F[nu= Neagu

ZEUL PLOII
Nuvele

LITERA
Chi=in[u 1997
CZU 859.032
N 31
Coperta: Isai C`rmu

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost reproduse dup[:

F [ n u = N e a g u , }n v[paia lunii (Editura Albatros,
Bucure=ti, 1988) =i F [ n u = N e a g u , Dincolo de nisi-
puri (Editura Porto-Franco, Gala\i, 1994).

Editura ]=i exprim[ =i pe aceast[ cale

gratitudinea pentru asentimentul autorului
de a publica prezentul volum neremunerat.

ISBN 9975-904-36-X LITERA, 1997

2
 TABEL CRONOLOGIC

1932 5 aprilie Se na=te prozatorul F[nu= Neagu, ]n Gr[di=tea-de-Sus,

jude\ul Br[ila, ]ntr-o familie de \[rani.
19391944 Urmeaz[ =coala primar[ ]n satul natal.
19441948 Se ]nscrie la Liceul militar din Ia=i, pe care ]l continu[ trei
ani la C`mpulung Muscel, pentru ca s[-l absolveasc[ ]n 1948 tot
la Ia=i.
19491951 Frecventeaz[ +coala pedagogic[ nr. 2 din Bucure=ti.
19511952 Se transfer[ la +coala pedagogic[ Costache Negri din Gala\i,
pe care o absolve=te ]n 1952.
19521953 Se num[r[ printre cursan\ii +colii de literatur[ Mihai
Eminescu.
19531954 Pred[ ca profesor suplinitor la +coala general[ din comuna
Largu, raionul F[urei, regiunea Gala\i.
19541957 Urmeaz[ Facultatea de Filologie din Bucure=ti, pe care n-o
termin[.
Redactor la Sc`nteia tineretului (19541956). Debuteaz[ cu
povestirea Du=man cu lumea, ]n 1954, ]n revista T`n[rul scrii-
tor.
1959 Debut editorial cu volumul de povestiri Ningea ]n B[r[gan, cu
care se impune de la ]nceput ca un talent puternic, din familia
prozatorilor Mihail Sadoveanu =i Panait Istrati. Volumul va fi
retip[rit ]n 1954 cu unele adaosuri sub titlul Cantonul p[r[sit =i
va primi Premiul Uniunii Scriitorilor. Marian Popa consi-der[
3
 c[ volumul fixeaz[ un univers tematic =i uman circum-scris ]n
zona danubian[ a unui B[r[gan inedit, romantizat prin alegerea
subiectelor =i rezolvarea unor conflicte dure =i violente.
1960 Public[ Somnul de la amiaz[.
1962 }i apare Dincolo de nisipuri.
1967 Public[ Vara buimac[, volum care, dup[ Marian Popa, reprezint[
un salt de calitate ]n expresie.
1968 Apare primul roman semnat de F[nu= Neagu, }ngerul a strigat,
roman considerat evenimentul editorial al anului.
1972 Ies de sub tipar }n v[paia lunii =i primul volum de publicistic[
Cronici de carnaval.
1977 Apare al doilea roman al lui F[nu= Neagu, la care a lucrat timp
]ndelungat, cizel`nd fiecare metafor[, fiecare fraz[, Frumo=ii
nebuni ai marilor ora=e. Romanul e primit cu r[ceal[ de
oficialit[\ile politice ale vremii, datorit[ aluziilor f[cute la
preocup[rile Securit[\ii, dar cu entuziasm de critica literar[, fi-
ind premiat de Uniunea Scriitorilor.
Public[ al doilea volum de publicistic[, Cronici afurisite, str`ng`nd
laolalt[ tabletele semnate ]n rubricile de sport pe care le-a sus\inut
]n Sc`nteia tineretului =i Luceaf[rul. I se joac[ Scoica de
lemn la Teatrul Nottara.
1979 Apare Cartea cu prieteni.
1981 Public[ Insomnii de m[tase.
1985 }i apare A doua carte cu prieteni. I se joac[ a doua pies[ de teatru,
Echipa de zgomote, premiat[ de Uniunea Scriitorilor, la Teatrul
Majestic. Teatrul Na\ional ]i pune ]n scen[ Olelie.
1987 }nc[ un volum de publicistic[: }nt`mpl[ri aiurea =i c[l[torii oranj.
1988 Apare al treilea roman cu semn[tura lui F[nu= Neagu: Scaunul
singur[t[\ii.
1990 Devine directorul s[pt[m`nalului |ara, public`nd ]n fiecare
num[r, pe prima pagin[, o tablet[.

4
1991 Reia, ]mpreun[ cu Valeriu Cristea, Eugen Simion =i Marin Sores-
cu, revista Literatorul.
1993 I se joac[, la Teatrul Na\ional Bucure=ti =i la Teatrul Na\ional
Timi=oara, piesa Casa de la miezul nop\ii sau Paia\a sose=te la
timp, pies[ premiat[ de Uniunea Scriitorilor.
1993 noiembrie Devine membru corespondent al Academiei Rom`ne.
1993 decembrie Este numit director general al Teatrului Na\ional I. L.
Caragiale, Bucure=ti.
1993 F[nu= Neagu, autorul a zece scenarii de film, joac[ unul din cele
mai stranii roluri, ]n filmul Crucea de piatr[, scenariu Titus
Popovici, regia Andrei Blaier. Ca actor a debutat ]n filmul Casa
de la miezul nop\ii.
1994 O carte de nuvele relu`nd titlul mai vechi Dincolo de nisipuri
]i apare la Gala\i, ]n Editura Porto-Franco.

5
 NINGEA }N B{R{GAN
(Olelie)

}n anul 1949, ]n ziua de L[sata-secului, Chivu C[p[l[u s-a

sculat t`rziu. Dormise somn greu, de plumb, din pricin[ c[
seara se ]mb[tase cu dasc[lul satului p`n[ la nesim\ire.
Dasc[lul se ab[tuse pe la el s[-i spun[ c[ popa R[g[lie se
a\ine s[-i fac[ v`nt din consiliul parohial, fiindc[ i-a ajuns la
ureche c[ Onic[, b[iatul cel mic al lui C[p[l[u, tr[ie=te cu
Vica, nevasta lui Babalete. Mai r[u ca p[g`nii, Doamne fere=te!
De=tept`ndu-se, C[p[l[u a dat iar pe g`t o mo=oaic[ de vin
cui pe cui se scoate =i a strigat dup[ feciori s[-i judece
ca pe ho\ii de cai, dar nu era nici unul pe-aproape. Se g`ndea,
]n vreme ce-=i tr[gea cizmele ]n picioare, c[ vorbele ce se
v`nturau prin lume nu erau lipsite cu totul de adev[r. Ba-
balete, slab de minte de la na=tere, nu g[sise femeie dec`t
]ntr-un sat la patruzeci de kilometri de Suligatu. Vica nu-l
pl[cuse, dup[ cum nu-l pl[cuse nici o fat[ de prin ]mprejurimi,
dar avea un copil din flori o batjocorise, pe c`nd se afla la
plug, singur[, prim[vara, unu Ciungu lui Pavalete, om cu
trei copii, acum mucezea la ]nchisoare =i taic[-su o sili,
pis`nd-o ]n b[t[i, s[ se duc[ dup[ b[iatul cel mare al lui
C[p[l[u. Alde C[p[l[u a adus-o cu sania ]ntr-o noapte, dup[
Boboteaz[. La o s[pt[m`n[ dup[ ce-a venit la ei, i-a murit
copilul =i n-a vrut s[-l mai primeasc[ pe Babalete ]n pat, ]l
punea s[ doarm[ pe jos, l`ng[ sob[. Nu era cununat[ cu
Babalete, C[p[l[u vroia s-o \in[ a=a o lun[, s-o vad[ cum se
6
poart[ =i c`t ]i poate capul =i pe urm[ s[ fac[ formele la
Comitetul provizoriu.
E cu ochi =i cu spr`ncene de ce s-a ]ndr[cit a=a muierea,
]=i zise C[p[l[u ]n ziua de L[sata-secului, =i ie=i ]n prag,
unde v[zu c[ viscolul, pornit ]nainte de miezul nop\ii, se
]nte\ise. Gardul de m[r[cini de la livad[ fusese aruncat peste
cote\ul c`inelui din coasta porumbarului. Magazia, grajdul =i
perdeaua oilor aproape c[ nu se mai vedeau; v`ntul le ]nf[=a
]n scutece albe.
Cu fa\a ascuns[ ]n gulerul cojocului, C[p[l[u intr[ ]n
troianul din fa\a u=ii, afund`ndu-se ]n el ca ]ntr-o gr[mad[
de pleav[ =i trecu la buc[t[rie, unde Nadoleanca, ]ntr-o ro-
chie de barhet p[tat[ de sosuri =i unsori, f[cea preg[tiri pen-
tru petrecerea de la noapte cu finii =i cumetrii.
C[p[l[u cununase =i botezase ]n fiecare an, deoarece pent-
ru un na= o cununie sau un botez e o nimica toat[, ce cheltuie=te
]n zilele nun\ii scoate mai t`rziu cu v`rf =i ]ndesat, fiindc[ ]n
Suligatu e obiceiul din b[tr`ni, ca de s[rb[torile mai ]nsem-
nate de peste an, finii s[ vie cu plocoane la na= zece
perechi de g[ini =i trei de curci ]n tot anul, plus carpetele =i
ti=laiferele ce se dau pe colac de L[sata-secului, de Pa=ti =i de
Cr[ciun.
+i-apoi C[p[l[u era om cu stare =i nu refuza pe nimeni.
Bine c[ te-ai sculat, ]i zise femeia c`nd ]l v[zu ]n pragul
buc[t[riei. S-aduc s[-mi tai curcanul. Am fiert ap[ s[-l ju-
mulesc, dar n-am g[sit pe nimeni s[ mi-l taie.
Vorbind, Nadoleanca se aplec[ =i zv`rli un lemn ]n foc.
Era b[tr`n[, m[run\ic[, groas[, cu fa\a tuciurie. Pe v`rful
nasului ]i at`rna un neg c`t bobul de fasole.
Da alde fii-tu unde sunt? ]ntreb[ C[p[l[u. Au plecat s[
v`nture satul =i vin disear[ la petrecere?!... Sigur, urm[ el,
pufnind pe n[ri, la treab[ ne ]ndemn[m mai greu, dar la b[utur[
ne a=ez[m ]n capul mesei =i nu ne mai scoal[ omul nici cu parul.
7
 Era limpede ca lumina zilei c[ pe C[p[l[u ]l r`ma la inim[ s[
fac[ scandal. A=a-i el dup[ b[utur[, ]l r`c`ie grea\a la lingu-
ric[, se g`ndi Nadoleanca =i, cum f[cuse toat[ via\a ei c`nd
b[rbat-s[u se g[sea ]n toane rele, a=tepta resemnat[, cu umerii
c[zu\i, ploaia de ]njur[turi =i bruftuiala ce trebuia s[ urmeze.
N-auzi ce zic, se r[sti C[p[l[u, unde-s b[ie\ii?
Onic[, r[spunse Nadoleanca, e plecat la g`rl[ s[ sparg[
dou[ copci de ghea\[ =i s[ bage minciogul. Poate-i pic[ vreun
baboia=. Iar cel[lalt e afar[, bu=e=te ]ntr-o buturug[.
Dac[ e afar[, de ce nu l-ai chemat pe el s[-\i taie
curcanul?
Nu vrea. Zice c[-i e mil[.
Mil[? Bine, dau eu ochii cu el. }i ar[t eu ce e aia mil[! Te
pomene=ti c[ tot din mil[ ]l las[ pe Onic[ s[ se \ie dup[ Vica.
Nadoleanca p[li. }n\elese de unde vine sup[rarea lui C[p[l[u
=i se g`ndi cu groaz[ la clipa c`nd Onic[, pe care-l iubea mai
mult dec`t orice pe lume, va da ochii cu taic[-su. F[r[ s[
scoat[ o vorb[, se ]nfofoli ]n grab[ cu e=arfa de l`n[, ie=i ]n
viscol =i se ]ntoarse \in`nd ]n bra\e curcanul pe care-l ]ndopau
de dou[ s[pt[m`ni cu gr[un\e =i m[m[lig[ cald[.
C[p[l[u lu[ pas[rea, o ]ntinse cu g`tul pe prag =i repezi
topori=ca ]ndesat, cu sete. S`ngele \`=ni, stropind pervazul
u=ii =i peretele.
Cheam-o pe Vica s[ r[zuie s`ngele, zise omul, =i vede\i,
nu risipi\i fulgii, c[ v[ trebuie s[ umple\i perne.
C`nd se aplecase, ]l cuprinsese dintr-o dat[ un val de
ame\eal[. Buza de jos, r[sfr`nt[, scrijelat[ de brici, ]i tre-
mura b[tr`ne=te.
Nici Vica nu era acas[. Plecase cu Onic[ la r`u s[-l ajute.
C[p[l[u ]=i ciupi musta\a nervos, cu dou[ degete. Era ]nalt,
ciol[nos, cu obrajii surpa\i =i cu ochii verzi, ]nfunda\i.
Zi a=a, s-a dus s[-l ajute pe Onic[, f[cu el str`mb`ndu-se.
Da de ce nu-l ajut[ pe Babalete, a?! Tu, c[p[\`n[ seac[ ce e=ti,
8
nu vezi c[ putoarea numai dup[ Onic[ se \ine! Am adunat-o
dup[ drumuri =i acum ne face de r`sul lumii. Ce zici dac-o
fac pachet =i-o trimit la tat-su, plocon de L[sata-secului?
Nadoleanca t[cea. C[p[l[u, se vedea bine, o provocase, ]n
n[dejdea c[ ea o s[ scape o vorb[ ]n ap[rarea lui Onic[ sau a
Vic[i, ca s[-=i verse apoi tot n[duful ]n spinarea ei. B[nuia c[
Nadoleanca o ]ndr[gise pe Vica, fiindc[ o ]ndr[gise =i Onic[.
Dar v[z`nd-o c[ nu deschide gura, C[p[l[u c[ut[ o lingur[
=i se apuc[ s[ leorp[ie lacom ciorb[ r[mas[ de ieri.
}n clipa aceea intr[ Babalete, aduc`nd lemne pentru foc.
Urechile-i mari, c`t foaia de lipan, nu-i ]nc[peau ]n c[ciul[.
De mult ce =ezuse ]n viscol, scutura mereu din cap ca un cal
neh[\uit, care se munce=te s[ lepede c[pi\eaua. Era lung,
mult mai lung dec`t taic[-su, lat ]n spete, v`rtos =i avea gura
larg[, iar m`inile musculoase ]i at`rnau p`n[ la genunchi.
M[, ]l ]ntreb[ C[p[l[u, =tii unde \i-e muierea? +tii, sau
nu =tii?
Babalete nu-i r[spunse. Se a=ez[ pe un scaun =i apuc[ ]n
palme talpa unei cizme pe care o crestase cu toporul.
S-a rupt, sc`nci el cu voce groas[, smucindu-=i ]ntruna
laba. Am sc[pat toporul ]n ea =i s-a rupt.
Of, c[ prost te-a mai f[cut m[-ta! ]i zise C[p[l[u. Nu
e=ti bun de nimic. C`rp[, asta e=ti! Du-te, m[, la g`rl[,
acolo-i muierea ta, ]nfige-i bine m`na ]n ceaf[ =i bag-o cu
capul ]n copc[. S[-i dai drumul c`nd se face \ifoaie de ap[.
Crez`nd c[ a=a o s[-l domoleasc[ pe C[p[l[u, Nadoleanca
]l lu[ pe Babalete de m`n[ =i-l ]mpinse bini=or pe u=[ afar[.
Ispr[ve=te buturuga, dragul mamei! }mi trebuie lemne...
Sigur, s[ri C[p[l[u, trimite-l ]n viscol, d[-l afar[ c[-i
prost. Las[-l s[ degere, Babaletele!
}l chema Ni\[, dar ]i ziceau =i-n cas[ Babalete, fiindc[ a=a-
l poreclise satul.
Peste pu\in, s[tul =i u=urat de damful be\iei, C[p[l[u trecu
=i el ]n curte s[ ]ngrijeasc[ de vite. D[du gr[un\e oilor ]ntr-un
9
uluc de lemn, le pip[i pe p`ntece pe cele ce a=teptau s[ fete,
socotind c`te zile o s[ mai treac[ p`n[ le-o sosi sorocul, =i
aduse de pe rampa magaziei o furc[ de salc`m, lung[ de un
st`njen =i jum[tate, cu care ]ncerc[ s[ ridice gardul livezii
d[r`mat de v`nt. Dar orice f[cea era cu g`ndul numai la
Onic[ =i la Vica, =i furi=a priviri spre vrani\[, spre poarta cea
mare care se deschide pe o roat[ de fier, s[-i vad[ c`nd se
]ntorc de la r`u.
Lui C[p[l[u ]i pl[cea s[ cread[, =i la asta se g`ndea acum,
c[ lumea din sat ]l respect[ pentru virtute. Nu se ]ndoia c[
[sta era darul cu care-l ]nvrednicise Dumnezeu de la na=tere
=i a-l ar[ta satului despuiat de virtute, ca pe-un =tiulete de
porumb trecut prin machin[, cum vroia s[ fac[ popa R[d[lie,
era ca =i cum i-ar fi dat br`nci de pe malul g`rlii. +i de ce?
Fiindc[ Onic[ s-a ]ncurcat cu Vica, cu femeia pe care el i-o
h[r[zise lui Babalete, =i pe care-o alesese anume cu copil din
flori, s[ fie mereu sub porunca lui =i s[ nu cr`cneasc[ la
munc[. Ei nu, ]=i zise C[p[l[u, ast[zi or s[ vad[ c[ =i-au
f[cut de dragoste cu buruieni de ur`t. Trecuse multe cu
vederea muierii [steia tinere: o l[sase s[ mearg[ s[ c`nte la
c[minul cultural, ca s[ nu zic[ lumea c[ se ]mpotrive=te noii
or`nduiri, o l[sa =i duminica s[ ca=te gura cu vecinele la
conferin\ele pe care le \ineau ]nv[\[torii sau vreun inginer
venit de la ora=, dar acum, gata, sosise timpul s[ pun[
r`nduial[ ]n casa lui.
Tocmai c`nd cugeta astfel, Vica, albit[ de viscol, intr[
fuga ]n curte, cu minciogul ]ntr-o m`n[ =i cu t`rn[copul ]n
cealalt[, ocoli f`nt`na cu colacul ]ngro=at de ghea\[ =i pieri
]n buc[t[rie. C[p[l[u nu p[r[si lucrul numaidec`t, ]nt`rzie
clipa r[fuielii, p`n[ ce Vica avea s[ se dezmor\easc[.
Intr`nd ]n buc[t[rie, Vica ]mbr[\i=[ soba =i-o rug[ pe Na-
doleanca s[-i descheie cureaua cu care se ]ncinsese peste co-
joc.
10
 Aoleo, zise ea d`rd`ind, e un spulber devale la g`rl[ c[
te d[ peste cap. Dac[ nu era Onic[ s[ m-ajute, n-a= mai fi
urcat vadul niciodat[, ]n\epeneam acolo.
Unde-i el acum? ]ntreb[ Nadoleanca speriat[.
Cine? Onic[? S-a dus pe maidanul din dosul morii, s[
dea c`inii ]n juj[u... N-am f[cut nimic, s[ =tii, n-am prins
nici o coad[ de pe=te.
Slav[ Domnului, r[sufl[ u=urat[ Nadoleanca, bine c[
n-a venit. Tat-su umbl[ s[-l fr`ng[ ]n b[t[i...
Vorbind, b[tr`na r`c`ia cu unghia pe geam s[ se uite ]n
curte.
+i tu, urm[ ea, fere=te-te s[ dai ochii cu Chivu. E foc =i
par[. Du-te ]n odaia voastr[ =i ]ncuie-te acolo, c[ e jurat s[
nu te lase teaf[r[. Du-te repede, p`n[ nu prinde de veste c[
te-ai ]ntors.
Bine, m[ duc, r[spunse Vica.
+i mai ]nainte ca Nadoleanca s[ se poat[ ]mpotrivi, ]i prinse
capul ]n palme, privind-o o clip[ ]n ochi, luminos, cu dragoste
=i recuno=tin\[, apoi o s[rut[ pe obraz, \oc[it, =i se repezi la
u=[.
Era ]ns[ prea t`rziu. C[p[l[u se =i afla ]n prag =i, c`nd
Vica ]ncerca s[ se furi=eze pe l`ng[ el, ]i puse m`na ]n piept
=i-o arunc[ pe pat.
Ce ai, bre, strig[ femeia, ai ]nnebunit? =i s[ri ]n picioare,
tremur`nd de ]ncordare.
Ochii ei alba=tri, ]nv[p[ia\i de clocotul s`ngelui, sc[p[rau,
sc`nteind du=m[nos. Avea obrajii ]mbujora\i de ger =i de sub
broboada de l`n[, adus[ pe dup[ umeri =i legat[ la spate, ]i
sc[pase o =uvi\[ din p[rul blond, care i se lipise de frunte. Nu
se temea de C[p[l[u. }ndurase prea multe b[t[i de la taic[-su
ca s[-i mai fie fric[ de unul care-i arat[ pumnul. +i-apoi n-
avusese niciodat[ respect fa\[ de C[p[l[u. }=i d[duse seama
din prima zi c[ at`t c`t va sta ]n gospod[ria C[p[l[ilor nu va
fi dec`t o vit[ de povar[.
11
 Nebun, zici? f[cu C[p[l[u. Tu-\i luna =i ]n[l\area m[-ti!
Sunt eu nebun c[ te ]ntinzi tu cu Onic[ =i pe Babalete ]l culci
noapte de noapte pe jos, l`ng[ sob[?! Ei, s[ =tii, am s[ te
judec ast[zi ca pe Isus Cristos!
Chivule, ]ndr[zni Nadoleanca, cu glas rug[tor, mai
]ncet, c[te-aud vecinii, omule. Of, Doamne-Dumnezeule, ]n
casa asta nu e chip s[ treac[ o zi f[r[ scandal!
M-aud vecinii? ]i ]ntoarse C[p[l[u vorba. Nu z[u, \i-e
ru=ine de vecini?! Ei bine, ie=i afar[ =i ia-l la goan[ dac[ e
vreunul s[ stea sub gard... =i-i d[du br`nci pe u=[, cu at`ta
putere, ]nc`t b[tr`na c[zu mototol dincolo de prag.
Vica sim\ea c[ se ]n[bu=e. F[cu un pas ]nainte =i-i strig[
lui C[p[l[u ]n nas:
Judec[-m[, hai, judec[-m[, c[ bun[ tov[r[=ie am mai
f[cut eu cu Babalete al dumitale. Eu am b[gat boii =i el
plugul. Alta mai proast[ nu g[seai.
Ia te uit[, neru=inata, ce vorbe-i ies din gur[! f[cu
C[p[l[u l[rgind bra\ele =i rotind capul s[ ia de martori pere\ii,
tavanul ]nnegrit de fum =i, dincolo de el, cerul.
}n aceea=i clip[, pe nea=teptate, Vica ]l ]mpinse cu cotul ]n
coaste =i-=i f[cu loc s-o =terag[ afar[, s[ fug[ s[ se ]nchid[
]n odaie. At`ta ]ndr[zneal[ =i s`nge rece ]l uluir[ pe C[p[l[u,
]nc`t o vreme ]n\epeni cu bra\ele pe jum[tate ridicate ]n aer,
cu ochii holba\i =i gura c[scat[. A=a ceva nu se mai pomenise
]n casa lui.
O omor, strig[ el =i se repezi furios pe urmele femeii,
dar la u=[ se ]mpiedic[ de Nadoleanca, ghemuit[ l`ng[ prag,
ca o pas[re neagr[ dobor`t[ de v`nt.
Uit[ de Vica =i se n[pusti asupra nevesti-si. O ]n=f[c[ de
umeri =i o izbi de perete s[-i sar[ din\ii din gur[, strig`nd ca
scos din min\i:
Adun[-i boarfele =i arunc-o ]n drum cu ele! S[ plece din
casa mea! S[ n-o mai v[d aici!
12
 B[tr`na, n[ucit[, da ]ntruna din cap c[ a=a va face. Limba
nu =i-o putea mi=ca. O sim\ea ]n gur[ ca pe o bucat[ de lemn.
De spaim[ se f[cuse =i mai mic[ dec`t era.
}n cele din urm[ C[p[l[u ]i d[du drumul, se ]ntoarse ]n
buc[t[rie, lu[ o mo=oaic[ =i cobor] ]n pivni\[ s[ scoat[ vin.
Ca s[ se lini=teasc[ avea nevoie s[ bea. Cobor`nd, d[du peste
Babalete, lungit pe jos, sug`nd la canea. C[p[l[u ]nc[lec[ pe
pieptul lui =i-l b[tu p`n[ obosi.
Onic[ era pe maidanul din dosul morii =i habar n-avea
despre cele ce se petreceau acas[.
De L[sata-secului, ]n Suligatu, ca =i ]n multe sate din
B[r[gan, e obiceiul s[ se dea c`inii ]n juj[u, iar noaptea s[ se
aprind[ focuri pe movile =i fl[c[ii s[ strige olelie, s[ strige
adic[ numele fetelor r[mase nem[ritate =i s[ spun[ lumii ce
bete=uguri au. Pe alocuri nu sunt iertate nici femeile cu b[rbat,
b[nuite c[ ar c[lca str`mb.
}n anul acela, pre=edintele Comitetului provizoriu, care ]n
tinere\e slujise la st`na unui mocan bogat unde ]ndr[gise
c`inii, afi=ase ]nc[ din primele zile ale lunii februarie un
anun\ ]n r[sp`ntia satului:
A se da c`inii ]n juj[u este un obicei barbar care nu mai
]ncadreaz[. Cine ]l \ine mai departe se amendeaz[ cu lei 25
(dou[zeci =i cinci). Banii se vars[ pentru construirea c[minului
cultural cel nou.
Onic[ =i D[nil[ Bi=, prietenul lui cel mai bun, nelipsi\i ]n
fiecare an de L[sata-secului de pe maidanul din dosul morii,
citind anun\ul cu pricina, au f[cut rost de bani =i au pl[tit,
asta ca s[ nu le pun[ nimeni be\e ]n roate mai t`rziu. Onic[
mai n-ar fi pl[tit, dar a f[cut-o silit de Bi=.
M[, i-a zis Bi=, e=ti fl[c[u sau ce mama dracului?!
Scoate =i pl[te=te!
Iar ]n s[pt[m`na urm[toare, au momit am`ndoi cu m[m[lig[
cald[ =apte javre, pe care le-au ]nchis ]ntr-un =opron ruinat
13
din apropierea locului unde aveau s[ fie chinuite, spre
desf[tarea adun[turii de gur[-casc[.
}nainte de pr`nz, c`nd Onic[ ajunse la col\ul gardului ce
desparte curtea morii de livada de cai=i a dasc[lului, ]n jurul
salc`mului pletos din mijlocul maidanului, \op[iau r`z`nd
vreo zece fl[c[i. O spuz[ de copii, ]nvine\i\i de frig, se roteau
pe l`ng[ ei, aten\i s[ nu le scape nici o mi=care. Cu toate c[
v`ntul se juca t`mpit cu z[pada o spulbera, o ridica ]n
v`rtejuri =i iar o pres[ra darnic peste lume , erau de fa\[ =i
vreo opt femei ]ngr[m[dite la ad[post, sub gard. Al[turi de
ele, st`nd pe vine, un mo=neag p`c`ia din lulea =i vorbea cu o
feti\[ de doisprezece ani, a referentului cu starea civil[, care
t`r`se dup[ ea, de zgard[, un cotei cu botul negru. Vroia
s[-l dea ]n juj[u, fiindc[-i stricase toate juc[riile cump[rate
de taic[-su de la Br[ila.
Dezbr[c`ndu-se de cojoace, Onic[ =i Bi= ochir[ ]n salc`mul
b[tr`n o crac[ groas[, la o ]n[l\ime de cinci metri =i aruncar[
odgonul pe dup[ ea. Apoi f[cur[ semn unui fl[c[u din apro-
piere. Bi=, pun`nd m`na pe c`ine, ]l leg[ de dou[ ori peste
mijloc, =i-i ]ntinse lui Onic[ un cap[t al fr`nghiei pe care acesta
trebuia s[-l \in[ bine =i s[-l trag[ numai atunci c`nd i-o spune.
Lumea f[cuse roat[ ]n jurul lor. Bi= chiui o dat[ prelung
=i Onic[ smuci odgonul, mulg`ndu-l ]n palme, p`n[ c`nd
c`inele, url`nd ca niciodat[ ]n via\[ lui, ajunse s[ se b[l[b[-
neasc[ deasupra oamenilor, ]ncovrig`ndu-se de durere. }l le-
g[nar[ a=a ]n sus =i ]n jos de c`teva ori, apoi ]l l[sar[ s[ cad[
]n z[pad[. Bi= =tia s[-i suie repede sau ]ncet, s[-i fac[ s[ se
]nv`rteasc[ sau s[-=i ]ncovoaie trupul chinuit. Erau c`ini care
atunci c`nd ajungeau la craca pe care aluneca odgonul se
repezeau ]nnebuni\i s-o mu=te. Pe ace=tia, cei doi fl[c[i ]i
coborau numaidec`t =i-i slobozeau, =tiind c[ de-acum n-or
mai c[lca oameni str[ini prin curtea cui ]i hr[ne=te. Dar celor
care nu f[ceau altceva dec`t s[ scheaune, printr-o smucitur[
dibace, Onic[ =i Bi= le smulgeau leg[tura de la mijloc =i-i l[sau
14
s[ cad[ de sus, ]nc`t ]i lua sughi\ul c`nd se izbeau de p[m`nt.
Bi= avea =i el dou[ pot[i pe care le tr`ntea ]n fiecare an c`t
putea mai tare, dar n-ajungea s[ le fac[ s[ latre la om.
Ce vre\i, zicea el, [=tia sunt jura\i s[ moar[ ]n juj[u.
}n cur`nd, viscolul se iu\i =i mai mult. V`ntul, pr[v[lindu-se
din ]n[l\imi peste pridvorul de lemn al morii =i peste clopotni\a
bisericii, aflat[ ]n apropiere de moar[, se repezea n[uc ]n
c`mpie, ]ntinz`nd flamura alb[ p`n[ ]n hotarul cel[lalt al
B[r[ganului. C`nd ajungea la =irul de plopi de pe malul r`ului,
ale c[ror ramuri se ]mpleteau ]ntre ele ca ochiurile unui n[vod,
se umfla =i se ridica ]n ceruri fierb`nd.
Mo=ul cu luleaua, copiii =i femeile plecaser[ de mult c`nd
Bi= ]i pofti pe fl[c[i s[ mearg[ cu el la unul Gicu lui Covache,
care-i datora o vadr[ de vin. Onic[ ]nt`rzie pu\in s[ str`ng[
odgonul, apoi se ]nf[=ur[ bine cu fularul =i-o lu[ la fug[
dup[ ei, dar la col\ul gardului frate-su Babalete ]i t[ie calea
=i i se at`rn[ de bra\.
Ce-i cu tine? ]ntreb[ Onic[. Unde dracu \i-ai pocit mutra
]n halul [sta? Ai c[zut?
M-a prins tata la butoiul cu vin.
Ei, las[, unde d[ tata, cre=te. Hai s[ mergem.
Babalete ]ns[ nu-=i descle=ta degetele de pe bra\ul lui.
Str`ngea de parc[ voia s[-i rup[ m`na din umeri. Onic[ se
]nfipse bine pe picioare =i smuci, dar cel[lalt era mai tare.
Vica, zise Babalete. +i repet[: Vica.
Onic[ se sperie. }i veni ]n minte c[ Babalete ]l urm[rea de
mult cum se \ine dup[ Vica =i-l cuprinse frica. Fa\[ de Babalete
era mai mic cu un cap. Trupul lui firav, osos, musta\a abia
mijit[, ochii c[prui, obrazul sp`natec ]\i ar[tau limpede c[ nu
trecuse de mult pragul a dou[zeci de ani. Vru s[ strige dup[
Bi=, dar acesta era de-acum departe, ]n viscolul care ]neca lumea.
Babalete ]ns[ nu venise cu g`nduri rele. Tr[gea de Onic[
s[-l duc[ acas[, fiindc[ a=a-i poruncise Vica. Ce se ]nt`mplase?
Dup[ ce se s[turase b[t`ndu-l, C[p[l[u ]l trimisese pe Ba-
15
balete ]n curte s[ se frece bine cu z[pad[ pe fa\[ =i dup[ aceea
s[ vin[ ]n pivni\[. I se f[cuse mil[ de el. L-am b[tut degea-
ba, se g`ndea, ce-i el de vin[ dac[-i prost? S[-l omor dac[-i
prost? Pe [l[lalt trebuie s[ pun parul. +i din ce bea, din aia
se ]nduio=a =i-l mustra pe Babalete c[ n-are inim[ de b[rbat,
c[ nu se vede, nu se cunoa=te c-a supt \`\[ la m[-sa p`n[ la
=apte ani. De ce se las[ jucat pe degete de muiere? C[ e
prost? }n privin\a prostiei nu mai ]ncape nici o ]ndoial[, e
prost, dar ia s[ pun[ m`na pe nevast[, s-o lungeasc[ cu burta
la p[m`nt =i s-o bat[ cu h[\urile unde-i carnea mai moale, s[
vedem atunci, mai calc[ pe-al[turi =i mai zice c[ e prost? He-
he, toate se cumin\esc c`nd le faci s[ doarm[ o lun[ numai pe
burt[... C`t despre Onic[, nici o team[, asta-i treaba lui, a
b[tr`nului. O s[-l adune la casa lui cu fat[ de gospodar. O
s[-\i fac =i \ie cununie cu acte-n regul[ =i-o s[-i leg =i lui
bolovanul de g`t. Dup[ a treia mo=oaic[ b[ut[, C[p[l[u a
vrut s[ =tie de c`nd nu =i-a mai m`ng`iat Babalete nevasta.
De mult. De c`nd a venit la noi, c[ n-am acte.
Auzind a=a ceva, C[p[l[u l-a luat pe Babalete de la spate =i
l-a dus la Vica. Dar ea n-a vrut s[ le deschid[.
Nu pot, a zis, m[ primenesc, sunt goal[.
O s[-\i ajute Babalete s[-\i tragi c[ma=a, c[ e=ti a lui.
Pentru el te-am adus.
Nu-s cu cununie.
He-he, r`se C[p[l[u ]napoia u=ii, f[c`nd cu ochiul lui
Babalete, e=ti pe ]ncercate, =tiu. }nt`i s[ vedem ce =i cum, =i
pe urm[ actul. +i acuma, hai, jos z[vorul =i ia-\i b[rbatul ]n
culcu=, la c[lduric[.
Ba du-l la paie pe Babalete =i bag[-l ]n culcu=ul c[\elei.
Acolo s[ stea.
C[p[l[u, b[ut cum era, se f[cu v`n[t-albastru de m`nie =i
]ncepu a bu=i cu picioarele ]n t[blia u=ii.
Te-nv[\ eu cum s[ vorbe=ti, paceauro! Te-nv[\ eu, pu-
16
cioaso, cum s[ te por\i. |i-ar[t eu cine-i st[p`n ]n casa asta.
Po\i s[ bu=e=ti p`n[ m`ine, ]i strig[ Vica ]nd`rjit[. Po\i
s[ dai =i cu toporul, tot nu-\i deschid.
C[p[l[u turba. Vroi chiar s[ se repead[ s[ ia toporul, dar
]n clipa urm[toare se r[zg`ndi: u=a era nou[, cu t[blii duble,
]l costase o groaz[ de parale, cum s-o sf[r`me?!
Ei, las[, zise el potolindu-se, c[ tot ie=i odat[ afar[.
Nu-mi scapi tu, nici o grij[. }l lu[ pe Babalete =i-l puse de
straj[ ]n prag: stai aici p`n-o s[ ias[; c`nd d[ s[ ias[, pune
m`na pe ea =i f[r`m[-i oasele, pilaf s-o faci, mama ei!
+i, el, nebun de furie, plec[ ]n viscol s[ se r[coreasc[;
nervii ]ntin=i s[ plesneasc[ jinduiau dup[ ni\ic[ limpezime.
Vica =tia c[ are putere asupra lui Babalete, c[ o privire de-
a ei face s[-i ]nghe\e s`ngele ]n vine, a=a c[ dup[ ce se
dep[rt[ C[p[l[u, cr[p[ u=a f[r[ team[, =i-i spuse lui Ba-
balete, duc`nd un deget la buze:
Du-te de-l cheam[ pe Onic[. E devale, la moar[. Spune-i
s[ vin[ aici. Hai, du-te, =i-l ]mpinse afar[ pe u=a din fa\[, ca
s[ nu-i observe b[tr`nul...
Ajung`nd acas[, Onic[ ]l puse pe Babalete s[ intre pe
poarta cea mare, ]n timp ce el se furi=[ ]n sal[ prin gr[dini\[
=i de acolo ]n tind[.
}n gospod[ria lor, viscolul dezl[n\uit f[cuse pr[p[d. Dup[
ce d[r`mase gardul de m[r[cini de la livad[, luase ]ntr-o
opintire =i v`rful unei c[pi\e de p[r`ng[. Din jum[tatea r[mas[
]n picioare zburau mereu pale prin curte ca =omo-ioagele de
sc`ntei dintr-un acoperi= ]n fl[c[ri. C[p[l[u clocotea =i c`nd
]l v[zu pe Babalete \ip[ la el s[ aduc[ t[v[lugul de piatr[ cu
care se treier[ orzul =i s[-l arunce ]n mijlocul c[pi\ei pe care
mai urcase =i el o buturug[. Babalete, care nu uitase p[ruiala
din pivni\[, d[du fuga ]n =opron =i ]nh[\[ ]n bra\ele puter-
nice t[v[lugul ce c`nt[rea c`t o piatr[ de moar[.
Onic[ socoti c[ nu e bine s[ se arate acum ]n fa\a b[tr`nului.
17
}n toanele ]n care se g[sea C[p[l[u, nu era de mirare ca
acesta s[ ia furca de fier s-o repead[ ]n el. Doar de at`tea ori
zv`rlise dup[ el cu ce-i c[zuse sub m`n[.
Chivu C[p[l[u nu-=i iubea feciorii. La Babalete nu se uita
nici cu spatele, iar pe Onic[ ]l muncea ca pe-o slug[. Tot
p[m`ntul c[dea ]n grija lui Onic[, el ]l ara, ]l sem[na, ]l
secera =i-l culegea. C[p[l[u rar ie=ea la c`mp. C`nd nu era
plecat dup[ ale negustoriei, se preumbla prin sat, cu m`inile
la spate, mirosind ]n toate p[r\ile, ca un vulpoi, =i sufla tare
pe n[ri, din pricina polipilor, ]nc`t toat[ lumea-i zicea Sforn.
Iar se plimb[ Sforn. A m`nat robul pe c`mp =i el num[r[
paiele pe uli\[!
Onic[ socoti c[ ceva totu=i trebuia s[ fac[, s[ aib[ acope-
rire mai t`rziu, a=a c[ potrivi scara la gura podului =i se urc[
cu lopata s-arunce z[pada pe care o b[gase v`ntul prin
deschiz[turile acoperi=ului, prin cucuvele. De Vica uitase.
Dar Vica ]l auzise urc`nd. +i nu pricepu de ce nu intrase la
ea. Frica, g`ndi, ]i e fric[ de tat-su. Onic[ parc[-i un argat
]n curtea asta. }l chemase ca s[-i citeasc[ o scrisoare pe care-
o purta ]n s`n de c`teva zile. Scrisoarea era de la o veri=oar[
de-a ei, care muncea pe un =antier din Br[ila.
Draga mea veri=oar[ am[r`t[ =i nec[jit[, doresc ca r`ndurile
mele s[ te g[seasc[ s[n[toas[. Ieri a venit mama pe la mine =i
mi-a spus c[ alde unchiu te-a dat dup[ unul care nu-\i era
drag, c-ai plecat din sat =i c[ \i-a murit copilul. Vai, vai, c`t \i-
a fost s[ ]nduri, veri=oar[ drag[! Da eu judec c[ numai tu
e=ti de vin[, c[ puteai s[ vii aici =i eu te ajutam s[-\i faci un
rost. Eu sunt aici osp[t[ri\[, servesc pe cei ce m[n`nc[ la
cantin[, =i asta ]nseamn[ c[ sunt cum era ]nainte un chelner,
dar nu mai e ca pe vremuri, c`nd te strig[ unul de la o mas[,
hei, chelner, =i tu s[ te duci =i s[ rabzi tot ce-\i zice =i s[ nu te
superi dac[ te ciupe=te. La cantin[, aici, suntem patru fete,
curat ]mbr[cate, ne purt[m grijuliu cu toat[ lumea, =i nimeni
18
nu ne zice o vorb[ de ocar[. Leafa e bun[ =i dac[ muncim
cumsecade lu[m =i prim[. De-aia zic, veri=oar[ drag[, c[ dac[
o duci greu, s[ vii aici =i eu am s[ te ajut. I-am =i povestit de
tine secretarului de la U.T.M. =i el a zis c[ dac-o s[ vii, ]\i d[
o m`n[ de ajutor.
}nchei =i te s[rut cu drag, a ta veri=oar[.
Silica...
Trebuie s[ m[ duc eu la Onic[, ]=i zise Vica, deschiz`nd
u=a =i arunc`nd o privire ]n tind[. Nu era nimeni pe-aproape
=i atunci urc[ scara proptit[ de gura podului.
Ce cau\i aici? f[cu Onic[ speriat. Dac[ vine cineva =i ne
prinde? Hai, se rug[, du-te ]napoi ]n odaie. Spunea Babalete
c[ tata e pus pe scandal.
Vica scutur[ din cap =i se a=ez[ ]ntr-o margine pe un sac de
fasole. }n pod era cald. P`nze de p[ianjen se leg[nau ]n aerul
]mb`csit de praf =i p[truns de un miros dulceag de mucigai. }l
urm[rea pe Onic[ cum lucreaz[, cum azv`rle z[pada pe gura
podului =i aduna boabe de struguri stafidite, r[mase din cior-
chinii pu=i de cu toamn[ la p[strare, =i le m`nca. Termin`ndu-
le, lu[ dintr-un s[cule\ s[m`n\[ de c`nep[, amar[ la gust, =i
]ncepu s-o ron\[ie. Se mi=ca ]n umbr[, f[r[ zgomot, cu ochii-n
p[m`nt, furi=`nd c`nd =i c`nd o privire spre b[iat.
Onic[ se opri o dat[ s[ se odihneasc[ =i auzi v`ntul care
vuia ca o jordie rotit[ deasupra capului. Se uit[ spre Vica, ea
sta cu spatele spre el =i-l duru c[ era a=a nep[s[toare. L[s[
lopata =i se apropie de ea ]n v`rful picioarelor. O cuprinse ]n
bra\e, pe nea=teptate, =i-i d[du capul pe spate, ap[s`nd gura
pe buzele ei groase. Dar se opri deodat[ speriat. Jos, Nado-
leanca se certa cu C[p[l[u c[ nu i-a adus paie s[ ard[ soba =i
aluatul pentru p`ine s-a dospit, d[ afar[ din covat[. Onic[
vru s[ se dep[rteze de gura podului, dar Vica ]l \inu str`ns
de cojoc l`ng[ ea.
Mi-a spus maic[-ta c[ vor s[ te ]nsoare. Dup[ ce l-am
19
trimis pe Babalete s[ te cheme, a venit la mine =i mi-a spus c[
b[tr`nul s-a hot[r`t la treaba asta. Adic[ eu s[ r[m`n cu
Babalete =i tu cu cine \i-o fi soarta.
Prostii, zise Onic[, cum po\i s[-i crezi?! Au vrut s[ te
sperie.
Dar tremura =i vocea ]i tr[da tremurul. Se vedea bine c[ se
teme.
Nu-s prostii, Onic[. Dac[ b[tr`nul a=a a hot[r`t, nu
mai e sc[pare... +i eu cu Babalete nu mai stau. Toate c`te le-am
r[bdat la voi, numai pentru tine le-am r[bdat. Acuma trebuie
s[ plec.
De ce? f[cu Onic[. Doar tot aicea sunt =i eu.
Nu, zise Vica, a=a nu se mai poate. Eu am s[ plec,
Onic[.
Vezi, =i tu vorbe=ti prostii, o mustr[ Onic[.
Cu Babalete nu mai stau, r[spunse Vica. +i-apoi zic a=a,
c-am slug[rit destul aici. C-aici to\i sunt slugile lui tat-tu. +i
mie nu-mi trebuie s[ fiu slug[.
Onic[ nu =tia ce s[-i r[spund[. }i m`ng`ia fruntea lat[,
fierbinte, ]i trecea u=or degetele peste ochii alba=tri, cu gene
moi, lungi =i se g[ndea, c[uta s[-=i ]nchipuie ce are s[ fie mai
t`rziu. Era adev[rat ce spusese Vica. }n casa lor singurul
care poruncea era C[p[l[u, ceilal\i puneau capul ]n p[m`nt =i
]ndeplineau totul orbe=te. El, cel pu\in, niciodat[ nu fusese ]n
stare s[ se ]mpotriveasc[ b[tr`nului. Totdeauna i-au lipsit
]ndr[zneala, curajul. +i nu ]n\elegea nici el cum se ]nt`mpla
asta, fiindc[ nu-l iubea pe C[p[l[u, dimpotriv[, pe m[sur[ ce
cre=tea, sim\ea cum cocle=te ]n el ura, c[ci niciodat[ n-avu-
sese o bucurie din partea lui taic[-su.
+tiu, zise Vica, de parc[ i-ar fi citit g`ndurile, c`nd e
vorba s[ ai de-a face cu taic[-tu, te faci mic c`t un g`ndac.
Asta a=a era. +i Onic[ nu se sup[r[. Se apropie de ea, ]i
r[sturn[ capul pe spate =i o s[rut[ din nou. Sim\ea ]n palme, pe
buze, ]n tot trupul, ]mpotrivirea, lupta care se d[dea ]n femeie, ]i
20
auzea b[t[ile inimii, r[sp`ndindu-se ]n s`nge ca un \ip[t, ca o
chemare pentru care el n-avea un r[spuns, nici m[car o =oapt[ de
alinare. }=i zicea c[ e mult mai bine s[ nu se g`ndeasc[ la nimic.
C`nd cobor] =i ie=i ]n curte se ]nt`lni cu Babalete care-l
a=tepta cu un r`njet prostesc s[-i spun[ dac[ Vica o s[-l mai
culce noaptea jos, dac[...
Du-te dracului! ]l repezi Onic[, a=ez`ndu-se cu fa\a ]n
b[taia v`ntului, s[ se r[coreasc[.
De la buc[t[rie, C[p[l[u ]l v[zu pe geam =i ie=i ]n prag.
Unde-ai fost, m[? ]l ]ntreb[. Ai jupuit c`inii?
Era numai cu flaneaua pe el =i vorbea lini=tit, rar, l[\ind
cuvintele. Lini=tea aceasta era ceea ce ]l sperie pe Onic[ mai
r[u. Dac[ l-ar fi primit cu ]njur[turi =i pumnii ridica\i ar fi
sperat s[ scape numai c-o chelf[neal[. A=a nu mai ]nc[pea
nici o ]ndoial[ c[ soarta lui fusese hot[r`t[. Vrei nu vrei,
g`ndi el f[c`nd haz de necaz, bea, Onic[, aghiazm[.
Am fost ]n pod, r[spunse, am dat jos z[pada pe care a
b[gat-o v`ntul.
Da? Bine... S[ =tii c[ desear[ trimit pe\itori la fata lui
Lache Trufa=u. M`ine mergem la vedere =i poate c-o =i aducem
aici.
Onic[ strivea ]ntre degete o floare. Pesemne c[ fusese prins[
]n p[rul Vic[i. C`nd b[g[ de seam[ ce face, arunc[ ]n v`nt
petalele zdrobite =i plec[ s[ se culce ]n podul cu f`n. Nu-i
trebuia s[ vad[ nimic, s[ aud[ pe nimeni. }i era de ajuns
vorba care i se rotea ]n minte, repede, ca b[t[ile ]ntr-o toac[
=i tot a=a de obositoare: pe\itori, pe\itori, pe\itori.

Odat[ cu cobor`rea nop\ii, viscolul s-a potolit, s-a l[sat

gerul. }n cerul aburit, f[r[ urme de nori, lic[reau stele mici,
mai mult verzi dec`t galbene.
C[p[l[u, neclintit ]n hot[r`rea de a-l ]nsura pe Onic[,
plecase peste drum, cu o sticl[ de rachiu ]n buzunarul hainei,
la vecinul lui, Neculai Giuga. Acesta era finul lui Lache Trufa=u
21
=i, dup[ obicei, petreceau noaptea de L[sata-secului ]mpre-
un[. C[p[l[u voia s[-l roage s[ lege vorba el despre ]ncuscr-
ire, urm`nd ca a doua zi, pe trezie, s[ se ]nt`lneasc[ to\i,
alde C[p[l[u =i alde Trufa=u, =i s[ fac[ ]mp[c[ciunea. Se
]ntoarse acas[ pu\in afumat, izbind cu putere ]n p[m`nt bas-
tonul cu \int[ ]n v`rf, ca s[ nu alunece. Ar[ta de departe c[-
i tare mul\umit de treaba ce-o pusese pe cale. Vecinul Neculai
Giuga primise cu drag[ inim[ s-o pe\easc[ pe fata lui Lache
Trufa=u, g[sind c[ ]mperechere mai potrivit[ ca asta nu se
f[cuse de mult ]n sat. B[iatul, cine nu-l =tie, e fecior de
oameni gospodari, ascult[tor =i bun de munc[, iar fata nu-i
deloc ur`t[, are zestre buni=oar[ =i, judec`nd-o dup[ m[-sa,
nu-i din neamul celor care s[-\i toarne la copii cu nemiluita.
Unul, doi cel mult, =i gata, s-a oprit. Altele anul =i g[vanul.
C`t timp lipsise taic[-s[u, Onic[ d[duse jos din pod cim-
poiul =i cavalul =i =ezuse mai mult pe afar[, ca s[ n-o ]nt`l-
neasc[ pe Vica. Nu putea s[-i ]ndure privirea a\intit[ pe el.
De ce taci, spuneau ochii ei, \i-e fric[ de b[taie? Scuip[-l ]n
fa\[! Iud[, asta e tat-tu! Dar Onic[ se pref[cea c[ nu vede =i
nu ]n\elege.
}ntorc`ndu-se, C[p[l[u ]i lu[ la zor pe Vica =i pe Babalete
s[ plece l-alde na=-su cu colac.
Sta\i un ceas, maxim dou[ =i v[ ]ntoarce\i, c[ aici e
t[mb[l[u mare.
Vica =i Babalete s-au dus dincolo ]n cas[, s[ se ]mbrace,
iar C[p[l[u l-a chemat pe Onic[ s[-i arate cavalul, care avea o
cr[p[tur[ la vran[.
M[ b[iatule, ]i zise, dac[ auzi pe cineva c[ taie un vi\el
s[-mi spui s[ m[ duc s[ iau un ma\ ]n care s[-l ]nvelesc. Dup[
ce se usuc[ ma\ul pe el, cavalul e ca =i nou, ba =i mai bun...
Hei, o f[cu el atent[ pe Nadoleanca, vezi =i d[ motanul afar[,
c[ d[ cu botul prin farfuriile cu piftie... Auzi, m[, cum ]\i
spuneam, dac[ afli c[ s-a t[iat un vi\el...
Aud, c[ n-oi fi surd, r[spunse b[iatul cu ochii ]n p[m`nt.
22
 Vezi, ]l amenin\[ b[tr`nul, n-o lua razna, c[ iar stric[m
c[ru\a. +i de-abia am dres-o.
Din drum se auzi un =uierat lung =i Onic[ ie=i afar[. Vica,
]nso\it[ de Babalete, ]mbr[cat ]n haine negre de postav dat la
piu[, c-o floare de mu=cat[ ]n buzunarul de sus al hainei pe
care-o b[tea mereu cu dou[ degete, r`z`nd proste=te, veni la
buc[t[rie s[ ia co=ule\ul de surcele ]n care se g[sea un colac
rumen c`t o roat[ de c[ru\[ =i ti=laiferul, s[ le d[ruiasc[ lui
Dumitru Caraman, care se legase s[-i cunune. Femeia purta o
rochie vi=inie de stof[, str`mt[ ]n talie, cu m`neci bufante.
Fiind ger, luase =i cojocul =i pe deasupra se ]nf[=urase =i cu
=alul.
Ia te uit[ ce ]mpo=cat[ e! se mir[ Nadoleanca. Ai pus pe
tine tot ce ai.
E frig, r[spunse Vica.
Gata, le zise C[p[l[u, petrecere frumoas[ =i nu uita\i ce
v-am spus. Iar tu =i-l cioc[ni pe Babalete ]n t`mpl[ s[
nu care cumva s[ le s[ru\i m`na l-alde fina c`nd te ]ntorci, c[-
\i sucesc gura la ceaf[.
La poart[, cei doi d[dur[ peste Onic[ =i peste D[nil[ Bi=.
Bun[ seara, alde Babalete, le ur[ Bi=. A\i plecat cu
colac la Caraman? Bravo vou[, m[, s[-l be\i zdrav[n, c[-i
ho\ b[tr`n, =i se trase al[turi de gard s[ le fac[ loc.
Onic[ o prinse pe Vica de m`n[, str`ng`nd-o tare, s[-i
f[r`me degetele, =i o privi cu pl[cere cum se str`mb[ de dur-
ere.
Petrecere frumoas[, Onic[, spuse Vica, =i cu bine.
Cu bine.
Frumoas[ muiere Vica asta, ]i spuse Bi= ]n urm[ lui
Onic[. Z[u a=a, frumoas[! Babalete, s[racul, dac[ ar avea
pu\in[ minte ]n devl[, \i-ar rupe hodolanele.
|ine-\i gura, m[, se sup[r[ Onic[, sau n-ai ce face?
P[i n-am, fiindc[ m[ \ii aici s[-nghe\, c`nd ar fi tre-
buit s[ fiu la marginea satului. }n noaptea asta, fr[\ioare, o
s[-i strig un olelie s[ se duc[ duhu ca de pop[ tuns.
23
 P`lnie ai?
Este om care s-o aduc[.
P[i atunci s[ mergem, propuse Onic[.
Cu m`inile ]nfundate ]n buzunare, Bi= se ]ntoarse spre
Onic[, mic =i ]ndesat, =i-=i sticli ]n ]ntuneric ochii de pisic[.
M[ Onic[, tu nu dai un vin?
Dau, zise Onic[, vino pe sal[, s[ nu te vad[ tata.
}l b[g[ pe Bi= ]n balconul acoperit cu geaml`c ]n care, pe
vremea iernii, ]ngr[m[diser[ napi, cartofi, ceap[, tufe de
ardei smulse din gr[din[ dup[ ce-a dat bruma, r[zboiul de
\esut, =i multe alte lucruri, iar el trecu la buc[t[rie =i lu[ o
mo=oaic[ s-o umple cu vin.
Nadoleanca veni dup[ el ]n pivni\[. Era lini=tit[.
Of, dragul mamei, se v[ic[rea ea, s[ nu faci vreo pros-
tie, c[ m[ bagi ]n morm`nt. M-am chinuit de c`nd sunt pe
p[m`nt =i-mi ziceam c[ m[car acum la b[tr`ne\e s[ am =i eu
parte de un trai mai lini=tit, de un strop de bucurie...
Dup[ ce b[ur[ vinul, Onic[ =i Bi= t[iar[ prin linia cu vii a
satului =i ajunser[ repede pe movila de pe care vroiau s[
strige olelie. Cinci fl[c[i ]i a=teptau ]n jurul unui foc hr[nit
cu usc[turi de salc`m. Ceata fusese mai mare, dar se desp[r\ise
]n dou[. Dup[ obicei, o parte din ei trebuia s[ tabere pe movila
din apropierea gr[dinilor de zarzavat =i s[ r[spund[ la strig[rile
celor de aici. Trecerea prin sat a cetei dura cam de o jum[tate
de ceas =i se f[cea cu mult[ zarv[.
Nu departe de movil[ se z[reau dou[ umbre omene=ti.
M[, ]ntreb[ Bi=, cine-s [ia de colo, i-a\i v[zut?
Da, e Marin C`\u cu frate-su.
Aha, sacul =i peticul, r`se Bi=.
}n fiecare an, de L[sata-secului, Marin C`\u, care avea trei
fete nem[ritate, ]mpreun[ cu frate-su, se \inea scai pe urmele
fl[c[ilor ca s[ le apere pe-alde fii-sa de ocar[. Nu izbutea ]ns[
altceva dec`t s[-i ]nt[r`te =i mai r[u pe fl[c[i.
24
 Peste pu\in timp, ]n partea cealalt[ a satului, r[s[ri o flac[r[
ro=ie. Era semnalul c[ ceata a doua ajunsese la locul fixat.
D[nil[ Bi=, ne]ntrecut ]n ispr[vi de felul celei de acum,
trase o du=c[ de vin din sticla de-o purta ]n buzunar =i lu`nd
p`lnia ]n form[ de bucium, pe care i-o ]ntinse unul din fl[c[i,
]=i ]ncerc[ puterile strig`nd ]n ea:
Olelie lie,
fete f[r[ cununie...
Jos ]n sat, oamenii aduna\i la petrecere l[sau m`ncarea =i
b[utura pe mas[ =i ie=eau afar[ s[ asculte. B[rba\ii, ]nc[lzi\i
de b[uturi =i ]mbr[ca\i mai gros, se av`ntau p`n[ ]n uli\e,
schimbau o vorb[ cu vecinii, cereau sau d[deau o \igar[ =i
r`deau ]n hohote de n[scocirile fl[c[ilor. Le p[rea bine c[
b[ie\ii au prins vreme frumoas[. Dup[ ce se potolise viscolul,
]n aerul ]nghe\at, vibr`nd de limpezime, strig[tele celor de pe
movile r[sunau p`n[ departe peste sat.
Femeile, b[tr`ne =i tinere, se ]nghesuiau ]n balcoane chi-
cotind. Nu g[seai una care s[ fi r[mas ]n cas[, fiindc[ aseme-
nea petrecere nu se pomene=te dec`t o dat[ pe an. C`te una
din cele care nu se =tiau cu sufletul curat, a=a cum le-ar fi
pl[cut s[-l aib[ ]n clipele acelea, sim\ea cum arde c[ma=a pe
d`nsa, n[du=ea =i sub limb[ =i se ruga lui Dumnezeu s-o
ajute s[ treac[ cu bine =i hopul [sta.
Pe movil[, Bi= ]=i urma treaba ]n lini=te, ]n=ir`nd cu glas
sonor numele de pe lista ]ntocmit[ cu ceata de fl[c[i, diminea\a,
]n casa lui Gicu lui Covache, la un pahar de vin.
Olelie lie,
Lumea vrea s[ =tie
Ce-are fata lui Ghisas?
De pe cealalt[ movil[, aflat[ ]n coasta gr[dinilor de zarza-
vat, un alt fl[c[u r[spunse numaidec`t, strig`nd ]ntr-o p`lnie
la fel cu aceea, a lui Bi=:
25
 Are muci, da n-are nas.
Acas[, Oana lui Ghisas ]=i ]nfunda ]n perne nasul mic c`t
un nasture =i v[rsa lacrimi amare.
Strig[rile cu olelie nu \ineau niciodat[ mai mult de un
ceas. P`n[ la urm[ se g[seau c`te unii mai \`fno=i care s[-i
pun[ pe goan[ pe fl[c[i.
}n timp ce Bi= striga, Onic[ se t[v[lise pe jos, l`ng[ foc,
f[r[ s[ simt[ frigul, privind ]n jurul lui cu ochi mari,
neajutora\i. Se g`ndea la Vica. Chipul ei trist, a=a cum ]i
ap[ruse dup[ ]ntoarcerea lui C[p[l[u de la vecinul Neculai
Giuga, ]l chinuia, nu-i ie=ea din minte. Trist[, femeia i se
p[rea =i mai frumoas[. Sta tol[nit, privea ]n foc, =i-o vedea
pe Vica. }=i mut[ atunci privirile ]n c`mpia albit[ de lun[ =i
]nv[luit[ departe ]ntr-o p`cl[ fumurie, \esut[ de ger, dar =i
acolo tot pe Vica o vedea. Se f[cea c[ femeia p[=e=te ]ncet,
duc`ndu-se c[tre linia de vii a satului, =i-l \intea cu ochii ei
alba=tri, ale c[ror col\uri erau ascunse ]n umbre viorii.
De ce taci, ]i strigau ochii, de ce taci?
Ca s[ scape, se suci cu fa\a ]n sus =i se uit[ la o stea mic[,
galben[, c`t o m[ciulie de mac. Pe nesim\ite, steaua ]mpru-
mut[ chipul femeii =i-i arunc[ din ]n[l\imi acelea=i vorbe:
De ce taci?...
Onic[ s[ri ]n picioare =i-l prinse pe Bi= de bra\.
D[-mi drumul, m[, zise Bi=, c[ vreau acum s[-i strig
una gestionarului de la cooperativ[ s[ m[ \in[ minte c`te zile
o avea. L-au prins alalt[ieri v`nz`nd ni=te batiste cu pre\ mai
mare dec`t trebuia. I s-a ]nfundat.
Strig-o =i pe-a lui Lache Trufa=u.
E=ti nebun?! se smuci Bi=. Ce, vrei s[ te joase Trufa=u
]n picioare?! Aia-i fat[ mare, m[!
Atunci d[ p`lnia s-o strig eu.
M[ Onic[, se r[sti Bi=, \i-ai pierdut min\ile?
Strig-o.
Nu, se ]nc[p[\`n[ Bi=. Am s-o strig pe alta.
26
 +i duse p`lnia la gur[.
Olelie lie,
Cine pe Vica n-o =tie?
+i iarba de pe c`mpie
+i floarea de p[p[die
+i c[rarea din l[star,
C-a=a muiere mai rar...
C[ se \ine cu cumnatu
+tie subsemnatu,
Da n-o =tie =i b[rbatu,
Olelie, lie
Dumnezeu s[-l \ie.
C[p[l[u cu Nadoleanca =i cu to\i musafirii ie=iser[ pe bal-
con, ]nc[ din clipa c`nd z[riser[ focurile pe cele dou[ movile
=i se pr[p[deau de r`s ori de c`te ori Bi= punea m`na pe
p`lnie. Dar c`nd strigarea din urm[ le p[trunse ]n urechi, se
uitar[ unii la al\ii ]nsp[im`nta\i =i parc[ nu le venea s[ cread[
c[ tr[iesc aievea. Nadoleanca izbucni ]n hohote de pl`ns =i
cumetrele se repezir[ numaidec`t s-o duc[ ]n cas[, oc[r`nd
cum le venea la gur[ pe cel de cutezase s[ se ating[ de-o cas[
cinstit[. Hohotele ei au fost ca o pal[ de v`nt cu ghea\[, care
i-a trezit pe to\i. Buim[ceala din prima clip[ f[cu loc furiei.
C[p[l[u se repezi, smulse un par din gard =i-i strig[ unuia
dintre fini s[ apuce furca de fier, dup[ care o porni ]n goan[
spre marginea satului. Troienii se \ineau lan\, ca dunele ]ntr-
un \inut nisipos. C[p[l[u credea c[ =i Onic[ e amestecat ]n
treaba aceasta, =i de aceea striga mereu: }l omor, eu l-am
f[cut, eu ]l ]ngrop, =i-=i gr[bea finul.
Dar c`nd ajunser[ ei la movil[, Onic[ =i Bi= nu mai erau
acolo, fugiser[ ]n sat, pentru c[ Bi=, dup[ ce-o strigase pe
Vica, se scuzase ]n felul urm[tor fa\[ de Onic[:
Am strigat-o, m[, fiindc[ e=ti moale ca o c`rp[. Mi-ai
spus de at`tea ori c[ \i-e drag[, dar n-ai f[cut nimic s-o sco\i
27
din casa voastr[. Acuma, trebuie s-o iei =i s[ pleci, altfel ]\i
pune C[p[l[u capul pe butuc.
Unde s[ plec?
Unde? M[, dar prost e=ti! Du-te la Br[ila, e acolo un
=antier. Au mai plecat =i al\ii din sat acolo. Plec a=a cum e=ti.
Pleci acum, =i-l ]mpinse pe Onic[ pe drumul dinspre sat.
Lu`nd-o pe ulicioare dosnice =i av`nd grij[ s[ nu st`rneasc[
]n drumul lor c`inii, b[ie\ii nu se oprir[ p`n[ la casa lui
Dumitru Caraman, luminat[ ca de nunt[. }n sal[, sub um-
brar, Babalete, ]n capul gol, striga =i da din m`ini, ]n vreme
ce alde Caraman se ]nv`rtea ]n jurul lui, c[ut`nd cu vorb[
bl`nd[ s[-l lini=teasc[ =i s[-l bage ]n cas[.
Dintre salc`mii unde =edeau ascun=i, Onic[ =i Bi= cercetau
cu aten\ie casa, f[r[ ca ei s[ poat[ fi z[ri\i din[untru. +i
c`nd b[tr`nul Caraman, friguros, trecu ]n odaie s[ se
]nc[lzeasc[, Bi= se apropie repede de gard =i-o strig[ pe ne-
vasta lui Caraman.
Ce s-a ]nt`mplat, dad[, aici? De ce face [la t[r[boi?
Ce-a p[\it?
I-a fugit nevasta, vai de capul lui! A pierdut-o pe Vica =i
parc[ nu mai are cap. Cic[ l-a adus p`n[ aici ]n poart[ =i-aici
i-a spus: Uite, ia colacul =i du-l lui Caraman s[-l m[n`nce
s[n[tos. Eu, cic[, plec, mi-e de ajuns, m-am s[turat p`n[-n
g`t de voi. De C[p[l[i adic[. +i el, tont[l[ul, a l[sat-o!
Ce s[-i faci, dad[, zise Bi=, se mai ]nt`mpl[ =i d-astea.
Bun[ seara! =i se ]ntoarse peste drum ca s[-i spun[ vestea lui
Onic[.
Dar acesta auzise deslu=it, dintre salc`mi, fiecare vorb[ a
femeii =i pornise de unul singur, prin mijlocul uli\ii, pe drumul
g[rii.
Prost mai e, Doamne! vorbi Bi=, privind ]n urma lui.
Trebuie s[ m[ duc s[-nham caii la sanie, c-altfel nu mai
prinde el trenul [la, c`t e lumea.
28
 LI+CA

