chestie veche, tu ai slujba ta, aici la
moar[, de unde sco\i noaptea porumb =i-l ascunzi ]n groapa de
bucate a lui Grigore Pi=ban, nevasta =i fata lucreaz[ la
gospod[ria colectiv[, s[n[tos s[ fii, c[ mai mult nu-\i trebuie
nimic. De-o pild[, casa din Br[ila. Ce foloase tragi de pe
urma ei? P[gube=ti. Cu chiria abia ajungi s[ acoperi im-
pozitele. D-aia zic, d[-o tinerilor cu acte, Mariei =i lui Dudu,
s[ se mute ]n ea =i s[ te pomeneasc[ toat[ via\a, c[ uite ce om
a fost tata. Da. +i m`ine diminea\[ s[ r[m`i ]n G[gule=ti.
Vin cu fl[c[ul s[ fix[m data nun\ii =i s[ bem ald[ma=ul.
Amintindu-=i de Toma Hanu, cum p[trunsese ]n biroul lui,
]nalt, ro=covan, cu p[l[ria de paie de orez dat[ pe ceaf[, ]n
m`n[ cu un bici ]mpodobit cu canaf ro=u, =i de vorbele-i
rostite ]ncet, r[spicat, ]n timp ce ochii cenu=ii, ascun=i sub
39
spr`ncenele groase, ]i fugeau ]n toate p[r\ile, r`z[tori, Moro-
gan nu-=i putea st[p`ni m`nia =i-l blestema pe frate-su T[nase,
pentru c[ numai el, sec[tura, ]l b[gase-n belea. Bine m[car
c[ l-a luat dracu! Toma Hanu ]l ]nfrico=ase =i-l impresionase
totodat[. {sta se pricepe s[-l str`ng[ pe om ]n cle=te. }i suge
vlaga ca o lipitoare =i nici nu clipe=te. Pot s[ jur c[ tic[losul a
=i arvunit mobila pe potriva casei mele din Br[ila. Merge la
sigur.
Le v[zu pe femei c[ ]nc[ nu ispr[viser[ cu m`ncatul =i
c[=un[ pe ele.
Ave\i de g`nd s[ leorp[i\i p`n[ la miezul nop\ii? le
]ntreb[. Ia, str`nge\i blidele =i duce\i-le de-aici.
Acu=ica, r[spunse Tasica, surprins[. Hai, dr[gu\a ma-
mei, scoal[, o ]ndemn[ la r`ndu-i pe Maria, c[ n-am a=ternut
paturile =i tat-tu-i obosit, s[racul! Arz-o focul de treab[, nu-i
mai dai de cap[t p`n[ intri ]n p[m`nt.
Maria se ridic[ ]n t[cere =i ]ncepu s[ adune, cu mi=c[ri
repezi, tot ce se g[sea pe mas[. Tulpanul legat la ceaf[ ]i
alunecase pe cre=tet, =i ]n lumina crud[ a l[mpii puse pe
fundul unei putini, al[turi de salc`m, p[rul ei negru, buclat
avea o lucire ]ntunecat[, stins[, ca p[cura veche. }n ochii
alba=tri-deschi=i jucau firave reflexe aurii. La optsprezece ani
avea trup sub\ire de s[lb[ticiune mic[, obi=nuit[ s[ zburde ]n
voie, =i s`ni c`t pumnul. Doar ]n dreptul =oldurilor, rochia
decolorat[ de prea mult[ purtare se str`mta, ar[t`nd c[ fata
e coapt[ pentru dragoste.
Iaca, ]=i zise Morogan cu du=m[nie, cine se va l[f[i ]n
averea mea. De haram a fost, pe apa s`mbetei se duce. Eh,
mama ta de via\[.
C`inele scheuna ]n lan\. St[p`nul ]i azv`rli o bucat[ de
m[m[lig[.
Na ici =i taci!... Tasic[, o chem[ el dup[ aceea pe ne-
vast[-sa, d[-te mai aproape s[-\i spun o vorb[. Ast[zi, auzi tu,
am avut pe\itori. Toma Hanu din Bozia o cere pe Maria pent-
40
ru Dudu al lui. Eu, s[ =tii, am b[tut palma, c[-mi place
b[iatul. Ca dot[ ]i dau fetei casa din Br[ila. M`ine, Toma
vine cu fl[c[ul s[ facem logodna, a=a c[ ave\i grij[ s[ v[
scula\i de diminea\[, s[ fr`nge\i g`tul la dou[ g[ini.
Vai de mine! rosti femeia adun`ndu-=i m`inile sub b[rbie,
]ntr-un gest de uimire =i bucurie. De ce nu ne-ai spus mai din
vreme?
Ame\it[, se l[s[ pe banc[. Z`mbea, =i z`mbetul ]i ]ntinerea
obrazul ]ncre\it de durere =i de vreme.
Vas[zic[, =opti ea, o s[ fiu soacr[-mare. Am apucat s-o
tr[iesc =i p-asta.
Dar mie nu mi-e drag de Dudu, mam[, o ]nfrunt[ Mar-
ia, =i n-o s[ m[ m[rit cu el.
Tasica se sperie de izbucnirea fetei. Se suci spre ea =i
]ncepu s-o mustre:
Draga mea, cum po\i s[ vorbe=ti a=a?! Trifan =i cu
mine ]\i vrem numai binele. Fii cuminte, o pov[\ui ea. +i de ce
zici c[ nu \i-e drag Dudu? o ]ntreb[. La balul care s-a dat
duminica Pa=tilor la Bozia, ai jucat numai cu el. |i-a dat
atunci o groaz[ de ilustrate =i tu le-ai ]n=irat ]n toat[ casa, pe
pere\i.
Nu, mam[, nu, se ]nd`rji fata... =i Tasica sim\i c[-i
s`nger[ inima. Nu vreau s[-l iau. Nu am nimic cu el.
Trifan Morogan ]n\epenise pe scaun. Dac[ s-ar fi deschis
cerul s[ verse potop de foc peste el, poate c[ n-ar fi fost ]ntr-
at`t de uluit de cutezan\a fetei. Era prima oar[ c`nd ]i ie=ea
din cuv`nt. Se ridic[ ]n picioare, ars de m`nie, =i, ]nh[\`nd-o
de umeri, o ]ntoarse spre el.
De ce nu vrei, Marie? se auzi glasul lui ]n[bu=it. }n loc
s[-mi s[ru\i m`na c[ te scap de la coada sapei, din lut =i
pr[f[rie =i te trimit la ora=, s[ nu mai fii cu rap[n pe picioa-
re, s[ le \ii toat[ ziua ]n pantofi =i c`nd te descal\i, seara, s[
vezi c[-s albe ca leb[da, tu faci pe dos. Tu nu e=ti a mea,
41
Marie, =i eu ]\i dau cas[ ]n Br[ila, cum n-ai v[zut niciodat[,
=i tu zici c[ nu vrei. De ce, Marie?
M-am jurat s[-i fiu nevast[ lui Horia Munteanu,
r[spunse fata, ]nec`ndu-se de pl`ns. Pe el ]l iubesc.
Horia Munteanu era instructor de partid ]n Bozia.
A, se dumiri Morogan, asta e! =i-i d[du drumul din
m`ini.
Tasica ]=i trase =i ea palma de pe gur[. Crezuse tot timpul
c[ b[rbatu-su acum-acum se va porni s[-i c[r[b[neasc[ fetei
pumni cu nemiluita =i se ghemuise asupra ei ]ns[=i, s[ ]m-
piedice \ip[tul ce i se zv`rcolea ]n piept.
L-ai schimbat pe Dudu cu Munteanu?! F[ bine =i ]ntoarce-
\i ochii c[tre cel dint`i. De jur[m`nt te dezleg eu, pe mine s[
cad[ p[catul. }n\elegi? Pe mine! +i acum mergi la culcare.
Bag[ de seam[ ]ns[, urm[ el, cu glasul sec amenin-\[tor,
dac[ m`ine te pune dracu s[ cr`cne=ti, m[tur ograda cu tine.
S[ nu te rogi de mil[ pe urm[, c[ vezi, \i-am spus din timp
s[-\i bagi min\ile ]n cap. Asta e.
Maria t[cu =i se dep[rt[, tremur`nd, spre podul de f`n,
cl[dit deasupra grajdului, unde dormea ea vara.
Luna plin[, ie=it[ ]n despic[tura dintr-un nor, ]nv[luia ]n
lumina-i bl`nd[, u=or ]nnegurat[, ]ntreg p[m`ntul. Numai c`l\ii
din fuioarele de in sp`nzurate pe s`rma legat[ ]ntre porumbar
=i staulul oilor sticleau fosforescent, ca ni=te \incu=e de os.
Trifan Morogan =ezu o vreme ]n loc privind ]ncruntat ]n
c`mpie, apoi scoase o \igar[, o aprinse =i porni spre poart[.
M[ duc p`n[ la Pi=ban, ]i spuse Tasichii, am pu\in[
treab[ cu el. M[ ]ntorc ]ndat[.
Ie=i ]n drum ]n dreptul podului de lemn de peste C[lm[\ui,
cu arcade la am`ndou[ intr[rile, =i coti spre Pi=ban pe dup[
z[voiul de s[lcii. Se ducea s[-i spun[ c[, ]n zori, s[ ]ncarce
porumbul ascuns ]n groapa de bucate =i s[ plece cu el la t`rg.
Dar la Pi=ban d[du peste o fin[ a lui Toma Hanu. A
42
trimis-o s[ p`ndeasc[, s[ nu pot s[ m[ apropii. Cle=tele!
Str`nge bine, Toma Hanu.
Podul de f`n al Moroganilor, unde urcase Maria =i se lun-
gise ]mbr[cat[ pe p[tura a=ternut[ la c`\iva pa=i de scar[, e
]nalt ]nc`t po\i sta ]n picioare ]n el. Pe timpul verii, sc`ndurile
care formeaz[ peretele din fa\[ sunt date jos =i ]n locul lor se
pune o plas[ de s`rm[, cu ochiuri potrivite ca m[rime, ca
acelea de la cu=tile de porumbei, a=a c[ v`ntul p[trunde ]n
toat[ voia ]n mald[rele de iarb[ =i lucern[, ]ngr[m[dite la
p[strare. C`teva tufe de pelin, smulse cu r[d[cini =i v`r`te pe
dup[ grinzi, ]mpr[=tiau un miros am[rui, deosebit de cel
dulceag =i u=or mai mult o p[rere al florii de f`n.
Mariei nu-i era g`ndul la somn, avea vorb[ cu Horia Mun-
teanu s[ se vad[ ]n seara aceea l`ng[ =an\ul care m[rgine=te
ograda lor spre c`mpie =i a=tepta s[ termine maic[-sa cu
v`nzoleala pe-afar[ ca s[ coboare =i s[ se strecoare, f[r[
primejdii, la locul ]nt`lnirii, a=a cum mai f[cuse de c`teva ori
]n ultima vreme. Dragostea lor ]ncepuse ]ntr-o s`mb[t[ din
luna iunie. C[zuser[ ploi mari toat[ s[pt[m`na =i brigada din
G[gule=ti a gospod[riei colective, cu sediul ]n Bozia, ie=ise s[
d[r`me cl[ile de gr`u, ]ncinse de umezeal[. Cete de c`te pat-
ru oameni la aceea a Mariei se alipise =i Horia Munteanu,
venit s[ dea o m`n[ de ajutor t[b[rau =i luau snopii
a=eza\i ]n cruce =i-i r`nduiau roat[ ]n jur, cu spicele ]n soare.
Celor de dedesubt le desf[ceau leg[turile =i-i r[sfoiau cu o
izbitur[ de picior, dat[ dibaci, pentru ca valurile de dogoare
care cople=eau iar aerul, at`rn`nd ca o cea\[ moart[, s[
st`rpeasc[ mucegaiul ce atacase paiul. De la fund \`=nea une-
ori c`te un =oarece, prip[=it la c[ldur[. La vederea lui, Maria
slobozea un \ip[t =i s[rea ]n l[turi, speriat[.
Grozav \i-e fric[ de =oareci! zise Muntean. Iar ei ]=i
pierd min\ile de dumneata, s[ nu-i pocne=ti cu secera ]n cap.
Vai, f[cu fata, dac-a= nimeri cu m`na ]ntr-un cuib de-
43
al lor, a= le=ina ]ndat[ =i pe urm[, de sc`rb[, n-a= mai m`nca
o s[pt[m`n[.
Cuiburi n-am v[zut. Se pare c[ nu s-au pr[sit mul\i pe-
aici.
+i, ca s[ se conving[ de adev[r, r[v[=i cu bocancul locul
unde fusese claia p[m`nt chel, miri=te putred[, cu rare
fire de mohor op[rite.
Nu, cuiburi n-au fost, repet[ el. Cel pu\in aici n-au
fost.
Dumitale, ]ntreb[ fata, mirat[, nu \i-e team[ de ei?
Nu, r[spunse Munteanu. Deloc. C`nd eram mic =i-ai
mei b[teau porumbul, prindeam c`t puteam de mul\i, ]i ]nh[mam
la un c[rucior ]n care se afla o p[pu=[ a sor[-mi =i-i m`nam din
bici, cu h[rm[laie mare. La urm[ ]i zdrobeam cu ciomagul.
Da de ce m[ prive=ti a=a?
M[ crucesc c`t de ]nalt ai crescut. Cred c[ eu nu-\i
ajung nici la um[r. De-aia nu \i-e team[ de =oareci, c[ e=ti
]nalt.
Ei, asta-i! r`se el. Poftim al[turi, s[ ne m[sur[m. Nu
e=ti chiar at`t de mic[.
N-are rost, vede oricine c[ e a=a cum spun eu.
Aproape de pr`nz ispr[vir[ treaba. Oamenii adunar[ bulen-
drele =i gr[bir[ spre c[tun, s[ se laie =i s[ se primeneasc[.
Maria, ostenit[, r[mase mai pe urm[. Sub un corcodu=, ]n
marginea lanului de floarea-soarelui ]n care zumz[iau albi-
nele, se porni s[-=i trag[ de pe bra\e m`necile de l`n[, des-
prinse de la o flanel[ veche, pe care le ]mbr[case ca s[ se
apere de zg`rieturi. Diminea\a, c]nd plecase de-acas[, mai-c[-
sa i le ]ns[ilase de rochie =i nu izbutea acum s[ rup[ a\a.
Stai, nu te mai chinui, spuse Munteanu, c[-i viu eu de
hac.
Se aplec[ =i t[ie a\a cu din\ii.
Uf! r[sufl[ ea u=urat[, mi=c`nd de c`teva ori bra\ele
44
sub\iri bronzate. Parc[ le-am scos din cuptor.
Deasupra lor, ]n ramurile corcodu=ului, uguia o porumbi\[
s[lbatic[.
Spune, ]i ceru Munteanu, disear[ vii la joc ]n Bozia?
Maria se mohor].
Nu m[ las[ de-acas[, c[ m-a= duce zbur`nd.
P[cat. Dac-ai veni, mi-ar place s[ joc cu tine, Maria.
+i mie cu tine, Horia, gr[i fata, trist[.
+ezur[ o vreme ]n t[cere. Erau numai ei doi =i porumbi\a
care-=i chema so\ul. Soarele i-a scos pistrui ]n obraji, ob-
serv[ Munteanu, bucur`ndu-se. +i cum mi-a spus ea numele...
Parc[-l c`nt[! Descoperise c[ numele omului are o tain[ a
lui, c[ e ]nc[rcat cu ]n\elesuri nedeslu=ite. Horia! Ca s[ vezi,
p`n[ acum niciodat[ nu-i venise s[ se ]ntrebe ce-i cu numele
[sta pe care-l poart[...
Pe Maria, apropierea de omul acesta ]nalt, t`n[r Muntea-
nu avea dou[zeci =i =apte de ani puternic, f[lcos, cu
ve=mintele mirosind a ploaie =i a gr`u, o tulbura, ]i risipea
g`ndurile.
Horia, vorbi ea ]ndr[znea\[ =i el se ]nfior[ , dac[
vrei s[ m[ vezi disear[, vino la r[chitele din fundul ogr[zii
noastre.
Munteanu avu o clip[ de descump[nire, apoi o cuprinse ]n
bra\e =i-i c[ut[ gura. Buzele ei erau s[rate de ar=i\[. C`nd o
slobozi, Maria ]l privi ]n ochi, t[cut[, apoi, tot ]n t[cere, ]=i
at`rn[ secera pe um[r =i o porni spre c[tun, iar Horia apuc[
drumul ]n sus, spre Bozia.
}n pod trosni o grind[ =i fata tres[ri. Se f[cuse t`rziu,
noaptea se ad`ncise =i maic[-sa demult intrase ]n cas[. Se
scul[ =i cobor] scara, cu urechea la p`nd[. Era lini=te, numai
undeva, pe drumurile B[r[ganului s-auzeau b[t`nd faraoan-
cele unei c[ru\e.