La ]nceputul r[zboiului, r[m`n`nd f[r[ b[rbat, Li=ca a b[tut

sc`nduri de-a curmezi=ul peste u=ile =i ferestrele casei =i s-a
mutat la taic[-s[u, care =edea, cu patru feciori, ]ntr-o colib[ pe
malul r`ului, la c[r[mid[rii, chiar sub livada noastr[. Li=ca
avea atunci nou[sprezece ani, era ]nalt[, sub\ire, cu ochii mari,
]nfrigura\i de patima tinere\ii, cu p[rul lung, ]ntunecat, cu
s`nii mici tres[lt`nd a\`\[tor ]n mers =i cu gura ro=ie ca o
t[ietur[ de cu\it pe chipul m[sliniu, umbrit de ni=te spr`ncene
groase, dou[ spice negre la r[d[cina nasului.
Eram prieten de joac[ cu cel mai mic dintre fra\ii ei, care
mi-a spus c[ taic[-su, =tiind-o c[ se urne=te tare greu la
munc[ =i c[-i place s[ umble teleleu, a primit-o f[r[ bucurie =i
c[ nu a=tepta de la ea altceva dec`t s[ le fac[ m`ncare, s[ le
spele =i s[ le c`rpeasc[ rufele.
La c[r[mid[rie to\i se sculau din zori, m`ncau o coaj[ de
m[m[lig[ fript[ pe plit[ =i se duceau cu sapele s[ scoat[ lutul
din gropi, s[-l amestece cu nisip =i ap[ =i s[-l fr[m`nte cu
picioarele p`n[ ce se f[cea bun de pus ]n tipare. Lucrau pe
de=elate ziua ]ntreag[, cu un ceas de odihn[ la ora pr`nzului,
lucrau =i noaptea la lumina lunii =i a focului aprins ]n vatra
din fa\a colibei, ne\in`nd seama c[ din pricina ploilor de la
munte apa era c`teodat[ rece de te t[ia la os =i c[ nisipul se
]nchega atunci tare anevoie.
}n primele zile, Li=ca, dorind s[-l ]mbuneze pe b[tr`n, a
lep[dat rochia de m[tase vi=inie, a ]mbr[cat alta, rupt[, o
29
zdrean\[ bun[ de aruncat la gunoi, =i a trudit din greu cot la
cot cu alde frate-su, r[sufl`nd ]n voie doar c`nd o trimiteau s[
]ntoarc[ m[g[ru=ul, c[ruia ]i f[cea cu ochiul paji=tea de trifoi
din armanul boieresc. Dar asta n-a durat mult. }ntr-o bun[
diminea\[, Li=ca, pef[c`ndu-se ostenit[ de moarte, n-a mai
ie=it din colib[, a r[mas ]n a=ternutul c[lduros, toropit[ de
lene, p`n[ c[tre ora pr`nzului. Dup[ mas[, cu toate c[ era
s[tul[ de somn, s-a tras din nou la umbr[ s[ se culce, mereu
cu urechea la p`nd[ s[ asculte ce zice taic[-su, dac[ nu vine
s[-i ]nfig[ m`na ]n plete, s-o t`rasc[ afar[. B[tr`nul, nimic, a
l[sat-o ]n pace, s[ vad[ ce-i poate capul. +i-apoi =tia el bine c[
muierea puturoas[ =i pus[ pe ceart[ e mai rea dec`t dracul.
Li=ca s-a sculat cu pu\in ]nainte de asfin\itul soarelui, dar =i
atunci, ]n loc s[ mearg[ s[ dea o m`n[ de ajutor la a=ezatul
c[r[mizilor ]n cuptor, a luat chipcelul la spinare =i-a plecat agale
c[tre un ochi al r`ului, ]n marginea p[durii, s[ prind[ pe=te.
Era limpede pentru to\i, chiar =i pentru mine, care ]n vara
aceea ]ncepusem s[ deprind me=te=ugul unditului, c[ se duce s[
se scalde, fiindc[ rar de tot picase cuiva un cr[pcean ]n locul
ales de ea, unde se b[l[ceau c`t e ziua de mare fetele din sat.
Uimi\i de at`ta neobr[zare, fra\ii s[rir[ cu gura pe b[tr`n
s-o ]ntoarc[ din drum, c[ de nu, p`n[ seara o pun pe goan[
de la colib[. Tat[l a l[sat jos targa de c[rase c[r[mizi cu ea =i
a plecat pe urmele fiic[-si. Li=ca, de pe o ridic[tur[ a malului,
l-a z[rit venind =i s-a oprit. B[tr`nul s-a apropiat de femeie
dojenind-o p[rinte=te, c[ de ce-a venit la c[r[mid[rie dac[-i
place s[ stea cu m`inile ]n s`n, de ce n-a r[mas la casa ei, s[
fi dormit c`t avea poft[ =i s[ i se lungeasc[ urechile de foame.
+i tot a=a, cu mustr[ri bl`nde, p`n[ c`nd a fost l`ng[ ea pe
\uguiul dealului. Atunci, f[r[ veste, a ridicat m`na =i-a poc-
nit-o peste obraz cu sete, de-a f[cut-o s[ \ipe =i s[ se ]ndoaie
de durere. Nu i-a dat r[gaz s[ se dezmeticeasc[, a lovit-o =i a
doua oar[, mai ]nd`rjit, pentru c[ era lene=[ =i proast[. Dac[
30
nu voia s[ calce lutul =i nici s[ a=eze c[r[mizile ]n cuptor,
apoi s[ se fi dus ]n sat, s[ le dea muierilor ]n c[r\i, s[ aduc[
o bucat[ de carne la mas[, s[ aduc[ rachiu =i bani de tutun.
Dup[ b[taia aceea, Li=ca a ]nceput s[ colinde uli\ele cu
ghiocul =i cu c[r\ile ei soioase, ame\ind cu vocea deopotriv[
femei =i b[rba\i, c[ era viclean[ \iganca =i, c`nd se uita la tine
pe sub gene, gale=, i-ai fi dat cu drag[ inim[ =i casa =i c[ru\a
cu cai. Femeile o pl[teau cu ce aveau: cu o g`g`lice de pui, cu
dou[-trei ou[, sau cu banii p[stra\i ]ntr-un nod al basmalei.
+i ea le t[lm[cea din c[r\i povestea craiului de ghind[, de
tob[, de verde sau de ro=u, vorbind mereu de bucurii ce nu se
ar[tau, de drumuri lungi la miez de noapte, drumuri de multe
ori f[r[ ]ntoarcere, de ve=ti ce nu soseau =i de o stea a noro-
cului pe care nimeni n-o vedea arz`nd. B[tr`ne =i tinere o
ascultau ]ncremenite =i multe credeau ce le spune, fiindc[,
plec`nd de la ea, se sim\eau mai pu\in ap[sate de triste\i =i
n[dejdi noi le ]ncercau inima.
Cu datul ]n c[r\i, Li=ca a ajuns t`mpl[ de icoan[ pentru
cei de la c[r[mid[rie. Tat[l =i fra\ii, n[v[li\i dintr-o dat[ la
b[utur[, erau mereu cu grij[ s[ n-o supere, s[ n-o ]nt[r`te.
Nici vorb[ s-o mai cheme cu ei la treburi. F[cea Li=ca ce vrea
=i ce-i tr[snea prin cap, socoteal[ nu-i cerea nimeni de nimic.
+i fiindc[ nu mai tr[geau de ea s-o pun[ la munc[, diminea\a
se scula acum cea dint`i. Soarele ]nv[luit ]n pulberea viorie a
r[s[ritului o g[sea sp[l`ndu-se la r`u, ori umbl`nd prin
gr[dina de zarzavat de pe malul cel[lalt, de unde c[ra cu
poala ardei =i ro=ii. Alteori pleca ]n p[dure. Eu =i frate-su
mai mic am`ndoi devenisem umbra ei d[deam fuga s-o
ajungem, gata, c`nd ne-o cere, s[ cotrob[im prin toate cuiburile
de pas[re sau s[ adun[m ciuperci.
De obicei ]n p[dure culegeam flori =i m[turic[ =i c[utam
fragi pe care-i str`ngeam gr[mad[ pe o foaie de lipan, c[ci de
m`ncat mergeam s[-i m`nc[m undeva sub o ruptur[ a malu-
31
lui, pe deasupra c[ruia se roteau ]n zbor prigorii. Li=ca ne
]nv[\a s[ m`nc[m fragii strivindu-i cu limba de cerul gurii,
fiindc[ a=a mustul lor r[coros, dulce ca mierea, e mai gustos
dar cine =edea s-o asculte?
}n sat, Li=ca se ducea tot la dou[-trei zile, =i da numai pe la
casele unde =tia c[ e a=teptat[. Rar de tot se ]nt`mpla s[ bat[
=i pe la alte por\i. Restul timpului =i-l petrecea sc[ld`ndu-se =i
st`nd goal[ la soare, pe o f`=ie de nisip, ]ntre dou[ perdele de
s[lcii.
De multe ori b[tr`nul =i feciorii, lucr`nd, se apucau s[
c`nte, =i Li=ca, prinz`nd firul versului, se lua s[ c`nte ]n
r`nd cu ei, cu at`ta patim[, ]nc`t femeile, care coborau cu
cobili\a la r`u, se opreau uimite s-o asculte. Focul din fa\a
colibei o ]nv[luia ca ]ntr-o bur[ de aur =i cei de-o vedeau
atunci ]nv`rtindu-se pe l`ng[ vatr[ s[ pun[ masa =i s[ a=tearn[
pentru dormit o credeau gr[bit[ s[ ispr[veasc[ =i s[ plece,
c[ci vocea ei ]n[l\at[ ]n c`ntecul acela \ig[nesc, tulbur[tor de
trist, li se p[rea o chemare de dragoste aruncat[ vreunui
fl[c[u ce sta s-o a=tepte ]n ]ntunericul p[durii.
Faima Li=c[i de ghicitoare ]n c[r\i fu d[r`mat[ pe
nea=teptate, ]ntr-o s`mb[t[, de o ]nt`mplare nenorocit[. Era
dup[-amiaz[. Li=ca plecase la pr[v[lie s[ cumpere stamb[ pentru
o rochie. Negustorul ]i m[surase trei metri =i se ciond[neau
pentru pre\, c`nd ]n pr[v[lie intr[ o femeie de cincizeci de
ani, scof`lcit[ toat[, pl`ns[, sf`r=it[ de at`ta suferin\[ c`t[ i
se citea ]n ochi. Era slujnic[ la curtea boie-reasc[ =i venise s[
ia lum`n[ri s[ le aprind[ la c[p[t`iul copilului ei, care se
]necase diminea\a ]n r`u =i-l scoseser[ apele la un prund ]n
cotul p[durii. V[z`nd-o pe Li=ca, s[rmana femeie ]=i aduse
aminte c[, cu c`teva zile ]n urm[, \iganca ]i ghicise ]n c[r\i
spun`ndu-i c-o s[ aib[ ]n cur`nd o bucurie mare, =i acum,
fr`nt[ de durere cum era, se repezi la ea umpl`nd-o cu oc[ri,
c[ ]n=eal[ lumea cu scorneli =i minciuni, o numi hoa\[ =i c[\ea
32
par=iv[ =i n-o sl[bi nici atunci c`nd oamenii, aduna\i peste
drum, ]n curtea morii, t[b[r`r[ ]n pr[v[lie, atra=i de \ipetele
=i bocetele ei. Li=ca fu de-a dreptul n[ucit[ =i nu putu s[
scoat[ o vorb[. P`n[ la urm[ s-a strecurat prin mul\ime =i s-
a f[cut nev[zut[.
Duminic[ diminea\a, duc`ndu-se iar ]n sat cu c[r\ile =i
ghiocul, n-a mai fost primit[ nic[ieri. S-a ]ntors la colib[ cu
m`na goal[, ceea ce l-a f[cut pe taic[-su, care-=i a=tepta por\ia
de rachiu =i pacul de tutun, s[-=i str`mbe mutra cu o sil[ de
ne]nvins. Fra\ii, la fel, se uitar[ la ea cu ochi de lup.
Nu mai e s[ v[ dau, le-a strigat Li=ca, ]nt[r`tat[, cu
m`inile ]nfipte ]n =olduri, gata parc[ s[-i ia ]n unghii, ]nc`t
b[tr`nul, f[r[ voia lui, =i-a l[rgit gura cu buze vinete =i
cr[pate ]ntr-un r`s chinuit, iar fra\ii au pus cornul ]n p[m`nt.
Fierbea ]n ea ceva du=m[nos =i str[in, o putere din calea
c[reia trebuia s[ te fere=ti, =i \iganii, ]n zilele urm[toare, avur[
at`ta minte s-o lase ]n pace, s[ n-o cheme cu ei la treburi. Ea
=edea ]n colib[, ]n mirosul le=ios de \oale vechi, sp[la, c`rpea,
f[cea m`ncare, toca dracil[ pentru ra\e, ]ntr-o t[cere de
nep[truns. Uitase dintr-o dat[ drumul la p[dure =i nici la
sc[ldat nu se mai ducea.
Eu =i fratele ei mai mic ne jucam tot pe aproape de ea, cu
g`ndul c[ ne-o lua de m`n[ s[ mergem iar ]n p[dure s[
c[ut[m fragi =i ou[ de pas[re, dar ei nu-i mai era mintea la
noi. C`nd ispr[vea treburile, se a=eza pe un bolovan ]n fa\a
colibei =i privea dus[ r`ul ]nsorit, p`lcurile de s[lcii =i cosa=ii
ce se mi=cau ]n caden\[ pe hotare.
Dup[ o s[pt[m`n[ de la ]nt`mplarea cu femeia c[reia i se
]necase copilul, Li=ca urc[ ]n livada noastr[ =i-mi ceru s[-i dau
foarfecele bunicii. Am alergat ]ntr-un suflet ]n cas[ =i le-am
adus. Ea le-a v`r`t ]n s`n, ]n leg[tura ]n care \inea =i ghiocul,
=i a plecat spun`ndu-mi c[ atunci c`nd s-o ]ntoarce mama de la
c`mp, s-o trimit la ea la c[r[mid[rie. +i a=a am f[cut.
33
 Dad[, i-a zis Li=ca mamei, =tiu s[-\i spun dac[ b[rbatul
dumitale e s[n[tos sau s-a pr[p[dit...
+i f[r[ s[ a=tepte s[ fie rugat[, s-a dus la lada de m[lai, a
luat ciurul, a f[cut cruce deasupra lui, bolborosind un desc`ntec
ne]n\eles, apoi l-a pus cu ve=ca, adic[ cu marginea de lemn,
pe v`rful foarfecelui pe care ]l \inea ]ntre dou[ degete, =i
ciurul a ]nceput s[ se ]nv`rteasc[ ]ncet, ]ncet ca ]mpins de o
m`n[ nev[zut[. Acesta, zicea ea, era semnul c[ tata se afl[ ]n
via\[ pe front. Mama, uimit[ =i ne]ncrez[toare de ceea ce se
petrecuse ]naintea ochilor ei, i-a cerut \ig[ncii s[ mai ]ncerce
o dat[. Ciurul s-a rotit =i a doua oar[.
Dup[ plecarea mamei, p`n[ ]ntr-un ceas, la c[r[mid[rie s-au
adunat mul\ime de femei. La vestea c[ Li=ca =tie farmece,
l[saser[ copiii nel[u\i =i veniser[ s[ afle dac[ b[rba\ii lor
sunt teferi acolo pe unde i-a t`r`t r[zboiul. Ciurul se ]nv`rtea
de fiecare dat[, =i ele puneau bucuroase l`ng[ \iganca a=ezat[
pe p[m`nt, ]n fa\a colibei, lucruri de-ale gurii sau bani pe
care b[tr`nul lacom ]i v`ra ]n buzunare, socotind cu glas,
f[r[ ru=ine de lume, c`=tigul ce se str`ngea.
Li=ca, ajuns[ din nou la mare cinste, lep[dase ca pe o
masc[ ]nf[\i=area trist[, rece =i du=m[noas[ cu care-i spe-
riase pe taic[-su =i pe fra\i ]n ultimele zile. Ochii ei mari,
sur`z[tori, cu dou[ lumini\e ciudate ]n pupile, gena\i =i
spr`ncena\i, ardeau veseli, p[trun=i de o bucurie tainic[. Unul
dintre fra\ii ei adusese o sticl[ de rachiu, p[h[relul trecea din
m`n[ ]n m`n[, ]nt`rziind mai cu seam[ pe la b[rba\i, =i c`nd
i se ]ntindea =i ei, ]l bea dintr-o ]nghi\itur[ =i nu-i da drumul
mai departe p`n[ nu i-l mai umpleau o dat[. D[duse jos
flanela verde de l`nic[, r[m[sese cu c[ma=a, prin care s`nii
rotunzi =i mici se desenau clar. Pe bra\e, ca toate \ig[ncile
tinere, purta br[\[ri de alam[, care se ciocneau ]ntre ele c`nd
]ntindea m`na s[ apuce p[h[relul.
Li=co f[, ]i strig[ o dat[ b[tr`nul, las[ rachiul c[ te
turte=ti.
34
 Ea l-a ascultat =i a zv`rlit c`t colo sticla, apoi a s[rit ]n
picioare, f[c`nd s[-i fluture fusta veche de catifea, =i i-a strigat
celui mai mic dintre fra\i:
Ursare, pune m`na pe toba ta de capr[ =i bate-o c`t
po\i, c[ vreau s[ joc. Duc[-se dracului r[zboiul, ]n seara asta
vreau s[-i trag una de-a noastr[, \ig[neasc[.
Femeile, ]ngr[m[dite l`ng[ vatr[, uitaser[ de necazuri =i
z`mbeau la toat[ zburd[lnicia ei nevinovat[. E t`n[r[, s[raca,
se g`ndeau, acum ar fi trebuit =i ea s[ petreac[, =i nu-i luau
]n r[u nimic din ceea ce f[cea, fiindc[-=i aduceau aminte c[
alt[dat[ =i ele se d[deau ]n v`nt dup[ botezuri =i nun\i.
Tovar[=ul meu de joac[ a b[tut toba =i Li=ca a jucat. A jucat
a=a cum niciodat[ p`n[ atunci nu-mi mai fusese dat s[ v[d. Cu
capul r[sturnat pe umeri, cu bra\ele date, ]n l[turi pocnind din
degete =i ml[diindu-se din mijloc, p[rea c[ trece ]n zbor peste
p[m`ntul b[t[torit din fa\a colibei, fiindc[ t[lpile ei de-abia-l
atingeau, ca =i c`nd dedesubt ar fi fost o tabl[ cu j[ratic. C[lca
fr`ng`ndu-=i genunchii =i lungind g`tul, cu ochii u=or ]ntre-
deschi=i, d`nd mereu s[ se ]ntoarc[, a=a cum m`nzul care se
adap[ ]n r`u se trage ]napoi c`nd ]=i ]nmoaie n[rile ]n und[,
speriat de chipul lui r[sfr`nt ]n ad`nc. Pornea repede ]n v`rful
pa=ilor, fug[rit[ parc[ de r[p[itul ca de ploaie al degetelor lo-
vind ]n tob[, se r[sucea brusc f[c`nd s[ zorn[ie br[\[rile, de
data aceasta ]ndrept`ndu-se pu\in cu fa\a ridicat[ ]n v`nt c[tre
u=a colibei, ca atunci c`nd te a=teptai s[ dispar[ prin ea, s[ se
opreasc[ =i s[ ]nceap[ s[ toace iar[=i p[m`ntul cu c[lc`iele.
C`nd sf`r=i, se l[s[ s[ cad[ pe iarb[ cu bra\ele ]n l[turi.
Se ]nserase =i femeile se preg[teau s[ plece, c`nd una din-
tre ele, o b[tr`nic[, ]i zise \ig[ncii:
Li=c[, da de b[rbat-tu ce spune ciurul? Ia desc`nt[-l,
s[ vedem =i noi ce zice?
Li=ca se uit[ la ea ca la o ar[tare din alt[ lume. B[rbat-su?
Ce-i p[sa b[tr`nei de b[rbat-su? Se f[cuse dintr-o dat[ galben[
la fa\[, de parc[-i t[iase graiul.
35
 Pentru o clip[ femeile uitar[ c[ au treburi acas[ =i se adu-
nar[ iar[=i ]n jurul ei, =i ea trebui s[ spun[ desc`ntecul =i s[
pun[ ciurul cu marginea pe v`rful foarfecelor luate de mine
din lada cu albituri a bunicii. Dar fie c[ ostenise la joc, fie c[
g`ndurile la b[rbat-su ]i d[deau un tremur ]n tot trupul, ciu-
rul ]i sc[p[ din m`n[ =i c[zu. }ncerc[ =i a doua oar[, mu=c`n-
du-=i limba ca s[ se lini=teasc[, dar nici de data aceasta nu
izbuti s[-l fac[ s[ se ]nv`rteasc[, a=a cum izbutise p`n[ atunci.
Femeile o privir[ ]ngrozite, ]ntr-o t[cere de moarte. T[cea =i
Li=ca, cu toate c[ pe fa\a ei se vedea bine c[ ar vrea s[ le strige
c[ nu-i adev[rat, c[ barbat-su tr[ie=te, trebuie s[ tr[iasc[,
ciurul nu =tie nimic, n-are de unde s[ =tie, c[ tot ce f[cuse
ast[zi fusese o ]n=el[torie. Rezemat[ de colib[, cu fruntea ]n
palme, privea ]n jos, trist[ =i ]ndurerart[, \in`nd o m`n[ la
gur[ ca s[-=i opreasc[ strig[tul ce-i umplea pieptul =i alta pe
frunte s[ ast`mpere durerea ce i se cuib[rea ]n creier.
Femeile ]ncercar[ s-o m`ng`ie, dar ea se smuci =i ele ple-
car[. Li=ca se l[s[ atunci cu fa\a la p[m`nt =i izbucni ]ntr-un
pl`ns cu hohote, f[r[ s[ se mai poat[ st[p`ni.
Eu =i tovar[=ul meu de joac[ stam l`ng[ ea =i nu scoteam
o vorb[. T`rziu se ]ntoarse c[tre noi =i, lu`ndu-ne de m`n[,
rosti cu glasul ]necat de lacrimi:
Doamne, cum m[ priveau, parc[-mi t[iau inima!
Apoi, fulgerat[ de un g`nd, ]=i d[du p[rul pe spate, se
strecur[ ]n colib[, lu[ punga cu bani din buzunarul b[tr`nului
care dormea =i ne-o d[du s[ mergem cu ea la curtea boiereas-
c[, s-o d[m femeii al c[rei copil se ]necase ]n r`u.
Noaptea, c`nd ne-am ]ntors, Li=ca nu mai era la c[r[mid[rie.
Plecase, lu`nd cu ea =i vioara r[mas[ de la b[rbatu-su.
|iganc[, zicea lumea, i s-a f[cut de duc[ =i s-a dus...
Dup[ patru luni, Li=ca s-a ]ntors acas[, escortat[ de jan-
darmi. Fusese prins[ ]ntre liniile frontului =i nimeni nu voise
s-o cread[ c[-=i caut[ b[rbatul.
Dar nu mai era Li=ca pe care o =tiam noi, ci o umbr[ a ei.
36
 SOMNUL DE LA AMIAZ{

Moroganii cinau la o mas[ din c`teva sc`nduri, sub salc`mul

din partea de sus a ogr[zii, de unde se vede ]ntreg c[tunul
G[gule=ti, format din vreo dou[zeci de case, ]n=irate de-a
lungul unei singure uli\i, situat la dep[rtare de trei kilometri
de comuna Bozia, ]ntr-un cot al C[lm[\uiului cel mai mic
r`u din B[r[gan, un fel de tran=ee surpat[, pe fundul c[reia
se prelinge un fir de ap[ coclit[. Trifan se a=ezase ]n locul de
cinste, av`nd ]naintea ochilor casa de c[r[mid[ cu balcon,
sc[ri de piatr[ =i bordur[ de ciment jur-]mprejurul temeliei, iar
femeile, Tasica =i fiica ei din prima c[s[torie, Maria sem[n`nd
leit, ca puii ie=i\i dintr-un ou cu dou[ g[lbenu=e: m[run\ele,
vioaie =edeau, una la st`nga, cealal-t[ la dreapta capului
familiei. Ceaunul cu lapte fiert era pus pe ni=te pirostrii, la
]ndem`na mamei. Ea turna ]n strachina fiec[ruia, dup[ poft[.
Dar ]n seara aceea de iulie, lini=tit[, cu cerul str[veziu,
Trifan Morogan n-avea chef de m`ncare. Sorbise o caraf[ de
rachiu, m`ncase dup[ ea o felie de p`ine, pe urm[ nu mai vru
s[ guste nimic. Scund, gras, cu pieptul rev[rsat, ]=i rezemase
obrazul ]n pumn =i asculta cum Papa Leon, vecinul lor
poreclit a=a din ziua c`nd, cert`ndu-se cu preotul, a p[r[sit
slujba de la biserica din Bozia =i a strigat c[ se leap[d[ de
credin\a ]n care s-a n[scut =i trece la catolicism ]l lua peste
picior pe Grigore Pi=ban, care pe vremuri avusese ]n c[tun
b[c[nie =i d[duse faliment.
Papa Leon, lungit pe prisp[, c`nta cu voce spart[, s[-l
37
aud[ toat[ lumea:

La Pi=ban ]n pr[v[lie,
Jucau =oarecii-n c[lc`ie.
Anicu\a la tejghea,
S[-\i dea restul nu avea.
}=i bate joc, tic[losul! zise Morogan, care nu-l putea
suferi pe vecin din pricina limbu\iei.
F[cu o pauz[, apoi vorbi din nou, cu glas sumbru, vr`ndu-
se piaz[-rea a celuilalt:
R`c`ie tu mult ]n cenu=[ =i las[, dac[ n-ai s[ te frigi
odat[ s[ te usture la m[runtaie...
Femeile b[gaser[ de seam[ c[ nu e ]n apele lui, c[ fierbe de
g`nduri negre =i-l l[sar[ ]n pace. Ce se ]nt`mplase? Ziua, la
vremea pr`nzului, c`nd soarele se risipe=te ]ntr-o puzderie
orbitoare pe acoperi=urile de tabl[ =i ]n geamuri, Toma Hanu
din Bozia venise la moara din Maraloiu, la Morogan, care e
administrator acolo, =i-i spuse f[r[ ]nconjur:
Trifane, o s[ trebuiasc[ s-o dai pe Maria dup[ Dudu al
meu. I-a venit b[iatului vremea s[-l ]nsor =i-i place fata. Eu
am fost prieten bun cu frate-tu T[nase, pe care l-au m`ncat
lupii ast[-iarn[, Dumnezeu s[-l ierte! Am ]nv`rtit cu el un pic
de negustorie cu vin. T[nase era om cu s`nge rece, curajos,
am c`=tigat ceva parale noi doi. Dar avea o dambla: cum
apuca la b[utur[, ]ncepea s[-=i laude neamurile. Mai ales pe
tine te s[lta ]n ceruri. A, ce lovitur[ a dat neica Trifan la
via\a lui! Vreau s[-\i spun c[ =tiu cum ai ie=it din armat[,
]nainte de r[zboi =i cum \i-ai f[cut casa din G[gule=ti =i p-aia
din Br[ila. Erai plutonier la casieria regimentului =i, la zi
]nt`i, tu mergeai s[ ridici solda pentru droaia de c[pu=e de la
voi. {ia de la divizie, ca s[ nu-=i toceasc[ buricele de=telor cu
num[ratul, f[cuser[ o socoteal[: Domnule, unitatea cutare are
at`\ia in=i care m[n`nc[ leafa de la stat, ia s[ vedem noi c`t
38
at`rn[ asta pe c`ntarul de farmacie, ]n h`rtii de c`te cinci
sute de lei nou-nou\e, abia scoase din banc[. At`rn[ un chil
=i trei sferturi. Sau dou[. Dup[ caz. }\i d[deau a=adar tean-
cul, semnai de primire, =i la verificare g[seai c[ iese \anc pe
\anc. }ntr-o zi te-a ]nh[\at norocul de chic[. S-au z[p[cit [ia =i
\i-au aruncat un chil mai mult dec`t trebuia. Ai sim\it c[-\i
]nghea\[ inima, pe urm[ te-ai f[cut v`n[t la obraz, ca cineva
care zace de br`nc[. Se ]nv`rtea p[m`ntul cu tine. Dar ai
t[cut. Ai ]nfundat ]n geant[ tot b[netul, ai chemat soldatul
care te a=tepta cu birja =i m`n[ la comandantul garnizoanei.
{la se tr[gea =i el de prin p[r\ile noastre. Domnule colonel
Florescu, uite-a=a =i pe dincolo, ]nva\[-m[ ce s[ fac, c[ se
r[stoarn[ lumea peste mine! Stai lini=tit, Morogane, nu c[lca
]n str[chini, a=teapt[ =i-om vedea ce-o fi. Au trecut c`teva
zile. La divizie un am[r`t de sublocotenent, care nu belise ochii
la vreme, =i-a g[urit \easta c-un glonte, paguba au trecut-o ]n
c`rca lui, iar vulpoiul b[tr`n te-a jumulit, ca pe un prost, de
jum[tate din gologani, =i, ca nu cumva s[ te ia gura pe di-
nainte, mai t`rziu a aranjat s[ fii trecut ]n rezerv[. Acuma,
Trifane, asta s-a uitat, e chestie veche, tu ai slujba ta, aici la
moar[, de unde sco\i noaptea porumb =i-l ascunzi ]n groapa de
bucate a lui Grigore Pi=ban, nevasta =i fata lucreaz[ la
gospod[ria colectiv[, s[n[tos s[ fii, c[ mai mult nu-\i trebuie
nimic. De-o pild[, casa din Br[ila. Ce foloase tragi de pe
urma ei? P[gube=ti. Cu chiria abia ajungi s[ acoperi im-
pozitele. D-aia zic, d[-o tinerilor cu acte, Mariei =i lui Dudu,
s[ se mute ]n ea =i s[ te pomeneasc[ toat[ via\a, c[ uite ce om
a fost tata. Da. +i m`ine diminea\[ s[ r[m`i ]n G[gule=ti.
Vin cu fl[c[ul s[ fix[m data nun\ii =i s[ bem ald[ma=ul.
Amintindu-=i de Toma Hanu, cum p[trunsese ]n biroul lui,
]nalt, ro=covan, cu p[l[ria de paie de orez dat[ pe ceaf[, ]n
m`n[ cu un bici ]mpodobit cu canaf ro=u, =i de vorbele-i
rostite ]ncet, r[spicat, ]n timp ce ochii cenu=ii, ascun=i sub
39
spr`ncenele groase, ]i fugeau ]n toate p[r\ile, r`z[tori, Moro-
gan nu-=i putea st[p`ni m`nia =i-l blestema pe frate-su T[nase,
pentru c[ numai el, sec[tura, ]l b[gase-n belea. Bine m[car
c[ l-a luat dracu! Toma Hanu ]l ]nfrico=ase =i-l impresionase
totodat[. {sta se pricepe s[-l str`ng[ pe om ]n cle=te. }i suge
vlaga ca o lipitoare =i nici nu clipe=te. Pot s[ jur c[ tic[losul a
=i arvunit mobila pe potriva casei mele din Br[ila. Merge la
sigur.
Le v[zu pe femei c[ ]nc[ nu ispr[viser[ cu m`ncatul =i
c[=un[ pe ele.
Ave\i de g`nd s[ leorp[i\i p`n[ la miezul nop\ii? le
]ntreb[. Ia, str`nge\i blidele =i duce\i-le de-aici.
Acu=ica, r[spunse Tasica, surprins[. Hai, dr[gu\a ma-
mei, scoal[, o ]ndemn[ la r`ndu-i pe Maria, c[ n-am a=ternut
paturile =i tat-tu-i obosit, s[racul! Arz-o focul de treab[, nu-i
mai dai de cap[t p`n[ intri ]n p[m`nt.
Maria se ridic[ ]n t[cere =i ]ncepu s[ adune, cu mi=c[ri
repezi, tot ce se g[sea pe mas[. Tulpanul legat la ceaf[ ]i
alunecase pe cre=tet, =i ]n lumina crud[ a l[mpii puse pe
fundul unei putini, al[turi de salc`m, p[rul ei negru, buclat
avea o lucire ]ntunecat[, stins[, ca p[cura veche. }n ochii
alba=tri-deschi=i jucau firave reflexe aurii. La optsprezece ani
avea trup sub\ire de s[lb[ticiune mic[, obi=nuit[ s[ zburde ]n
voie, =i s`ni c`t pumnul. Doar ]n dreptul =oldurilor, rochia
decolorat[ de prea mult[ purtare se str`mta, ar[t`nd c[ fata
e coapt[ pentru dragoste.
Iaca, ]=i zise Morogan cu du=m[nie, cine se va l[f[i ]n
averea mea. De haram a fost, pe apa s`mbetei se duce. Eh,
mama ta de via\[.
C`inele scheuna ]n lan\. St[p`nul ]i azv`rli o bucat[ de
m[m[lig[.
Na ici =i taci!... Tasic[, o chem[ el dup[ aceea pe ne-
vast[-sa, d[-te mai aproape s[-\i spun o vorb[. Ast[zi, auzi tu,
am avut pe\itori. Toma Hanu din Bozia o cere pe Maria pent-
40
ru Dudu al lui. Eu, s[ =tii, am b[tut palma, c[-mi place
b[iatul. Ca dot[ ]i dau fetei casa din Br[ila. M`ine, Toma
vine cu fl[c[ul s[ facem logodna, a=a c[ ave\i grij[ s[ v[
scula\i de diminea\[, s[ fr`nge\i g`tul la dou[ g[ini.
Vai de mine! rosti femeia adun`ndu-=i m`inile sub b[rbie,
]ntr-un gest de uimire =i bucurie. De ce nu ne-ai spus mai din
vreme?
Ame\it[, se l[s[ pe banc[. Z`mbea, =i z`mbetul ]i ]ntinerea
obrazul ]ncre\it de durere =i de vreme.
Vas[zic[, =opti ea, o s[ fiu soacr[-mare. Am apucat s-o
tr[iesc =i p-asta.
Dar mie nu mi-e drag de Dudu, mam[, o ]nfrunt[ Mar-
ia, =i n-o s[ m[ m[rit cu el.
Tasica se sperie de izbucnirea fetei. Se suci spre ea =i
]ncepu s-o mustre:
Draga mea, cum po\i s[ vorbe=ti a=a?! Trifan =i cu
mine ]\i vrem numai binele. Fii cuminte, o pov[\ui ea. +i de ce
zici c[ nu \i-e drag Dudu? o ]ntreb[. La balul care s-a dat
duminica Pa=tilor la Bozia, ai jucat numai cu el. |i-a dat
atunci o groaz[ de ilustrate =i tu le-ai ]n=irat ]n toat[ casa, pe
pere\i.
Nu, mam[, nu, se ]nd`rji fata... =i Tasica sim\i c[-i
s`nger[ inima. Nu vreau s[-l iau. Nu am nimic cu el.
Trifan Morogan ]n\epenise pe scaun. Dac[ s-ar fi deschis
cerul s[ verse potop de foc peste el, poate c[ n-ar fi fost ]ntr-
at`t de uluit de cutezan\a fetei. Era prima oar[ c`nd ]i ie=ea
din cuv`nt. Se ridic[ ]n picioare, ars de m`nie, =i, ]nh[\`nd-o
de umeri, o ]ntoarse spre el.
De ce nu vrei, Marie? se auzi glasul lui ]n[bu=it. }n loc
s[-mi s[ru\i m`na c[ te scap de la coada sapei, din lut =i
pr[f[rie =i te trimit la ora=, s[ nu mai fii cu rap[n pe picioa-
re, s[ le \ii toat[ ziua ]n pantofi =i c`nd te descal\i, seara, s[
vezi c[-s albe ca leb[da, tu faci pe dos. Tu nu e=ti a mea,
41
Marie, =i eu ]\i dau cas[ ]n Br[ila, cum n-ai v[zut niciodat[,
=i tu zici c[ nu vrei. De ce, Marie?
M-am jurat s[-i fiu nevast[ lui Horia Munteanu,
r[spunse fata, ]nec`ndu-se de pl`ns. Pe el ]l iubesc.
Horia Munteanu era instructor de partid ]n Bozia.
A, se dumiri Morogan, asta e! =i-i d[du drumul din
m`ini.
Tasica ]=i trase =i ea palma de pe gur[. Crezuse tot timpul
c[ b[rbatu-su acum-acum se va porni s[-i c[r[b[neasc[ fetei
pumni cu nemiluita =i se ghemuise asupra ei ]ns[=i, s[ ]m-
piedice \ip[tul ce i se zv`rcolea ]n piept.
L-ai schimbat pe Dudu cu Munteanu?! F[ bine =i ]ntoarce-
\i ochii c[tre cel dint`i. De jur[m`nt te dezleg eu, pe mine s[
cad[ p[catul. }n\elegi? Pe mine! +i acum mergi la culcare.
Bag[ de seam[ ]ns[, urm[ el, cu glasul sec amenin-\[tor,
dac[ m`ine te pune dracu s[ cr`cne=ti, m[tur ograda cu tine.
S[ nu te rogi de mil[ pe urm[, c[ vezi, \i-am spus din timp
s[-\i bagi min\ile ]n cap. Asta e.
Maria t[cu =i se dep[rt[, tremur`nd, spre podul de f`n,
cl[dit deasupra grajdului, unde dormea ea vara.
Luna plin[, ie=it[ ]n despic[tura dintr-un nor, ]nv[luia ]n
lumina-i bl`nd[, u=or ]nnegurat[, ]ntreg p[m`ntul. Numai c`l\ii
din fuioarele de in sp`nzurate pe s`rma legat[ ]ntre porumbar
=i staulul oilor sticleau fosforescent, ca ni=te \incu=e de os.
Trifan Morogan =ezu o vreme ]n loc privind ]ncruntat ]n
c`mpie, apoi scoase o \igar[, o aprinse =i porni spre poart[.
M[ duc p`n[ la Pi=ban, ]i spuse Tasichii, am pu\in[
treab[ cu el. M[ ]ntorc ]ndat[.
Ie=i ]n drum ]n dreptul podului de lemn de peste C[lm[\ui,
cu arcade la am`ndou[ intr[rile, =i coti spre Pi=ban pe dup[
z[voiul de s[lcii. Se ducea s[-i spun[ c[, ]n zori, s[ ]ncarce
porumbul ascuns ]n groapa de bucate =i s[ plece cu el la t`rg.
Dar la Pi=ban d[du peste o fin[ a lui Toma Hanu. A
42
trimis-o s[ p`ndeasc[, s[ nu pot s[ m[ apropii. Cle=tele!
Str`nge bine, Toma Hanu.
Podul de f`n al Moroganilor, unde urcase Maria =i se lun-
gise ]mbr[cat[ pe p[tura a=ternut[ la c`\iva pa=i de scar[, e
]nalt ]nc`t po\i sta ]n picioare ]n el. Pe timpul verii, sc`ndurile
care formeaz[ peretele din fa\[ sunt date jos =i ]n locul lor se
pune o plas[ de s`rm[, cu ochiuri potrivite ca m[rime, ca
acelea de la cu=tile de porumbei, a=a c[ v`ntul p[trunde ]n
toat[ voia ]n mald[rele de iarb[ =i lucern[, ]ngr[m[dite la
p[strare. C`teva tufe de pelin, smulse cu r[d[cini =i v`r`te pe
dup[ grinzi, ]mpr[=tiau un miros am[rui, deosebit de cel
dulceag =i u=or mai mult o p[rere al florii de f`n.
Mariei nu-i era g`ndul la somn, avea vorb[ cu Horia Mun-
teanu s[ se vad[ ]n seara aceea l`ng[ =an\ul care m[rgine=te
ograda lor spre c`mpie =i a=tepta s[ termine maic[-sa cu
v`nzoleala pe-afar[ ca s[ coboare =i s[ se strecoare, f[r[
primejdii, la locul ]nt`lnirii, a=a cum mai f[cuse de c`teva ori
]n ultima vreme. Dragostea lor ]ncepuse ]ntr-o s`mb[t[ din
luna iunie. C[zuser[ ploi mari toat[ s[pt[m`na =i brigada din
G[gule=ti a gospod[riei colective, cu sediul ]n Bozia, ie=ise s[
d[r`me cl[ile de gr`u, ]ncinse de umezeal[. Cete de c`te pat-
ru oameni la aceea a Mariei se alipise =i Horia Munteanu,
venit s[ dea o m`n[ de ajutor t[b[rau =i luau snopii
a=eza\i ]n cruce =i-i r`nduiau roat[ ]n jur, cu spicele ]n soare.
Celor de dedesubt le desf[ceau leg[turile =i-i r[sfoiau cu o
izbitur[ de picior, dat[ dibaci, pentru ca valurile de dogoare
care cople=eau iar aerul, at`rn`nd ca o cea\[ moart[, s[
st`rpeasc[ mucegaiul ce atacase paiul. De la fund \`=nea une-
ori c`te un =oarece, prip[=it la c[ldur[. La vederea lui, Maria
slobozea un \ip[t =i s[rea ]n l[turi, speriat[.
Grozav \i-e fric[ de =oareci! zise Muntean. Iar ei ]=i
pierd min\ile de dumneata, s[ nu-i pocne=ti cu secera ]n cap.
Vai, f[cu fata, dac-a= nimeri cu m`na ]ntr-un cuib de-
43
al lor, a= le=ina ]ndat[ =i pe urm[, de sc`rb[, n-a= mai m`nca
o s[pt[m`n[.
Cuiburi n-am v[zut. Se pare c[ nu s-au pr[sit mul\i pe-
aici.
+i, ca s[ se conving[ de adev[r, r[v[=i cu bocancul locul
unde fusese claia p[m`nt chel, miri=te putred[, cu rare
fire de mohor op[rite.
Nu, cuiburi n-au fost, repet[ el. Cel pu\in aici n-au
fost.
Dumitale, ]ntreb[ fata, mirat[, nu \i-e team[ de ei?
Nu, r[spunse Munteanu. Deloc. C`nd eram mic =i-ai
mei b[teau porumbul, prindeam c`t puteam de mul\i, ]i ]nh[mam
la un c[rucior ]n care se afla o p[pu=[ a sor[-mi =i-i m`nam din
bici, cu h[rm[laie mare. La urm[ ]i zdrobeam cu ciomagul.
Da de ce m[ prive=ti a=a?
M[ crucesc c`t de ]nalt ai crescut. Cred c[ eu nu-\i
ajung nici la um[r. De-aia nu \i-e team[ de =oareci, c[ e=ti
]nalt.
Ei, asta-i! r`se el. Poftim al[turi, s[ ne m[sur[m. Nu
e=ti chiar at`t de mic[.
N-are rost, vede oricine c[ e a=a cum spun eu.
Aproape de pr`nz ispr[vir[ treaba. Oamenii adunar[ bulen-
drele =i gr[bir[ spre c[tun, s[ se laie =i s[ se primeneasc[.
Maria, ostenit[, r[mase mai pe urm[. Sub un corcodu=, ]n
marginea lanului de floarea-soarelui ]n care zumz[iau albi-
nele, se porni s[-=i trag[ de pe bra\e m`necile de l`n[, des-
prinse de la o flanel[ veche, pe care le ]mbr[case ca s[ se
apere de zg`rieturi. Diminea\a, c]nd plecase de-acas[, mai-c[-
sa i le ]ns[ilase de rochie =i nu izbutea acum s[ rup[ a\a.
Stai, nu te mai chinui, spuse Munteanu, c[-i viu eu de
hac.
Se aplec[ =i t[ie a\a cu din\ii.
Uf! r[sufl[ ea u=urat[, mi=c`nd de c`teva ori bra\ele
44
sub\iri bronzate. Parc[ le-am scos din cuptor.
Deasupra lor, ]n ramurile corcodu=ului, uguia o porumbi\[
s[lbatic[.
Spune, ]i ceru Munteanu, disear[ vii la joc ]n Bozia?
Maria se mohor].
Nu m[ las[ de-acas[, c[ m-a= duce zbur`nd.
P[cat. Dac-ai veni, mi-ar place s[ joc cu tine, Maria.
+i mie cu tine, Horia, gr[i fata, trist[.
+ezur[ o vreme ]n t[cere. Erau numai ei doi =i porumbi\a
care-=i chema so\ul. Soarele i-a scos pistrui ]n obraji, ob-
serv[ Munteanu, bucur`ndu-se. +i cum mi-a spus ea numele...
Parc[-l c`nt[! Descoperise c[ numele omului are o tain[ a
lui, c[ e ]nc[rcat cu ]n\elesuri nedeslu=ite. Horia! Ca s[ vezi,
p`n[ acum niciodat[ nu-i venise s[ se ]ntrebe ce-i cu numele
[sta pe care-l poart[...
Pe Maria, apropierea de omul acesta ]nalt, t`n[r Muntea-
nu avea dou[zeci =i =apte de ani puternic, f[lcos, cu
ve=mintele mirosind a ploaie =i a gr`u, o tulbura, ]i risipea
g`ndurile.
Horia, vorbi ea ]ndr[znea\[ =i el se ]nfior[ , dac[
vrei s[ m[ vezi disear[, vino la r[chitele din fundul ogr[zii
noastre.
Munteanu avu o clip[ de descump[nire, apoi o cuprinse ]n
bra\e =i-i c[ut[ gura. Buzele ei erau s[rate de ar=i\[. C`nd o
slobozi, Maria ]l privi ]n ochi, t[cut[, apoi, tot ]n t[cere, ]=i
at`rn[ secera pe um[r =i o porni spre c[tun, iar Horia apuc[
drumul ]n sus, spre Bozia.
}n pod trosni o grind[ =i fata tres[ri. Se f[cuse t`rziu,
noaptea se ad`ncise =i maic[-sa demult intrase ]n cas[. Se
scul[ =i cobor] scara, cu urechea la p`nd[. Era lini=te, numai
undeva, pe drumurile B[r[ganului s-auzeau b[t`nd faraoan-
cele unei c[ru\e.
Porni c[tre fundul ogr[zii, spre C[lm[\ui, pe sub vi=inii
45
arginta\i de lun[ =i-l g[si pe Munteanu tr`ntit ]n iarb[, pe-o
r`n[. Bicicleta lui z[cea r[sturnat[ al[turi.
Bine c[ n-ai venit mai devreme, ]i spuse el, silind-o s[
se a=eze pe haina lui aruncat[ pe jos. De-abia am sc[pat de
Papa Leon. M-a z[rit pe c`nd se plimba pe arie la el, fr`ng`n-
du-se de tuse, =i-a venit aici. Tovar[=e instructor, cic[, te-am
cunoscut de departe c[ dumneata e=ti [la care nu-= ce mort
p[ze=te pe-aici =i vreau s[-\i spun o vorb[. Zi-i, Papa Leon
numele bun nu i-l =tiu , te ascult cu pl[cere. Uite ce-i, zice,
f[ bun[tatea =i nu mai umbla cu capul gol, pe c[ldur[, cum
am v[zut c[ ai obiceiul, fiindc[ odat[ te pomene=ti c[ te
bu=e=te s`ngele pe nas =i cazi jos ca o oaie capie. Nu-i lucru
de glum[. Eu am mai v[zut chestii d-astea.
Las[-l pe Papa Leon, Horia, zise Maria.
R[coarea p[m`ntului ]i p[trunse t[lpile =i se ridic[ ]n pi-
cioare.
}n seara asta, Horia, sunt a=a c-a= fugi ]n lume neb-
un[.
Munteanu se ridic[ =i el, nelini=tit de vorbele fetei.
Ce-i cu tine, Maria?
Oh, dac-ai =ti ce-a fost la noi la cin[! Ce t[r[boi!
Horia, strig[ ea =optit, tata vrea s[ m[ m[rite cu Dudu al lui
Toma Hanu din Bozia. Nu vreau s[-l iau pe Dudu, Horia,
numai pe tine te am drag, =i tata a s[rit la mine ca lupu c`nd
i-am spus. Nici eu nu =tiu cum de-am sc[pat teaf[r[.
Munteanu sim\i cum ]i fuge s`ngele din inim[ =i-i n[v[le=te
]n t`mple =i-n urechi. }i sec[ r[suflarea, ca dup[ o lovitur[
primit[ ]n burt[. Broboane de sudoare rece ]i n[p[deau g`tul
=i fruntea te=it[.
Stai, zise el, o iei razna. Cu de-a sila nu poate s[ te
dea.
Ba da, Horia, poate, pentru c[ =i mama e de partea lui.
Noi dou[ am fost tare s[race, iar tata spune c[-mi d[ de
46
zestre casa din Br[ila, =i asta a z[p[cit-o.
Durerea o fr`nse =i hohote de pl`ns ]i zguduir[ pieptul.
Ce m[ fac, Horia, ce m[ fac? izbucni nest[p`nit[ =i se
at`rn[ de el, disperat[, a=tept`nd, cu o explozie de l[comie
nefireasc[, ]ntip[rit[ ]n ochi =i pe chip, izb[virea care numai
de la el putea s[ vin[.
Munteanu ]i trecu palma peste obraji, ca s[-i zv`nte lacri-
mile =i o dezmierda, r[v[=indu-i p[rul, ]n timp ce o boare de
v`nt dinspre C[lm[\ui cl[tina buruienile c`mpiei. }n z[voiul
de plopi piramidali \ip[ straniu o bufni\[, un fulger v`n[t
zv`cni pe bolt[, ]n dep[rtare, =i Maria auzi vocea lui Tu
numai a mea ai s[ fii, Maria =i o lumin[ alb[, odihnitoare
]i cobor] ]n suflet.
Du-m[ de-aici, Horia, du-m[ unde vrei tu.
Nu, se ]mpotrivi Munteanu, acum nu. }nt`i s[ merg s[
vorbesc cu nea Trifan. Lumea nu ]n\elege multe, Marie, =i eu
nu trebuie s[-i dau de b`rfit.
Dar tata nu-l vrea dec`t pe Dudu pentru mine. Numai
pe el. +i m`ine Dudu vine s[ facem logodna.
Atunci o s[ m[ duc la Toma Hanu, la Bozia =i n-o s[
mai vin[ m`ine nici un Dudu.
Maria se desprinse de la pieptul lui =i se a=ez[ ]n iarb[,
al[turi de c[rare. Deasupra ei, cerul era negru =i ]nflorit.
Parc[-i un lan de rapi\[, g`ndi fata.
Munteanu aduse haina =i i-o puse pe umeri.
Horia, =opti ea, ]nchiz`nd ochii, f[-m[ nevasta ta, aici.
B[rbatul avu o tres[rire ]n tot trupul.
Vreau s[ fiu nevasta ta, repet[ Maria...
T`rziu, c[tre miezul nop\ii, se desp[r\ir[. Maria ]l urm[ri
cum se dep[rteaz[ ]n noapte pe biciclet[, pe drumul dinspre
Bozia, =i c`nd negura alb[strie ]l ]nghi\i cu totul, se ]ntoarse
]n podul cu f`n. Doamne, se g`ndi ea, dac-ar =ti tata ce-am
stat s[ fac, mi-ar ]ntinde pielea pe b[\ =i m-ar ]nchide ]n
47
fundul p[m`ntului!
Luna ajunsese deasupra salc`milor din ograd[ =i privea ]n
pod pe sub strea=ina deschis[. Maria, obosit[, se suci cu fa\a
spre st`lpii care sus\in creasta acoperi=ului. Fr`nghii, s`rme
adunate colac, dou[ c`rlige de scos g[le\ile ]necate ]n f`nt`n[,
capete de curele pe jum[tate putrede, o leg[tur[ de z[bale =i
de chei ruginite =i tot soiul de alte fleacuri at`rnau de cuiele
b[tute ]n trupul lemnelor acelora groase, jupuite de coaj[.
Pentru ce-or fi adunat toate astea aici? se ]ntreb[ fata.
Dedesubt, ]n grajd, se auzea ron\[it de =oareci. Dar Maria
adormise =i n-avea cum s[-i mai fie fric[.

Se trezi t`rziu a doua zi, tocmai c[tre pr`nzul cel mic, =i o

g[si pe maic[-sa, care se sculase odat[ cu steaua zorilor, la
buc[t[rie. R[zuia cu cu\itul, ghemuit[ pe prag, tigaia de
aram[ ]n care copsese pl[cint[. Pe plit[, ]ntr-o tingire, sf`r`ia
]n untur[ =i ulei gr[simile amestecate fr[gezesc carnea
o g[in[ despicat[ ]n dou[. Tasica preg[tise =i o oal[ de ciorb[,
dreas[ cu leu=tean verde.
F[cuse totul singur[. Morogan, v[z`nd c`t e de ]nglodat[,
voise s-o strige pe Maria, dar ea ]l oprise.
O dat[ se logode=te omul ]n via\[. Las-o s[ doarm[
p`n[ se satur[. Poate c[ b[rbat-su n-are s-o \ie pe palme.
E=ti proast[ de dai ]n gropi, i-a r[spuns Morogan. Dac-o
fi din alea de care =tiu eu, se logode=te =i de zece ori. Tu n-ai
fost de dou[ ori mireas[?
S-o fereasc[ Dumnezeu s[ p[\easc[ =i ea ca mine.
Maria se sp[l[ pe ochi la f`nt`n[ =i se ]ntoarse s[ m[n`nce.
Ce mai bucate! se mir[ ea =i, la g`ndul c[ toate erau de-
geaba, c[ Toma Hanu =i Dudu n-au s[ mai vin[ =tie el,
Horia, cum s[ le vorbeasc[, s[-i fac[ s[ priceap[ c[ nu se
poate altfel pufni ]n r`s. R`dea a=a cum r`zi c`nd i-ai
preg[tit cuiva o capcan[ =i [la, ne=tiutor =i tont, vine ]ntins
48
s[ cad[ ]n ea.
Tasica se veseli =i ea. Dr[gu\a mea, o l[ud[, =tiam eu c[
sup[rarea de-asear[ nu-i dec`t o toan[.
Afar[ se auzir[ pa=i grei, ]ndesa\i =i ]ndat[ dup[ aceea
Morogan se ivi ]n prag, mic, burtos, leoarc[ de n[du=eal[.
Afurisitul [sta de soare, bomb[ni, nimice=te totul. Nu
mai e chip de tr[it, ia foc lumea. A, schimb[ el vorba, d`nd
cu ochii de Maria, te-ai sculat? Du-te-n cas[ =i te piapt[n[ =i
ia-\i alt[ rochie. Cu aia de pe tine, ciumpav[, e=ti goal[ ca o
paparud[.
Dac[-\i place matale s[ m[ vezi g[tit[, m[ duc, zise
fata.
}mi place, nu-mi place, f[ ce-\i spun! ]i strig[ tat-su din
urm[, m`nios.
Fata disp[ru ]n cas[ =i Morogan ie=i la poart[ s[ se uite pe
drumul c[tre Bozia, pe ]ntinderea c[ruia pale de v`nt ridicau
c`rlion\i de praf. I se p[ruse c-a deslu=it ]n dep[rtare huruit
de c[ru\e. Nu se ]n=elase. Peste pu\in ap[ru, la cotitura cea
mai apropiat[, ]ntre haturile de borceag, c[ru\a lui Toma
Hanu, purtat[ la trap de un cal ]ntre hulube.
Vine, pezevenghiul, nu =i-a rupt g`tul, ]l blestem[ Moro-
gan =i se duuuce dracului c[scioara mea, se duce. Trase
z[vorul de la poarta mare =i-i strig[ Tasichii s[ ]ncuie c`inele
]n grajd, c[ sose=te dr[gu\ul de Dudu =i s-ar putea s[-i
h[rt[neasc[ n[dragii.
Maria ]l auzi din cas[ =i s[ri la fereastr[, tocmai c`nd
Toma Hanu intra ]n ograd[ =i le saluta pe gazde, flutur`nd
p[l[ria de pai de orez. Un junghi o fulger[ prin t`mple =i se
pr[bu=i pe pat, bocind. Horia Munteanu ]=i =i f[cuse poftele
cu ea, =i o p[r[sise, o l[sase lui Dudu.
}ntre timp, cei de jos desh[mar[ calul, ]l legar[ la conov[\
=i se str`nser[ la vorb[ ]n jurul mesei de sub salc`m. Dudu
sta mai deoparte, la cap[tul lavi\ei =i se uita ]n toate p[r\ile,
49
a=tept`nd s-apar[ de undeva Maria. N-avea dec`t nou[sprezece
ani, dar se v[dea ]n el s[m`n\a de voinic, c[ci de pe-acum era
aproape c`t ta-su. Avea umeri v`njo=i =i bra\e lungi. Buza de
sus, crud[, ne]mplinit[ ]nc[, l[sa s[ se vad[ un =ir de din\i
albi =i mici. P[rul b[lai, c[z`ndu-i pe frunte, ]i da un aer
=treng[resc =i-i f[cea oleac[ mai prieteno=i ochii suri, mari,
tr[d`nd siguran\[ de sine.
Ce cau\i, Dudule tat[? ]l ]nghionti Toma clipind ho\e=te
spre ceilal\i. Pe cine-a=tep\i tu poate c[ nici nu-i acas[.
Da, m[, r[spunse Morogan, batjocoritor, e dup[ cas[.
Joac[ tontoroiul ]ntr-un picior acolo. Scula\i-v[ =i striga\i-o
cum e c`ntecul [la al copiilor: Biti, biti porumbel, vino-ncoace,
la purcel, =i s[ vede\i cum vine.
Trifane! strig[ Tasica, mustr[toare.
Ce-i? f[cu el. Crezi c[ se sup[r[ oaspe\ii? Nu, s[ n-ai
tu grij[ de asta. Hai, du-te de-o cheam[ pe fat[ =i pune\i
masa, c[ mi-e o foame de cr[p.
Maria ie=i afar[ ]mbr[cat[ c-o rochie nou[, de crepde=in.
Era palid[, cu ochii umfla\i de pl`ns. Maic[-sa era ]ngrozit[
de cum o g[sise =i nu mai ]n\elegea nimic din ce se ]nt`mpla
cu ea, doar mai adineauri umpluse casa cu r`sul ei. Se apro-
pie =i d[du bun[ ziua, m`ng`indu-i =irul de m[rgele bobi\e
albe =i ro=ii, mici, prinse pe trei fire de nylon, care se ]nche-
iau ]ntr-un fel de bro=[ aurit[. Toma Hanu se ridic[ =i-o
s[rut[ \oc[it pe frunte, strig`nd:
S[-mi tr[ie=ti, nor[, s[-mi cre=ti nepo\ii.
Dar ]n g`nd o ]njura v`rtos. Ehei, lighioan[ pref[cut[,
ce-ai s[ joci tu pe s`rm[ la mine! L-ai pus pe Munteanu s[ m[
scoale ]n crucea nop\ii, c[ s[ te las ]n pace, c[ numai cu el
vrei s[ te m[ri\i. O las, cum s[ nu, e buc[\ica dumitale, i-am
zis; m-ar bate Dumnezeu dac-a= ]ntinde m`na s[ \i-o rup de
la gur[. Da uite c[ tot o s[ te iau =i [luia n-o s[-i dea m`na
s[ fac[ t[mb[l[u aici.
Dudu ]i str`nse m`na, ro=u de emo\ie, =i-i f[cu loc al[turi,
50
]n vreme ce Tasica ]ngr[m[dea pe mas[ bucatele pe care le
preg[tise. Ca b[utur[, Trifan Morogan scoase din beci o oal[
cu \uic[, mare c`t h`rd[ia=ul ]n care se mulg vacile.
Oho, f[cu Toma Hanu, d`nd o cea=c[ pe g`t, e tare a
dracului! =i plesc[i din limb[. S[ =tii c[ nu plec[m repede de
aici.
Ca s[ scape de-o grij[, Toma-Hanu ]i anun\[ dintru ]nceput
pe Morogani c[, ]n ce prive=te nunta, el e de p[rere s-o fac[ la
toamn[, dup[ culesul viilor, dar c[ Maria trebuie s[ se mute
la ei, la Bozia, ]ncep`nd de duminic[. Bag[ actele la Sfatul
popular cu Dudu =i se mut[.
E bine a=a, aprob[ Morogan, c[ruia-i era totuna acum,
c`nd intrase ]n hor[. }mi convine.
Trifane, se auzi deodat[ vocea lui Papa Leon, la gardul
din fundul ogr[zii, ce e acolo la voi, m[? Curge, v[d, rachiu,
ca apa pe C[lm[\ui.
P[i tu ce crezi s[ fie, r`se Toma Hanu, dac[ eu am
fl[c[u =i el fat[ mare, hai?!
Bairam, zise Papa Leon.
Ei da, =i ce-\i pas[ \ie? strig[ Morogan, m`nios, zv`rlind
m`inile ]nainte, a=a cum faci c`nd vrei s[ alungi g[inile ve-
nite s[ r`c`ie l`ng[ u=a casei. M[-njuri ]n fiecare zi ]n gura
mare, c[ \i-a= fi luat locul [sta pe de poman[, =i-acum, hop,
te legi la vorb[ cu mine. Du-te =i las[-ne-n pace!
Ia te uit[! se cruci Papa Leon. P[i tu nu m[ ]njuri pe
mine?! Ba bine c[ nu! Dar eu sunt mai de=tept, Morogane,
aia te arde pe tine, c[ eu totdeauna m[ scol cu noaptea-n cap
=i \i-o iau ]nainte. Chestie de timp, ]ncheie el =i se dep[rt[.
Alde Hanu, socotind c[ lucrurile se aranjaser[ cum e bine,
se a=ezar[ cu temei pe chefuit. La m`ncare se ]ndesau =i nu
prea. }n schimb b[utura o zv`ntau.
Asta nu-i \uic[, ]i d[dea Toma Hanu cu gura, e lacrim[
de amant[. S[ m[ tr[sneasc[, dac[ mint!
Morogan sta, ca de obicei, ]n capul mesei =i c[ta la el cu
51
du=m[nie. Pr[p[desc totul, ca guzganii, tic[lo=ii! Pesemne
c[ pe la ei pe-acas[ pap[ mai mult r[bd[ri pr[jite. Pe urm[
nu se mai g`ndi la nimic, ]ncepu =i el s[ ]nfulece, rup`nd
buc[\i mari din pl[cinta f[cut[ cu mult[ br`nz[. Maria nu
gusta nimic, dar nici b[rba\ii =i nici maic[-sa nu se sin-
chiseau de asta. }=i ziceau c[ a=a sunt miresele, mofturoase.
T`rziu, c`nd umbra salc`mului ]ncepu s[ se scurteze, Tri-
fan Morogan ]i f[cu semn nevesti-si s-o ia pe fat[ =i s[ plece
am`ndou[ ]n cas[, ca s[ nu le mai b`z`ie mu=tele degeaba
acolo. Tasica crezu c[ omul ei vrea s[ ]nceap[ tocmeala cu
socrul [l mare, s[ vad[ ce-i d[ b[iatului, ce trece la numele
lui, =i-i l[s[ singuri.
Dar Morogan nu se g`ndea la a=a ceva. +tia c[ Toma
Hanu se zbate s[ apuce, nu s[ dea. Alta avea el ]n cap. O
luase pu\in la ureche =i voia s[-i c`nte Dudu, care se cherch-
elise =i el. Barem cu at`t s[ m[ pl[teasc[... C`t despre
Toma Hanu, cu toate c[ duce la b[utur[ ca un bivol, era cuc
=i alt[ pas[re, cum se spune, dar nu se cuno=tea asta pe fa\a
lui. Cel pu\in nici fi-su =i nici Morogan nu b[nuiau c[-i
d[r`mat.
Zi-i ceva de inim[ rea, gineric[. Da s[ nu urli. Zi-i ]ncet.
Of, cum m-a\i bu=it voi! Cu parul, cu maiul, ]n moalele capului.
N-ai copii, zise Toma Hanu. Cineva tot trebuie s[ te
m[n`nce =i pe tine.
Tonul pe fa\[, ca lupii, r`nji Morogan. Spune-i fin[-ti
s[ se care de la Pi=ban.
Se car[. S[ vin[ Maria la noi =i pleac[. Zi-i, Dudule!
Dudu ]ncepu, leg[n`ndu-se, un c`ntec care-i pl[cea lui:
C[ tu mi-ai fost, lume, hoa\[,
M[ vorbeai de bine-n fa\[.
Dar diminea\a, la =osea,
}mi f[ceai discu\ia...
}ntre timp, Toma Hanu, aduc`ndu-=i aminte c[ z[rise,
52
]ntr-o vie, aproape de G[gule=ti, o femeie cu care se avusese
el bine c`ndva, se scul[ de la mas[ =i ie=i ]n c`mpie.
Tat[, stai lini=tit, m[! ]l strig[ b[iatul din urm[.
Dar Toma nu se opri.
Tat[! ]l chem[ din nou fl[c[ul.
Z`t! r[spunse de data aceasta Toma. +i repet[: Z`t!
Las[-l, spuse =i Morogan, zi-i ]nainte. Acuma ]mi c`n\i,
mai t`rziu o s[ m[ str`ngi cu u=a.
Dudu se supuse. D[du pe g`t, unul dup[ altul, patru pa-
hare, =i se umfl[ iar ]n foale.
P-[la cu oi\ele, ceru Morogan... +i p-[la cu trecea un
soldat pe ghea\[.
+i tot a=a, vreme de-un ceas, p`n[ c`nd Dudu se pr[v[li,
sf`r=it, cu capul pe mas[.
Morogan ]l ]nh[\[ de subsuori =i-l b[g[ ]n buc[t[rie, s[ se
culce. A=a, dormi, dormire-ai cu crucea la cap, ginerele nos-
tru, sec[tur[ par=iv[.
+i se urc[ =i el ]n balcon s[-i ]nv[luie v`ntul fa\a, s[-l
r[coreasc[.
Acolo v[zu c[ Toma Hanu ajunsese pe o movil[ cu iarba-
porcului =i cimbru =i se lungise pe creasta ei. E beat, lud de
beat, se g`ndi Morogan. He-he, lacrima amantei! Auzi ]n
odaia al[turat[ pe careva dintre femei suspin`nd =i trecu s[
se uite pe geam la ele.
Hei, strig[ el, ce-i cu voi? Cere\i os`nd[, v[d eu.
Femeile amu\ir[ =i Morogan se ]ntoarse la locul de adinea-
uri. }ntre timp iarba-porcului care acoperea movila ce aprinsese
de la soare asta o =tia bine Morogan, pentru c[ de-at`tea ori
]i fusese dat s[ vad[ vara asemenea ]nt`mpl[ri aici, ]n c`mpie,
=i ardea, st`rnit[ de-un fir de v`nt. Fumul ei ]nec[cios suia
]n colaci albi spre v`rf, ]ncotro ]ntorcea v`ntul flac[ra g[lbuie.
Bucuria ]l n[uci pe Morogan, cuno=tea c[ fumul de iarba-
porcului e ca otrava =i c[ cel de cimbru te ame\e=te.
53
 Sfinte soare, murmur[ el, arzi, sfinte soare!
Se ruga pentru casa lui din Br[ila.
Ajut[-m[, sfinte soare!
}i veni ]n minte c[ de pe pod se vede totul mai bine =i
atunci cobor] ]n ograd[ =i ie=i ]n drum. Z[rile fierbeau ]n apa
mor\ilor, iar sc[p[rarea aceea fantastic[ ]i da putere =i lini=te.
Spaima lui de Toma, de cele ce =tia Toma, se f[cea scrum,
odat[ cu iarba-porcului, ]n flac[ra care, a\`\at[ de v`nt, s[rea
din spic ]n spic.
Dar c`nd ajunse sus =i ]nc[lec[ pe grilaj, ]ncremeni.
Printre lanurile de porumb se apropiau de movil[ doi oame-
ni. }i cunoscu: unul era Papa Leon, cel[lalt Horia Mun-teanu.
Papa Leon, dobitocul b[tr`n, se t`r`se p`n[ la Bozia ca s[-l
vesteasc[ pe instructor c[ Toma Hanu a venit ]n pe\it. Of,
c[p[\`n[ seac[, se oc[r] Morogan, n-am vrut s[-l chem la un
pahar de rachiu. Acum ar fi z[cut, gem`nd, pe prispa lui.
Munteanu =i Papa Leon v[zur[ focul =i pe Toma Hanu
dormind ]ntins pe burt[, ]n dogoarea lui, =i se apropiar[.
Flac[ra se ]ntinsese, acoperea ]ntreaga movil[. P[l[ria de pai
de orez, rostogolit[ la picioarele omului, cufundat ]ntr-un
somn bezmetic, se mistuia =i ea ]ncet.
De pe pod, Trifan Morogan se uita buimac la Munteanu,
care ]=i smulsese haina din spate =i ]n[bu=ea focul cu ea,
merg`nd de-a bu=ilea. Papa Leon, descul\, juca pe tufele de
cimbru.
Joac[, pentru c[ vin Rusaliile, strig[ Morogan, r`z`nd
=i ]ncepu =i el s[ \op[ie.

54
 Dar Rusaliile fuseser[ demult. Trifan Morogan ]nnebunise.

DINCOLO DE NISIPURI

Tat[lui meu, care-a a=teptat g`rla.

Era ]n 1946, an de secet[ cumplit[. +u=teru nu mai v[zuse
pic de tutun de patru zile. Ca s[ fumeze, ]ntr-o zi rupse un
smoc de frunze de ieder[ din rugul care ]mbrac[ fa\a casei, le
fr[m`nt[ ]ntre degete =i-=i umplu luleaua. Avea ochii c`rpi\i
de somn, fiindc[, de=i era trecut de amiaz[, abia se sculase
din pat. Al dracului, se g`ndi, pierzi o noapte la priveghi =i
nu-\i mai vii ]n fire pe urm[ dou[ zile. Nevasta, soacra,
copiii lipseau de acas[. Sunt dup[ m`ncare, ]=i zise, s-au
]mpr[=tiat prin sat ca f[ina orbilor.
+i ie=i ]n drum, mic =i slab, cu c[ma=a at`rn`ndu-i peste
pantaloni. Avea poft[ s[ m[n`nce o leg[tur[ de l[ptuci; dormind,
visase c-a plouat =i c[ i-a ]nverzit gr[dina de zarzavat ca ]n anii
buni. De dou[ veri, de c`nd \inea seceta, nu se de=tepta o dat[
f[r[ s[ pofteasc[ de m`ncare un lucru de care nu putea s[ fac[
rost. Se vede treaba, ]=i zicea, c[ visele se nasc ]n stomac =i urc[
s[ moar[ ]n gur[. Bine-ar fi, z[u, s[ nu le aib[ omul deloc.
+u=tere, d[, m[, =i mie s[ trag un fum.
}l strigase dasc[lul satului. Despre dasc[l toat[ lumea zi-
cea c[ =i-a pierdut min\ile din pricina foamei. Ziua ]ntreag[
sta pe marginea =an\ului cu picioarele adunate sub el, mesteca
m[cri=, dac[ avea, =i ]ng`na ]ntruna, uit`ndu-se la cerul gol
de nori, un r`nd dintr-o carte de rug[ciuni: Dumnezeule
care dormi ]n p[durea de dafin.
55
 Nu-i tutun, m[, ]i r[spunse +u=teru, e o buruian[, pute
=i te ustur[ pe g`t.
Privi uli\a ]n lung. }n dreptul prim[riei, o femeie aduna
balig[ ]ntr-o roab[ ca s[ lipeasc[ prispa casei. Sub salc`mul
de l`ng[ podi=ca dat[ cu var, un c`ine se scutura de purici.
La fier[rie potcoveau un cal. Mirosea a copit[ ars[.
+u=teru coti ]ncet dup[ col\ul gardului =i cobor] la r`u.
Se opri la =an\urile prin care alt[dat[ venea apa ]n gr[dina
lui de zarzavat. Erau goale. M`lul de pe fundul lor se uscase,
cr[pase. Albia r`ului se ]ntindea ]n sus ca o omid[ cenu=ie.
Nisipul =i petele galbene de lut pietrificat luceau pustii ]n soare.
R[d[cini putrede at`rnau ]n peretele malului dinspre sat. Dinco-
lo, pe izlaz, aliorul se ]ncol[cea de c[ldur[. Pe un mu=uroi de
\[r`n[, al[turi de o tuf[ neagr[ de m[r[cini, \istuia un h`rciog.
Departe, pe v`rful unei movile, se z[rea un c[l[re\.
+u=teru zg`rie cu v`rful piciorului o cruce ]n nisip =i r`se.
C`nd era copil =i f[cea o cruce pe p[m`nt, zicea c[ dedesubt
g`lg`ie un izvor. Prost mai era ]n tinere\e! }n fiecare an, ]n
prima s[pt[m`n[ de prim[var[, se ducea pe izlaz cu un \[ru=
s[ scoat[ br`ndu=i. Le vedea: albe, ]n dou[ foi, ca stropii de
lapte c[zu\i din =i=tar =i se repezea s[ le culeag[ pe toate.
Maic[-sa ]i zicea la plecare:
C`te br`ndu=i ai s[ aduci acas[, at`\ia pui au s[ scoat[
clo=tile noastre.
+i el o credea.
C[l[re\ul z[rit ]nainte pe movil[ se apropia ]n goan[ mare
de sat.
E nebun, zise +u=teru v`ntur`nd m`inile, omoar[ calul
dac-o \ine tot a=a p`n[ la pod.
Observ`ndu-l, c[l[re\ul c`rmi spre el =i strig[, ar[t`nd cu
bra\ul ]nd[r[t, c[ vine g`rla. A plouat la munte =i vine g`rla.
Vine Buz[ul.
+u=teru nu ]n\elese pe dat[ ce i se spune, parc[ ]i luase
min\ile, =i c`nd se dezmetici, cel[lalt era departe, se pierdea pe
56
sub arcadele podului vopsit ]n ro=u, disp[rea ca o n[luc[, ]n
fulger[rile apei mor\ilor. +ezu o clip[, c[ut`nd cu privirile
]nfrigurate ]n susul albiei, pe linia malului, =i i se p[ru c[-l love=te
]n fa\[ r[coarea apelor pornite de la munte. Atunci s[ri =an\ul =i
urc[ vadul ]n fug[, mai mult de-a bu=ilea, sufl`nd greu pe gur[.
O m`nec[ a c[m[=ii, ]mb`csit[ de sudoare, ]i at`rn[ de ]ncheietu-
ra m`inii ca un pansament desf[cut. O smulse =i o arunc[.
Dasc[lul ]i ie=i ]nainte, ap[r`ndu-se de mu=te cu o creang[
de salc`m.
Dasc[le, strig[ +u=teru, vine g`rla, m[! Trebuie s[ dau
luntrea la ap[ =i s[ cur[\ =an\urile. Peste o s[pt[m`n[ m`nc[m
l[ptuci.
}ntr-o jum[tate de ceas, +u=teru a scos luntrea din =opron
=i a t`r`t-o prin praful uli\ei p`n[ dincolo de r`u.
}n vremea aceasta s-au prins s[ bat[ clopotele bisericii.
Bang-bang clopotul mare; ding-ding clopotul mic. Toa-
ca nu suna. Toaca se bate numai la soboruri biserice=ti.
C`nd au b[tut clopotele, satul s-a mutat pe malul g`rlei.
B[rba\ii au t[b[r`t cu sapele =i t`rn[coapele s[ sparg[ movilele
de p[m`nt care astupau intrarea ]n =an\uri. Femeile n-au cobor`t,
se ]ngr[m[diser[ sub un o\etar =i \ineau copiii l`ng[ ele, fiindc[
valurile puteau s[-i trag[ ]n v`ltoarea lor, din care nu mai e
sc[pare. Nu se =tie de ce aveau credin\[ c[ g`rla, pornind de la
munte, se las[ la vale ]nso\it[ de un v`nt r[u, aspru, ca de
]nghe\, =i se ]nfiorau dinainte, ca jivinele pl[p`nde c`nd simt c[
se apropie iarna grea. Dou[ dintre ele rostogolir[ cu m`inile
p`n[-n gura vadului un pietroi mare, c`t o buturug[, ca s[ fie
acolo pentru sp[lat rufele. Jos, ]ntr-o groap[, un b[tr`n ]ntin-
dea c`rlige de undit, legate de o sfoar[ prins[ de un \[ru= ]nfipt
]n buza malului. }n fiecare c`rlig at`rna c`te o jum[tate de
r`m[ ca momeal[. O fat[ se piept[na, r[sfir`ndu-=i p[rul casta-
niu ]n lumina soarelui, =i zicea un c`ntec trist ce aducea a bocet.
}n toiul lucrului, b[rba\ii se opreau o clip[ =i-=i suflecau panta-
lonii p`n[ mai sus de genunchi, ca s[ nu li se ude mai t`rziu
57
]mbr[c[mintea. At`ta mai aveau, ce era pe ei, restul boarfelor le
schimbaser[ pe m[lai la bog[tanii =i morarii din satele de sus.
Ispr[vind de cur[\at =an\urile, +u=teru trecu la vecini s[
cear[ tutun. C[p[t[ c`t s[-=i umple luleaua de dou[ ori.
Dasc[lul se \inea ]n urma lui la un pas. +u=teru ]i ]ntinse s[
trag[ un fum. Pe urm[ plec[ mai departe, c[lc`nd ]ncet pe
marginea albiei, smucind mereu c[ma=a s[-=i acopere bra\ul
gol, ]nro=it de soare. C`nd d[du peste mo=ul ce ]ntindea
c`rlige, se f[cu foc de sup[rare =i ]ncepu s[ \ipe la el s[ le ia
de acolo, s[ nu sperie pe=tele din prima zi.
Ei, gata, am ]n\eles, zise b[tr`nul, lini=tit, le iau. Da
urli degeaba. Tu nu =tii c[ pe=tele merge numai ]n susul apei?
}nt`i s[ ajung[ Buz[ul la Siret =i pe urm[ vine pe=tele aici.
Asta a=a e, recunoscu +u=teru, uitasem. Po\i s[ le la=i.
Le las, r[spunse b[tr`nul, c[ cine =tie, poate tot pic[ vreun
baboia=. }n groapa asta am prins odat[ un somn c`t un porc.
Pune m`na =i scoate-le, r[cni +u=teru, ]nfierb`nt`ndu-se
din nou. S[ n-avem vorbe.
Se ]nsera. Soarele c[dea la orizont. Lumea, tot pe mal, nu
se mi=ca, dar ]ncepuse s[-=i piard[ r[bdarea. }n c`teva locuri
femeile aprinser[ focuri. C[dea noaptea. B[rba\ii pornir[ spre
+u=teru s[-l ]ntrebe ce e cu g`rla, c[ nu vine, nu se vede.
Dac[ nu se vede, r[spunse +u=teru, a=ezat pe marginea
luntrii, s-aude. Pune urechea la p[m`nt =i ascult[.
Cinci in=i se tr`ntir[ numaidec`t ]n nisip, pe burt[. +u=teru
strig[ la femeile de pe mal s[ nu mai fac[ zarv[ =i trecu ]n
r`nd cu cei cinci. Nimic. P[m`ntul, uscat p`n[ la un st`njen
ad`ncime, era t[cut. Bolovanii n-au glas. Cei r[ma=i ]n picioare
a=teptau ]ncorda\i. Le sticleau ochii ]n cap. B[rbile, vinete ca
magiunul de prune, ]i f[ceau fioro=i. +u=teru se ridic[ anevoie.
Adineauri s-auzea, vorbi el. Venea ca un bubuit de de-
parte. }i fulger[ o idee: Sta\i! S[ =ti\i c[ morarii din satele de
sus ne-au t[iat apa. Ho\ii de morari au pus m`na de-au s[pat
58
=an\uri mari, =i acum apa curge ]n iazurile lor. N-o s[ vie la
noi nici ]ntr-o s[pt[m`n[, dac[ nu mergem s[-i lu[m de p[r.
Oamenii se uitar[ unul la altul ]n t[cere. +u=teru se p[rea
s[ aib[ dreptate. }=i aduceau aminte c[ morarii le-au f[cut
greut[\i cu apa ]n to\i anii.
Ne-au luat boarfele pe nimica toat[, ne-au l[sat goi
pu=c[, zise +u=teru, =i-acum ne taie =i apa.
L[sar[ sculele ce le aveau =i se repezir[ ]n sat s[ ]ncalece
caii. Trebuiau s[ aduc[ g`rla, altfel piereau.
}ntr-un sfert de ceas se form[ o ceat[ de vreo dou[zeci de
c[l[re\i. Cei de pe mal le strigar[ s[ ia cu ei topoare =i cazmale.
}=i ]nchipuiau c-o s[ ias[ cu b[taie.
+u=teru d[du pinteni =i ceata porni, r[zle\it[ la ]nceput,
apoi str`ng`ndu-se ca o unitate de cavalerie ]n a=teptarea sem-
nalului de atac. Drumul era greu. Copitele se ]nfundau ]n
nisip. Un cal se poticni =i nechez[. St[p`nul ]i d[du ]n cap cu
pumnul. }n fa\[ r[s[rise luna. Era galben[ =i v[lurit[ ca obra-
zul unei b[tr`ne. Nisipul sc`nteia. Dunga lui albicioas[, ca de
sidef, se ispr[vea ]n lun[. Sau poate de-acolo curgea ]n albia
r`ului. +u=teru c[l[rea ]n frunte. Satele din sus erau departe.
P`n[ la cel mai apropiat dintre ele, pe drum drept, pierdeai un
ceas. Ceata, \in`nd pe l`ng[ mal, f[cea multe ocoluri. Nu
str[b[tuser[ calea jum[tate, c`nd doi cai, stin=i de oboseal[,
sl[bi\i din pricina foamei, c[zur[ =i d[dur[ ochii peste cap.
Oamenii se oprir[, ]i ridicar[ =i-i duser[ pe mal.
Beli\i-i aici, le zise +u=teru st[p`nilor, =i nu l[sa\i s[
alunece st`rvurile de vale, c[ ne spurc[ apa.
Ceata, f[r`mi\at[, porni mai departe, la pas, pe sub cerul
albastru, ]nalt, av`nd ]n fa\[, culcat pe muchia unui deal
gola=, obrazul lunii. }n dreapta =i ]n st`nga, nici o lumin[.
Dup[ dogoarea zilei, c`mpul r[sufla fierbinte =i caii n[du=iser[,
adunai spuma de pe =oldurile lor cu palma. Oamenii ]i ]ndem-
nau st[ruitor uneori cu bl`nde\e, b[t`ndu-i ]ncet pe bot,
alteori cu vorbe aspre, din g`t, croindu-i cu coada cazmalelor.
Ajunser[ la prima moar[, a=ezat[ pe un grind ple=uv.
59
 Iazul din fa\a ei era gol. M`nar[ ]nainte. Ziceau c[ apa a fost
t[iat[ mai sus. O parte din ei vreo =apte la num[r cobor`r[
=i-o luar[ pe l`ng[ cai. Cei din fa\[ sim\ir[ c[ i-au pierdut =i
gr[bir[ ]n trap p`n[ la un col\ al malului, de unde ]ncepea o
p[dure de plopi pe o limb[ de p[m`nt ]ngust[. Acolo +u=teru
suci ]n loc calul lui m[runt, flocos =i f[cu num[r[toarea. Mai
era cu el jum[tate din ceat[, =i p`n[ ]n satul urm[tor, dup[
judecata lui, mai aveau de mers un ceas, dac[ nu mai bine.
Cu pu\in ]nainte de miezul nop\ii, ceata ajunse la moara a
doua. O v[zur[ de departe. Era ascuns[ ]ntre s[lcii b[tr`ne,
cu acoperi=ul \uguiat, ]nvelit cu tabl[. Al[turi, pe un d`mb, o
cas[ cu geamurile oarbe. Un c`rd de ra\e trecu pe deasupra
lor g`f`ind =i se pierdu ]n c`mpie.
Vin de pe iaz, zise +u=teru, s-au sc[ldat p`n[ acum.
Oamenii puser[ caii ureche la ureche. Topoarele le \ineau
la piept. Albia r`ului cotea dintr-o dat[ la dreapta, ca mai
]ncolo, la vreo sut[ de pa=i, r[zg`ndindu-se, s-o apuce mult
la st`nga, t[ind prin izlaz. Se n[pustir[ ]n galop printre
malurile abrupte p`n[ la st[vilar, unde desc[lecar[. Iazul, ca
=i cel dinainte, era gol, iar jgheaburile pline p`n[ la jum[tate
cu \[r`n[. Nici un fir de ap[ nic[ieri.
Oamenilor nu le venea s[ cread[. Cl[tin`ndu-se, trecur[
podul ce ducea ]n moar[. Un vi\el culcat ]n c[rare mugi prin
somn. }n[untru l[tr[ un c`ine.
Auzir[ =i-o tuse ]nfundat[, h`r`it[ =i un zgomot de z[voare.
St[p`nul se speriase, ]i credea ho\i. Se ]ntoarser[ la cai f[r[ a
scoate o vorb[. +u=teru rupse cel dint`i t[cerea.
N-au \inut apa aici, zise. Mai sus, la morile celelalte,
acolo s[ mergem.
Patru in=i se desprinser[ din ceat[ =i o cotir[ ]n jos. To-
poarele le at`rnau ]nfipte la br`u. Ceilal\i ]l ]nso\ir[ pe +u=teru
p`n[ la locul unde albia r`ului se vedea ]ntinz`ndu-se drept
]nainte o d`r[ de cret[ ce nu se mai ispr[vea nic[ieri.
Atunci ]l p[r[sir[ =i ei.
+u=teru nu-i chem[. Privi luna ce se ofilea pe muchia
60
aceluia=i deal, ridic[ bra\ul f[r[ m`nec[ =i lovi calul pe g`t,
cu d`rlogii. Sim\ea mereu ]n fa\[ r[coarea valurilor.
DESCOPERIND R~UL

Var[. Amiaza juca ]n c`mpie, un joc ciudat, lene=, ]nc`lcit.

R`pele din malul r`ului, coapte de c[ldur[, sc`nteiau g[lbui.
}n vad la r`u, bunica Paraschiva sp[la rufe. Le ]nmuia ]n
ap[ cl[tindu-le, le ]ntindea pe un pietroi =i le b[tea ]ndesat cu
maiul. L`ng[ ea, clipind iute sub pulsa\iile fierbin\i ale soare-
lui, B[nic[ se pr[jea ]n nisip. Avea un cap ca de ied, cu p[r
blond, nepiept[nat =i t[lpile murdare de sucul merelor pe care,
noaptea, le scuturase v`ntul. }n zori bunica Paraschiva adu-
nase merele ]ntr-un co=, iar el suise cu picioarele pe ele, nev[zut
de nimeni, le tocase =i le v[rsase ]n ulucul porcilor.
Acum, st`nd lungit pe spate, num[ra loviturile pe care le
da bunica Paraschiva =i m`nca o felie de p`ine uns[ cu ma-
giun de struguri. Mesteca plictisit, ]ncerc`nd parc[ o
dezn[dejde a m`nc[rii, la fel ca =i taic[-su azi diminea\[,
c`nd el, B[nic[, st`nd rezemat cu coatele =i b[rbia de marginea
bufetului vechi, scos ]n curte s[-l repare lemnarul, ]=i f[cea
socoteala cum s[ ob\in[ pl[cile de alam[ din urechile ciubote-
lor pe care le ]nc[l\a maic[-sa ca s[ nu se ]n\epe ]n miri=te.
Vrei s[ ]nha\i pl[cile alea, ]l ghicise taic[-su. Mut[-\i
g`ndul.
Dac[ mi le dai, le pun ]n urechile c`inelui.
Ieri ai vrut s[-l sp`nzuri.
Da, fiindc[ e prost.
Pe ce se cunoa=te?
61
 I-am pus zgarda cu col\ii de fier =i l-am trimis s[ se
bat[ cu c`inii de pe uli\a ailalt[. Dar el n-a vrut, e fricos.
Nu e dat la lup. Trebuie s[ se bat[ ]nt`i cu lupii.
+tiu.
Toate le =tii, dar nu spui nimic. Zi, unde sunt ale trei
cutii de crem[?
Le-am f[cut ]nchisori pentru greieri.
Aha! Dup[ greieri te t`rai, ieri, de-a bu=ilea, prin tufele
de nalb[ din fundul cur\ii. Ai prins mul\i?
Am prins =ase, pe urm[ patru, =i pe urm[ ]nc[ =ase.
Sunt mul\i?
Sunt destui. M[ g`ndesc c[ ai pr[p[dit o lum`nare
]ntreag[ s[ faci cocoloa=e de cear[. Sau ai mu=cat din toate
lum`n[rile din lad[ c`te o ]mbuc[tur[?
I-am prins cu o l[cust[. Am legat-o de mijloc cu a\[, ea
se ducea ]n gaur[, la fund, =i mi-i aducea ]n gheare. Crezi c-o
s[ ias[ scandal cu lum`n[rile?
Iese. Precis, iese. +i c`nd te-o ]n=f[ca bunic[-ta Paras-
chiva, s[ nu vii la mine s[ te descurc.
Poate c[ nu iese scandal. Bunica Paraschiva zicea c[
lum`n[rile din ziua de azi nu mai fac dou[ parale. Pe vre-
muri, cic[, ]\i era mai mare dragul s[ ]nfigi o lum`nare la
c[p[t`iul mortului.
Orice-a zis atunci bunica Paraschiva, tot o s[ m[ bat[, se
g`ndi b[iatul. M[ bate =i dup[ aia m[ pune s[ toc dracil[
pentru cruci. Nu-i nimic, bine c[ am trei cutii cu greieri, la
noapte le dau drumul ]n odaie, dup[ sob[, =i ei o s[-mi c`nte
p`n[ la ziu[.
}ntinse picioarele =i r[coarea apei ]i p[trunse pl[cut trupul.
Dincolo de r`u, pe izlazul cu iarb[ cafenie, uscat[ de v`nt,
doi cai se b[teau de musc[. Fiindc[ =edea culcat, caii i se
p[reau mici, cu picioarele scurte, =i-i veni s[ r`d[ c`nd ]i auzi
sfor[ind. Mai sus de el fo=nea un izvor care se v[rsa ]n r`u
62
printr-un jgheab de lemn. Dou[ fire de izm[ se ]mpleteau
deasupra lui =i oamenii ]l numeau izvorul cu izm[. Aici
vin pe=tii s[ se ]mbete, se g`ndi b[iatul =i se scul[. (Pe izlaz,
caii crescuser[ =i ei =i se ]ngro=aser[.) Se g`ndea c[ vreo
=tiuc[ sau vreun crap, ispiti\i de =uvoiul de ap[ rece, o s[
]ncurce drumul =i o s[ urce pe jgheabul de lemn. Trebuie s[
fiu acolo, ]=i zise B[nic[, =i s[-l prind. Socoteala era limpede:
]n clipa c`nd pe=tele se av`nt[ spre gura izvorului, el astup[
jgheabul cu un bolovan =i aleluia, domnul meu, poftim ]n
tingire!
Cel mai mult i-ar fi pl[cut s[ pun[ m`na pe vreo ochi=oar[
cu guler de solzi alb[strii.
N-avu noroc. +ezu neclintit, l`ng[ izvor, timp de un sfert
de or[, dar nu-i pic[ nimic. Pe=tii, obosi\i pesemne, dormeau,
t[v[li\i ca purceii.
Dezam[git, cobor] din nou la bunica Paraschiva =i, v[z`nd
albia care se rotea goal[ al[turi de mal, se urc[ ]n ea =i o
cl[tin[, \in`nd str`ns cu m`inile de marginile ei. Aplec`n-du-
se, albia ie=i u=or pe firul apei. B[nic[, a\`\at de leg[narea
]nceat[, r`se ascu\it, parc[ i s-ar fi rostogolit un clopo\el din
gur[, bunica Paraschiva nu-l auzi =i nu-l v[zu, =i el ]ncepu s[
pluteasc[ la vale pe r`ul ]nsorit. }nt`i i se f[cu fric[ =i ]nchise
ochii, pe urm[, uit`nd de orice primejdie, desf[cu pleoapele =i
privi ]n jur, uimit de lumea necunoscut[ ]n care p[trundea.
Un timp i se p[ru c[ apa st[ pe loc =i c[ malurile curg ]nd[r[t,
ca dou[ r`uri de p[m`nt. Malurile curgeau pe sus, dar curgeau
=i pe dedesubt, prin ap[, t`r`nd cu ele chipul unui m`nz
intrat ]n vad, plopii din poiene cu umbrele lor alungite =i
dou[ movile de pepeni, cl[dite la cap[tul unui drum de \ar[.
R`ul coti, ]ndep[rt`ndu-se de sat, =i intr[ ]n c`mpie. Pe
sus, trecu un stol de porumbei =i b[iatul din albie, a=ezat ]n
genunchi, se g`ndi c[ au plecat s[ caute boabe de mei.
Asculta\i, le strig[ el din urm[, s[ nu zbura\i dincolo
63
de soare, c[ sunt ulii mul\i =i pisici. Dincolo de soare e =i casa
v`ntului.
Deodat[ sim\i ]n n[ri un miros dulce, ame\itor, r[coros ca
al apei, dar mult mai puternic. C`mpia, de am`ndou[ p[r\ile
r`ului, se pierdea ]ntr-o cl[tinare verde spre fundul z[rilor.
Ce de iepuri trebuie s[ fie pe aici, ]=i zise B[nic[, o s[ vin
odat[ cu c`inele s[-i prindem. Dar mai ]nt`i trebuie s[ duc
c`inele [la la st`n[, s[ se bat[ cu lupii =i s[ se fac[ r[u.
Mirosul acelor ierburi ]nalte =i verzi, u=or aplecate de v`ntul
amiezii, ]i era cunoscut. Tot a=a mirosea =i taic[-su, alalt[ieri,
la ]ntoarcerea din c`mpie. El sta pe rampa porumbarului =i-=i
f[cea de lucru cu undi\ele. Pusese momeal[ ]n c`rlige pentru
musculi\e, aruncase sforile pe arie =i \inea vergile sub picior,
a=tept`nd r[bd[tor s[ se apropie vr[biile, care veneau s[ fure
din m`ncarea g[inilor.
Te distrezi, spuse taic[-su, a=ez`ndu-se al[turi.
Da, de o s[pt[m`n[ tot asta fac. Dar am ni=te undi\i
p[c[toase. Ia tu un ac =i ]ndoie=te-mi la foc una, pe cinste.
Hei tu, a strigat bunica Paraschiva, las[-l ]n pace pe
tata, c[-i obosit, a s[pat toat[ ziua ]n brazdele cu m[ghiran.
Vas[zic[, ]=i spuse B[nic[, ierburile astea care te ame\esc,
se cheam[ m[ghiran. Descoperirea ]l ]nveseli pe b[iat. }=i
spusese c[ pentru la iarn[ o s[ fac[ o m[turic[ de maghiran
ca s[ miroas[ casa frumos dis-de-diminea\[.
Se ivir[ dintr-o dat[ arcadele unui pod. Albia, ab[tut[ de
curent, se izbi u=or de pilotul din mijloc. Auzind deasupra,
pe pod, uruit de motoare, b[iatul se prinse cu m`inile de o
bar[ de fier. Trecea un convoi de camioane =i trupul podului
vibra, undele ecoului amplific`ndu-se pe ape. Sunt grele, ]=i
spuse b[iatul, car[ sacii cu gr`u de la arie. Sus, pe unul din
pere\ii interiori ai podului vopsi\i ]n alb, v[zu, desenat[ cu
c[rbune, o barc[ cu un om ]n ea. Dac[ era o barc[ adev[rat[,
o coboram pe r`u =i plecam cu ea. }i pl[cu tare mult felinarul
64
at`rnat de botul b[rcii, care era mai frumos dec`t acelea
f[cute de el din pepeni scobi\i.
Camioanele se dep[rtaser[, B[nic[, ]ns[, tot se mai \inea
cu m`inile de bra\ele pilotului. Privea mul\imea de pe=ti sub\iri
=i iu\i, care fulgerau prin ap[.
Nu-i bine c[ sta\i la umbr[, hamsiilor, le zise el. Mai ]n
sus ziua e plin[ de soare =i miroase a maghiran.
Zic`nd asta, b[iatul dezlipi m`inile de pe bar[ =i albia
porni din nou la vale. }n dreapta, pe un d`mb, se ]n[l\a un
turn cenu=iu, cu aripi de lemn, care se ]nv`rtea lene=. Moara
veche st[ degeaba. Ajung`nd ]n dreptul scocului rupt, aco-
perit de mu=chi, privi moara mai atent =i z[ri ]n tocul feres-
trei de sus un berbec, cu clopot la g`t, cu coarne lungi,
r[sucite. Avea o ]nf[\i=are b[t[ioas[, dar asta nu-l ]nfrico=[
pe b[iat. Eu sunt pe ap[ =i el nu =tie s[ ]noate. Se umfl[ ]n
gu=[. }l fluier[ =i apoi strig[:
Tic[losule, ce-am s[-\i mai trag eu dou[ peste bot!
L`ng[ un p`lc de arini, B[nic[ v[zu c[ r`ul se desface ]n
dou[ o parte apuca printr-o p[dure de s[lcii =i plopi, ceala-
lt[ intra ]n c`mpie, ]ngust[ =i domoal[. Acolo unde apele
pornesc pe dou[ m[tci, se sc[lda, singur[, o ra\[ de balt[. E
din negur[, se g`ndi b[iatul, a trimis-o z`na apelor s[ m[
]nt`mpine, =i suci albia pe g`rla dinspre c`mpie. }mprejur,
]ntr-o sc[p[rare am[gitoare, se fr[m`nta apa mor\ilor. Ra\a
v`slea, se cufunda ]n ad`ncuri =i iar[=i ap[rea, desf[c`nd =i
scutur`nd aripile.
Hei, o strig[ B[nic[, dar pas[rea nu r[spunse =i el
]n\elese c[ nu are voie s[ vorbeasc[. Dac[ vorbe=te, z`na o
schimb[ pe loc ]ntr-un bolovan =i se duce la fund.
Pe mal, ]n lanul de floarea-soarelui, cu tipsii galbene, roiau
albinele. Zborul lor se ]nchega ]ntr-un c`ntec sub\ire, st[ruitor,
dulce ca o f[g[duin\[.
Deodat[, r`ul ]ncepu s[ se l[\easc[ =i lu[ forma unui lac
65
pe care pluteau c`rduri de g`=te. Albe, de parc[ ar fi purtat
]ntre aripi un val de viscol, p[s[rile ]notau g[l[gioase ]ntre
malurile joase. }n fund, un perete de p[m`nt b[tut cu t[v[lugul
oprea curgerea r`ului. |ara pove=tilor, ]=i spuse B[nic[ =i,
v[z`nd c[ albia lui nu mai ]nainta, b[tu apa cu palmele,
\in`nd bra\ele \epene, =i lunec[ spre malul acoperit cu c[su\e
de lemn =i ocoale ]ncercuite cu plase de s`rm[.
O fat[, care m`nca la umbra unui salc`m, s[rindu-l pe
b[iat, se apropie de marginea lacului, cu un =tergar ]n m`ini
=i strig[ uimit[:
B[nic[!
B[iatul nu se mir[ c[ fata-i cunoa=te numele ]n locul
unde ajunsese se putea ]nt`mpla orice =i strig[ la r`ndul
lui:
Spune-i, te rog, g`nsacului [la mare =i gras s[ treac[ ]n
spatele albiei =i s[ m[ ]mping[ la mal.
Fata p[=i ]n ap[, ud`ndu-=i poalele rochiei, ]l ]nf[=ur[ pe
B[nic[ ]n =tergar =i-l ridic[ pe umeri.
De unde vii? ]l ]ntreb[, pun`ndu-l jos pe iarb[.
Ehei, f[cu b[iatul, vin tare de departe. Umblu de mult
=i am obosit. Unde sunt aici?
La cresc[toria de p[s[ri. Bunica Paraschiva =tie c[ ai
plecat cu albia?
Eu n-am vrut s[ plec, m-a furat r`ul.
Bine, zise fata, o s[ te duc eu acas[.
N-ai cum, fiindc[ nu =tii unde st[m noi. +i nici eu nu
mai =tiu, spuse el =i ]nlemni, pentru c[ v[zuse un berbec
ie=ind dintre porumburi.
Berbecul sem[na leit cu cel din fereastra morii de lemn =i
se apropia de ei cu capul ]n p[m`nt, ]n mijlocul unei turme de
vreo dou[zeci de miei.
Te-ai speriat? intreb[ fata. Vorbe=te-i lini=tit =i n-o s[-\i
fac[ nimic.
66
 P[i nu ]n\elege, r[spunse b[iatul. Cum s[ vorbesc cu el,
dac[ nu-i om?
}ncearc[, zise din nou fata. Ascult[, berbecule, urm[ ea
spre berbec. B[nic[ vrea s[ se joace cu mieii t[i, ]l la=i?
Berbecul se opri, proptindu-se zdrav[n pe picioare. B[iatul
r`se str`mb.
Apuc[-l de coarne, ]l ]ndemn[ fata. El crede c[ ai venit
s[-i furi mieii.
Nu-i fur, berbecule, zise b[iatul. Numai motanul nos-
tru fur[. Duminic[, bunica Paraschiva a t[iat o g[in[ =i a
pus deoparte, pentru mine, r`nza =i ficatul, dar p`n[ s[ vin
eu, motanul le-a ]nh[\at. +i nu l-am b[tut. L-am ]nc[l\at ]n
coji de nuc[, at`t. Tu, urm[ el din ce ]n ce mai ]ndr[zne\, ]mi
e=ti drag, s[ =tii. Dac[ vrei, ]\i d[ruiesc clopo\elul de la sania
mea. E galben =i are limba sub\ire, cu o bobi\[ de plumb ]n
v`rf. M`ine \i-l aduc. Sau, poate, vii =i tu la noi =i-l iei. }n
malul de sub casa noastr[ curge un izvor cu ap[ rece. Acolo,
afl[ tu, o s[ prind eu odat[ o ochi=oar[ pe care s[ mi-o
pr[jeasc[ bunica Paraschiva.
Berbecul ]nclin[ capul a mul\umire ad`nc[ =i se retrase,
t[cut. B[nic[ ]l a=tept[ s[ se dep[rteze, apoi desprinse trei
curele de la =or\ul fetei, sub salc`m, =i ]ncepu s[-=i ]mpleteasc[
un bici.
}n amurg, fata porni cu b[iatul spre sat. Istovit de nemai-
pomenita lui c[l[torie, B[nic[ adormi ]n bra\ele fetei =i visa

67
c[ gone=te ]ntr-o tr[sur[ la care sunt ]nh[ma\i patru iepuri.

LUNA, CA O LIMB{ DE C~INE

}n luna cea mai uscat[ a verii ar=i\[, cer de untur[,

plictiseal[, monotonie ]n B[r[gan s-a petrecut o ]nt`mplare
zguduitoare.
Era ora 2 dup[ amiaz[, Mancata=, secretarul comitetului
raional de partid, r[mas de serviciu la sediu ]n ziua aceea
restul activului se afla pe teren, ]n campania de treieri= ca
s[ primeasc[ =i s[ centralizeze, spre a le ]nainta, seara t`rziu,
Regiunii, datele privind cantitatea de gr`u ob\inut[ pe ariile
din treizeci de sate, citea, st`nd r[sturnat ]ntr-un fotoliu de
piele masiv, ispr[vit pe patru picioare groase, ]n form[ de
ghear[ de leu, un roman poli\ist o crim[, un viol, un
inspector de poli\ie subinteligent, un detectiv particular cu
sclipiri de geniu =i cu dou[ degete apuca dintr-o farfurie,
pus[ l`ng[ ventilatorul de material plastic, mici buc[\i de
halva turceasc[, pe care le ]nghi\ea moale, dup[ ce mai ]nt`i
le strivea cu limba de cerul gurii. Prin fereastra deschis[ larg
se vedeau brazii planta\i ]n marginea trotuarului, gara veche,
din c[r[mid[ cenu=ie, cu acoperi= plat, =i pasarela cioplit[ din
fier v`n[t, ]n care pa=i repezi sunau ad`nc. Trenul de Constan\a
timp de sta\ionare: opt minute tocmai tr[sese la peron,
venind dintre miri=tile cafenii dinspre miaz[-noapte. Strig[tele
viguroase ale v`nz[torilor de pepeni, care p`n[ atunci =ezus-

68
er[ lini=ti\i sub umbrarul de lemn, unde, ]n zori, se ]mparte
ghea\[ t[iat[ cu ferestr[ul ]n ra\ii mici, se ]mpleteau cu vaiet-
ul ascu\it al ciocanelor m`nuite de lucr[torii din echipa de
revizie. Un grup de c[l[tori ie=i\i s[-=i dezmor\easc[ picio-
arele f[cuser[ roat[ ]n jurul orbului ve=nic musafir al
g[rii care c`nta la acordeon Cr[i=or, te-av`nt[-n r`ul cald,
impresiona\i sau am[gi\i de triste\ea ascuns[ sub clapele de
sidef, lovite cu unghii murdare, =i ]n vocea, urc`nd dintr-un
pl[m`n ]n care se ]nc[ierau parc[ v`nturi agonice, a muzican-
tului.
Deodat[, Mancata= tres[ri =i fluier[ scurt mai mult un
z`mbet acru, desf[cut ]ntr-o arip[ de sunete r[u prevestitoare.
Petrea Panait, portarul comitetului, p[r[sise postul =i bea acum
o bere pe treptele vagonului-restaurant. Bine, dom le Petrea, ]i
zise ]n g`nd, \i-o scot eu prin piele, pic[tur[ cu pic[tur[!
}n timpul [sta, u=a de fag lustruit[ se deschise, =i ]n ]nc[pere
p[trunse un b[rbat de vreo dou[zeci =i opt de ani, ]nalt, zvelt,
tuns m[runt, cu c[ma=[ din in ]mpletit, desf[cut[ la piept, =i
purt`nd o valiz[ de voiaj cu buzunare laterale, ]nchise ]n cata-
rame de alam[. Mancata= ]ngust[ =i ]ncrunt[ ochii lui de calm`c:
noul-venit i se p[rea cunoscut, dar nu-=i amintea de unde.
Trebuie s[ fie inginer, se g`ndi. S[ vezi urlete. Mi s-au
luat dou[ combine, rog s[ dispune\i s[-mi fie aduse imediat
]napoi, altfel merg p`n[ la Consiliul superior al agricul-turii =i-
l dau ]n g`t pe dobitocul [la de director de la S.M.T., care mi-
a fost coleg de institut =i acum se poart[ ca o canalie.
Lua\i loc, spuse el aspru, vr`nd s[-i dea de ]n\eles
celuilalt c[ nu admite ]njur[turi.
Mul\umesc, o caut pe tovar[=a Doina Go=man. Vin de la
Bucure=ti. }n drum spre mare, cineva mi-a spus c-o pot g[si
aici. Sunt actor de film.
Eugen Argova! exclam[ Mancata=, scul`ndu-se =i
str`ng`ndu-i m`na. M[ scuza\i, eram ferm convins c[ veni\i
69
dintr-un ce-a-pe s[ face\i scandal. Campanie grea, patruzeci
de grade la umbr[, de azi-diminea\[ =i p`n[ acum am fost
asaltat de zece in=i, to\i cu febr[ =i to\i ]ncredin\a\i c[ repre
zint[ un caz excep\ional. V-am v[zut ]n multe filme, feti\a
mea e ]n ultima clas[ de liceu, v[ p[streaz[ deasupra patului
fotografia decupat[ din ziare. Vas[zic[, sunte\i rud[ cu Doi-
na Go=man.
Nu, nu. Am venit numai s[-i spun c[ eu sunt Eugen
Argova. Mai demult, m-a c[utat d`nsa... Un telefon ciudat:
Tovar[=e Argova, vino la ora =ase ]n Pia\a Roman[, sub
portretul dumitale.
O clip[, ceru Mancata=, =i, aplec`ndu-se peste pervazul
ferestrei, ]i zise lui Petrea Panait, care se ]ntorsese =i fuma,
rezemat de trunchiul unui brad ]n scoar\a c[ruia ]=i ]ntip[rise
numele cu v`rful briceagului, s[ aduc[ dou[ sticle cu bere din
frigider.
Dac-oi g[si ceva, f[cu Petrea Panait, aduc.
Adineaori le-ai adus, te-am v[zut eu, doar n-au f[cut
picioare ]ntr-o secund[. Dori\i =i o cafea? se ]ntoarse Manca-
ta= spre Argova. Am c`teva ce=ti ]n termos.
Mul\umesc, zise Argova, =i v[zu c[ trenul de Constan\a
dispare pe dup[ o p[dure de salc`mi.
}mprejur, peste c`mpia larg[, lini=tea tr[gea obloane de
vat[. V`nz[torii de pepeni se retr[seser[ ]n cochilia lor de
umbr[, ]ntre linii r[m[sese numai orbul, cu capul plecat peste
vechiul acordeon, =i o fat[ care-=i sp[la fa\a =i umerii sub
gura pompei unde se alimenteaz[ cu ap[ locomotivele.
Orbul sim\ea, poate, aroma trupului ei t`n[r, la care era
blestemat s[ n-ajung[ niciodat[, =i-=i spunea leg[nat dezn[-
dejdea ]mpietrit[.
Sub\ire ca un ma\ de lup, Petrea Panait intr[ =i puse pe
birou tava cu cafele =i cele dou[ sticle de bere destupate.
Servi\i, spuse Mancata=. Sunte\i un om cu glorie, lucru
70
care fascineaz[ femeile. A=a se face c[ v-a sunat Doina.
Nu, a fost un telefon ciudat. Te caut de mult, zicea,
vino, la =ase ]n Pia\a Roman[, vreau s[ v[d dac[ e=ti Argova
pe care-l =tiu eu. M[ enerva faptul c[ m[ cheam[ la o ]nt`lnire
chiar sub portretul meu. E un portret prost, schi\at cu c[rbune
pe un afi= de film. Mama, femeie de la \ar[, c`nd l-a v[zut =i-a
pus m`na la gur[. De ce, maic[, \i-ai cump[rat hainele alea
c[r[rate, parc[-s de ocna=, s[ nu vii cu ele ]n sat?! Pe dea-
supra, mai mu=ti =i din dou[ mere deodat[ =i-\i curg bale de
l[comie. Revin la Doina Go=man, dar s[ =ti\i, povestesc prost,
sar de la una la alta, s[ m[-ntrerupe\i dac[ nu-n\elege\i ceva.
M-a sunat ]ntr-o duminic[ diminea\a la casa de crea\ie de la
Mogo=oaia. Eram dup[ patru zile de filmare, ]n zori b[usem
coniac Dun[rea, cufundasem un p[ianjen ]n sticla goal[ =i
pictam sunt diletant, o fac din distrac\ie, n-am nici o
preten\ie pictam a=ezat pe o sc`ndur[ pus[ ]ntre dou[
cuiburi de r`ndunic[...
Asta nu se poate! f[cu Mancata=. Iese din c`mpul logicii.
Sigur c[ nu se poate, dar a=a ziceam eu atunci. Pictam
numai ]n albastru. Perioada mea albastr[. Avusesem =i o
perioad[ galben[, de trei s[pt[m`ni, o dep[=isem, pentru c[
galbenul ]mi aminte=te de afec\iunile ficatului. }mi place mult
albastrul, =ti\i, culoarea aceea de cer trecut printr-un vitrou
cu caschet[ de plumb. Pe carton, l`ng[ ea, ]ntind totdeauna
pete de un albastru ]ntunecat bezna furtunilor de la mare.
V[ inspira\i din c`mpul muncii?
Nu. Fac de obicei interioare de c`rciumi vechi, cu bl[ni
groase =i despicate, model elve\ian. Hangi\ele mele au =olduri
c[rnoase =i toate m[soar[ vin cu c[nile de zinc. Fumam pip[,
s[ v[d dac[ puii de r`ndunic[ str[nut[. +i asta iese din
c`mpul logicii. S[ v[ spun drept, eram n[uc Mancata=
turn[ bere la fel de n[uc ca atunci c`nd am publicat un
ciclu de poezii dezastruoase, pe cuv`ntul meu despre
71
p[durea Camni\a. Dac[ le-a\i citit, e dreptul dumneavoastr[
s[ cere\i s[ fiu pus la regim de ciorb[ de =tir. Camni\a e
numele p[durii unde prindeam cioc[nitori ]n copil[rie. Le simt
=i acum cum mi se zbat ]n palme, =i prin s`n m[ furnic[
c[ldura penelor. Oh, sigur, eram mahmur =i spuneam tot
felul de t`mpenii. De pild[, un prieten scriitor, care bea c`te
trei sifoane pe zi ca s[ se dezintoxice de tutun, m-a invitat s[
merg cu el pe lac, s[ pescuim, =i eu i-am r[spuns c[ lumea e
]nvelit[ ]n foi de varz[, =i c[ dedesubt se consum[ prea mul\i
oble\i =i vi=ine. Pe urm[ am zbierat la lun[: Coni\[, ai cres-
cut ca o br`nc[ ]n plin[ zi! Uite, am s[-\i at`rn patru picioare
sub burt[ =i o s[ te schimb ]n vac[. M-am r[zg`ndit pentru
c[ mi-era lene s[ ]ntind m`na p`n[ la ea, =i i-am zis: Hai, te
iert, du-te s[ te t[v[le=ti pe spinarea a dou[ cioc[nitori, =i-o
s[ sco\i viermi din coaja p[m`ntului. Efectul coniacului, a\i
priceput, nu? Pe c`nd m[ certam cu luna, a venit Maria, fata
de servici de la buc[t[rie, s[ m[ anun\e c[ sunt chemat la
telefon. M-am ]ntors spre ea. Z`mbea. Un z`mbet larg =i slut
sub bereta larg[ =i neagr[, neagr[ a=a cum ar trebui s[ fie
sicriele. Drag[, zic, las[-m[-n pace, sunt nec[jit, am visat
c[ trenul de la Constan\a a t[iat un om. E o doamn[, a
insistat ea. M-am ]nfuriat: Spune-i c[ am plecat s[ jefuiesc
banca din Radu-Vod[.
E un c`ntec frumos acolo, zise Mancata=: C`nd toca la
Radu-Vod[.
Drace! se mir[ Argova. Chiar asta a fost =i replica
Mariei. La fel mi-a spus: E un c`ntec frumos acolo, C`nd
toca la Radu-Vod[. }mi pare r[u c[ n-am voce, c`ntecul e
]ntr-adev[r frumos.
}n direc\ia asta, nici eu nu stau mai bine, zg`rii pere\ii,
f[cu trist Mancata=. Dar am o plac[ cu c`ntecul [sta. }l c`nt[
unul, un \igan... nu prea-i voie s[ zici \igan, feti\a mea le
zice... Cum crede\i c[ le zice? ]ntreb[ el.
72
 Argova ridic[ din umeri. Mancata= ]l privea fix. Obrazul
lui rotund, str[puns de vini=oare sub\iri, p[rea f[cut din
coc[. A=tepta.
Haide, ]ncearc[! p[reau s[ ]ndemne ochii ca de calmuc
a\inti\i larg asupra lui Argova...
Nu =tiu, m[rturisi acesta.
Rachet[ cu fulgi, c`r o sut[ opt.
Foarte bun[! r`se Argova. Am re\inut-o... Mai cu
bini=orul, mai cu r[ul, Maria m-a convins s[ ridic receptorul
=i s[ ascult apelul acela ciudat: Argova, te caut de mult, te
a=tept la =ase ]n Pia\a Roman[, sub portretul t[u.
+i v-a\i dus? zise Mancata=. B[rba\ii nu prea rezist[ la
invita\ii din astea. Fac pu\in pe nebunii, dar p`n[ la urm[
merg, =i g[sesc =i o scuz[ dac[ e nevoie. Curiozitatea, sau
ceva pe-aproape.
A=a este. Cu toate c[ m[ g`ndeam c[ e caraghios s[ m[
duc la o ]nt`lnire... sub picioarele mele. M-am dus, =i ea a
venit fix la ora =ase =i-am invitat-o la barul Ambasador. S[
fiu drept, am crezut, cum spunea\i =i dumneavoastr[ adi-
neaori, c[-i una din fetele alea care a=teapt[, noaptea t`rziu,
]n spatele teatrului, ie=irea actorilor, sau pe care le g[se=ti,
c`nd se antreneaz[ fotbali=tii, ]ntr-un col\ de peluz[, cu b[rbia
pe genunchi =i genunchii aduna\i ]n bra\e. Prima ]ntrebare pe
care i-am pus-o a fost: De unde naiba ai f[cut rost de ochii
[=tia verzi =i mari? |i i-a= lua =i i-a= da unei fete care m[
iube=te. Vroiam s-o intimidez. Atig are ochi =i mai frumo=i.
Atig e feti\a ei, spuse Mancata=.
Da, =tiu... mai bine zis ea mi-a povestit, eu n-am v[zut-o
niciodat[ pe Atig. Atig e nume de t[t[roaic[. Zice c[ era la
mare, pe un balcon, ]=i a=tepta so\ul s[ vin[ de la plaj[, =i o
femeie care uda straturile de flori din fa\a hotelului striga:
Atige, ia nuiaua =i ]ntoarce lebedele alea, nu le l[sa l`ng[
statuie! C`nd s-a n[scut feti\a, i-a dat numele [la auzit la
73
mare. O ]ntreab[ seara, c`nd se joac[, am`ndou[ ]n odaie:
Atig, c`t o iube=ti pe m[mica? }n lungimea c`t curge
Dun[rea ]nainte =i ]napoi, iar ]n ]n[l\ime p`n[ la Doamne-
Doamne =i mai sus.
O cre=te-n frica pentru Dumnezeu? se interes[ Mancata=.
Probabil c[ da, zise Argova. }ntr-un fel, ]i dau dreptate, a
suferit mult, b[rbatu-su a p[r[sit-o c`nd Atig avea numai doi
ani. Mute familii tr[iesc anapoda. Se ]ncheag[ =i se destram[
c[snicii c-o u=urin\[ total[, asta e impresia mea. Doina, dup[ ce-
a p[r[sit-o b[rbatul, ca s[ aib[ cu ce se ]ntre\ine, s-a angajat
casieri\[ la un circ care pleca ]n turneu. I s-a permis s-o ia =i pe
Atig. La Bra=ov, ]ntr-o noapte, c`nd toat[ lumea dormea dus[
Atig, cic[, dormea cu pumni=orii str`n=i la piept =i funda
albastr[, prins[ ]n mo\ul b[lai, o f[cea s[ semene cu o p[pu=[
directorul circului a n[v[lit ]n odaia ei, for\`nd u=a. I-a rupt
carnea de pe bra\e, smucind ca s-o tr`nteasc[ sub el.
Mama lui de sec[tur[, ]njur[ Mancata=, trebuia s[ \ipe.
Degeaba. Tipul o plasase socotit, ]ntr-o camer[ izolat[
de la mansard[. Nimeni din hotel n-ar fi auzit nimic. C`nd a
sim\it c[ nu se mai poate ]mpotrivi, Doina a luat-o ]n bra\e pe
Atig =i s-a urcat cu ea pe pervazul ferestrei. Era hot[r`t[ s[
se arunce, iar [la a ]n\eles c[ nu glume=te =i a plecat.
Toate astea vi le-a spus chiar din prima zi? ]ntreb[
Mancata=.
Nu, nu... Dup[ telefonul [la ciudat, ne-am ]nt`lnit de
multe ori. }mi v[zuse portretul ]n c[rbune, portretul care nu
i-a pl[cut deloc mamei, =i i s-a p[rut c[ m[ cunoa=te. Am
vrut s[ v[d dac[ tu e=ti Argova. }n tinere\e, la o serat[, am
dansat mult ]mpreun[. Ea venise la noi ]n sat la o prieten[,
eram ]n vacan\[ =i am tocmit un acordeonist. Poate c[ m[
]n=al[ memoria... Nu, nu m[ ]n=al[... =i [la de atunci c`nta
la fel de trist Cr[i=or, te-v`nt[-n r`ul cald. Ce melodie larg[,
i-auzi\i, parc[-\i sufl[ v`nt de toamn[ ]n suflet!

74
 {sta e orb, zise Mancata=. Tace, nimeni nu cunoa=te
bine ce-i cu el. Le-am spus b[ie\ilor de la Depou s[ nu-l mai
lase ]ntre linii. Se poate ]nt`mpla o nenorocire. Vara c`nt[ ]n
sta\iile de pe linia Constan\a, iarna dispare, habar n-am unde,
=i prin martie revine. Ceea ce e curios e c[ niciodat[ nu urc[
]n g[rile dinspre Bucure=ti. E o zon[ ]n care nu vrea s[
p[trund[, de care se fere=te.
Cine =tie ce dureri va fi tr[it pe-acolo?! zise Argova,
c[zut pe g`nduri.
+i orbul, ca =i cum l-ar fi auzit, stinse ]n burduf dou[ note
sc`ncite =i arunc[ din g`tlej ca un cronc[nit:
P`n[-n vad e cale de-un oftat...
N-a\i ispr[vit, zise Mancata= moale.
Ba da, zise Argova, am terminat prea repede chiar. +i
asta fiindc[ mi-a venit chef s[ m[ joc.

O c`rcium[ din cartierul Cotroceni, situat[ ]n apropierea

hipodromului nou. }n st`nga parcul Institutului medico-
farmaceutic. Toamna a schimbat ]n rugin[ m[cinat[ frunza
arborilor. Pe caldar`m zac, adunate ]n morman, mald[rele de
stuf care au ]mbr[cat fa\ada c`rciumii, transformat[, timp de
o lun[, ]n must[rie. Se a=teapt[ camionul care s[ le ridice. Un
picolo, cu bluza p[tat[ de bulion, sparge ghea\a la bar cu un
cioc[na= de argint. Intr[ frig pe sub u=[, la munte a nins
prima z[pad[ caloriferul ascuns sub o perdea de culoarea
tutunului sfor[ie ]ncet. Argova m[n`nc[ pastram[ de berbec.
Doina a ciugulit c`teva frunze de salat[ t`rzie =i cerceteaz[
atent[ peretele din st`nga barului. }ncep`nd de la lambriul de
lemn murg, ]nalt de un metru =i p`n[ la tavan, dou[sprezece
femei, la distan\e de c`teva palme una de alta, c`nt[ la harpe,
plutind peste un val str[veziu ap[ =i nisip cald =i stele,
amestec ireal, dar pl[cut, odihnitor.
Ce-ai descoperit? ]ntreb[ Argova, surprins de t[cerea
care s-a a=ternut ]ntre ei.
75
 Ceva care m[ amuz[. Uit[-te bine la femeile de pe perete.
Nu sunt dou[sprezece. E aceea=i femeie, care se repet[ de
dou[sprezece ori.
}ntr-adev[r, recunoa=te Argova. E aceea=i.
Picolul a tras cu urechea. Intervine:
E iubita lu scenografu. Ea =edea pe scaun, =i el o picta.
C`t a durat treaba, au b[ut am`ndoi o g[leat[ de whisky.
}nchide u=a dinspre buc[t[rie, spune Argova b[iatului.
Vine miros de usturoi.
Da, nea Manolache face piftie.
Du-te =i ]nchide-o.
+i c[tre Doina:
Supor\i o clip[ de adev[r?
Ascult.
Doina, eu nu sunt Eugen Argova. Sem[n cu el, dar nu
sunt Argova. Argova a plecat la o filmare ]n Ardeal, m-am
nimerit ]nt`mpl[tor l`ng[ telefon c`nd ai sunat tu =i am
r[spuns ]n locul lui. Eu sunt Matei...
Matei =i mai cum? ]ntreb[ Doina calm[.
Matei Matei.
Min\i.
}\i repet, nu sunt Argova. Sunt Matei, o s[ te convingi
c`nd se va ]ntoarce Argova.
+i c`nd se va ]ntoarce?
C`t de cur`nd. Odat[ cu prima z[pad[. Atunci vor trece
s[ filmeze la interioare pe platoul de la Buftea.
Bine, Matei Matei.
Voce alb[, nici un pic de tremur.
}\i pare r[u?
Nu-mi dau seama. Nu =tiu. Dar pentru c[ te-ai folosit de
o identitate fals[, te somez s[ m[ a=tep\i ]n fiecare sear[, dup[
cursuri, l`ng[ ceasul de la Universitate =i s[ m[ ]nso\e=ti la
plimbare. O jum[tate de or[ de corvoad[...

76
 Urma un curs seral de =oferi, spuse Argova.
Exact, zise Mancata=, e =oferul nostru pe camioneta
care aprovizioneaz[ cantina. Acum patru zile am fost cu ea la
Borc[ne=ti, =i pe drum a schilodit trei iepuri. |ine s[ m[
]nve\e s[ conduc, dar n-am nici un pic de talent ]n chestia
asta. +tiu numai s[ fac s[ creasc[ gr`ul.
Agronom?
Da. +i din cel mai sc`rbos soi... De-[la care-=i toce=te
picioarele p`n[ la genunchi ]n c`mpie, =i c`nd zici c[ s-a
s[turat, o ia de la cap[t. Cum s-a terminat povestea cu Matei
Matei?
}n chip ridicol...

Iarn[ geroas[. Un praf de z[pad[ rece =i sticloas[ s-a ]nche-

gat pe piatr[. Un fel de polei nenorocit, specific iernilor
bucure=tene. La cinematograful Patria ruleaz[ un film gunoios.
Mun\i de cartoane, muzic[ de jaz, june prim cu buze untu-
roase, care ]n momentul c`nd se dezbrac[ smulge un suspin
ad`nc femeilor din sal[. Dar apare =i Parisul, filmat am[nun-
\it din helicopter =i din unghi r[sturnat, adic[ sub podurile
Senei. Argova a venit s[ vad[ Parisul =i trop[ie ner[bd[tor
sub scoica de ciment prelungit[ peste coloanele groase de la
intrare, a=tept`nd s[ vin[ Doina =i s[ se deschid[ u=ile. }n
buzunarele paltonului are mere =i nuci poleite pentru Atig.
Doina!
A ap[rut pe nesim\ite, ca din p[m`nt. E ]mbr[cat[ gros, un
fular alb ]i acoper[ capul =i g`tul a r[cit pesemne poart[
m[nu=i ]mbl[nite cu un singur deget, ]l prive=te stingherit =i:
Matei, l-am g[sit pe Argova.
Cum?!
L-am g[sit pe Argova.
Unde?
Am venit ]mpreun[. M[ a=teapt[ la chio=cul de ziare de
77
la Lido. }\i mul\umesc pentru tot. +i acum, fug, s[ nu se
supere.
Mul\ime de oameni veseli, cu fe\ele aprinse de ger. S-au
deschis u=ile s[lii, lumea se ]nghesuie la intrare. Argova, n[ucit,
e ]mpins l`ng[ perete. Doina a traversat. Izbind cu umerii =i
coatele, Argova izbute=te s[ ias[ din aglomera\ie, se n[puste=te
pe urma Doinei. Trecerea oprit[. Patru =iruri de ma=ini gonesc
prin fa\a lui spre Universitate =i spre Pia\a Roman[. Intr[
]ntre ele, un =ofer ]l amenin\[ cu pumnul, mili\ianul de la circula\ie
fluier[ =i, lunec`nd pe tocuri ca pe patine, ]ntinde ]n fa\a lui de-
a curmezi=ul bastonul de cauciuc.
L[sa\i-m[... Sunt Eugen Argova... Argova, ]n\elege\i?
+i ce-i cu asta? Poate =i eu sunt Argova, dar respect
regulile de traversare.
Eu sunt Argova... eu, eu!
Uite c[ =i eu sunt! Buletinul!
Eu singur sunt Argova.
F[r[ scandal, c[ te duc de g`t la sec\ie! +i eu pot s[ fiu
Argova. Uite, chiar sunt Argova.
Dar nu ]n\elegi? Numai eu sunt Argova.
Nu e Argova, nu e Argova!
Strig[tul a \`=nit de undeva de pe trotuar sau din ma=inile
care gonesc f[r[ oprire.
Sunt Argova... Sunt Argova...

Ascult[, zise Mancata=, z[p[cit de repeti\ia precipitat[

a numelui Argova, chiar e=ti Argova, sau e=ti Matei Matei?
Tovar[=e, f[cu cel[lalt, dezam[git.
Dar sun[ telefonul. Secretarul ridic[ receptorul =i strig[ ]n
p`lnie:
Alo, da? Friguroasa, da, am ]n\eles... Vorbe=te, dom-
nule, deslu=it, ce, ai g`lci? Cum?!... Viu acolo, viu imediat.
}ng[lbenise, =i glasu-i tremura. Ap[s[ cu pumnul ]n furc[,
sau se rezem[ s[-=i men\in[ echilibrul, pe urm[, mu=c`ndu-=i
78
buza p`n[ la s`nge =i arunc`nd dreapta numai din cot, ]ncepu
s[ ]nv`rt[ manivela aparatului, ]nt[r`tat, du=m[nos.
Procuratura. Da, da. Procurorul-=ef s[ se prezinte ime-
diat la mine... Mancata=, de la Comitetul raional... Mili\ia.
C[pitanul Iona=cu, vii urgent aici... Trei minute... +i ]nchise.
Ce s-a ]nt`mplat? ]ndr[zni Argova.
E groaznic, spuse Mancata=. La Friguroasa, doi copii
au c[zut ]n pu\ul sec, [la ]n care sunt aruncate sr`rviturile de
vite, iar ]n pu\ erau =i patru c`ini, c[zu\i acolo mai demult,
c[ nimeni n-a controlat, nenoroci\ii! +i c`inii i-au m`ncat,
s[lb[tici\i de foame. Vino cu noi, dac[ vrei, Doina Go=man e
plecat[ dincolo de Friguroasa. Petrea Panait, treci la telefon
=i r[spunzi ]n locul meu.

V`nt fierbinte cl[tea gura soarelui la asfin\it, c[scat[ pe

jum[tate de zare. Umbrele celor patru bicicli=ti gonind pe
drumul ad`ncit de copite nu g[siser[ nici o ma=in[, toate
erau plecate pe teren m[turau, diforme, iarba pr[fuit[,
crescut[ pe sub scaie\ii vine\i din marginea =an\ului. Argova
pedala al[turi de Mancata=. Lung, ajungea cu genunchii p`n[
la ghidon se c[znea s[ nu r[m`n[ ]n urm[. }n col\ul gurii
]i at`rna o frunz[ de m[cri=, pe care ]ncerca s-o trag[ cu
v`rful limbii ]ntre din\i. Mancata=, aplecat mult ]n fa\[, cu
p[rul castaniu c[zut pe t`mplele groase, privea t[cut muchia
drumului prin ochelarii de soare bomba\i, cu rama lat[, =i,
c`nd sim\ea c[ lan\ul av`nd dou[ zale ]n plus, e gata s[ sar[
de pe roata din\at[, se ]ndoia, =i-l potrivea cu m`na din mers,
f[r[ s[ opreasc[. Pe fa\a lui ]ncins[ =i ]ncordat[, sudoarea se
alungea ]n d`re de praf.
Imediat dup[ el, \in`nd str`ns firul c[r[rii =i ocolind fiecare
bulg[r de p[m`nt, venea procurorul de servici. P[l[ria cu
boruri largi, ]n genul celor mexicane, ]i acoperea ochii cenu=ii,
cu pleoape groase, sub care lic[reau, amestecate, o raz[ de
79
somn =i una de soare. Iar departe, ]n urm[, tr[gea din greu
c[pitanul Iona=cu, gras, congestionat, n[cl[it de transpira\ie.
Centura cu pistolul ca o juc[rie ]i at`rna ]ncheiat[ pe cadru.
Era numai ]n c[ma=[, vestonul ]l ]mp[turise =i-l v`r`se ]ntre
s`rmele port-bagajului.
Str[b[tur[ dou[ lanuri de porumb zdrobit de grindin[
tulpinile rupte, peste care ploaia n[prasnic[ ]ngr[m[dise \[r`n[,
se mi=cau h`de =i cenu=ii sub v`nt ca ni=te \istari n[p`rli\i =i
tra=i ]n \eap[ cobor`r[, cotind pe dup[ o cruce de fier,
]nfipt[ pe un v`rf de movil[, ]ntr-o vale cu deschidere larg[.
Se deslu=eau ]n fund, sub linia orizontului, sate ]nfundate ]n
p`cla sub\ire, iar dincolo de ele st`lpi de fum, statornice
vedenii ale c`mpiei.
Sub mal o f`=ie de p[=une, apoi o limb[ de lac plin de
pipirig. Drumul se ]neca =i ap[rea din nou peste vreo cincizeci
de metri, acoperit de coji negre de noroi desprinse de pe ro\ile
carelor. Sub mal, a=eza\i ]n iarba gras[ c`t r`mele de ploaie,
doi b[tr`ni paznici la cireada de vi\ei r[sp`ndi\i pe coast[
jucau c[r\i. Apropiindu-se, Mancata= =i Argova des-coperir[
mira\i c[ mo=negii b[teau cartoanele lucrate de ei din
coper\i de abecedar, c[r\ile ar[tau ca lope\ile cu care se v`r[
p`inea ]n cuptor pe spinarea jupuit[ de soare a unui copil.
Ia te uit[! spuse Mancata=, desc[lec`nd bicicleta. Dar
ce v[ g[si?
}ncet, ]ncet, c[-l treze=ti, ]l som[ unul din unchia=i, cu
barba stufoas[ =i groas[ c`t un iepure. Doarme.
Da, da, doarme =i-i tare sim\itor, ]nt[ri cel[lalt, care
purta biciul de c`nep[ ]ncol[cit de dup[ g`t.
Da voi ce dracu nu-l l[sa\i ]n pace?
Noi?! ]i place potlogarului. }l g`dil[ =i r`de prin somn.
El ne roag[ s[ juc[m pe spinarea lui. Barem c`nd vine ingi-
nera zootehnist[ pe-aici, se umfl[ ]n foale de se face de dou[
ori mai lat, =i ea-l ]mbrac[ de la ceaf[ p`n[ la =ale cu c[r\i.
}ntinde pasien\a pe spinarea lui, =i toate se adeveresc. Are
80
noroc lepru=oara, o s[ ajung[ departe.
La voi, ]n Friguroasa, nu pot s[ ajung[ dec`t ]n pu\ul
sec. V-a= lungi pe burt[ =i-a= toca varz[ pe bucile voastre.
D[-ne c`te-o \igar[.
Mancata= le zv`rli dou[ M[r[=e=ti =i intr[ ]n ap[, cu bici-
cleta la spinare.
D[-i =i copilului o \igar[.
Mai bine ]i umplu capul cu bube.
Trecur[ lacul =i se oprir[ s[ r[zuie cu lama briceagului
dou[ lipitori p[roase, ]nfipte ]n carnea c[pitanului Iona=cu.
Apoi, rul`nd intens ]nc[ o jum[tate de or[, ajunser[ la Fri-
guroasa. Nu intrar[ ]n sat. Pu\ul, s[pat ]n marginea unui =ir
de r`pe pline de bozii =i gunoaie, ]=i v[rsa duhoarea ]n albia
secat[ a unui p`r[u. Un sergent de mili\ie sta de paz[, cu arma
la um[r, l`ng[ o pr[jin[ ]n v`rful c[reia flutura un ca=mir
negru. Sus, pe muchia malului rupt, gr[m[di\i ]n cerc, a=teptau
vreo dou[zeci de b[rba\i =i femei. }n sat b[tea clopo-tul, lung =i
dezn[d[jduit, femeile pl`ngeau, una dintre ele \ipa straniu
Ah! =i \ip[tul se fr`ngea ]n vale, ]nfior`ndu-te.
Mancata= =i Argova ascultar[ t[cu\i =i neputincio=i. Procu-
rorul, ap[s`ndu-=i batista pe nas, se apropie de gura pu\ului
=i privi ]ncordat ]n[untru. Pe fundul gropii l[trau sc[zut cei
patru c`ini.
Tot aici sunt? se mir[ el.
Da, zise mili\ianul, i-am scos ca s[ putem ridica ciol[na=ele
copiilor =i pe urm[ i-am b[gat la loc, pentru anchet[.
Auzi, c[pitane, ce prostie! f[cu procurorul, plin de
dispre\. I-a b[gat la loc pentru anchet[!
E=ti un capsoman, ]i zise Iona=cu sergentului. Adu
patru oameni =i trage-i afar[.
A, domnule Barbule! r[sun[ deodat[ glasul lui Manca-
ta=. Erai aproape =i =edeai ascuns. Vino, vino.
Barbu, pre=edintele Sfatului popular din Friguroasa, se
apropie ]ncet, cu m`inile lungi sp`nzur`ndu-i inerte pe l`ng[
81
trupul ]ndesat, greoi. Se opri =i-=i s[lt[ pantalonii.
S[ tr[i\i, zise el.
Da, =tiu, se r[sti Mancata=. S[ tr[i\i =i bine a\i venit.
}n de-astea e=ti tare.
Cum s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ procurorul.
Nenorocirea, tovar[=e procuror, ]ncepu Barbu a se
v[ic[ri. C`nd e s[ vin[ nenorocirea, vine =i din cer senin =i s[
te fereasc[ Dumnezeu! Copiii se jucau pe c`mp. Erau mai
mul\i, =i ce-or fi c[utat ele, alea dou[ feti\e pe-aici, nu =tiu.
Sunt ni=te oale sparte, uite colea, sub bozii, =i poate voiau s[
le ia urechile sm[l\uite.
De ce nu era astupat[ gura pu\ului? ]ntreb[ Mancata=.
Cine r[spunde?
Nu s-a umblat de mult la el. Or fi fost vreo doi pari
pu=i pe-acolo, dar...
Cine r[spunde? t[ie Mancata=.
Tehnicianul veterinar Tunaru.
+i mai cine?
+i eu, ]ng`im[ Barbu.
Idiotule! scr`=ni Mancata=. Idiotule!
Sergent, chem[ procurorul. }i arestezi pe pre=edinte =i
pe Tunaru. Facem ancheta la postul de mili\ie, =i pe urm[,
sub escort[, la procuratur[.
Tovar[=e procuror, se r[scul[ Barbu. Tovar[=e Manca-
ta=, nu se poate. Ce-s vinovat eu dac[ a c[zut n[pasta? Am
fost prizonier, am m`ncat o cas[ de urzici crude, mi-au c[zut
din\ii [=tia-s din\i fal=i, plac[.
Smulse placa =i le-o ar[t[, strig`nd fonf[it:
N-ave\i voie!
Fix[ din nou placa.
Am luptat pentru cooperativizarea agriculturii, tovar[=e
Mancata=, chiar dumneavoastr[ m-a\i propus spre decorare.
De unde s[ =tiu eu c[ o s[ se ]nt`mple nenorocirea? Avem
82
febr[ aftoas[ ]n sat, m[ ocupam cu salvarea animalelor.
Puteau s[-\i crape o sut[ de gloabe, [=tia doi copii s[ fi
sc[pat. Ai cui erau?
Unul e al morarului. Feti\a ailalt[ e str[in[, adic[ nu-i
str[in[, venise la sta\ionar, e feti\a tovar[=ei Go=man.
Atig? ]ntreb[ Argova. Atig! repet[ el sc[zut, =i privi
]ngrozit spre Mancata=.
Acesta avu o str`mb[tur[ dureroas[ a fe\ei, parc[ ar fi
plesnit ]n el o bub[ cu puroi. Pe urm[, scutur`ndu-se, spuse
procurorului, ar[t`nd spre Barbu:
Lua\i-l!
+i, g`rbovit, ferindu-se s[ calce peste umbra lui Argova,
se apropie de gura pu\ului, unde cei patru oameni chema\i de
c[pitanul Iona=cu se c[zneau, m`nuind o funie lung[, petre-
cut[ pe roata unui scripete portativ fixat ]n gura gropii, s[
prind[ ]n la\ c`inii s[lb[tici\i!
}n sf`r=it, prinser[ g`tul unui c`ine =i ]ncepur[ s[-l urce,
tr[g`nd de-a-nd[ratelea, t[cu\i, cu gurile ]ncle=tate. Roata
neuns[ sc`r\`ia, lui Argova i se p[ru c[ doi pumni de greieri
i-au invadat urechile =i rod, trag cu fier[str[ul, ca s[ p[trund[
]n creier. Leg[n[ capul, s[ scape. Apoi, brusc, se opri. Un
dul[u fumuriu, cu limba at`rn`ndu-i printre col\ii r`nji\i, cu
burta scobit[, zb[t`ndu-se ]n spasmuri, pluti o clip[ ]n aer
deasupra gropii, =i Argova sim\i cum o ghear[ neagr[ i se
zv`rcole=te ]n stomac. Gura i se umplu de un val de grea\[,
acru, n[cl[it, fierbinte, =i un g`nd monstruos i se ]nfipse sub
t`mpl[. Atig, ]=i zise, e ]n carnea c`inelui [sta. Atig e
chiar c`inele [sta, sau to\i patru c`ini...
O bubuitur[ scurt[ ]i ]mpr[=tie g`ndul. Tr[sese c[pitanul
Iona=cu. Glon\ul ]ntip[rise ]n \easta c`inelui o rozet[ care se
c[sca mereu =i din care g`lg`ia s`nge negru.
Altul! strig[ Iona=cu, ie=ind dintre bozii.
C[lca rar, frec`nd \eava pistolului de vipu=ca pantalonilor,
83
ca s[ ]nl[ture o =uvi\[ de fum cu miros de pulbere ars[.
Presim\indu-=i sf`r=itul, c`inii r[ma=i ]n groap[ ]ncepur[
s[ latre ]ngrozi\i. L[tratul lor p[rea un hohot blestemat s[lt`nd
din str[fundul p[m`ntului, =i cei care lucrau cu scri-petele
cedar[ nervilor supra]nc[rca\i, l[sar[ funia =i ]ncepur[ s[
arunce cu pietre =i bolovani. Furia lor oarb[, f[r[ rost, se
transmisese fulger[tor =i celor de pe mal, care se rostogolir[
la vale, ]nv[lm[=ind buruienile =i gunoaiele puturoase.
Tropot greoi, ]nso\it de ]njur[turi. Pietre, drugi de ciolane
de cal cule=i de pe jos, h`rburi, r[d[cini =i baligi uscate
zburau ploaie spre gura pu\ului. Zadarnic r[cneau Mancata=
=i c[pitanul Iona=cu. Vorbele lor se topeau neauzite ]n aceast[
colc[ial[ fierbinte.
S[-i ]nec[m cu pleav[ =i gunoaie. Da\i-le pleav[, s[ se
umfle, javrele! strig[ pi\ig[iat o b[tr`n[ cu gingiile vinete =i
goale.
+i zece sau dou[sprezece femei se luar[ s[ r[scoleasc[
mormanele de gunoi, ridic`nd nori de pulbere care-\i ]ntorceau
m[runtaiele pe dos.
Scuip`nd praful ce-i astupa n[rile =i g`tlejul, Argova f[cu
un salt p`n[ l`ng[ c`inele ]mpu=cat de Iona=cu =i ]ncepu s[-l
loveasc[ cu piciorul, c[zut =i el prad[ acestei st[ri de nimicire
care-i cuprinsese pe \[rani. B[tea ]nd`rjit, cu am`ndou[ pi-
cioarele ghemotoace de p[r fumuriu s[reau ]n jurul lui
=i din ce lovea mai mult, ]nd`rjirea-i cre=tea.
Furios, c[pitanul Iona=cu apuc[ m`na unei femei =i,
zg`l\`ind-o din r[sputeri, ]i tun[ ]n fa\[, fix`nd-o cu ochii
lui g[lbui =i placizi:
Proasto! Ai intrat p`n[ la g`t ]n g[ina\. Pup[z[ chioar[!
Opri\i-v[, lua-v-ar dracu, =i l[sa\i-ne s[ ne vedem de treab[!
Hei, |epe=-n[t`ngu, url[ c[tre un lungan care gonea s[ zv`rl[
]n pu\ un par ascu\it, ]nd[r[t. Zevzecule!
|epe=-n[t`ngu se opri, cump[nind parul =i r`z`nd proste=te.
84
 Ca s[ vezi... rosti el. Ca s[ vezi...
Da, ]l ]ng`n[ Iona=cu, ca s[ vezi ce guguman e=ti! Ia
funia =i pune-o de scripete! ordon[ el, =i omul se supuse,
apuc[ funia cu labele jupuite de v`nt. Ca oile, fir-ar al dra-
cului, urm[ Iona=cu moale. Acum, ca s[-i ]mpu=c =i pe [ilal\i,
o s[ m[ cobor`\i ]n groap[ \inut de sub\iori.
Nu, de ce? }i scoatem imediat. +i dac[-s le=ina\i, =tiu
eu unde s[-i ]n\ep ca s[-i trezesc.
Se lini=tiser[ cu to\ii. Singur Eugen Argova continua s[
care lovituri cu piciorul hoitului dintre bozii. Iarba, tocat[ de
el, murea sub asfin\it.
Mancata=, enervat, s[ri peste un mald[r de cucut[ putred[
=i-l prinse de um[r.
Haide, ajunge, \i-ai pierdut complet cump[tul =i-l
purt[ ]n albia secat[ a p`r`ului.
Acolo, Argova ]=i trecu palmele prin p[rul des, crescut
numai de-o l[\ime de deget, =i-=i privi nedumerit pantofii
negri, lustrui\i ]n blana c`inelui. Nu ]n\elegea nimic, privea
r[t[cit, cu gura s[getat[ de sete.
M[ arde ]=i ap[s[ pieptul. Sunt bolnav. M-am
]mboln[vit, nu trebuia s[ vin aici. Eu n-am v[zut-o niciodat[
pe Atig, =i acum am b[tut c`inele [la. Mi-e grea\[, pune\i s[
m[ badijoneze cineva.
Mancata= ]l ]mpinse la o f`nt`n[ c[ptu=it[ cu tuburi de
piatr[.
Ei? ]ntreb[ el dup[ ce Argova ]=i cufund[ capul ]n
g[leat[.
Mi-e r[u.
Trebuie s[ te \ii tare. Greul cel mare acum urmeaz[.
Doina e pe undeva prin satele astea. Mergem la Friguroasa
s[-i lu[m urma =i pleci cu ea. Trebuie ferit[, ]n\elegi? Nu
putem s[-i spunem de c`ini. Nimic despre c`ini. Atig a murit
de altceva, o boal[ grea, f[r[ sc[pare, nu =tiu care, g[se=ti,
85
]ntrebi, te intereseaz[, n[scoce=ti. Sau ]i spui adev[rul, dar
nu deodat[. Mai stai aici ]nc[ dou[ zile, =i las[ grea\a. D[ cu
sabia ]n mama ei...
}i apuc[ m`na =i-l trase pe c[rarea ce suia printre r`pe. Mai
]nainte, tot pe acolo, urcase procurorul cu Barbu, pre=edintele
Sfatului. Urcau, =i c[tre apus zarea se ]nchidea ro=ie, clocoti-
toare. Osp[\ de s`nge pe care-l devora, treptat, ]ntunericul.
C`nd erau ]n muchia malului, Argova auzi, ]nd[r[t ]n vale,
a doua ]mpu=c[tur[. Str`nse umerii, scuturat de friguri...
O g[si la l[pt[ria din Lunca-Argintaru, unde Doina se du-
sese ca s[ ]ncarce o putin[ cu ca= pentru cantina comitetului
raional. Un felinar hr[nit dac[ judecai dup[ rotocoalele de
fum pe care le scotea nu cu petrol, ci cu untur[, ]mpr[=tia
o lumin[ turtit[ peste aria colindat[ de roiuri de mu=te.
Argova se apropie de gardul f[cut din sc`nduri lustruite
cu r`ndeaua =i ascu\ite la v`rf, =i o strig[. Doina =edea pe un
cap[t de rogojin[ =i m`nca fructe, aleg`ndu-le dintr-o lad[
desf[cut[. Recunoscu vocea =i ]mpietri cu m`inile ]n poal[.
+ezu a=a, neclintit[, p`n[ c`nd Argova se apropie, trec`nd
prin fa\a l[ptarului chel, cu =or\ lung de piele at`rn`nd pe
dup[ g`t, =i se aplec[ asupra ei ca s[-i ating[ p[rul lung,
nelegat. Atunci, ea se trase pu\in ]napoi =i se ridic[, av`nd ]n
ochi o mirare obosit[. Era ]nalt[, totu=i pe l`ng[ el p[rea
mic[, istovirea din privire i se prelinse =i ]n mi=c[ri.
Ce-i cu tine? ]ntreb[ ea ]ncet, f[r[ unduiri, dar mis-
tuit[ ]n ad`ncuri de o bucurie feroce.
Am venit s[ te iau. Plec[m am`ndoi ]n seara asta, spuse
el, =i se sperie, pentru c[ nu se g`ndise la asta deloc. Sunt
dobitoc, vorbesc aiurea, mint =i mi-e fric[ de ce o s[ fie.
Unde s[ plec[m?
La mine (]ncepuse, nu se mai putea opri). Mancata= ]\i
d[ voie. N-ai fost niciodat[ la mine. Mi-am f[cut trei pere\i
din sticl[ ]n care ninge mereu. }n cel din mijloc ninge albast-
ru, ]n cei laterali ninge alb, z[pad[ curat[. S[ vezi ce fulgi
86
mari! Dac[ str`ngi o sut[, po\i s[ faci un om de z[pad[.
+i Atig? ]ntreb[ Doina.
Mai t`rziu. }nt`i noi doi.
Acum! zise Doina.
Nu, nu... vreau s[ ]nve\i ungherele casei singur[. +i pe
urm[ o aducem =i pe Atig care ]ntoarce lebedele.
Nu-\i plac copiii? Cu Atig o s[ te ]mprietene=ti re-
pede... Bine, merg f[r[ ea, dar cum mi-o fi dor, fug. F[r[
Atig pl`ng mereu. Str`nge caisele, ]i spuse ea l[ptarului, =i
vezi c[ alea de dedesubt s-au bor=it. Mergem, dar vreau s-o
vezi =i tu pe Atig. Fac un ocol de-o or[...
Nu e vreme, zise Argova, sc[p[m trenul. Mancata= zice
s[ plec[m acum, p`n[ nu se ]ntoarce primul-secretar din teren.
Altfel...
Se urcar[ ]n ma=in[, Doina porni motorul =i ie=i ]n =o-
seaua pietruit[. Un m[gar, \intat ]n frunte, ron\[ia un bra\
de lucern[ l`ng[ st`lpii podului de lemn.
M[rg[rit! strig[ Doina =i claxon[. S[-l vezi, zise ea, o
porne=te, prostul, ]naintea ma=inii =i po\i s[-l gone=ti o noapte
]ntreag[, nu iese din b[taia farului. Vrei s[-\i ar[t?
+i, f[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul, acceler[. M[rg[rit izbi cu
copitele ]n piatr[ =i se arunc[ ]n galop c[tre c`mpie, ]nsp[im`ntat.
Doina r`dea, aplecat[ peste volan, ating`nd cu fruntea c`inele
de cauciuc prins cu =nur de un c`rlig. Argova, ghemuit pe
banchet[, cu m`inile ]ncle=tate pe bara de metal din dreapta
motorului, urm[rea h[ituiala animalului cu ochi de bezmetic, =i
buzele lui uscate se mi=cau f[r[ s[ ]nchege cuvinte.
Fugi, M[rg[rit, fugi, Ierusalime, Mancata= o s[ adune
totul ]ntr-un sicriu plumbuit, a avut scarlatin[, n-o po\i
vedea, o s-o ]ngrop[m ]n fundul cimitirului, iar eu =i Man-
cata= o s[ =tim c[ ]n sicriu e nimic, =i Doina n-o s[ se mai
]ntoarc[ aici. Mancata= are prieteni ]n toate raioanele, o
s[-i aranjeze un transfer, undeva l`ng[ Bucure=ti, iar Doi-
87
na o s[ pl`ng[ =i m[ va ur]: nu e=ti Argova, nu e=ti, nu e=ti.
Argova m-ar fi l[sat s-o iau =i pe Atig. Te ur[sc, Matei
Matei, e=ti un nemernic =i un tic[los, nu mai r[c`i cu unghia
]n cret[ c`ini alba=tri, ai umplut casa cu c`ini de cret[ albastr[
=i din miez de p`ine.
De ce taci, Argova? Spune ceva.
Erau ]ntre porumburi. M[rg[rit r[m[sese undeva ]n urm[.
Doina oprise ma=ina =i-l privea din ]ntuneric. L`ng[ t`mpl[ ]i
at`rna c`inele de cauciuc.
Nu =tiu, zise el. Nu sunt Argova.
Jocul s-a terminat, zise ea =i, aplec`ndu-se, ]i s[rut[
din\ii umezi. Vino, ]i spuse, =i deschise u=a.
P[m`ntul era cald, prin lan umblau =oapte necunoscute.
Doina, zise el ]ngrozit. Nu vreau. Trebuie s[ mergem.
Ea ]l ]mbr[\i=[ =i-l purt[ ]ncet spre o c[pi\[ de f`n r[scolit[
de vulpi.
Doina, ]ncerc[ el, nu sunt Argova.
Taci, ceru ea, taci! =i-l aduse al[turi de claie.
El se cutremur[. I se p[rea c[ st[ l`ng[ o movil[ de c`ini.
Vino, zise ea din nou, =i se lungi goal[ ]n f`n, silindu-l
s[ cad[ al[turi.
Sunt Matei Matei, repet[ el, =i pe urm[ nu mai avu cum
s[ se ]mpotriveasc[.
}n clipa aceea r[s[ri luna. At`rna pe cer ca o limb[ de
c`ine, =i cel care nu =tia dac[ este Argova sau Matei Matei