Porni c[tre fundul ogr[zii, spre C[lm[\ui, pe sub vi=inii
45
arginta\i de lun[ =i-l g[si pe Munteanu tr`ntit ]n iarb[, pe-o
r`n[. Bicicleta lui z[cea r[sturnat[ al[turi.
Bine c[ n-ai venit mai devreme, ]i spuse el, silind-o s[
se a=eze pe haina lui aruncat[ pe jos. De-abia am sc[pat de
Papa Leon. M-a z[rit pe c`nd se plimba pe arie la el, fr`ng`n-
du-se de tuse, =i-a venit aici. Tovar[=e instructor, cic[, te-am
cunoscut de departe c[ dumneata e=ti [la care nu-= ce mort
p[ze=te pe-aici =i vreau s[-\i spun o vorb[. Zi-i, Papa Leon
numele bun nu i-l =tiu , te ascult cu pl[cere. Uite ce-i, zice,
f[ bun[tatea =i nu mai umbla cu capul gol, pe c[ldur[, cum
am v[zut c[ ai obiceiul, fiindc[ odat[ te pomene=ti c[ te
bu=e=te s`ngele pe nas =i cazi jos ca o oaie capie. Nu-i lucru
de glum[. Eu am mai v[zut chestii d-astea.
Las[-l pe Papa Leon, Horia, zise Maria.
R[coarea p[m`ntului ]i p[trunse t[lpile =i se ridic[ ]n pi-
cioare.
}n seara asta, Horia, sunt a=a c-a= fugi ]n lume neb-
un[.
Munteanu se ridic[ =i el, nelini=tit de vorbele fetei.
Ce-i cu tine, Maria?
Oh, dac-ai =ti ce-a fost la noi la cin[! Ce t[r[boi!
Horia, strig[ ea =optit, tata vrea s[ m[ m[rite cu Dudu al lui
Toma Hanu din Bozia. Nu vreau s[-l iau pe Dudu, Horia,
numai pe tine te am drag, =i tata a s[rit la mine ca lupu c`nd
i-am spus. Nici eu nu =tiu cum de-am sc[pat teaf[r[.
Munteanu sim\i cum ]i fuge s`ngele din inim[ =i-i n[v[le=te
]n t`mple =i-n urechi. }i sec[ r[suflarea, ca dup[ o lovitur[
primit[ ]n burt[. Broboane de sudoare rece ]i n[p[deau g`tul
=i fruntea te=it[.
Stai, zise el, o iei razna. Cu de-a sila nu poate s[ te
dea.
Ba da, Horia, poate, pentru c[ =i mama e de partea lui.
Noi dou[ am fost tare s[race, iar tata spune c[-mi d[ de
46
zestre casa din Br[ila, =i asta a z[p[cit-o.
Durerea o fr`nse =i hohote de pl`ns ]i zguduir[ pieptul.
Ce m[ fac, Horia, ce m[ fac? izbucni nest[p`nit[ =i se
at`rn[ de el, disperat[, a=tept`nd, cu o explozie de l[comie
nefireasc[, ]ntip[rit[ ]n ochi =i pe chip, izb[virea care numai
de la el putea s[ vin[.
Munteanu ]i trecu palma peste obraji, ca s[-i zv`nte lacri-
mile =i o dezmierda, r[v[=indu-i p[rul, ]n timp ce o boare de
v`nt dinspre C[lm[\ui cl[tina buruienile c`mpiei. }n z[voiul
de plopi piramidali \ip[ straniu o bufni\[, un fulger v`n[t
zv`cni pe bolt[, ]n dep[rtare, =i Maria auzi vocea lui Tu
numai a mea ai s[ fii, Maria =i o lumin[ alb[, odihnitoare
]i cobor] ]n suflet.
Du-m[ de-aici, Horia, du-m[ unde vrei tu.
Nu, se ]mpotrivi Munteanu, acum nu. }nt`i s[ merg s[
vorbesc cu nea Trifan. Lumea nu ]n\elege multe, Marie, =i eu
nu trebuie s[-i dau de b`rfit.
Dar tata nu-l vrea dec`t pe Dudu pentru mine. Numai
pe el. +i m`ine Dudu vine s[ facem logodna.
Atunci o s[ m[ duc la Toma Hanu, la Bozia =i n-o s[
mai vin[ m`ine nici un Dudu.
Maria se desprinse de la pieptul lui =i se a=ez[ ]n iarb[,
al[turi de c[rare. Deasupra ei, cerul era negru =i ]nflorit.
Parc[-i un lan de rapi\[, g`ndi fata.
Munteanu aduse haina =i i-o puse pe umeri.
Horia, =opti ea, ]nchiz`nd ochii, f[-m[ nevasta ta, aici.
B[rbatul avu o tres[rire ]n tot trupul.
Vreau s[ fiu nevasta ta, repet[ Maria...
T`rziu, c[tre miezul nop\ii, se desp[r\ir[. Maria ]l urm[ri
cum se dep[rteaz[ ]n noapte pe biciclet[, pe drumul dinspre
Bozia, =i c`nd negura alb[strie ]l ]nghi\i cu totul, se ]ntoarse
]n podul cu f`n. Doamne, se g`ndi ea, dac-ar =ti tata ce-am
stat s[ fac, mi-ar ]ntinde pielea pe b[\ =i m-ar ]nchide ]n
47
fundul p[m`ntului!
Luna ajunsese deasupra salc`milor din ograd[ =i privea ]n
pod pe sub strea=ina deschis[. Maria, obosit[, se suci cu fa\a
spre st`lpii care sus\in creasta acoperi=ului. Fr`nghii, s`rme
adunate colac, dou[ c`rlige de scos g[le\ile ]necate ]n f`nt`n[,
capete de curele pe jum[tate putrede, o leg[tur[ de z[bale =i
de chei ruginite =i tot soiul de alte fleacuri at`rnau de cuiele
b[tute ]n trupul lemnelor acelora groase, jupuite de coaj[.
Pentru ce-or fi adunat toate astea aici? se ]ntreb[ fata.
Dedesubt, ]n grajd, se auzea ron\[it de =oareci. Dar Maria
adormise =i n-avea cum s[-i mai fie fric[.
54
Dar Rusaliile fuseser[ demult. Trifan Morogan ]nnebunise.
DINCOLO DE NISIPURI
67
c[ gone=te ]ntr-o tr[sur[ la care sunt ]nh[ma\i patru iepuri.
68
er[ lini=ti\i sub umbrarul de lemn, unde, ]n zori, se ]mparte
ghea\[ t[iat[ cu ferestr[ul ]n ra\ii mici, se ]mpleteau cu vaiet-
ul ascu\it al ciocanelor m`nuite de lucr[torii din echipa de
revizie. Un grup de c[l[tori ie=i\i s[-=i dezmor\easc[ picio-
arele f[cuser[ roat[ ]n jurul orbului ve=nic musafir al
g[rii care c`nta la acordeon Cr[i=or, te-av`nt[-n r`ul cald,
impresiona\i sau am[gi\i de triste\ea ascuns[ sub clapele de
sidef, lovite cu unghii murdare, =i ]n vocea, urc`nd dintr-un
pl[m`n ]n care se ]nc[ierau parc[ v`nturi agonice, a muzican-
tului.
Deodat[, Mancata= tres[ri =i fluier[ scurt mai mult un
z`mbet acru, desf[cut ]ntr-o arip[ de sunete r[u prevestitoare.
Petrea Panait, portarul comitetului, p[r[sise postul =i bea acum
o bere pe treptele vagonului-restaurant. Bine, dom le Petrea, ]i
zise ]n g`nd, \i-o scot eu prin piele, pic[tur[ cu pic[tur[!
}n timpul [sta, u=a de fag lustruit[ se deschise, =i ]n ]nc[pere
p[trunse un b[rbat de vreo dou[zeci =i opt de ani, ]nalt, zvelt,
tuns m[runt, cu c[ma=[ din in ]mpletit, desf[cut[ la piept, =i
purt`nd o valiz[ de voiaj cu buzunare laterale, ]nchise ]n cata-
rame de alam[. Mancata= ]ngust[ =i ]ncrunt[ ochii lui de calm`c:
noul-venit i se p[rea cunoscut, dar nu-=i amintea de unde.
Trebuie s[ fie inginer, se g`ndi. S[ vezi urlete. Mi s-au
luat dou[ combine, rog s[ dispune\i s[-mi fie aduse imediat
]napoi, altfel merg p`n[ la Consiliul superior al agricul-turii =i-
l dau ]n g`t pe dobitocul [la de director de la S.M.T., care mi-
a fost coleg de institut =i acum se poart[ ca o canalie.
Lua\i loc, spuse el aspru, vr`nd s[-i dea de ]n\eles
celuilalt c[ nu admite ]njur[turi.
Mul\umesc, o caut pe tovar[=a Doina Go=man. Vin de la
Bucure=ti. }n drum spre mare, cineva mi-a spus c-o pot g[si
aici. Sunt actor de film.
Eugen Argova! exclam[ Mancata=, scul`ndu-se =i
str`ng`ndu-i m`na. M[ scuza\i, eram ferm convins c[ veni\i
69
dintr-un ce-a-pe s[ face\i scandal. Campanie grea, patruzeci
de grade la umbr[, de azi-diminea\[ =i p`n[ acum am fost
asaltat de zece in=i, to\i cu febr[ =i to\i ]ncredin\a\i c[ repre
zint[ un caz excep\ional. V-am v[zut ]n multe filme, feti\a
mea e ]n ultima clas[ de liceu, v[ p[streaz[ deasupra patului
fotografia decupat[ din ziare. Vas[zic[, sunte\i rud[ cu Doi-
na Go=man.
Nu, nu. Am venit numai s[-i spun c[ eu sunt Eugen
Argova. Mai demult, m-a c[utat d`nsa... Un telefon ciudat:
Tovar[=e Argova, vino la ora =ase ]n Pia\a Roman[, sub
portretul dumitale.
O clip[, ceru Mancata=, =i, aplec`ndu-se peste pervazul
ferestrei, ]i zise lui Petrea Panait, care se ]ntorsese =i fuma,
rezemat de trunchiul unui brad ]n scoar\a c[ruia ]=i ]ntip[rise
numele cu v`rful briceagului, s[ aduc[ dou[ sticle cu bere din
frigider.
Dac-oi g[si ceva, f[cu Petrea Panait, aduc.
Adineaori le-ai adus, te-am v[zut eu, doar n-au f[cut
picioare ]ntr-o secund[. Dori\i =i o cafea? se ]ntoarse Manca-
ta= spre Argova. Am c`teva ce=ti ]n termos.
Mul\umesc, zise Argova, =i v[zu c[ trenul de Constan\a
dispare pe dup[ o p[dure de salc`mi.
}mprejur, peste c`mpia larg[, lini=tea tr[gea obloane de
vat[. V`nz[torii de pepeni se retr[seser[ ]n cochilia lor de
umbr[, ]ntre linii r[m[sese numai orbul, cu capul plecat peste
vechiul acordeon, =i o fat[ care-=i sp[la fa\a =i umerii sub
gura pompei unde se alimenteaz[ cu ap[ locomotivele.
Orbul sim\ea, poate, aroma trupului ei t`n[r, la care era
blestemat s[ n-ajung[ niciodat[, =i-=i spunea leg[nat dezn[-
dejdea ]mpietrit[.
Sub\ire ca un ma\ de lup, Petrea Panait intr[ =i puse pe
birou tava cu cafele =i cele dou[ sticle de bere destupate.
Servi\i, spuse Mancata=. Sunte\i un om cu glorie, lucru
70
care fascineaz[ femeile. A=a se face c[ v-a sunat Doina.
Nu, a fost un telefon ciudat. Te caut de mult, zicea,
vino, la =ase ]n Pia\a Roman[, vreau s[ v[d dac[ e=ti Argova
pe care-l =tiu eu. M[ enerva faptul c[ m[ cheam[ la o ]nt`lnire
chiar sub portretul meu. E un portret prost, schi\at cu c[rbune
pe un afi= de film. Mama, femeie de la \ar[, c`nd l-a v[zut =i-a
pus m`na la gur[. De ce, maic[, \i-ai cump[rat hainele alea
c[r[rate, parc[-s de ocna=, s[ nu vii cu ele ]n sat?! Pe dea-
supra, mai mu=ti =i din dou[ mere deodat[ =i-\i curg bale de
l[comie. Revin la Doina Go=man, dar s[ =ti\i, povestesc prost,
sar de la una la alta, s[ m[-ntrerupe\i dac[ nu-n\elege\i ceva.
M-a sunat ]ntr-o duminic[ diminea\a la casa de crea\ie de la
Mogo=oaia. Eram dup[ patru zile de filmare, ]n zori b[usem
coniac Dun[rea, cufundasem un p[ianjen ]n sticla goal[ =i
pictam sunt diletant, o fac din distrac\ie, n-am nici o
preten\ie pictam a=ezat pe o sc`ndur[ pus[ ]ntre dou[
cuiburi de r`ndunic[...
Asta nu se poate! f[cu Mancata=. Iese din c`mpul logicii.
Sigur c[ nu se poate, dar a=a ziceam eu atunci. Pictam
numai ]n albastru. Perioada mea albastr[. Avusesem =i o
perioad[ galben[, de trei s[pt[m`ni, o dep[=isem, pentru c[
galbenul ]mi aminte=te de afec\iunile ficatului. }mi place mult
albastrul, =ti\i, culoarea aceea de cer trecut printr-un vitrou
cu caschet[ de plumb. Pe carton, l`ng[ ea, ]ntind totdeauna
pete de un albastru ]ntunecat bezna furtunilor de la mare.
V[ inspira\i din c`mpul muncii?
Nu. Fac de obicei interioare de c`rciumi vechi, cu bl[ni
groase =i despicate, model elve\ian. Hangi\ele mele au =olduri
c[rnoase =i toate m[soar[ vin cu c[nile de zinc. Fumam pip[,
s[ v[d dac[ puii de r`ndunic[ str[nut[. +i asta iese din
c`mpul logicii. S[ v[ spun drept, eram n[uc Mancata=
turn[ bere la fel de n[uc ca atunci c`nd am publicat un
ciclu de poezii dezastruoase, pe cuv`ntul meu despre
71
p[durea Camni\a. Dac[ le-a\i citit, e dreptul dumneavoastr[
s[ cere\i s[ fiu pus la regim de ciorb[ de =tir. Camni\a e
numele p[durii unde prindeam cioc[nitori ]n copil[rie. Le simt
=i acum cum mi se zbat ]n palme, =i prin s`n m[ furnic[
c[ldura penelor. Oh, sigur, eram mahmur =i spuneam tot
felul de t`mpenii. De pild[, un prieten scriitor, care bea c`te
trei sifoane pe zi ca s[ se dezintoxice de tutun, m-a invitat s[
merg cu el pe lac, s[ pescuim, =i eu i-am r[spuns c[ lumea e
]nvelit[ ]n foi de varz[, =i c[ dedesubt se consum[ prea mul\i
oble\i =i vi=ine. Pe urm[ am zbierat la lun[: Coni\[, ai cres-
cut ca o br`nc[ ]n plin[ zi! Uite, am s[-\i at`rn patru picioare
sub burt[ =i o s[ te schimb ]n vac[. M-am r[zg`ndit pentru
c[ mi-era lene s[ ]ntind m`na p`n[ la ea, =i i-am zis: Hai, te
iert, du-te s[ te t[v[le=ti pe spinarea a dou[ cioc[nitori, =i-o
s[ sco\i viermi din coaja p[m`ntului. Efectul coniacului, a\i
priceput, nu? Pe c`nd m[ certam cu luna, a venit Maria, fata
de servici de la buc[t[rie, s[ m[ anun\e c[ sunt chemat la
telefon. M-am ]ntors spre ea. Z`mbea. Un z`mbet larg =i slut
sub bereta larg[ =i neagr[, neagr[ a=a cum ar trebui s[ fie
sicriele. Drag[, zic, las[-m[-n pace, sunt nec[jit, am visat
c[ trenul de la Constan\a a t[iat un om. E o doamn[, a
insistat ea. M-am ]nfuriat: Spune-i c[ am plecat s[ jefuiesc
banca din Radu-Vod[.
E un c`ntec frumos acolo, zise Mancata=: C`nd toca la
Radu-Vod[.
Drace! se mir[ Argova. Chiar asta a fost =i replica
Mariei. La fel mi-a spus: E un c`ntec frumos acolo, C`nd
toca la Radu-Vod[. }mi pare r[u c[ n-am voce, c`ntecul e
]ntr-adev[r frumos.
}n direc\ia asta, nici eu nu stau mai bine, zg`rii pere\ii,
f[cu trist Mancata=. Dar am o plac[ cu c`ntecul [sta. }l c`nt[
unul, un \igan... nu prea-i voie s[ zici \igan, feti\a mea le
zice... Cum crede\i c[ le zice? ]ntreb[ el.
72
Argova ridic[ din umeri. Mancata= ]l privea fix. Obrazul
lui rotund, str[puns de vini=oare sub\iri, p[rea f[cut din
coc[. A=tepta.
Haide, ]ncearc[! p[reau s[ ]ndemne ochii ca de calmuc
a\inti\i larg asupra lui Argova...
Nu =tiu, m[rturisi acesta.
Rachet[ cu fulgi, c`r o sut[ opt.
Foarte bun[! r`se Argova. Am re\inut-o... Mai cu
bini=orul, mai cu r[ul, Maria m-a convins s[ ridic receptorul
=i s[ ascult apelul acela ciudat: Argova, te caut de mult, te
a=tept la =ase ]n Pia\a Roman[, sub portretul t[u.
+i v-a\i dus? zise Mancata=. B[rba\ii nu prea rezist[ la
invita\ii din astea. Fac pu\in pe nebunii, dar p`n[ la urm[
merg, =i g[sesc =i o scuz[ dac[ e nevoie. Curiozitatea, sau
ceva pe-aproape.
A=a este. Cu toate c[ m[ g`ndeam c[ e caraghios s[ m[
duc la o ]nt`lnire... sub picioarele mele. M-am dus, =i ea a
venit fix la ora =ase =i-am invitat-o la barul Ambasador. S[
fiu drept, am crezut, cum spunea\i =i dumneavoastr[ adi-
neaori, c[-i una din fetele alea care a=teapt[, noaptea t`rziu,
]n spatele teatrului, ie=irea actorilor, sau pe care le g[se=ti,
c`nd se antreneaz[ fotbali=tii, ]ntr-un col\ de peluz[, cu b[rbia
pe genunchi =i genunchii aduna\i ]n bra\e. Prima ]ntrebare pe
care i-am pus-o a fost: De unde naiba ai f[cut rost de ochii
[=tia verzi =i mari? |i i-a= lua =i i-a= da unei fete care m[
iube=te. Vroiam s-o intimidez. Atig are ochi =i mai frumo=i.
Atig e feti\a ei, spuse Mancata=.
Da, =tiu... mai bine zis ea mi-a povestit, eu n-am v[zut-o
niciodat[ pe Atig. Atig e nume de t[t[roaic[. Zice c[ era la
mare, pe un balcon, ]=i a=tepta so\ul s[ vin[ de la plaj[, =i o
femeie care uda straturile de flori din fa\a hotelului striga:
Atige, ia nuiaua =i ]ntoarce lebedele alea, nu le l[sa l`ng[
statuie! C`nd s-a n[scut feti\a, i-a dat numele [la auzit la
73
mare. O ]ntreab[ seara, c`nd se joac[, am`ndou[ ]n odaie:
Atig, c`t o iube=ti pe m[mica? }n lungimea c`t curge
Dun[rea ]nainte =i ]napoi, iar ]n ]n[l\ime p`n[ la Doamne-
Doamne =i mai sus.
O cre=te-n frica pentru Dumnezeu? se interes[ Mancata=.
Probabil c[ da, zise Argova. }ntr-un fel, ]i dau dreptate, a
suferit mult, b[rbatu-su a p[r[sit-o c`nd Atig avea numai doi
ani. Mute familii tr[iesc anapoda. Se ]ncheag[ =i se destram[
c[snicii c-o u=urin\[ total[, asta e impresia mea. Doina, dup[ ce-
a p[r[sit-o b[rbatul, ca s[ aib[ cu ce se ]ntre\ine, s-a angajat
casieri\[ la un circ care pleca ]n turneu. I s-a permis s-o ia =i pe
Atig. La Bra=ov, ]ntr-o noapte, c`nd toat[ lumea dormea dus[
Atig, cic[, dormea cu pumni=orii str`n=i la piept =i funda
albastr[, prins[ ]n mo\ul b[lai, o f[cea s[ semene cu o p[pu=[
directorul circului a n[v[lit ]n odaia ei, for\`nd u=a. I-a rupt
carnea de pe bra\e, smucind ca s-o tr`nteasc[ sub el.
Mama lui de sec[tur[, ]njur[ Mancata=, trebuia s[ \ipe.
Degeaba. Tipul o plasase socotit, ]ntr-o camer[ izolat[
de la mansard[. Nimeni din hotel n-ar fi auzit nimic. C`nd a
sim\it c[ nu se mai poate ]mpotrivi, Doina a luat-o ]n bra\e pe
Atig =i s-a urcat cu ea pe pervazul ferestrei. Era hot[r`t[ s[
se arunce, iar [la a ]n\eles c[ nu glume=te =i a plecat.
Toate astea vi le-a spus chiar din prima zi? ]ntreb[
Mancata=.
Nu, nu... Dup[ telefonul [la ciudat, ne-am ]nt`lnit de
multe ori. }mi v[zuse portretul ]n c[rbune, portretul care nu
i-a pl[cut deloc mamei, =i i s-a p[rut c[ m[ cunoa=te. Am
vrut s[ v[d dac[ tu e=ti Argova. }n tinere\e, la o serat[, am
dansat mult ]mpreun[. Ea venise la noi ]n sat la o prieten[,
eram ]n vacan\[ =i am tocmit un acordeonist. Poate c[ m[
]n=al[ memoria... Nu, nu m[ ]n=al[... =i [la de atunci c`nta
la fel de trist Cr[i=or, te-v`nt[-n r`ul cald. Ce melodie larg[,
i-auzi\i, parc[-\i sufl[ v`nt de toamn[ ]n suflet!
74
{sta e orb, zise Mancata=. Tace, nimeni nu cunoa=te
bine ce-i cu el. Le-am spus b[ie\ilor de la Depou s[ nu-l mai
lase ]ntre linii. Se poate ]nt`mpla o nenorocire. Vara c`nt[ ]n
sta\iile de pe linia Constan\a, iarna dispare, habar n-am unde,
=i prin martie revine. Ceea ce e curios e c[ niciodat[ nu urc[
]n g[rile dinspre Bucure=ti. E o zon[ ]n care nu vrea s[
p[trund[, de care se fere=te.
Cine =tie ce dureri va fi tr[it pe-acolo?! zise Argova,
c[zut pe g`nduri.
+i orbul, ca =i cum l-ar fi auzit, stinse ]n burduf dou[ note
sc`ncite =i arunc[ din g`tlej ca un cronc[nit:
P`n[-n vad e cale de-un oftat...
N-a\i ispr[vit, zise Mancata= moale.
Ba da, zise Argova, am terminat prea repede chiar. +i
asta fiindc[ mi-a venit chef s[ m[ joc.
76
Urma un curs seral de =oferi, spuse Argova.
Exact, zise Mancata=, e =oferul nostru pe camioneta
care aprovizioneaz[ cantina. Acum patru zile am fost cu ea la
Borc[ne=ti, =i pe drum a schilodit trei iepuri. |ine s[ m[
]nve\e s[ conduc, dar n-am nici un pic de talent ]n chestia
asta. +tiu numai s[ fac s[ creasc[ gr`ul.
Agronom?
Da. +i din cel mai sc`rbos soi... De-[la care-=i toce=te
picioarele p`n[ la genunchi ]n c`mpie, =i c`nd zici c[ s-a
s[turat, o ia de la cap[t. Cum s-a terminat povestea cu Matei
Matei?
}n chip ridicol...
88
]nchise ochii, orbit.
ACAS{
103
frumos, de lup t`n[r, frumos dar nu =i puternic, pu\in prea
fraged ]n frumuse\ea lui s[lbatic[.
STRIG{TUL
Era ]n ajun de Anul Nou, seara, dup[ ora opt. T`n[r, ]nalt,
sub\ire, Ene Lelea colinda pe sub ferestrele casei, ]nfig`nd
ramuri de br[di=or ]n cercevelele =i-n cr[p[turile obloanelor.
D`re de lumin[ portocalie, strecurate umil prin \es[tura per-
delelor, tremurau pe z[pada st`rnit[ de v`nt. B[tea criv[\ul.
}n aerul rece, sonor, uscat de ger vreme de-o s[pt[m`n[ =i mai
bine, vuietul viscolului, urc`nd din viroagele =i r`pele c`mpiei,
n[v[lise pe nea=teptate, c`teva clipe mai ]nainte. Acum v`ntul
se ]nte\ise, g`f`ia, horc[ia, prohodea. Prins ]n v`rtej, teiul cel
mare din gr[din[ se zbuciuma =i trosnea, o foaie de tabl[ se
izbea pe-un acoperi=, =i-n staul berbecii ]=i scuturau acioaiele,
]nsp[im`nta\i. Pe uli\e, troienii goneau despleti\i. Totu=i din
malul r`ului =i p`n[ devale, la moar[, ]n ferestrele caselor
sc`nteiau lumini, semn c[ =i pe ]nnoptate, satul ]ntreg conti-
nua preg[tirile pentru s[rb[toare, febril =i robust.
E-hei, ]=i spuse Ene Lelea, cuprins de-o bucurie fr[m`n-
tat[, o s[-ncheiem anul c-o petrecere pe ruptele, cu veselie, cu
plimb[ri cu sania. Potrivi sub cerdac ultima r[muric[ de br[di=or
=i s[ri sprinten ]n z[pad[, l`ng[ prisp[. Peste drum, ]n r[scrucea
de la Monumentul eroilor, o fat[ umplea cofele cu ap[. I se
vedeau pulpele groase, lucioase, sugrumate de jartiere.
104
Zdrav[n[ f[ptur[! rosti Ene Lelea mirat =i se apropie s[
pun[ z[vorul pe poart[.
V`ntul ]i dezleg[ fularul =i-i arunc[ ]n ceaf[ o pal[ de
z[pad[ uscat[ ca m[z[richea. }n acela=i timp ]i smulgea =i-o
m[nu=[ lui Papa Leon, care se ivise la col\ul uli\ei.
Stai, nu a=a, suflet de c`ine, r[cni b[tr`nul ]mpleticin-
du-se.
Era b[ut, icnea, ]njura =i repezea bra\ele roat[, ca o moar[
de v`nt.
Fugi, lighioan[ n[p`rlit[? scuip[ el cu dispre\. Vacs,
asta e=ti. Vacs... +i tu? strig[ spre Ene Lelea, intr`nd pe podi=ca
ce da ]n curtea lui. E=ti pre=edintele nostru, ridic[ m`na =i jur[
c[ Isus Christos, m`ntuitorul sufletului omenesc, a fost o fiar[
reac\ionar[. Nu vrei? Iac[, eu stau smirn[-n fa\a casei mele =i
strig: Jos cu dama de pic[, are inima neagr[, muierea
dezm[\at[, \ine p[satu-n poal[ =i \`ncu-n oal[. S[ vin[-nd[r[t
la tine, de ce-\i frige inima? Feri\i purceii de lapte, mai strig[,
c[ci m-am f[cut vampir, uite-a=a le g[uresc bereg[\ile =i le
beau s`ngele.
Naiba s[-l ia, e n[uc de-a binelea, zise Ene Lelea =i se
]ntoarse ]n cas[, boc[nind cu cizmele pe treptele de lemn.
R[zbit de frigul de-afar[, b[u o can[ de vin =i se lungi
]mbr[cat pe pat, s[ asculte muzica la radio. O fierbin\eal[
pl[cut[ ]i rumeni obrajii. Mirosul crud =i r[coros al br[di-
=orului, plutind ca un p[ienjeni=, ]l p[trunse p`n[-n fundul
sufletului, tainic =i sfios...
Lini=te! Doar viscolul trage cu ghearele pe obloane. Bala-
malele sc`ncesc. Ochiul magic al aparatului de radio proiec-
teaz[ o s[geat[ verde, ireal[ pe peretele de la miaz[-noapte, =i
o crizantem[ ]nflore=te ]ntr-o carpet[. Tulpina ei sub\ire se
]ngroap[ ]n gura sacului cu nuci tr`ntit l`ng[ perete. C`ntecul
se revars[ domol =i calm, =i Ene Lelea intr[ ]ntr-o livad[, se
opre=te sub un cais =i ]ncepe s[ numere fructele coapte care
cad la p[m`nt. Una... dou[... trei... Trei caise fac un strop
105
de rachiu. Acordul se repeta, =i g`ndul lui r[m`nea at`rnat
de cifra 3. Trei bobi\e de m[ce= satur[ o r`ndunic[. Trei
perechi de palme i-a tras Papa Leon lui Ion Lalaia Gogodita.
Deodat[, odaia vibr[ de un \ip[t de spaim[, disperat,
sf`=ietor, \`=nit parc[ dintr-un g`tlej neomenesc. Ene Lelea
sim\i un tremur ]n b[rbie, pielea i se ]ncre\i pe frunte =i f[cu
un gest scurt s[ se ridice. Dar c[ldura, pacea od[ii, cana de
vin, b[ut[ mai ]nainte, pisoiul care i se cuib[rise lenevos
l`ng[ um[r ]l \inur[ pe loc. Viscolul, ]=i spuse el ca s[ se
lini=teasc[. Se zbate =i url[ ]n gura hornului. }ngr[m[di
perna sub ceaf[, aprinse o \igar[ =i privi \int[ punctul ro=u
de foc, care crescu =i se ]ngro=[ ciudat, p`n[ ajunse s[ semene
cu un cantalup, apoi cu o lun[. Ia te uit[, se-nveseli el, luna
st[ tupilat[-n casa mea, =i fetele umbl[ ]n noaptea asta ca s-o
prind[ ]n oglinzi. Puse luna ]ntr-un cui din perete. Nu-i
pl[cu. O mut[ pe mas[ =i-o ]nv`rti ]n gura unui pahar. De acolo
o trecu printre din\ii cuierului s[-i poleiasc[, o plimb[ pe
dinaintea coco=ului \esut cu arnici pe-un =tergar, o leg[ de
curelu=ele unei teci de sabie, =i la urm[ o fix[ s[ ard[ ]ntre
dou[ m[nunchiuri de br[di=or.
Eu n-o ur[sc pe Gia, lun[ verde. A plecat de la mine,
dar n-o ur[sc. Du-te de i te-arat[-n oglind[ =i du-mi chipul
cu tine. Spune-i s[ nu fie m`hnit[. Papa Leon e un caraghios,
]njura v`ntul, n-o-njura pe ea. Dac[ vrea, ]l trimit din nou ]n
pe\it s[ se ploconeasc[ ]naintea ei cu daruri. Dar s[ nu-l
cinsteasc[ dec`t c-un degetar de rachiu, c[ se cherchele=te
repede =i-i sun[ limba-n gur[ ca s[m`n\a-n ro=cov[. De Cr[ciun,
c`nd tu dormeai ]n ce\uri, a b[ut cu Ion Lalaia Gogodita, s-
au luat la har\[ =i l-a p[lmuit. Nu-l dovedea el pe Gogodita,
c[ci [sta are pu=c[, ]ns[ dup[ ce-au tras bini=or la m[sea, l-a
momit s-o v`re sus, pe dou[ grinzi, =i c`nd omul a cobor`t de
pe scaun, i-a c[utat r`c[ =i l-a plesnit. Gogodita e m[run\el,
zadarnic a-ncercat s[ pun[ m`na pe arm[; cum s[rea, Papa
Leon ]l bu=ea =i-l da peste cap. Du-te, lun[ verde, =i desc`nt[-
106
i br[di=orul.
Luna pieri, =i Ene Lelea, r[mas singur, s[ri ]n picioare,
asudat, cu buzele tremur`nde, str[fulgerat t`rziu de strig[tul
de groaz[ pe care-l auzise =i i se cuib[rise ]n carne, a=chie de
foc. }=i sim\ea gura cleioas[ =i amar[, ca de fiere de pe=te.
Ce-a fost cu mine? se ]ntreb[ el. Mi-a tras dracul tichia pe
ochi, asta e..., =i-un val ]n[bu=itor, de c[ldur[ clocotitoare ]i
str`nse inima =i-i t[ie r[suflarea. Curgea prin el o und[ de
foc vie, mistuitoare. Gia, n-o s[-\i fure br[di=orul. L-ai ]n=irat
pe pere\i =i o s[ se ofileasc[ neatins de m`na ei. }necat de
m`nie, smuci u=a =i trecu pragul ]n ]ntuneric, f[r[ scurt[,
numai ]n flanel[ =i ]n hain[. Viscolul ]l orbi. O =uvi\[ de
nisip, prelins[ de sub podina cerdacului h`\`nat de v`nt, i se
strecur[, sc`rboas[, ]n n[ri =i pe pielea g`tului. }n curte
fo=neau, albe, p`raiele z[pezii. Se afund[ ]n ele, lumin`ndu-=i
calea cu lanterna. C[priorii casei, vechi =i =ubrezi, se izbeau
cu pocnete seci ]n furcile ]nfipte cu proptele.
}n uli\[ auzi clopotul bisericii. Suna singur. Vaierul bron-
zului se rotea ca o f`lf`ire zgrun\uroas[ ]n v`nt, amestec`n-
du-se cu jeluirea salc`milor =i cu plesnetele scurte ale pangli-
cilor de h`rtie colorat[ prinse cu arce ]n ramurile de br[di=or.