88
]nchise ochii, orbit.
ACAS{

Sosiser[ cu trenul de 10,28. B[tr`na, ]nalt[ =i osoas[, cu

fust[ neagr[ p`n[-n c[lc`ie =i =al fumuriu, adunat peste obraji,
se oprise ]ntre linii s[ r[sufle, iar b[iatul ]=i r[zuia t[lpile
cizmelor de marginea peronului. Trenul plecase. Se dep[rta
printre malurile c[zute =i acoperite de salc`mi pitici, ei ]nt`rziau,
parc[ uitaser[ c[ trebuie s[ se ]nfunde pe drumul de c`mpie
care ducea la Gradi=tea.
Ce dracu fac [ia acolo? ]l auzi b[iatul pe =eful g[rii, =i
ridic[ ochii.
Acum patru zile mai eram ]nc[ soldat, aveam arm[ se
g`ndi el =i [sta m[ ia drept mort[ciune, t`mpitu!
Avea cap frumos, de lup t`n[r, frumos, dar nu =i puter-
nic, pu\in prea fraged ]n frumuse\ea lui s[lbatic[ locote-
nentul Alexandrescu, el sau cineva din preajma lui, spusese
c[, dup[ ce ]l prive=te o clip[, primul g`nd care ]\i vine ]n
minte e c[ po\i s[-l spargi u=or cu pumnul, =i chiar ]\i vine s[-
l spargi, ca s[ vezi s`ngele \`=nind prin p[rul ]nc`lcit =i
rev[rs`ndu-se curat pe botul [la ca de puiandru de lup ie=it s[
adulmece v`ntul ]ntre buruienile de pe buza unei r`pe un
cap foarte frumos, pus pe un trunchi ]ncordat, cu mi=c[ri
zv`cnite, =lefuite ]n antrenamentele care preced par[zile.
Ce facem? r`se el. P[i ne facem curaj s-o lu[m din loc.
E b[iatul lui Opri=an Ro=ioru... Eremia, spuse nevasta
=efului de gar[.
89
 +eful ridic[ din umeri.
Opri=an... Ro=ioru insist[ femeia care a plecat din
sat...
S[ru m`na, doamn[, sunte\i bun[ c[ m-a\i recunoscut.
Am venit cu bunica, avem pu\in[ treab[ la Gradi=tea. Frate-
meu Neculai, [l mai mare dintre noi, v[ sp[rgea lemne, iar-
na. Trop[im aci pentru c[ miroase a p`ine coapt[, [sta e
adev[rul.
S[ v[ dau c`te-o bucat[.
Nu, mul\umesc, am m`ncat, dar ]mi place mirosul.
Ta, ta, ta, tam... ta, tam! f[cu b[tr`na lungind g`tul.
E mar=ul mor\ilor, explic[ Eremia. Le-am povestit acas[
cum l-am ]nmorm`ntat pe generalul Florescu, =i b[tr`na a
]nv[\at caden\a. N-are voie s[ vorbeasc[ mai deloc, e bolnav[.
De ce te ostene=ti? se ]ntoarse el mustr[tor spre bunic[-sa.
Vine o ma=in[ cu sfecl[ de la Gradi=tea, zise femeia.
Pute\i s-o a=tepta\i la noi. Lua\i-o pe din dos, pe-acolo e in-
trarea.
Cunosc, zise Eremia, ave\i coco=i de lut ]n fereastra
buc[t[riei.
}n curte, b[tr`na se a=ez[ l`ng[ perete, =i Eremia pe un
scaun, al[turi de un morman de foi de varz[, =i nevasta
=efului de gar[ le puse ]n m`n[ c`te-o felie de p`ine cald[.
B[tr`na ascunse p`inea sub =al. Eremia mu=c[ ]ncet coaja
uns[ cu g[lbenu= de ou, =i femeia v[zu c[ are din\i albi ca
z[pada. }=i adun[ poalele rochiei pe pulpe, se l[s[ ]ncet pe
pragul ]nvelit cu un =terg[tor f[cut din papur[ =i-l privi ]nc[
o dat[ cu ochii ei verzi-cenu=ii =i-l ]ntreb[ ce e nou ]n lume.
Noi suntem acum ]n Maramure=. E mult p`n[ acolo, =i
cu trenul am venit numai noaptea. La Sinaia, ]n zori, m-am
dat jos s[ umplu sticla cu ap[ =i am v[zut c[ ninsese. Era tare
frig. }n rest, cred c[ e bine. Eu de-abia am terminat armata, ]n
armat[ am fost trompet, m-am ]nv`rtit mult pe l`ng[ postul de
90
comand[, cunosc, vreau s[ zic, multe, =i e bine, s[ =ti\i.
Dar peste hotare?...
Peste hotare, popoarele din Africa se mi=c[.
Femeia nu ]n\elesese =i schimb[ cursul discu\iei:
Am auzit c[ voi, tormpe\ii, c`nta\i foarte frumos, seara,
c`nd se sun[ stingerea.
A=a este. C`ntarea asta ]mi place =i mie foarte mult. E
trist[, =i \i se face dor de cas[. Cic[ =i civilii ies s[ asculte,
dar n-am verificat, n-aveam cum. Vre\i s[ v-o c`nt? ]ntreb[
el, duc`nd palmele la gur[, gata s[-i ]mplineasc[ voia. Pot =i
f[r[ trompet[, numai din g`t, ca bunica.
Nu, zise femeia. +i a=a m[ ]njunghie triste\ea.
A\i pierdut pe cineva? se interes[ Eremia.
Ce =tii tu?! oft[ femeia. Acum or s[ ]nceap[ ploile, =i ce
e via\a noastr[ aici?
E bun[, mult mai bun[ ca a noastr[, vorbi b[tr`na.
Vorbea g`f`it, du=m[nos.
Noi am plecat de-aici, fiindc[ aveam ceva avere =i acum
nu mai suntem nic[ieri. Suntem departe, maic[, nu po\i s[
]n\elegi, suntem ]ntre str[ini, =i ]ntre str[ini nu e=ti nic[ieri.
Las[-las[, f[cu b[iatul. Ajunge! |i-am spus s[ nu
tr[nc[ne=ti.
Se ]ntoarse spre nevasta =efului de gar[.
+i eu cred c[ e greu s[ tr[ie=ti prin g[ri. To\i vin =i
pleac[ =i nici unul nu st[.
Da, da, zise ea, zile ]ntregi stai la geam =i te ui\i spre
mun\ii R`mnicului, de unde a=tep\i s[ vin[ viforele. Toate
g`ndurile \i se fac negre aici. C`teodat[ ]mi vine s[ urlu.
Zbura\i, g`ndurile mele, le zic, prinde\i trup viu =i aripi, sui\i
]n v[zduh =i lua\i-m[ cu voi. Mi-am uscat tinere\ea prin g[ri,
]mi vine s[ pl`ng ]ntruna =i m-am ]nr[it ]n c`mpia asta blestem-
at[. Tu =tii ce spune lumea despre fluturii galbeni?
Eremia scutur[ din cap =i arunc[ un miez de p`ine c`inelui
91
care lingea un os ]n fa\a cu=tii.
Fluturii galbeni prevestesc moarte, nenorocire, nu e
a=a, m[tu=[?
Ta, ta, ta, tam... Ta, tam.
Ei, drace! f[cu b[iatul. Te-ntreci cu gluma! Ast`mp[r[-te!
+i c[tre nevasta =efului de gar[:
Eu sunt prost, c[ eu am ]nv[\at-o.
Nu-i nici un deranj, zise femeia. Chiar se potrive=te. +i
mie mi-e fric[ de fluturii galbeni. }n mai, veneam de la Re-
gional[, de la Urziceni, unde m-am dus s[ cump[r un trenci,
=i-n compartimentul de-a doua, ]ntre mine =i un pop[ care
m`nca pe=te uscat la v`nt, =edea un b[iat, cu un avion de
lemn pe genunchi. Mergea cu taic[-su s[-=i vad[ un v[r din
Tecuci =i-=i g[tise avionul cu fluturi galbeni, prin=i cu =apca ]n
livad[. Cincizeci de fluturi fixa\i cu ace. De ce i-ai omor`t,
l-am ]ntrebat, nu \i-a fost mil[? I-am prins seara, zise, nu-mi
pare r[u, peste o or[ sau dou[ tot ar fi murit, pentru c[
fluturele nu tr[ie=te mai mult de-o zi. Ne apropiam de gara
de-aici, am luat geamantanul din plas[ =i i-am zis copilului:
Flutura=, ajut[-m[, ia tu umbrela asta =i d[-mi-o la scar[.
Trenul =ade la noi un minut, am cobor`t, b[iatul s-a aplecat
s[-mi ]ntind[ umbrela, =i-atunci i-am ars dou[ palme de i-a
sc[p[rat fa\a. N-a avut timp s[ \ipe, s-a smucit ]nd[r[t, =i-n
c[dere a sc[pat avionul, de care nu se desp[r\ise, =i roiul [la
de fluturi mor\i i-a acoperit fa\a. Ce zici de asta? Zici c[ sunt
o lupoaic[, nu?
De ce? C`nd o s[ m[ ]nsor, o s[ iau =i eu o nevast[
trist[ =i-i ]ntinse b[tr`nei dumicatul de p`ine care-i
r[m[sese.
Ea ]l f[cu cocolo= =i-l v`r] ]n s`n, l`ng[ felia de care nu se
atinsese.
Tu, Eremia, zise femeia, poate c[ r`zi de mine, da mie
o s[-mi fie dor de tine. Uite, a venit ma=ina de la Gradi=tea,
92
e la rampa de desc[rcare, s[ da\i pe-aici la ]ntoarcere, s[ te
mai privesc o dat[ ]n ochi. Numai s[ nu te ]nghit[ c`mpia, s[
nu m[ ui\i. Aici, la noi, e p[m`ntul uit[rii, calci pe el, =i
n[dejdea se usuc[, te ]neac[ fumul, te acoper[ noaptea. Pe
]ntuneric auzi numai sc`r\`it de c[ru\e neunse. De unde dracu
sunt at`tea c[ru\e aici? Azi-noapte m[ g`ndeam c[ am ]n
creier numai valuri de cea\[ prin care umbl[, p[c[nind din
capacele lor de tinichea, c[ru\ele astea greoaie care dau ocol
sta\iei. Pleca\i, =i s[ m[ strigi c`nd vii iar, auzi?
Eremia =i b[tr`na ie=ir[, l[s`nd poarta deschis[.
Dincolo de gard, b[iatul se opri, dezbr[c[ scurta, o f[cu
sul =i porni spre ma=in[, la doi pa=i ]n urma b[tr`nei, care
c[lca drept pe c[rarea acoperit[ cu zgur[ de c[rbune. Acum,
]=i zise Eremia, dac[ ea m[ prive=te, eu sem[n cu un soldat
din filme care pleac[ la r[zboi.

+oferul se numea Gean[ Aurel. Era un tip scund =i =chiop,

din care pricin[ toat[ lumea ]i zicea +ontorogul. Acest Gean[
Aurel, zis +ontorogul, s[rut[ dreapta desc[rnat[ a b[tr`nei
O fi venit s[ desfac[ =i s[ v`nd[ ce a mai r[mas pe la Gradi=tea,
nu stric[ s[-i pup laba , pe Eremia ]l plesni prietenos peste
=ale =i le f[cu loc ]n cabin[ la am`ndoi. +ontorogul mesteca
tutun Metod[ american[, ]l l[muri pe Eremia, desfaci \i-
gara =i molf[i tutunul ]n gingii! =i pe buza de jos, cr[pat[,
i se prelingea un fir de scuipat galben-murdar.
Ce puturos! se str`mb[ Eremia, dar se feri s[ zic[ ceva.
Firul acela de saliv[ ]i amintea de zeama scurs[ din ficatul
vacii lor pe care o g[siser[ moart[ ]n lanul de lucern[, =i
taic[-su, ]ntr-o pornire disperat[, ]i despicase burta cu to-
porul. Na, fire-ai a dracului de hait[, c[ ne-ai l[sat f[r[
lapte ]n cas[!
}n cele din urm[, nu se putu st[p`ni =i ]l rug[:
+terge-te la gur[.
Am din\ii rari, b[iete, se scuz[ +ontorogul trec`ndu-=i
93
m`neca peste buz[. Dar tu de ce ai sl[bit a=a?
A fost ]n armat[, l[muri b[tr`na.
A=a, te-au t`r`t grada\ii pe burt[. Eu le-am sc[pat
printre de=te.
E=ti =chiop, zise Eremia, altfel de armat[ =i de moarte
nu scap[ nimenea.
Am suferit pentru voi, b[iete, zise +ontorogul, trebuie
s[-mi recuno=ti meritul [sta. Dar mi se ]ndreapt[ piciorul, s[
=tii. M-a ]nv[\at cineva s[ bag foi de plumb ]n talpa bocancu-
lui de la piciorul mai scurt, =i greutatea asta at`rnat[ de el
mi-l aduce la loc. S[ fiu al dracului, c`nd oi ajunge cu
am`ndou[ la un nivel, m[ duc =i m[ prezint la comisariatul
militar =i cer s[ m[ ia pe via\[ ]n armat[.
}l schilodise un cal de care se apropiase t`r`=, ]n copil[rie,
ca s[-i fure piedica, dar nimeni nu =tia asta, pentru c[ el
spusese ]n sat c[ l-au c[lcat cu docarul patru nem\i care
fugeau spre mun\i.
Nenic[, era dup[ pr`nz, m[ furi=am cu c`rdul de oi
spre sat, pe sub malul b[l\ii, c`nd deodat[, ]n gura vadului,
apare un docar cu patru nem\i, verzi, verzi de sus p`n[ jos, ca
omizile de pruni, =i cu castroane de tabl[ pe cap. M`ncau
porumb crud, numai lapte de porumb la gura lor, =i c`nd ]i
v[d, fluier c`inele. Anghele, zic, i-a b[tut ceasul berbecului.
Nem\ii vin ]n trapul cailor, opresc scurt =i sar ]ntre oi. Umfl[
una =i-o arunc[ ]n docar. Dar nu le ajunge, se reped =i la
berbec. Asta era prea de tot. Am rotit ciomagul, mi-am f[cut
v`nt =i l-am azv`rlit. +i, noteaz[, nici berbecul, nici oaia nu
erau ale mele, erau din sat. {la pe care l-am izbit s-a apucat cu
m`inile de cap, ame\it. Cel de l`ng[ el s-a n[pustit =i mi-a pus
m`na ]n beregat[.
M[, zicea Cutare, care ]l asculta, mare noroc ai avut c[
nu te-au ]mpu=cat! La chestii de-astea de r[zboi, nimeni nu
d[ o para chioar[ pe o via\[ de om.
M-a tr`ntit ]n \[r`n[ =i i-a strigat ceva [luia de pe
94
capr[... nu =tiu ce i-a strigat, =tiu c[ am v[zut copitele cailor
s[rind peste mine caii niciodat[ nu calc[ pe trupul omului,
]l feresc =i am sim\it ro\ile docarului trec`nd peste mine, ]n
sus, pe urm[ ]n jos. C`nd m-am trezit, piciorul st`ng mi se
\inea numai ]n dou[ f`=ii de piele, =i sub mine un lac de
s`nge...
Hai s[ ne mi=c[m, zise +ontorogul, c[ ne prinde iarna
aici. |ine\i-v[ bine.
Zic`nd, r[suci volanul ro\ile din spate sc[p[tar[ ]ntr-o
viroag[, dar prinser[ imediat p[m`nt tare =i scoase ma=ina la
drumul de piatr[. B[tea v`nt aspru din pustiul z[rii =i rostogo-
lea ciulini smul=i de pe ar[turile negre. Dou[ ciori cronc[neau pe
o creang[ de salc`m de care at`rna o petec[ murdar[.
E o m`nec[ din c[ma=a mea, spuse +ontorogul, ar[t`nd
cu degetul, pe urm[ scuip[ tutunul =i-=i frec[ spinarea de
peretele cabinei.
}n st`nga, pe sub =irul de movile cenu=ii, cu ierburi uscate,
treceau spre munte, zdronc[nind, ni=te c[ru\e cu coviltir. }n
fruntea convoiului c[lca un om ]nalt, ]nf[=urat ]ntr-o pelerin[
de ploaie, soioas[, t`r`nd de lan\ un c`ine cu picioarele lungi,
care privea resemnat norii ca ni=te ]ngr[m[diri de c[rbuni
vechi ce curgeau dinspre apus peste acoperi=ul de \igl[ al g[rii.
Auzi, Eremia, spuse +ontorogul, ast[-iarn[ mi-a fost
dor de tine. }n ajunul Cr[ciunului am t[iat un salc`m, s[
fiarb[ mama sarmalele, =i m-am g`ndit la noi doi cum mer-
geam cu colindul =i ridicam cu ciomagul din balamale toate
por\ile pe care le g[seam ]ncuiate.
Eremia ]l privi dintr-o parte, r`se ]n col\ul gurii =i ]ncepu
s[ c`nte:
Oi, lerui-ler,
Sf`ntul Petru-n leag[n sta
+i pe Domnu-L ]ntreba:
A= vrea, Doamne, ca s[ =tiu:
95
 C`nd e capul veacului,
Sf`r=itul p[m`ntului?
Oi, lerui-ler,
Sf`r=itul p[m`ntului.
C`nd va-njura fiu pe tat[,
Fiic[-sa pe mam[-sa...
C`nta \in`nd ochii ]nchi=i, =i l`ng[ el Gean[ Aurel b`\`ia
din cap, p[truns de evlavie, parc[ ar fi vrut s[ spun[: S[ m[
ia dracu, da asta aminte=te de vremea c`nd nu eram =onto-
rog, =i-mi vine s[ urlu ]n mine.
+i deodat[ vocea lui Eremia se ]nmuie, afar[ parc[ trecuse
toamna aceea lung[ =i era iarn[, era seara t`rziu =i ningea.
Uite, e ]n seara de Ajun, mo=ul a pornit cu sania, ur=ii ]nh[ma\i
la ea gonesc cu labe de foc, mama Tudora a pus la fiert gr`u
pentru coliv[ =i-l p[ze=te, st`nd cu t`mpla reze-mat[ de mu-
chia sobei =i cu m`inile adunate ]n poal[. Opri=an tat[l, care
s-a ]mb[tat cui la pomana porcului lui Ion Botic[, sfor[ie ]n
fundul patului n-au putut s[-i scoat[ bocancii =i l-au a=ezat
cu picioarele pe un scaun, =i o d`r[ de noroi se scurge de pe
t[lpile lui bunica Gherghina, r[mas[ v[duv[ de patruzeci
de ani, prive=te spicele ]mpletite ]n jurul icoanelor, sub care
p`lp`ie o candel[ verde, =i se g`nde=te la mor\ii pentru care
va da m`ine de poman[ o plapum[ ]n care a b[gat l`na adu-
nat[ de pe patru oi. Valerica, fata cea mic[, de un an =i nou[
luni, g`ngur[ ]n leag[n, iar Eremia cu cei trei fra\i mai mari
=i cu Aurel Gean[, ]ntin=i pe rogojin[, cu traistele sub cap,
a=teapt[ s[ bat[ miezul nop\ii, ora c`nd pornesc cetele de
colind[tori. E lini=te. Lampa arde cu fitilul tras, de sub u=[
se furi=eaz[ ]n[untru ceva din =uierul v`ntului, din lemnele
ude picur[ pe vatr[ must s[lciu, boabele de gr`u din ceaun
spun despre tainele p[m`ntului... =i ]n t[cerea ad`nc[ se aude
=i pocnetul ]nghe\at al scutecelor at`rnate pe s`rma ]ntins[
]ntre porumbar =i col\ul casei. }n noaptea asta se na=te prun-
96
cul Isus, trei magi merg prin vifor s[ i se ]nchine, duc`nd sub
c[ptu=eala hainelor ramuri verzi, deasupra lor, lumin`ndu-le
calea, umbl[ o cruce aprins[ care s-a smuls singur[ de pe turla
bisericii din Br[ila, al[turi de care se afl[ o pr[v[lie de pe=te
totdeauna, ]n pr[v[lia aceea un lipovean aiurit izbe=te cu to-
porul ca ]ntr-o buturug[ ]ntr-un somn lung de trei metri, =i
din c`nd ]n c`nd se opre=te s[-=i v`re botul ]n h`rd[ul cu vin,
a=ezat pe tejghea =i prin v[zduh se leag[n[ sute de ]ngeri
at`rna\i pe funii de c`nep[. Sunt veseli =i neast`mp[ra\i, ]n
joac[ ]=i trec unul altuia aripile pe sub nas =i to\i str[nut[.
Vine de vifor greu, dar asta nu poate s[ fie adev[rat, adic[
este adev[rat, dar numai pe p[m`nt =i pentru Irod, fiindc[
dincolo de valul gros al viforului, luna s-a ]mpodobit cu lum`n[ri
de cear[ alb[. Patru brazi ]nal\i stau de straj[ doi la st`nga,
doi la dreapta fumul lum`n[rilor, negru =i ur`t, trece peste
ei f[r[ s[-i ating[. Ninge =i ]n cer, bine]n\eles c[ da, ]ns[
ninge altfel, o z[pad[ care nu se lipe=te pe nimic dec`t pe
sorcove =i prin care foiesc, cu bucile lor dolofane, ]ngerii.
Eremia =tie c[ to\i ]ngerii sunt copii =i au buci ca ale Valeric[i
=i ]\i vine s[ le s[ru\i =i s[ le mu=ti f[r[ s[ ape=i cu din\ii,
numai a=a, ca s[-i g`dili =i s[-i auzi r`z`nd.
Deodat[, ]n noaptea satului, se sparge clopotul cel mare =i
r[sun[ ]ncordat glasul sf`ntului Petru:
A= vrea, Doamne, ca s[ =tiu...
Ajunge, ]l ]ntrerupse +ontorogul, c`n\i ca un fund de
farfurie.
Am fost trompet ]n armat[, m-am umflat mult ]n trom-
pet[ =i mi-am stricat corzile vocale.
Nu, nu e asta, zice +ontorogul convins, cel mai mult
stric[ corzile vocale fumul de praf de pu=c[. Trebuia, la trageri,
s[ bagi batista ]n gur[.
M[ cuprinde mirarea c`t po\i s[ fii de prost.
Z[u?! +i tu cum e=ti? Ai fost osta=, toat[ stima pen-tru
97
haina militar[, dar e=ti dobitoc. Te pomene=ti c[ =i crezi ]n
vorbele c`ntecului [la al t[u! +tii ceva? Mi-e sil[ c`nd v[d un
ins t`mpit =i pe urm[ ]l v[d dup[ cinci ani =i e tot t`mpit =i
tot a=a mai departe. Afl[ de la mine c[ to\i ]i ]njur[m pe [i
b[tr`ni =i, uite, p[m`ntul nu se despic[ sub noi.
Eu nu ]njur niciodat[.
Sigur, tu e=ti cu stea ]n frunte, ca vi\eii. Tu poate n-ai
de ce s[-i ]njuri, dar eu?... Pune-te o clip[ ]n locul meu. De
c`nd m[ =tiu sunt plin de negi pe spinare ca un broscoi de
Tulcea. Pot s[ nu ]njur? Am dat dou[zeci =i cinci de lei unui
mucos de copil ca s[-mi numere negii. +tii c`\i a g[sit? O
sut[ paisprezece. +i b[nuiesc c[ a s[rit vreo c`\iva la
num[r[toare. L-am pus pe urm[ s[ mi-i lege cu fir de p[r din
coada calului. Numai =ase s-au uscat. Mama are b[taie de
ochi, adic[ i se bate ochiul st`ng ]ntruna, are o v`n[ mai
scurt[ sub pleoap[, putea s[-mi treac[ mo=tenire chestia asta,
chiar mi-ar fi prins bine la muieri, dar mi-a l[sat bo\urile alea
de carne, ca s[ m[ scarpin mereu ca porcul de rap[n. Acas[
am un loc special pentru sc[rpinat, ]n lume, ]ns[, trebuie s[
scot ghearele. Iaca, de aia am unghiile mari.
Ia spune, ]l ]ntrerupse Eremia, noi mai suntem du=mani
de clas[? Cum cont[m la Gradi=tea?
Precis nu =tiu s[ spun. }n casa voastr[ e acum Sfatul
popular. +ti\i c[ Zaharia Prodan a murit, gata. Auzi, m[tu=[,
strig[ el, Zaharia Prodan s-a dus, pune-i cruce!
B[tr`na, ]n col\ul ei, privea cu ochii sp[l[ci\i, str[b[tu\i
de vine de albea\[, c`mpia neagr[ =i b[ltoacele de noroi din
marginea =oselei. Primind vorbele +ontorogului, str`mb[ gura,
ar[t`ndu-=i gingiile cu col\i rup\i, desperechea\i, =i la sf`r=it
gemu uscat, numai din g`t:
Ta... ta... tam... ta, tam.
Ce e asta? f[cu +ontorogul.
Mar=ul mor\ilor, r[spunse Eremia.
A, ]l pl`nge, r`se +ontorogul, Dumnezeu cu mila, vorba
98
proverbului. El d[, el ]\i ia. Are un par preg[tit pentru fiecare.
+i c`nd d[, d[ de usuc[, rupe carnea de pe tine. Lui nea
Zaharia, bunico, i-a murit ]nt`i nevasta. Acum doi ani s-a
umflat Buz[ul =i le-a smuls casa, cu malul de sub ea cu tot.
}n cas[ dada Leanca. Cic[ num[ra bani pentru impozit.
Am dezlegat bacul =i ne-am dat drumul la vale s-o pescuim.
Noi, patru in=i, ne chinuiam s[ arunc[m harponul, =i ea, pe
prisp[, ]=i sp[la picioarele ]n lighean =i f[cea: Bau! }n jur,
senin de ap[, =i ea se sp[la ]n lighean. Ca s[ vezi ce idioat[!
Ei, dac[-i a=a, vorba aia: C`te fire de nisip pe Oceanul Paci-
fic, tot at`tea viorele, te salut, la revedere...
Dup[ un timp, c[tre Eremia:
Baba Gherghina s-a avut bine cu Zaharia Prodan. A=a
zice lumea, c[ dup[ ce i-a murit omu s-a ]ncurcat cu Zaha-
ria. Iarna, cic[, plecau cu sania la R`mnic s[ se plimbe sau s[
cumpere, era ger, ei ]i ]nghe\au picioarele, =i Zaharia ]i punea
c`te-un curcan pe genunchi. Curcanii au burta cald[ =i...
Taci din gur[! se ]ntunec[ Eremia. Nu-\i dau voie s[
r`zi de b[tr`n[.
Ce vrei s[ fac? spuse +ontorogul. Am o slujb[ ]mpu\it[,
m[ distrez rar =i pe apucate.
E=ti m[gar =i dai cu copita.
Da, nu era cazul, recunoscu +ontorogul, da ce vrei s[
fac? Nu cuno=ti ce e cu mine =i de-aia m[ iei a=a. Eu car
cereale, dar car =i mor\ii, pot s[ zic c[-n primul r`nd car
mor\i =i pe urm[ cereale. Se primene=te lumea, b[iete, =i ce e
uscat piere. Mor b[tr`nii, =i-auzi la ei, majoritatea mor ]n
somn. Toamna ]n special, c`nd se schimb[ s`ngele, c`nd trec
de la verde\uri la m`ncare gras[, ]=i iau valea unu c`te unu,
=i eu ]i car pe to\i la groap[, fiindc[ nimeni nu mai vrea s[-=i
duc[ mor\ii la cimitir cu c[ru\a. Oricine are un mort ]n fami-
lie, vine =i m[ cere pe mine la birouri: D[-mi-l pe +onto-
rogul. E o chestie puturoas[, fiindc[ dup[ fiecare ]nmor-
m`ntare trebuie s[ cur[\ bine podelele =i n-am om de ajutor,
99
frec cu ap[ fiart[ p`n[ mi se ]nro=esc m`inile.
Dac[ \i-e sc`rb[, de ce nu refuzi? Doar nu te poate
obliga nimeni.
M-a= pune r[u cu satul. +i pe urm[, oamenii sunt
recunosc[tori. Fiecare ]mi trimite acas[ doi-trei pumni de coliv[
=i dou[-trei por\ii de m`ncare de la poman[, =i cu asta cresc
=i ]ngra=, anual, patru-cinci porci...
Uite, zise b[tr`na, =i-=i ]nfipse m`na ]n um[rul lui
Eremia.
El se ]ntoarse =i =terse geamul cu palma. }n dreapta =oselei,
pe o c[p[\`n[ de deal, se vedeau primele case ale satului. Le
privi ]n t[cere, ]nduio=at, =i-n g`nd le chema pe nume. Au
]mb[tr`nit, se duc ]n p[m`nt. Mici, ]nghesuite ]ntre salc`mi
r[muro=i, casele de pe deal a=teptau r[bd[toare s[ vin[ iarna =i
s[ le jupoaie pere\ii, pe l`ng[ care v`ntul purta acum ]n zbor
smocuri de paie =i =uvi\e de fum lipicios. Pruni cenu=ii tremurau
]n pieptul malului, iar la doi st`njeni de ei se c[scau gropile din
care se scoate lut. O femeie cu basma alb[, ie=it[ s[ arunce
gunoiul, pendula pe un cap de grind, c[znindu-se s[ arunce c`t
mai departe resturile din g[leata pe care o \inea ]n m`ini.
Gata, zise +ontorogul, am ajuns ]n s[tucul natal... =i
fr`n[ l`ng[ o c[rare ce ie=ea din miri=ti. Aici trebuie s[ ne
desp[r\im. Nu =tiu dac[ aveam dreptul s[ v[ iau. V-o spun pe
=leau, s[ nu v[ fie cu sup[rare, am un trecut nep[tat =i nu-mi
convine s[ mi se pun[ ]n spinare c[ v-am c[rat at`\ia kilo-
metri cu ma=ina gospod[riei colective.
}i a=tept[ s[ coboare, =i c`nd porni din nou motorul le f[cu
semn s[ intre mai repede pe c[rare. Pe vad coborau spre =osea
dou[ c[ru\e pline cu cartofi =i...

}n curtea casei pe care o p[r[siser[ cu cinci ani ]n urm[

]n 1949 un om cu c[ciul[ neagr[, roas[ pe margini, cu o
flanea de l`n[ nevopsit[, cu m`necile suflecate, rotea prin
aer, \in`ndu-l str`ns de urechi, un iepure de c`mp, =i cu
100
muchia palmei libere ]i aplica lovituri scurte dup[ ceaf[. }l
]mpu=case ]n v[rs[tura Buz[ului, care ]ncepea mai jos de
cas[, ]n cap[tul ulicoarei pe care z[ceau b[rci r[sturnate,
pline de noroi, alicele ]ns[ nu-i atinseser[ inima, =i v`n[torul
]i scurta chinurile asistat de o ceat[ de copii.
S[-l ]ntreb cine-i pre=edinte, zise Eremia, dar b[tr`na ]l
opri.
Intr[m a=a, porunci ea. E casa noastr[.
Puse piciorul pe prag =i se opri. Treptele de la intrare, din
stejar, se tociser[, potcoava fixat[ la mijloc, ca s[ cheme
norocul asupra celor ce ]n[l\aser[ casa, fusese smuls[, se
vedea forma ei imprimat[ ]n lemn. B[tr`na ]ndoi =alele =i
m`ng`ie locul cu podul palmei.
Eremia, cu obrajii ]ncin=i de v`nt, m[sur[ turla bisericii din
apropiere. Auzind ]n spate, printre plopi, vuietul Buz[ului, se
aplec[, o ridic[ pe b[tr`n[, str`ng`nd-o de cot, =i p[trunser[
]n[untru. Mirosul casei lor se pierduse, acum mirosea puternic a
motorin[, iar cele patru u=i, date ]n albastru, aveau numere.
B[tr`na ]=i aranj[ =alul, ap[s[ clan\a =i intrar[ ]n prima
]nc[pere din st`nga. Era camera din austru, aici locuise ea
totdeauna. Sus, pe perete, un trofeu de c[prioar[ ciuruit de
vreme, iar sub el, la masa acoperit[ cu o mu=ama ]n p[tr[\ele,
Eremia ]l v[zu pe Pavel Odangiu, vecinul lor, care scria ceva
]ntr-un registru, muind creionul chimic ]n gur[. Buzele
]nvine\ite i se mi=cau singure, f[r[ s[ articuleze cuvinte. }n
dreapta lui, o cas[ de bani leg[tura de chei at`rna pe u=[
iar l`ng[ fereastr[, un barometru cu acele c[zute. De pedalele lui
ie=ite ]n afar[ ca dou[ capete de v`sl[, at`rnau verigi de fier
fierarul satului ]ncercase s[-l transforme ]n c`ntar, dar nu izbu-
tise.
Odangiu rotunji o cifr[ =i ridic[ fa\a c[rnoas[, ro=ie,
str[puns[ de fire de p[r albe. Recunosc`ndu-i pe cei doi,
ochii lui mici, cenu=ii se zb[tur[ m[runt.
101
 Ce-i cu voi? De ce nu bate\i la u=[?
Am venit cu bunica, r[spunse Eremia.
Vi s-a f[cut dor de albia veche! zise Odangiu, scul`ndu-se
=i ]mping`nd scaunul la perete cu piciorul. Zi, bab[ Gherghino!
B[tr`na adun[ =alul pe umeri =i vorbi ]ncet:
Am venit s[ mor, Pavele. Tu e=ti primarul, du-te =i
las[-m[ cu Eremia, vreau s[ mor ]n odaia mea. {la e scaunul
meu, l-am ]nvelit cu material de la Br[ila. Cump[ra un turc
s[-=i fac[ fes =i-am luat =i eu patru co\i. Era ]nflorat.
Ce-mi pas[ mie de pove=tile voastre?! Aici e Sfatul
popular, discut[m treburile comunei.
Trebuie s[ m[ la=i, ceru b[tr`na. Un sfert de ceas =i
gata. }n odaia asta, tu =tii bine, am n[scut nou[ copii. Unde-i
lada aia de fier era patul. Acolo au z[cut =i mi s-au stins patru
b[ie\i. Tot acolo mi-a murit =i omu. }\i ]mprumuta plugul,
prim[vara.
Ascult[, strig[ Odangiu la Eremia, scoate-o de-aici.
Nu, zise b[tr`na, nu mai e timp.
+i, ocolind masa, se a=ez[ ]n scaunul vechi, =i Odangiu,
n[ucit, ]i f[cu loc.
C`nt[-mi, Eremia, zise b[tr`na, c`ntecul [la al meu.
Eremia ]mpleti palmele ]n form[ de corn, =i sunetele se
]nl[n\uir[ lungi =i aspre:
Ta... ta... tam... ta... tam.
Nu, zise b[tr`na, vreau c`ntecul [l[lalt =i ]ncepu s[
]ng`ne: Hai, Buz[u, Buz[u.
Eremia, l[s`nd s[-i cad[ bra\ele, o privea ]ngrozit. Vocea
sc`r\`it[ a b[tr`nei p[trundea ]n el, parc[ venind de pe v[rs[tur[,
din noroaie, din ascunzi=uri de fiare. +i atunci, ]nfiorat de
c`ntecul ei c[znit, ]ncepu el s[ c`nte, =i ea ]l ]nv[lui ]ntr-un
z`mbet dureros. Eremia c`nta lung =i trist, =i c`nd termin[,
b[tr`na se l[s[ pe spate, ]=i f[cu cruce =i spuse =optit:
Doamne-Dumnezeule, m[rire |ie!
102
 L[rgi ochii, =i capul i se fr`nse pe um[r, =i un fir de
spum[ alb[ i se prelinse la col\ul gurii.
}n clipa aceea, bucata de p`ine pe care i-o d[duse nevasta
=efului de gar[ ]i alunec[ din s`n =i c[zu pe podele. Dumica-
tul dat de Eremia se opri ]n bocancii scor\o=i.
Ce e asta, m[, ]ntreb[ Odangiu, a\i ]nnebunit?
Acuma, ea nu mai poate, r[spunse Eremia, a murit
=i vru s[ se apropie de scaun.
Dar nu mai ajunse, Odangiu ]l ]n=f[c[ de piept =i-l izbi cu
pumnul ]n gur[. Eremia se cl[tin[ =i c[zu ]ntr-un genunchi.
Odangiu, ]n picioare, ]=i freca degetele pumnului cu care lov-
ise. P[rul, r[v[=it, ]i c[dea pe jum[tate de frunte.
N-am vrut s[ dau, nu trebuia, mi-am ie=it din min\i.
Hai, se rug[ el g`f`it, ia-o =i du-te.
Eu n-am =tiut, se scuz[ Eremia. M-a luat ]ncoace, f[r[
s[ spun[ ce vrea.
Min\i, viper[! se-nfurie Odangiu. De ce min\i, m[?!
Eremia nu se feri. Un g`nd prostesc ]i ]nl[n\uia mintea:
L`ng[ peretele [sta am ]nv[\at s[ merg, m[ izbeam de el =i
m[ durea capul... ai, cum m[ durea! }=i =terse gura cu
m`neca, scuip[, ridic[ trupul b[tr`nei, ferindu-se s[-i priveasc[
ochii sticlo=i, =i ie=i greoi ]n curte. V`n[torul cu iepurele
plecase, copiii se vedeau spre fundul uli\ei tr[g`nd de un uluc
]necat ]n v[rs[tur[.
Ame\it, Eremia r[mase ]n loc, ne=tiind ce trebuie s[ fac[,
apoi, cu pa=ii ]mpletici\i, se ]ndrept[ spre =irul de b[rci
r[sturnate sub gard. O durere ascu\it[ ]i frigea buzele. Scoa-
se batista =i ap[s[ cu grij[, s[ opreasc[ s`ngele ce-i curgea ]n
barb[. V`ntul, r[bufnind din c`mpie, ]l plesni cu pic[turi de
ploaie, =i el lungi g`tul, pentru ca ploaia s[-i spele capul acela

103
frumos, de lup t`n[r, frumos dar nu =i puternic, pu\in prea
fraged ]n frumuse\ea lui s[lbatic[.
STRIG{TUL

lui Gheorghe Tomozei

Era ]n ajun de Anul Nou, seara, dup[ ora opt. T`n[r, ]nalt,
sub\ire, Ene Lelea colinda pe sub ferestrele casei, ]nfig`nd
ramuri de br[di=or ]n cercevelele =i-n cr[p[turile obloanelor.
D`re de lumin[ portocalie, strecurate umil prin \es[tura per-
delelor, tremurau pe z[pada st`rnit[ de v`nt. B[tea criv[\ul.
}n aerul rece, sonor, uscat de ger vreme de-o s[pt[m`n[ =i mai
bine, vuietul viscolului, urc`nd din viroagele =i r`pele c`mpiei,
n[v[lise pe nea=teptate, c`teva clipe mai ]nainte. Acum v`ntul
se ]nte\ise, g`f`ia, horc[ia, prohodea. Prins ]n v`rtej, teiul cel
mare din gr[din[ se zbuciuma =i trosnea, o foaie de tabl[ se
izbea pe-un acoperi=, =i-n staul berbecii ]=i scuturau acioaiele,
]nsp[im`nta\i. Pe uli\e, troienii goneau despleti\i. Totu=i din
malul r`ului =i p`n[ devale, la moar[, ]n ferestrele caselor
sc`nteiau lumini, semn c[ =i pe ]nnoptate, satul ]ntreg conti-
nua preg[tirile pentru s[rb[toare, febril =i robust.
E-hei, ]=i spuse Ene Lelea, cuprins de-o bucurie fr[m`n-
tat[, o s[-ncheiem anul c-o petrecere pe ruptele, cu veselie, cu
plimb[ri cu sania. Potrivi sub cerdac ultima r[muric[ de br[di=or
=i s[ri sprinten ]n z[pad[, l`ng[ prisp[. Peste drum, ]n r[scrucea
de la Monumentul eroilor, o fat[ umplea cofele cu ap[. I se
vedeau pulpele groase, lucioase, sugrumate de jartiere.
104
 Zdrav[n[ f[ptur[! rosti Ene Lelea mirat =i se apropie s[
pun[ z[vorul pe poart[.
V`ntul ]i dezleg[ fularul =i-i arunc[ ]n ceaf[ o pal[ de
z[pad[ uscat[ ca m[z[richea. }n acela=i timp ]i smulgea =i-o
m[nu=[ lui Papa Leon, care se ivise la col\ul uli\ei.
Stai, nu a=a, suflet de c`ine, r[cni b[tr`nul ]mpleticin-
du-se.
Era b[ut, icnea, ]njura =i repezea bra\ele roat[, ca o moar[
de v`nt.
Fugi, lighioan[ n[p`rlit[? scuip[ el cu dispre\. Vacs,
asta e=ti. Vacs... +i tu? strig[ spre Ene Lelea, intr`nd pe podi=ca
ce da ]n curtea lui. E=ti pre=edintele nostru, ridic[ m`na =i jur[
c[ Isus Christos, m`ntuitorul sufletului omenesc, a fost o fiar[
reac\ionar[. Nu vrei? Iac[, eu stau smirn[-n fa\a casei mele =i
strig: Jos cu dama de pic[, are inima neagr[, muierea
dezm[\at[, \ine p[satu-n poal[ =i \`ncu-n oal[. S[ vin[-nd[r[t
la tine, de ce-\i frige inima? Feri\i purceii de lapte, mai strig[,
c[ci m-am f[cut vampir, uite-a=a le g[uresc bereg[\ile =i le
beau s`ngele.
Naiba s[-l ia, e n[uc de-a binelea, zise Ene Lelea =i se
]ntoarse ]n cas[, boc[nind cu cizmele pe treptele de lemn.
R[zbit de frigul de-afar[, b[u o can[ de vin =i se lungi
]mbr[cat pe pat, s[ asculte muzica la radio. O fierbin\eal[
pl[cut[ ]i rumeni obrajii. Mirosul crud =i r[coros al br[di-
=orului, plutind ca un p[ienjeni=, ]l p[trunse p`n[-n fundul
sufletului, tainic =i sfios...
Lini=te! Doar viscolul trage cu ghearele pe obloane. Bala-
malele sc`ncesc. Ochiul magic al aparatului de radio proiec-
teaz[ o s[geat[ verde, ireal[ pe peretele de la miaz[-noapte, =i
o crizantem[ ]nflore=te ]ntr-o carpet[. Tulpina ei sub\ire se
]ngroap[ ]n gura sacului cu nuci tr`ntit l`ng[ perete. C`ntecul
se revars[ domol =i calm, =i Ene Lelea intr[ ]ntr-o livad[, se
opre=te sub un cais =i ]ncepe s[ numere fructele coapte care
cad la p[m`nt. Una... dou[... trei... Trei caise fac un strop
105
de rachiu. Acordul se repeta, =i g`ndul lui r[m`nea at`rnat
de cifra 3. Trei bobi\e de m[ce= satur[ o r`ndunic[. Trei
perechi de palme i-a tras Papa Leon lui Ion Lalaia Gogodita.
Deodat[, odaia vibr[ de un \ip[t de spaim[, disperat,
sf`=ietor, \`=nit parc[ dintr-un g`tlej neomenesc. Ene Lelea
sim\i un tremur ]n b[rbie, pielea i se ]ncre\i pe frunte =i f[cu
un gest scurt s[ se ridice. Dar c[ldura, pacea od[ii, cana de
vin, b[ut[ mai ]nainte, pisoiul care i se cuib[rise lenevos
l`ng[ um[r ]l \inur[ pe loc. Viscolul, ]=i spuse el ca s[ se
lini=teasc[. Se zbate =i url[ ]n gura hornului. }ngr[m[di
perna sub ceaf[, aprinse o \igar[ =i privi \int[ punctul ro=u
de foc, care crescu =i se ]ngro=[ ciudat, p`n[ ajunse s[ semene
cu un cantalup, apoi cu o lun[. Ia te uit[, se-nveseli el, luna
st[ tupilat[-n casa mea, =i fetele umbl[ ]n noaptea asta ca s-o
prind[ ]n oglinzi. Puse luna ]ntr-un cui din perete. Nu-i
pl[cu. O mut[ pe mas[ =i-o ]nv`rti ]n gura unui pahar. De acolo
o trecu printre din\ii cuierului s[-i poleiasc[, o plimb[ pe
dinaintea coco=ului \esut cu arnici pe-un =tergar, o leg[ de
curelu=ele unei teci de sabie, =i la urm[ o fix[ s[ ard[ ]ntre
dou[ m[nunchiuri de br[di=or.
Eu n-o ur[sc pe Gia, lun[ verde. A plecat de la mine,
dar n-o ur[sc. Du-te de i te-arat[-n oglind[ =i du-mi chipul
cu tine. Spune-i s[ nu fie m`hnit[. Papa Leon e un caraghios,
]njura v`ntul, n-o-njura pe ea. Dac[ vrea, ]l trimit din nou ]n
pe\it s[ se ploconeasc[ ]naintea ei cu daruri. Dar s[ nu-l
cinsteasc[ dec`t c-un degetar de rachiu, c[ se cherchele=te
repede =i-i sun[ limba-n gur[ ca s[m`n\a-n ro=cov[. De Cr[ciun,
c`nd tu dormeai ]n ce\uri, a b[ut cu Ion Lalaia Gogodita, s-
au luat la har\[ =i l-a p[lmuit. Nu-l dovedea el pe Gogodita,
c[ci [sta are pu=c[, ]ns[ dup[ ce-au tras bini=or la m[sea, l-a
momit s-o v`re sus, pe dou[ grinzi, =i c`nd omul a cobor`t de
pe scaun, i-a c[utat r`c[ =i l-a plesnit. Gogodita e m[run\el,
zadarnic a-ncercat s[ pun[ m`na pe arm[; cum s[rea, Papa
Leon ]l bu=ea =i-l da peste cap. Du-te, lun[ verde, =i desc`nt[-
106
i br[di=orul.
Luna pieri, =i Ene Lelea, r[mas singur, s[ri ]n picioare,
asudat, cu buzele tremur`nde, str[fulgerat t`rziu de strig[tul
de groaz[ pe care-l auzise =i i se cuib[rise ]n carne, a=chie de
foc. }=i sim\ea gura cleioas[ =i amar[, ca de fiere de pe=te.
Ce-a fost cu mine? se ]ntreb[ el. Mi-a tras dracul tichia pe
ochi, asta e..., =i-un val ]n[bu=itor, de c[ldur[ clocotitoare ]i
str`nse inima =i-i t[ie r[suflarea. Curgea prin el o und[ de
foc vie, mistuitoare. Gia, n-o s[-\i fure br[di=orul. L-ai ]n=irat
pe pere\i =i o s[ se ofileasc[ neatins de m`na ei. }necat de
m`nie, smuci u=a =i trecu pragul ]n ]ntuneric, f[r[ scurt[,
numai ]n flanel[ =i ]n hain[. Viscolul ]l orbi. O =uvi\[ de
nisip, prelins[ de sub podina cerdacului h`\`nat de v`nt, i se
strecur[, sc`rboas[, ]n n[ri =i pe pielea g`tului. }n curte
fo=neau, albe, p`raiele z[pezii. Se afund[ ]n ele, lumin`ndu-=i
calea cu lanterna. C[priorii casei, vechi =i =ubrezi, se izbeau
cu pocnete seci ]n furcile ]nfipte cu proptele.
}n uli\[ auzi clopotul bisericii. Suna singur. Vaierul bron-
zului se rotea ca o f`lf`ire zgrun\uroas[ ]n v`nt, amestec`n-
du-se cu jeluirea salc`milor =i cu plesnetele scurte ale pangli-
cilor de h`rtie colorat[ prinse cu arce ]n ramurile de br[di=or.
Ene Lelea cercet[ atent =an\urile, tr[g`nd cu cizmele prin
troienii spulbera\i de furtun[, d[du ocol maidanului, privi ]n
cur\ile vecine, dar nu descoperi nimic. Strig[tul pr[bu=it ]n
el, ca g[le\ile ]ntr-o f`nt`n[, i se zv`colea ]n piept, ascu\it,
dureros. Cobor] la r`u, printr-o v[g[un[ cu petice de stuf =i
p[l[mid[. V`ntul venea =uier`nd din susul albiei, d[r[cea
m[r[cinii =i se arunca s[lbatic ]n c`mpia nem[rginit[. Dup[
vreo cinci sute de pa=i, biciuit, ap[sat de vijelie, Ene Lelea
urc[ vadul ]n uli\[. Nu ]nt`lnise nimic, totu=i lini=tea nu i se
a=eza la loc ]n suflet, alb[, leg[n[toare, cum o avusese.
Casele, cuburi pietroase, dorm somn ad`nc. Trag a greul
p[m`ntului, se g`nde=te Ene Lelea. Viscolul duduie. +oapte
107
nel[murite =i neroade se ]mpletesc de sub ferestre...
Br[di=orul le adun[ =i le strecoar[ pe furi= la urechea Giei,
rezemat[ cu fruntea de geamul ]n care lic[re=te o lumin[
tulbure. Au pornit colind[torii, tresare ea. C`ntecul copiilor
suie din toate p[r\ile satului:

Peste-un deal =i peste o vale,

Iaca, soarele r[sare.
+i nu-i soare r[s[rit,
Ci-i br[di=or c[l[torit...

Ene Lelea, trop[ind, trece h`r=`ind gardul cu um[rul. Obra-

zul lui, tras, ]ntunecat, ochii du=i ]n fundul capului, aprig
]mp[ienjeni\i de viscol =i arz`nd galbeni ca doi bulg[ri de
pucioas[, ]i smulser[ femeii un strig[t pe care =i-l ]n[bu=i ]n
pumni.
Ene Lelea trecu f[r[ s[-l aud[.
Strig[tul, c[zut ]n el =i st[ruind ca o otrav[ puternic[ ]n
toate fibrele trupului, ]l ]mb[tr`nea.
Nu se lini=ti nici diminea\[ =i nu se lini=ti niciodat[.