Ene Lelea cercet[ atent =an\urile, tr[g`nd cu cizmele prin
troienii spulbera\i de furtun[, d[du ocol maidanului, privi ]n
cur\ile vecine, dar nu descoperi nimic. Strig[tul pr[bu=it ]n
el, ca g[le\ile ]ntr-o f`nt`n[, i se zv`colea ]n piept, ascu\it,
dureros. Cobor] la r`u, printr-o v[g[un[ cu petice de stuf =i
p[l[mid[. V`ntul venea =uier`nd din susul albiei, d[r[cea
m[r[cinii =i se arunca s[lbatic ]n c`mpia nem[rginit[. Dup[
vreo cinci sute de pa=i, biciuit, ap[sat de vijelie, Ene Lelea
urc[ vadul ]n uli\[. Nu ]nt`lnise nimic, totu=i lini=tea nu i se
a=eza la loc ]n suflet, alb[, leg[n[toare, cum o avusese.
Casele, cuburi pietroase, dorm somn ad`nc. Trag a greul
p[m`ntului, se g`nde=te Ene Lelea. Viscolul duduie. +oapte
107
nel[murite =i neroade se ]mpletesc de sub ferestre...
Br[di=orul le adun[ =i le strecoar[ pe furi= la urechea Giei,
rezemat[ cu fruntea de geamul ]n care lic[re=te o lumin[
tulbure. Au pornit colind[torii, tresare ea. C`ntecul copiilor
suie din toate p[r\ile satului:
108
}N V{PAIA LUNII
152
Iunie...
MARIA CUSTURA
AMIAZ{ DE VAR{
Trece-un cal prin sp`nzur[toarea luminii,
St[p`nul lui r[m`ne-n =treang
iar ]n st`nga lui Zaur Caragica, ]ntr-o rochie de m[tase verde
=i sub\ire ca membrana unei meduze, Maria Custura soarbe
sc`nteierea, numai partea ei gitan[, sub\ire =i fosforescent[
ca o stea de Mare sau ca m[rturisirea unui p[cat dup[ care
vei jindui mereu, a c`ntecului Adios compaeros de mi vida,
=i ]mprejur, vara a c[zut bolnav[ (se stinge, se stinge, melan-
colic[ =i parc[ inutil[, Iluzia), miroase a chilc[, a scrumbii
m[runte, a iarb[ ars[ de p[cur[, a soldat trec`nd peste linia
ferat[, a foi=or luminat de berze, a t[t[roaic[ timid[ =i lipo-
veanc[ m`nc`nd harbuji. Sunt foarte mul\i melci ]n iarb[ =i
adie v`ntul cu iz de r[=in[ cald[, un ho\ de piersici, fug[rit de
paznicii livezii I.A.S., e huiduit de santinela din turnul
gr[nicerilor de coast[, iar la cap[tul b[ncii, opus celui pe
care-l ocup[ Zaur, o voce molatec[ hule=te c.f.r.-ul:
...La Lehliu, sta\ion[m zece minute ]n loc de unu... la
160
Fete=ti, total aiurea, ]nc[ zece minute. De ce? Pentru ca mecan-
icul locomotivei s[ coboare =i s[-i taie o g[in[ nevestei =efului
de gar[, iar controlorul de bilete s[ verse ]n c`mpie o pung[
de boabe de porumb, m`ncare pentru dropii. Neghiobie! Uite
=i pe un genunchi ascu\it apare un ciorap de bumbac ]ndo-
pat cu s[m`n\[ de iarb[ asta le place lor, dropiilor, vreau
s[ zic: s[m`n\[ de mohor. Pe toamn[, dup[ ce se scutur[
buruiana, merit[ s[ vii ]n Dobrogea =i s[ le ademene=ti; nu
aici, unde ]ncepe Marea, ]n step[, vreau s[ zic ce nop\i
superbe!
}n jurul Terasei de luni, vile multicolore... Zaur Caragica
murmur[ ]nc`ntat: iscusit[ f[ptur[. Maria Custura, cu fa\a
irigat[ de-o pl[cere egoist[, se ]ntoarce u=or spre Zaur Cara-
gica =i:
Nu sunt eu fata aceea, domnule Caragica.
O fat[ ca dumneata e datoare s[ se afle mereu ]n inima
unui scandal. Mai ales ]n inima unui scandal petrecut la Mare.
Nu po\i numi scandal faptul c[ cinci b[ie\i au dansat cu
o fat[ necunoscut[, pe falez[, de la miezul nop\ii p`n[ ]n zori.
Nu cuno=ti v`rsta a treia =i felul ei de a ur], pref[c`n-
du-se c[ ap[r[ lumea, lini=tea, via\a. Pe mine nu m-a deran-
jat nici muzica, ]n tonalitate maxim[, nici chiotele b[ie\ilor.
Pentru c[ eu a=teptam scandalul. Eram curios s[ v[d numai ce
form[ va ]mbr[ca, fiindc[ de zece ani, ]n cele dou[ s[pt[m`ni
de ]ng[duin\[ =i t[cere pe care le petrec, ]n august, la Mare,
un incident ne]nsemnat, care ia propor\ii alarmante ]n mintea
celor v`rstnici, trebuie neap[rat s[ se produc[, urm`nd legea
seriilor, a sim\urilor c[ut`nd desc[tu=area din mireasma io-
dului =i a s[rii, a speran\elor de ]nnoire. Eu =i c`\iva prieteni
ai mei consider[m incidentul un snop de pelin care se furi=eaz[
]n planul od[ilor noastre, nev[zut, ca s[ ne umple inima cu
arome amare. Dac[ cei tineri ne-ar tr[da ]n patima noastr[ de
aventuri, pe care nu mai ]ndr[znim a le ]ncerca, l[s`nd tim-
161
pul s[ se scurg[ monoton, numai ar=i\[, v`nt domol, greieri,
]nfr`ngerea ierburilor, susurul frunzelor, silueta risipit[ pe
z[ri a unei cor[bii, am rostogoli un suflet, la ]ntoarcerea
acas[, o arip[ rupt[. Spre cinstea lor, tinerii g[sesc totdeauna
destul[ balig[ de cal de Mare ca s[ sature focul mocnind sub
spuza b[tr`ne\ii noastre. Scandalul de aznoapte, m[runt =i ]n
firea lucrurilor, a schimbat culoarea od[ilor =i a locatarilor din
aceste vile contemplative. O doamn[, care-a omor`t un copil cu
automobilul =i a sc[pat de pedeaps[ prin protec\ie ]nalt[, cerea,
azi diminea\[, s[ fie evacua\i din sta\iune to\i b[ie\ii de la
=aisprezece ani ]n sus, alta, care-=i ]n=eal[ so\ul cu =oferul
acestuia, a telefonat la mili\ie, som`ndu-l pe comandant s[ ia
m[suri pentru men\inerea ordinei, familiile ale c[ror b[ie\i s-
au dovedit vinova\i de h[rm[laia iscat[, amenin\ate cu izolarea
sau cu surghiunul, au t[b[r`t asupra fiilor r[t[ci\i, s[ dea ]n
vileag numele fetei =i al hotelului unde locuie=te. B[ie\ii au
refuzat...
Poate c[ numele fetei nu se potrivea cu vara. +i atunci
n-are rost s[-l dai ]n vileag.
Cei cinci au fost trimi=i acas[, cu trenul de ora 12,45.
Mi-ar pl[cea s[ urc ]n norul [la care seam[n[ cu o yol[.
Pe trepte de aburi.
S[ trag de sfori s[-l aduc pe p[m`nt?
Pentru c[, domnule Zaur Caragica, sunt nume care se
potrivesc numai cu iarna...
De pild[, cu iarna asta, plin[ mai degrab[ de un zbucium
solemn dec`t amenin\[tor; oricum, turmentat[ de v`ntul care
lovea, sold[\e=te, u=a de la casa Anichii. Maria Custura izbi
cu pumnii ]n t[blii v`ntul bu=ea mai cu putere strig[, se
ismeni la geam: cucurigu! s[rut[ pe bot o capr[ sc[pat[
din =opron, amestec[ ]n picioare z[pada v`n[t[ cu umbrele ei
goale, =i, dup[ ce f[cu din prisp[ un c`mp de onoare al
degera\ilor, descoperi c[ Anica, st`nd cu fundul la lume,
162
fr[m`nta aluat pentru cozonaci ]n buc[t[ria de var[.
Maria Custura! f[cu Anica, uimit[, =i bra\ele ei b[l[i se
]n[l\ar[ deasupra capului. S[ nu faci nici o prostie. (Tihna
od[ii se uimise de sine.) Mama m[-si de tic[los! Tu e=ti fat[
frumoas[, de=teapt[... s[ nu pl`ngi.
Am venit s[-mi dai o creang[ cu gherghine.
Vrei s[ spui c[ n-ai auzit?
Ce s-aud?
Aznoapte, Mircea R[ducanu Che=ereu s-a logodit cu
Leti\ia O\elea, inginera de la sonde. Gras[ =i bogat[... Zece
pogoane de f`n, la Sl[nic, muntele de sare, dou[ ma=ini... O
s[ crape m`nc`nd... Ast[ toamn[, c`nd au jug[nit arm[sarii
de la herghelia Jugara, a b[gat ]n ea o c[ldare de fudulii.
Mircea? Nu se poate!
Da, Mircea!...
(Pauz[ lung[.)
+i se isc[ ]n Maria Custura timp par=iv. Sus, la creasta
casei, se n[=tea ora =apte diminea\a, r[s[rea soarele; jos, l`ng[
prag, o pendul[ suna orele unsprezece soarele apunea? Gh-
erghinele, boabe de lut ro=u, sania, trec[toarea lupilor...
163
Uit[-te-n dreapta, lacul Crucea ]mpu=cat[. Ast[ iarn[,
]n seara de Boboteaz[, pescarii au scos cu n[vodul o rusalc[.
VR{BII-FLUTURE
170
VAR{ BUIMAC{
176
ZGOMOTUL
190
}N SEPTEMBRIE
209
IZVOR CU DROPII
226
JOCUL DIN AMURG
233
LEB{DA NEAGR{
Din partea autorului
Raportul (continuare)
}n trenul venit s[ ne ia de la Movila Oii, arestatul Pietra-
ru a mai dep[nat o poveste, ceva ]n leg[tur[ cu familia lui.
Mi s-au strepezit din\ii. }n Bucure=ti, c`nd am ajuns, ploua.
Nu mi-am dat seama ]n ce moment disp[ruse luna =i se
]ngr[m[diser[ norii. Am sosit la orele 1,58, 22 septembrie.
Eram a=tepta\i: un c[pitan =i-un caporal. L-au flancat pe
arestat =i-am ie=it ]n Bulevardul Dinicu Golescu, unde ne
a=tepta o ma=in[ de la Inspectoratul general. Pietraru, ]nviorat
de rafalele ploii, r`dea.
Ei, Pietrarule, mama m[-ti, l-a luat ]n prim[rie c[pitanul,
o s[-\i ad[ug[m la socoteal[ =i orele astea pe care le-am pier-
dut ]n gar[.
257
Nu mi-e fric[, domnule c[pitan. Escrocheria aia cu prepeli\e
pentru Argentina, moart[ chiar din scutece, n-o s[-mi aduc[
dec`t un an de ]nchisoare, cel mult doi. De altminteri, [ia
cinci b[tr`ni care m-au reclamat...
Nu te-a reclamat nimeni pentru prepeli\e. E=ti aici sub
acuza\ia c-ai urcat o doamn[ pe un vapor suedez.
Dar... ]ng[im[ Pietraru.
Dar ce? r`se c[pitanul. Vaporul a fost oprit c`nd se
mai afla ]nc[ ]n apele noastre teritoriale...
L-am predat pe arestat =i am plecat la hotel Cerna. M`ine
urmeaz[ s[ m[ ]ntorc la Br[ila. Scriu raportul, =i pe mas[, ]n
fa\a mea, st[ o farfurie cu pe=te crud, tocat =i amestecat cu
felii de ceap[ =i piper. E pe=tele pe care l-a primit Paul Pie-
traru pe peronul g[rii Br[ila. Dar nu-n\eleg cum a ap[rut pe
mas[. Pietraru ]l uitase ]n tren. Al[turi, o sticl[ de-o jum[tate
de rom Jamaica =i dou[ p[h[rele. }ntre ele, o ulcic[ sm[l\uit[,
plin[ cu fluturi ro=ii. P`lp`ie ]n[bu=it din aripi. Iar pe perete
(m`ine reclam, fac t[r[boi) o icoan[, ]nf[\i=`nd-o pe Naza-
ra Bucur, =i sub icoan[, suit[ pe perna mea, o leb[d[ neagr[.
Nazara vorbe=te: Tex, zice, nu se c[dea s[ fugi de la mine =i
s[ te-nsori cu nevasta doctorului care s-a aruncat de la etajul
=ase... Dar, v[ ]ntreb, nu e asta o nebunie?! Cine mi-ar fi
]ng[duit vreodat[ s-o iau pe fata preotului Bucur, care-l a=teapt[
pe Regele Mare Preot Ioan din \inutul unde izvor[=te aurul?
Noi, ofi\erii, avem un statut special.
259
PIERDUT }N BALCANIA
lui Dorin Hociot[
fiecare ]=i lipi de picior c`inele, iar cei care aveau, fra\ii mai
mici (bine]n\eles c[ [=tia nu luaser[ parte la dezbateri), =i
plecar[, pe c[r[rile pline de col\ii-babei, s[ se culce pe saci
umplu\i cu frunze de nuc sau cu mohor. Steaua polar[, cu
botul turtit, lumina ascuns[ dup[ leasa verde-a unui nor,
luna toca oase de aur pe miri=tile vechi.
M-am suit ]n prepeleac, nu pe scar[, ci prin crengile caisului
(scara o folosesc muco=ii sau b[tr`nii), m-am frecat cu m[rar
la sub\iori =i cu o\et pe obraji, pe m`ini =i pe g`t, ca s[ nu m[
sug[ \`n\arii, =i m-am tol[nit pe =uba ]mbl[nit[, cu m`inile
sub cap. Credeam =i nu credeam ]n existen\a pepenului cu
ghimpi de lemn (asta nu excludea ]ns[ ]n nici-un chip o mam[
de b[taie pe care s[ le-o tragem b[ie\ilor din Ibrianu, inclusiv
r[pirea proiectat[) =i m[ ]ntrebam dac[, p`n[ una, alta, n-ar
262
fi bine s[ dau o fug[ ]n sat ca s[ fur g[leata din p`nz[ de cort
a bunicilor =i s-o schimb pe dou[ sute de \ig[ri la Sandu
Graur Tibilis, responsabilul bufetului. Tibilis se salvase din
]ncercuirea ruseasc[, la cotul Donului, c[lare pe un m[gar
tot c[lare pe un m[gar, pe care-l ]mbr[case ]ntr-o manta de
ofi\er hitlerist, at`rn`ndu-i de urechi =i c`te-o cruce de fier,
se ]ntoarse ]n sat la sf`r=itul r[zboiului =i de c`te ori ne
]nt`lneam ]mi cerea g[leata aia de tip militar.
Am jurat ]n dou[ biserici s[-i dau m[garului s[ bea ap[
din vas care nu cocle=te. Vrei s[ ajung olog?
Dac[, m`ine diminea\[, primul om pe care-l v[d sau care
m[ strig[ e Marin C`rjan, g[leata va pleca ]n pribegie.
L[s`nd soarta s[ decid[ ]n locul meu, am descusut un
pe=te din coroana acoperi=ului stuf, rogoz, \if =i m-am
]ntors cu g`ndul la Voichi\a =i la Nissi, fetele care dormeau
]ntr-un prepeleac din cealalt[ margine a bostanei. A= vrea
s[ v[d mun\ii, cu ele de m`n[ =i-am a\ipit. Apoi, glorie
]nt`mpl[rii, domni\a speran\ei, ea care deschide muguri =i
pe ramuri uscate, dintr-o dat[ auzii glasul lui C`rjan:
Don Pablo, scoalm[, avem oaspe\i. A sosit Turla, Don
Pablo, a sosit oracolul \ig[nesc.
}mi ziceau Don Pablo, fiindc[ jurasem, dup[ lectura fasci-
nant[ a vie\ii lui Vasco da Gama, s[ tr[iesc cinci ani la Lisa-
bona =i cinci ani la Madrid.
Deschiz`nd ochii, am z`mbit: pe un grind din cer umbla
n[uc[ o g[leat[ de tip militar =i parc[ jur-]mprejurul ei =edeau
]n genunchi dou[=pe fete =i miroseau busuioc =i o c[ru\[
sc`r\`ia spre dep[rt[ri. Salut, pribeago. Ierburile, unel-
tind nepermis ]mpotriva lipsei mele de c[in\[, miroseau a tu-
tun. Eram ]ntr-at`t de mult fiul c`mpiei ]nc`t viciul meu,
practicat ]n ascuns, ajunsese =i pentru ea obiect al devo\iunii.