108
 }N V{PAIA LUNII

Era de cu sear[. Ene Lelea, ie=it ]n curtea gospod[riei,

asculta vuietul Buz[ului sc[pat din ghe\uri. Sufla austrul.
Luna sub\ire, scorojit[ ca o lipie ars[, v[ruia fruntea casei cu
cerdac =i dou[ turnule\e de tabl[. Un nor, ca o culme de
negur[, z[bovea peste livad[. Trei stele, a=ezate ]n triunghi,
sc`nteiau cu luciri minerale ]n dunga de z[pad[ de l`ng[
scara magaziei. Mirosea a mrani\[, a coaj[ de copac =i a
bo=tin[ fiart[. }ntr-un col\ al gr[dinii, printre frunzele pu-
trede, destr[mate, mijea firul ierbii. Adulmec`ndu-i izul
]n\ep[tor =i dulce, Ene Lelea z`mbi, fascinat de minunea
prim[verii. Trecu ]n poarta gr[dinii =i se sprijini cu bra\ele pe
gardul de nuiele. }n fa\a lui, la vreo sut[ de metri, pe buza
malului, ap[ru dintre m[r[cini=uri o vulpe, cu coastele n[p`rlite
=i coada stufoas[, sclipind ro=cat. Se furi=[ sprinten[ printre
dou[ mu=uroaie f[cute de h`rciogi =i se opri ]ntre doi pruni,
cu botul ]ntins ]n v`nt. Ene Lelea abia acum o z[ri. St[
neclintit[, pe labele dinapoi, =i ascult[. V`ntul ]i umfl[ p[rul
de pe ceaf[, v`n[t, =i-i g`dil[ n[rile.
}ncoro, cum[tr[? ]ntreb[ Ene Lelea =i fluier[ dup[ c`ini.
Un dul[u l[tr[ gros, hodorogit, ]ntre c[pi\ele de f`n, vul-
pea str[nut[, ]nveselit[ parc[ de r[gu=eala du=manului ei, se
r[suci =i disp[ru ]n josul malului.
Am sc[pat-o, se nec[ji Ene Lelea, dar m`ine sear[ stau la
p`nd[. Auzi \ip[tul prelung =i straniu al unei p[s[ri po-
109
posite ]n v[rs[tura Buz[ului =i se-nfior[. S`ngele-i goni spre
inim[, ]ntr-o zv`rcolire dureroas[ care se risipi ]n toate fibrele
trupului, tulbur[toare. Pe urm[ se sim\i u=or =i dogor`nd
=i-i veni s[ r`d[. Din\ii ]i lucir[ sub musta\a blond[, albi ca
=i capacul tabacherei de os pe care-o ]nv`rtea uitat ]n m`ini. }l
p[trunsese brusc o veselie ne]n\eleas[, ca dup[ o noapte de
somn bun, =i porni s[ dea ocol cur\ii t[v[lite ]n v[paia lunii,
cu miile ei de lucruri care alt[dat[ nu atr[geau luarea-aminte
prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, ]nv[luite, ]ntr-un
farmec aparte, duios, uimind sufletul =i chem`ndu-te s[ te
apleci asupra lor, s[ le m`ng`i. Str[b[tu aria de-a curmezi=ul,
f[r[ o \int[ precis[ =i auzind g[l[gie ]n =opronul unde fierbea
cazanul de \uic[, se opri ]n dosul u=ii vechi, afumate =i arunc[
o privire ]n[untru printre dou[ stinghii rupte. }n vatra cazan-
ului ardea un foc de buturugi. Un b[ie\andru a=ezat pe vine
tr[gea cu v[traiul din spuz[ ni=te cartofi cop\i, ferindu-=i capul
de dogoare. V[l[tuci de abur clocoteau deasupra c[zii prin care
trec \evile alambicului.
}n fundul =opronului, pe patul acoperit cu o rogojin[, Papa
Leon, sp`n, uscat, ]n pufoaic[ =i pantaloni v[tui\i, legat c-o
basma de-a nevesti-si pe sub f[lci suferea de m[sele
sorbea \uic[, plesc[ind de pl[cere, dintr-o cea=c[ de lut =i le
spunea celor vreo =apte-opt fl[c[i, ]ngr[m[di\i ]n jurul lui, o
poveste cu un \igan, Tudor +al[ul, mort de mult =i care
avusese zece copii.
Vas[zic[, spunea Papa Leon, ridic`nd ca la o solemni-
tate ar[t[torul desc[rnat, cu pielea rebegit[, cump[rase +al[ul
o vac[. La mas[, t[b[rau pe strachina cu lapte zece guri =i cu
+al[ul, un=pe. Ce e ast[zi la meniu? ]ntreba +al[ul f[los.
Lapte, striga hoarda de c[pc[uni. Pe el, teteo! asmu\ea
+al[ul =i-ncepeau liorp[iala. Mam[-mam[, cum mai c[rau
puradeii! Te l[sau milog, nu altceva. Cinci ]ndesau lingura,
cinci o scoteau =i din dou[ h[p[ieli sleiau strachina. +al[ul,
110
scos din front, f[cea z`mbre, ]nghi\ea-n sec, se uscase ca o
jumar[. Dac[ vede c[ n-are por\ie =i n-are, ]ntr-o zi ia cu\itul
=i se-apuc[ de ciople=te marginile lingurilor p`n[ le face ne-
tede. A l[sat-o-ntreag[ numai pe-a lui. La mas[, [ia zece, r[u,
la el: Ne-ai t[iat leafa, baroane? Vrei s[ ne bagi ]n boal[
c`ineasc[? Tai-o =i pe-a ta. +al[ul c[ h`r, c[ m`r, dar [ia s[-i
pun[ gheara-n g`t: Taie-o =i pe-a ta, ho\ b[tr`n! O tai,
zice +al[ul dac[ vede c[ se-ngroa=[ gluma. Dar ce-i d[ dracu-n
g`nd? Ia cu\itul =i h`r=ti! d[ jos jum[tate din coada lingurii.
Gata, zice, acum suntem egali. La treab[, teteo!
R[sunar[ r`sete voioase =i puternice ca ni=te nechez[turi.
Papa Leon r`dea =i el fericit, cu sunete ascu\ite, numai din
g`t, care sem[nau cu schel[l[itul unui c`ine cotonogit.
Ene Lelea z`mbi =i se dep[rt[ ]n noapte, neobservat, a=a
cum ap[ruse. Frigurile prim[verii, aduse de austru, ]i schim-
bau mereu g`ndurile =i-l umpleau de neast`mp[r. Trecu pe
l`ng[ hambare =i b[tu cu palma ]n perete: E-hei, c`te provizii
am str`ns noi aici! Cuv`ntul [sta, provizii, ]i da un senti-
ment de plin[tate, de siguran\[ =i ]mp[care. Trebuia s[ intru
ni\el la Papa Leon, ]=i spuse apoi. C`nd ]ncepe [sta cu gura,
prinde iepuri, z[u. O clip[ i se p[ru c[ g`ndurile ce-i trec
prin cap nu sunt ale lui, ci ale altcuiva, str[in =i totu=i pri-
eten. P`n[ s`mb[t[, Ene, trebuie s[ sco\i tractoarele ]n c`mp
=i s[ nu te sperii dac[ d[ iar z[pada, c[-i z[pada miei-lor, nu
mai are putere.
P[i nu m[ sperii, ce crezi? spuse el cu voce tare =i se
opri.
Umbra salc`mului de l`ng[ f`nt`n[, ]n care dormeau, pe
pr[jini, c`teva perechi de curci =i bibilici, c[dea peste el ca o
plas[ deas[. Dou[ crengi noduroase ]nchipuiau pe p[m`nt figu-
ra unui c[l[re\ cu cojoc =i c[ciul[. Ene Lelea se aplec[ =i potrivi
la =oldul c[l[re\ului un vreasc, ]n form[ de spad[. C`nd era
copil, ]n nop\i ca astea, maic[-sa chema o b[tr`n[ s[-i toarne
111
cositorul. Baba venea, topea cositor ]ntr-o lingur[ =i-l r[sturna,
bolborosind, ]ntr-o g[leat[ cu ap[ desc`ntat[. Cositorul se
]nchega, lu`nd ]nf[\i=[ri ciudate, ]n care b[tr`na deslu=ea,
dup[ semne ale ei, norocul b[iatului. }=i aminti c[ mereu era
vorba de bani mul\i, o comoar[, de un drum lung prin
B[r[ganul ascuns ]n cea\[ =i de o fat[ frumoas[. Poate c[
fata era Gia, se g`ndi Lelea. De unde, ]=i reveni el, Gia m-a
l[sat la dou[ luni dup[ nunt[. Nu era nici fat[.
Dinspre =ur[ trecea spre grajduri un om purt`nd un co= ]n
bra\e. }n dreptul lui Ene Lelea, sl[bi pasul =i-i spuse c[ ]n
gluga cu pleav[ a f[tat o pisic[.
+ase motolani ]=i ling boturile la lun[. +i-s must[cio=i,
tovar[=e pre=edinte!...
Scoate-i de-acolo, ]i spuse Ene Lelea, =i f[-le culcu=
]ntr-un loc ferit, s[ nu dea c`inii ciobanului peste ei.
Omul se dep[rt[. Du co=ul, vru s[-i mai spun[ Ene Lelea,
=i-ntoarce-te s[ fum[m o \igar[, dar ]n clipa aceea se auzi
strigat, ]n =oapt[, de cineva ascuns ]ntre stivele de lemne din
prelungirea magaziei. Surprins, se ]ntoarse =i d[du cu ochii
de Sorica, o fat[ de la cresc[toria de p[s[ri, ]nalt[, cu cojocul
cu guler din blan[ de iepure =i broboad[ neagr[ de l`n[,
]nnodat[ gros sub b[rbie.
Bun[ sear[, rosti Ene Lelea. M[i, se mir[ el, te-ai f[cut
fat[ de m[ritat!
Vino p`n[ la incubatoare, ]l chem[ ea cu glas tainic.
V-a\i certat!
Fata scutur[ din cap.
Nu-i adev[rat, se ap[r[ cu ]nd`rjire naiv[. Gia nu se
ceart[ niciodat[ cu mine. Toat[ ziua m[ pune s[-i c`nt. Ieri
sear[ am stins lumina =i-am c`ntat am`ndou[ pe ]ntuneric,
a=a, s-auzim numai noi. C`ntecul l-a ales Gia, unul trist,
trist, de-\i sf`=ia sufletul. Pe la jum[tate n-am mai putut =i-
am izbucnit ]n pl`ns. }nt`i a ]nceput Gia. Mi se fr`ngea inima
112
de mila ei, =i-atunci m-am pornit =i eu =i-am pl`ns pe s[turate,
p`n[ mi s-au umflat ochii. +i doar n-aveam nimic, jeleam
degeaba. Gia, cine =tie, s-o fi c[ind c[ te-a l[sat =i s-a dus la
Bigu.
Nu se c[ie=te. Se-mpac[ bine cu Bigu. Zice lumea c-au
s[ aib[ un copil.
Da, aprob[ Sorica ]nveselit[, i-a cusut o groaz[ de
scutece, tichii, boto=ei... Dar hai s[ mergem, relu[ ea seri-
oas[. Ast[zi au scos capul din g[oace vreo cincizeci de pui=ori
=i doi din ei c`nt[. Hai s[-i vezi.
Lucrul era necrezut, dar Ene Lelea porni al[turi de fat[,
pe c[rarea pres[rat[ cu paie, cu credin\a ferm[, statornic[ ]n
el, c[ ]n noaptea asta, c`nd lumea e inundat[ de-o lumin[
nou[, plin[ de voie bun[, totul e posibil. C[lca al[turi de So-
rica, um[r la um[r, deopotriv[ de ]nalt =i-o iscodea cu coada
ochiului. M[i fat[, m[i, ]i spuse el ]n g`nd, privind cu ]nc`ntare
obrajii ei rumeni\i de v`nt, ia s[ vedem noi! Dar nu =tia ce
trebuie s[ vad[, g`ndul ]i r[s[rise rupt =i f[r[ ]n\eles. Dinspre
r`u, pe sub norul ca o culme de negur[, sufla v`ntul, ]mpr[=tiind
miros de lemn =ezut ]n m`l. }n jur, toate existau aievea, ]ns[
f[r[ contururi reale, o p`cl[ albicioas[ =tergea =i ]nc`lcea formele
c[rora luna le d[dea moliciune =i luciu.
Deodat[, pas[rea ascuns[ ]n v[rsarea Buz[ului repet[ \ip[tul
ei straniu =i Sorica se opri, zbuciumat[ de nelini=te, cu ochii
arz`nd. Ame\it[ de mirosul pelinului putred, adus de v`nt de
prin v[ile c`mpiei, apuc[ m`na lui Ene Lelea =i-o fr[m`nt[
]ntr-ale ei. Omul o privi fix, cu fa\a sc[ldat[ de-un z`mbet
sincer =i bl`nd.
Mi-e fric[, rosti fata.
Vine prim[vara, r[spunse Ene Lelea, ca =i cum n-ar fi
auzit vorbele ei.
Uimit[, Sorica ]=i desf[cu broboada, l[s`nd p[rul s[-i cad[
despletit pe pieptul plin. La g`t purta m[rgele ]n=irate pe un
=nur negru, cu capse argintii. Cerceii, at`rn`ndu-i la urechi,
113
p[reau dou[ pic[turi de s`nge.
Str[luce=ti ca o br[ni=oar[, r`se Ene Lelea.
Nu =tiu ce-i br[ni=oar[.
E un pe=te. Unul, a=a, mic =i lucios.
Fata r`se. R`z`nd, ]=i zv`rli pe spate capetele broboadei =i
fugi ]n =ura din fundul cur\ii, pe acoperi=ul c[reia se ]nv`rtea
]ntr-un picior, =chiop[t`nd, un pitic de tinichea. Ene Lelea se
duse dup[ ea =i o g[si ]n odaia din fa\[, ]ngenuncheat[ pe
podele =i ]nconjurat[ de-o mul\ime de pui de g[in[, mici,
pl[p`nzi, cu puful auriu.
{=tia c`nt[, ]i ar[ta ea doi pui av`nd c`te-o pat[ neagr[
pe gu=[.
}=i lipi obrajii de ei =i-i leg[n[ cu dragoste. Avea ochii
negri, cu gene lungi =i spr`ncene arcuite.
Hai, ]ndemn[ Sorica puii, cucurigu! F[li\i-v[, m[i!
Dar puii ]ntinser[ aripioarele gola=e =i o izbir[ cu pliscul.
Ce-i cu voi? se mir[ ea. A\i ostenit? Nu mai vor, ]i
spuse lui Ene Lelea, ridic`nd din umeri, neputincioas[. Hai,
da\i-i drumu, se ]ntoarse din nou la pui, c`nta\i, ce v[ fandosi\i
at`ta? Ur`cio=ilor! le strig[ sup[rat[, cu ochii ]n lacrimi.
Fugi\i de la mine, s[ nu v[ mai v[d. Pieri\i din fa\a mea.
Ene Lelea z`mbi. A=a cum sta ]n genunchi, revoltat[,
m`nioas[, cu buza de jos tremur`nd, Sorica sem[na cu copi-
lul unui vecin de-al lui pe care-l g[sise, vara trecut[, ]n curte,
c-o strachin[ de lapte dinainte, din care bea un =arpe ie=it de
sub pragul casei. M[, tu n-auzi? strig[ b[iatul. Pap[ =i
dumica\i. Ia uite, bre nea Ene, la [sta ce face. Zi-i s[ ia =i
dumica\i, ce crede el?
Las[-i, Soric[, vorbi Ene Lelea. Dac[ nu vor, n-ai ce s[
le faci.
Se rezem[ de perete =i continu[, f[r[ s[-=i dea seama c-o
jigne=te:
Bunicul ]mi spunea =i el de cuco=i ca [=tia care c`nt[.
Dar asta se ]nt`mpl[, cic[, numai ]n noaptea Pa=telui. C`nt[
114
spre slava lui Christos.
Degeaba-\i ba\i joc, izbucni Sorica. Au c`ntat. Gia,
strig[ ea, spre odaia al[turat[, spune =i tu, Gia, dac[ n-au
c`ntat puii adineauri.
Au c`ntat, se auzi de dincolo vocea Giei, aspr[,
]nt[r`tat[.
Ene Lelea tres[ri.
A, zise el, era =i Gia aici!
}=i scutur[ palmele de parc[ ar fi frecat ]n ele p`n[ atunci
spice de gr`u =i plec[, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. Sorica privi
dup[ el ]ntristat[. O durere surd[, ne]n\eleas[ ]i r[scoli sufle-
tul: Doamne, suspin[ ea, ce-i cu mine?
Dac[ te doare, pl`ngi =i-\i trece durerea, ]=i aminti de-o
vorb[ a maic[-si. Pl`nsul ]nt[re=te pe om, cum ]nt[re=te apa
clocotit[ lemnul.
}=i =terse ochii =i se scul[ ]n picioare. Privi ]ntr-un ciob de
oglind[ =i r`se str`mb. Mam[ bun[, asta-i noaptea z[na-
ticilor, ]=i spuse, convins[ c[ nelini=tea =i durerea ei veniser[
cu noaptea =i-aveau s[ dispar[ odat[ cu ea.
}n curte, dup[ ce f[cu vreo zece pa=i, Ene Lelea auzi ca
dintr-o dep[rtare ad`nc[, slab =i pierdut, c`ntecul coco=ilor
Soric[i. Uimit, se repezi ]napoi la geamuri. Dincolo, umbra
Giei se lipi de perete. Omul n-avu timp s[ se ]ntrebe pentru ce-
l urm[rise Gia, fiindc[, ]n clipa aceea, u=a se izbi ]n l[turi =i
]n prag ap[ru Sorica, agitat[.
Ene, strig[ ea, vino s[-i auzi cum c`nt[!
I-am auzit, m[rturisi Ene Lelea =i ]ntinse m`na s[-i
m`ng`ie obrazul.
Fata nu se feri. }=i d[du u=or capul pe spate =i =ezu, a=a,
cu ochii ]nchi=i, ca-n cea dint`i ploaie a verii care vine cu
vijelie de ape, curat[ =i odihnitoare.
Ene Lelea ]=i retrase m`na ]ncet, p[str`nd ]n degete moli-
ciunea r[coroas[ a pleoapelor fetei, =i disp[ru ]n noapte, cu
pa=i mari. }n odaie, vocea Giei ]i retezase sentimentul de
115
bucurie care-l ]nsufle\ise toat[ seara. Acum sim\ea din nou
cum urc[ ]n el, ca un miracol, st[p`nindu-l, dorul de-a r[t[ci
prin b[taia austrului. }i veni chiar un g`nd pozna=: s[-i scoa-
le pe to\i tovar[=ii de joac[, ast[zi oameni ]nsura\i, =i cu
copii, =i s[ plece c[l[ri ]n Gorg[nii, departe, ]n susul Buz[ului,
s[ dea cu ostiile ]n bulboan[ dup[ pe=te, iar pe urm[ s[
coboare ]n vale la biserica p[r[sit[, s[ trag[ clopotele =i s[
bat[ toaca cu ciolane de cal p`n-or trezi toat[ lumea.
V[zu arz`nd lumina la cram[ =i intr[. }n ]nc[perea lung[,
pr[fuit[, cu damf de alcool =i mucegai, luminat[ slab de-un
bec acoperit cu plas[ de s`rm[, Dragomir Tarachiu, pivnice-
rul gospod[riei, om scund, p[ros, cu obrajii vine\ii, plesnind
de gr[sime, cu cizme de cauciuc, r[sfr`nte deasupra genun-
chilor, tr[gea vinul ]l muta dintr-un butoi ]n altul, ca s[ se
p[streze limpede. Se ajuta cu patru fl[c[i de la grajduri.
Nevast[-sa, ]nfofolit[ cu =alul p`n[ sub nas, din pricina gu-
turaiului, r[sucea caneaua =i \inea socoteala vedrelor, tr[g`nd
linii cu creta pe fundul butoiului.
Ene Lelea se apropie de ciub[rul ]n care curgea vinul,
ating`nd din mers, cu palma, smocurile de cimbru at`rnate
de grinzi. Din beci, suia prin r[sufl[tori miros de piele arg[sit[.
Pe o lad[, ]ntre butoaie, v[zu ni=te turte de cear[ de albine =i
o capcan[ de =oareci. Atinse cu v`rful degetului c`rligul pen-
tru momeal[ =i arcul ]ncordat cl[n\[ni sec.
Ast`mp[r[-te, ]i spusese Tarachiu, c[-\i prinde m`na,
=i-i ]ntinse un pahar cu vin, s[ guste.
Ene Lelea ridic[ paharul ]n lumin[, cercet`nd ]ndelung, cu
ochii mic=ora\i, vinul roz ]n care sf`r`iau =i se sp[rgeau
bobi\e de aer.
}i schimb[m c[ma=a zise Tarachiu, ajut`ndu-le fl[c[ilor
s[ salte ciub[rul plin. Sufl[ austrul, ]nseamn[ c[-n nop\ile
astea ]nmugure=te via, scot corni\e mugurii [ia pufo=i =i cafe-
nii ca ni=te c[pu=i, iar vinul simte =i dac[ nu l-ai tras ]n alt
116
butoi, se d[ peste cap =i se serbeze=te, zer se face. Prim[vara,
vinu-i la fel de sim\itor ca =i omul. Poate chiar mai sim\itor
dec`t omul. Cum e afar[, se interes[, se dezmor\e=te p[m`ntul?
Se dezmor\e=te, r[spunse Ene Lelea.
}n cram[ p[trunse un curent de aer rece =i femeia se re-
pezi, greoaie, s[ pun[ z[vorul pe u=a uitat[ deschis[ de Ene
Lelea. B[rbatu-su o opri.
Las s[ intre aer proasp[t. Ehe, f[cu ]nfiorat, vine m[icu\a
noastr[, prim[vara. Uite, o noapte ca asta poate s[-\i ia min\ile.
A=ezat pe un sc[unel, Ene Lelea privea z`mbind, prin fe-
restruica de la spatele lui Dragomir Tarachiu, o stea din cerul
senin care-i f[cea cu ochiul, complice. De-asear[ te \ii de
capul meu, o amenin\[ el ]n g`nd. +tii tu de ce m[ \in,
clipi steaua ]n ]n[l\imi. Ho\omano! o amenin\[ din nou Ene
Lelea, r`z`nd.
R`zi de mine? ]ntreab[ Tarachiu. }ntr-o noapte ca asta
s-a scr`ntit Patraulea, s[ =tii. Luna ame\ea p[m`ntul =i el
c`nta ca-n clasa-nt`i: Neaua peste tot s-a pus...
A ]nnebunit de be\ie, zise Ene Lelea.
De be\ie, sigur. Dar ]nt`i l-a z[p[cit prim[vara. +tiu
bine cum a fost, c[ eram argat la el. }n seara c`nd s-a scr`ntit,
t[iam mlaj[-n v[rs[tura Buz[ului. Intrasem cu luntrea la
asfin\itul soarelui, f[cusem patru snopi =i m[ oprisem s[
r[sucesc o \igar[, c`nd aud glas dinspre sat:
Ie=i la mal, Dragomire!
M[ striga b[iatul lui Patraulea. Iau v`slele, dau b[taie =i
vin ]n vad.
Ce este, Zamfire?
Tata, zice, te cheam[ la parastas. Hai, c-a ]ntins masa
pe b[t[tur[.
Acum, noaptea, m[?
Du-te dracului, nu m[ ]ntreba at`ta, vino c`nd ]\i spun.
Merg, zic, da voi nu sunte\i teferi la minte.
+i vin colea-n b[t[tur[. Patraulea sta la mas[ cu capul gol,
117
cu pistolul la cing[toare =i-mprejurul lui ardeau, ]n cunun[,
lum`n[ri. Patruzeci de lum`n[ri, sau, poate, optzeci. Ca la
]nmorm`ntare. Nevast[-sa, pe pragul casei, bocea, =i-=i smul-
gea p[rul. Dincolo de gard, jum[tate de sat. C[scau gura, c[
ce face [la? Pe mas[, o p`ine mare =i o c[ldare cu \uic[.
Bun[ seara, zic, neic[ Patrauleo, =i m[ trece un fior
din cre=tet p`n[-n t[lpi c`nd m-apropii de masa aia plin[ de
lum`n[ri.
Stai jos, ]mi face semn Patraulea, =i zi s-o ierte Dumnezeu
pe mama. Nu i-am f[cut nici o poman[, dar azi ]i dau s[ bea
rachiu pe lumea ailalt[ p`n[ s-o ]neca. S[ bea =i s[-l cheme =i
pe-alde b`tu s[ bea. Hai, zi! se r[ste=te. Zi: Dumnezeu s-o
ierte.
Dumnezeu s-o ierte, =i iau bardaca cu \uic[.
Pu\ea a gaz, n-am putut s[ beau =i-am pus-o jos.
Ce-i, strig[ Patraulea, nu-\i place? Nici \ie nu-\i place,
ai? Dac[ nu-\i place, ie=i de l`ng[ mine. Ie=i!
M[ dau de-a-nd[ratelea p`n[ la perete. Luna, iac-a=a se
b[l[b[nea pe cer =i Patraulea, cu ochii la ea, desfigurat, bea
\uic[ =i gemea:
Ooo! Ooo!...
Ce-a p[\it, m[ Zamfire? ]l ]ntreb pe fi-su.
Moare, zice [la. T`mpita de mama a pus lampa cu gaz
pe butoiul de \uic[, doaga a tras mirosul =i s-a stricat \uica,
n-o mai cump[r[ nimeni. C`rciumarii, to\i trei, n-au vrut s[
dea nici o ceap[ degerat[ pe ea. +i dac[ n-au vrut, o bea el.
Maic[, strig[ deodat[ Patraulea, spurcat suflet ai avut.
Ooh!
Pe urm[ bu=e=te cu pumnul ]n mas[ =i ]ncepe s[ c`nte:
Neaua peste tot s-a pus. Era lun[ =i el zicea c[ ninge. A
b[ut p`n[ la ziu[. }n noaptea urm[toare a ]ntins din nou
masa. Luna, ca =i ieri, se b[l[cea ]n c[ldarea cu \uic[, iar
Patraulea, tot singur ]ntre lum`n[ri, bea =i c`nta. Dup[ o
118
s[pt[m`n[ a damblagit. Sta ]n patul din odaie, cu b[rbia pe
pervazul ferestrei =i, c`nd ie=ea luna, ]ncepea s[ c`nte: Neaua
peste tot s-a pus. De be\ie a ]nnebunit, sigur, dar de ce c`nta
numai c`nd ie=ea luna? L-a z[p[cit =i prim[vara, asta e. Ce
naiba ai, m[, de r`zi ]ntruna? se sup[r[ Tarachiu. Doar nu
m-ai v[zut cu poalele-n cap.
Mi-a dat laptele-n p[sat, r[spunse, vesel, Ene Lelea.
Tarachiu dezarm[.
Atunci d[-mi =i mie o \igar[, ceru el.
Ene Lelea ]i r[sturn[ tabachera ]n pumn, silindu-l s[ le ia
pe toate, =i ie=i ]n curte gr[bit, c[ci v[zuse afar[, la geam,
capul Soric[i. Ap[sa cu fruntea pe sticla rece, topind
]ncrest[turile ca de ferig[ ale ghe\ii, pe care austrul firav
]nc[ n-avea putere destul[ s[ le =tearg[. Din doi pa=i, Ene
Lelea ajunse la col\ul cramei. Sorica disp[ruse. }i v[zu um-
bra, mi=c`ndu-se ]ntre st`lpii de la popic[rie, prin lumina
alb[ ca de var a lunii, =i ]n\elese c[ fata l-a c[utat =i-l a=tepta.
}l scutur[ un fior de la inim[. Tremurul, ca un =oc electric, se
transmise ]n tot corpul. M[i, r`se el, cu ochii la lun[, te-ai
\icnit de tot! Luna dansa ]n bra\ele piticului de tinichea de
pe creasta casei din fundul cur\ii. +chiopule, ]i spuse =i pitic-
ului, e=ti caraghios, s[ =tii. Piticul d[du ]ntr-un genunchi =i
se opri. La popic[rie r[sun[ zgomotul unei bile de lemn arun-
cat[ pe podele. Vin, zise Ene Lelea =i porni ]ntr-acolo, cu
m`inile ]nfundate ]n buzun[ri. Trec`nd pe l`ng[ cazanul de
\uic[, auzi iar[=i vocea lui Papa Leon:
Mai pune un r`nd, cumetre, s[-mi fac plinul. A=a. +i
c`nd oi muri, pe mine s[ m[-ngropa\i ]n curte la Sfatul Po-
pular. S[-mi pune\i o cruce cum are prin\ul +u\u =i s[ scri\i
pe ea: Aici odihne=te Papa Leon, care l-a t`r`t de n[dragi pe
boierul Pisoschi la ]mpropriet[rire =i-i l[sa gura ap[ c`nd
auzea de rachiu. Tra-la-la-la.
Ene Lelea fur[ c`ntecul b[tr`nului =i intr[ cu el sub um-
119
brarul popic[riei.
F~NT~NA

}\i mul\umesc, doctore, c-ai pus s[ m[ scoat[ ]n chio=cul

[sta de vi\[-de-vie. Aici pot s[ mor lini=tit. Da, bradule, se
duce Scarlet Cahul! Uit[-te atent la el, =i ai s[ ]n\elegi c-a =i
]nceput s[ moar[. Toat[ via\a a s[pat f`nt`ni, =i desear[ n-ai
s[-l mai vezi. Ei, o var[ ]ntreag[ \i-ai oropsit sufletul ca s[-i
]nzdr[vene=ti ciolanele b[tr`ne, dar nu s-a putut, dintr-un
g`tar de cal, oric`t l-ai ]ntinde, n-ajungi s[ faci vatr[ de cas[.
E sf`nt...
Acum te-ai sup[rat. Vezi, e=ti t`n[r, plin de inim[, dar
prea iute la m`nie. Ia-o ]ncet, f[r[ grab[, c[-n grind[ at`rn[
mai multe piei de miel dec`t de oaie b[tr`n[. A=a. +i c`nd oi
vedea c[ m[ chinuiesc s[-mi dau sufletul, s[ pleci de l`ng[
mine c[ poate o s[-mi fie fric[ =i nimic nu miroase mai sc`rbos
pe lume dec`t sudoarea fricosului. Bocancii [ia mari =i scor\o=i
din valiz[ s[-i ia b[tr`nul care ud[ florile. Pe mine s[ m[
]ngroape cu cizmele.
Eh, salc`mii! Au frunza ]nc[rcat[ cu brum[ =i-mi ustur[
ochii. +i eu pe spate nu vreau s[ stau. Colo sus e prea mult[
t[cere. Dintr-un cap[t ]n altul fumeg[ neguri, =i at`t. E
lini=te acolo, c[ci omul e zidit s[ se ]ntoarc[ la r[d[cin[, ]n
p[m`nt.
}nc[ o dat[, mul\umesc c[ ai pus s[ m[ scoat[ afar[, sub
vi\[. Aici bate v`ntul. Coboar[ de pe struguri =i-mi m`ng`ie
fa\a. Miroase a mure coapte v`ntul, e pojar de mure pe c`mp,
120
nu-i a=a? Toamn[ bogat[. Numai pepeni =i iepuri n-au fost
anul [sta. Pepenii se fac mul\i c`nd e secet[...
La doi oameni am mai \inut eu ca la dumneata, doctore: la
Iana =i la L`l[ \iganul. Am`ndoi s-au pr[p[dit =i le-am s[pat
f`nt`ni s[-i pomeneasc[ lumea. Pe dou[ sute de f`nt`ni st[
scris numele meu. E tot ce-am f[cut mai bun pe lume!
Dar ia uit[-te, bradule, s-a limpezit zarea, =i luna tot pe
cer. E c`t o jum[tate de potcoav[ =i a ]n\epenit deasupra
salc`mului de pe hotar. +i zarea asta ad`nc[ =i luminoas[!
S-a uscat un fir de l[m`i\[, zice c`ntecul. V[d cum se torc
pe sus fire de p[ianjen =i-mi amintesc de c`ntecul [sta care
spune despre r`ndunelele ce se duc =i se pierd ]n rotocoalele
de negur[ ca igli\a ]n ochiurile unui ciorap. Un c`ntec dulce
=i bl`nd, care-\i d[ s[n[tate...
Hei, frumoas[-i via\a, doctore! Vezi coarda de ieder[ care
at`rn[ goal[ de la strea=in[? Pune m`na pe ea. E trainic[ =i
moale ca o fr`nghie de Manila vl[guit[ de scripete. Dac[ m-ar
mai \ine puterile, doar at`t a= vrea s[ mai fac: s[ m[ at`rn de ea
=i s[ alunec u=or ]n jos, p`n[ ajung pe fundul unei f`nt`ni. +i
s[ am =i cazmaua cu mine. Eu =tiu mai bine dec`t oricine s[ dau
de un izvor proasp[t. Asta a fost darul meu pe lume: s[ g[sesc
ap[ =i s[-i dau cep s[ curg[, ca unui butoi cu vin. Opre=te omul
c[ru\a, bea =i zice bogdaproste. Beau =i caii, =i se r[coresc =i ei.
Iar ce r[m`ne, toarn[ omul pe roat[, ca s[ nu cad[ =ina.
La noi, la Colcovanu, c`mpia e s[rac[. Ar=i\[ mult[. R`pi
sterpe, movile de cret[, p[m`nt tare ca o copit[ de drac. Dar pe
dedesubt curge o g`rl[. Eu =i L`l[ \iganul am dat de ea. Curge
la dou[zeci de metri ad`ncime. Trei s[pt[m`ni am s[pat ]n
jurul ei ca orbe\ii, n-am g[sit nimic =i-am astupat pu\urile. Pe
urm[ iar am luat cazmaua =i-am s[pat. Era toamn[. L`l[ sta la
gura pu\ului =i se spetea tr[g`nd g[leata cu lut. Eu, ]n groap[,
]nfundam cazmaua =i p`ndeam un fo=net sub p[m`nt, c`nd
te apropii de ea, apa fo=ne=te ca l[starul de plop. Scosesem un
munte de lut =i n-auzeam nimic. L`l[ ]njura...
121
 P`n[ unde mergem, nea Scarlat?
P`n[ la fundul p[m`ntului.
Atunci, s[ ne facem =i c`te-o undi\[, cu canaf ro=u ]n
c`rlig, c[ poate d[m de o balt[ cu broa=te, =i canaful ro=u e
cea mai bun[ momeal[ c`nd pleci dup[ broa=te.
Am t[cut =i mi-am v[zut mai departe de lucru. }n[untru era
]ntuneric =i cald, parc[ intrasem ]ntr-un sac cu f[in[ op[rit[.
S[pam =i sudoarea curgea =iroaie de pe mine, ca de pe melcii
f[r[ cas[ c`nd vin s[ road[ florile =i nimere=te ]ntr-o d`r[ de
sare. T`rziu, c`nd aproape ]mi pierdusem =i eu speran\a, am
auzit apa bolborosind ]n matca ei. Un tremur de foc m-a scutu-
rat de sus =i p`n[ jos. Mi-am f[cut cruce =i-am izbit din nou
cu cazmaua. De data asta am auzit-o vuind. M-am oprit. Vui-
etul aspru =i gros, la r[stimpuri se sub\ia, se schimba ]n zu-
ruit. Nisipul, m-am g`ndit, are nisip =i-l v`ntur[, ]nseamn[
c[-i o c[dere de ap[. A r[sunat apoi un plesc[it puternic,
urmat de-o cl[tinare. Bubuitura a urcat =i s-a ]mpr[=tiat ]n
pere\i. Era ca =i c`nd ]n ap[ ar fi intrat o ceat[ de ho\i c[l[ri,
=i apa da s[ r[zbat[. }n clipa acea am ]n\eles c-am dat de-o
g`rl[ =i i-am spus =i lui L`l[. Dar \iganul de colo:
Te-ai scr`ntit la minte, nea Scarlat. Mai degrab[ cred c-ai
ajuns pe lumea ailalt[. Dac[ e=ti acolo, spune-i lui taica s[ nu mai
trag[ n[dejde ca broasca de p[r, c[ mama s-a m[ritat a doua
oar[ cu Rizea Coco=atul, care venea la noi cu g[ini de furat.
Am t[cut =i-am ]nfipt cazmaua, r[sucind-o. Apa a \`=nit
prin despic[tur[, g`lg`ind, cum \`=ne=te s`ngele c`nd ]mpl`n\i
cu\itul ]n beregata porcului. Cu deosebire c[ s`ngele e cald.
M-am lipit cu spatele de perete =i-am privit ca la minune. Apa
urca ]ntr-un singur =uvoi, tremur[tor ca trestia, p`n[ la
]n[l\imea capului meu. }n gura f`nt`nii at`rna soarele turtit
]n ce\uri, =i din pricina asta apa str[lucea ]n zeci de culori.
M[ uitam =uvoiul urca, ]nflorea o clip[ l`ng[ fruntea mea
=i c[dea. Era ca o prigorie legat[ cu a\[ de picior =i care
]ncearc[ mereu s[ zboare. Mi-am ]mpreunat palmele, ]n chip
122
de strea=in[, peste =uvi\a rece ca ghea\a =i am cobor`t cu ea
]n pumn, p`n[ jos, de unde pornea, =i mi-am sp[lat fa\a ]n
unda ne]nceput[, =i-am b[ut cel dint`i din ea. O simt =i-acum
pe limb[: parc[ a= fi b[ut must de iarb[ dulce. Dup[ ce am
b[ut, i-am dat drumul s[ ias[ toat[ la lumin[. Mi-am pus
centura peste mijloc =i L`l[ m-a tras afar[. }ntre timp, apa
umpluse un sfert din f`nt`n[. L`l[ o privi ]ncremenit cu
b[rbia rezemat[ de sc`ndura ghizdelei.
Doamne, ce de ap[, nea Scarlat! se mira el. Ca la
izvorul t[m[duirii!
Era de-a dreptul n[uc. Vedea =i nu-i venea s[ cread[. C`nd
s-a dezmeticit un pic, a fugit ]n sat =i s-a ]ntors cu un copil, pe
care l-a pus, dup[ obiceiul nostru, s[-=i priveasc[ chipul ]n izvor.
Ce vezi acolo jos?
Un b[iat frumos.
S[ fie ]ntr-un ceas bun, =i apa s[ r[m`ie limpede ca
ochii t[i.
I-am dat b[iatului s[ bea =i s[ se spele. I-am dat =i bani.
Iar L`l[, ame\it de bucurie, a ]nceput s[ bat[ c`mpii.
Mai e acolo, dr[gu\[, i-a zis b[iatului, =i-un porumbel.
+ade ]n leag[n de m[tase =i se d[ hu\a de diminea\[ p`n[ seara.
Are cuibul cu totul =i cu totul de aur, c[ci e ]mp[ratul porum-
beilor, iar la mas[ ciugule=te numai stafide =i turt[ dulce. Gu=a
lui, stropit[ cu toate culorile de pe p[m`nt, =i-o scald[ numai ]n
f`nt`nile s[pate de Scarlat Cahul =i de L`l[ \iganul. }l vezi?
}i v[d numai creasta.
Creasta?! E=ti un n[t[r[u. Aia e coroni\[ de pietre
scumpe. Dac[ nu cuno=ti, nu te b[ga.
Da?! s-a minunat b[iatul.
Da, a r[spuns L`l[.
Dar ou[le, a vrut s[ =tie b[iatul, ou[le cum le are?
Ou[le?! s-a mirat L`l[. Ca alea de Pa=ti. Vopsite. O s[
fur unul =i \i-l dau \ie, ca s[ faci dou[ b[rcu\e din coaja lui, s[
te plimbi cu ele prin =an\uri, c`nd plou[.
123
 E-hei, f`nt`nile mele =i ale lui L`l[! L`ng[ ele se leag[
dragostele, c[ci eu =i cu L`l[ am g[sit inima-p[m`ntului, dup[
care umbl[ to\i fl[c[ii ]n nop\ile de neast`mp[r, c`nd le mije=te
musta\a, =i femeile tinere fac farmece ca s-o afle. C[\eii-
p[m`ntului, poci\i de blestem, stau de veghe l`ng[ ea. O sut[
de ani fac cu r`ndul, doi c`te doi, stau de veghe =i latr[ ca s[
nu se apropie nimeni. Cum simt pas de om, unul d[ de veste =i
haitele adormite ]n m[runtaiele \[r`nei se trezesc =i se reped ]n
lume, ]nd`rjite, se ]ncaier[ =i se rostogolesc ]n c`mpie. Cine le
vede ]=i pierde min\ile, uit[ de unde a plecat =i ]ncotro \inea s[
ajung[, r[m`ne pribeag, pentru totdeauna, pe hotarul dintre
via\[ =i moarte. Din veac ]n veac, c[\eii de straj[ adorm, ]ncreme-
nesc, =i se schimb[ ]n bolovani, a=a cum i-am v[zut eu, fiindc[
inima-p[m`ntului, ]mb[tr`nit[, se usuc[ =i piere ]n c[ma=a ei
una mai t`n[r[ a ]ncol\it ]n alt[ parte a lumii =i celui ce
gust[ din miezul ei moare, alb =i amar ca al nucilor crude, ]i
]nflore=te dragostea pe toate c[r[rile. Noi doi, L`l[ =i cu mine,
am g[sit-o ]ntr-un fel de f`nt`n[ =i ne-am ]mp[r\it norocul cu
to\i oamenii: am f[r`mat-o ]n pumn =i am pres[rat-o ]n ap[.
De atunci, cine trece prin c`mpia noastr[ =i bea, c`nt[ =i iube=te
p`n[ la sf`r=itul zilelor.
Mie ]ns[ mi s-a potrivit s[ c`nt de ur`t, c[ci dragostea,
ploaie m`noas[, n-are darul s[ ]nverzeasc[ toate gr[dinile.
Pe mine m-a ]ncercat cu bucurii, =i pe urm[ m-a ocolit, n-a
\inut seama c[ g[sisem inima-p[m`ntului =i mu=cam din ea.
Zice c`ntecul:
Dura-dura,
dura-dura,
vine g`rla
=i nu =ade,
paceaura...
A=a a fost =i cu dragostea mea. A venit t`rziu =i s-a
mistuit repede. Zic t`rziu, fiindc[ trecusem de patruzeci de
124
ani. Era tot ca acum, toamna. Mi se pl[tise mie =i lui L`l[ s[
s[p[m o f`nt`n[, la dou[zeci de kilometri de Colcovanu, ]n
drumul pe care treceau convoaiele armatei spre front, ]n primele
luni ale r[zboiului. Dormeam sub un umbrar, l`ng[ o vie.
}ntr-o sear[ am intrat s[ iau struguri. L`l[ n-a venit; fr`nt
de oboseal[, se lungise ]n iarb[, cu p[l[ria pe ochi. Am rupt
=i pentru el patru ciorchini, i-am pus ]n s`n =i am ie=it ]n
c[rare. Dintre porumbi a r[s[rit ]n fa\a mea Iana. Era c[lare.
Sta dreapt[ ]n =eaua de lemn, cu sc[ri de fr`nghie. Avea buze
vinete =i pleoapele ]i tremurau de m`nie. }i tremura =i-o v`n[
la t`mpl[, deasupra unei aluni\e c`t o ghind[, iar cap[tul
unui fir de iarb[, ]ncurcat ]n basma, se zb[tea ating`ndu-i
g`tul ars de soare. }mi pl[ceau ochii ei umbro=i =i mari =i-am
f[cut un pas ]nainte ca s[-i privesc mai de aproape.
Opre=te! mi-a strigat, =i calul, auzindu-i glasul, s-a
smucit =i a izbit p[m`ntul cu copitele.
Era roib, costeliv, cu =olduri ]nguste.
Se sperie repede, i-am zis, asta ]nseamn[ c[ l-ai b[tut
]ntre urechi. D-aia-i e fric[.
Ea n-a zis nimic. S-a l[sat pe spate =i, f[r[ veste, a desf[cut
biciul =i m-a lovit. O flac[r[ mi s-a zb[tut pe piept =i pe
coaste. Strugurii ascun=i ]n s`n mi-au ]nnegrit c[ma=a.
N-ai furat mul\i, ]mi zise Iana. Eu ]ns[ =i pentru asta
a= putea s[ te fr`ng ]n b[taie. Cu biciul sau cu coada de la
topori=c[. Dar nu te bat, Scarlet Cahul, lumea-spune c[ tu ai
g[sit inima-p[m`ntului, =i cine a gustat din inima p[m`ntului
nu simte durerea. Nu te bat, te iau cu mine. Uite, apuc-o pe
c[rarea asta =i mergi ]nainte.
Iana m-a dus acas[ la ea. Locuia ]ntr-o c[su\[ scund[, din
b`rne, ]ntr-o v`lcea cu tufe de gherghine =i m[ce=i. }n b[t[tur[
un conov[\, o cu=c[ ]n care mo\[ia un iepure, =i dou[
f`nt`ni cu marginile pr[bu=ite.
Tu le-ai s[pat, mi-a zis Iana.
Apa, care le umplea p`n[ sus, sc`nteia albastru. }n jur
poloage de pelin t[v[lite de pa=i. }n cas[, tot a pelin mirosea.
125
C`nd am trecut pragul, Iana a rupt o r[muric[ =i m-a plesnit
cu ea, ]n joac[, peste obraz.
Am r`s.
Hai, m[ ]ndeamn[ Iana, d[ =i tu. E-hei, Scarlet Cahul,
ai ]mb[tr`nit, ai uitat c[ b[ie\ii de la noi ]=i bat iubitele cu
crengu\e de pelin! Ca s[ m[ faci iubit[, trebuie s[ m[ ba\i cu
pelin.
}nd`rjit, am apucat o leg[tur[ de frunze ca acelea de se
pun ]n butoaiele cu vin, prim[vara, =i-am lovit-o peste um[r.
Frunzele, p[trunse de usc[ciune, s-au f[r`mi\at =i-au acoperit-o
ca o pulbere.
Prostule! a strigat Iana. Fetele se bat numai cu pelin
verde.
Mi-a zv`rlit ]n fa\[ r[murica pe care-o \inea ]n m`ini, =i-a
fugit afar[, ]ncuind u=a dup[ ea. Puteam s[ pun um[rul =i s-o
d[r`m, dar am trecut la fereastr[ =i mi-am lipit obrazul de
geam. Iana se sc[lda ]n f`nt`n[. Apa-i trecea de umeri =i i se
vedea numai capul, cu p[rul despletit, plutind ]n copca albas-
tr[. Soarele ruginea ]n asfin\it, dar apa ]n care se sc[lda Iana
tot albastru sc`nteia. De vin[ era pelinul. C`nd se sc[lda,
Iana cobora ]n f`nt`n[ doi snopi de pelin, juca cu picioarele
pe ei, ]i zdrobea, =i izvorul c[p[ta culoarea aceea de vis care
mi-a r[mas ]n minte totdeauna =i care nu sem[na nici cu
sineala, nici cu obrazul cerului. Numai eu singur mi-o pot
]nchipui, c[ci eu am stat la Iana trei zile.
Diminea\a ea se scula ]nt`i =i, ca s[ nu m[ piard[, ]nainte
de-a pleca ]n c`mpie, b[tea c`te patru sc`nduri, de-a curme-
zi=ul, pe u=[ =i pe fereastr[. Mai ]n[l\a ]n dreptul u=ii o
gr[mad[ de bostani. Uitasem de L`l[ =i de f`nt`na noastr[,
tr[iam numai pentru Iana. C`t lipsea de l`ng[ mine m[ a=ezam
l`ng[ cu=c[ =i-i spuneam iepurelui de dragostea mea.
Te fac c[\elul-p[m`ntului, ]i ziceam, ca s[ mi-o p[ze=ti.
Te blestem s[ fii c[\elul-p[m`ntului =i s[ ascul\i numai de
mine. S[ sco\i bursucii din vizuini =i s[-i asmu\i pe cei care-i
126
a\in calea. C`nd se scald[ ea, lupoaicele f[tate s[ stea la p`nd[
]n crucea c[r[rilor =i s[-l sf`=ie pe cine =i-o roti ochii ]ncoace.
Eu am gustat din inima-p[m`ntului =i trebuie s[ m-ascul\i.
}ntr-un r`nd l-am auzit pe L`l[ d`nd t`rcoale casei =i
strig`ndu-m[.
Alung[-l, c[\elul-p[m`ntului! i-am poruncit iepurelui =i
m-am lipit cu spatele de perete.
L`l[ a ]njurat =i-a plecat. Eu am r[mas ]n ]ntuneric =i-am
a=teptat-o pe Iana. A venit la ceasul c`nd se de=teapt[ ielele.
Calul ei zbura prin neguri. Iepurele a ]nt`mpinat-o sc`ncind.
Iana a lep[dat rochia =i a cobor`t ]n f`nt`n[. Apa s-a rev[rsat
peste margini =i s-a tras ]nd[r[t ]ntr-o zv`cnire de fulger.
}nsp[im`ntat, calul a nechezat =i-a ]ntins botul ]n lun[. Bosta-
nii de l`ng[ u=[ s-au pr[bu=it singuri, c-un uruit prelung,
=i s-au rostogolit pe vale. U=a a s[rit din \`\`ni, fereastra a
c[zut ]n \[nd[ri, =i-n cu=ca lui a l[trat de moarte c[\elul-
p[m`ntului.
Acuma, ]n f`nt`nile mele plutesc inima-p[m`ntului =i
c`ntecul Ianei. Oamenii vin, scot din ele ap[ vie =i r[coroas[,
=i nu =tiu c[ vinele de ap[ moart[, c`te au fost, numai pentru
Scarlet Cahul au fost...
Dar, uit[-te, doctore, a c[zut negura. S-a oprit =i v`ntul,
nu-=i mai scutur[ zalele. Acum, la Colcovanu, se scot la ad[pat
caii cei mai frumo=i din c`mpie. I-auzi-i cum se ]ndeas[ la
uluc. Trop[ie, se izbesc, sfor[ie. Arm[sarii beau lacomi, m`njii
n-au sete. Alearg[ =i se mu=c[, fl[c[ii strig[, fluier[ =i ]njur[
ca s[-i potoleasc[. Au o vorb[ dreapt[ b[ie\ii [=tia: Cic[ la
casa unde au intrat pe\itorii po\i s[ furi doi cai buni; la
f`nt`nile lui Scarlet Cahul, ]ns[, po\i s[ furi doi cai pe alese.
Dar ce groaznic sc`r\`ie cumpenele! Clo-clo-clo, ]nchin[
cump[na f`nt`nii de pe izlaz. S-a rupt lan\ul, =i g[le\ile cad,
izbindu-se de tuburile de piatr[. Hei, L`l[ prietene, le-ai auz-
it =i ai pornit, cu c`rligele de fier, s[ le sco\i din ap[. Soarele s-
127
a f[cut bostan =i tu, L`l[, ]l m`i la vale cu talpa piciorului.
C`t de str[ini am trecut noi doi prin lume! Ap[ vie, ap[
moart[, nimeni nu ne-a cunoscut!...
ZEUL PLOII

B[tr`nul se trezi mu=cat de nechezatul unui cal. Se culcase

dup[ pr`nz, ]n galopul r[sun[tor al unei herghelii pe care doi
paznici tineri o m`nau la ad[pat ]n Dun[rea vapoarelor.
T[v[lugul duduia pe arie. Se treiera gr`ul de pe cele cinci
hectare din Insula G`rlu\ei, unde nu putea fi adus[ o combin[.
P`n[ anul trecut, aici se cultiva c`nep[, in, trifoi. Noul direc-
tor al I.A.S. \inuse cu ]nc[p[\`nare s[ ]ncerce =i puterea
gr`ului. Soarele ardea ]n bale albe pe Mun\ii M[cinului, =i
aici, aproape de ap[, p`lcul de plopi tremura str[puns de
]nfior[rile urc`nd din unda fluviului. Printre miresme, sulci-
na era mai vie dec`t izma. }n marginea poienii cu ulm tr[snit,
un gu=ter verde se cocea ]ntre dou[ pietre =i v`na ]nsecte; un
copil s[rind ]ntr-un picior pe buza ariei, ca s[-=i scoat[ apa
din urechi, striga cu ]n[l\imi r[sturnate: tutun de cerb; iar
un al doilea, coco\at pe o buturug[ =i \in`nd o scoic[ la
ureche, ]i r[spundea cu cealalt[ jum[tate a desc`ntecului:
conuri de brad, apele scad =i bine]n\eles c[ auzea ]n scoic[
Marea vuind =i mai lua parte =i la o b[t[lie cu pira\ii.
Oh, dulce somn am mai dormit! murmur[ B[tr`nul,
prinz`nd ]n ochii mici, veseli, alba=tri, fire oblice din lumina
seac[ de iulie.
Nu se ridic[ imediat, o leg[tur[ curioas[, un fir p[relnic,
128
intangibil ]l \inea ]n continuare cu umerii pe un glas al
p[m`ntului. Putea fi un g`nd care se scursese din trup, prin
somn =i lupta cu avari\ia p[m`ntului sufletul \[r`nii vr`nd
s[-l soarb[ ]ntreg. B[tr`nul r[scoli cu c[lc`iul paiele calde =i
a=tept[ ca g`ndul [la pe care-l presim\ea mohor`t s[ se ]ntoarc[
]n trup, auriu. Pierduse oricum ceva important, fiindc[ tr[ia
cu iluzia unui spa\iu gol sub inim[, dar ce anume nu pricepea.
Du-te =i te scald[, ]i strig[ omul care m`na caii pe arie, =i
vino apoi s[ m[n`nci. E al dracului de greu ast[zi, o zi mai
cu fundul gol ca asta n-am apucat de mult.
Mai ]nt`i, m[i Vasile, o s[ m[n`nc, r[spunse B[tr`nul
=i se scul[, trop[ind m[runt cu pantofii sc`lcia\i, ca s[ scuture
pleava de pe haine, cu toate c[ pe vesta lui de doc =i pe
pantalonii n[cl[i\i de jeg nu s-ar fi putut ag[\a m[car o
undi\[. Era m[runt, cu bra\ele scurte =i grele ca ni=te br`nciuri
de urs, cu barba numai noduri =i julituri, cu obrajii scof`lci\i
=i ars p`n[-n m[duva osului de v`nturile ce r[scolesc, peste
an, Dun[rea, asmu\ind valurile pe Insula G`rlu\ei, ca s-o
]nece. Uneori apele tab[r[ chiar peste pragul c[su\ei lui de
lemn, aflat[ la apusul insulei. Acum, din Mun\ii M[cinului
lunecau ]ncoace doze mari de nostalgie, Dun[rea mistuia moarte
lene=[ =i mult[ t[cere obosit[. Doar p`nza unui nor de secet[
se mi=ca singuratec[ spre malurile din dep[rtare ale Br[ilei.
Ce zici de norul [la, ]ntreb[ Vasile, din arie, e ceva de
capul lui?
N-are catarg, m[i Vasile. Se risipe=te.
Carevas[zic[, o s[ ne topim. Dac[ at`ta minte mai are
Dumnezeu ]n devl[...
Ce-ai, m[, cu Dumnezeu, neghiobule!?
S[ ne ]n=ire pe sfoar[ de smochin, s[ ne dea sare =i s[
ne usuce ca pe pl[tici.
E=ti t`mpit ca un corn de bou, zise B[tr`nul =i se apuc[
s[ ]nfulece felioare de hering cu ceap[ =i o\et =i mai ales pilaf
cu carne de berbec. To\i ]l cercetau despre starea vremii,
129
fiindc[ un frate al lui, care murise de t`n[r, fusese botezat,
de-o ]nv[\[toare cu care se iubea, zeul ploilor =i se sup[rau
dac[ prevestirile lui nu coincideau cu a=tept[rile lor. Derbe-
dei ]mpu\i\i. Ca =i puiul [la de t`rf[, ]nv[\[toarea, care vine
=i-acum, c`nd =i c`nd, ca s[ s[rute piersicul din fa\a casei
mele, convins[-n dovleacul ei c[ sufletul lui Anton s[l[=luie=-
te-n trunchiul piersicului! M`nca ]n genunchi, ]nveselit de
prostia omeneasc[, seul galben i se lipea de buze =i de must[\i
=i B[tr`nul nu-l =tergea cu dosul palmei, dup[ obiceiul \[r[nesc,
ci cu o foaie de lipan. R[m`ne ceva =i pentru furnici, c[ =i
ele-s ale p[m`ntului.
Ai grij[, ]i strig[ din nou Vasile, s[ la=i o spat[ =i
pentru Andrei Bucur. Fl[c[ul a furat doi saci de pe=te, numai
mrean[ =i avat, din bulboana Iesnei, unde-au pus lipovenii
garduri, =i-a plecat s[-l schimbe pe rachiu la Gropeni sau
Gol[=ei. Pe sear-o s[-l vedem r[s[rind c-un butoia= ]n spinare.
}n cazul [sta, m[i Vasile, s[ sar =i eu ]n lotc[, s-aduc
ni=te pepeni, ca s[-i tragem un chefule\ cum scrie la carte.
Aduc =i-un =ir de covrigi =i-un borcan de castraveciori pe care
i-a pus Tulpina la murat, s[pt[m`na trecut[. Mama ta,
Doamne, a v`r`t ]n zeama lor un munte de m[rar.
Azv`rl[-te imediat la drum, nu-mi sta s[ cloce=ti viermi
de m[tase! Tule=te-o! Vasile roti furtunos biciul pe deasupra
cailor =i t[v[lugul de piatr[ bubui, f[r`m`nd palele de gr`u.
Muncim, strig[ Vasile, bezmetic, bem, tr[im. Vocea lui
tun[toare st`rni dang[te ]n lum`n[rile plopilor, trezi veveri-
\ele din coroana stejarului ]nconjurat de tufe de gherghini =i
]n[l\[ la doi st`njeni ]n aer aromele am[rui ale pelinului.
B[tr`ne, relu[ Vasile, frumoas[ nevestic[ \i-ai ales ca s[-\i
]nc[lzeasc[ ciolanele ]nainte de moarte!
Cine-i ager =tie s[ culeag[.
Sau s[ cumpere, r[spunse Vasile. Haide, caii! Hai, tala-
nilor!
130
 B[tr`nul r`se, m[gulit, =i cobor] la Dun[re prin vadul rupt
de herghelie. Acolo, patru in=i din ceata trimis[ la treieri=
cotrob[iau dup[ raci prin scorburile malului, goi ca dracii.
B[tr`nu-i sem[n[ c-un pumn de boabe de gr`u, s[ aib[ no-
roc, cu toate c[ numai un prost mare scocior[=te dup[ raci ]n
toiul c[ldurii, dar te pui cu norocul prostului?!
Dezleg[ lotca, potrivi lope\ile ]n m[selele lor de lemn =i intr[
]n furia curentului, cu botul ]n susul fluviului. P`n[ acas[
urma s[ fac[ 56 km, drum cr`ncen. Dar acolo, ]n pridvorul
cu br`ul sprijinit ]n doi mesteceni, era Tulpina. Lumina dup[-
amiezii avea coaja roas[, ca nuiaua de vi=in trecut[ prin gura
unui iepure. Lotca sp[rgea conturul r[chitelor r[sfr`nte ]n
unde. Lope\ile ]nchegau dou[ uli\i de clipoceli. Miros vag de
struguri ananas, de ferig[, de n[mol =i de iasomie cu buza
umflat[ de fluturi. }n luxura s[lciilor de pe grinduri, granguri,
ghionoaie =i puzderie de sticle\i ]n[l\au c`ntece sub\iri =i
]ng`mfate c[ nu le pas[ de oameni, vapoare sau barcaze at`ta
vreme c`t ]n necuprinsuri domne=te o var[ dulce. {sta nu-i
timp s[ stai la Dun[re, minunat ar fi s[ urc, acum, ]n mun\i,
la zmeur[, cu h[itu=ca. A=a-=i dezmierda B[tr`nul nevasta.
Transpira v`rtos, pentru c[ Dun[rea, lin[ la suprafa\[, se
dovedea h`rbar[ la dou[ palme ad`ncime. V`slind, frunz[rea
timpul ]napoi. Tr[ise p`n[ la =aizeci de ani ]ncol\it de nevoi,
apoi ]ntr-o toamn[ r[zbunase toate umilin\ele pun`nd carmace,
ho\e=te, ]n drumul sturionilor, la gurile fluviului. Nu l-au
prins, s-a ]ntors ]n Insula G`rlu\ei =i, ]n drum, s-a ab[tut
printr-un c[tun de \igani =i a cump[rat-o pe Tulpina, pl[tind
cinci bl[ni de lup, o salb[ de aur =i dou[ sute de perechi de
potcoave de cal tat[l fetei \inea fier[rie ]n drumul R`mnicului.
Apropiindu-se de cas[, B[tr`nul se pomeni umblat pe
nea=teptate de-o ]ntrebare sem[n`nd cu luna r[mas[ pe cer,
]n naivitatea ei, ca un pumn de z[pad[ fraged[: oare cum
face Dumnezeu o h[itu=c[? p[i, trebuie s[ fie o vr[jitorie
131
simpl[: dezbraci de aburii lui o vadr[ de lapte proasp[t muls,
jupoi pieli\a de pe o prun[ brum[rie, sufli aburul laptelui
]n[untru, adaugi pete de must pe locurile menite s[ r[m`n[
oache=e, pui deasupra doi clopo\ei care se izbesc cap ]n cap
singuri =i r`d mereu, neatin=i de v`nt sau de alt[ nebunie,
apoi strigi scurt: Tulpina! =i ea vine, c[lc`nd tiptil, =i te
ame\e=te. E-he, dar mai trebuie s[ presari pe-acolo =i o mie de
toane =i o mie de am[giri. Sau nu, astea r[sar singure.
Opri lotca ]n vama casei dou[ sc`nduri ]mbucate ]n
jurul unei s[lcii vinete ale c[rei frunze picur[ ne]ncetat apa
sorbit[ din fluviu =i intr[ pe c[rarea m[rginit[ de maci de
gr[din[ ro=ii, ]nal\i, atin=i la =old de c`te-un fir de l[ptuc[
sau de m[rar, precum =i de globuri de sticl[, ]n aceea=i cu-
loare cu macii, potrivite pe v`rful a zece araci. Pe luciul
p`r`ia=ului care vine din mla=tini =i se vars[ ]n Dun[re, ocolind
casa prin dreapta, m[c[ia un c`rd de ra\e, iar ]n fund, ]ntr-
un lumini= al b[l\ii, o leb[d[ ciugulea din duhul apelor poc[in\[,
]n\elepciune =i pe=te pe aleselea.
Sim\indu-l, Tulpina ap[ru pe b[t[tur[, oprindu-se ]ntre
piersicul s[rutat cu patim[ prelins[-n nebunie de-o ]nv[\[toare
n[p[dit[ de amintirea zeului ploii =i un mesteac[n cu crengile
]nc[rcate de-o melancolie ml[dioas[.
Scund[, sub\ire, cu p[rul ]mpletit ]ntr-o coad[ lung[, adus[
]ntre s`ni, cu buzele groase, r[sfr`nte, dospind fantezii lene=e,
mesteca ]ncet un l[star de vi\[ acri=or =i rotea viclean un genun-
chi, parc[ s[-l scuture de l[comie =i dorin\i. }n ]ntunericul ochilor
verzi sc`nteiau nesfin\enii de bozie. }=i lipi capul pe um[r, ca al
un=pelea glob ]ncheind =irul, =i rosti cu dojan[:
B[tr`ne, b[tr`ne, b[tr`ne. M[ b[nuie=ti =i umbli s[ m[
prinzi, iar eu, s[raca de mine, am sp[lat toat[ ziua rufe.
B[tr`nul r`se sc[l`mb =i-=i ]nfipse de=tele ad`nc ]n mu=chii
vl[gui\i ai piciorului drept, ca s[ f[r`me zv`rcolirile unui c`rcel.
Cr[pi de z[duf pe arie. P`rjol. Of! Greu mai pl[tesc eu
132
dreptul de-a sta ]n c[su\a asta. M[ \in tic[lo=ii numai la
fundul v`ntur[torii. Am g`tul c[ptu=it cu hoaspe =i pleav[.
Scuip[, h`r`it, ca s[ fac[ dovada c[-i e g`tul ]ncuiat.
S[-\i dau ni=te ap[ rece.
Lip[ind cu t[lpile goale, Tulpina ]i aduse o ulcic[ plin[
=i B[tr`nul b[u cu ]nghi\ituri largi, fericit c[ ea avusese grij[
s[ pescuiasc[ din cof[ =i-o buc[\ic[ de ghea\[, care i se izbea
de din\i.
H[itu=co, mi-ai dat s[n[tate. Ia zi, te-ai frecat azi cu
mirodenii? Vanilie, praf de scor\i=oar[...
Mi le-ai aruncat pe Dun[re, ast[ prim[var[, ce, nu mai
=tii?! Ziceai c[ m[ g[tesc pentru p[durarii [ia veni\i s[ ]nsem-
neze plopii de t[iat.
Ei, ei, nu te sup[ra. Am venit s[ iau patru pepenoaice,
ni=te covrigi =i un borcan de castraveciori. Facem o petrecere
la noapte.
Din partea mea po\i s[ iei =i alea dou[ =uvi\e de sl[nin[
at`rnate la strea=in[ =i [ia douj de butuci de vie =i cureaua de
ascu\it briciul. Apoi se ]mbun[. Vrei o strachin[ cu ciorb[ de
mrean[? Mi-a v`ndut un lipovean mrean[ pe rachiu de pere.
Nu, mul\umesc, azi am m`ncat bine. Mai degrab[ a=
zice s[ vii colea l`ng[ mine, s[-\i despletesc coada =i pe urm[
s[ \i-o ]mpletesc la loc. Dac[ vrei s[ =tii, am venit ]ncoace,
fiindc[ mi-era dor s[ te v[d.
Dar ai plecat de-acas[ abia ]n zori.
E-he, nici nu mai puteam s[ te fac din ochi de dor ce-mi
era.
B[tr`nul se a=ez[ pe lavi\[, cu oasele trosnind, iar Tulpi-
na, pe p[m`nt, cu capul pe genunchii lui. B[tr`nul lu[ ]n
m`ini coada ]mpletit[ din trei =uvoaie, o lipi de obraz, o
dezmierd[, o s[rut[. P[rul Tulpinei mirosea a vulpe furi=`n-
du-se spre smintelile firii. B[tr`nul ]l prefira printre degetele
desc[rnate =i i se p[rea c[-n moliciunea de fum, ]n gustul
133
pu\in s[rat deslu=e=te uneltiri, fo=nete =i pierderi. Respira
]nfrigurat. Miresme topite-i g`dilau n[rile =i-i r[scoleau pieptul.
Se juca ]n ne=tire, cuprins de-o suferin\[ blajin[, dar pe Tulpi-
na o sim\ea ]ncordat[, col\uroas[, st[p`nit[ de-o enervare la-
tent[, gata oric`nd s[ se dezl[n\uie. La un moment dat, tr[g`nd
cu ochiul la rotocoalele pe care le f[cea v`ntul ]n stuf, plimb[ =i
el jum[tate din coada despletit[ peste podul palmei st`ngi.
Cercurile-i ie=eau obosite. Mai dibaci ]n scorniri ca mine v`ntul,
]=i zise B[tr`nul. Ia, acolea, o r[suflare iscat[ nu se =tie de
unde =i toate i se supun: iarba, plopii, apa.
+arpele m[-ti de fat[ frumoas[, o-njur[ el, t[m`iat pe
din[untru de-o bucurie intens[, ai o ceaf[ din care-ar mu=ca
jderul p`n-ar muri.
M[ iei =i pe mine la petrecerea de la noapte?
Nici prin g`nd s[ nu-\i treac[. Dac[ vrei s[ te distrezi,
]\i scot un cal din herghelie, treci Dun[rea, o iei pe C[lm[\ui
]n sus =i jefuie=ti pe undeva o cas[.
Ia te uit[, zise Tulpina, ai vrea s[ m[ vezi la pu=c[rie.
Mai bine s[ te =tiu acolo dec`t la petrecerea de pe arie.
Mi-ar place s[ viu =i s[-i calc ]n picioare pe Vasile =i pe
Andrei Bucur.
Se uit[ r[u la tine?
Se uit[ ca t`lharii.
Doi nenoroci\i, zise B[tr`nul, plin de dispre\, =i cu
Tulea=c[, v[rul lui Vasile, al treilea. {sta o s[-nfunde ocna.
Mergea cu motocicleta cu ata= pe digul Insulei mari =i se-n-
t`lne=te cu mili\ia c[lare. Ce-ai ]n ata=, sub mu=ama? Dou[
oi pentru cantina zilierilor. }l caut[. }n ata=, amanta. O-njun-
ghiase =i se ducea s-o scufunde-n mla=tini.
Crezi c-o s[ plou[ ]n seara asta? ]ntreb[ Tulpina,
nep[s[toare la drama lui Tulea=c[ [la.
}n iulie nu plou[ niciodat[ ]n \inutul Br[ilei. }n afar[
de cazul c`nd o =tiuc[, regina =tiucilor din Dun[re, se
]mp[neaz[ singur[ cu ierburi aromate, =i se-azv`rle tocmai pe
134
masa episcopului din Buz[u. E timpul s[ m[-ntorc la arie,
asfin\e=te soarele. Caut[-mi un =ir de covrigi.
Tulpina intr[ ]n cas[, B[tr`nul se ]ndrept[ spre magazie
s[ ia un co= de nuiele ]n care s[ pun[ pepenoaicele. Aplec`n-
du-se s[ treac[ pe sub fr`nghia plin[ de rufe ]ntinse la uscat,
descoperi pe culme o c[ma=[ albastr[, care nu era a lui. O
pip[i, ]i m[sur[ m`necile, ]i mototoli poalele ]n pumn lucru
str[in. }n loc de co= ]nh[\[ din magazie securea =i, cu mintea
uscat[ de durere, veni ]n b[t[tur[, decis s[ taie mesteac[nul,
care oferea gratuit lec\ii de visare =i era copacul preferat al
Tulpinei. }nainte de a repezi fierul ]n furca alb[, strig[ cu
beregata ]ncle=tat[:
Nanina!
Nanina, primi r[spuns din cas[, \i-a fost nevasta dint`i.
Pe mine m[ cheam[ Tulpina.
Ie=i afar[, cum te-o fi chem`nd, s[ vezi cum ]\i dobor
mesteac[nul.
Perdeaua de tifon acoperind dreptunghiul u=ii, sub\ire s-o
spargi cu limba, f`lf`i ]ntr-o zbatere lung[, apoi fu smuls[ din
vergeaua de alam[ =i, sub urzeala alb[, mai mult o-nchipuire,
Tulpina ]naint[ c`\iva pa=i pe b[t[tur[. Se opri ]n fa\a
mesteac[nului, ]n[l\[ bra\ele soarele-i pistruia ochii verzi
=i boarea de pe Dun[re, poate clipirea dint`i a asfin\itului, o
dezveli ]n ]ntregime =i, timp de o zv`cnire de secund[, B[tr`nul
=i l[stunii rup`nd aerul gr[dinii v[zur[ aievea cum aburii de
pe o vadr[ de lapte proasp[t muls se adun[ ]n pieli\a unei
prune brum[rii =i iau trup de \iganc[. Ea r`dea, cu din\ii ca
un har de pietre scumpe =iretlicuri p[c[toase, intona\ii bat-
jocoritoare B[tr`nul sc[p[ securea l`ng[ picior, iar plopii,
cu cre=tetul muiat ]n prima zi din Pa=tele asfin\itului, l[sar[
pe v`nt cel dint`i smoc de frunze galbene al anului.
Pleac[, rosti ]ncet Tulpina, =i B[tr`nul, lu`nd co=ul cu
cele patru pepenoaice, o porni, poticnit, pe c[rare. Stai! se
135
r[zg`ndi ea, =i B[tr`nul ]n\epeni la jum[tatea drumului, speri-
ind un stol de vr[bii care ciuguleau g`ze din m[ciuliile unui
ciulin cu bra\e de candelabru. Fu o clip[ de t[cere ]ncremenit[
]n care toate elementele ie=ir[ din ordinea logic[ =i intrar[
sub seduc\ia despreun[rii de timp =i sub puterea magic[ a
Tulpinei remorcherul c[lc`nd apa spre ostroave, cu un =ir
de luntrii dup[ el, se opri, ]n\epat ]n burt[ de un lan\ de
v`rtejuri alc[tuite ]n tot at`tea coloane de sprijin; lipovenii cu
ciorchini de \`n\ari ]n m[turoaiele b[rbilor sc[par[ sticla de
votc[ de-o plimbau din m`n[-n m`n[ =i sticla at`rna, mirat[,
]ntre capetele lor; oile =i iepurii =i c[prioarele ce trecuser[
peste digul Insulei mari, ca s[ se adape din Dun[re, ascultau,
cu botul v`r`t ]n und[, cum se scarpin[ v`ntul pe felia de
boabe de bronz c[zut[ ]n ierburi din b[taia, stins[ acum, a
unui clopot de biseric[; o pisic[ s[lbatec[ f[cea p`nd[ searb[d[
sub un ciot negru. D[ jos de pe tine, zise Tulpina, l[s`nd
Dun[rea =i via\a s[-=i continue ]mpliniri =i sc[deri, d[ jos
c[ma=a slinoas[ =i ]mbrac-o p-aia albastr[.
B[tr`nul urm[ supus porunca: sc[p[ de zdrean\a ]mb[csit[
cu \epi de spice =i intr[ cu trei sferturi din trup ]n c[ma=a
albastr[, ]nc[ umed[ la platc[ =i la guler =i mirosind a slin.
Se ]ncinse tacticos peste mijloc cu =nurul de m[tase ispr[vit ]n
doi ciucuri aurii, pe care-l dibui ascuns ]ntr-o m`nec[ =i
]ndr[zni spre nevast[ un sur`s care-i str`mb[ gura.
Pleac[, repet[ Tulpina. +i la noapte am s[ vin s[ v[ v[d
murind: pe Vasile, pe Andrei Bucur =i pe tine.
La debarcader, c`nd s[ coboare ]n lotc[, B[tr`nul auzi
securea izbindu-se ]n lemn. O dat[, de dou[ ori. Gemu sc`ncit:
mesteac[nul!
La a treia b[taie, un sc`r\[it dureros, \ip[tul mor\ii sor-
bind cu g`lg`ieli fragede, ]l vesti c[ mesteac[nul c[dea la
p[m`nt.
136
 Doamne, ce m`r=[vie! =i cu br`nciurile lui de urs
]nl[n\ui salcia pl`ng[toare.
De pe treapta de sus a c[r[rii, Tulpina, \in`nd securea ]n
lungul coapsei, \ip[ ]nfundat:
Pleac[! D[-i m[car piersicului o =ans[.
B[tr`nul ]mpinse lotca pe ap[. C[ma=a-l ustura. Parc[ era
plin[ de r[ni care se lipeau pe el. Ajunse la arie pe ]nnoptate.
Cei din ceat[ sloboziser[ caii la p[scut, ]n poian[, adunaser[
gr`ul ]n dou[ movile acoperite cu p[turi =i rogojini =i,
f[r`m`nd ]n f[lci picioare =i spin[ri de raci, beau rachiu cu
stacanele dintr-un butoia= c`t burta unei iepe pline cu m`nz.
Lipsea Andrei Bucur poate el era [la care se b[l[cea ]n
Dun[re, dincolo de perdeaua de gherghini.
M[i b[ie\i, zise B[tr`nul, sug`nd o gur[ de rachiu, mai
aduce\i ni=te mald[re de stuf, s[ le-ngr[m[dim pe gr`ul [la,
c[ mai ]ncolo o s[ plou[.
De unde s[ plou[, ]ntreb[ Vasile, din stelele alea c`t
pumnul!? Dup[ pr`nz, singur ziceai c[ nu-i rost de ploaie.
Atunci nu purtam c[ma=a lui frate-miu Anton, zeul
ploii. H[itu=ca mea a scos-o din teancul de rufe r[mase de la
el, a sp[lat-o =i mi-a dat-o mie, s[ fiu =i eu Zeul ploii. Vine
sigur o ploicic[.
Pe dracu s[ te ia! zise Vasile. Aia de pe tine-i c[ma=a
lui Andrei Bucur.
B[tr`nul amu\i. D[du pe g`t toat[ por\ia lui de rachiu =i
merse de se lungi pe-o movil[ de gr`u. Dup[ o vreme, Vasile-l
auzi gem`nd. Veni l`ng[ el.
B[tr`ne, st[p`ne=te-te, ]nva\[ s[ ]nduri ]n g`nd.
De ce, Vasile?
}mprumut[ p`inea chipul suferin\ei. +i nu-i voie, nu-i
drept.
Asta a=a-i, conveni B[tr`nul, =i se refugie de pe movila
de gr`u ]n culcu=ul de paie ]n care dormise la pr`nz =i ceva se
137
scursese din el, pe veci, ]n sufletul \[r`nii.
Adormi t`rziu ca s[ viseze ploaie.
PLOAIE DE VAR{ CU PE+TI+ORI RO+II

}n iunie, a treia lun[ de c`nd ]i fugise fata cu lemnarul

Chivu P[tra=cu din Gorganu-t[tarului, Grigore Cearc[nu din
M[gura hot[r] c[ sosise vremea socotelilor.
Sus, ]i strig[ el lui Voinea, feciorul cel mic, =i hai s[-i
scoatem Smarandei apa de Mare din urechi, iar pe lemnar s[-l
pr[jim ]n ulei.
Pornir[ spre fundul cur\ii, ca s[ ias[ ]n step[ printr-o
ruptur[ a gardului. }ntr-o c[ru\[ rupt[, dar cu coviltirul
]ntreg, uitat[ l`ng[ gardul de m[r[cini din timpuri surde,
dou[ feti\e din vecini ]mpleteau coroni\e din alb[strele, rapi\[
galben[ =i ro=cu\[ ro=ie.
Nea Grigore, ]l strig[ C[lina, cea cu p[rul negru, r[sucit
]n inele, Roxana nu m[ crede c[, atunci c`nd era\i mici ca
noi, bunicul meu fugea pe ape.
Fugea.
Ca o r[\u=c[? se mir[ Roxana.
Exact. Dar numai =apte=pe pa=i, nici unul mai mult.
Auzi, se ]ndoi Voinea, era frate cu Isus Christos!?
Fugea, n[t[r[ule.
+i ce v[ pl[cea vou[ cel mai mult? insist[ C[lina.
C`ntecul p[s[rilor. Apoi ploile de var[. Mai ales alea
c`nd ploua cu pe=ti=ori ro=ii. Ro=ii ca t[v[li\i prin boia de ardei
=i tot at`t de ustura\i. Eu =i bunicu-tu ]i ron\[iam cruzi, alde
138
tata ]i adunau ]n c[u=, ]i frigeau pe plit[ =i d[-i b[utur[.
Eu sunt o piatr[ pre\ioas[, zice Roxana.
Tu ce e=ti? o ]ntreb[ Voinea pe C[lina.
Eu sunt o scoic[ de argint.
Haide, Bercule, c[ se ]nnoreaz[, ]l gr[bi Cearc[nu pe
fl[c[u =i ie=i ]n c`mpie.
M[ cheam[ Voinea, anun\[ Voinea, sup[rat.
Te cheam[ cum vreau eu! Ieri te-a chemat Voinea, azi te
cheam[ Bercu. Pe mine, Bercule, m-a al[ptat soacr[-mea...
Nu se poate.
F[ socoteala, cap sec, c[ se poate. Mama n[scuse ]n
aceea=i zi cu soacr[-mea, erau vecine =i mama n-avea lapte.
Iar pe cine l-a al[ptat soacr[-sa e ursit s[ fac[ moarte de om.
+i s[ mint[, zise Voinea.
Te referi la Anatol Scorpionu, bunicul C[linei? Da, e o
caiaf[. Se uit[ ]n oglind[ =i vede ]n luciul ei doi m[gari, ]n
loc de unu. Mai rar suflet spanchiu ca al [stuia: =i are putere
de vr[jitor, trage semn cu talpa de-a curmezi=ul drumului,
drumul devine numaidec`t primejdios; p`n[ seara, pe locul
[la ]=i rupe piciorul un om sau un cal, se r[stoarn[ o tr[sur[
sau se bat \iganii de la c[r[mid[rie p`n[ ajung s[-=i spintece
bivoli\ele cu topoarele.
}ntre M[gura =i Gorganu-t[tarului, de-o parte =i de alta a
drumului, pe toat[ ]ntinderea aia nesf`r=it[, se cocea gr`ul.
Patim[ f[r[ moarte. }n ve=nicia gr`ului ondul`nd sub prime-
neli de v`nt, de parc[-l colindau, cu miros de s[lb[ticie, c`rduri
de dropii, se cl[tinau, ame\ite stare de somn, stare de
veghe mii de flori, toate numai simboluri ale stepei. }n
afar[ de maci, Grigore Cearc[nu parc[ nu mai cuno=tea nu-
mele nici uneia. De prea mult gr`u, noi [=tia din B[r[gan n-am
stat niciodat[ s[-nv[\[m numele florilor.
Auzi, Bercule, zice Simion Pu=ca=u, c[ nemernicu-[la de
dulgher =tie s[ fr[m`nte =i aluatul ca un brutar, face =i pipe de
139
lut, ]ndoap[ g`=te... M[, tu n-auzi, cu cine vorbesc eu, aici?!
Voinea n-auzise nimic, c[ci c`nta ]n g`nd:
}\i mai aduci aminte, poam[ dubl[,
C`nd te iubeam =i te cinsteam c-o rubl[?
la noi la Br[ila,
la tanti Elvira...
Grigore Cearc[nu smulse din mers vreo douj de fire de
gr`u, cam at`tea c`te ar trebui pentru o cing[toare, le scutu-
r[ de volbur[, petrec`ndu-le prin pumn =i, pe nea=teptate, ]l
lovi cu ele pe fl[c[u peste fa\[.
|ine, Bercule, p`ine nou[.
Ce-ai bre, sc`nci Voinea, plin de ur[, ai turbat?
Ca s[-\i pun s`ngele-n mi=care. C`ntai! Eu ]\i aud =i
g`ndurile, s[ =tii.
Tic[los b[tr`n, ]njur[ Voinea, mirat totu=i de for\a de
p[trundere a lui taic[-su =i, c`nd pornir[ din nou la drum,
avu grij[ s[ se \in[ mai la distan\[. Clocotind de furie nepu-
tincioas[, ]=i rotea capul mic, de pas[re, pe deasupra c`mpiei,
ca =i cum s-ar fi temut de apari\ia hultanului.
Plesnindu-l pe Voinea, Grigore Cearc[nu parc[ se mai
desc[rcase; sau m[car o g`lc[ de venin din cele vreo sut[ cu
care pornise de-acas[ se sp[rsese. M[run\el, dumica drumul
mai mult ]n tocul cizmelor de p`nz[ =i tr[gea ad`nc pe n[ri
mireasma gr`ului. Dou[ v`rtejuri de iarb[ i se \ineau, c[tu=e,
de glezn[. Iar gr`ul, care aproape c[-i ajungea umerii =i fugea
=i se ]ntorcea ]n valuri, avea culoarea p`rguit-m`ng`ietoare a
polilor de aur g[si\i sub st`lpii casei vechi, pe care-o d[r`mase.
C`te opt poli sub opt st`lpi. Pesemne c[, toamna, pe cei vechi
c[deau numai lapovi\e de aur.
Ploaia amenin\a, acum, din dou[ p[r\i, dinspre Dun[re =i
dinspre Moldova; b[tr`nul o sim\ea c[ va fi curat[, iute,
m[noas[ =i o a=tepta. Vac[ gras[ =i cu doi vi\ei ]n burt[, o
ploaie bun[, domnule!
Vino-n drept cu mine, ]i ceru lui Voinea. Fl[c[ul ]naint[
140
=i se potrivi um[r la um[r cu b[tr`nul; tot st`njenit, tot
ferindu-se de vreo nou[ izbucnire m`nioas[.
Ce-\i spune gr`ul [sta \ie? Crezi c[ fiin\a lui se ]mpac[
bine cu st`lpii de ]nalt[ tensiune?
Mie-mi plac mai mult st`lpii de telegraf. At`rn[ zeci de
mii de r`ndunele pe s`rmele dintre ei.
Multiplele plec[ri sub v`nt ale valului de gr`u parc[ sporeau
ca num[r la ]ntoarcere: de dou[, de trei, de cinci ori. Aceast[
fug[ de aur lichid spre malul b[l\ii Amara se petrecea cu viteza
celor speria\i de triumfuri nesigure. }ntoarcerea fiind mai bogat[
era =i mai domoal[. Ce poveste minunat[ gr`ul, domnule! se
g`ndea Grigore Cearc[nu. Omul ar trebui s[ aib[ puterea s[-l
vad[ ]n acela=i timp =i din marginea ailalt[ a lanului. Privit din
marginea ailalt[ trebuie s[ fie mai frumos. Sigur! +i se sim\ea
tentat s[ plece =i el spre st`nga, =i s[ se ]ntoarc[, din punctul
unde se producea r[sturnarea valului sub v`nt, la fel ca =i
gr`ul, de dou[, de trei, de cinci ori, Grigore Cearc[nu.
Ia zi, m[ b[iete, ce vede gr`ul acolo pe malul b[l\ii de se
]ntoarce de dou[ ori mai mult dec`t a plecat?
Coasa, asta vede el acolo, coasa.
A=a este. Apele b[l\ii fur[ soarele, =i gr`ul, acolo, se
coace mai repede. Coasa, da.
Ocoli o tuf[ de m[ce= cu florile ]ns`ngerate =i urm[, din
nou ]nt[r`tat:
Lung-ai mai crescut! Semeni ]n neamul maic[-ti. Neam
de vl[jgani, scandalagii =i c`rcota=i. Numai c[ tu ai crescut
uscat. Trebuia s[ te faci chelner sau mai degrab[ canagiu.
Ha, ha, canagiu! r`se el, atins de tr[sneala c[, da, Voinea ar
fi meritat s[-=i tr[iasc[ via\a-n pivni\[. C`nd vine-o ploaie
bun[, nu trebuie s[ te superi, chiar dac[ prime=ti una peste
bot. Eu, Bercule, nu-nghit ca fata mea s[ plece de-acas[ ca o
stricat[. De c`nd s-a c[rat cu [la, br`nzar, brutar, m[celar
sau ce mama dracului o fi el, acolo, m[ visez mereu pe vremea
c`nd eram ordonan\[ la c[pitanul Profir +tef[nescu. |inea ]n
141
cas[ una f[r[ cununie, t`rf[, deci. C[pitane, ]i zicea aia, e=ti
cu mine rece ca lichenul de ren. S[ fii tu c`ine enot =i eu
ghionoaie verde, dac[ m[ mai iube=ti! Sunt rece ca lichenul
de Islanda, argin\ica mea, fiindc[ vreau s[ te aprinzi mereu
=i s[ scaperi, s[ scaperi, s[ scaperi... |ie-\i convine s[ ai de
sor[ o ghionoaie verde?
Poate c[ Chivu a luat-o cu acte, poate c[ ]ntre timp s-au
cununat la prim[ria din Gorganu-t[tarului =i acum Smaranda
se nume=te Smaranda P[tra=cu.
Z[u? +i biserica pe ce plan o pui, Bercule?
}n socialism, pe planul ]nt`i e prim[ria.
Ehe, de-aia v[ suce=te Dumnezeu gura la ceaf[. Voi
crede\i c[ rachiul o face, dar afl[ de la mine c[ la mijloc e
m`na lui Dumnezeu. V[ rabd[ c`t v[ rabd[ =i, deodat[,
Dumnezeu v[ prinde sc[f`rlia-n ghearele lui necru\[toare cu
nemernicii, suce=te o dat[ la st`nga, suce=te =i la dreapta,
vinele g`tului fac sc`r\, =i r[m`ne\i cu gura str`mb[. De ce
taci? m`r`ie el. Vreau s[-mi spui pe loc unde s-au v[zut ei
doi =i de ce nu mi-au adus la cuno=tin\[, m[i cre=tinule sau
m[i tovar[=e sau domnule, noi doi vrem s[ ne lu[m...
P[i, =tii foarte bine c[ s-au cunoscut ]n gara Agigea, la
malul M[rii. Chivu repara acoperi=ul g[rii, Smaranda, pe pe-
ron, se tocmea la pre\ c-un marinar pentru o carpet[ cu t[ierea
capului lui Constantin Br`ncoveanu, voievodul nostru sf`nt.
}n ce an i-au t[iat capul turcii?
1714.
Luna =i ziua?
Asta n-o mai =tiu.
Prin urmare, n-o faci pe prostu, ci e=ti prost sadea!
Grigore Cearc`nu, se lu[ el ]n der`dere, c`nd porne=ti la
drum =i st[ s[ plou[ =i ai l`ng[ um[r pe prostul pro=tilor din
drumul Br[ilei, s[ nu te miri c[ ploaia care se vestea dulce o
s[ se schimbe-n ploaie acr[.
De unde =tii c[ n-o s[ plou[ iar cu pe=ti=ori ro=ii?
142
]ncerc[ Voinea s[-l ia peste picior. Poate c[-mi cade =i mie
plea=c[ pe cap norocul [la.
Crezi c-am scornit povestea, fiu de c[\ea?! M-a plouat
ploaie cu pe=ti=ori ro=ii, a=a s[-mi ajute Dumnezeu dac[ mint.
Dar de tine trebuie s[ m[ feresc, da, trebuie. +tii, lep[d[tur[,
c[ eram s-o las pe maic[-ta din pricina ta?
Bre, matale-\i lipse=te-o doag[!
Aveai =ase ani, treieram gr`ul pe aria lui Dudu Bordea
=i-ntr-o sear[, plin de pleav[ p`n[-n sf`rcul pl[m`nilor, ne-am
a=ezat la mas[, Dudu a scos o stacan[ de rachiu =i ne-am
cinstit p`n[ la r[s[ritul lunii. Tu te jucai pe prag =i, deodat[:
taic[, m[, de ce tot ]l m`ng`ie mama cu talpa piciorului pe
\urloaie pe nea Dudu Bordea?... Taci m`lc, ai? Atunci tre-
buia s[ fi t[cut, pramatie, dar nu, ai l[trat, ca s[-i frig eu
zilele muierii o via\[-ntreag[.
Drumul sf`r=ea ]n malul Buz[ului, dincolo de care, pe o
culme, se ]ntindea satul Gorganu-t[tarului. C`nd descoperir[
satul, se porni ploaia. Clocotitoare, vijelioas[, istovitoare, ce
mai, ploua cu g[leata.
Ia te uit[ ce stropi mari! C`t gloan\ele! Barcagiu, strig[
Voinea spre gloata de oameni din vad. Hei, m[, a=tepta\i-ne
=i pe noi. Lunge=te pasul, tat[, c[ pierdem barca.
Lovi\i de ploaie ca de-un r`u c[zut din ceruri ca s[
]nt`lneasc[ Buz[ul spre a se v[rsa ]mpreun[ ]n Siret, luar[
loc ]n barc[, laolalt[ cu al\i zece in=i purt`nd pe cap saci ]n
form[ de glug[. Ploaia, amestecat[ cu negura at`t de
deas[ negur[ c[ puteai s-o tai cu casmaua v`ntul n[uc,
mugetul apelor Buz[ului, toate se amestecau cu trufie, alc[tuind
gloria verii.
Ce zici, b[tr`ne, de vremea asta? N[prasnic[, nu?
]ntreb[ barcagiul.
Vreme bun[ de furat, r[spunse Grigore Cearc[nu, piezi=.
Pe-o vreme ca asta, cine are o pereche de picioare zdravene =i
143
patru m`ini iu\i ca scrumbia leag[ gura nevoii. Unde st[
Chivu P[tra=cu?
Vine c[-i neam cu noi, se amestec[ Voinea.
Hop =i el, n[n[ul! f[cu b[tr`nul, dispre\uitor. Nea-
muri! Cucurigu pe gr[tar.
Chivu P[tra=cu mi-e vecin, zise barcagiul. Dup[ ce urca\i
vadul, ocoli\i o planta\ie de salc`mi =i intra\i ]ntr-o uli\[-
ngust[ =i str`mb[. A treia cas[ pe m`na st`ng[ e a lui; a
cincea, a mea.
A treia cas[ din uli\a ]ngust[ =i str`mb[ avea acoperi= ]n
patru ape, pridvor, ferestre ]nalte, strea=in[ lucrat[ la traforaj,
poart[ veche, gard cu sc`ndura ]ngro=at[ de mu=chi. Cei doi
o privir[ lung, ]ndur`nd ploaia cu un stoicism imaculat, de
parc-ar fi venit s-o cumpere.
Cas[ de om barosan, aprecie Voinea.
O cas[ cu pridvor e o cas[ cu capul spart, r[bufni
b[tr`nul. Putea s-o ]mbrace cu ieder[, t`mpitul de lemnar.
F[r[ ieder[ e ur`t[ =i neprimitoare casa asta. +i de ce \in ei
lumina aprins[?
Ploaia, negura, frica de fulgere.
Ploaia, negura, fulgerul! ]l ]ng`n[ b[tr`nul, beh[ind.
Bate-n poart[, pui de lele, se r[sti. Ia te uit[, ce zevzec am
crescut, domnule! Cu fiecare vorb[-mi ]ntoarce r`nza pe dos.
Cau\i cu m`na grea\a din m[runtaiele mele, hai?!
Voinea lovi cu pumnul ]n t`mpla por\ii. }n curte, un c`ine
se azv`rli pe gard, l[tr`nd ]nd`rjit. Voinea, prudent, se trase
]n mijlocul uli\ei.
B[tr`nul ]l ]mpinse ]nd[r[t.
Strig[-i! porunci. Zi-le: m[, oameni cu splina mic[,
da\i-ne drumu! M[, neam de cutre, deschide\i!
Leag[ botul, javr[! se-n[l\[ un glas din curte, s[ domo-
leasc[ dul[ul. Ce te zv`rcole=ti at`t? Treci ]n =opron, par=i-
vule! Cine m[ caut[, m[?
144
 Ne-a v[zut de la-nceput, g`ndi b[tr`nul, ne-a cercetat
prin geam, punga=ul, da ne fierbe.
Noi suntem, r[spunse Voinea, proste=te.
Care noi? Spune-\i numele =i ]nainteaz[!
+i b[tr`nul:
Ne freac[, sec[tura, ca la armat[.
Suntem alde Cearc[nu, relu[ Voinea, tat[l =i fratele
Smarandei.
}mpinge\i poarta =i intra\i.
Voinea se opinti cu juma de trup ]n trupul por\ii, ]ns[ n-o
clinti din loc.
Ca s-o dovedi\i, smulge\i piatra pe care se sprijin[.
Aha, f[cu b[tr`nul, cuprins de-o desf[tare stranie =i,
smulg`nd piatra, o azv`rli cu toat[ puterea ]n cu=ca porum-
beilor. Dac-a= omor] vreo zece, dac-a= ]ns`ngera vreo cin=pe!
=i fa\a-i r`dea s[n[tos, ca =i cum ar fi respirat cu nasul v`r`t
]n ruptur[ de lemn de brad.
Cum s-ar zice, a\i venit pentru-mp[care =i da\i cu bolo-
vani ]n pas[rea p[cii!
Poate c-am venit pentru r[fuial[, r[spunse Grigore
Cearc[nu, clon\os.
B[tr`nul =i fi-su se oprir[ l`ng[ perete la ad[post de
]nver=unarea ploii, ]ncrunta\i =i uimi\i de ]ndr[zneala lui Chi-
vu P[tra=cu; [la le vorbea st`nd cu spatele la ei =i fr`nt de
=ale sub sp[rtura unui burlan din care primea ]n ceaf[ un
=uvoi de ap[ de ploaie gros c`t patru funii ]mpletite. Robust,
lat ]n umeri, umbla ]ndr[cit, cu de=tele r[=chirate, ]n p[rul
n[cl[it de s[pun; freca, r`c`ia, sc[rm[na. +i-n acela=i timp,
gemea =i sfor[ia zgomotos, pe jum[tate ]nc`ntat c[ a=teptarea
lui r[bd[toare ]nvinsese, pe jum[tate veninos, pentru c[ du-
rase prea mult aceast[ a=teptare.
Vre\i s[ v[ r[fui\i cu mine sau cu Smaranda? Da\i ]n
mine cu parul, eu duc la t[v[leal[, dar de Smaranda s[ nu
v-atinge\i. Mai ales c[ e =i bolnav[, adineauri i-am pus o
145
sticl[ cu ap[ fierbinte la picioare... E bolnav[ de o boal[
scump[, r`se el. I-auzi\i:
Vreau scrumbie,
Vreau pe=te s[rat,
Vreau pere,
Vreau vr[bii fripte,
Vreau cimbru,
Vreau s[ruri aromate.
Porcul porcilor! ]l ]njur[ b[tr`nul =i-l a=tept[ s[-=i lim-
pezeasc[ fa\a, ca s[-i vad[ ochii. Alba=tri, constat[ el, rece,
c`nd Chivu P[tra=cu, trosnindu-=i oasele, se ]ndrept[ din
=ale, ]nalt, viguros, cu gura ]ntredeschis[, gata s[ verse
o-njur[tur[ sau s[-i acopere cu laude, dup[ caz.
Cheam-o afar[ pe Smaranda, zise b[tr`nul. Eu ]n casa
voastr[ nu intru.
Ploaia p[stra ]n continuare dimensiunile m`niei din vor-
bele lui Grigore Cearc[nu.
}\i poruncesc s[ mi-o aduci afar[. Scoate-o, n-auzi?!
Vreau s-o blestem. Sub fulgere =i sub tunete vreau s-o blestem.
Fere=te-te s[-mi mai porunce=ti =i a doua oar[. }n armat[,
eu am fost sergent major ]n termen. Voi ce grad a\i avut?
Soldat, zise Voinea.
Soldat, zise =i b[tr`nul.
Soldat?! Trebuia s[-mi dau seama. Cel mai viclean
grad din armat[. O faci pe n[ucu-h[b[ucu, pe nerodu, sau
besmeticu =i-n nou[ cazuri din zece se prinde. Dar la mine n-
ai spor, soldat viclean. +tiu ce vrei: vrei s[ m[ ]nfrico=ezi, s[
m[ ploconesc ]n fa\a ta =i tu s[ m[ pocne=ti ]n cre=tet cu
icoana. Eu =i Smaranda ne-am luat, fiindc[ ne-am pl[cut...
Ad-o, repet[ b[tr`nul, uit`ndu-i-se drept ]n fa\[, dar
f[r[ s[-l cuprind[ ]n priviri, =i c`nd Chivu P[tra=cu disp[ru ]n
cas[, c[lc`nd a lehamite peste prag, ]i f[cu semn lui Voinea s[
vie l`ng[ el =i-i zise, ar[t`nd cu degetul prin u=a larg c[scat[:
146
 M[, Bercule, de ce \in [=tia pe peretele din tind[ un fr`u,
o sabie =i un ceas montat ]ntr-un taler violet ca liliacul?!
Minutarele ceasului, dup[ cum observ[ fl[c[ul, uimit, erau
dou[ spice de orz care m[surau umilin\a Timpului cu arome
pe gustul cailor.
Ia te uit[, zise Voinea, au =i un p[un ]n fereastra din
Austru.
Chiar a=a, ]n fereastra ]ngust[ =i t[iat[ sus ]n perete se
l[f[ia, cu coada r[sfirat[-n evantai, un p[un din pietricele
colorate.
Jocuri ieftine, Bercule, se ]ncre\i la fa\[ Grigore
Cearc[nu. Scuip pe asemenea fleacuri. De altminteri, e bine-
cunoscut ]n ]ntreaga c`mpie a Br[ilei faptul c[ to\i oamenii
din Gorganu-t[tarului au c`te un ochi de sticl[.
I-auzi la ei, putorile! se cruci Voinea. Apoi se ]nmuie:
frumos b[rbat Chivu P[tra=cu!
B[tr`nul i-o retez[ aspru:
|i-o spun ca s[ nu mori prost: doar cei n[scu\i dintr-un
viol sunt b[rba\i frumo=i.
}n clipa aia se ]ntoarse Chivu P[tra=cu. Purta o c[ma=[ ]n
carouri =i o =apc[ din l`n[ ]mpletit[.
Nevast[-mea a a\ipit, sur`se el. Doarme at`t de senin c[
mi-a fost mil[ s-o scol. Hai, intra\i colea ]n buc[t[ria de var[,
iar eu cobor ]n beci =i scot o oal[ cu vin. Am un vin roze care
sf`r`ie-n pahar. P`n[-l bem, se treze=te =i Smaranda.
Nu, b[iete, nu, r`nji b[tr`nul. C`nd vine Grigore
Cearc[nu la ea, fiic[-sa Smaranda e obligat[ s[ sar[-n pozi\ie
de drep\i din somnul cel mai ad`nc. Moart[ s[ fie =i tot
trebuie s[ se scoale. Hai, t`r[=te-o de p[r afar[.
Iar eu ]\i spun s[ te potole=ti, sc[zu ]n glas, amenin\[tor,
Chivu P[tra=cu. Auzi, bre, urm[ el, st[p`nindu-se, trist =i
supus =i dornic de ]mp[care, Smaranda e cel mai bun om pe
care l-am ]nt`lnit vreodat[ ]n via\a mea. Ai un g`nd r[nit =i-
147
\i lipe=ti t`mpla de t`mpla ei, g`ndul se repar[. Ai un de=t
mort, ]l plimbi pe palmele ei =i de=tul ]nviaz[.
Scoal[, t`rfa, am zis, r[cni b[tr`nul, scoal-o pe desfr`-
nat[!
Ascult[, Grigore Cearc[nu, dac[ nu-\i =tergi de pe buze
vorbele astea ]mpu\ite, dac[... (se ]nvine\i =i ]ncepu s[ urle).
Ie=i afar[ din curtea mea! Ie=i\i p`n[ nu v[ cotonogesc. Ie=i
p`n[ nu-\i bag ]nd[r[t pe g`t, cu pumnul, vorbele alea de
netrebnic.
Ies, r[spunse calm, f[r[ pic de team[, Grigore Cearc[nu.
Dar mai ]nt`i s[-\i spun un secret, sergent major ]n termen:
e=ti un mu\unache. +i asta, b[ga la devl[, \i-o spune un c`ine
enot. Hai, Bercule, hai s[-l l[s[m pe mu\unache cu lupoaica
pe care el o crede ]nger. S[ ne vedem c`nd ne-om vedea ceafa.
Chivu P[tra=cu! ]i strig[ de la poart[. Mama lui de derbedeu,
continu[ s[ ]njure, p[=ind prin noroiul din mijlocul uli\ei
]nguste =i str`mbe, p[un colorat la fereastr[ =i nevast[ a\ipit[!
M[, pe mine m-a al[ptat soacr[-mea, sunt m`nia lui Dumne-
zeu; eu nu sunt butuc, blan[, belciug, uluc[, stinghie, sur-
cic[. Auzi la el, domnule, plimb[ un de=t mort pe palmele
fetei mele =i de=tul ]nviaz[. P[i, s[-\i retez eu cu securea cinci
de=te de la m`n[ =i cinci de la picior =i n-ai dec`t s[ le plimbi
dup[ aia c`t pofte=ti chiar pe trupul Maicii Precista.
C`nd ajunser[ la malul Buz[ului, ploaia se risipise. Neav`nd
clien\i, barcagiul, la prova, ]=i repara o pingea de la cizm[,
cos`nd-o cu sfoar[. Lucra, fluier`nd, cu de=tele ]nnegrite de
smoala topit[ ]ntr-o cutie de crem[. Peste c`mpie urcau, z[mislite
de p[m`nt, cirezi de aburi, ca o ploaie amenin\`nd, de data
aceasta, cerurile; amenin\are fericit[. Z[rile curate aveau chef
de joac[ =i se jucau cu soarele, ]nv[lm[=ind, toate odat[, mireasma
pelinului cu a gr`ului ]n[l\`ndu-=i spicele grele. Fiecare bob de
gr`u se ]nchidea ca o perl[ ]n[untrul unui bob de ap[.
148
 |ine ici taxa pentru dou[ persoane =i trece-ne r`ul
dincolo, ceru Grigore Cearc[nu.
Dac[ veneai c-o sticl[ de vin, ]\i s[rutam m`na, tataie,
zise barcagiul, apuc`nd v`slele. O mierl[ fript[ =i un vin
roze, prin care s[ te str[luminezi ca om, numai la Chivu
P[tra=cu g[se=ti. C`nd eram mic, ]n Gorganu-t[tarului a des-
chis unu pr[v[lie. A ]n=irat la strea=in[ opt omule\i din zah[r.
Eu =i cu Chivu i-am furat =i i-am ascuns ]n pod la noi. O var[
]ntreag[ am lins zah[r, pe ascuns, cu aceea=i poft[ cu care
ling vitele sare.
A cui e crucea aia? ]l ]ntrerupse Grigore Cearc[nu. Sta
]n picioare, la mijlocul b[rcii, cu privirea ]nfipt[ ]n muchea
unei cruci de lemn ]nc[run\it, ]n[l\at[ ]ntre dou[ tufe de
c[tin[. Din v`rful bra\elor ei, p[m`ntul trimitea solii spre
dep[rt[ri enigmatice.
Zac somn mort sub ea un neam\ =i un rus.
Adic[, i-a\i jefuit pe-am`ndoi, =i pe neam\ul prizonier
=i pe rusul care l-a capturat? Dup[ ce i-a\i jefuit, zdup cu ei
]n fundul p[m`ntului! Iar ]n pieptul crucii a\i scris c-un cui
]nro=it ]n foc un nume rom`nesc. Ca s[ nu v[ ]mpu=te
c`rmuirea. M[, ce pramatii!
Barcagiul se holba la el, v[ruit de-o fric[ stearp[; r`dea
str`mb =i nedrept =i sf`rtecat; p[rea c[ simte cum ]i cre=te
gu=a pe nea=teptate =i i se mut[ definitiv falca de jos, pu\in
mai ]ntr-o parte: st`nga? dreapta? habar n-avea.
Tataie...
Pe malul cov`r=it de gr`u, ]n dreptul crucii a=tept`nd av-
aria Timpului =i uit[rii, Grigore =i Voinea Cearc[nu ]nt`lnir[
un b[iat cu un co= de mere. C[ma=[, pantaloni scur\i, picio-
arele goale =i jupuite pe la genunchi.
Mere de furat! zise Grigore Cearc[nu.
Ce te prive=te?
D[-ne =i nou[ c`te unul.
149
 Trei lei bucata.
Trei lei dou[, haimana ceac`r[!
B[tr`nul alese dou[ mere galben-ro=cate, ]i arunc[ unul
peste um[r lui Voinea, care-l prinse din zbor, =i mu=c[ ]nsetat
dintr-al s[u. M[r v[ratic, zemos, ]nseamn[ c[ ]ncep s[
]nnopteze ploile p`n[ spre toamn[. Cine nu cunoa=te rodul
p[m`ntului, s[ nu guste un m[r v[ratic.
Bercule?
H[u?
Mi-e somn de parc[ a= fi dat foc unei biserici =i la dou[
cor[bii.
Dac[ f[ceai asta, f[r[ s[ te prind[, ast[zi aveam dou[
r`nduri de case ]n Br[ila, sistem vagon.
Se ]ntorceau spre M[gura prin pr[bu=irea de aur a gr`ului
b[tr`nul d[ruit ]n ]ntregime unei t[ceri tulburi, Voinea
juc`nd ]n aer m[rul ro=covan pe un obraz; ]l azv`rlea ]n fa\[
=i la doi metri deasupra capului =i se c[znea s[-l prind[ tot la
sub\ioar[; ]l prindea, ]l sc[lda ]n sudoare =i nu se hot[ra s[-l
m[n`nce. Dac[-l mu=c =i nu dau ]n mu=c[tur[ de chipul
muierii care mi-e drag[?! Tr[ia credin\a c[ din\ii, mu=c`nd
din primul m[r v[ratic, scriu ]n carnea m[rului m[rturisiri
ale mor\ii =i-ale iubirii.
La jum[tatea drumului, Grigore Cearc[nu se opri. Erau ]n
dreptul unei f`nt`ni cu cump[n[ pe care, ]n vremea ploii
r[p[itoare, o lovise tr[snetul ghizdele arse, jgheabul de
piatr[ ]nnegrit, o jum[tate de vi\el nimicit[ de blestem.
Maica ta, Christoase! f[cu Grigore Cearc[nu, luminat
de ideea c[ au loc pe lume =i alte ]nt`mpl[ri dec`t ale lui.
Dar numaidec`t se sim\i dator s[-i ]njure pe cei ce ]nchi-
naser[ f`nt`na drume\ilor: ni=te boi, au pus bare de fier ]n
coada cumpenei. +i url[ la Voinea: Bercule, joci m[rul [la, ]n
du=m[nia mea, de un ceas =i trei sferturi. M[n`nc[-l!
Nu m[ las[ inima.
150
 Atunci, d[-mi-l mie.
Ia-l.
Ai grij[ cum respiri, ]l preg[ti Cearc[nu =i arunc[ m[rul
]n fruntea lui Voinea. S[ nu freci g`lma, las-o s[ creasc[.
Simion Pu=ca=u, bunicul C[linei, zice despre matale...
Simion Pu=ca=u e un b`lb`it. Legea num[ru unu...
Zice Simion Pu=ca=u: pe to\i i-am c[p[cit, dar cel mai
mult =i mai mult pe Grigore Cearc[nu.
...legea num[ru unu, Bercule, e s[ bagi groaza-n oasele
pro=tilor. Legea num[rul doi: ]n via\[ s[ fii rece ca lichenul
de Islanda. Nu-\i pare r[u, ]n nimicul t[u, c[ ai =i tu o sor[
ghionoaie verde? Ar trebui s[ te omor, dar grea meserie
omorul!
Puteai s[ nu m[ faci.
}n genunchi! strig[ b[tr`nul cuprins de-o furie cr`ncen[.
Voinea, speriat, ]ngenunche.
|i-am dat via\[ =i tu o spurci?! Via\a, Bercule... =tii tu
ce-i via\a? Uit[-te bine: e gr`ul [sta =i noi doi, =i p[l[mida =i
duhul =i c[tina. Trebuia s[ m[-nc[leca\i, tu =i Chivu P[tra=cu,
=i s[ m[ bate\i numa-n gur[. Trebuia s[ m[ c[lca\i ]n picio-
are, t`mpi\ilor. Pumni ]n f[lci, Grigore Cearc[nu, c-ai l[sat s[
i se fure Smarandei cei =ai=pe iepuri de cas[...
Nu ne-a furat nimeni nici-un iepure.
...=pi\ ]n fund, Grigore Cearc[nu, c[-\i era lene s[ le-aduci
trifoi, borceag, ap[ dulce. Trebuia s[ v[ uni\i, tu =i Chivu
P[tra=cu, =i s[ jupui\i un pogon de =orici de pe spinarea mea.
Arunc[ hainele de pe el, lep[d[ cizmele =i ]ncepu s[ alerge
gol prin gr`u.
Bercule, numai eu puteam s[ potrivesc lucrurile a=a
cum au curs.
Voinea, ]n picioare, ]l privea n[uc.
La iarn[, Bercule, am s[ mor, dar s[ nu-i sufli o vorb[
maic[-ti ]nainte de-a fi s[ mor. C`nd n-o s[ mai fiu, s[ m[
151
semeni cu boabe de m[ce=. Eu o s[ simt, s[ =tii. Arunci peste
mine o mie de boabe de m[ce=! Bercule, dup[ c`te i-am f[cut,
Chivu P[tra=cu o s[ cread[ ]n vecii vecilor c[ Smaranda e
fata mea =i sora ta.
P[i nu e sor-mea?
Nu, Bercule, am ]nfiat-o c`nd avea opt luni. Ehe, Sma-
randa!
+i-=i pocni pumnii mici, mirosind, acum, a m`nie dep[rtat[.
Era b[tr`n =i obosit =i se lungi ]n gr`u s[ doarm[. Iar Voinea
nu mai era Bercu. L`ng[ ei =i l`ng[ f`nt`na cu cump[n[
tr[snit[ se deschidea compasul ve=niciei. Drept pentru care,
Voinea scoase din buzunar muzicu\a de gur[ =i mu=c[ ]ncet
din c`ntecul:

}\i mai aduci aminte, poam[ dubl[,

C`nd te iubeam =i te cinsteam cu-o rubl[?...
C`ntec ]ncercuit de z[ri necuprinse.
+i gr`ul se mi=ca ]n valuri...
Pe c`nd sub un coviltir de c[ru\[ veche, dou[ feti\e-=i
]mpleteau coroane din alb[strele, rapi\[ galben[ =i ro=cu\[
ro=ie.

152
 Iunie...

MARIA CUSTURA

De Boboteaz[, ultima zi din vacan\a de iarn[ a studen\ilor,

Maria Custura se scul[ dis-de-diminea\[ =i, descoperind c[
peste noapte se pornise s[ ning[, parc[ dintr-o avu\ie f[r[
seam[n, fa\a u=or umflat[ de somn i se deschise de ]nc`ntare.
Ninge, ninge, ninge, rosti cu glas limpede =i inima-i tres[lta
de bucurie. At`t de mult a=teptase z[pada, o dorise =i o che-
mase ]n g`nd de-a lungul s[rb[torilor, ]nc`t, acum, era con-
vins[ c[ ei i se datora minunea intr[rii p[m`ntului ]n plutirea
aia leg[nat[, odihnitoare, plin[ de taine. Cu nasul turtit pe
geam, proasp[t[ =i ]ncovoiat[, privea merii =i vi=inii din li-
vad[, care se ]ncununaser[ alb =i-i l[uda complice: hai c[ v-a\i
dat naibii de frumo=i ce sunte\i! Sub r[suflarea ei fierbinte,
sticla se aburi, ]nchipuind doi fluturi. }i l[s[ s[ ]nghe\e =i,
]nfofolindu-se ]ntr-un =al negru cu franjuri boga\i, adev[rate
cozi de batal, n[v[li ]n cerdac. Curtea larg[, prins[ de ger ca-n
scoabe de cei patru nuci crescu\i ]n col\urile ei, spre a nu se
pierde ]n clocotul viforului, o ]nt`mpin[ cu o-ngr[m[dire
de cai =i oameni spre latura de c[tre p[dure. +tiu pe dat[ ce
se ]nt`mpl[: de Boboteaz[ are loc ]ncurarea cailor; o s[ m[
duc s[-i v[d.
Un cioc[nit dojenitor ]n ochiul de geam al od[ii p[rin\ilor
]i ]ntoarse g`ndurile. Ca r[spuns Maria Custura arunc[ un
cocolo= de z[pad[ ]n cercevele.
153
 Mam[, aici la noi, la Crucea ]mpu=cat[, ninge mai
]nver=unat dec`t la Bucure=ti.
}n pustietatea asta nici nu-i de mirare.
R[zbit[ de frig, intr[ ]n odaia mirosind a cetin[ de brad,
cornuri cu nuc[, lapte fiert, zah[r ars.
Nu-i a=a, mam[, c[ numele meu se ]mplete=te nemaipone-
mit cu ninsoarea? Maria Custura! Alt nume nu poate avea
iarna. O s[ m[ m[rit de Pa=ti cu Mircea R[ducanu, i-am pro-
mis, ]ns[ numele n-o s[ mi-l schimb. Mircea trebuie s[ se su-
pun[. }ntr-o c[snicie, dup[ c`te-am v[zut pe ici, pe colo, femeia
e st[p`nul, b[rbatul e dogul german c`inele palatelor.
Nu cred c[ Mircea o s[ se-nvoiasc[. E ]nc[p[\`nat.
C[ tare m[ ]mpiedic eu de dezn[dejdile lui gratuite!
Ast[zi, ]n sanie, ]n drum spre gar[, o s[-l fac s[ bea =ase
pahare de apocalips: dou[ p`n[ la F`nt`na ho\ului, dou[
p`n[ la Hanul La trei muieri =i alte dou[ p`n[ la Halta Juga-
ra. Tata s[ nu se amestece, s[-=i vad[ de bici, de cai =i de
lupi.
De n[lucile lor. C[ de unde lupi ]n ultimii ani?
Ruxandra Custura ]ngr[m[dea ]ntr-un geamantan uria=
pachete cu =unci, sl[nin[, pr[jituri, fructe uscate, borcane cu
ciuperci. Fa\a ei triunghiular[, slab[, ochii verzi, ]ngu=ti, gura
cu buze groase, ro=ii, r[sfr`nte mama e ]nc[ frumoas[!
]nchegau un desen al triste\ii. Ruxandra resim\ea plecarea
fetei ca o durere plin[ de singur[tate at`t Pavel, primul
copil, urm`nd Institutul de avia\ie din Timi=oara, c`t =i Maria,
scriau rar p[rin\ilor, trimiteau salut[ri, cereau bani, iar la
desp[r\irea de casa unde se n[scuser[ r`deau nep[s[tori, fapt
care pe ea o seca la inim[. Ei, poate, nici cu g`ndul n-or fi
m`ng`ind aceste pietre... Dar ce fat[ frumoas[ am! S[-i tai
obrazul c-un fir de p[r =i s[ tot bei tinere\e, tinere\e, tinere\e...
Vrei =i ni=te c`rna\i de mistre\?
Nu, mam[, nu, ajunge! Vreau s[ sl[besc. M-ai ]ndopat
]n vacan\a asta de nu mai ]ncap ]n nici-o rochie. M[ duc la
154
mine s[ m[ sp[l =i s[ m[ ]mbrac.
Pune-\i un pulover gros =i cojocul brodat. F[-o pentru
mine.
Dup[ un minut, Maria Custura strig[ din odaia al[turat[:
S[ nu ui\i de cele patru undi\e. }mi place s[ pescuiesc la
copc[, ]mpreun[ cu Mircea, pe Lacul Her[str[u.
}\i dau trei undi\e, at`t. Pe-a patra vreau s-o azv`rl eu
]n ceruri, dup[ ce s-o opri viforul, s-o prind de poale pe Maica
Domnului, s-o aduc pe p[m`nt =i s-o rog s[-l tr[sneasc[ pe
taic[-tu c`nd i-o fi lumea mai drag[.
O zi vesel[, Boboteaza asta, g`ndi Maria Custura, o s[-mi
par[ r[u dup[ ea.
Auzindu-=i pomenit numele, Ion Custura, care, de vreun
ceas se ]nv`rtea prin tind[, n[ucit de rugina be\iei din ajun,
b`ntuit de regrete confuze, gust`nd, sc`rbit, ba o gur[ de
afinat[, ba una de zeam[ de varz[ acr[, care-i sugrumau
g`tlejul =i-i ]nghe\au m[runtaiele, trecu pragul, slut =i adus
din umeri, un fel de copac jupuit de coaj[, =i zise, gem`nd:
Cr[p de grea\[... Mi-e capul de plumb.
Izbe=te-l de pere\i, se r[sti Ruxandra, sparge-l, f[r`-
m[-l, zdrobe=te-l...
Mooor!
Mori =i te-ngrop cu opt l[utari.
De ce cu opt, ]ntreb[ el, privind, oarecum nedumerit,
spre fat[, =i nu cu doi=pe? Adic[ nu merit eu s[ m[ petreac[
pe drumul din urm[ patru acordeoane, patru \ambale, patru
viori?!
Opt, se ]nd`rji femeia, formul`nd o hot[r`re definitiv[,
pentru c[ at`\ia ai t`r`t, asear[, pe uli\[ dup[ tine, opt.
Maria Custura r`dea =i scutura, ]nveselit[, pomul de iarn[,
cu toate globurile aprinse. Ninsoarea, aromele casei, rev[r-
sarea m`nioas[, dar de rutin[, a maic[-sii, drojdia de indig-
nare a tat[lui, promisiunea unui drum cu sania p`n[ la Halta
155
Jugara prin viforni\a fascinant[, sim\ea de pe acum um[rul
lui Mircea ]n um[rul ei, intimitatea =ubei cuprinz`ndu-i pe
am`ndoi, c[r[mida cald[ pe care picioarele lor se h`rjoneau
necontenit, v`ntul, galopul cailor, dep[rt[rile ]ngrop`nd ]n
ele primejdie, fericire, ]nt`mpl[ri nemaiv[zute, alegorii, ciulini
rostogolindu-se, f`nt`ni surpate de amurguri ]nl[n\uite,
suger`nd lunecarea spre lumi disp[rute toate se topeau ]n
sufletul ei, umpl`nd-o cu dor ]nalt. Ochii alba=tri ]i jucau sub
spr`ncenele sub\iri, buzele, groase, ro=ii =i r[sfr`nte, ca ale
Ruxandrei Custura, incendiate de-o senzualitate subjug[toare,
sorbeau cu bucurie aerul ]n care m`nia mamei, indulgent[,
neav`nd nimic spontan, =i poc[in\a, numai ]n parte pref[cut[,
a tat[lui el ]=i d[ ]n petec doar de dou[, trei ori pe an, iar
mama-l urgise=te blajin timp de trei sute =aizeci de zile, trei
sute =aij=ase ]n anii bisec\i ]mplineau ]n ea sentimentul
invulnerabil de ocrotire. M[ iubesc =i nu vom fi str[ini unul
de altul niciodat[.
Ciol[nos, cu pielea ars[ de v`nt, ochii tulburi =i p[rul
r[v[=it, Ion Custura izbi de c`teva ori cu c[lc`iele ]n podele,
s[-=i potriveasc[ cizmele, =i vru s[ ]ncheie pacea:
Opt ]i pl[ti\i voi, patru Ocolul silvic Crucea ]mpu=cat[,
c[ doar sunt inginer-=ef.
Halal inginer-=ef! i-o ]ntoarse Ruxandra. Dac[ se afl[
la jude\ de pozna de ieri, or s[ te scoale ]n picioare la toate
=edin\ele. Untul or s[-l scoat[ din tine.
Tat[, ]ntreb[ Maria, mie c`\i l[utari o s[-mi c`nte la
nunt[?
Problema trebuie s-o discu\i cu Mircea. }n chestiunea
asta el =i p[rintele Che=ereu hot[r[sc. A=a e datina: familia
mirelui angajeaz[ =i pl[te=te l[utarii.
Deci, a=a merge treaba.
Da, a=a merge.
Atunci o s[-i oblig s[ angajeze dou[ tarafuri.
Ruxandra, ]ndes`nd cu genunchiul, ca s[ ]ncuie geaman-
156
tanul, arunc[ dispre\uitor:
Mut[-\i g`ndul. Che=ereu...
Constantin S. R[ducanu, traduse fata, u=or ]n\epat[.
Mai pe scurt: \apul de pop[, complet[ Ion Custura.
Da, e cel mai c[rp[nos \ap de pop[ de pe terasa
B[r[ganului.
Maria Custura lu[ spusele maic[-sii ca o jignire personal[.
Zg`rci\ii au =i ei o parte bun[: pun ]n circula\ie cele mai
iste\e zic[tori =i proverbe. M[ duc s[-mi iau r[mas bun de la
vecine, de la Anica =i de la Voica...
La Anica po\i s[ te duci, dar ]n casa Voichii s[ nu calci.
Anica-mi va d[rui crengu\e cu gherghine ro=ii, Voica,
un fagure de miere.
Nu face s[-\i n[cl[ie=ti de=tele ]n mierea aia; Voica-i o
smintit[. Ast[ toamn[, Vasile Podgoreanu, b[rbat-su, pentru
c-o prinsese, ]n c`teva r`nduri, umbl`nd prin marginea p[durii,
cu Simion brutarul, a legat-o fedele=, a tuns-o =i a ras-o ]n
cap cu briciul. Iar ea, ]n loc s[ intre ]n fundul p[m`ntului de
ru=ine, sau s[ se-nchid[-n m[n[stirea lipovencelor din Br[ila,
a doua zi diminea\a a ]mbr[cat rochia cea mai bun[ =i hai ]n
sta\ia din fa\a magazinului universal, unde o sut[ de oameni
a=teptau autobuzele pentru Br[ila =i R`mnic; =i d[-i f`\`ial[
printre ei, cu c[p[\`na cheal[, =i plin[ de scrijelituri, f[r[ s[-
i pese de r`setele [lora; ce v[ holba\i la mine ca la urs? pe
mine a=a m[ vrea b[rbatul...
Un rahat b[rbat-su, m`r`i Ion Custura. Un t`mpit, o
sec[tur[...
Acum chiar c[ nu m[ poate opri nimeni s[ m[ duc s-o
v[d. Vai, c`t o iubesc, nebuna! }n locul ei, la fel a= fi f[cut =i
eu. Ba nu, eu l-a= fi ]njunghiat pe Vasile Podgoreanu. Ast[
toamn[, Voica vindea struguri, ]n pia\[, la Br[ila, iar Simi-
on, nuci... Fug, fug s-o v[d, s[-mi spun[ ea totul.
Dar nu mai e=ti un copil, e=ti student[, se ]mpotrivi
Ruxandra. Ce-o s[ zic[ lumea?!
157
 Numele meu e Maria Custura. Numele meu =i-al iernii
de-afar[. Un nume care te ap[r[. Eu =i iarna asta suntem
deasupra tuturor suspiciunilor =i r[ut[\ilor.
Vezi, Ion Custura, spusese Ruxandra, c`t de repede
prinde exemplul r[ului?
Vesel[, Maria Custura s[rut[ ]n fug[ t`mpla mamei, des-
prinse o =uvi\[ rumen[ din curcanul abia scos din cuptor =i,
mestec`nd pofticioas[ Doamne, tare n-a= vrea s[ m[ fac
c`t o batoz[ , ie=i din odaie ]n mijlocul cerdacului, ]ncerc[
o piruet[, admir`ndu-=i coapsele prelungi, mi=c[rile iu\i, armo-
nia lor, apoi, tiptil, deschise u=a spre s[li\a transformat[ de
Ion Custura ]n ser[, rupse doi castraveciori de pe vrej,
ascunz`ndu-i ]n buzunar, =i cobor] ]n goan[ sc[rile alunecoa-
se; noroc cu bara de sprijin, ]nvelit[ ]n alam[, altfel =i-ar fi
jupuit dou[ r`nduri de piei de pe spinare. }n pragul marcat
de o =in[ de c[ru\[, un gr[tar de lemn, un pre= ]nghe\at =i de
a=teptarea ne]ndem`natic[ a p[durarului Caragica Nicoar[,
cojoc ]nvine\it de ger, arma de v`n[toare pe um[r, se opri,
chiuind. C`inii din curte, ]not`nd prin mormanele de z[pad[
af`nat[, venir[ s[ i se urce cu labele pe piept =i s[-=i frece,
lingu=itori, boturile pe obrajii ei.
Domni=oar[ Melu=, zise ]ncet Caragica.
Maria Custura! Melu= mi se spunea c`nd m[ leg[nau ]n
copaie. +i de ce e=ti a=a p[m`ntiu la fa\[, ai dormit cu falca
pe topor?
Tot vesel[ ai r[mas, domni=oar[ Melu=, asta-mi place,
m[ bucur[...
Exaltat[ =i opulent[ ai spus? Ia vezi!
Ehe, c`te urechi =i cozi de iepure \i-am adus eu c`nd
erai mic[! Sute. Uite-a=a le azv`rleai ]n aer =i g`ngureai:
zbori, codi\[, =i ]ntoarce-te cu iepura=ul ]ntreg.
Nu-mi aduc aminte dec`t de-un pui de c[prioar[. Mi l-ai
l[sat c`teva zile =i ]ntr-o noapte mi l-ai furat.
158
 I-am dat drumu ]napoi ]n lumea lui. P[i, cum altfel!?
Atins[ de-o und[ de m`ng`iere din trecut, Maria Custura
continu[ jocul.
Eu =tiu de ce stai mult pe-afar[.
Iubesc ninsoarea.
Nu, pentru c[ ai din\i de ghea\[ =i la c[ldur[ \i se
topesc. E povestea noastr[ de aur.
Ca =i aia c`nd trei in=i din B[r[gan, Ion =i Melu=
Custura, urma\i de Nicoar[ Caragica, treceau Dun[rea, ]n
nop\ile de la ]nceputul lui mai, ca s[ fure cire=e din Dobro-
gea. Oboseai =i, la ]ntoarcere, te a=ezam ]ntr-o g[leat[ de
p`nz[ =i te purtam cu r`ndul. Cel mai mult, ]ns[, ]\i pl[ceau
strugurii Alicante, pe care, nu =tiu de ce, ]i p[strai ]n foi de
tutun. Tare m`nc[cioas[ mai erai.
Duhne=ti a vin de buturug[! se sup[r[ fata.
Vinul, domni=oar[, \ine ad[post de vreme rea ]ntocmai
ca o c[ru\[ cu coviltir.
Maria Custura ]l privi, r`z`nd. Pe fa\a lui lucea o lumin[
colindat[ de aspira\ii dureroase. Presupun c[ nu f[r[ temei
e trist; ]mb[tr`ne=te. +i-l v[zu, ]ntr-o sc[p[rare de secund[,
]ntr-o noapte din vremuri duse, purt`nd pe cap o p[l[rie
av`nd ]nfipte pe boruri zece lum`n[ri aprinse, ca s[ lumineze
ungherul unde patru in=i jucau c[r\i. Scoase =i-i d[du un
castravecior.
Trufanda. M[n`nc[-l s[n[tos, dar s[ nu m[ spui lui tata.
+i se strecur[ ]n potopul de fulgi rotitori.
Domni=oar[ Custura, ]i ceru Caragica, s[ nu te duci la
alerg[rile de cai. P`n[ acum, o iap[ =i-a fr`nt piciorul, doi
fl[c[i =i le-au scr`ntit. N-auzi acolo dec`t ]njur[turi, bleste-
me, m[sc[ri.
M[ duc la Anica.
Bine. Dar poate c[ nici la ea n-ar trebui...
Maria Custura se r[suci =i-l privi intens ]n ochi.
Caragica bolborosi ceva ne]n\eles =i p[trunse de-a-nd[ra-
159
telea pe sc[rile duc`nd ]n cerdac. Era speriat. Ce-o fi cu el?
N[rile Mariei Custura se l[rgir[. F[r[ s[ =tie, adulmeca sub-
tilul miros, for\a arogant[ a ve=tilor rele.
Fratele meu Zaur, spuse Caragica, fr`ng`nd ]n ea instin-
ctul alarmat, [la care te-a ]nv[\at s[ tragi cu pu=ca, ]\i tri-
mite salut[ri.
Mul\umesc, spuse ea, brusc desc[tu=at[, =i se ]ntoarse
nu ]n iarna prosper[ a B[r[ganului, ci ]n vara de la Neptun,
unde Zaur Caragica, epuizat de triste\e, usc[\iv, dispre\uitor,
patrujcinci de ani, zvelt ca o coloan[ de venin, prive=te Ma-
rea, instalat pe un col\ de banc[ negeluit[, curbat[ sub ap[sarea
unui butoia= cu must =i a dou[ co=uri de struguri, la Terasa
de luni. (Pe o verand[ umbrit[ de mesteceni, b`nd Ouzo, f[r[
rival, un profesor de liceu =lefuia poeme:

AMIAZ{ DE VAR{
Trece-un cal prin sp`nzur[toarea luminii,
St[p`nul lui r[m`ne-n =treang
iar ]n st`nga lui Zaur Caragica, ]ntr-o rochie de m[tase verde
=i sub\ire ca membrana unei meduze, Maria Custura soarbe
sc`nteierea, numai partea ei gitan[, sub\ire =i fosforescent[
ca o stea de Mare sau ca m[rturisirea unui p[cat dup[ care
vei jindui mereu, a c`ntecului Adios compaeros de mi vida,
=i ]mprejur, vara a c[zut bolnav[ (se stinge, se stinge, melan-
colic[ =i parc[ inutil[, Iluzia), miroase a chilc[, a scrumbii
m[runte, a iarb[ ars[ de p[cur[, a soldat trec`nd peste linia
ferat[, a foi=or luminat de berze, a t[t[roaic[ timid[ =i lipo-
veanc[ m`nc`nd harbuji. Sunt foarte mul\i melci ]n iarb[ =i
adie v`ntul cu iz de r[=in[ cald[, un ho\ de piersici, fug[rit de
paznicii livezii I.A.S., e huiduit de santinela din turnul
gr[nicerilor de coast[, iar la cap[tul b[ncii, opus celui pe
care-l ocup[ Zaur, o voce molatec[ hule=te c.f.r.-ul:
...La Lehliu, sta\ion[m zece minute ]n loc de unu... la
160
Fete=ti, total aiurea, ]nc[ zece minute. De ce? Pentru ca mecan-
icul locomotivei s[ coboare =i s[-i taie o g[in[ nevestei =efului
de gar[, iar controlorul de bilete s[ verse ]n c`mpie o pung[
de boabe de porumb, m`ncare pentru dropii. Neghiobie! Uite
=i pe un genunchi ascu\it apare un ciorap de bumbac ]ndo-
pat cu s[m`n\[ de iarb[ asta le place lor, dropiilor, vreau
s[ zic: s[m`n\[ de mohor. Pe toamn[, dup[ ce se scutur[
buruiana, merit[ s[ vii ]n Dobrogea =i s[ le ademene=ti; nu
aici, unde ]ncepe Marea, ]n step[, vreau s[ zic ce nop\i
superbe!
}n jurul Terasei de luni, vile multicolore... Zaur Caragica
murmur[ ]nc`ntat: iscusit[ f[ptur[. Maria Custura, cu fa\a
irigat[ de-o pl[cere egoist[, se ]ntoarce u=or spre Zaur Cara-
gica =i:
Nu sunt eu fata aceea, domnule Caragica.
O fat[ ca dumneata e datoare s[ se afle mereu ]n inima
unui scandal. Mai ales ]n inima unui scandal petrecut la Mare.
Nu po\i numi scandal faptul c[ cinci b[ie\i au dansat cu
o fat[ necunoscut[, pe falez[, de la miezul nop\ii p`n[ ]n zori.
Nu cuno=ti v`rsta a treia =i felul ei de a ur], pref[c`n-
du-se c[ ap[r[ lumea, lini=tea, via\a. Pe mine nu m-a deran-
jat nici muzica, ]n tonalitate maxim[, nici chiotele b[ie\ilor.
Pentru c[ eu a=teptam scandalul. Eram curios s[ v[d numai ce
form[ va ]mbr[ca, fiindc[ de zece ani, ]n cele dou[ s[pt[m`ni
de ]ng[duin\[ =i t[cere pe care le petrec, ]n august, la Mare,
un incident ne]nsemnat, care ia propor\ii alarmante ]n mintea
celor v`rstnici, trebuie neap[rat s[ se produc[, urm`nd legea
seriilor, a sim\urilor c[ut`nd desc[tu=area din mireasma io-
dului =i a s[rii, a speran\elor de ]nnoire. Eu =i c`\iva prieteni
ai mei consider[m incidentul un snop de pelin care se furi=eaz[
]n planul od[ilor noastre, nev[zut, ca s[ ne umple inima cu
arome amare. Dac[ cei tineri ne-ar tr[da ]n patima noastr[ de
aventuri, pe care nu mai ]ndr[znim a le ]ncerca, l[s`nd tim-
161
pul s[ se scurg[ monoton, numai ar=i\[, v`nt domol, greieri,
]nfr`ngerea ierburilor, susurul frunzelor, silueta risipit[ pe
z[ri a unei cor[bii, am rostogoli un suflet, la ]ntoarcerea
acas[, o arip[ rupt[. Spre cinstea lor, tinerii g[sesc totdeauna
destul[ balig[ de cal de Mare ca s[ sature focul mocnind sub
spuza b[tr`ne\ii noastre. Scandalul de aznoapte, m[runt =i ]n
firea lucrurilor, a schimbat culoarea od[ilor =i a locatarilor din
aceste vile contemplative. O doamn[, care-a omor`t un copil cu
automobilul =i a sc[pat de pedeaps[ prin protec\ie ]nalt[, cerea,
azi diminea\[, s[ fie evacua\i din sta\iune to\i b[ie\ii de la
=aisprezece ani ]n sus, alta, care-=i ]n=eal[ so\ul cu =oferul
acestuia, a telefonat la mili\ie, som`ndu-l pe comandant s[ ia
m[suri pentru men\inerea ordinei, familiile ale c[ror b[ie\i s-
au dovedit vinova\i de h[rm[laia iscat[, amenin\ate cu izolarea
sau cu surghiunul, au t[b[r`t asupra fiilor r[t[ci\i, s[ dea ]n
vileag numele fetei =i al hotelului unde locuie=te. B[ie\ii au
refuzat...
Poate c[ numele fetei nu se potrivea cu vara. +i atunci
n-are rost s[-l dai ]n vileag.
Cei cinci au fost trimi=i acas[, cu trenul de ora 12,45.
Mi-ar pl[cea s[ urc ]n norul [la care seam[n[ cu o yol[.
Pe trepte de aburi.
S[ trag de sfori s[-l aduc pe p[m`nt?
Pentru c[, domnule Zaur Caragica, sunt nume care se
potrivesc numai cu iarna...
De pild[, cu iarna asta, plin[ mai degrab[ de un zbucium
solemn dec`t amenin\[tor; oricum, turmentat[ de v`ntul care
lovea, sold[\e=te, u=a de la casa Anichii. Maria Custura izbi
cu pumnii ]n t[blii v`ntul bu=ea mai cu putere strig[, se
ismeni la geam: cucurigu! s[rut[ pe bot o capr[ sc[pat[
din =opron, amestec[ ]n picioare z[pada v`n[t[ cu umbrele ei
goale, =i, dup[ ce f[cu din prisp[ un c`mp de onoare al
degera\ilor, descoperi c[ Anica, st`nd cu fundul la lume,
162
fr[m`nta aluat pentru cozonaci ]n buc[t[ria de var[.
Maria Custura! f[cu Anica, uimit[, =i bra\ele ei b[l[i se
]n[l\ar[ deasupra capului. S[ nu faci nici o prostie. (Tihna
od[ii se uimise de sine.) Mama m[-si de tic[los! Tu e=ti fat[
frumoas[, de=teapt[... s[ nu pl`ngi.
Am venit s[-mi dai o creang[ cu gherghine.
Vrei s[ spui c[ n-ai auzit?
Ce s-aud?
Aznoapte, Mircea R[ducanu Che=ereu s-a logodit cu
Leti\ia O\elea, inginera de la sonde. Gras[ =i bogat[... Zece
pogoane de f`n, la Sl[nic, muntele de sare, dou[ ma=ini... O
s[ crape m`nc`nd... Ast[ toamn[, c`nd au jug[nit arm[sarii
de la herghelia Jugara, a b[gat ]n ea o c[ldare de fudulii.
Mircea? Nu se poate!
Da, Mircea!...
(Pauz[ lung[.)
+i se isc[ ]n Maria Custura timp par=iv. Sus, la creasta
casei, se n[=tea ora =apte diminea\a, r[s[rea soarele; jos, l`ng[
prag, o pendul[ suna orele unsprezece soarele apunea? Gh-
erghinele, boabe de lut ro=u, sania, trec[toarea lupilor...

Prin aprilie, cobora din piemontul R`mnicului spre Br[ila

o c[ru\[ cu coviltir de rogojini.
Tat[l c[tre fiu:

163
 Uit[-te-n dreapta, lacul Crucea ]mpu=cat[. Ast[ iarn[,
]n seara de Boboteaz[, pescarii au scos cu n[vodul o rusalc[.