Lu`ndu-l sub bra\ pe primul meu sclav, care era un ied negru,
cobor`i, abia ating`nd o creang[ a caisului, l`ng[ foc, =i cel
263
de-al doilea sclav al meu, c`inele Monitor, mi se lipi cu botul
de podul palmei.
Don Pablo, zise Turla, balta e plin[ de draci. Dorm
aici, mi-e fric[ s[ m[ ]ntorc singur[-n sat.
Miroase-a lev[n\ic[, ga=peri\a, o l[ud[ C`rjan. +i minte
de ]nghea\[ apele: nu-i e fric[ de nimeni, vrea s[ fim ]mpreu-
n[ ]n ceasul c`nd se deschide c[rarea spre alt meleag. A venit
cu =aua-n spinare.
Vulpe, r`se \iganca, a=ez`ndu-se sub ]ndoitura fumului.
Groas[, cu fa\a lat[, cu p[rul adunat ]n coc bogat, sus\inut
de un pieptene de cositor, ]=i sticlea din\ii ]ntr-un z`mbet
bl`nd, care nu dep[=ea conturul gurii mari, c[rnoase. Am
venit la voi c-un lucru ]nsemnat. Eu am.
Cheia p[s[rarului
+i ne privi ostentativ.
Mul\i o jinduiesc, multora le-a fost promis[, numai
mie, ]ns[, mi-a fost dat[. Am =i iv[r ]l scoase, era de
alam[ \`\`nile u=ii sunt unse cu m[duv[ de vit[, deasupra
intr[rii f`lf`ie o perdea de solzi de =tiuc[ cine-a pus-o
acolo? harapu ciudat cu solzii pe cap. Facem un foc de cur-
peni de vi\[, mestec[m scor\i=oar[, cui=oare =i piper, apoi
voi doi \ine\i cu fa\a spre lun[ o iconi\[ de argint =i eu o s[
m[ rog: prea-frumoas[ toamn[, ]n[l\at[ iarb[, desferec[-m[
de blesteme sau d[-mi o gur[ de moarte.
E un truc, a zis C`rjan, iritat. Nu = care lepre, mama
lor de ciurucuri, te st`rnesc s[ pleci ]n c`mpie cu =aua-n spinare.
Pe noi trei c`mpia ne iube=te =i ne respect[, r[spunse
Turla.
Pen c[ =i noi o iubim =i-o respect[m, consim\i C`rjan.
Nu-i scormonim sobolii, iar c`nd latr[ c[\elul p[m`ntului, de
trei ori pe var[, ]i azv`rlim c`te-un os.
264
}nt`i a l[trat ]n noaptea de s`nziene, murmur[ Turla.
}n iunie, am zis eu, c`mpia din jurul Gradi=tei ]nc[ e
copil[.
A doua oar[ a l[trat ]n noaptea de S`nt Ilie...
C`mpia crescuse, am reluat, devenise adult[.
Nu= ce mama dracului, se-nfurie C`rjan, ]\i place \ie
s[ ]ntrerupi =i s[ provoci. Opre=te-te p`n[ nu te faci de r`s.
+i c`nd s-ar putea s[ m[ fac de r`s?
C`nd o s[ spui c[ ai dezvirginat c`mpia =i ai schimba-
t-o-n t`rf[. Nu mai e mult p`n s-auzim =i asta din gura ta.
Am oroare de ipocri\i, i-am r[spuns. Chiar =i de v`rto=i,
dac[ vrei s[ m[ cuno=ti.
}n noaptea asta, c[\elul p[m`ntului o s[ latre a treia
oar[, anun\[ Turla.
Se-n\elege, am confirmat, e ultima noapte de var[.
Iar noi, f[cu C`rjan, uimit, am aruncat toate oasele la
c`ini! Mi se pare suspect, b[iete, continu[ ]ncruntat, c[ nu
m-ai prevenit. Era de datoria ta s[-\i pui ]n valoare calit[\ile
cu care te m`ndre=ti, memoria, capacitatea de a-\i ]nf[ptui
planurile. Mul\i metri de stof[ bun[, dar...
Opri vorba ]n golul frunz[rit de greieri. Erau o mul\ime,
dispersa\i egal, un sfert pe por\iunea luminat[ sc[zut de foc =i
de lun[, trei sferturi din efectiv r[sp`ndite pe por\iunile lu-
minate numai de lun[ =i, de aceea, mai fericite. C`rjan, ]n
trening, cu pantofi de tenis, duhnind a m[rar, cu p[rul numai
v`rtejuri, respira lun[ =i rumegu= c[zut de sub fer[str[iele
greierilor; lev[n\ica de pe trupul Turlei se re]nnoia mereu sub
v`ntul sprinten, greierii devorau c`mpia, fumul urca din b[legar
la fel de ireal ca un trunchi de mesteac[n =i f[cea coturi de
burlan.
Hai mai ]nt`i s[ facem o curs[ cu caii, propuse Turla.
Luna apune de-abia m`ine =i c`t timp lic[re=te suntem ai ei.
Dar c[\elul p[m`nului?
265
Acuma e la spovedanie. }=i de=art[ r[gu=eala =i p[catele,
pe urm[ prime=te canon s[-nghit[ o du=c[ de cristal topit,
dup[ aia ]ncheag[ o rug[ciune. Avem tot timpul.
Trei cai, sco=i de Marin C`rjan din piedici, a=teptau ]ntr-o
r`p[. Nu erau ai no=tri. C`rjan ]i alesese din cei peste o sut[
de cai l[sa\i s[ ]nnopteze pe miri=te, la p[=une. Pe cel murg,
cu trup alungit, picioare sub\iri =i botul sur, parc[ p[scuse
]ntr-o roat[ de sidef, ]l v[zui cu =aua pus[ =aua Turlei,
din lemn vechi, vopsit ro=u =i lucrat cu dalta =i cu cioltarul
tot ro=u, ispr[vit ]n ciucuri galbeni. Greieri, pelin, umbre
succed`ndu-se fulgurat peste chipul lunii. Prin imita\ie, fiecare
mi=care din c`mpie se schimba parc[ tot ]n \`r`it de greieri.
Respiram c`ntec de greieri, caii, lovind cu copita, sporeau
c`ntecul tihna =i fiorii ceasului ]n care frica =i dezn[dejdea
lipsesc =i iau fiin\[ miresmele, diamantul, curcubeiele. }n
muchea malului, c`inele Monitor =i iedul cel brun beau v`nt
r[coros, n[scut ]n largul B[l\ii-Albe =i f[r`mat ]n fer[straie
de greier. Pic[turi sonore li se scurgeau de pe bot ]n iarb[.
P`n[ ajunser[m la cai, Turla uit[ pentru ce plecasem de la
prepeleac, scoase ]n podul palmei o iconi\[ =i se a=ez[ pe
p[m`nt, cu picioarele at`rn`nd ]n r`p[.
Vre\i s[ fura\i pepenele cu ghimpi de lemn? ne ]ntreb[
Turla.
Exist[, sau e o bazaconie? vrui eu s[ =tiu.
Da, exist[. Dar c`teva zile s[ nu v-apropia\i de bostana
din Ibrianu. A fost g[sit mort acolo un b[iat de pai=pe ani.
Turla, se sup[r[ C`rjan, las[ pove=tile cu mor\ii, n-o
s[-l ]nviezi niciodat[ pe Manole Mihai.
Manole nu e mort, o s[ v[ dovedesc. Pe b[iatul din
Ibrianu l-au omor`t ca s[-i ia ceasul de la m`n[.
Poate c[ de\inea nu = ce tain[ =i a vorbit, zise C`rjan.
}n cazuri de-astea impruden\a se pl[te=te scump.
Ceasul de m`n[ s-a g[sit ascuns ]ntr-un cuib de r`ndunic[.
Dac[ n-a= =ti c[ Manole zace bolnav prin locuri necunoscute,
266
a= zice c[ el l-a ucis pe b[iatul [la. }mi cump[ra cercei, venea
noaptea, s[ nu-l simt[ b[rbatu-meu, =i strecura cerceii ]ntr-un
cuib de r`ndunic[.
Manole s-a ]necat ]n Dun[re, =tii prea bine.
Numai calul lui, se ]mpotrivi Turla.
+i el =i calul, atac[, plin de convingere, C`rjan. Doar
i-au scos ]mpreun[.
E mort, i-am zis =i eu, nu te mai g`ndi la el. Iar dac[ te
g`nde=ti, s[ nu treci noaptea prin dreptul cimitirului, fiindc[
mor\ii tineri, adic[ scheletele lor, stau pe coama gardului,
b[l[ng[nind picioarele, =i cei care nu-\i sunt neamuri ]\i pun
piedic[, iar [ia care-\i sunt neamuri nu te-ajut[ nici de-ai dra-
cului s[ te-aduni de pe jos.
Turla-=i smulse picioarele din r`p[ =i rosti, vr[jit[:
C[\elul p[m`ntului. Urc[ spre izvor de la Unti=oara.
E gr[bit.
Tres[rir[m, cuprin=i de fierbin\eal[. Prin ce miracol Tur-
la sesiza umbletul c[\elului legendar? Pe c`nd noi ne dis-
putam, rebeli, ]nt`ietatea ]n fa\a ei, sedu=i de tulbur[torul
miros de lev[n\ic[, mai autoritar dec`t al c`mpiei, ea capta
prin toate sim\urile ]nt`mpl[ri din mana ad`ncurilor. Acum,
=i eu =i C`rjan lep[daser[m orice d`r[ de orgoliu, arz`nd de
dorin\a de-a descifra detalii ale urcu=ului.
C`mpia ]ncremenise ]n a=teptare. Greierii c[zuser[ risipi\i.
Sfor[iturile cailor ]nghe\aser[ ]n aer, dimpreun[ cu ecoul unui
strig[t ce se ]n[l\ase dincolo de balt[, cu o clip[ mai devreme,
=i nu ajunsese s[ se sparg[. Cerul era o umbr[ verde. Stelele,
urm`nd porunci inexorabile, se adunau din patru p[r\i ]n ju-
rul lunii, iar luna fugea de ele. }n cer numai stelele se conduc
dup[ legi exigente, luna niciodat[; o mare aiurit[, luna,
subtil[ c`nd nu trebuie, o g[leat[ de p`nz[ de tip militar pen-
tru m[garul lui Sandu Graur Tibilis, atunci c`nd toat[ lumea
a=teapt[ ]ncordat[ umilin\a c[derii frunzelor unui anotimp =i
267
r[s[ritul intim =i m`ng`ietor al fructelor pe ram din anotim-
pul care urmeaz[. De altfel, despre lun[, care terfele=te orice
conven\ii, mi se pare c[ nu e vorba ]n nici-o istorie cu Isus
Christos.
Sus, b[ie\i! comand[ Turla.
Ne azv`rlir[m pe cai =i pornir[m ]n galop spre malul cu
pogor`=uri rupte. Turla gonea ]n fa\[. }n c`mpia de la Gradi=tea,
to\i c[l[reau pe de=elate, singur[ Turla c[l[rea ]nfipt[ ]n =a de
lemn. Cele =apte fuste, c`te ]mbr[ca la zilele mari, i se umflau
]n v`nt. Prundul b[l\ii, acoperit cu br[di=, ]n[bu=ea ropotul
galopului. O vijelie ]ng`mfat[. Str[lumin[ri. N[luci. Pieire.
Turla coti =i p[trunse n[valnic ]ntr-o ran[ v`n[t[ a malului.
Dup[ ea! r[cni C`rjan.
Merele din genunchii cailor fermentau rachiuri ame\itoare.
C`nd o ajunser[m, Turla desc[lecase =i d[duse foc, sub
izvorul Unti=oarei, unui morman de curpeni de vi\[. Umbra
Turlei tremura, deformat[, pe malul rupt ]n linii asimetrice,
g[urit de prigorii. Purta ]n spinare o pelerin[ brodat[ cu
dou[ cruci din m[rgele de sticl[ neagr[. O pas[re ascuns[ ]n
noroaiele b[l\ii, beat[ de duhuri, d[du drumu unui \ip[t lung,
fragmentat ]n trei tonuri ciudate. Se ]n\elegea c[ sufer[ de
neputin\[, c[ se ]ntorsese dintr-un timp expulzat, str`ns[ de
g`t cu o jartier[ de t`rf[, =i c[ se sufoc[, neput`ndu-=i v[rsa
dintr-o suflare ura ]mpotriva malului primenit ne]ncetat de
c`ntarea greierilor.
Iorguleasca de hoit, o numi Turla. Doarme-n buruieni
mucede =i se-ndoap[ cu mu=i\[. Cobe. Nu ne trebuia. |ip[ de
fric[ prin somn, pentru c[ =i-a ucis tat[l. Nu se =tie de ce,
dar numai pe tat[ =i-l ucide mereu.
Scuip[. Se =terse la gur[ cu poala fustei =i se-nchin[.
}n clipa urm[toare, sub arcul izvorului, ap[rur[ dou[ tufe
de s`nziene ]nflorite, un m[r cu coroan[ rotund[, plin de
mere coapte, cu frunza u=or p[tat[ de rugin[ =i r[d[cinile
268
]mpr[=tiate ]n p`nzele unui nor ad[postit ]ntr-un colac de ful-
ger, deasupra unei c[ru\e; norul scutura o ploaie somnoroas[
peste un mic p`lc de fire de izm[. }n jur, t[cere =i lumin[ bun[
de p`nd[: pale verzui intervertite cu v`nt albastru, cu limpe-
zimi iu\i, aruncate de lun[, cu p[relnice dungi violete, sc[p[r[ri
de pumnal, lic[riri de scoici. Ploua numai pe firele de izm[.
Restul lumii, raiuri de greieri.
C`nd ap[rur[ tufele de s`nziene =i m[rul, se ivi =i un
d`mb rotund, p[m`nt clocotind, p[m`nt esen\ial, boabe vii,
]n continu[ fr[m`ntare, azur =i o\eluri topite, o necurmat[
na=tere de pietre rare =i de ierburi pentru prima oar[ z[rite
pe lun[, iar pe d`mb c[\elul p[m`ntului un puiandru cu
p[rul fumuriu, n[p`rlit, v`njos, venit parc[ din dosul st`nei,
de la o b[taie cu lupii, sorbind aerul cu limba =i a=tept`nd s[-=i
]nmoaie botul ]ntr-o m[sur[ de jinti\[. Turla scoase din
ascunzi=urile bluzei =i-i azv`rli un os bogat ]n zg`rciuri. }l
prinse din zbor =i-l f[r`m[ ]n m[sele.
Mi-e dor de libov, dr[gu\ule, se v[it[ Turla. Am b[rbat
b[tr`n, mi se usuc[ via\a l`ng[ el, ]nva\[-m[ s[-l g[sesc pe
Manole Mihai.
L-ai ]mb[tat pe p[s[rar =i \i-a dat cheia. Ajut[-te de ea.
Ai dreptul s[ \i se lumineze ultima isprav[ a lui Manole.
Prea bine. +i s[ i se lumineze =i lui una de-a mea. De
bine sau de r[u, cum o fi s-o aleg.
S[ i se lumineze.
Marin C`rjan se rupse dintre cai, ]naint[ doi pa=i =i
desp[turi dintr-o h`rtie o pulp[ de iepure.
Hei, cine-i croit din o sut[ de metri de stof[ proast[?!
i-am strigat.
Tic[losul s-a dat pu\in ]nd[r[t =i m-a pocnit cu c[lc`iu-n
glezn[.
C[\elul p[m`nului, am izbucnit eu atunci, sunt singurul
care-am uitat s[-\i aduc ceva de m`ncare. Am venit cu c`inele
269
Monitor =i cu iedul cel brun pe [sta pot s[-l tai numaidec`t
=i s[ \i-l coc pe jar. Vrei?
Don Pablo, \ie n-o s[ \i se lumineze nici-o poveste ]n
noaptea asta! m[ pedepsi el.
Drept mul\umire, primul meu sclav c[zu ]n genunchi. C`nd
se scul[, avea c`te dou[ r`nduri de cercei sub f[lci =i pe
frunte o pereche de corni\e c`t mugurii de castan. Monitor,
mai ]ndr[zne\, ]ntinse laba =i m`ng`ie grumazul c[\elului de
sub p[m`nt. Retr[g`nd-o, o g[si alb[. +i doar cu un minut
]nainte fusese ro=cat[!
Nici-o grij[, Monitor. Cu laba aia o s[-\i r[pui du=manii
=i-o s[ agonise=ti prad[ bun[. Acum o s[ latru de trei ori =i o s[
plec.
Dar =i pe mine m-ai s[rit de la daruri, se t`ngui C`rjan.
+i \i-am adus o pulp[ de iepure!
Credeam c-ai ]n\eles, b[iatule. Tu ai gre=it fa\[ de Don
Pablo, aproape tot a=a cum a gre=it Don Pablo fa\[ de iedul
cel brun.
Nu vreau, zise C`rjan, dec`t un tango argentinian,
dansat la Buenos Aires.
O bulboan[ de ]ntuneric acoperi valea =i c[\elul p[m`ntului
l[tr[ de trei ori. C`nd n[v[li din nou luna, m[rul =i s`nzienele
se risipiser[, izvorul Unti=oarei curgea sleit ]n v[iuga lui de
lut, Iorguleasca de hoit scotea un al doilea \ip[t, smuls dintr-o
depravare c[lug[reasc[, curpenii de vi\[ erau cenu=[, Moni-
tor sta proptit cu laba alb[ ]n ceafa unei nev[stuici =i pe
fruntea primului meu sclav se desemna imaginea sever[ a
unui crin regal petalele adulmecau r[d[cina corni\elor,
tulpina se sf`r=ea deasupra buzei umede. S-ar fi cuvenit,
poate, s[-l s[rut =i s[-l declar liber; n-avu noroc; din c`mpie,
v[zui apropiindu-se de noi, pe c[rarea din muchea malului,
un baston =i toate pornirile democratice se mistuir[ ]n mine.
Bastonul venea singur. Se ]nfigea ]n p[m`nt cu v`rful ascu\it,
270
tot la distan\[ de doi pa=i de om, se apleca ]n fa\[, se ]ndrep-
ta u=or, se ]nclina pe spate =i iar se ridica =i se azv`rlea
]nainte. Uneori, se oprea =i r[scolea u=or ]n vreo gaur[ de
p[ianjen sau scormonea ]ntr-un smoc de cimbru s[ trezeasc[
aromele, iar c`nd ajunse deasupra izvorului se culc[ =i lovi
repede, cinci sau =ase b[t[i, ]n capul unui pui de =arpe. Zdro-
bindu-l, ]l arunc[ departe pe miri=te, s[-l sf`r=easc[ furni-
cile, apoi cobor], se sp[l[ ]n v[iuga izvorului =i veni sub
m`na Turlei, parc[ plutind de bucurie.
E al p[s[rarului, ne inform[ Turla. Doamne-Dumne-
zeule, sc`nci, f[r[ el degeaba aveam cheia.
C[ut[ un loc mai moale =i v`r] bastonul ]n p[m`nt, ap[s`nd
asupra lui cu burta. Bastonul era de frasin =i, pentru c[
lemnul nu fusese fiert, p[rea bolnav de cuperoz[. Turla a=ez[
icoana ]ntr-o mic[ scobitur[ de la ]ndoitura m`nerului
luna lep[dase ]nf[\i=area sarcastic[, s-ar fi putut spune c[
jucase la loterie =i pierduse, se umilea s[p`nd =an\uri de
larv[ pe peretele izvorului =i, intr`nd cu picioarele ]n
balt[, b`igui:
Cofer de lemn, cofer de lut, cofer boble\. Pred[-te,
c[rare de p`cl[!
V`r] cheia ]n ape =i-o r[suci. Nimic. O scoase, o =terse ]n
mald[rul de fuste =i strivi cu ea o lipitoare care i se suise pe
pulp[.
Semn r[u, spuse. N-au ]ncredere-n mine, m[ verific[.
De-a dreapta =i de-a st`nga ei crescur[ dou[ felinare. }n
carcerele de sticl[ ardeau lum`n[ri, r[sp`ndind abur g[lbui;
dou[ vidre =edeau de straj[. Turla nu v[zu nimic (Monitor,
comandat din ad`ncul p[m`ntului, se v`r`se cu botul ]n =ol-
dul sclavului cel brun), preocupat[ s[ cufunde iar[=i cheia =i
s[ o r[suceasc[.
E un scandal cu =tiucile astea, azi. Ce obraznice sunt!
Au venit c-un pe=te fer[str[u, s[-mi rup[ cheia. Depravatele,
271
degeaba se pun de-a curmezi=ul. Floare alb[ din cofer de lemn,
floare mireas[ din cofer de lut (c[derea glasului, persuasiune),
jur s[ v[ sui ]n munte ]n noaptea s`nzienelor de toamn[, dar
face\i s[-l v[d pe Manole Mihai. Promit s[ m[ port bl`nd cu
el. Don Pablo =i Marin C`rjan sunt martori c[ atunci c`nd
vreau =i c`nd trebuie pot s[ fiu bun[ ca p`inea cald[. C[\elul
p[m`ntului, d[-le porunc[ s[-mi deschid[...
Ocna cocorilor
Rosti vorbele astea =i ]ncremenirea apelor se tulbur[ =i se
fr[m`nt[, timpul se retrase din oglinzi ]n rame, o d`r[ de
vuiet prelung, ca o scurgere de tunet, izbucni ]n c[rarea
lunii, ]n larg \`=nir[ jerbe ]nalte, =uvoaie de spum[ acoperir[
prundul p`n[ l`ng[ izvorul Unti=oarei, trec`nd peste genun-
chii Turlei, rotocoalele de stuf se culcar[ cu spicul ]n val,
smucite ]n toate p[r\ile, pletele br[di=ului r[v[=it se ]ncur-
car[ ]ntre picioarele cailor =i puzderie de potcoave de curcu-
beu se pref[cur[ ]n \[nd[ri, sting`ndu-se ]n bolboroseala
v`rtejului de sub mal. P[rea c[ dou[ colonii masive de pe=ti,
dispun`ndu-=i coroana semin\iilor din ape, dezl[n\uiser[ o
b[t[lie crunt[, izbindu-se cap ]n cap, sf`=iindu-se, ucig`ndu-
se; d[deau ]napoi o clip[ scurt[, s[-=i primeneasc[ furia cu
aer proasp[t, =i iar porneau la atac. Ura celor dou[ neamuri
anticipa un dezastru f[r[ limite, dar deodat[, ]n coaja cealal-
t[ a lunii, c[\elul p[m`ntului l[tr[ ]nver=unat =i vuietul fur-
tunii se stinse la doi pa=i ]n fa\a Turlei, parc[ ajuns din urm[
=i ]nghi\it de propriile-i vertebre pierdute pe drum. Valurile
se lini=tir[ =i sc[zur[ cu un st`njen, dezvelind doi st`lpi
unul cu ap[ de mare, altul cu ap[ dulce ]ntre care at`rna
o perdea str[lucitoare din solzi de =tiuc[, av`nd \esut ]n mijloc
un imens fluture Morpho aurora, albastru cu ]nvieri negre,
ornat la col\uri cu al\i patru fluturi mici care tr[iesc ]n v[ile
Fergana aripi ]ntunecate pe frunzele c[rora un g`nd de
272
toamn[ trage cu pensula d`re galbene altern`ndu-le cu unde
ro=ii ]nchipuiri maniacale ale verii, brodate pe cel mai curat
petic de azur ]ncol\ind =i ]mbobocind sub v`nt. }n viul st`lpului
cu ap[ de mare ]nota o himer[ cu ochi de cobalt, heringi de
Baltica, sardele din golful Biscaya, un caiman cubanez, un
zargan =i un pui de muren[; ]n st`lpul cu ap[ dulce, f[r[ s[
p[streze vreo ordine postulatul haosului, m[run\i=ul
clocoteau bibani, scrumbii albastre, lini, o babu=c[, un clean,
cosa=i, ro=ioare, undi\ari. Peste pragul de sus domnea neclin-
tit un pe=te zbur[tor, iar ]n cer, bu=it[ de ambi\ii indecente,
luna luase forma pe=telui mola-mola (o c[pi\[ de =apte sute
kilograme de fosfor), era adic[ pe=tele-lun[ azv`rlit din apele
pelagice ]n grinda stelelor. L`ng[ pragul de jos se sufocau o
sut[ de =tiuci f[r[ solzi. Turla ]nh[\[ dou[, v`r`ndu-le de-
getele ]n urechi, =i le azv`rli la picioarele noastre.
Aprinde\i focul =i le frige\i. Eu o s[ intru dincolo. Sau,
dac[ vre\i, m[ ]nso\i\i.
Nu te ]nso\e=te nimeni.
Vorbele r[sunaser[ strepezite, ]napoia perdelei.
S[ nu mai ajung acas[, se-nveseli Turla, dac[ asta nu-i
vocea domnului ]nv[\[tor Marius Ionescu din satul Li=coteanca.
Misiunea [luia, ]mi =opti C`rjan, e s[ ne descurajeze.
Ce s-a ]nt`mplat, duminic[, la Li=coteanca?
Nenorocire, domnule Marius Ionescu, se v[ic[ri Turla,
fr`ng`ndu-=i palmele. O b[tr`n[ din Br[ila a venit, cu o
nepo\ic[ de patru ani, s[-i poarte pomenile sor[-si. A fiert
gr`ul, l-a potrivit pe ovalele de faian\[, a f[cut deasupra
cruci de zah[r pudr[, g[tite cu bomboane, =i la urm[ a stro-
pit cu esen\[ de rom. }n biseric[, dup[ citire, p[rintele a
gustat de dou[-trei ori cu linguri\a =i s-a ]ntors ]n altar,
icnind. Alea trei=pe babe =i feti\a de patru ani au crezut c[
p[rintele icnise fiindc-a ]nghi\it cu l[comie, a=a c[ =i-au rotun-
jit c`te-o por\ie barosan[, au m`ncat-o, dar nici n-au apucat
273
s[ zic[ Dumnezeu s-o ierte pe roaba lui M[l[cioaia c[ =i c[zuser[
moarte. Vezi dumneatale, ]n sticlu\a de rom fusese verde de
Paris. P[rintele a sc[pat, pentru c[, sim\ind el arsuri =i cu\i-
te-n burt[, a rupt-o la fug[ acas[ unde a b[ut o vadr[ de lapte.
|i-am ie=it ]n cale =i ast[ iarn[. M-ai evitat.
Ce-am f[cut?
M-ai ocolit.
Doamne iart[-m[, p[i ce, puteam s[ m[ dau ]n vileag?
Stam ]n post la p`nd[, eram la furat curci. Manole Mihai
intrase c[lare, sub salc`mul lui |aric[ P[i=, =i a=tepta s[ se
mute curcile de pe cr[ci pe sc`ndura din v`rful pr[jinii pe
care-o \inea el, str`ns, ]n pumni. O metod[ n[scocit[ de
Manole, trebuie s[ ai r[bdare mult[, poate s[-\i treac[ os
prin os de-at`ta chin, dar p`n[ la urm[ curcile, proaste,
p[r[sesc craca =i trec pe sc`ndur[, e locul mai larg pentru
somn, =i le duci a=a, adormite, p`n[ la gorganele unde-ai
preg[tit j[raticul.
Manole Mihai e aici, ]n Ocna cocorilor.
Vreau s[-l v[d imediat. La multe ]ntreb[ri are el de
r[spuns. Domnu Marius Ionescu, relu[ Turla, mai mult in-
trigat[ dec`t speriat[, dar dumneavoastr[ nu sunte\i mort?
S-au scurs trei ani de c`nd a\i murit, cum se face c[ vorbi\i
acum cu mine? A\i ]nviat?
M-am ]necat =i sunt mort ca to\i mor\ii. Spiritul meu e
acela care se ]ncordeaz[ ]n ideea de comunicare =i tu ]l auzi.
V[ aud bine, dar nu v[ v[d. Ce fizionomie ave\i ca om
mort de pute\i s[ vorbi\i cu mine?
Don Pablo, m[ ]nghionti C`rjan, nu-i glum[, \iganca
vorbe=te c-un spectru.
Nu-i treaba ta s[ m[ vezi, r[spunse [la. Zbor s[ \i-l
trimit pe Manole Mihai.
C`rjan =i cu mine nici nu mai suflam. Dup[ un minut
lung, perdeaua din solzi de =tiuc[ se str`nse mototol ]n st`lpul
cu pe=ti din m[ri =i oceane, o u=[ de fum se c[sc[ f[r[ zgo-
274
mot =i o c[rare lung[ nisip, ierburi plutitoare uscate, cioburi
de scoic[ se a=ternu din prag, spre dep[rt[ri incredibile,
sub coviltirul transparent al apelor. }n grota de pe fundul
b[l\ii dormeau sau se plimbau agale, ]ntr-o t[cere des[v`r=it[,
mii de p[s[ri migratoare: cocori, g`=te, pelicani, berze, toate
sleite de boal[. Pentru c[ nu puteau spera ]ntr-o vindecare
rapid[, c[l[uzele neamului lor le aduseser[ ]n lazaretul de
sub Balta-Alb[. Acolo aveau s[-=i petreac[ iarna, ]ngrijite de
p[s[rarul Ignat din Gradi=tea, servite la mas[ de pesc[ru=i
de la Mamaia, pl[ti\i rege=te, de o sut[ de p[uni =i cincizeci
de dropii. Umflat[ ca un palat, ocna cocorilor era cald[ =i
aerul din ea ]n[bu=itor (de aici, probabil, =i numele ei), c[ci
Turla, p[=ind peste prag, scoase una din cele =apte fuste ca
s[-=i =tearg[ sudoarea =i s[-=i fac[ v`nt pe obraji. Eu, C`rjan,
iedul cel brun =i c`inele Monitor ]naintasem p`n[ ]ntre cele
dou[ felinare, ]n r`nd cu vidrele de paz[, =i ne miram de
insolen\a Turlei, care culegea din pomii rari =i pitici, s[di\i
]n marginea c[r[rii, porumbei =i s[ge\i de h`rtie; porumbeii,
azv`rli\i cu putere, se lansau ]n zboruri acrobatice, s[ge\ile,
aruncate ]n noi prin golul u=ii, c[deau numai ]n jurul feli-
narelor =i se schimbau ]n str[zi miniaturale. Sus, ]n extazul
apelor, se n[=teau chihlimbare, licori galbene, iar ]n apogeul
coviltirului sau al cupolei domnea un =arpe violet, adunat ]n
volute elastice. Berzele tinere erau la masa de sear[, m`ncau
p[sat din vaze de flori, ]n coastele glotei, valurile care ]neac[
se ciond[neau cu v`nturile menite s[ r[stoarne b[rcile de
dou[ luni de c`nd dura seceta, nu mai aveau de lucru ,
pelicanii ciuguleau pe=ti=orii debili din mormanele de plase
ude, r[pite pescarilor din Gradi=tea, un cocor =chiop arunca
ni=te c`rlige, s[ prind[ musculi\e, r`ndunicile str`nse pe o
gr[mad[ de v`sle pierdute visau s`rme de telegraf, clopo\ei
de ap[ albastr[ se ]ncol[ceau pe fire de linti\[, bure\i \[r[ne=ti,
]n form[ de ghiulea, supravegheau por\iunile de perete c`rpite
275
cu sticl[ friabil[. M`ndria apelor, c`nd nu pot urca ]n f`nt`ni
ce spal[ aerul ora=elor, e s[ str[pung[ toate obstacolele =i s[
domine eterna rivalitate cu focul.
Manole Mihai! strig[ deodat[ Turla. Ie=i ]n c[rare,
tic[losule =i banditule! (uitase de promisiunea c[ va fi bl`nd[).
Cuuum mi-ai fript inima-n mine! se t`ngui, amenin\[tor. +i
continu[, impetuos: Manole Mihai! Apoi, vibr`nd de ging[=ie:
Ie=i la vedere, caraghiosule. Hai, Me Me, intr[-n c[rare.
Nu r[spunse nimeni. Turla, n[cl[it[ de sudoare, se r[suci
o clip[ spre noi. Se ]nc[rcase p`n[-n g`t cu pucioas[, c[ci ne
zv`rli printre din\i:
Vede\i, m[, cum e? Totdeauna c`nd m-apuc[ nebunia
s[ iau =aua-n spinare, s[ ies ]n c`mpie =i s[ ]nha\ un cal pe
care s[-l c[l[resc, mi se-nt`mpl[ numai lucruri bezmetice.
P[s[raru [la, bou b[l\ii, am s[-i smulg fica\ii. Cic[: Du-te
=i-ai s[-l vezi pe Manole! M-a min\it, ca s[-mi pape banii. O
s[ c`nt cucurigu, cu c[lc`iu-n splina lui.
Turla ]njura fluent; c`nd venea vorba de laude, hodorogea.
Uite-l, strig[ C`rjan. Vine, p[l[l[ul.
Dar Manole Mihai nu venea, ci doar i se lumina povestea,
a=a cum promisese c[\elul p[m`ntului. Undeva, spre fundul
c[r[rii, crescuse un d`mb cu iarb[, ars de soare, =i pe coama
lui trecea c[lare Manole Mihai. C[ma=[ de m[tase, s[-l p[trund[
v`ntul, pantaloni albi de bumbac. |inea ]n bra\e o femeie,
calul =arg se poticnea pe grui. Indignat[, Turla ]ncepu s[ strige:
I-a furat nevasta lui Tuntun Bujor C[p=unic[. T`rf[ de
\igani mangalagii! D[-i drumul din bra\e, Me Me! Glu, glu,
glu, corboaic[, ah, ce-o s[ m[ sp[l pe ochi cu s`ngele t[u.