VR{BII-FLUTURE

Umbra zilelor de-atunci nu mai e perfectibil[. +i totu=i m[

recunosc ]n ele. Iulie. Bunica Tasica =ade pe o carpet[ scoas[-n
curte, cu coatele sprijinite pe dou[ sc[unele, m[n`nc[ smo-
chine tescuite =i num[r[ ur=i; adic[ t[lm[ce=te vise. Al[turi,
]ngenuncheat[ ]n praf, dada M[crina, care, noaptea, a visat
un=pe ]ngeri sc[ld`nd un=pe m`nji albi ]n vadul Dun[rii mici.
M[crino, pe tine, aznoapte, te-au l[trat c`inii. Eu n-am
v[zut m`nz alb din tinere\e, =i tu, hop dintr-o dat[ cu un=pe!
P[i nu sunt un=pe m`nji albi ]n toat[ c`mpia. Da-n vis merge;
deci, m`nji albi, sc[lda\i de ]ngeri de vei visa, ]nseamn[ c[
intr[ ]n portul Br[ila vasul cu m[sline grece=ti.
Dada M[crina e n[p[dit[ de o bucurie n[valnic[. Pe vasul
[la lucreaz[ un marinar grec, cu care s-a avut bine, mai
demult. De fiecare dat[, c`nd vine la Br[ila, grecul ]i aduce
r[=in[ de mestecat.
}n dreapta bunicii, pe rogojin[, eu bat un pachet de c[r\i
de joc =i-ncerc s[-mi servesc o chint[ regal[. Nu izbutesc, o
iau de la cap[t =i, plin de speran\[, mu=c din aerul cald ca
dintr-un fagure. }n iulie, suculen\a luminii atinge punctul
din care \`=nesc rebeliunile. O lumin[ grea, argintie =i foarte
gustoas[ plute=te ]n coroanele celor trei mesteceni sub care
ne-am ad[postit, singurii din sat, dac[ nu chiar din c`mpie.
164
Ni=te copaci minuna\i mestecenii, dar ]n compara\ie cu salc`mii
se las[ prea u=or ]nvin=i de via\[. Trag o carte. Valetul de
trefl[.
Mamaie, cu cine seam[n[ gr[sunul [sta?
Cu frate-tu mai mic, cu George. Auzi, M[crino, ieri l-a
suit pe frate-su ]n spinarea c`inelui, i-a legat picioarele cu o
sfoar[ =i a luat c`inele la bice, vr`nd s[-l fac[ s[ se strecoare,
cu povar[ cu tot, printr-o sp[rtur[ a gardului livezii.
Am pl[tit; m-a croit bunicul cu c`rja de frasin.
}n clipa aia apare frate-meu George. Este el, de la g`t =i
p`n[ la c[lc`ie, dar capul nu i se vede; capul e ascuns ]ntr-o
oal[ cu toart[.
M[, strig[ mamaia, scoate capul din oal[, zevzecule!
Nu pot. L-am v`r`t ]n oal[ ca s[ mi se dogeasc[ vocea
=i acum nu mai pot s[-l scot.
Te ajut eu.
P[r[sesc pachetul de c[r\i, ]l iau de m`n[ pe George =i-l duc
l`ng[ peretele casei. Miroase a ca= ]ntins pe acoperi= ca s[-l
dospeasc[ soarele. Ca=ul, ]nconjurat de m[nunchiuri de m[rar,
are culoarea aluatului pentru cozonaci c`nd ]l fr[m`nt[ mama
cu bra\ele goale. Peste o s[pt[m`n[ o s-avem f[in[ nou[.
Las[ g`tul moale, ]l sf[tuiesc pe George =i, brusc, ]l
izbesc cu capul de perete.
Oala se face \[nd[ri, fruntea lui George s`ngereaz[, dar el
r`de =i nu-mi d[ voie s[ sf[r`m =i buza oalei, care i-a r[mas
zgard[ pe g`t. Cedez, cu g`ndul c[, cine =tie, poate mai
]ncolo-l duc ]n les[. M[ ]ntorc la c[r\i =i trag din pachet un
pop[; tot de trefl[. }l a=ez, la distan\[ de-o palm[, ]n dreapta
valetului (locul dintre ei ]i este destinat damei, nu?) =i ]ncep
s[ r`d: George, la spatele dadei M[crina, ]nchipuie, c[lc`nd
pe loc, mersul ei de femeie =chioap[.
Ce-i cu tine? se r[ste=te bunica. Te bucuri ca =i cum ai
fi spart un r`nd de geamuri din trupul =colii.
Am v[zut o vrabie-fluture.
165
 De-at`ta c[ldur[, zice dada M[crina, omul c[piaz[ ca
oaia =i scoate din buzunarul f[r[ fund al =or\ului negru o
sticl[ de lichior de coac[ze.
Bogdaproste, zice mamaia, iar dada M[crina, care nu
m[ are la linguric[, pentru c[ i-am a=ezat dou[ lum`n[ri
aprinse la cap, c`nd am g[sit-o dormind ]n cimitir, nu scap[
prilejul s[ m[ be=teleasc[.
B[iatul [sta, zice, e soi r[u. Alalt[ieri, oamenii care treie-
r[ gr`u la batoza din spatele viei lui Lascu-sanitaru l-au trimis
cu c[ru\a la Dun[rea mic[ s[ le-aduc[ un butoi cu ap[ de b[ut.
S-a ]ntors v`r`t p`n[ la g`t ]n butoi. Dac[ puneau m`na pe el...
T[r[boiul, mamaie, ]ncerc eu s[ schimb c`rma, s-a iscat
c`nd au dat de George st`nd ghemuit pe fundul butoiului =i
juc`ndu-se c-o =tiuc[.
George! strig[ mamaia, cu m`nie pref[cut[, c[ci Geor-
ge-i e mai drag dec`t mine.
Nu m-au prins ]n butoi, mamaie, nu te speria =i-
ncepe s[ se-mbrobodeasc[ ]n vorbe nepereche, pe care eu le
ascult, plin de ]nc`ntare, ca pe ni=te unde de sunet fermecat.
(+i nici o adiere nu ]nsufle\e=te c[ldura!)
+i George:
Tocmai c`nd se preg[tea s[ m[ ]n=face de ceaf[ =i s[
m[ trag[ afar[ de urechi fata lui Neculai Branga, sluta drac-
ului!, soarele a schimbat ]n aburi alea vreo trei c[ld[ri de ap[
r[mase pe fundul butoiului =i aburul m-a ridicat ]ntr-un nor.
}ntre timp, eu a=ez dama de trefl[ ]ntre valet =i pop[. Dama
asta e fata care-a curs ]ntr-o luntre, pe Dun[rea mic[, m`n`nd
spre Tulcea, la v`nzare, cincizeci de butoaie pe care oamenii
din satul ei le ]necaser[ ]n marginea fluviului, pentru ca apele
s[ le cure\e de mirosul de varz[ acr[. Bunicul, care pe atunci
era t`n[r, a azv`rlit cangea, a tras luntrea la mal, a suit-o pe
fat[ pe un snop de gr`u =i-a dus snopul ]n cas[.
Tot urc`ndu-m[ eu la cer, se laud[ George, mi-am julit
166
genunchii pe treptele norului.
N[uceal[. Ame\eli. Peste lume, stigmatul pelinului. Bat cu
de=tul cartonul cu chipul popii =i zic:
Seam[n[ nemaipomenit cu bunicul. A fost ho\ ]n
tinere\ele lui bunicul?
Cel mai mare. Ho\ul ho\ilor.
+i de ce nu-l arestau?
Nu-i l[sam eu s[-l bage la temni\[. Cu toate c[ =i pe
mine m[ furase.
Nu-i l[sai, se amestec[ George, fiindc[ te ducea la
baluri. Cum era la un bal, pe vremuri, mamaie?
La bal, oricare b[iat care venea s[ te invite la dans se
]nclina ]n fa\a ta =i zicea: poftim o floare, domni=oar[. +i din
m`n[-i \`=nea o floare pe care n-o avusese acolo.
Unde-o \inea?
Nic[ieri.
+i atunci?
Nu mai pune\i at`tea ]ntreb[ri, sare dada M[crina, c-o s-
ajunge\i spioni, vai de capul vostru! Sau m[car unul din voi o
s-ajung[. E-he, ce-o s[ v[ mai \iuie gloan\ele pe la urechi!
George, care n-o sufer[ pe dada M[crina din ziua c`nd l-a
p`r`t pe Aliu\[ Panait-\iganul pescarilor c[ le dijmuie=te,
noaptea, v`r=ele ]necate ]n balt[, iar [=tia, f[c`nd p`nd[, l-au
prins =i l-au ]ndopat cu pe=te crud, de-a z[cut \iganul trei zile
pe moarte, nechez[ tremurat =i ]ncepu s[ c`nte, fudul, c`ntecul
cu care se ame\eau Fusulache, +terpelache =i Vili G`tilici,
elevi la un liceu din Br[ila =i vecinii no=tri:
...P[i, ]n gur[ c-o \igar[,
S[ tragi chiulul pe la gar[,
P[i, asta-i via\a de elev...
}nceteaz[! se r[ste=te mamaia, =i d[-te mai aproape s[
v[d dac[ nu miro=i a tutun.
Gura unui copil care a m`ncat vreo zece pere din cele vreo
167
c`teva sute str`nse ]n l[zi, pentru v`nzare, e un complot al
miresmelor. Bunica ]l s[rut[, l[s`ndu-i ]n cre=tet o pat[ uleioas[
de lichior de coac[ze.
Mamaie, roste=te George, fericit c-a-n=elat-o, azi dimi-
nea\[ am ]ntrebat o salcie: cum \i-a venit ]n g`nd s[ te faci
salcie, feti\o?
+i ea ce \i-a r[spuns?
N-a g[sit timp s[-mi r[spund[, fiindc[ sunt prea scund.
Cu Petru= le place lor s[ vorbeasc[.
R[bdare, o s[ te lunge=ti =i tu ]n cur`nd. George sur`de
bucuros, ca =i cum s-ar fi suit cu adev[rat la ceruri =i s-ar fi
]ntors de-acolo cu un sac plin cu =tiuci =i cu un bra\ de
cimbru violet, care-i m`ncarea spiridu=ilor.
T[cere alb[. Se aude numai sf`r`itul de=telor mele, c[ut`nd
dup[ asul de trefl[. C[ldura, puls`nd flexibil, a mistuit parc[
toat[ vlaga din noi. Capul meu e al unei vr[bii-fluture ]n care
fierbe o b`lb`ial[ ]nc`lcit[; zilele astea de var[, n[ucitoare, se
duc gr[mad[ ]ntr-o alt[ var[, necunoscut[ nou[; oare ce le-
or fi spun`nd despre noi oamenilor cuprin=i ]n vara aia de
neatins cu via\a?
Pove=ti, roste=te mamaia, care, f[r[ nici o ]ndoial[, e
vr[jitoare.
Deodat[, din linia cu mori a satului, se porni o adiere cu
miros amar de li=i\[ fript[ (se ]mbuibau tic[lo=ii de morari).
P[ducelul din fundul cur\ii, slut, str`mb, \epos, chipul
decep\iei, ]n dou[ vorbe, colc[ia de vr[bii-fluture. Z[pu=eala
ne sorbise toate sim\urile =i intrasem ]ntr-o p[r[sire confuz[.
}n aceast[ zi ca un puf de piersic[, zeii m[run\i ai c`mpiei,
cei cu geniul lacrimei, uneltir[ s[ ne d[ruiasc[ un ceas de
via\[ m[gulitoare.
Azi, oft[ bunica, se ]mplinesc cincizeci =i cinci de ani de
c`nd Petrache a tras cu cangea la mal luntrea ]n care pluteam
spre Tulcea. Pe atunci, u=a casei [steia se ]nchidea cu un pui
168
de iepure de c`mp =i se deschidea cu un miel; hornul se
astupa cu un co= de nuci ]n care se fuduleau dou[ veveri\e =i-
n fiecare geam ]=i desf[=ura aripile un cocor.
Tu=[ Tasic[, strig[ de peste gard b[tr`nul ]nv[\[tor
Chircan.
E coco\at ]n hamacul legat ]ntre dou[ crengi ale nucului
=i-=i face v`nt cu p[l[ria. Scorpia de nevast[-sa se leag[n[
singur[, lungit[ ]ntr-o albie, l[l[ind o melodie n[t`ng[.
Mi-au fost jefui\i cinci butuci de struguri ananas. Dac[
nu pune\i joarda pe cei doi pui de lele, o s[ fac eu s[ fie
amesteca\i =i-n furtul de odoare din biserica satului.
Cu o ]ncetineal[ mistic[, probabil ca s[ ne dea timp de
repliere, bunica trase spre rogojin[ o nuia de alun.
Eu =i George, ]ntre timp, disp[ream ]n podul cu f`n. Printre
=ipcile peretelui larg, ]l vedeam pe arm[sarul Talaz ]nge-
nuncheat la conov[\; o nev[stuic[-i ]mpletea coama bogat[;
iat[, deci, cine-l dichise=te ]n fiecare zi =i noi nu =tiam!
Ia, m[ zg`l\`i George de um[r. Mamaia a dat timpul cu
cincizeci =i cinci de ani ]nd[r[t.
Priveam uimit. Un miel alb, ca un sentiment fugar ]n
urma c[ruia r[m`ne doar abnega\ia speran\ei, deschidea u=a
casei, un iepure cu dou[ capete, cel din dreapta ]nfundat ]ntr-
un c`mp de lucern[, cel din st`nga ]ntr-un pepene galben, ie=i
fuga din cas[ pierz`ndu-se ]n via ]nv[\[torului, ]nconjurat[
cu s`rm[ ghimpat[ ]n r`nduri dese =i ]nalte (chiar =i v[zduhul
de deasupra p[rea plin de ghimpi), iar ]n urma lui s[ltar[
peste prag, ]n curte, dou[zeci de coco=i.
}i cuno=ti? m[ ]ntreab[ George.
Drace! ]mi scap[ o-njur[rur[, au ]nviat coco=ii zugr[vi\i
pe fundul talerelor de lut =i cei cusu\i cu arnici =i m[tase ]n
=tergarele de bumbac.
Sunt m[run\i, v`no=i, usca\i. }n aripile lor, ]nvolburate nu
pentru zbor, ci pentru lupt[, str[lucesc vedenii de curcubeu;
169
]nv[p[ieri albastre, corbii, violete. Ciugulesc din mers boabe
de mei ]mpr[=tiate pe b[t[tur[ =i ]nainteaz[ ]n grup compact,
condu=i de-o durere sever[, de-un av`nt incon=tient spre a se
azv`rli, ]ntr-o n[val[ supl[, asupra coco=ului din curte care,
lovit pe nea=teptate, se rostogole=te la p[m`nt, ca dovedit de
hultan. Coco=ii cei mici ]i smulg cele mai frumoase pene din
coad[ =i se duc de le ]nfig ]ntr-o ram[ de sidef, alc[tuind un
evantai pe care-l pun ]n m`inile obosite ale bunicii.
Lucrul [sta trebuia s[-l facem noi doi, zice George, cu
glasul trecut parc[ prin vijelia de m[tase =i arnici.
}i r[spund altceva.
Un b[iat din Br[ila, ]i zic, care-a venit la bunicii lui, pe
uli\a a doua de la noi, mi-a spus c[ filipinezii care intr[ cu
vapoarele la Br[ila cump[r[ c[\ei pe care-i m[n`nc[.
O, la, la, se plesne=te George peste frunte, p[i domnului
Chircan tocmai i-a f[tat c[\eaua.
Cobor`m pe scara din dos a podului =i pornim spre Dun[rea
mic[, s[ ne sc[ld[m. Peste cre=tetele noastre zboar[, ]n ocoa-
le din ce ]n ce mai mici, dou[ vr[bii-fluture.
Oric`t de neperfectibil[, umbra zilei de iulie s-a ]nscris ]n
noi ca o recucerire a timpului, pe care o dator[m mereu celor
b[tr`ni.
Merg`nd spre Dun[rea mic[, George c`nt[ c`t ]l \ine gura:
Eu \i-am ]nchinat bucuria,
C[ci ]n tine m-am ]ncrezut...

170
 VAR{ BUIMAC{

Ce buim[ceal[, Doamne! spuse baba Anica, dar George,

]mping`nd strachina din care m`ncase tocan[, se ]mpotrivi:
Nu, nu a=a. Altfel m-ai ]nv[\at s[ zic: O, ce var[
buimac[, ]n vara asta mi-a zburat coco=ul ]n lun[!
Atunci z[ceai de g`lci, era altceva. Acum, dac-am zis,
am zis despre furtuna asta cu c[ldur[.
Scund[, scobit[ de v[rsat, baba Anica avea optzeci de ani
=i era slab[ ca h`rtia, c[ra ap[ mor\ilor de slab[ ce era.
Vrei s[ m[ ]n=eli, bab[ Anico, spuse George, =i ]n aceea=i
clip[ c`mpia f[r[ margini disp[ru, drumul cu plopi se topi ]n
ierburi, lini=tea =i lumina albastr[ se stinser[ ]ntre hotare =i
veni o noapte ad`nc[, cu ploaie.
Dar nu ploua ]n c`mpie, ploua pe mun\i, iar vuietul ploii,
str[in =i parc[ de pierzanie a unor lumi ascunse =i nedeslu=ite,
scurgerea aceea ]mperecheat[, de v`nt =i de ape, ap[sa ]n
s`ngele oricui =i sim\eai cum ]n g`nduri ]\i pl`nge cineva =i
se vait[.
Plou[ la munte s[ creasc[ pietrele =i pe noi iar nu ne
atinge, iar ne ocole=te, zise baba Anica. Totdeauna plou[ mai
departe de noi.
Fulgere se izbir[ ]n fereastra c`rpit[ cu ardezie, se zb[tur[
halucinant =i murir[ izbite de-un tunet care se pr[bu=i ]n
groapa nop\ii.
De ce mi-ai pus din nou pelinul sub pern[? se pl`nse
b[iatul. M[ ame\e=te.
171
 Pelinul gone=te puricii, r[spunse baba Anica, =i ]ndrept[
]mpletitura de spice de orz din col\ul icoanelor.
Boneta de noapte, cu ciucure de l`n[, ]i c[zuse pe leg[tura
de c`nep[ de l`ng[ pat, vru s-o ridice, un junghi ]i retez[
r[suflarea ]n co=ul pieptului =i se lungi sau, mai bine zis,
c[zu al[turi de George. P[rul ei alb =i rar atinse um[rul gol
al b[iatului, =i acesta se trase c[tre perete. Ur`t[ e b[tr`ne-
\ea! ]=i zise baba Anica. Am p[r aspru, p[r de iele, numai
moartea ]=i mai trece degetele prin el.
Respir`nd greu, ]i spuse lui George:
E=ti gras, George. Ai din\i s[n[to=i, rupi cu ei lacom
cum rupe c`inele =i te-ai ]ngr[=at ca un cuc dup[ S`n-Petru.
Dup[ Sf`ntul Petru, cucii nu mai c`nt[ =i de-aia se-ngra-
=[. Mama zice...
M[-ta e o putoare.
Bab[ Anic[! r[sun[ din tind[ vocea lui Mihai Droc. De
ce umbli s[ i-l faci du=man Aureliei pe b[iat? E fii-ta =i a=a
ai crescut-o. Nu s-a apropiat niciodat[ de mine fierbinte,
rece ca bruma a intrat sub plapuma mea totdeauna. M-a\i
min\it, neam de cutre ce sunte\i!
Aude copilul, Mihai, zise cu imputare baba Anica.
O lic[rire de lumin[ searb[d[, ]nso\it[ de un sc`r\`it de
fier ruginit care-\i roade nervii. Din prag se rostogoli, g`f`it[,
vocea lui Mihai Droc:
Ce-ai auzit, George? Spune, s[ =tiu =i eu ce-ai auzit!
Baba Anica e bolnav[ =i vorbe=te g`j`it, r[spunse
b[iatul.
Pl[te=te pentru optzeci de ani. Fiecare ne d[m birul
c`nd ne vine r`ndul.
Eu o s[ tr[iesc mai mult dec`t voi to\i, pentru c[ am ]n
palm[ dou[ fulgere. Mi-am plimbat m`inile pe dou[ piersici
desc`ntate de baba Anica =i pot s[ fulger pe cine vreau eu.
Da, alte prostii! zise Mihai Droc =i se a=ez[ pe prag.
172
 Luna, sc[pat[ printre nori, ]=i rupea coarnele ]n fereastr[.
Mihai Droc se adunase l`ng[ tocul u=ii ca o gr[mad[ com-
pact[ de umbre. Deasupra lui, spre tavan, =i dincolo de gea-
muri, spre c`mpie, ]ntunericul se lichefia, transform`ndu-se
]ntr-o coc[ l[ptoas[, cu spum[ verde, c`nd sforile de foc,
juc`nd peste mun\i, r[deau cu v`rfuri de ghear[ =i c`mpia.
T[ceau. George, nesim\it de nimeni, scotea smocul de pe-
lin de sub pern[, ca s[-l arunce pe podele. Mihai Droc, sufl`nd
=uier[tor pe o singur[ nar[ ]n cealalt[ ]ndesase un fir de
sp`nz ]nvelit ]n dou[ foi de leu=tean, ca s[-i r[coreasc[ creierul
]nfierb`ntat r[sucea cap[tul curelei ]ntre buricele de=telor
]n spinare sim\ea r[coarea a opt capace de la sticlele de
bere, pe care George le b[tuse ]n cuie pe sc`ndur[ iar baba
Anica ]mpietrise cu genunchii pu\in ]ndoi\i, pozi\ie ce-i u=ura
c`t de c`t usturimea pornind de la linguric[ =i p[trunz`nd,
rea, ]ntre coaste.
}n odaie mirosea a tinctur[ de iod, a coaj[ de m[m[lig[
ars[ =i a miri=te. Orzul de la icoan[ fusese secerat laolalt[ cu
multe fire de mohor. Cerul se ]nseninase, pentru c[ ]n curbura
de sus a ferestrei, pe dinafar[, se vedea at`rn`nd, rotund, un
cuib de r`ndunic[. La dou[ =chioape de el, sp`nzura un
fer[str[u de m`n[.
Baba Anica vorbi cea dint`i.
Totdeauna, zice ea, m-am g`ndit c[ o s[ mor de dropie.
Dar nu e niciodat[ cum te a=tep\i.
De dropie mor numai [ia care au b[ut mult ]n via\a lor.
Li se umfl[ ficatul =i le cre=te ap[ ]n burt[. Tu n-ai b[ut.
N-am b[ut, dar am m`ncat de frupt. +i la noi plou[
rar. Trebuia s[ \in toate posturile. C`nd mori de dropie, lumea
nu te uit[ repede, te c[ineaz[.
Pe masa din col\, sun[ ceasul de=tept[tor. Era ascuns sub
un =tergar de tort =i suna ]n[bu=it. Parc[ se b[teau ni=te
l[custe pe o lam[ de sticl[.
173
 E ora zece, bab[ Anico, =i tot n-a venit. A=tept de c`nd
a asfin\it soarele =i pun ceasul s[ sune din or[ ]n or[. Tu ai
=tiut ce face.
+i tu ai =tiut, Mihai Droc, r[spunse b[tr`na. Nu se
poate s[ nu fi ]n\eles nimica. Ar trebui s[ fii prost, =i tu nu
e=ti deloc prost. Ai v[zut-o c`nd a luat cofele =i c`nd =i-a
]nnodat basmaua sub coc, spoitore=te. De altfel, te-ai dus
prin gr[din[ tiptil, s[ ascul\i, st`nd ascuns ]n r`p[, ce-=i
spun ei doi. Dar n-ai avut putere s[ r[m`i, \i-a fost fric[ sau
\i-a fost ru=ine.
Trebuia s[ cr[pi ]nainte de a veni aia. Era altfel acum.
Aurelia seam[n[ cu mine, tot s-ar fi dus.
Dup[ ce-am tr[it cu ea =ase ani?!
+ase ani a stat =i Danacu la pu=c[rie.
Nu l-am b[gat eu. Era el f[cut s[ se cufure zece ani la
h`rd[u. +i Aurelia m-a luat, s[ nu r[m`ie fat[ b[tr`n[. Nea-
mul vostru, bab[ Anico, a nenorocit mul\i oameni. A\i venit
din mun\i cu t`rla, lua-v-ar dracu, =i pute a b[legar de oaie ]n
tot satul de c`nd v-a\i a=ezat aici. Numai mie nu mi s-a f[cut
grea\[ de voi c`nd trebuia. M-a chior`t dragostea. Oh, =i cum
m-a\i v`ndut! M-a\i scuipat ]n suflet. Nu trebuia s[ m[ bag
]ntre voi. +tiam doar c[ socru-meu a v`ndut =ase in=i.
{ia nu erau ca Danacu, [ia f[cuser[ moarte de om.
Da? +i de ce s[-i vinde\i voi? Pe deasupra, doi din ei v[
erau veri. Au venit la st`n[, h[itui\i, =i le-a\i dat s[ m[n`nce
lapte ]n care a\i amestecat p[r de capr[ t[iat m[runt cu cu\itul,
iar c`nd au vrut s[ fug[ n-au mai putut, c[ i-a s[getat la burt[
=i i-au prins [ia sub salc`m, cu pantalonii ]n vine.
Vorbe=ti degeaba, atunci a fost ]ntr-un fel, acum ]n alt
fel. Danacu s-a ]ntors de dou[zeci de zile. L-au liberat ]nainte
de termen, =i de c`nd a venit, ]n fiecare sear[ se duce la vad
la g`rl[ =i a=teapt[. Acolo s-a iubit el cu Aurelia =i ]i caut[
urmele pa=ilor prin r`pele alea roase de lepr[. I-au spus m[-sa
174
=i ta-su: M[i Ioane, n-avea cum s[-\i duc[ doru at`ta amar
de vreme, c[ tu erai plecat ca =i pe via\[. Dar el n-are cum s[
]n\eleag[, =i-=i face de treab[ prin vad. Tu l-ai b[tut ]ntr-o
sear[ cu bolovani, eram dup[ porumbar =i te-am v[zut. Nu
\i-am spus atunci, ]\i spun acum. El nu s-a ferit. Fluiera =i se
sp[la pe picioare. A=tepta.
+i acum ai trimis-o la el pe Aurelia, gloab[ b[tr`n[!
N-am f[cut-o atent[ nici c-un pai, dar =tiam c[ are s[
se duc[. Ardea p[m`ntul sub ea p`n[ la trei st`njeni. }n locul
ei, =i tu te-ai fi dus, Mihai Droc, c[ poate s[-\i ]ndruge ori-
cine, orice vrei, dar numai femeia la care te-ai g`ndit mereu
]n =ase ani =tie s[-\i desferece obida.
E o t`rf[, n-are s[ se mai ]ntoarc[.
Caut-o! se r[sti b[tr`na.
Dac[ n-am g[sit-o ]n =ase ani...
Hei, Mihai Droc, chiar dac[ se ]ntoarce, \ie de seara
asta o s[-\i fie fric[ toat[ via\a. Eu o s[ m[ a=ez ]n cimitir...
Du-te, e loc destul =i e c[rarea b[tut[ =i r[zb[tut[! zise
Mihai Droc, =i se ridic[.
Dezveli ceasul din =tergar, clipi privindu-i cadranul fos-
forescent =i, ]ncet, chinuitor de ]ncet, r[suci cheia lat[ c`t
un fluture, fix`ndu-l s[ sune pentru ora unsprezece. Apoi,
]nalt, cu c[ma=a ie=it[ din pantaloni, lunec[ masiv =i cenu=iu,
ca un oblon de la vagoanele de cale ferat[, prin dreptul gea-
mului c`rpit cu ardezie, astup`ndu-l un moment ]n ]ntre-
gime, =i pieri ]n tind[. B[tr`na ]l urm[rise tremur`nd.
|i-e frig, bab[ Anico? ]ntreb[ George.
Baba Anica uitase de b[iat. }ntinse m`na uscat[, grea de
neputin\[, =i-i potrivi, cu degete trosninde, marginea pl[pumii
sub =ale. Afar[ sc`r\`ia, ca =i cum ar fi mestecat praf ]n
m[sele, v`ntul de ]nceput de iunie, secetos. Agudul din curte
]=i ]nv[lm[=ea frunzele, ating`nd cu ele \iglele acoperi=ului.
Umflat de ar=i\a de peste zi =i str`ns acum de r[coare, un
175
nod din grind[ plesni, ]mpr[=tiind o d`r[ de r[=in[ r`nced[.
B[tr`na avu impresia c[ cineva a lovit ]n cercevele, se ridic[
anevoie, \in`ndu-se cu m`inile de pervaz, =i ascult[. Dar nu
era nimeni. V[zu, departe, numai luna, care at`rna coapt[
peste c`mpie.
Nu plou[, ]i zise lui George, au fugit to\i norii. Dar
c`mpia tot o s[ rodeasc[. Orz, gr`u, porumb.
N-a c[zut pic[tur[ de ap[, de unde s[ se fac[ bucatele?
Or s[ se fac[, zise b[tr`na. }nainte de-a se cr[pa de
ziu[, eu plec s-aduc caii gr`ului. Pe sub pogoanele unde trec
caii gr`ului, spicul se umfl[ c`t coada vulpii. Plec =i vin cu ei
pe sub p[m`nt, =i ei or s[ necheze s[lbatic. Caii gr`ului,
George, au trup de gr`u, picioare de gr`u, cap de gr`u. Tu
singur o s[-i auzi. Di, caii gr`ului! o s[ strig eu, =i o s[ fiu
]ntr-o c[ru\[ cu ro\i de floarea-soarelui, spi\e din cotolani de
porumb, co=ul din vi\[-de-vie ]mpletit[, =i faraoancele
patru creste de pepene. S[ m[ a=tep\i =i o s[ viu. Tat-tu =i
m[-ta or s[ spun[ c[ am murit, dar numai tu o s[ =tii unde
m-am dus.
}nchide ochii, zise George, vreau s[ m[ joc ni\el cu
fulgerele pe care le am ]n palm[ =i o s[ te frig.
Baba Anica se lungi ]n pat, dar r[mase cu ochii larg
deschi=i.
Ce buim[ceal[! zise George, sup[rat c[ baba Anica nu-l
ascult[.
Apoi tres[ri speriat: ]n tind[, ceasul suna de ora unsprezece.
Cheltuial[ de sunete pe care o ]neca fo=netul agudului.
Mihai Droc ]ncerca o ]mp[r\ire a timpului pentru a-=i os-
teni durerea. Dar, ciop`r\it astfel, timpul dezvolta ]ng[duin\[.

176
 ZGOMOTUL

C`nd afl[ cine =i de ce f[cea zgomotul acela cumplit, din-

colo de perete, Tudor se retrase de-a-nd[r[telea pe scara
]ngust[, umed[ =i cleioas[, luminat[ de-un bec stropit cu
var, ]n=urubat sub un capac ca de scuip[toare, str[b[tu curtea
]ntunecat[, c[lc`nd peste o lad[ de gunoi desf[cut[ duhoare
grea de resturi de m`ncare muceg[it[, smocuri de p[r de
c`ine, mu=te grase , ie=i ]n strada pustie, unde mirosea a
mal\ de la fabrica de bere =i, str`ng`nd sub bra\ servieta
galben[, ]ncepu s[ fug[, cu coatele str`ns lipite de corp. Vor-
bele copilului scund, gras, cu c[ma=[ ]n carouri, bretele
]ncheiate r[sucit =i fulgi de g[in[ ]n p[r, aerul de agresivi-
tate din ochii lui rotunzi b[iatul vrusese s[-i arunce ]n cap
o pedal[ veche de biciclet[ d`ra de saliv[ din col\ul gurii
mici, cu buze sub\iri, se zv`rcoleau, se precipitau, goneau ]n
fuga lui Tudor. }l ascultase cu ]ncordare iritat[ nu
explica\ia, ci faptele ]l uimiser[, explica\ie poate nici nu exista
=i deodat[, tremur`nd, se g[sise f[c`nd observa\ia t`mpit[
c[ ]n c`mpul electric un metru pe un metru din mijlo-
cul od[ii prin care gonea, \[c[nind =i =uier`nd la barierele
v[rgate, o locomotiv[ de m[rimea unei pisici, nu trebuie l[sat[
s[ intre maimu\a aia gola=[ care se scarpin[ pe bot cu laba =i
cu v`rful cozii.
E de gum[, i se r[spunsese, nu stric[ nimic, ]ntr-o zi
am pus-o ]ntr-un co= de iepuri =i l-am p[c[lit pe mo= Anghel
din pia\[, credea c[ e vie.
177
 Am v[zut eu =i milogi cu picioare de gum[ care stri-
cau, retezase Tudor, =i lunecase ]nd[r[t, ating`nd cu =oldul
clan\a turnat[ grosolan ]n bronz.
Dup[ dou[ sute de metri, se opri. O sear[ pl[cut[ la
Frumoasa de l`ng[ fluviu. La intrarea ]n restaurant, de o
parte =i de alta a u=ii, dou[ felinare ]n form[ de butoia=.
}n[untrul lor, doi pitici, cu scufii ro=ii, lungi p`n[-n c[lc`ie,
f[ceau temenele.
Intr[, f[r[ s[ dea aten\ie portarului de noapte, ceru o sticl[
de vin =i b[u un pahar ]ndoit cu sifon \inut la ghea\[. Lume
pu\in[, multe mese goale, chelneri mi=c`ndu-se discret pe co-
voarele plu=ate. Un cunoscut, Ciclistul, retras ]ntr-o ni=[ cu un
individ c[ruia Tudor nu-i vedea dec`t spatele gras, ]l salut[.
Toate contabilele din ora= au ]mbr[cat pulovere de re-
lon =i-au plecat s[ fac[ inventar la magazinele s[te=ti.
Da, =tiu, murmur[ Tudor, sc`rbit de gluma asta r[suflat[,
=i ]nghi\i, cu s`mburi cu tot, c`teva m[sline murate.
Avea gura amar[, sta prost cu fierea. Se ]ntoarse ]n scaun,
enervat de r`sul strident al unei femei de la o mas[ cu trei
ofi\eri, =i-=i opri privirea asupra celor cinci muzican\i care
mimau disperare. Se porni s[-i ]njure ]n g`nd, f[r[ ]ntreru-
pere. +tia c[ dac[ va l[sa o singur[ clip[ alb[ va ]ncepe s[
pl`ng[. Dobitocilor, v-a\i sugrumat bur\ile cu centuri cu
catarame =i... Nu m[-ntreba unde mi-e g`ndul... Poate c[
Ciclistul are dreptate: contabilele au plecat. Tutungiul din
col\ul str[zii a lipsit =i el toat[ ziua: Nu sunt aici. Fruc-
tarul a scris cu cret[ pe oblon: Plecat dup[ marf[. Eu sunt
singurul care stau mereu. Ciclistului nu-i place odaia mea.
+i ce dac[ are geaml`c =i vezi Dun[rea =i balta? E putred[.
Ciclistul era b[iat frumos, alurat, ars de v`nt f[cea
ciclism de =osea, c`=tigase curse grele, =i c`nd venea la Tu-
dor se a=eza pe un scaun cu speteaz[ de fier =i privea minute
]n =ir trapa murdar[ din dreptul u=ii cu clopo\el.
178
 De-a= avea eu at`\ia bani c`\i s-au fabricat ]n g[oacea aia!
Dar s[ fie buni, nu fal=i. B[canul care-a tr[it aici, pe c`t era de
=mecher, pe at`t era de lene=, pu\ea carnea pe el, b[gase ma=ina
sub u=[, clientul deschidea, dedesubt manetele cl[n\[neau =i
scoteau o bancnot[. La plecare alta. To\i erau ho\i, vas[zic[,
dar numai el c`=tiga. Vrafuri. Au p[\it-o =i nem\ii cu el, nem\ii
]ns[ pl[teau pentru ou[. Pe strada asta erau o groaz[ de bu-
toaie. Nem\ii aduceau ou[ cu camionul din sate, le sp[rgeau,
puneau g[lbenu=ul ]n butoaie =i aruncau cojile. Seara, ]nfundau
butoaiele, le rostogoleau pe vapor =i le trimiteau ]n Germania.
Eu am fost la Mnchen, am b[tut dou[ etape, puteam s[ ies
primul, dar am ie=it al patrulea, mi-au furat cinci minute la o
barier[. Drag[, dr[gu\[, mi-a spus doctorul Arghiropol, la bi-
liard, s[ fii atent, te rog, o s[ v[ dea omlet[, diminea\a, caut[
s[ intri pe la buc[t[rie =i s[ vezi: au sau n-au ou[ ]ntregi? Cu
Arghiropol nu te salu\i, a m`ncat averi la c[r\i, vrei s[-\i spun
chestia aia cu bunicu-su? B[tr`nul avea un ceas cu lan\ de aur,
lung de vreo trei metri; ]l ]nf[=ura de c`teva ori ]n jurul g`tului,
=i pe urm[ ]l b[ga ]n buzunarul de la vest[. Zg`rcit, nu-i d[dea
o para lui Arghiropol, dar Arghiropol ]i desf[cea ]n fiecare
noapte c`te-o verig[ de lan\. }n ziua c`nd a murit a murit
m`nc`nd dulcea\[ de smochine a ]ntrebat a=a: Dou[ lucruri
nu =tiu eu =i-o s[ mor: de ce nu-mi mai intr[ capul prin lan\ul
de la ceas, la b[tr`ne\e capul omului se-ngroa=[? Al doilea
lucru nu l-a mai spus, n-a mai apucat. Arghiropol crede c[ nici
nu mai avea nimic de spus, pentru c[ nu mai era ]n toate min\ile,
cu dou[ zile ]nainte de a-i spune asta =i de-a muri fuseser[
am`ndoi la statuia fiilor ora=ului c[zu\i ]n primul r[zboi mon-
dial =i-i spusese: Totul st[ scris ]n aerul care curge printre
picioarele soldatului de bronz. O aiureal[.
O fat[ cu p[rul ro=cat, t[iat scurt la ceaf[, briciul, m`nuit
prost, ]i f[cuse dou[ r[ni s`nger`nde se apropie de el, mo-
latic, =i-i oferi, ]n =oapt[, \ig[ri americane de contraband[, la
179
un pre\ nimicitor pentru v`nzarea liber[. Z`mbea tem[toare,
ar[t`nd ni=te din\i umezi.
El o m`ng`ie pe bra\ =i o s[rut[ la ]ncheietura m`inii.
Stai jos. +i s[-\i pui o br[\ar[ unde te-am s[rutat. Acolo
se zb`rce=te pielea ]nt`i, c`nd o fi s[ ai patruzeci de ani.
Cumperi?
Oh, oh! =i se crisp[.
Ciclistul, pref[c`ndu-se uimit, ]=i tr[sese bereta pe ochi =i
se ciupea de urechea dreapt[. +i Tudor continu[:
E=ti fat[ de marinar =tia c[ vorbe=te la ]nt`mplare,
dar trebuia s[ vorbeasc[, pentru c[ pe undeva pulsa clipa de
care-i era fric[, o auzea zb[t`ndu-se, o auzea ca pe un bulb
viu, translucid locuie=ti pe un =lep, ieri frecai ni=te tingiri
pe punte, erai ]n pantaloni alba=tri =i am aruncat ]n tine, de
pe mal, cu pietre lucioase. Ai =i un frate, care e barcagiu,
[=tia =tiu s[ petreac[, ieri se juca ]ndr[cit cu o vulpe, o
punea s[ sar[ peste o nuia.
Fata r`se, ochii i se alungir[ spre t`mplele pline ochi
]ntuneco=i, sub pleoape grele, placizi, f[r[ expresie
tobo=arul din orchestr[, prins ]ntr-o d`r[ de lumin[ verde,
roti o fa\[ neomeneasc[: din\i verzi, buze groase, verzi, orbite
ad`nci, de strigoi ]mbr[cat de ape, =i deodat[ ]ncepu s[ miroase
gre\os a vin. Se sp[rsese un butoi ]n pivni\[, fapt care explica
=i strig[tele nervoase ce r[zb[teau din subsolul unde se afla
=i buc[t[ria. Mirosea a vin, dar =i a coam[ de leu ]mpu=cat.
Tudor nu v[zuse niciodat[ un leu ]mpu=cat, dar putea s[ jure
c[ [sta e mirosul de leu ]mpu=cat.
Se aplec[ spre fat[ =i-i spuse c[ vrea s[-=i cheltuiasc[ to\i
banii cu ea.
Am m`ncat, zise ea. +i de b[ut, nu beau. Nici tu nu =tii
s[ bei.
Nu =tiu, adev[rat, dar am bani destui. C`=tig bine une-
ori =i-mi place s[ fiu m`n[ spart[, pentru c[ p`n[ la dou[zeci
de ani n-am avut dec`t o singur[ pereche de pantofi. }i
180
]nc[l\am numai duminica, pe sear[, =i trei zile din s[pt[m`n[
stam ]n curte, sub un tei, cu picioarele b[gate ]n ni=te botni\e
de lemn, bine b[tute ]n cuie, ca s[ ]mpiedic ]ngro=area labe-
lor. }n\elegi, nu puteam s[ risc, frate-miu mai mic a=tepta.
Pot s[ iau o \igar[? ]ntreb[ fata.
Povestea lui n-o interesa, cu c`tva timp ]n urm[ se culcase
cu tobo=arul din orchestr[, =i asear[ ]l v[zuse pe dig cu ne-
vast[-sa, care avea ni=te picioare nenorocite, c[ te-apuca grea\a.
Sunt ale tale, mi le-ai pl[tit, se scuz[ ea.
Tudor nu fuma. Rupse pachetul =i-l r[sturn[ pe mas[.
Fata purta o bluz[ alb[, cu dantele late. Ochii mari i se
]ntristar[. Trase fumul ad`nc ]n piept, parc[ \inea s[-l dis-
tileze ]n pl[m`ni, apoi ]l azv`rli u=or printre buzele ]ntre-
deschise, =i fumul urc[ spre tavan, ]ntr-o =uvi\[ str[vezie.
Cu bluza asta pare o rusoaic[ de la sf`r=itul secolului
trecut, ]=i spuse Tudor. Dintr-o gubernie din step[. St[ ]nchis[
]ntr-un conac unde miroase a varz[ acr[ =i a p`slari, ]mplete=te
la gura sobei p`n[ dup[ miezul nop\ii un =al? amintiri?
=i-l a=teapt[ pe Vronski sau pe mai =tiu eu cine, bate
v`ntul, ]nv[lm[=ind mesteceni, paiele izbelor =i lupii ie=i\i
dup[ m`ncare, undeva se zbat zurg[l[ii, =i Vronski, sau cine-o
fi [la, vine beat, cu musta\a ]nc`lcit[ de viscol, miroase a
votc[, a ger =i a castrave\i =i vrea s[ v`neze, a venit cu pu=ti
=i cu ogari, unge pu=tile =i love=te ogarii cu cizmele de pe
care se scurg d`re de noroi, =i vorbe=te despre Sankt-Peters-
burg , dar ea a=tepta un alt Vronski, =i dup[ ce Vronski
[sta va pleca, fericit, vesel, cu picioarele ]nfundate ]ntr-un
mald[r de piei crude, va continua s[-l a=tepte, nu pe Vronski
care exist[, ci pe acela care tr[ie=te ]n mintea ei =i care,
poate, nici nu exist[, nu, ]n mod sigur nu exist[, pentru c[
ea singur[ i-a n[scocit chipul, vorbele =i iubirea, =i-l va a=tepta
]n toate iernile =i se va stinge ]nainte ca el s[ apar[ cu adev[rat,
fericit[ totu=i c[ l-a a=teptat =i iert`ndu-l. Doamne-Dumnezeule,
va murmura, ocrote=te-l! =i, brusc, prinz`nd-o de m`n[:
181
 Cum te cheam[?
Lucia.
Ai avut vreodat[ halucina\ii?
Nu, dorm bine.
Halucina\iile n-au leg[tur[ cu somnul. Vin din cauza
oboselii... sau fiindc[ le dore=ti. Mai ]nainte, timp de c`teva
minute, m-am uitat fix la b`rnele alea false =i-am a=teptat ca ]n
fiecare s[ ]nfloreasc[ un cap de ]nger. M-am concentrat, am
]ngustat ochii, m-am desp[r\it de toate amintirile =i-am a=teptat.
}ngeri?! ]ntreb[ ea curioas[, pun`nd cotul pe mas[ =i
b[rbia ]n podul palmei.
Fumul de la \igar[ ]i atingea t`mpla =i i se ]ncurca ]n p[r
ca o p`cl[.
Capul unei ]mpu=cate, g`ndi el, de care fumul pulberii
uciga=e ]nt`rzie s[ se despart[.
}n locul capetelor de ]ngeri mi-au ap[rut numai capete
de administratori de bloc. }n fiecare b`rn[, un cap de admi-
nistrator de bloc.
Aiurezi, spuse ea ]ncet.
Nu, nu cred. E altceva. Cum s[-\i spun? Uite, odat[
am visat \`n\ari, =i dup[ aia, dou[ zile mi-a mirosit a mu=i\[.
Trecea un chelner, purt`nd o tav[ cu pahare. Tudor ]l opri.
Spune-i trompetistului s[ c`nte Din fier vechi, unelte noi. E
mar=ul care le place cel mai mult administratorilor de bloc.
Au program fix.
Pl[tesc, dac[ e nevoie.
Las[, interveni Lucia, glume=te.
Chelnerul se dep[rt[.
Iei totul ]n b[taie de joc, zise fata. Ce lucrezi tu acolo?
Unde... acolo?
La Bucure=ti. Oricine poate s[-=i dea seama c[ e=ti din
Bucure=ti. Voi, [=tia din Bucure=ti, spune\i tot ce v[ trece prin
cap =i-ave\i aerul c[ nu v[ pas[ de nimic. Chiar nu v[ pas[?
182
 La Bucure=ti nu lucrez. Acolo ]ncerc s[ v`nd. +i nu
prea v`nd. C`nd vreau s[ lucrez, plec. Sunt pictor.
A, de-aia a=teptai ]ngeri, fiindc[ voi zugr[vi\i biserici!
N-ar fi r[u s[ fie a=a. Dar e pe dos. Eu am vrut s[
zugr[vesc un perete de la M[n[stirea dintr-un lemn, e ]n
Oltenia o m[n[stire f[cut[ dintr-un lemn =i chiar a=a-i zice,
dar mi-au retras comanda. Am un frate profesor, acum cinci-
sprezece ani s-a ]mb[tat =i-a c`ntat Imnul regal.
+i-a f[cut ]nchisoare?
Nu. L-au reclamat directorului. Iar [sta l-a lungit pe
podele ]n cancelarie =i l-a c[lcat ]n picioare. O jum[tate de
or[ l-a pisat, mai erau de fa\[ trei profesori, =i el n-a scos o
vorb[, a r[bdat. De c`nd am aflat asta, nu pot s[-l mai v[d.
Mai bine f[cea ]nchisoare. I-am spus toat[ treaba unui coleg,
[la a spus mai departe =i...
+i eu am un frate. E ]n armat[, caporal. Vai, ce ur`t l-au
tuns! A venit ]n concediu =i era chel ]n cap. Mama a pl`ns, eu
am vrut s[-i cump[r o peruc[, dar el mi-a luat banii =i i-a
b[ut. }n fiecare zi se ]mb[ta =i m`nca numai pe la prieteni. La
plecare i-am dat patru crapi afuma\i, un cunoscut ne-a spus c[
a v`ndut doi ]n tren. Ce s[-i faci, a luat obiceiuri proaste. Eu
\in mult la el, ]n copil[rie, toamna, ne era mil[ de frunzele de
plop c[ se ]ng[lbenesc =i cad, =i le c[ram ]n odaie =i le b[gam
sub pat, s[ nu degere. E t`mplar de mobil[ lustruie=te
scaune, mese =i face =i cercevele. De la el =tiu c[ chitul se pune
la geamuri numai pe din[untru, ca s[ opreasc[ ploaia. }nt`i
voia s[ se fac[ potcovar, dar asta nu mai e ast[zi o meserie,
nu-i a=a?... Uite, zise ca speriat[, vine Ciclistul.
Bun[ seara, spuse Ciclistul, tr[g`ndu-=i un scaun. M[
uitam, Lucia, c[ \i-ai scurtat p[rul. Se ]ntoarse c[tre Tudor.
C`nd stai de vorb[ cu Lucia, trebuie s[ ai b[\ul pentru =erpi
la tine.
+i taci odat[! spuse fata. Taci =i las[-m[-n pace!
183
 Fraza aceasta, cl[dit[ biblic, o repet[ cu voce joas[, dur[,
cu violen\[ nest[p`nit[.
Tudor ]=i fr[m`nta buzele vinete, sub\iri, nasul ascu\it ]i
tremura. Ciclistul z`mbea satisf[cut, cl[tin`ndu-=i u=or
omopla\ii viguro=i. Z`mbetul ]i ur`\ea fa\a lung[, cioplit[ ]n
linii ferme.
E=ti un idiot vesel, vru s[-i spun[ Tudor, dar se des-
chiser[ u=ile spre verand[, =i renun\[.
Dincolo de verand[, aerul era curajos, captivant, din ni=te
nori mici, ]nfunda\i ]n bezna nop\ii, mici =i aranja\i cu
cochet[rie, ca ni=te coafuri de femei tinere, sc[p[rau fulgere
mov-alburii, ca ni=te s[rut[ri de foc ]n gura unei flinte. Se
contracta ]n convulsii aiurite, seme\, trufa=, necunoscutul, =i,
desprins[ parc[ din zv`rcolirile lui, de pe verand[ ap[ru o
femeie ]n rochie lung[ de tafta =i trecu pe l`ng[ masa lui
Tudor, purt`nd ]n m`n[ o vaz[ ]nflorit[ cu migal[ =i care
sem[na, din pricina luminii molatice pe care o r[sp`ndeau
bra\ele =i ochii femeii, cu o creang[ pe care s-a oprit un soare
albastru, lipsit de putere =i de c[ldur[, dar sc`nteietor de albas-
tru, ca o pulbere de cer ]nchegat[ ]ntr-un vis.
Face jonglerii =i vinde pocnitori, zise Ciclistul.
Ce? ]ntreb[ Tudor, f[r[ vlag[, privind la tipul ]n haine
negre care ie=ise pe ring =i b[tea step.
Vreau s[ m-ascul\i, ceru Ciclistul. M[ aflu ]ntr-un
moment hot[r`tor pentru via\a mea. Vreau s[ m[ ]nsor.
Cu cine? ]ntreb[ Lucia.
Cu casieri\a din schimbul doi de la aeroport.
A, nemernica aia cu pulpele scobite! f[cu ea cu dispre\.
Pentru Lucia, toate femeile erau nemernica cu pulpe sco-
bite.
Te-ntinzi prea mult, f[cu Ciclistul, ]nt[r`tat. Nu-i cine
=tie ce, Tudore, dar vorbe=te frumos, eu cred c[-=i alege cu-
vintele din c[r\i. Azi mi-a spus c[ m-a v[zut rul`nd =i c[-i
184
tremura inima ca un joc de maci. Trebuia, dac[ eram de=tept,
s[ m[ fi ]nsurat cu Iulia, care-a fost alerg[toare pe suta de
metri =i-acuma zboar[ pe Bucure=tiParis, am pierdut oca-
zia, azi eram ]mbr[cat din cutie =i-aveam ma=in[. Dar o s[ am.
Nemernica cu pulpe scobite, cum ]i zici tu, Lucio, s[pt[m`na
asta intr[ la zbor. Stewardes[. (Pronun\a: stevardes[.) A c[zut
avionul de Frankfurt =i s-au f[cut dou[ locuri libere. E cea
mai bun[ partid[, Arghiropol zice s[ bag actele chiar m`ine.
Haine, bani, =i c`nd pleac[, pleac[. Chiar dac[ are ceva b[nuieli,
nu poate s[ se ]ntoarc[ din drum. Astea de pe p[m`nt sunt
totdeauna cu cu\itul at`rnat de cing[toare. O stevardes[ e cu
totul altceva. Zboar[ un an, aduce, =i pe urm[ mai zboar[ ce
mai zboar[, =i ]ntr-o zi cade. Patruzeci =i opt de mii nou[ sute
de lei, at`t se d[ desp[gubire. Ce zici?
N-are importan\[ ce zic eu. Tu ai socotit totul.
Adev[rat, aprob[ Ciclistul. Dar am vrut s[-\i spun, =i
tu nu e=ti ]n apele tale. Eu sunt cu un tapi\er, are la el arcuri
=i sfoar[ =i mi-a dat un furtun pentru benzin[... E nenorocit
c[ nu poate s[ picteze ce vrea, ]i spuse Luciei, are ni=te idei
anapoda, nu =tiu dac[ nu \i le-a spus, mie mi le-a spus, dar n-am
]n\eles mare lucru. De ce stai cu ea, dac[ nu-i spui nimic?
Seam[n[ cu o sor[ a mea care s-a sp`nzurat, zise Tu-
dor, =i gura i se l[\i ]ntr-un z`mbet chinuit.
La ce bun toate astea? se g`ndi el =i, brusc, ]=i d[du
seama c[ Lucia avea ]ntr-adev[r ]nf[\i=area Olimpiei, nu a
Olimpiei care se sp`nzurase, ci a Olimpiei care ar fi fost ast[zi.
Era t`n[r[? ]ntreb[ Lucia. Nu trebuia s[ se omoare.
Spui ni=te prostii! zise Ciclistul. Fetele nem[ritate sunt
]ntotdeauna mai aproape de moarte dec`t b[tr`nele de =aptezeci
de ani. V[ las, m[ cheam[ tapi\erul. Po\i s[-i spui despre
tablouri, Tudore, te-ascult[, c[ =i ea are idei anapoda, dar
]ntr-o zi o s[ dea de dracu cu \ig[rile de contraband[. +i-o s[-mi
par[ r[u, odat[ am f[cut am`ndoi una tr[snit[, era iarn[,
185
am petrecut la onomastica fetei =efului de gar[, =i diminea\[
am f[cut baie, sus, ]n castelul de ap[. Cine =i-a pierdut br[\ara
acolo, Lucico?
Nu =tiu, spuse ea, du-te.
Ah, Lucico, c`nd oi avea un butoi de bani, s[ stea
sutele mald[r ca frunzele de vi\[ la saramur[...
Du-te, se rug[ ea chinuit.
Plec, dar e=ti r[mas[ pe loc ]ntr-o perioad[ c`nd toat[
lumea avanseaz[. Broasca aia afurisit[ a pus l[bu\a pe un
cadou, ar[t[ el spre femeia ]n rochie de tafta care se rotea pe
scaunul cu =urub al pianistului, b[t`nd ascu\it din picioare
=i str`ng`nd ]ntre s`ni o sticl[ de =ampanie trimis[ de la o
mas[. Sticla era desfundat[, spuma alb[ se rev[rsa pe pieptul
femeii, fardat =i n[du=it.
Uite, zise Tudor deodat[, ]ntinz`nd m`na spre b`rnele
false.
E=ti bolnav, f[cu Lucia. Nu trebuia s[ bei.
El l[s[ m`na moale pe mas[ =i ]ntreb[:
Tu chiar nu vezi nimic?
Ce s[ v[d? ]ntreb[ fata, =i se g`ndi c[ e nebun.
Capetele administratorilor de bloc. Uit[-te, sunt c`te
dou[ la fiecare b`rn[. Administratori s[n[to=i, f[lco=i.
Eu nu v[d nimic.
Put a rachiu =i le tremur[ n[rile de poft[. Cump[r un co=
de pocnitori =i li-l dau. Or s[ le m[n`nce pe toate, ai s[ vezi.
Spune-mi despre sora-ta care-a murit, se rug[ ea. S-a
omor`t din dragoste?
Cred c[ s-a jucat. Oricine poate s[ se joace =i s[ moar[,
a=a, pe degeaba.
Nu, de ce! Eu vreau s[ tr[iesc, mi-e fric[ de moarte.
Tu nu =tii aia, zise Tudor, Trandafiri cu ochii sco=i,
numai mor\ii sunt frumo=i. +i pe urm[ spuse: Era joi ]n
s[pt[m`na Pa=telui...
186
 +i se f[cu joi, =i un v`nt ]ncepu s[ bat[ dinspre R`mnicu-
S[rat spre Buz[u, trec`nd prin r[s[ritul soarelui =i peste un
grup de patru \[rani, ]n flanele cenu=ii, cu buzunarele ]nfun-
date cu tutun tocat, str`n=i pe maidanul din fa\a prim[riei.
B[rbo=i unul are, ]ntins[ pe toat[ falca, o cicatrice ]n
form[ de copit[ de cal se rotesc ]n jurul salc`mului de care
at`rn[ Olimpia. Sus, Tudor izbe=te cu topora=ul ]n funia de
c`nep[ ]nnodat[ pe crac[. Olimpia are br`ndu=i prinse ]n rochie
=i miroase a fund de r`p[ ]n care s-au t[v[lit lupii. E o
prim[var[ nemernic[, peste noapte s-au furat patru cai, au
]nflorit zarz[rii, pe izlaz plute=te un abur alburiu, ]n zori
Olimpia a ie=it s[ trag[ clopotele pentru denii, pentru cele
dou[sprezece ]ngenuncheri, =i nu s-a mai ]ntors...
C[scam, avea s[ povesteasc[ mai t`rziu primarul, =i-
odat[ ]ncep s[ urlu, intru cu capul prin geam =i m[ tai la obraz
=i la ceaf[. Aia nu cade, nu se d[ hu\a, e moart[. +i-nainte
tocmai m[ g`ndeam: Ce nop\i, m[, acuma clopotele, sub luna
asta galben[ ca lemnul de fag, nu mai sunt de fier, sunt de
iarb[, un culcu= de p[s[ri, vas[zic[. At`t de t`n[r[, =i s[-=i
bage capu-n la\! Avea bra\e albe, pesemne c[ se sp[la numai
cu rou[, Dumnezeu s-o ierte...
E mult timp, spuse Tudor, nu mai =tiu bine ce-a mai
fost, c`ntau l[utarii, =i ]nv[\[torul pl`ngea ]n curte, pe o
buturug[. Eu am g[tit pomul ]n care s-a sp`nzurat, am legat
]n el covrigi =i mere, =i de sus vedeam conacul. }n iarn[,
acolo se ]mpu=case boierul t`n[r. Au f[cut petrecere, el a
ie=it s[ se plimbe cu fosta nevast[, ningea, =i ei mergeau pe
sub copaci =i to\i se g`ndeau c-or s[ se ]mpace. Pe urm[ ea a
intrat ]n cas[ o r[zbise frigul el a r[mas ]n z[pad[ =i s-a
]mpu=cat l`ng[ ni=te tufe de trandafiri, =i unde a murit,
z[pada s-a f[cut ro=ie, ro=ie. Ea l-a v[zut de la fereastr[,
purta un =al mov pe umeri... dar asta nu are nici o impor-
tan\[, spuse el, turn`nd vin ]n pahare.
187
 Trebuie s[ zugr[ve=ti o biseric[ pentru sora ta, zise
Lucia. Trebuie neap[rat.
Mai t`rziu, spuse Tudor, acum vreau s[ pictez altceva,
vreau s[ pictez zgomote, ]n\elegi?
N-ai cum, zise fata, zgomotele nu se v[d, vrei ceva care
nu se poate.
La fel spune =i Ciclistul: Vrei tot ce nu se poate. Dar
nu trebuie g`ndit a=a. Sunt prea mul\i pro=ti pe lume care
g`ndesc a=a, =i nimeni nu mai ]ncearc[ altfel. Sunt ]n ora=ul
[sta de trei s[pt[m`ni, =i de dou[ s[pt[m`ni nu pot s[ dorm,
s[ lucrez, s[ m[ odihnesc. Stau ]ntr-o camer[ unde s-a tras
cu pu=ca, pe b[can l-au legat de un cat`r =i l-au dus ast[zi
nimeni nu mai =tie de el am un c[min necur[\at, glon\ul
tras asupra b[canului a spart o plac[, ieri am luat ciocanul =i
dalta ca s-o ]nlocuiesc. Dar parc[ m[ p`ndea cineva prin perete
=i imediat a ]nceput s[ urle =i s[ bat[ fier pe fier. Un ceas
]ntreg, care urma altor ceasuri pline de urlete, ]n=irate pe
parcurs de dou[ s[pt[m`ni, dar de data aceasta totul era
peste puteri, zgomotul cre=tea mereu, am ]nceput s[ transpir,
am ie=it ]n curte, am ocolit =i-am urcat pe ni=te trepte
]ntunecoase =i-am sunat, =i-un copil a vrut s[-mi dea-n cap
cu o pedal[ de biciclet[. De ce urli? am strigat. De dou[
s[pt[m`ni nu se mai poate tr[i aici. Zice: }nt`i a plecat
tata, =i-am urlat cu frate-miu, am f[cut zgomot ca s[ nu se
simt[ c-a plecat. Ieri a plecat =i frate-miu, =i acuma trebuie
s[ fac zgomot =i pentru el.
Unde au plecat? ]ntreb[ Lucia.
Despre taic[-su nu =tie s[ spun[ nimic. Frate-su e la
=coala de corec\ie. A furat pr[jituri dintr-o cofet[rie. A in-
trat s[ ia =i s[ fug[, dar s-a apucat s[ m[n`nce, a ]nfulecat
paisprezece pr[jituri, i s-a umflat burta =i-a adormit pe tej-
ghea, cu capul pe un sac cu f[in[. Diminea\a au tras mult de
el p`n[ s[-l scoale. Nu se ]mp[ca el cu nimeni, se ]n\elegea
188
numai cu c`inii, cu ei se juca, ]i ]nv[\a s[ fac[ salturi, s[ se
t`rasc[ pe burt[ dup[ =oareci. C`nd pleca diminea\a, dou[zeci
de c`ini ]l a=teptau ]n fa\a por\ii =i-l duceau p`n[ la =coal[.
La dou[sprezece ]l a=teptau din nou =i-l aduceau acas[. Nu
=tiu dac[ voi a\i avut c`ini, noi am avut, c`inele e cel mai
sim\itor animal. Sunt oameni care vorbesc cu p[s[rile, eu
cred c[ b[iatul [sta =tia s[ vorbeasc[ cu c`inii. Poate c[ to\i
c`inii [ia se g`ndeau c[ =i b[iatul [la e un c`ine, sau poate el
credea c[ e c`ine.
Hai s[ plec[m, zise fata, s-a f[cut t`rziu, trebuie s[ se
lumineze =i m[ apas[ aerul [sta din c`rcium[.
Bine, c[zu el de acord, =i se g`ndi c[ de cu sear[ fusese
gata s[ pl`ng[, iar acuma nu mai sim\ea nimic, avea sufletul
gol.
Trecu printre mese, ]n urma Luciei, \in`nd servieta lipit[
de picior, arunc[ o privire inexpresiv[ spre b`rnele false, lus-
truite, b[g[ un pumn de bani ]n m`na femeii de la garderob[
=i-=i umplu buzunarele cu pocnitori mici =i cafenii, a=a cum
sunt castanele, dar aspre la pip[it. Cerul deasupra fluviului
era ]nalt, s[lbatic, fata ]l apuc[ de bra\ =i ]l duse la cap[tul
digului, unde era o limb[ de nisip el avu impresia c[ va
vedea jos, l`ng[ tufele de m[r[cini, st`rvuri de vit[ =i ea ]=i
scoase rochia =i r[mase goal[, ca s[ fac[ baie, =i-i spuse =i lui
s[ se dezbrace, dar el nu vru, r[spunse c[ e bolnav, se lipi cu
spatele de peretele de piatr[ =i-o privi cum ]ncerca apa cu
piciorul. Avea o carne mole=it[ =i blond[, lasciv[ mai mult
dec`t mole=it[ =i care, fr[m`nt`ndu-se ]n mers, ]=i tr[da condi\ia
de mas[ amorf[ care nu =tie s[ fie ne]ndur[toare.
Am un s[pun ]n po=et[, d[-mi-l, ceru ea.
Tudor deschise po=eta, scoase s[punul, ]nf[=urat ]ntr-o
h`rtie, =i i-l duse. Ea ]l privi pe Tudor, r`z`nd, f[r[ s[ se
ru=ineze de goliciunea ei. Avea s`ni mari, cu urme galbene,
de mu=c[turi vechi, ]nmiresma\i =i r[coro=i, ea ]ncerca s[-l
189
a\`\e, scutur`ndu-=i-i, dar el se retrase, f[r[ s[ vad[ urmele
acelea brutale, de parc[ i-ar fi fost nevast[ =i o cuno=tea din
toate nop\ile, =i, retr[g`ndu-se, ]nchise ochii =i ]ncet[ s[ mai
fie acolo, ]n malul fluviului, p[trunse ]ntr-o c`mpie ]nconju-
rat[ de z[ri mi=c[toare, pe care putea s[ le mute unde vroia,
=i venir[ cu el dou[zeci de c`ini =i un b[iat care p[zea c`inii
=i vorbea cu ei =i c`inii ]l ]n\elegeau, pentru c[ =i b[iatul era
un c`ine.
Am venit s[ v[ spun c[... s[ v[ duce\i dracului. Se
poate s[ nu-mi spune\i c[ veni\i la baie?!
Era Ciclistul. Sc[pase de tapi\er =i sta ]n muchia de piatr[
a digului, cl[tin`nd ]ncet un picior musculos. Aerul str[veziu
al dimine\ii ]l ]mbr[c[ ]ntr-o suflare r[coroas[, cu miros de
n[mol. Tudor nu se ]ntoarse, ridic[ u=or privirea peste cap,
rostogolindu-=i ochii, =i se g`ndi c[ are dou[zeci =i opt de ani
=i c[ nu va putea niciodat[, chiar dac[ va fi s[ tr[iasc[ =ai-
zeci sau =aptezeci de ani, s[ deseneze zgomotele, cre=terea =i
agonia lor, ci numai le va auzi mereu. At`t: le va auzi mereu.
Ai cump[rat pocnitori, spuse Ciclistul. D[-mi =i mie.
Ia-le pe toate, zise Tudor, =i i le d[du.
Iar Ciclistul ]ncepu s[ le izbeasc[ ]n piatr[.

190
 }N SEPTEMBRIE

George se oprise ]n dreptul por\ii =i strig[:

Mam[ Tudor[[, mam[ Tudor[[!
}n acela=i timp ]nt[r`ta c`inele din curte, tr[g`nd pe gard
c-un \[ru= de scos br`ndu=e.
Ce-i, m[, afurisitule, se r[sti mama Tudora, a dat ben-
ga-n tine de nu la=i c`inele-n pace?!
Cine-i benga? vru s[ =tie George.
Un drac b[l\at.
Fac cruce cu limba-n cerul gurii =i scap de el. Dar
c`inele [la-i r[gu=it r[u. Intru ]n balt[ =i-i aduc ni=te ou[.
P[i, da, c[ g`=tele s[lbatice ou[-n septembrie!
Nu ou[?
Nu. De ce m-ai strigat?
M-a trimis mamaia Tasica s[ te-ntreb dac[ l-alde matale
s-a legat magiunul? La noi fierb cazanele de azi diminea\[ =i
nimic, terci.
Cu ce face bunica focul?
Cu stuf.
S[ schimbe focul pe lemne.
Fug s[-i spun.
Las c[-i spui mai t`rziu. Vino s[-\i ar[t p[m`ntul fer-
mecat.
Vrei s[ m[ tragi de urechi, se codi George, fiindc[ \i-am
furat din gr[din[ ni=te iarb[ dulce.
Mi-ai furat tu =i ni=te c[p=uni t`rzii, dar cu treburile
astea ne socotim alt[dat[. Vino.
191
 George se strecur[ ]n curte, cr[p`nd poarta, puse la loc
z[vorul de lemn =i schi\[ un salut uscat spre c`ine.
Dac[ nu-\i mai r`nje=ti col\ii t[i nemernici, c`nd m[
trimite bunica s[-i cump[r gaz, \i-aduc un ou. }l sparg =i-l
bei din palma mea.
C`inele h[p[i o musc[ =i puse botul pe labe: ]nvoiala se
f[cuse. Mul\umit, George porni pe urmele mamei Tudora, pe
sub cai=ii cu frunz[ galben[, =i intr[ ]n livad[. Cuno=tea bine
locul, fiindc[-l pr[dase toat[ vara, ]ncep`nd chiar din
s[pt[m`na c`nd se p`rguiesc vi=inele. Nu mai t`rziu dec`t
ieri, scobise o groap[ sub gard =i t`r`se ]n drum o pepenoaic[.
}n aracul ce sprijin[ perdeaua de m[rar at`rn[ un petec din
c[ma=a lui: Ce-ar fi s[ ]ncerc s[-l iau? F[cu un pas, u=urel,
spre st`nga, dar mama Tudora-l sim\i:
Semnul r[u r[m`ne la locul lui!
+i el, ca =i cum salc`mii se sc[rpinau la sub\ioar[:
Mam[ Tudor[, sfin\ii din icoane au fund?
M[, blestematule, cum de nu se scufund[ c[rarea sub
tine?!
A=a zicea nea Aliu\[ Panait-\iganu c`nd am trecut pe
sub geamul lui.
Uit[-te pe balt[!
M[ uit.
Ce vezi?
V[d luna. Parc[-i o =uvi\[ de sl[nin[. +tii c[-mi vine s[
r`d?
+i sub lun[ ce vezi?
Sub lun[, pur =i simplu, cu toate c[ eram la mijlocul lui
septembrie, ningea cu fulgi mari.
Ninge cu fulgi mari c`t o falc[ de iepure.
M[, tu e=ti bolnav la minte?
Am zis prostii? Am zis iepure, fiindc[ fulgii [ia tremur[
necontenit.
192
 Cu piciorul rupse un dovleac din vrej =i-l ]mpingea c[tre
tufele de liliac; cu m`inile nu putea lucra, cu ochii alese cea
mai frumoas[ gutuie... frumoas[ ca luna de miere... ce drac-o
fi aia!?... T[icu\[, ]ncepu s[ c`nte-n g`nd, susaiul tomnatic
e amar, fluturii sunt o otrav[ pentru leu=tean, o s[ m[ g`ndesc
la un pe=te albastru, o s[ ]ncasez o mic[ chelf[neal[... =i,
totu=i, de ce ninge c`nd afar[ e cald?
Mam[ Tudor[, ninge fiindc[ n-are ]ncotro.
Cine?
Un om, un ]nger, o salcie. Parc[ po\i s[ mai =tii cine
ninge =i cine nu ]n ziua de azi? S-au schimbat lucrurile.
Fa\[ de cine?
Fa\[ de ]mprejur[ri.
De unde-\i vin vorbele astea ]n cap?
Le visez cu ochii deschi=i. Trestioar[... Nea Miti Blean-
dr[, cu frate-su Taur =i cu Constantin Milea.
+i cu bezmeticul [la de +tefan Covache...
Pe to\i ]i =tii matale, mam[ Tudor[.
Sunt ni=te haimanale.
Cei mai buni pescari =i cei dint`i ho\i de cai.
}\i place de ei?
George se d[du un pas ]nd[r[t =i, ca un f[cut, rupse cu
c[lc`iul un castravete.
Dac[-mi dai voie, mie nu-mi place dec`t de bunica =i de
matale.
De mine de ce-\i place?
Fiindc[ ai grij[ ca s[ miroase a izm[ pe-aici.
}ntr-o zi o s[ rup o nuia pe spinarea ta.
Merit. Pe cuv`nt de onoare. Sunt un [la... un mucos
nesuferit.
Nu-i adev[rat.
Nu-i adev[rat?
Nu. Uit[-te pe balt[ =i spune-mi: ce vezi?
193
 Pleac[ berzele. +i eu m-am pref[cut c[ ninge. Vrei s[ le
num[r?
Vreau.
George se a=ez[ pe mal, cu picioarele at`rn`nd ]n chipul
g`rlei =i ridic[ m`na spre cer.
Ele nu pot fi num[rate, mam[ Tudor[.
Nici nu-i drept s[ fie num[rate. Ar ]nsemna s[ le urse=ti
s[ piar[ pe drum.
Hora lor se-ntinde de la r[s[rit la apus. Stai, dar v[d
plutind pe balt[ o buturug[ ]n fl[c[ri.
Nu, [la-i p[m`ntul fermecat un plaur mic =i rotund,
]nconjurat cu stuf, iar ]n mijlocul lui o pas[re mare, un flaming.
Eu cred c[ e chiar inima b[l\ii.
Flamingul p[ze=te inima b[l\ii. +i tu trebuie s[ mergi
s[-l prinzi.
Vrei s[-i jumule=ti penele? Nu \i-l aduc.
Trebuie s[-l am ]n cas[, o noapte, fiindc[ inima b[l\ii se
mut[ dup[ el. Ea bate numai at`ta vreme c`t simte deasupra
p[m`nt fermecat, altfel se usuc[ =i apele se mut[ ]n alte p[r\i.
Vreau s[ cobor ]n inima b[l\ii, s[ m[ scald ]n boarea ei =i s[
v[d acolo unde o s[ g[sim noi doi o comoar[ ]n toamna asta.
Dac[-i a=a, se bucur[ George, m`ine ]l prind, ]l ]mbrac
]n c[ma=[ de borangic =i \i-l aduc. }l ascund ]n c[ma=[ de
borangic, ca s[ nu-mi ard[ ochii...
+i porni spre poart[.
Mamaie Tasic[, strig[ George, ]ntorc`ndu-se ]n ograda
lor, schimb[ focul pe lemne. Cele mai bune sunt alea de
mesteac[n, c`nd o s[ m`nc[m magiun, la iarn[, ne vin ]n
minte sitarii.
Mamaia Tasica, b[tr`n[, sub\iric[, mi=c`ndu-se iute ca
inima porumbelului speriat, ]l lu[ pe George de ciuf =i-l a=ez[
pe-un sc[unel cu trei picioare, sub valul de vi\[ de vie ce
acoperea peretele casei dinspre balt[. El ]i z`mbi fericit =i
194
r[mase cu ochii pironi\i la strugurii aurii. Ce bine-ar fi s[ fiu
eu o mierl[, se g`ndi, a= da o roat[ p`n[ la plaurul [la =i
m`ine-a= =ti din ce parte merit[ s[ pornesc atacul. Dar zise
altceva:
Mamaie, zise, uite la sc`rbele-alea de viespi cum sparg
boabele de struguri. Ieri am uitat un c[u= cu pere pe masa
din curte =i azi diminea\[ le-am g[sit pe toate ciuruite de
viespi. +i m[car de-ar da =i ele un strop de miere! Viespea,
asta va trebui s-o \in minte, este o fiin\[ nefolositoare.
De ce-ai ]nt`rziat at`t de mult la Tudora? Mi-a trecut
os prin os, a=tept`ndu-te.
Am stat de vorb[ cu c`inele Tarzan, min\i George.
Ai tu darul [la s[ vorbe=ti cu animalele?
Cu toate jig[niile.
+i despre ce-ai vorbit cu Tarzan?
Despre una, despre alta. De-ale noastre. E un c`ine
de=tept, dar nu =tie un lucru =i nici eu n-am putut s[-l
l[muresc nu =tie dac[ o c[ma=[ de borangic te ap[r[ de
farmece. }\i place de el, mamaie, ce-l arde pe suflet? Fugi de-
aici, m[i Tarzane, i-am zis, mamaia Tasica are o maram[ de
borangic de ]nf[=ori casa pe la mijloc cu ea =i tot se teme de
tunete. C`nd plou[, intr[ ]n odaia din Criv[\ =i st[-n genunchi
sub calendarul ortodox.
Tunetul e una, farmecele, alta.
A=a zicea =i Tarzan.
V`ntul susura ]n frunzele rugului de vi\[. Focul suia limbi
albastre pe bl[nile de salc`m, magiunul bolborosea ]n c[ld[ri.
Mamaie, toate literele din calendarul ortodox sunt ro=ii
ca boabele de mei.
Numai alea care vestesc s[rb[torile.
Uite ce frumos asfin\e=te soarele, se mir[ George. Cel
mai frumos se vede asfin\itul prin p`nz[ de borangic. Ma-
maie, ]mbrobode=te-te cu marama, ca s[ fii din nou t`n[r[,
ca o mireas[-n poieni\[.
195
 Ei, na, c[ altceva n-am de f[cut dec`t s[ m[ sui ]n pod
s[ scormonesc ]n lad[!
Murgule, c[lu\ul meu, chiui ]n suflet George, ]\i voi da
m[rg[ritare la cin[! Vas[zic[, t`mba aia de borangic acolo e.
Se ridic[, ]nv`rti ]ntr-o c[ldare de magiun cu lop[\ica de
lemn, gust[, d[du din cap mul\umit =i zise, apuc`nd-o spre
Dun[rea mic[:
M[ duc s-arunc un mald[r de stuf ]n luntrea noastr[.
Cine =tie, poate bunicul o s[ vrea s[ ias[ la pescuit la noapte.
Ia te uit[ ce b[iat vrednic, f[cu mamaia Tasica, nu-i a
bun[ cu tine!
George trecu ]n livad[, dar nu mai f[cu un singur pas spre
g`rl[; furi=`ndu-se pe sub gard, ie=i ]n drum prin col\ul [la
umbrit de pruni tineri, unde prinsese, ast[ iarn[, un iepure, =i
se strecur[ ]n cas[ prin u=a din fa\[. }n tind[ mirosea a busu-
ioc =i a caise uscate. Potrivi scara pe gura podului =i se c[\[r[
cu ]ndem`nare spre lumea de borangic ]n care avea s[ ]nve-
leasc[ un flaming de purpur[. Sus, ]ncremeni. }n pod, m`ng`iat
de razele soarelui, dormea somn lene= un pui de leu.
Va trebui s[ m[ lupt cu el, ]=i spuse b[iatul =i ]ncle=t[
m`na pe briceag, hot[r`t s[-i sar[ ]n spinare =i s[-i ia berega-
ta. }ncet, cu pa=i venino=i, ca =i cum ar fi c[lcat prin zodii
str`mbe, se apropie de puiul de leu. Acesta, sim\indu-l, se
]ntinse, plimb`ndu-=i must[\ile =i desf[=ur`nd o coad[ lung[
=i sub\ire =i ]n clipa aia George descoperi c[ puiul de leu era
motanul Cosi al mamei Tudora, venit s[ bat[ v`n[toare de
=oareci ]n podul casei lor. Camforu m[-ti de v`nt n[uc,
]njur[ b[iatul, repet`nd vorbele bunicului, c`nd ie=ea la pes-
cuit =i se st`rnea din senin v`nt neprielnic, te sp`nzur, m[i
Cosi, de bagdadie =i-aduc din leasa de porumb dou[ c[ciuli de
=oricei ca s[ joace pe c[lc`ie, ferici\i, ]n vreme ce tu-\i dai
duhul. Se bucur[ de idee ca de-un osp[\ cu mere coapte-n
cuptor. +i, totu=i, n-o duse la cap[t. }nh[\[ motanul de ceaf[
196
=i-l azv`rli afar[ printr-o r[sufl[toare a podului. Motanul se
izbi de-o cucuvea ghemuit[ sub spr`nceana de lemn de care
at`rnau ni=te struguri pu=i la p[strare pentru iarn[ =i zburar[
]mpreun[ pe acoperi=ul de tabl[. Jos, ]n curte, mamaia Tasi-
ca-=i f[cu cruce, speriat[. Bine i-ar fi prins s[ se afle b[tr`nul
acas[ cu pu=ca lui cu dou[ \evi.
}n pod, George desf[cu lada cu col\are de fier =i t[ie din
tr`mba de borangic o f`=ie cam c`t un =tergar de mare. Se
mi=ca ]ncet =i cu folos. La sf`r=it, c`nd ]nchise capacul =i se
a=ez[ pe el, ca s[ sparg[ dou[ nuci r[t[cite prin buzunare, nu
se =tie cum ]i veni ]n minte cuv`ntul rourusc[, auzit de la un
moldovean care b[use ni=te rachiu la ei. Rourusc[-i zicea omul
[la valului de ieder[ curg`nd pe perete, de la strea=in[ la
temelia casei, rourusc[, zise acum, de trei ori la r`nd, George,
=i dintr-o dat[, ]n pod, cobor] un fagure de cer =i ]ntr-un col\
al lui o nuia plin[ cu stele vii, albastre =i mari c`t prunele.
Numai ]n v`rful nuielii ]mbobocise o stea ca o floare de mac
cup[ ro=ie adunat[ pe-un ochi negru. Ce semn o fi [sta,
se ]ntreba, de noroc sau de nenoroc? }nh[\[ nuiaua, cobor]
din pod =i-o apuc[ spre g`rl[. La vad se ]nt`lni cu o ceat[ de
copii cu care se afla ]n r[zboi, dar [ia nu-l observar[ =i sc[p[
necotonogit. Nuiaua, ]=i spuse el, m[ acoper[, e vr[jit[. +i,
ca s[ se conving[ de adev[r, azv`rli un bulg[re ]n ceafa unuia
dintre du=mani. {la privi ]n jur aiurit, apoi se repezi cu
pumnii ]n prietenii din jur, convins c[ ei l-au ot`njit. George
r`se =i se sui ]n luntrea bunicului. Asfin\itul st[ruia violet
]n zarea c`mpiei; deasupra b[l\ii se ]nv[luiau c`rduri de ra\e
=i se iluminau miresme. Lovind rar cu v`slele, b[iatul m`n[
luntrea spre p[m`nul fermecat. Stuful t[m`ia apele. Iar
v`ntul, scornit ]n gropile malului de sub casa lor, umplea
balta cu hohote de aur =i purpur[. Rourusc[, spuse din nou
George, =i ]n clipa urm[toare luntrea se izbi de-un grind pe
care se aflau patru purcei m`nc`nd pe=te. Rupeau ]n col\i
197
numai crapi burto=i, bibani, lini, =tiuc[. Unul singur m`nca
fructe s[lbatice. Steaua din v`rful nuielii sun[ ca un clopo\el
=i to\i purceii se pref[cur[ ]n purcei de azur ]mpietrit, iar
pe=tii se re]ntruchipar[ ]n formele de-nceput =i lunecar[ ]n
ape. Luntrea, cu nuiaua ]nfipt[ ]n cheutoarea lan\ului de la
prova, pluti pe c[rarea deschis[ ]n stuf, ocoli o insul[ cu
s[lcii pl`ng[toare, se strecur[ pe un canal str`ns ]ntre dou[
maluri de tufe de gherghini =i r[zbi ]ntr-un luciu pe care se
cl[dea ]nserarea. Valuri line, domolite de patima somnului
sau a povestirilor. Sute de plauri se roteau ame\i\i ]n jurul
buturugii ]n fl[c[ri pe care trona un flaming, p[zind inima
p[m`ntului. B[iatul scoase p`nza de borangic =i lovi cu v`sla
]n und[. V`sla ]mpietri. +i din dedesubt izbucni un glas:
}mp[ra\ii t[tarilor dorm ]n mun\ii Altai, pe ei ]i cau\i,
b[iatule? D[ drumu v`slei, r[spunse George, ca s[ nu te
pocnesc peste botul [la de vulpe puturoas[! Avea al[turi o
nuia cu stele =i nu-i era fric[ de nimic. Dar ]n clipa urm[toare,
flamingul ie=i de pe plaurul lui =i, c[lc`nd pe dou[ panglici
de flac[r[, porni spre el. B[iatul, ]nfrico=at, se trase ca ]ntr-o
groap[ ]n fundul luntrii. Pas[rea care p[ze=te inima p[m`n-
tului se opri la doi pa=i =i-i zise:
Eu =tiu cum te cheam[ =i cine te-a trimis. Dar steaua ta
te-a ursit s[ g[se=ti singur comoara pe care-o pofte=te =i
mama Tudora. Vei da peste ea, dup[ mul\i ani, ]ntr-o noapte
de aprilie, c`nd ai s[ arzi zah[r pe plit[ pentru o fat[ fru-
moas[. Va fi ]ntr-o noapte c`nd apele Dun[rii, la Br[ila, iau
form[ de amfor[ =i se adeveresc ]n migdalii v`ntului amar.
Toat[ lumea se va chinui s[ ]n\eleag[ de unde curge at`ta
dragoste, at`ta melancolie, at`ta col\ de ]njur[tur[ neagr[.
Acum, ]n V`rful cu dor al apelor, acolo unde-=i scap[r[ amna-
rul triste\ea, zidit din m`hnire =i din vuiet lung de plopi b[tu\i
cu umbr[ de p[s[ri c[l[toare, trece, ]mbr[cat[-n ninsori
am[gite, o sanie. Atunci, ape =i ploi se vor ]mpleti ]ntr-o stare
198
de maci =i o stare de clopot ]ng`n`ndu-se cu izvoarele austru-
lui. +i-n rama ferestrei, bogat de singur[tate, o s[ spui:
s[rut[ri de m`ini, prea frumoase s[lcii, s[ nu m[ spune\i
privighetorilor c-am adormit cu t`mpla sprijinit[-n lun[. |ine
minte, George: ]nceputul din s`nge se nume=te aprilie; g`lg`ie
mirarea sub drum deschis prin m[r[cini; se-afund[-n neamul
m[ce=ilor, adic[ din neam ]n neam de floare, pas[rea dulcilor
iubiri; plou[ cu lotu=i; vin din ocoale de cositor numai clipe
f[r[ de egal; inima se zbate ca perechea sitarului ]mpu=cat,
azi ]n zori, de bunicul t[u; curcubeul fr`nge st`njenei.
Dar mie mi-e fric[ s[ m[ scald prim[vara, ]nt`mpin[
George. Un prost a f[cut-o, i s-au aprins pl[m`nii =i l-a luat
benga, cum zice mama Tudora.
Ei, tu atunci o s[ umbli at`rnat de-un fluture.
C`nd m[ at`rn de fulgi de z[pad[, m[ g`ndesc cum i-au
furat caii bunicului la prima ninsoare.
}n acel aprilie, o s[ te ]nal\i ca-n diminea\a c`nd a\i
furat caii [lora de-au furat caii bunicului.
Te cred, pentru c[, prim[vara, eu m[ simt vrednic de
dat ]n p[s[ri, ]n tufe de c[tin[, ]n pelin ro=u. P[cat c[ n-o s[
fie =i frate-miu Petru= aici, el e, acum, la liceu.
}nfige v`sla-n val, c-am desferecat-o de blesteme.
Zic`nd, flamingul se ]ntoarse pe plaurul lui =i numaidec`t
se ]n[l\[ un porumbel ro=u care se n[pusti ]n pieptul b[iatului
=i se schimb[ ]ntr-un semn ce ]nchipuie zborul. Se minun[ =i
se ]ntoarse acas[.
Diminea\a, d`nd s[ plece la pescuit, bunicul g[si ]n fun-
dul luntrei un cuib scris cu numele George: litere mici, sub\iri
o boare de argint. Iar v`slele at`rnau cu m`nerele legate
]ntr-o nuia plin[ de muguri oache=i.
O s[ fie toamn[ lung[ pe p[m`ntul [sta fermecat, zise
bunicul, privind r[chitele care scuturau ]n Dun[rea mic[
pic[turi de soare, ca s[ ]ndulceasc[ eternitatea.
199
 AL{TURI SE JOAC{ BILIARD