Turla abandonase blestemul de rutin[, urca pe piedestalul
cu provizii hipnotice. }mi pl[cea s-o v[d dezl[n\uit[ =i m[
d[dui de partea lui Mihai Manole.
Rug[ciunea pentru cei ce c[l[toresc pe c[i ]n=el[toare,
]i =optii lui C`rjan. +i ne pomenir[m ]ntr-un glas: Doamne
Isuse Christoase, Dumnezeul nostru, prime=te jertfa aceasta
276
spre iertarea p[catelor robului T[u (Manole Mihai, ]l numi
C`rjan; Me Me, aruncai eu, ca derut[). Binecuv`nteaz[ c[l[toria
lui Manole Mihai (C`rjan), Me Me =i femeia ce-i e drag[ (eu) =i
trimite lui, precum oarec`nd robului T[u Tobie, ]nger pa=nic,
]mpreun[ c[l[tor, pov[\uitor, p[zitor =i sprijinitor, =i-l p[ze=te
pe el nev[t[mat de toat[ ]nt`mplarea cea rea, ca ]n pace, s[n[tos
=i cu bun[ sporire s[ se ]ntoarc[ =i prin aceasta s[ preasl[veasc[
]ntru d`nsul numele T[u cel prea ]ncuviin\at.
Don Pablo, \ip[ Turla, ]ndurerat[, ]\i ba\i joc de mine!?
Pe gruiul cu parfum de flori de vi=in, r`se G`rjan.
La Dun[rea cu parfum de tei, ]i \inui isonul.
Don Pablo =i C`rjane, f[cu Turla, m`nioas[. Voi nu
vede\i c[ le-a\i slujit la cununie!?
}ntr-adev[r, pe c`nd noi ziceam rug[ciunea, ]n der`dere,
Manole Mihai intrase ]ntr-o biseric[ cu nevasta lui Tuntun
Bujor C[p=unic[, se ]nchinaser[ =i schimbaser[ inele, st`nd
cu pirostiile pe cap, iar acum, sui\i pe calul =arg, coborau
gruiul spre latura st`ng[. Manole Mihai scruta z[rile (=i nu-l
descoperea sau ]l ignora pe Tuntun Bujor C[p=unic[, a=tep-
t`ndu-i cu arma-n m`n[ pe malul Dun[rii), iar muierea, la
spatele lui, aprindea o \igare de la soare, cu lentila.
S[ nu-\i doarm[ moartea nici-o clip[, Manole Mihai!
arunc[ Turla, ]ncovoindu-se. S[ cr[pi de pofte =i s[ nu le
vezi ]mplinite!
Arma pocni, calul mai f[cu un pas, smucind de fr`u, Manole
Mihai ridic[ bra\ele, ca =i cum ar fi ]nt`lnit un arbore ]n cale =i
vroia s[ urce ]n frunzi=, echilibrul i se fr`nse =i c[zu ]n Dun[re.
L-a omor`t, oameni buni! sc`nci Turla =i se aplec[ spre
locul unde berzele m`ncau p[sat din vaze de flori, parodiind,
f[r[ s[ vrea, moartea lui Manole Mihai. Vai, vai, vai, Me Me,
prostule, t`rfa te-a momit anume ca s[ te bage-n b[taia pu=tii
lui b[rbat-su. (Ignora cununia, interceptase =i p[stra doar actul
r[zbun[rii ]n toate implica\iile lui obscure). O s[-i st`rpesc
277
p`n[-n a zecea spi\[. Uciga=ilor! Oh, neghioaba de mine, c[
nu l-am p`r`t pe C[p=unic[, acolo unde trebuie, la Securi-
tate, toamna trecut[! Ie=ea pe prisp[, diminea\a, se uita la
butucii de vie, cu corzile c[\[rate pe strea=in[, se scutura de
frig c`nd ]i vedea albi\i de brum[ =i cic[:
... S-a=terne bruma peste vii,
S-a=terne bruma peste vii
+i tu tot nu vii,
tu tot nu vii,
Tu-\i dumnezeu m[-ti de american!...
}ntre r`uri
M[ strigase Tilu= Dr[ghia, fratele vitreg al lui Nissi Toma,
mai mare ca mine cu zece ani. Proiectat pe tufele de iasomie
de mult scuturate, m`nca un strugure, \in`nd g`tul str`mb
=i culeg`nd boabele cu din\ii, lacom, vesel, pietros, ]nz[pezit
]ntr-o c[ma=[ de bumbac, cu m`necile suflecate, s[ i se vad[
br[\[rile de piele neagr[ (le poart[, de obicei, cei ce ridic[
greut[\i), cu pantalonii v`r`\i ]n cizme cu car`mbii scur\i =i
av`nd drept cing[toare o cartu=ier[ lat[ =i larg[, c[zut[ pe
291
burt[, de care at`rna un bidon mic, ]nvelit ]n postav. Acum,
nu! Nu, acum! De ce acum!? a= fi vrut s[-i strig re-
voltat, =i-mi t[ceam revolta, \intuit du=m[nos pe g`ndul c[
Tilu= Dr[ghia desc[rnase de lun[ culcu=ul Voichi\ei. Tr[iam
sentimentul acut c[, f[r[ Voichi\a, luna e abstrac\iune sau
simpl[ pronun\ie incapabil[ s[ cheme, s[ st`rneasc[ ori s[
furnizeze imagini.
O s[ ne distr[m ca ni=te draci, Don Pablo. Iar ]nainte
de-a se cr[pa de ziu[, te-aduc ]napoi.
}n ma=in[, un GAZ cu prelat[ =i banchete: Radu Ceair,
Leon Apostol =i M[rg[rit Blidaru plutonul de elit[ al loco-
tenentului Tilu= Dr[ghia. Grup restr`ns, dens, disciplinat,
angaj`ndu-se ]n v`rtejuri =i domin`ndu-le, preg[tit s[ loveasc[
prompt, s[ dispar[ =i s[ re]nvieze. Derulez povestea. Radu
Ceair, un fel de schelet de pe=te, conservat ]n nisip, respir`nd
nisip =i adunare de ierburi s[race pe creasta dunei, ]=i oferise
singur serviciile, c`nd ideea unui pluton de elit[ nesalarizat
abia ]ncol\ea ]n mintea lui Tilu= Dr[ghia, ajut`ndu-l ca, din
vag[ =i tulbure inconsisten\[, un nor, o rota\ie, un nod ]n
g`t, ideea s[ devin[ pocnetul biciului pedepsitor, ecoul lui ]n
oase =i inscrip\ia boabelor de plumb d[inuind ]n aer. De la
Tilu= prin Radu Ceair luase na=tere ornamentul fricii. Tu ai
s[ urci, spusese Radu Ceair, eu nu vreau altceva dec`t s[-mi
p[strez pensia. Fusese, ani mul\i, agent fiscal, jumulise,
speculase, pr[dase =i, ]n noiembrie 1947, ]mb[t`ndu-se la un
cazan de \uic[, ]l ]njurase pe proprietar =i fiii lui, pe nevasta
=efului de post care trecea pe drum, c[r`nd ]n bra\e un jam-
bon de porc numai pe jum[tate ]nvelit ]ntr-o f`=ie de p`nz[,
pe Sf`ntul Gheorghe omor`nd balaurul cu lancea =i pe vecinul
lui de icoan[, regele Mihai I. Arestat pentru crim[ de les-
majestate, ]n ianuarie, anul urm[tor, ob\inuse eliberarea =i o
pensie de lupt[tor ]mpotriva monarhiei. Fii m`n[ de fier =i
cei p[ta\i vor cere singuri s[-i ]nrolezi =i-i v`nduse doi
292
in=i, pe Leon Apostol =i M[rg[rit Blidaru care, ]n septembrie
1944, ascunseser[ =i salvaser[ de la moarte un soldat ger-
man, r[nit la cap ]ntr-o opera\ie de cur[\ire ]ntreprins[ de o
companie de infanteri=ti sovietici ]n p[durea de pe malurile
Buz[ului. Iar Apostol =i Blidaru m[ v`ndur[ pe mine, fi-
indc[ ]n prepeleacul de la via noastr[ z[cuse neam\ul =i eu ]i
c[rasem m`ncare, toat[ toamna, =i un felcer.
Misiunea plutonului nostru de elit[ era s[ b[g[m groaza
]n du=manii de clas[ de pe lista lui Tilu= Dr[ghia =i s[
]mpr[=tiem moarte am`nat[. Pentru a ]mpr[=tia moarte
am`nat[ pornisem noi =i acum, =i-n timp ce Tilu= Dr[ghia
conducea ma=ina, c`nt`nd Bandera rosa, iar Radu Ceair
sughi\a la fiecare hop al drumului, mirosind o blan[ de c`ine
care-a dormit pe nisip, eu, ]nghesuit ]ntre Apostol =i Blida-
ru, care pu\eau a fum de buruieni, tr[geam ]n n[ri aburul
peltic de cafea care se strecura din bidonul lui Tilu= =i eram
]n punctul cel mai de sus al plopului, acolo unde dormea
Voichi\a =i l[s[m c`te-o frunz[ s[ cad[ ]n hamacul ei, =i
toate se a=terneau la col\uri ca modelele unui gherghef sl[vind
neprih[nirea astea por fi trandafiri, cel mai adesea
idealiza\i, f[r[ spini, dalii =i crizanteme mi=un`nd de profe\ia
mor\ii. Urcasem ]n plop =i amu\isem pentru c[ Voichi\a nu
era singur[, da, \inea ]n bra\e dilema fetelor c`nd ]nc[ n-au
istorie: ce s[ glorifice? ]nchipuirea sau refuzul? ceva care
sem[na a fi capul unui str[in culcat ]ntre \`\ele ei. Dar nu
era dec`t un pepene galben. Agasat[ de ]nt`rzierea mea,
Voichi\a spuse sup[rat[:
N-am avut r[bdare s[ te-a=tept. Am privit mun\ii, sin-
gur[.
Ai ref[cut din nou drumul fulgerat?!
De data asta mi-am adus aminte c[ la geamul c`rciumii
de la caban[ cre=teau, ]ntr-un uluc de lemn umplut cu p[m`nt,
licheni =i ferigi.
Numele b[iatului!
293
Nu-mi tr[dez tovar[=ii de defilare, Don Pablo. Spune-mi,
iarna, la =coal[, c`nd e ur`t ]n clas[, plumb, =i profesorul de
matematic[ scrie fantome cu creta pe tabl[, iar afar[ ninge
ca-n ziua c`nd se taie porcii pentru Cr[ciun, ce dor te sugrum[?
Mi-e dor s[ fie noapte =i s-aud cum sun[ v`ntul ]n
strugurii ]nz[pezi\i ai umbrarului din curtea noastr[.
Nu-i culege\i, toamna?
Niciodat[. Mai sunt pe lume, zice tata, =i p[s[rile cerului.
Ma=ina se t`ra ]ncet prin c`mpia plat[, rezistent[, cada-
veric[ sub luna care nu mai sem[na c-o g[leat[ de p`nz[
pentru ad[pat caii armatei; se amuza s[ fie, =i izbutea, falca
soldatului german f[r`mat[ de glon\ =i str`ns[ ]n fe=e n[cl[ite
de iod. Singurul loc unde ploua cu lun[ cald[ =i bun[, v[ratic[,
era plopul canadian. }n frunzele lui, v`ntul are c[deri =i
ascenden\e, d[ t`rcoale, trage cu urechea, e c`rcota=, se as-
cunde, b`rfe=te, insinueaz[ st[ri de gra\ie la m[rturisiri,
cl[de=te umbre, risipe=te roiuri de =oapte; de fapt nu =tii cu
siguran\[ dac[ ai dreptul s[ nume=ti v`nt acea dubl[ aler-
gare a frunzelor, o dat[ c[tre lun[, o dat[ c[tre ]ntuneric.
V`r`t[ ]n sacul de dormit, cu capul sprijinit pe picioa-
rele omului de z[pad[, m[ uitam ]n brazi, dup[ veveri\e.
+i mai aveai un sac cu tine, plin cu timp pierdut.
Aveam, zice Voichi\a, un termos cu ceai, patru buc[\i de
zah[r =i un baton de ciocolat[. Cineva, ]n p[dure, b[tea o toac[.
Din pricina asta n-ai auzit f`=`itul schiurilor. Acum, pe
hotare, dincolo de Balta-Alb[, sc`r\`ie cleios o c[ru\[. O auzi?
B[tr`nul s-a oprit la doi pa=i de mine, r[scolind z[pada
=i m-a ]ntrebat: e=ti tuberculoas[?,
}ntrebarea ai n[scocit-o acum, r`ndul trecut nu mi-ai
spus-o.
M[ aflam la vreo dou[ sute de metri mai jos de un
sanatoriu T.B.C. =i era firesc s[ m[ ]ntrebe a=a.
Numele b[iatului! Fiindc[ sunt convins c[ l-ai obligat
s[ se prezinte.
294
Se numea simplu: Don Pablo, supus spaniol sau por-
tughez. Oricum, de la \[rmul Atlanticului.
|[rmul portugal. }ns[ eu n-am fost niciodat[ ]n mun\i.
Nici eu n-am b[ut zeam[ de cucut[, dar =tiu precis c[
se moare din ea.
Dac[ nu e=ti tuberculoas[, te invit la Mare, eu de la
Mare sunt, pescuim cu undi\a, acum e cald acolo, la Mare,
timpul nu tri=eaz[, fiindc[ cel mai bine se simte el ]n pielea
M[rii, ]n munte se ]nt`mpl[ o mul\ime de lucruri oribile. Pe
Drumul reginei, adineauri, trecea o sanie cu c`ini ]mpu=ca\i,
v`n[torii n-au g[sit lupi, nici ur=i, c[prioare n-au voie =i-
atunci =i-au ]mpu=cat c`inii, ]ntre d`rele l[sate de t[lpicile
saniei, lucioase de-\i venea s[ te culci cu obrazul pe ele, stropi
de s`nge ro=u, o s[-l ling[ al\i c`ini, s`ngele curat mome=te,
mor\ii hr[nindu-=i fra\ii, s`ngele frumos afi=at e un tunel cu
zei care lunec[ ]n gura tuturor ]nfometa\ilor =i satur[, ]n
schimb, pescuitul e ]ndeletnicire nobil[.
O minciun[ cu mo\, Don Pablo, mi-o retez[ surd
Voichi\a, nici Marea n-ai v[zut-o!
Tilu= Dr[ghia fluier[, Radu Ceair fumeaz[ =i scuip[ cu
grea\[, lun[ =i ierburi, invariabil ierburi =i lun[, zumzetul
ma=inii le scutur[ de praf, ]mpov[r`ndu-le cu vuiet str[in.
Leon Apostol =i M[rg[rit Blidaru au adormit, imobili ca dou[
buc[\i de lut, lut sulfuros. Fac o mi=care smucit[, s[ m[
smulg dintre umerii lor =i jupoi cu unghia o zb`rcitur[ bol-
nav[ din ceafa timpului, drumul face multe coturi =i de fiecare
dat[ b[taia farurilor deplas`ndu-se brusc, parc[ mutat[ cu
m`na, obscuritatea ]mprumut[ chipul ofi\erului b[tr`n pe care
l-am executat cu dou[ s[pt[m`ni ]n urm[, acuzat de Tilu=
Dr[ghia c-a sucit capul unei muncitoare de la fabrica de \ig[ri
din R`mnic; ca s[ petreac[ =apte zile cu el la Mare, o pl[tise cu
o hain[ de astrahan, captur[ de r[zboi. La ochi arm! coman-
dase Tilu= =i b[tr`nul ]nc[ se mai str`mba datorit[ efortului
295
intens de-a-=i aminti peripe\iile fiec[rei zile. Luni =i mar\i
m-am zb[tut s[ cap[t autoriza\ii de-a p[trunde ]n zona Dob-
rogei, lucr[rile Canalului Dun[rea-Marea Neagr[ sunt secrete,
noroc c[ avea ea un frate ]n armat[ la Constan\a, miercuri
am pierdut ziua pe drum, joi am fost la b[iat la regiment,
vineri am luat pr`nzul la Cazino =i ne-am fotografiat sub
zborul pesc[ru=ilor, l-am rugat pe un domn care se plimba pe
falez[ s[ declan=eze el aparatul, \ineam s[ fiu cu fata la bra\,
apoi rezema\i de parapet, apoi cu Marea la picioare, pozi\ii
neghioabe, copil[re=ti, Marea-\i fur[ min\ile, domnul a fost
c`t se poate de amabil, dar la sf`r=it ne-a confiscat filmul =i,
bine]n\eles, n-am protestat, s`mb[ta, domnilor, at`t a fost
ziua noastr[, dar Marea se schimbase-n grajd, duhnea a r[scoal[
din ad`ncuri, ce hoit, zicea aia =i fugea s[ fumeze la chiuvet[
=i p`n[ la apusul soarelui n-a g[sit de cuviin\[ s[ se dezbrace
dec`t o dat[, zicea c[-i murd[rie s-o silesc s[-=i dea ultima
pic[tur[ de vlag[ ca s[ descheie un nasture, escroaca, putoare
tic[loas[, izola\i-m[, domnilor, dar cru\a\i-mi via\a, sunt un
b[tr`n trubadur, o Doamne, pariez c[ oricare dintre dumnea-
voastr[ ar fi pisat-o-n c[lc`ie, Marea al[turi =i ea simul`nd
boala.
+i tu, Voichi\a, cobor`nd din mun\i ]n gar[, la bufet
serveau \uic[ fiart[, ai dat o cea=c[ pe g`t. +i cineva a spus,
la caban[ e dans, =i-ai vrut s[ dans[m, i-am dat cabanierului
s[ ne p[streze sacul t[u de dormit ]n care ascunsesem dou[
veveri\e =i atunci s-au pus ]n v`nzare ilustrate pentru a fi
aleas[ regina balului. Am aruncat la b[taie to\i banii, inclu-
siv pe cei de tren.
Plus inelul cu c[su\[ de chihlimbar, Don Pablo.
Bine]n\eles c[ plus inelul cu c[su\[ de chihlimbar. C`nd
e=ti la munte merit[ s-o faci lat[. Dar ei au pus gheara pe
bani =i pe ilustrate =i au ales-o regin[ pe Veturia Domni\eanu,
=i eu te-am luat de m`n[ =i-am zis, s[ mergem, nenoroci\ii
296
[=tia ar fi ]n stare s[ scoat[ cu\itul dac[ i-a= lua la palme, iar
]ntr-un salon, =i de fa\[ cu femeile, b[rba\ii nu se bat, c`nd
se bat, dec`t cu pumnii. +i Veturia Domni\eanu a strigat
dup[ noi: O clip[, v[ rog, respecta\i regula jocului, sunt
regina balului =i am dreptul, care cine \i l-a conferit?
ai ]ntrebat tu, am dreptul s[-mi aleg partenerul pentru val-
sul reginei =i l-am ales pe prietenul t[u, vreau ca unul din
b[rba\ii [=tia unici =i stupizi s[ moar[ cinci minute, tu te-ai
dezghe\at =i ai zis du-te, =i un minut am dansat cu ea un
dans impun[tor =i ridicol =i presupun c[ [ia m[ tran=au ]n
g`nd, fiindc[ dansam foarte degajat, lu`ndu-=i fiecare por\ia
=i dumicatul lui, =i dup[ un minut Veturia Domni\eanu m-a
adus ]n bra\ele tale, mul\umesc domni=oar[, la mine a fost
numai ]n vizit[, continua\i ]mpreun[ valsul reginei, e un
cavaler perfect, hei, voi [ia de la bar, v-am pl[tit datoria,
dob`nzile =i impozitele, de-acum ]nainte s[ v[ ia dracu!
=i-am ie=it ]n z[pad[, dans`nd, =i din =leaht[ s-au desprins
patru in=i =i mi-au coco=at spinarea.
Am ajuns, strig[ Tilu= Dr[ghia. }mbr[ca\i uniformele,
lua\i-v[ armele, =i jos!
Eram ]n partea ml[=tinoas[ a altei b[l\i, Amara sau cam
a=a ceva, satul St[v[re=ti. O cas[ protejat[ de salc`mi, riguros
decupa\i de lun[. }n curte, ]ntre cuiburile de bumbac necules,
dou[zeci de li=i\e, cu aripile =i picioarele legate cu sfoar[.
Oho, ce-o s[ ne-ndop[m cu carne, o s[ facem ma\u
drug[! zise Leon Apostol sau M[rg[rit Blidaru.
Iar Radu Ceair, care se considera mult mai de=tept dec`t
to\i, spuse r[gu=it =i nemul\umit:
}n sens contrar, tovar[=e. }n sens contrar.
Cei doi pricepur[ c[ le amenda l[comia =i c[-i sfida, pen-
tru c[ Leon Apostol sau M[rg[rit Blidaru morm[i:
Freac[-te cu busuioc pe buze =i pe urm[ deschide gura.
L`ng[ u=[, pe treptele de c[r[mid[, sparte, roase, pline cu
frunze scuturate din p[rul cu furca str`ns[ ]n dou[ chingi de
297
fier, Tilu= Dr[ghia se opri =i ne f[cu aten\i la \ip[tul unor
p[s[ri:
Ploierii, le numi el. +i cu triste\e: Se duc, vas[zic[.
Apoi, ca =i cum ar fi dorit s[ transmit[ ceva confiden\ial:
Domnule general Cobzaru! Aprinde lampa, am venit la
]nt`lnire.
Sunt aici, domnule, r[zbi o voce derizorie, la spatele
nostru =i, de dup[ col\ul casei, se ivi un b[tr`n lung =i
uscat, ]n total acord cu vocea. V[ a=teptam =i ascultam ploierii.
Mai devreme s-au mi=cat turmele de oi, dincolo de balt[.
Clopotul berbecului suna resemnat.
Adic[? ]ntreb[ Tilu= Dr[ghia.
Anun\a o suprimare.
Tot nu-n\eleg.
Prevestea o execu\ie. Pentru c[, nu-i a=a, mi s-a stins
vara =i f[cu un gest cu m`na spre cer, u=or, ca s[ nu se
destrame. Toate s-au dispersat. Stelele.
}n clipa aia auzir[m distinct clopotele turmelor p[sc`nd
iarba spre Moldova. Acolo mai era ]nc[ ultima noapte de
var[, aici doar drojdia ei; de fapt, uit`ndu-m[ bine ]n jur, ]n
acest cotlon al b[l\ii Amara, g[seam ceea ce nu ]ncape nicio-
dat[ ]n cuprinsul verii: frig sleit, somn l`nced, mucegai r`ios.
}n cea\a de dinaintea zorilor, toat[ ]ntinderea avea o aparen\[
de mla=tin[ care st[ s[ ]nghe\e =i nu poate s-o fac[ din cauza
unui strat hidos de p`nz[ de p[ianjen, al unuia de linti\[ =i al
unuia de lipitori.
S[ intr[m ]n cas[, propuse Tilu= Dr[ghia.
}n[untru nu mai e nimic, am ]mp[r\it toate lucrurile la
\[rani, nici candela n-am p[strat-o. Iar ei, nu =tiu care =i nu
=tiu de ce, mi-au adus li=i\e. Ce arme sunt astea? ar[t[ spre
armele noastre, toate cu \eava retezat[, pe care Radu Ceair,
Leon Apostol, M[rg[rit Blidaru =i eu le \ineam sub bra\. Un
pluton de elit[, continu[ el, miroase numai a cea\[ din zori.
298
Domnule general, ]l ]ntrerupse Tilu= Dr[ghia, ia loc pe
butucul [sta, l`ng[ mine =i...
Mul\umesc.
...d[-mi lista grupului din R`mnic care pune la cale un
complot ]mpotriva regimului =i dup[ aia t[iem li=i\ele =i pe-
trecem. B[utura o dau eu.
Nu cunosc nici un grup care comploteaz[, domnule
locotenent. Li=i\ele s[ le m`nca\i cu garnitur[ de orez. Ore-
zul e o m`ncare de popot[, m[n`nci =i flec[re=ti, m`ncarea
flecarilor.
Ai fost la R`mnic =i-ai stat trei zile. Cu cine-ai angajat
discu\ii?
Cu Papan[ Gh. Ion, soldatul care mi-a fost ordonan\[.
Mi-a scris c[ ]ntr-o noapte a ie=it din pielea lui =i m-am dus
s[-l v[d.
+i a ie=it din nou din pielea lui?
Da. A ie=it cu oasele =i cu carnea, de i se vedeau venele
ca o sumedenie de sfori =i pielea i-a r[mas pe pat. Pe urm[
iar s-au adunat la loc, oase, carne =i piele. O minune de la
Dumnezeu.
Poate o dezertare de la Dumnezeu, suger[ Tilu= Dr[ghia.
Apoi, cu agilitate de pisic[: Ai fost la R`mnic ca s[ ]ncerci
s[-\i schimbi numele de familie?
Adev[rat, recunoscu generalul, am ]naintat tribuna-
lului o cerere ]n acest sens.
Cum vrei s[ te nume=ti?
Doris.
E un nume de fat[, dac[ nu m[-n=el.
Nu, domnule, replic[ generalul, e numele unui act su-
prem.
Opera\iunea Doris?
Mult mai ]nalt.
Numele urii?
299
Niciodat[.
Al uneltirii?
Nici at`t.
M[ nec[je=ti ]n ultimele dumitale clipe.
E numele care trece mai departe, domnilor. Mereu mai
departe. Asta-i tot.
Se scul[ =i se lipi cu spatele de uscior.
Generalul Doris e gata, domnilor. Doris e numele fetei pe
care am salvat-o de la ]nec, pe Dun[re. Trage\i, nemernicilor!
Tilu= Dr[ghia f[cu un salt spre el =i-i strig[ ]n obraz:
Min\i, generale. E un nume de t`rf[.
+i eu ]n g`nd: Domnule general, nu v[ speria\i, aptitudi-
nile noastre de uciga=i se opresc aici, niciodat[ n-am tras, e
jocul lui Tilu= Dr[ghia, s[ ]mpr[=tiem moarte am`nat[, de
altfel nici n-aveam gloan\e, pe to\i v[ ]mpingem la zid =i-
acolo capitula\i de fric[, acum dou[ s[pt[m`ni a capitulat
colonelul trubadur, acum o lun[ au capitulat patru \[rani,
ast[ noapte e r`ndul dumneavoastr[ dar era prea t`rziu,
evoluasem f[r[ s[ bag de seam[ sau sor\ii m[ ajutaser[ prea
mult, fiindc[ Tilu= Dr[ghia ne anun\[ sec:
A murit.
}n glasul lui oscila regretul impur nu trebuia! =i
transcrierea absurdului: se ]nt`mpl[ c`nd nu te-a=tep\i.
Hai, Don Pablo, zise Tilu=, s[ ne c[r[m p`n[ nu co-
boar[ musca pe el.
}n ma=in[ m[ a=ez[ ]n dreapta lui:
Caut[ s[ ui\i c[ [la a murit, huiduindu-ne. Sau =i mai
bine, caut[ s[ ui\i c[ l-ai v[zut vreodat[.
+i, bu=indu-m[ cu um[rul:
Unde-ai fost ]n noaptea asta?
Am fost s[ fac rost de ni=te carne. Prive=te, cinci perechi
de li=i\e.
Bun r[spuns. Perfect. +tii s[ te fere=ti de p[timire.
300
O atitudine aproape identic[ am adoptat =i fa\[ de Voichi\a
C[lin, care m[ a=tepta la prepeleac.
Unde-i iedul t[u, Don Pablo?
L-a m`ncat lupul.
Adu-l. Am chef s[-l trag de limb[.
E t`rziu, mijesc zorile.
Vreau s[ =tiu: ce s-a ]nt`mplat cu tine?
Am stat pe r[zor s-ascult cum sun[ sipica sub v`nt,
apoi am prins li=i\e, apoi am fost la bostana [lora din Ibrianu.
Ai izbutit s[ =terpele=ti pepenele cu ghimpi de lemn!
b[tu din palme Voichi\a.
L-a ridicat, ]naintea mea, o comisie de ingineri agronomi.
N-aveai dreptul s-ascul\i singur sipica.
}n sat la Ibrianu, ieri la pr`nz a ap[rut o trompet[ care
c`nta singur[. S-a oprit pe maidanul de l`ng[ prim[rie =i a
c`ntat timp de-un sfert de or[.
Ai stat de vorb[ cu oameni care au v[zut-o?
Dormeau. Dar am stat de vorb[ cu prietenii lor.
Don Pablo, zise Voichi\a, m-ai min\it timp de-o var[ =i
te-am iertat. Dar n-am s[ te iert niciodat[ c[ i-ai dat Turlei
iedul pe care-l iubeam.
Scul`ndu-se, cobor] din prepeleac =i porni pe c[rare spre
alt[ respira\ie de timp, spre alt plop, poate mai flexibil, poate
mai obtuz cei sechestra\i ]n m`nie, cei ini\ia\i ]n zborul
plec[rilor, Voichi\a-Veturia lunii, Turla cocorilor =i, laolalt[
cu ele, ]ntr-un subtil dezastru, Doris a bulboanelor, domnule
general, =i sentimentul c[ po\i fi p`inea c`inilor =i schel[l[itul
unei p[duri...
...T`rziu, la sf`r=itul lui octombrie, am primit o scrisoare
de la ea. Ca s-o citesc, trebuia s[ fiu singur. Am ie=it ]n strad[
=i: Pablo, am fost dou[ zile acas[, s`mb[t[ =i duminic[, ]nso\it[
de o coleg[ care a dormit acum pentru prima oar[ ]nr-un sat.
Am dus-o =i la plopul din linia viilor. Nu m-a crezut c[, vara,
301
dorm ]ntr-un hamac legat de crengile din v`rf. }n timp ce noi
eram ]n c`mpie, o trompet[ a ap[rut ]n mijlocul satului =i a
c`ntat valsuri, un sfert de or[. P[cat c[ to\i oamenii
cobor`ser[ pe vechiul drum al Br[ilei, ca s[ salute o caravan[
ciclist[. A v[zut-o numai un b[iat de cinci ani. Prin urmare,
Don Pablo, am rostit cu glas tare numele altor monumente:
Bastille, Hotel de Ville,Tour St. Jacques, Louvre, Bourse...
Domnule, nu te sup[ra, e=ti elev?
O \iganc[ t`n[r[ care vindea scatii =i peru=i din material
plastic.
Am un b[iat =i vreau s[-l ]nscriu la =coala unde se fac
mini=tri, pe ce strad[-i aia?
...St. Vincent de Paul, Sacr-Coeur =i Voichi\a-Ve-
turia oprea aici =irul monumentelor de pe Rive droite, fr`ng`nd
abil =i definitiv catargul ultimei ]mp[c[ri, ab[t`ndu-l departe,
mereu mai departe.
303
REFERIN|E CRITICE
304
Erzu, care se t`r[sc url`nd lupe=te ]n noaptea cu atmosfer[ sufocant[,
presim\indu-=i sf`r=itul) sau sinistre (ca ]n Luna, ca o limb[ de c`ine),
candide (Iarb[ v`n[t[) sau febrile (Var[ buimac[), ]n situa\ii ce le
impun ]ns[ prin raporturile social-etice ]n care sunt cuprin=i o cenzur[
exterioar[, dramatic[ =i lucid[, F[nu= Neagu =i-a dob`ndit o formul[
epic[ proprie u=or recognoscibil[. Romantismul s[u este unul de substan-
\[, cadrul teribil ]n care se manifest[ gesticula\ia crud[ a fanteziei
autorului nu dep[=e=te ]ns[ niciodat[ limita unei realit[\i obiective
atent fixat[ pe coordonatele ]nalte ale semnifica\iilor umane majore.
La acest nivel se ]mpline=te proza reprezentativ[ pentru ceea ce numim
viziunea epic[ a lui F[nu= Neagu.
Mi s-a p[rut... a putea deslu=i ]n noile povestiri ale lui F[nu= Neagu
o seam[ de tr[s[turi pe care scrisul s[u mai vechi, cu ]nclinarea lui
binecunoscut[ spre violen\a colorat[, le ascundea sau ajungea s[ le
mistifice. Tr[s[turile acestea sunt, desigur, ale scriitorului, ]mprumu-
tate =i lumii sale, acestei Balcanii care se profileaz[ tot mai mult,
]mpotriva oric[rei a=tept[ri, ca un \inut cvasitolstoian al pasivit[\ii =i
a=tept[rii. Din aceast[ past[ magmatic[ fusese modelat =i Ion Mohrea-
nu, personajul-victim[ din }ngerul a strigat..., dar materialul folosit a
fost, pesemne, din cale afar[ de inform, statuia nu s-a ]nchegat. Poves-
tirile de acum... nu propun at`t profiluri..., c`t st[ri, st[ri de lucruri,
de spirit, de atmosfer[, dispozi\ii, atitudini. Spectacolul preferat e
e=ecul, iar reac\ia caracteristic[ personajelor e de ap[rare, de c[utare a
unui modus vivendi cu n[pasta sau de pl`ns interior, uneori sub masca
unei asperit[\i care nu ]n=eal[. Sau a ingenuit[\ii.
Cornel REGMAN, De la imperfect la mai pu\in ca perfect, Bucure=ti,
Editura Eminescu, 1987, p. 4041.
307
BIBLIOTECA +COLARULUI
AU AP{RUT:
}N CURS DE APARI|IE:
}N PREG{TIRE:
Reprezentan\e ]n Rom`nia:
311
F[nu= Neagu
ZEUL PLOII
Nuvele
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 13,65. Coli editoriale: 12,87. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ LITERA
str. B. P. Hasdeu nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Procesare computerizat[: LITERA
Corector: Elena Bivol
Redactor de carte: Ion Ciocanu
Director fondator: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr. .
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i
312