}n braseria Riegler, situat[ la odihna drumului ce urc[

din Sinaia spre castelul Pele=, arhitectul George Filipescu,
av`nd ]n fa\[ un ceainic cu vin ro=u fiert cu scor\i=oar[, ]l
a=tepta pe b[tr`nul Artur Dragomir, vechi prieten al fami-
liei, care, ]nghesuit de lipsuri, ]i propusese, telefonic, ca ]n
schimbul sumei de zece mii lei s[-i divulge numele adev[ratului
s[u tat[. Surprins de faptul c-a putut tr[i ]n minciun[ vreme
de treizeci =i cinci de ani, George acceptase. Acum, gusta
vinul =i asculta ]ng`ndurat c`ntecul comandat de o fat[, cea
de-a doua client[ din local, la tonomat: Aimez-moi, mon
amour, aimez-moi... C`nt[re\ul, mai mult ca sigur Aznavour,
]\i smulgea c[ma=a ca s-o schimbe ]ntr-un curcubeu al triste\ii
=i-\i l[sa, ca s[ te-nvele=ti, o flac[r[ dogor`nd de dor. Dinco-
lo de geam, pe toat[ valea Pele=ului, ningea. Ca o rupere de
mari t[ceri c[z`nd. Din salonul de biliard s-auzea pocnetul
bilelor de filde=; dou[ \[c[nituri armonios ]nchegate: caram-
bol. George sur`se, unchiul Artur are un desc`ntec aparte
pentru bila ro=ie:
bil[ ro=ie de m[rgean,
neie=it[ la Ocean...
... Era un om ciudat b[tr`nul. La moartea mamei lui
George, ]n semn de consolare, ]i d[ruise acestuia colec\ia lui
de fluturi. Sute de exemplare, multe exotice.
Ninge fabulos =i mi se va dezv[lui Adev[rul. Nu-mi pare
r[u de bani, spargerea secretului merit[ acela=i pre\ ca =i T[cerea.
200
 }n consens cu a=teptarea lui ]nfrigurat[, pe platanul tono-
matului urcase alt disc:
Prea mult[ iubire ne smulge carnea
Ce Dun[re neagr[!
+i eu nu =tiu s[ ]not,
Sunt o corabie de h`rtie
+i fluviul curge numai ]n sus,
Ce nepriceput[ corabie!
Admir bucuria cu care ascul\i c`ntecele ce se potrivesc
cu triste\ea ninsorilor vechi. Socotesc ]ns[ c[ textierul putea
s[ fie mai scurt: tu e=ti mai mare dec`t moartea, m[ ucizi,
dar =tii s[ m[ =i ]nviezi; at`t.
Scund, ]ntr-o scurt[ cu guler de lutru, Artur Dragomir
lu[ loc pe scaunul din fa\a lui George, smulse m`inile din
]nc[tu=area m[nu=ilor ]nghe\ate, slujindu-se de din\ii mici,
de=i puternici, ciuli urechile la pocnetul bilelor, ]ntinerind
de pl[cere pe m[sur[ ce juc[torii nev[zu\i ]nmul\eau num[rul
loviturilor ]n plin, =i rosti din nou, rotind ochii mici, sfre-
delitori, g[lbui:
Sunt ]n lupt[, acolo, doi a=i ai tacului. S[ nu joci nicio-
dat[, George, cu bila alb[. Pe ea s-au cur[\at to\i prietenii
mei. Bila cu bob de piper, p-aia s-o alegi. S[ nu te la=i sedus
de paloarea t`rfei albe. +tii cum o c`nta colonelul Dan Vinho-
verte?
Mi-ai smintit oasele =i m-ai l[sat f[r[ aur,
rostogolirea mea de argint.
Iar te mint
+i tu iar vei ]nvia.
Ie=i din drumuri de nenoroc,
Piaza mea bun[,
Piaza mea rea...
201
 Eu, feti\o, ]i striga osp[t[ri\ei, vreau \uic[ fiart[. }n ulci-
c[ de lut, cu patru ce=ti de teracot[ ]n preajm[... Gust din
toate. A=a-mi place mie: s[ fie bucuria larg[.
Domnule Dragomir, m[ schimb, am fost de noapte.
Eva, se ]mbufn[ Artur Dragomir, f[c`nd mutr[, Evu=ca!
Am zis: patru ce=cu\e de lut rotunde =i botoase.
Aznoapte, zise fata, care se vedea c[ nu mai poate \ine
povestea numai pentru ea, domnu Dragomir, aznoapte, c`nd
nu mai erau dec`t vreo c`\iva clien\i, ca acum, pe la trei
diminea\a, au venit lupii.
Aici?! f[cu, ne]ncrez[tor, George Filipescu.
Nu, jos ]n drum, l`ng[ peretele de ghea\[. Erau cin=pe,
i-am num[rat, =i erau s[tui, fiindc[ se jucau, ]i puneau pe cei
mai mici s[ suie peretele de ghea\[, [ia s-aruncau, zgrep\[nau
cu ghearele peretele ca sticla =i c[deau mototol ]n spinarea
celor b[tr`ni. Era o h`rjoan[ a lor =i, poate nu vre\i s[ m[
crede\i, lupii b[tr`ni se t[v[leau de r`s c`nd le c[deau puian-
drii ]n c`rc[. R`deau, z[u. +i ningea fin, fin, fin. Bogdapros-
te, Doamne, c[ nu s-a nimerit vreun client ]nt`rziat.
Cele mai ale naibii pove=ti, dragul meu George, sunt
pove=tile cu lupi. Fiarele, c`nd sunt crude, c`nd sunt simpa-
tice foc. }mp[ratul cu coroan[ de solzi de =tiuc[ astea-s
pove=tile cu lupi. Dar Vinhoverte, care avea cel mai impor-
tant rastel de pipe =i cea mai str[lucitoare panoplie de florete
=i pumnale, s-a b[tut o juma de noapte cu doi lupi ]nfometa\i.
Avea sub ordine un regiment la C`mpulung-Muscel, =i c`nd
l-au atacat lupii venea din comuna Bughea de Jos, de la o
amant[. I-a d[r`mat cu pumnalul de argint, d[ruit de
mare=alul Antonescu.
Mi-l amintesc prea pu\in, zise George Filipescu =i
fa\a lui era r[sturnarea argintiu-brumat[ a frunzei de tei sub
briza M[rii: era frumos, acum (de cele mai multe ori se ]nf[\i=a
dur) un ]ndr[gostit de vechea lume, frumos ca un proscris.
202
 Drag[ George, Dan Vinhoverte era ]nt`i de toate un
poet. Mul\umesc, Evu=ca... pfuu, rachiul e din Arge=. D[-mi
degetul pentru topaze ca s[ \i-l s[rut. +tii tu cine sunt eu,
Evu=ca?
Sunt ]mp[ratul v`ntului de sear[,
Sunt singur ]napoia mea
+i ]ntr-o strun[ de vioar[.
M[ izbucnesc de doi mesteceni...
Uite din [ia de colo; ce ]nvolbura\i!
O cuprinse pe dup[ umeri =i schi\[ c`\iva pa=i de dans,
altern`nd dorin\a lui vulgar[ cu avansuri argheziene:
Vai, tramvai cu cai frumo=i,
Niciodat[ nu miro=i
A trestii =i chiparo=i?
Sunt chip zidit ]n c`mp cu s[nii
L`ng[ f`nt`n[ cu pelin.
Ca s[ m[ ning[, ning[, ning[
+i luna martie cu vin.
Eva! Evu=ca!
Eu cu voi, =i voi cu lupii,
Hau, hau, iubirea mea...
Unchiule Artur, ]l ]ntrerupse George, vizibil jenat, sun-
tem aici pentru un lucru mult prea important ca s[ ne \inem
de =otii. Eu =i era ]nalt, suplu, ochi de ]n\elept, ton cuprins
de porunci ]nsp[im`ntate vreau s[ ]ntrerupem jocul [sta
care te avantajeaz[. Hai s[ facem un pas, f[r[ s[ ne-mpie-
dic[m, pe deasupra mald[rului de sute din buzunarul meu.
Dimpotriv[, George, dimpotriv[. +tii ultima prostie a
lui Dan Vinhoverte? Ei, bine, noteaz-o pe breloc. Zice:
Fur[-mi timpul din trup
+i las[-mi credin\a c[ te vei ]ntoarce...
Tu, privighetoarea minciunii...
203
 Nu-i a=a c[ era caraghios? Ofi\er, ce vrei! ce vrei! Cu
toate ale lui, ]=i iubea nevasta ca un nes[buit... Eu =tiu ce-i
]n capul t[u, acum. }n capul t[u, ]\i zici: eu, ]n orice situa\ie,
i-a= fi dat unchiului Dragomir zece mii de lei. Nu g[seai
forma, a=a-i? Ei, la asta m-am g`ndit eu; s[-\i ofer forma;
acceptabil[ pentru am`ndoi, b[iete.
Deci, tat[l meu a fost colonelul Vinhoverte.
Vai, vai! Cum po\i g`ndi una ca asta? Vinhoverte era
ceea ce noi, b[tr`nii, numim o sup[ de bere. Sevasti\a, maic[-
ta, ]l punea s[ c`nte din fluier. Dar numai c`nd era ]mbr[cat
]n uniform[ de gal[.
Las[-m[ s[-l numesc eu pe tata, pretinse George Fili-
pescu. Se numea Alexandru Vasile Irod.
M[ faci s[ r`d, dragul meu. +i r[ne=ti memoria
Sevasti\ei. Ia not[: n-am zis c[ o batjocore=ti. Sevasti\a spri-
jinea suferin\a. Irod iubea o rom`nc[ stabilit[ la Paris. Avea,
doamna inimii lui, o ferm[ ]n Normandia. Aici, ]n braseria
asta, dar ]n sala de biliard, l-a pus pe colonelul Vinhoverte s[
scrie un blestem ]mpotriva ei... R[m`ne ]ntre noi: Alexan-
dru Vasile Irod vorbea franceza fluent, dar era semianalfa-
bet. }\i dau copia scrisorii nu-\i iau banii pe degeaba.
Nu m[ intereseaz[.
P[cat. Cuprinde c`teva r`nduri inspirate, cum ar fi:
cad peste umerii t[i, ne=tiindu-=i pre\ul, merele Normandiei...
am venit s[ te fur, te vei l[sa jefuit[? chipul meu nedormit
vegheaz[ ]n p[tratul geamului t[u... t`rf[ dulce, r[stignit[
cu spatele la lume, noi nu ne putem ]nt`lni ca doi oameni, ci
mereu, la nesf`r=it, ca dou[ triste\i... Vino cu cobili\a cu
dou[ cofe ca s[ iei ap[ din vinul meu. Ei, ce zici?
Banalit[\i.
De acord. Dar toate astea sunt pe undeva =i chipul ma-
mei tale piept[n`ndu-se la oglind[. Numai Sevasti\a se piept[na
r`z`ndu-=i sie=i ]ntr-un fel care l-a f[cut pe Ovidiu Corcodu=...
204
 Deci Ovidiu Corcodu= e acela.
Nici pe departe, Ovidiu Corcodu= era un fel de stafie ]n
papuci turce=ti ]mpodobi\i cu m[rgele. Cl[dit din f[lf`ieli pe
o pereche de iminei. V`n[tor de coco=i de munte =i nebun de
profesie. Scr`ntitul Dun[rii, de la izvoare p`n[ la v[rsarea ei
]n Marea Neagr[, nu prin trei, ci, [sta e adev[ratul adev[r,
prin c`teva zeci de guri. De Cr[ciun, ]n fiecare an, le c`nta,
la telefon, colinde tuturor femeilor frumoase pe care le cu-
noscuse. Toat[ noaptea. Odat[ Sevasti\a petrecea s[rb[-
torile la vila Gaizer de la Timi=ul de Jos, ispr[vind colin-
dele, Ovidiu i-a zis: Sevasti\o, dac[ m[ ]ng[dui m[car o sin-
gur[ noapte ]n patul t[u, voi str[bate, pe patine, Dun[rea
]nghe\at[, din Mun\ii P[durea Neagr[ p`n[ la Sulina. E=ti
bolnav, i-a r[spuns Sevasti\a, ai sorbit sup[ de bere. P[i, eu
v-am adus re\eta din Suedia, a zis el. Prime=ti? Sevasti\a a
r`s =i el a luat r`sul ei drept semn[tur[ de contract =i a
plecat ]n Germania, unde a ]nt`rziat doi ani, fiindc[ nu ]nghe\a
Dun[rea =i, om de onoare, nu vroia s[ tri=eze. Apoi a mai
]nt`rziat c`te un an la Viena, la Budapesta =i la Belgrad. +i
pentru c[ ]n\elepciunea umbl[ ]n sandale de sfoar[, nu pe pa-
tine, s-a ]ntors ]n \ar[ ]n iarna lui 1945. Nu se teme de revolu\ii
smintitul Dun[rii =i vitejia asta de nebun i-a r[sturnat via\a.
Dar n-a pierit. De fric[ s[ nu-l aresteze comuni=tii avu-
sese fabric[ de zah[r ]n Moldova =i una de postav la Bra=ov
a sculptat cu m`inile lui un bust al lui Stalin =i l-a a=ezat
]ntr-o ni=[ la poarta c[su\ei pe care-o primise dup[ alungarea
din palatele de pe Calea Victoriei. Treceam, priveam, salutam
=i ne intra groaza-n oase. Bustul lui Stalin ]n ni=a ]n care-
ar fi trebuit s[ se afle fotografiile str[mo=ilor... Bunica lui a
murit sub o tuf[ de soc =i cui i-a murit bunica sub soc, ]i
lipse=te o doag[. Patinele cu care-a str[b[tut Sulina i le-a
d[ruit lui Mihai Logof[tu Urda, ]n seara premierei de gal[ a
unei piese de Aurel Baranga.
205
 S[-mi ]ndrept b[nuielile spre Mihai Logof[tu Urda?
O, nu! Sevasti\a era ca un copil care izbucne=te dintre
trandafiri =i cere s[ fie suit[ pe un m[g[ru=. Ea era mereu cu
o zi ]nainte, iar Mihai Logof[tu Urda, cu o sear[ ]n urm[.
Actor de geniu, dar e ceva t`rziu ]n el... o ]mpotrivire ple-
cat[ dis-de-diminea\[ de-acas[ =i neajuns[ la timp unde ia
na=tere revolta.
Dac[ el e tat[l meu...
O-la-la! Stai jos, respir[ pu\in piper =i pu\in cimbru =i
g`nde=te-te c[ suntem doi lupi care vor s[ urce un perete de
sticl[. Fata asta, Evu=ca, nu-i proast[ deloc. Ignorant[, ]ns[
frumoas[ =i plin[ de sensibilitate. Uite, afar[ chiar c[ ninge
ca-n iernile de alt[dat[. Ninge ]n destr[b[lare de ceruri =i
mun\i. +i c`t de minunat sun[ bilele de filde=; facem =i noi o
partid[? |uica fiart[ m-a revigorat.
Nu, st[m pe loc: c`nd ninge, parc[ nu merit[ s[ joci
biliard.
Ba merit[ al dracului, dar st[m pe loc, dac[ a=a vrei.
V[d cum te bucuri de ninsoare, =i-mi amintesc c[ taic[-tu
(cel adev[rat) ]i spunea Sevasti\ei: c`nd ninge, semeni cu
Maica Domnului; am`ndoi erau aproape de Dumnezeu, c`nd
ningea. Mihai Logof[tul Urda a b[ut =i el binecuv`ntarea
Sevasti\ei, tot pe vreme de ninsoare. C[ci, pe undeva, Sevasti\a
l-a iubit =i pe el. O iarn[ ]ntreag[ am zburat, to\i prietenii ]n
aceea=i sanie, prin z[pezile de la V`rful cu Dor. Artist de
prima m`n[, ]ns[ lipsit de caracter, Urda. Pe atunci, ca =i
Vinhoverte, f[ceam =i eu pu\in[ literatur[. Sevasti\ei ]i pl[cea
o povestire, care ]ncepea astfel: ]n vara aceea, un zeu b[tr`n,
schimb`ndu-se-n demon t`n[r, se prip[=ise la noi ]n cas[.
Dormea cu mine ]n odaie. El nu asimilase din experien\a
anterioar[ dec`t ironia =i jocul, eu eram un spic de ov[z
blond, plin de dorul de via\[... N-a fost publicat[ niciodat[,
am r[t[cit manuscrisul... Kebab! Au kebab. Vrei o por\ie?
Acum e vremea lui.
206
 Mirosuri orientale li se ]nv[lm[=ir[ ]n sim\uri. George Fi-
lipescu ceru, odat[ cu kebabul, vin ro=u, un Merlot tempe-
ratura camerei, =i turn`nd ]n pahare, zise:
Eu, pe Mihai Logof[tu Urda mi-l amintesc ca pe omul
care se scald[ ]n ospitalitatea casei noastre.
Phuah!
De ce-l dispre\uie=ti at`t?
Da de unde! |i-l explic. Tu e=ti t`n[r. +i tinere\ea e ca
vi\a de vie c`nd d[ ]n floare, la sf`r=it de mai, plin[ de bu-
curii generoase. C`nd se uita la Sevasti\a, avea ]nchipuiri:
te v[d, zice, ]ntr-un fel de-a dreptul minunat. +i o vedea ca
pe un schit sub gean[ de p[dure ]nverzit[; un schit de lemn
]nv[luit, vara, ]n p`cle sub\iri, e ca un ou pus de un copil
]ntr-un pahar de cristal cu ape albastre. Categoric, Mihai
Logof[tu Urda a fost, este =i va r[m`ne unul din marii actori
ai acestor vremuri. Ursit s[ piard[ =i s[ se nasc[ a doua oar[
ca s[ piard[ din nou. +i s[ se bucure c[ pierde, a= ad[uga.
Prin 1945, anul na=terii tale, se ]ncurcase cu o actri\[ mai ]n
v`rst[ ca el, dar ce c[rnuri fierbin\i! Merg ]mpreun[ la Mare,
la munte, cheltuiesc sume exorbitante (ea juca ]n multe filme;
el, Urda, mai rar), iar la ]ntoarcere, toamna, Urda se
c[s[tore=te cu fata unui general. Peste un an, prin iunie, pe
n[duful cel mare, c`nd Fata Morgana ]=i d[ poalele peste cap
chiar l`ng[ fereastr[, Mihai Logof[tu Urda se ]ntorcea acas[,
la nevestic[, dup[ un chef monstru, unde se serviser[ p`n[ =i
aripioare de rechin; ai m`ncat vreodat[ aripioare de rechin?
Nu.
P[cat. Lupt[-te s-ajungi ]n Asia. Aici, nu vei mai g[si
niciodat[ m`ncarea asta.
Se ]ntrerupse ca s-o roage pe Eva, care ap[ruse, ie=ind din
sala de biliard, cu dou[ ghivece cu begonia, s[ se opreasc[ o
clip[ ]n dreptul ferestrei.
Ce tablou suav, s[ prive=ti ninsoarea, st`nd la c[ldur[,
]ntre flori! Mul\umesc, Evu=ca... M-a melancolizat figura,
207
\ine de superbie, de compromisul august al naturii. Tu,
George, trebuie c[ ai oroare de flori, nu-i a=a? Pentru c[ nu
]mplinise=i ]nc[ dou[ luni c`nd Tudorel Filipescu a strecurat
]n odaia unde dormeai doi snopi de crini, ca s[ le sorbi otra-
va. Noroc c[ i-au descoperit la vreme gestul m`r=av.
Treci la Mihai Logof[tu Urda, ]i ceru George, ]ntunecat.
Deci, era ora zece c`nd Urda, ]n frac, piept[nat lins, cu
garoaf[ alb[ la butonier[, intr[ ]n Pia\a Universit[\ii. Aten\ie,
pe vremea aia, ]n Pia\a Universit[\ii se v[rsau cheflii de la
Dun[rea, fost[ Bavaria, de la 6/3 (+ase martie), Rustica,
Zahanaua Mercur =i restaurantul Zissu. }n pia\[, circula\ia
]ntrerupt[; se filma un film cu ac\iune ]n epoca postfana-
riot[; boieri, boieroaice, echipaje, c[l[re\i etc. Urda avea un
rol bogat ]n acest film, dar nu =i-n secven\a respectiv[. Obo-
sit =i euforic dup[ o noapte de chef cu actorii te sim\i
purificat de patimi, ]\i vine s[ zbori, po\i s[ schimbi macazul
vie\ii deci, Urda nu ocole=te zona film[rii, intr[ u=or prin
marginea cadrului =i ]nainteaz[ spre Palatul +u\u. O boie-
roaic[, pe un murg de toat[ frumuse\ea, ]i taie calea. Aparatul
]i urm[re=te. Boieroaica se apleac[ ]n =a, ]njur[ ca birjarii =i
jap! jap! jap! cu biciu=ca peste f[lcile lui Urda. El ]ncearc[
s[ se fereasc[, ridic`nd bra\ele, dar regizorul, intuind brusc
avantajul pentru film al acestei scene insolite, url[: nu, Urda,
nu fugi! rabd[ pentru mine!... Ce zici?
George Filipescu gust[ din paharul cu vin =i r[spunse,
privindu-l ]n ochi:
Mi-ar pl[cea ca Mihai Logof[tu Urda s[ fie tat[l meu
cel adev[rat.
Artur Dragomir ]=i miji ochii g[lbui, ]n care sc`nteia o
dezn[dejde batjocoritoare, amestecat[ cu sil[. Obrajii u=or
]ncin=i de b[utur[ ]i tremurau. Se ridic[ ]n continuare, ]nt[ri
pieptul uscat =i rosti ]ngust:
Tat[l t[u sunt eu. Hai, banii!
208
 George avu o ]mpotrivire dureroas[, ca izbit de un blestem.
Apoi, st[p`nindu-se, v`r] m`na tremur`nd[ ]n buzunar, scoase
teancul de sute =i-l ]ntinse pe mas[, uimit de bucuria cu care
b[tr`nul ]nh[\[ suma =i-o ]nfund[ ]n buzunarul scurtei lui.
Ninge frumos, zise Artur Dragomir, al dracului de
frumos. Aceast[ zi, sunt convins, va r[m`ne pentru tine mai
frumoas[ dec`t toate s[rb[torile frumoase la un loc: Cr[ciuni,
Pa=te, Mo=ii, sfin\ii Petru =i Pavel... =i acum te las cu bine.
}n tinda c`rciumii, b[tr`nul o cuprinse pe Evu=ca sub
bra\ul drept, cu st`nga smulse orbe=te din buzunar dou[ sute
de lei, i le v`r] ]n sutien =i zise:
Vino s[ dormi la mine, la hotel Palace, Evu=ca. Tu
dormi, =i eu te veghez. Dormi goal[ pe o blan[ de urs =i eu te
privesc. Camera-i tapetat[ cu plu= galben canar, focul arde.
Goal[, Evu=ca, trebuie s[ fii, ca un ou uitat de-un copil ]ntr-
un pahar de cristal cu ape albastre.
}n braserie, c`ntecul din tonomat urca pe serpentine de
mahon: aimez moi, mon amour, aimez moi.

209
 IZVOR CU DROPII

Lacul are un col\ de suflet lini=tit. Acolo, ]ntre dou[ p`lcuri

de s[lcii, mi-am legat moara de lemn. Februarie. Ninge, de
dou[ zile =i dou[ nop\i. Lumea ]ntreag[ pare a=ezat[ pe ur=i,
pe popi m`nca\i de lupi, pe o ]mpletitur[ de crengi de brad.
Prin lemnul morii se plimb[, cu cizme noi, un duh necu-
noscut. Se opre=te la icoan[ =i astup[ cu dou[ boabe de r[s[rit
gaura din palmele lui Christos. Are chef de joac[, fiindc[
azv`rle pe fruntea mielului un sf`rc de ]ntuneric luat din
miaz[noapte. }n zarea focului din vatr[ mi=un[ furnici gal-
bene. Papagalul st`nd ]n cuib ]n mijlocul covorului din perete
m[n`nc[ o frunz[ neagr[. Cei doi p[uni, lucra\i cu acul la
dreapta =i la st`nga lui, din aripile c[rora se desprind dou[
crengi care fac chenarul \es[turii, privesc cu dispre\ pisica
urcat[ pe o policioar[ ca s[ ling[ cerceii de aur ai Ruxandrei.
Fata, v`r`t[ p`n[ la g`t sub plapum[, z`mbe=te pisica
face o treab[ de laud[: deschide ochii cerceilor =i-i cur[\[ de
gustul de fruct dulce care atrage ho\ii. Un m[nunchi de orz
decorativ (fiecare fir e str[b[tut de o c[rare alb[) ]mpr[=tie
miros de migdale. E un miros ce nu se leag[ cu v`ntul rece,
scormonind ]n s[lcii =i-n canafii saniei de pe teras[, care
g`nde=te reni sau c`ini ]n hamuri de curele. +i, ca ]ntr-o
]nt`mplare de ]mp[rat, un greiere de catifea neagr[ c`nt[ la
o vioar[ de sticl[.
Hei, tu, strig[ Ruxandra, vreau s[ mai dorm, taci din
gur[!
210
 Dar =coala? ]ntreb eu.
Nu mai exist[. Ieri, la pr`nz, ]mpreun[ cu colegul meu
L[stun Ion, am uns-o cu pu\in =orici de porc =i aznoapte
precis au m`ncat-o c[\eii.
Pe vremuri, se amestec[ mama mea =i bunica Ruxan-
drei, pe de-alde tine ]i punea ]nv[\[toarea ]n genunchi, la col\.
Vreau =i eu ]n genunchi, la col\, dar pe diamante, zice
Ruxandra, r[sucindu-=i p[rul ]n codi\e.
Uite patru oameni de z[pad[, deschid eu u=a ispitei.
Ce vor? ]ntreab[ fata.
Se duc ]n odaia de sub moar[, s[ joace biliard.
}n moara asta n-ai parte de-o clip[ de lini=te, se v[it[
fata.
Lini=te sf`nt[ =i adev[rat[ g[se=ti numai ]n prima zi
de dup[ r[zboi, spune bunica. Pe urm[ niciodat[.
Dup[ r[zboi, solda\ii cioplesc lemne cu sabia, r[spunde
Ruxandra, ca s[ fac[ femei tinere.
Prostii de-ale Joi\ei, arunc[ bunica, nu te mai g`ndi la
ea.
}mi spune dada Joi\a c[ miros tot timpul a gr`u =i a
ierburi p`rguite.
G`nde=te-te la altceva, n-auzi?!
La ce vrei s[ m[ g`ndesc?
}nchide ochii =i-ntr-o clip[ o s[ intre pe u=[ o creang[
de ienup[r cu boabe galbene, ca s[ aprind[ lampa aia cu aba-
jur de m[tase.
Nu vreau, se ]nt[r`t[ Ruxandra, dac[ ]nchid ochii, o
v[d pe Joi\a cum s-a aruncat ]n copc[, av`nd la g`t clopotul
[la de vac[. De ce s-a dus sub ap[?
Pe fundul lacului e un arbore de piper, ]ncerc eu.
{la sub care-=i ascut cu\itele ni=te oameni de izm[ ce
se vor bate p`n[ la s`nge? Pentru ce se bat?
Ca s[ respire iarn[ t`n[r[. Pe cel ce va ie=i biruitor va
trebui s[-l primim ]n moar[.
211
 }mpreun[ cu c`inele lui?
Da, are un c`ine care m[n`nc[ ou[ de prepeli\[.
Cel ce ]nvinge e totdeauna un om bun?
Mai mult, zic eu, cel ce ]nvinge =tie c`ntecul vinului.
Mama spune c[ tu ai luat o vergea de pu=c[ =i ai spart
inima vinului din butoi. De ce-ai f[cut asta?
Fiindc[ iubesc c`ntecul vinului glorific`nd carnea pus[
]n frigare.
Vorbe=ti viclean =i nu mai ]n\eleg. Imediat ce pleac[
mama la serviciu, tu ]ncepi s[ vorbe=ti viclean.
Altfel nu te treze=ti =i ]nt`rzii la =coal[.
Nu plec la =coal[ p`n[ nu-mi spui de Joi\a.
Cu dou[ zile ]n urm[, c`nd a ]nceput ninsoarea, Joi\a
avea trei sute de ani.
Dar cu trei zile ]n urm[?
Cu trei zile ]n urm[ avea numai =aizeci.
Ce mult a ]mb[tr`nit ]ntr-o singur[ noapte! se mir[
Ruxandra.
Unde-i creanga aia de ienup[r? ]ntreab[ bunica.
A cobor`t ]n pivni\[, zic, s[ le-aprind[ pipele celor
patru oameni de z[pad[.
M[ duc s-o chem la mas[, sare Ruxandra, lu`nd-o la
fug[ pe sc[ri.
Ruxandra are =ase ani =i jum[tate, doi ochi c[prui, ad`nci\i
p`n[ peste fire de dou[ boabe aurii =i miroase p[trunz[tor a
frunz[ de l[m`i f[r`mat[-n din\i, ca =i cum s-ar sp[la tot
timpul numai ]n ape adunate din z[pezi.

Eu r[m`n la fereastr[. Ninge tulbure. V`ntul e un r`u cu

sufletul risipit ]n arbori. Pe malul lacului se clatin[ chinuit
un scaiete uria=, lemn dur, bra\e multe, rezistent ca o troi\[.
L`ng[ el se oprea Joi\a, ca s[-=i str`ng[ broboada, c`nd venea
la noi cu co=ul cu trufandale. Tare m[ minunez eu de dumnea-
212
voastr[ c[ v-a\i mutat de la ora= ]n moara asta din mijlocul
c`mpului! V[ plac pogoanele alea sem[nate cu maci, nu-i
a=a? Dup[ ce treci de ele =i iei c[rarea ce izbe=te-n lac, te d[
gata o mireasm[ de m[r[cini ]nflori\i. De unde s[ ai sufletul
[la ca s[ pierzi o moar[!? Dincolo de lac, ]n p[=une, hultanii
au spart cu pliscul copitele unui m`nz adormit ]ntr-o r`p[, ce
semn s[ fie [sta? S[ nu-mi spune\i c[ umblau s[ g[seasc[
unde st[ ascuns[ pr[sila fugii, c[ nu v[ cred. Ce le trebuie
hultanilor necazuri pe patru picioare?! Ei, c`nd simt prime-
jdia, ]ntind aripi de-un st`njen, =i du=i au fost...
Omul moare ca s[ doarm[ ca iarba, dar Joi\a, vai de
sufletul ei, doarme pe ma\e de pe=te.
Tresar. Mama, vorbind, a cr[pat u=a la care zgrep\[na
v`ntul ca un c`ine, =i-n moar[ se strecoar[, f`lf`ind, o puzderie
de fulgi. O clip[, flac[ra l[mpii se culc[ =i zv`cne=te, iar ]n
vatr[ pocnesc cele dou[ ou[ puse s[ se coac[ pentru Ruxan-
dra. Mama le adun[ pe o farfurie cu lop[\ica de lemn. +i,
fix`ndu-m[ cu ochii ]ntuneca\i, p[trun=i nu de triste\e, ci de
credin\a ]n durere, spune:
De dou[ s[pt[m`ni i se ar[ta ]n vis o zi de var[, o
strad[ lung[, m[rginit[ de tei =i felinare aprinse, =i o pas[re
zbur`nd de ici-colo prin mijlocul str[zii.
Corbul pr[v[lindu-se s[ bea sc`nteia verde a galopului.
Sc`nteia pe care, uneori, singuri o vindem pe un petic de
somn negru.
E mai simplu, zice mama, e mult mai simplu. Dar Ruxan-
dra nu trebuie s[ =tie lucruri de-astea cu ]neca\i =i a=a mai
departe. Pe-un copil, c`nd vine o n[past[, s[-l ascunzi ]ntr-
un buzunar de paie cu clap[ de spice.
Mam[, rostesc eu bl`nd, apuc`nd-o de umeri ca atunci
c`nd ]i puneam o floare de negar[ ]n p[r. Uite, am din nou
=ase ani =i jum[tate, spune-mi: de ce s-a ]necat Joi\a?
S-a schimbat ]n Sf`nta Vineri =i a plecat s[-=i caute
vi\elul r[t[cit.
213
 }nso\it[ de-o vulpe oloag[, de-o barz[ =chioap[ =i de-un
=arpe t[iat ]n dou[.
Nu m[ crezi. Bine! O s[-\i spun adev[rul: s-a dus s[
scoat[ de sub ape un drum scufundat.
Era un drum cu ochii c`rpi\i de blestem?
Era un drum ]ngust. }n locul unde ]ncepe ie=eau aricii
]n prima noapte de prim[var[ =i m`ncau melci ]n frunz[ de
salvie, ]n timp ce, deasupra lor, luna se schimba ]ntr-o sap[
de bronz ]n care v`ntul izbea cu un b[\ de corn. C`nd ispr[veau
aricii de m`ncat, se str`ngeau s[ petreac[ fl[c[ii de =aisprezece
ani. }njunghiau un \ap =i-l frigeau. Dup[ aia, un ceas se
b[teau cu pumnii, pe urm[ c[rau un m`nz =i-l ]ndesau cu
n[rile ]ntr-o strachin[ cu miere. }l lingeau pe bot =i apoi,
c[zu\i ]n genunchi, jurau s[ ]ndure f[r[ cr`cnire cazne =i
temni\[, dar s[ nu tr[deze. Un b[tr`n le da c`te cinci fire de
iarba fiarelor, ei =i le v`rau sub piele, lucr`nd cu cu\itul, =i
de-acum, gata, s[ltau din c`mpie c`te-o prioc[ de cai tineri,
rotunzi, =i urcau ]n mun\ii Buz[ului. La schitul de ape. Pri-
meau banii =i l[sau caii. +i intrau ]n Br[ila dup[ ibovnice.
Drumu-i ascundea. Era viu numai sub ho\i, nu p[stra urme,
]nt`rzia ]n soare p`n[-\i cocea sc[f`rlia, iar la f`nt`na lui
Dimache, unde \inea c`rcium[ Florica, p`n[ puneai cump[-
na-n mi=care, drumul se str`ngea colac, lua loc la mas[ =i
cerea dou[ por\ii de umbr[. Prin\ul, ]n schimb, cerea vin.
Care prin\?
Prin\ul de la noi. Drumul primea umbr[, prin\ul vin,
=i Florica r`dea mult =i ]nalt =i te despica ]n fulgere cu ochii
viorii. C`rciuma ei se afla pus[-n scorbura unui ro=cov vechi,
c[ptu=it[ sus cu cear[ ro=ie, s[ nu se l[rgeasc[ rana, s[ nu
curg[ anii copacului. Lumina, venind de peste Dun[re, se
oprea l`ng[ prag, ca o femeie sosit[ din ploaie, strecur`nd
]n[untru o dung[ albastr[. La cele dou[ mese de lemn puteai
s[ prinzi timpul ]ntre de=te, s[-l r[sfoie=ti =i s[ te ui\i
de-aproape la pove=ti de demult.
214
 Florica =tia farmece? Pe la noi am auzit c[ se legau
nop\ile.
Ca s[ legi nop\ile, trebuie s[-\i tai p[rul, =i ea-l avea
]mpletit ]n cozi ce-i b[teau c[lc`iele. }i pl[cea s[ fie frumoas[
=i era ner[bd[toare s[ tr[iasc[. }ntr-o zi, prin\ul i-a adus un
m[r din dealurile R`mnicului, Florica l-a rupt ]n dou[, din
mireasm[ =i semin\e a luat f[ptur[ un m`nz care s-a azv`rlit
]n c`mpie, nechez`nd, =i un ciorchine de liliac galben. Liliac
de s`nz`iene, spuzit cu desc`ntece, nevestele-l caut[ prin v[i
numai ]n nop\ile c`nd luna scoate pui =i-i schimb[-n stele ce
ard peste casele cu cinci fete. Era atunci o var[ bogat[, tot
s[-\i ]ntinzi oasele-n ea. De at`ta bel=ug de ierburi, iepele-=i
sugeau una alteia ugerul. Eu, a zis prin\ul, pun`ndu-i o
r[muric[ de liliac ]n p[r, m[ duc p`n[ la Br[ila, disear[ vin
s[ te iau =i pe tine, ]ntre timp, zice, f[-i v`nt ho\ului t`n[r
pe care l-ai ascuns ]n snopul de sulcin[ de sub tejghea. Hai,
drumule! Drumul a dat fuga s[ se a=tearn[, c[ci era f[cut
numai cu p[m`nt din gr[dina prin\ului, iar Florica a dezle-
gat snopul =i ho\ul cel t`n[r a intrat, fluier`nd, ]nt`i cu
genunchii, dup[ aia cu =oldurile, dup[ aia cu umerii =i cu
capul ]n cele =ase, =apte sau opt r[zboaie pe care le purtau
fluturii dintr-o zare ]n alta. C`nd se ]nvele=te ziua cu p`cl[
alburie, prin\ul s-a ivit ]n prag. Sunt gata, a zis Florica, s[
m[ duci s[ petrecem cu dou[zeci de l[utari. Te duc, dar
mai ]nainte vreau s[ te urci pe comorile mele, ca s[ pui pe
tine altoi de aur. Auzindu-l, Florica s-a smintit de bucurie.
Mergea, juc`nd fusta ei cu pietre ieftine pe poale, mari c`t
ochii iepelor c`nd fat[ sau c`nd nu g[sesc ap[, umplea noap-
tea cu ]nchipuire de clopot, sorbea roua de pe ierburi. Drumul
se sucea viclean sub jocul ei oache=, dar Florica nu-l vedea,
se uita cum deschide luna guri de pod ]n case de umbr[ =i
c`nta s[-l frig[ la inim[ pe ho\ul cel t`n[r, care, f[r[ doar =i
poate, dormea pe-acolo prin borceaguri. Se g`ndea c[ mai
t`rziu o s[-l ]mpace, lipindu-i un ban de aur pe frunza de
215
smochin de pe bra\, mo=tenit[ de la maic[-sa. C`nd au fost ]n
fa\a unei por\i acoperite cu vi\[ deas[, s-au oprit.
Prin\ul era b[tr`n =i ostenise.
Era t`n[r. Era tulpin[ de plop ]n tulpin[ de luceaf[r. Au
intrat ]n hurb[ \in`ndu-se de m`n[, =i de-atunci nu i-a mai
v[zut nimeni pe p[m`nt. Doi oameni din Br[ila, angaja\i de
prin\, au d[r`mat poarta =i-au zidit locul. La miezul nop\ii
s-au ]ntors ]n ora=, au tras la o cas[ b[tr`n[, au cioc[nit ]n
obloane =i-au a=teptat banii. Plata a venit repede, dar din v`rful
cu\itului. }n zori, ro=covul de la f`nt`n[ a luat foc, iar drumul
care se hr[nea cu umbr[ a disp[rut. Mai departe =tii totul...
Mai departe =tiu c[, ]nainte de-a ]ncepe ninsoarea, am
adus trei fire de liliac galben, =i azi nu mai v[d nici unul.
Joi\a zicea c[ sunt trei semne de la sor[-sa, Florica.

}mbujorat[ de frig, Ruxandra se ]ntoarce din odaia de sub

moar[.
Ai g[sit creanga de ienup[r? o ]ntreb.
S-a urcat pe cas[ =i-a s[rit ]n lun[.
}nseamn[ c-au izgonit-o oamenii [ia de z[pad[.
N-au avut timp de ea. S-au b[gat sub ghea\[ ca s[
repare cele opt ra\e de lemn pe care se sprijin[ moara.
Treci la mas[, o pofte=te bunica, ai dou[ ou[ r[scoapte.
Am doi ochi c[prui =i ast[zi n-o s[ m[n`nc dec`t z[pad[
=i un \ur\ure de ghea\[.
+i o mam[ de b[taie, m[ amestec eu.
Tat[, tu vorbe=ti a=a, fiindc[ nu m[ cuno=ti.
Te cunosc foarte bine de =ase ani =i jum[tate.
Aveam =ase ani =i jum[tate c`nd am cobor`t s[ caut
creanga de ienup[r. Dar adineauri, pe trepte, am ]mplinit
paisprezece ani. +i dac[ mai fac un pas ]mplinesc cincisprezece.
F[cu doi pa=i =i ]mplini =aisprezece.
+i jur-]mprejur se f[cu var[.
+i era seara.
216
 Trei zile la r`nd luna r[s[rise peste od[ile pline cu tran-
dafiri din asfin\itul soarelui. Dar ]n a patra zi r[mase neclin-
tit[ ]n mijlocul cerului, de diminea\[ p`n[ spre miezul nop\ii
]nt`i ca o spr`ncean[ mirat[, pe urm[ ca un pinten de
cizm[, apoi ca o nuia de alun plin[ de muguri =i ]ndoit[ de
v`nt. Ruxandra ar fi putut s-o rup[ cu m`na, dar a=tepta s[
se ridice de pe p[m`nt o pas[re =i e de mirare c[ p`n-acum
nu se ridicase nici una care s[-i at`rne la v`rfuri c`te o
piersic[, drept mul\umire c[ luna ajuta gr`ul s[ se coac[ =i-l
rotea spre nem[rginiri ca pe-o uria=[ rev[rsare de visuri bune.
V`ntul ridicat de pe lac adoptase o stare de melancolie, aco-
perea plopii cu suspine =i cu be\ia de-a se ]nclina numai la
trenurile trec`nd spre Bucure=ti sau Br[ila, t[ia unghiuri
curioase ]ntr-un nor singuratic =i umbla pe sub strea=ina
morii cu stoluri de porumbei ireali, f[cu\i parc[ din sticl[ =i
m[tase topit[. Dincolo de lac, ]ntr-un salc`m, o bufni\[ dumica
negur[, o c[ru\[ p[c[nea printre liniile de tutun, stropind
sufletul cu triste\e aromat[, iar ]n gr`u se sp[rgea un c`ntec
moale, ca o patim[ ce se stinge =i nu se-ndur[ s[ piar[. Pe
sub lun[ pluteau dantele verzi, dantele negre =i dintr-o
ro=cov[ de sidef (umbra lunii reflectat[-n alte ceruri) se des-
prinse o f`=ie de drum vechi, care se lungi prin mijlocul
lanului de gr`u, cu o tr[sur[ ce gonea spre moar[, tras[ de
cai cu sc`nteie verde ]n genunchi, cu patru oameni pe perne
doi de z[pad[, doi de liliac galben.
Ruxandra, la masa din pridvor, asculta cum se apropie
tr[sura =i-n ochii ei ad`nci\i p`n[ peste fire de dou[ boabe
aurii se strecura o umbr[ de spaim[ =i de a=teptare nepo-
tolit[. Ar fi putut s[ se ]nchid[ ]n cas[, ar fi putut s[ strige
gr`ul ]ns[, ]n rev[rsarea lui ame\itoare, sp[rgea ]n spic
mireasma somnului, =i-n timpul [sta, pai cu pai se ]mpletea
ca s[ ]ncununeze trecerea tr[surii. L`ng[ scaietele cu lemn =i
destin de troi\[, caii ie=ir[ din hamuri =i intrar[ ]n ape ca s[
bea, cei doi oameni de z[pad[ izbir[ cu cu\itele ]n oamenii de
217
liliac galben, [ia se cl[tinar[ =i r[spunser[ tot cu cu\itele. Se
rostogolir[ ]n gr`u, izbindu-se cu ur[ =i luna se adun[
]ntr-un cuib de r`ndunic[. V`ntul se turtise pe vale, s-auzea
numai =uierul cu\itelor, trosnetul buruienilor fr`nte sub tru-
puri =i leg[narea neostenit[ a apelor. Se bat dou[ anotim-
puri, ]n\elese Ruxandra, ninsoarea iernii =i ninsoarea verii,
ca s[ se vad[ cine a dat glorie gr`ului. Caii ie=ir[ din ape, se
scuturar[, forn[ind, culeser[ r[ni\ii =i ]ntoarser[ tr[sura.
Patru siluete se ]nchinar[ t[cute spre Ruxandra =i disp[rur[
]n zarea ro=covei de sidef. Drumul se str`ngea ]n val la spatele
tr[surii =i c`nd Ruxandra p[r[si pridvorul =i fugi s[ caute
urma ]nt`mpl[rilor, g[si ]n marginea lanului de gr`u cornul
lunii, picat ]ntr-o tuf[ de floare galben[. Printr-un cap[t al
lunii curgea, bolborosind, o v`n[ de ap[, prin cel[lalt r[s[reau
dropii, ]ntindeau ciocul s[ prind[ libelule, apoi se ]nfundau
]n gr`u =i-n ierburi, ]nfiorate de \ip[tul vulpii =i r[scolind
m`ndria v`ntului.

}n februarie, c`nd ninge ]n =ir dou[ zile =i dou[ nop\i, se

petrec tot felul de lucruri ciudate. Dup[ ce avu =aisprezece
ani, Ruxandra mai schi\[ un pas =i se ]ntoarse la v`rsta de
=ase ani =i jum[tate.
Tat[! m[ strig[ ea ]n clipa aia. Uite, creanga de ienup[r
e din nou sub gr[din[ =i, vorbind, ]=i r[suce=te p[rul pe
deget, dup[ un obicei prost.
Au adus-o ]napoi patru iepura=i, ]n timp ce tu aveai
paisprezece, cincisprezece =i =aisprezece ani.
Unde sunt?
Dorm. +i, dup[ c`te au p[\it, o s[ doarm[ p`n[ desear[.
Vreau s[ =tiu ce-au p[\it.
P[i, uite cum a fost. Ei tr[iau, ]mpreun[ cu mama lor,
]ntr-un loc unde e numai var[. Azdiminea\[ s-au sculat
fl[m`nzi, maic[-sa le-a pus pe mas[ un pepene =i le-a dat
fiec[ruia un cu\it =i o furculi\[. Ca s[ nu se murd[reasc[ pe
218
bl[ni\[, le-a legat fiec[ruia o foaie de varz[ sub b[rbie. Au
m`ncat, bine]n\eles, =i foile de varz[. Maic[-sa trebuia s[
plece ]n p[dure, dup[ scoar\[ de copac t`n[r. }i culc[ ]ntr-un
pat c[ptu=it cu iarb[ =i ]nchise u=a cu cheia. Dar ei n-au somn
=i, lacomi, m[n`nc[ du=umeaua care era f[cut[ din morcovi =i
cad to\i, b`ld`b`c, tocmai pe malul lacului nostru, ]n z[pad[.
}ngrozi\i de frig, se reped ]n buzunarele unui om care sp[rsese
o copc[ ]n ghea\[ ca s[ dea la pe=te. Stau acolo vreme de un
ceas, p`n[ omul vede c[ nu e rost s[ prind[ vreo =tiuc[, =i
pleac[ la c`rcium[, s[-=i ]nc[lzeasc[ oasele c-un p[h[rel.
D[-mi ni=te rachiu, m[i b[iete, strig[ omul, cum intr[
]n c`rcium[, =i b[g[ m`na dup[ bani. D[ de [i patru iepura=i,
]i trage afar[ de urechi =i-i pune pe tejghea.
V`nz[torul ]i adun[ cu bra\ul =i-i b[g[ ]n sertar. Acolo
era =i creanga de ienup[r.
Nu se poate, creanga r[s[rise ]n lun[.
A vrut s[ sar[ ]n lun[, dar la jum[tatea drumului s-a
poticnit =i-a c[zut ]n pragul c`rciumii. Iepurii, lacomi, s-au
apropiat s-o ron\[ie, ]ns[, c`nd au v[zut-o c[ aprinde focul
]n fructe, au dat ]nd[r[t, speria\i.
+i cum au sc[pat de-acolo?
Lemnul din care e lucrat[ tejgheaua e neam cu lemnul
din moar[ =i chiar cu alea opt ra\e de lemn pe care se sprijin[
moara. A p`ndit un om =i mi-a trimis vorb[. Omul [la s-a
nimerit s[ fie tocmai colegul t[u, L[stun Ion. Se joac[ afar[
cu sania, a=teapt[ s[ te-mbraci =i s[ pleca\i la =coal[.
+coala nu mai exist[. Ieri am uns-o cu =orici de porc =i
precis au m`ncat-o c[\eii.
Da de unde! To\i c`inii din ]mprejurimi s-au b[tut
aznoapte cu lupii =i n-au avut timp pentru altceva.
Bine, zise Ruxandra, o s[ plec cu L[stun. }ns[ c`nd
m[-ntorc, vreau s[ stau de vorb[ cu iepurii. Singur[.
Ninge. +i eu stau =i m[ ]ntreb: de unde s[ fac rost de
patru iepuri care =tiu s[ vorbeasc[?
219
 CERCEI DE AUR

Vinul ro=u care se face la noi ]n b[l\i are sufletul clocotitor

al \ip[tului ce suie de pe buzele fetei ]n clipa scurt[ =i speriat[
a pierderii ne=tiin\ei. }l bei =i ]ncepi s[ ]nve\i =i s[ crezi c[ doar
]nfr`ngerea e ve=nic[ pe p[m`nt. Eu ]l beau cu n[dejde de
patruzeci de ani =i m[ numesc Neculai Culcu= }nfr`ntu. Un
nume melancolic, ca =i cum lumina ar face dropii =i porumbei
peste iarba roas[ de turme. Stau pe malul lacului Oz`nca.
P`n[-n fundul z[rii, spre Dun[rea veche, o f`=ie de ap[ cl[tinat[,
verde =i senin[, iar pe am`ndou[ coastele, r`nduri de vie cu-
rat[, a=a cum e lumea duminic[ diminea\a, zi de var[: cer ]nalt,
spr`ncenat, vioriu, din t`mplele c[ruia curge o fluturare de
argint ca s[ se ]mperecheze cu nebunia apelor, s[ ridice ]mpre-
un[ roiuri de furnici zbur[toare; s[lcii, plopi, sunt sate ce plutesc
]ntr-o ninsoare ]nchipuit[; mun\ii acri ai Dobrogei spun o po-
veste lung[, ]nc`lcit[ =i somnolent[; iar oamenii, c`nd se v[d,
]nainteaz[ numai de la br`u ]n sus. }n locul [sta-mi place s[
tr[iesc. Mai demult, c`nd l[utarul nu-mi mi=ca inima cu versul:
M-am zb[tut toat[ via\a
]n s[lbatec nenoroc...
am slujit ]n viile din insula Izvor T. ale cur\ii regale, sub
ordinele lui Pierre Valdemar. Francezul avea o vorb[: vinul
ro=u e de-o seam[ cu iepurii, de-aia se =i potrivesc at`t de bine
pe masa de petrecere. Dar mai spunea c[ nu s-a ivit ]nc[ puiul
220
de iepure sau de cerb pe-a c[rui pulp[, bine rumenit[ la foc,
s[ merite s[ risipe=ti o can[ de vin ro=u de la Izvor T.
}n 1947, cu opt sau nou[ luni ]nainte ca Mihai I de Hohen-
zollern, regele tuturor rom`nilor, s[ fie azv`rlit din scaunul
\[rii, Valdemar a cerut ]ncheierea socotelilor, ca s[ se ]ntoarc[
]n Fran\a. Vinul trecut prin m`inile lui n-ajungea niciodat[
s[ unelteasc[ ]mpotriva capului, =i s-au at`rnat de el, cu
disperare, s[-l opreasc[: uite, ]i dubleaz[ leafa, ]i c[ptu=esc od[ile
cu fulgi de ]nger, ]i aduc muieri viforoase din toate ora=ele
deocheate ale \[rii. Dar el luase hot[r`re de nedespicat: Plec!
=i-=i scutura cerceii de piatr[ scump[ at`rna\i ]n sf`rcul
urechilor. Mare=alul cur\ii regale s-a rupt de l`ng[ scara
voievozilor din palatul de la Bucure=ti =i a venit s[-i spun[:
C`nt[re=ti, domnule Valdemar, 65 kg, vei primi 65 kg
aur. R[m`i?
Ah, nu, domnule, v[ rog s[ ]n\elege\i, s-a sf`r=it.
+i a plecat. Iar tu, care-ai crescut aici, po\i s[-mi spui de
unde dracu =tia c[ se sf`r=ise totul pentru totdeauna?! O s[
zici c[, om de=tept, urm[rise mersul r[zboiului, citea c[r\i,
asculta radio. Eu, ]ns[, ]nclin s[ cred c[ l-a pus ]n mi=care
Gil Calabria din Turnu-M[gurele. Valdemar, ca to\i francezii,
era r[u dup[ muieri, repede le r[sturna-n b[l[rii. Le pl[tea,
iar c`nd venea cazul, nu se da ]nl[turi s[ scoat[ pistolul =i s[
amenin\e. De obicei se lega de \ig[nci. Fiindc[ se n[scuse-n
hotar cu Spania, =tia ce buc[\ic[ e scump[. Nu se s[tura de
nici una =i nu le lep[da, le p[stra pe toate. De cum ]ncepea s[
p`lp`ie floarea ]n prunii de pe grinduri =i p`n[ toamna, la
cules, c`nd gutuiele c[delni\eaz[ brum[ peste tufele de c[lini
ro=ii, ]ntindea masa pentru iubite, ]n fiecare s`mb[t[ seara, ]n
curtea mic[ a casei, deschis[ spre o g`rl[ ]ngust[. Avea cas[
de lemn, numai a lui, cu pridvor pe st`lpi. C`nd o vedeai, ]\i
venea s-o crestezi cu briceagul =i s[ semeni ]n t[ietur[ botul
unei stele, un pumn de libelule sau un cuib de mierle de ap[.
221
 Beau vin rece, scos cu ciub[rul din pivni\[. |ig[ncile c`ntau
=i jucau, iar una dintre ele, ultimul boboc r[pus cu daruri,
sp[lat[-nt`i ]n lapte, care ]mpietre=te carnea, =i limpezit[-n
vin, care a\`\[ poftele, a=tepta, supus[, ]n c[ma=[ de n[luc[,
sub cortul dintre dou[ s[lcii, ca s[ dezmierde s`ngele france-
zului. Uneori, foarte rar, cortul r[m`nea gol, semn c[ v`n[-
toarea din s[pt[m`na aia d[duse gre=. Atunci nu mai erau
c`ntece. Se aprindea foc ]ntr-o groap[ =i se ardea pe=te uscat.
Zece sau cincisprezece co=uri. Crap lat =i c[p[\`nos. Fumul,
gras, greu ap[sa pe balt[. Pline de grea\[ =i neg[sind ]n ele
curaj s[-=i taie din vi\elul bucuriei c`te-o halc[ pe m[sura
foamei, \ig[ncile o blestemau de moarte pe aia care le op[rise
veselia. Valdemar p[rea c[ nu le aude. Sta ]ntr-o margine,
t[cut, cu capul m`ndru =i frumos sprijinit pe stinghia gardu-
lui. Ai fi zis c[ a=tepta s[ moar[ de umilin\[ =i din timp ]n
timp ridica dou[ degete s[ i le boteze luna, apoi le b[ga ]n
gur[ =i le mu=ca: M[ doare; cineva ]mi zg`rie =i-mi h[p[ie
ficatul. T`rziu, ca s[ nu plesneasc[, fiindc[ la m`nie oasele
cresc s[ sparg[ ad[postul, se r[sucea spre cea mai t`n[r[
dintre \ig[nci =i, lup alb, o implora:
Hai, vino s[ te miluiesc =i du-te la ea. S[-i spui c-am s-o
]mbrac ]n aur din cap p`n[-n picioare.
O a=eza cu fruntea pe genunchi =i-i ]mpletea p[rul ]n dou[
cozi, ]ncheindu-le ]ntr-un mic luceaf[r de aur. Apoi \iganca
pleca =i venea, lunec`nd pe c[r[ri ascunse; cei din curte ]i
p`ndeau mersul nepoticnit =i ]n\elegeau de departe lampa
aia fructifer[ lumin`nd ascu\it sim\urile oamenilor din b[l\i
dac[ dogoarea aurului rupsese ]n dou[ malul de ghea\[. Se
pare c[ aurul arde cu p[l[l[i mai cu seam[ pe z[pezi ]mpietrite,
fiindc[ francezul primea mereu acela=i r[spuns:
Joi sau vineri te t[v[le=ti pe carne proasp[t[.
C`nd a=tepta s[-i pice din limpezimea plin[ de speran\[ a
cerului o g`sc[ s[lbatic[, francezul m[ punea s[-l trec Dun[rea
222
cu barca la Turnu-M[gurele. Intra ]n ora= s[ se ]mb[ieze,
]ntr-o cas[ de pe uli\a ru=inoas[, ]n ap[ de floare de portocal.
+i ca s[-i lustruiasc[ pantofii Gil Calabria, un [la d[r[p[nat
de vise lene=e, care l[sa impresia c[ lucreaz[ cu periile doar ca
s[ se g`ndeasc[ din ce parte ar fi mai nimerit s[ apuce el
curcubeul =i s[-l scuture de pureci. Francezul ]l dispre\uia =i
c`nd Gil ]i apuca ]n palme laba piciorului, mic[, sub\ire =i
lat[, zv`cnea nervos din =old, tem`ndu-se instinctiv c[ Gil
Calabria o s[-=i ]nfig[ trei din\i de vipl[ ]n pantoful lui. Poate
c[ Gil ar fi c[zut ]n p[cat, dar cu condi\ia s[ aib[ sub nas o
pereche de bocanci bine p[trun=i de untur[.
}n martie '47, un martie h[mesit ca un pu=c[ria=, Valde-
mar avu din nou o s[pt[m`n[ liliachie. De data asta ]l b[gase
]n c[p[stru de s`nge o fat[ adus[ ]n insula Izvor T. de v`ntul
[la zurliu care scarpin[ pe spinare caii de abur r[s[ri\i o
clip[ pe d`mburi s[ adulmece mirosul de nuia de salcie. |in
minte, la Izvor T. tocmai avea loc nunta veveri\elor, ]ntin-
z`ndu-se pe =apte stejari. Seara, c`nd ]n cer iau foc ultimele
gunoaie ale zilei =i iese luna ca s[ risipeasc[ boabe de ienup[r
prin r`pi, fata aia, la urma urmelor venit[ de peste Olt, din
viile de la Segarcea, se furi=a ]n poiana de sub stejari, ca s[-=i
umple inima cu pierderea min\ii din crengile lor. }l g[sea
acolo pe francez c-un c[lug[r b[tr`n =i izbucnea ]n r`s:
Sfinte c[lug[r, nu =tiu de ce-mi vine s[ zic c[ e=ti un
fel de c[lug[r de lemn, care st[ s[ citeasc[ dintr-o carte de
lemn, dar p`n[ una alta, a b[ut ni=te rachiu de lemn =i-i curg
din barb[ pic[turi de lemn.
Un clopot b[tea ]ncet la bisericu\a din p[dure. Dogit, =tirb,
f[r[ miere. Parc[ da un m[gar de pop[ cu copita-n geam,
strig`nd: Alabala, eu v[-ngrop pe to\i. Ascult`ndu-l, fata
se zdruncina. I-ar fi pl[cut, ]i strecur[ francezului, un clo-
pot s[ fac[ strea=in[ de bronz, creast[ de sunete tinere =i
223
]nalte. La m[n[stirea Plumbuit[ din Bucure=ti se toarn[ clo-
pote cu buza delicat[ =i fierbinte, cic[ me=terii de-acolo pun ]n
ele privighetori ]nvelite-n argint.
Trimit un om la Plumbuita s[ cumpere. +i vineri vii la
mine.
+i vineri =i s`mb[t[ seara. Dar s[ fim singuri.
I-auzi la ea! r`se [la. Ah, ce mai j[vru\[!
L-a m`nat la Bucure=ti pe c[lug[rul b[tr`n. Iar el, d`nd
voios din coad[, m-a pus s[-l trec Dun[rea la Turnu-M[gurele.
Era o zi v`n[t[, friguroas[ =i proast[. Trebuie s[ cuno=ti
ce-i asta, cum vine =i cu ce se m[n`nc[, fiindc[ zile t`mpite
sunt vreo trei sute cincizeci =i ceva ]ntr-un an. O zi t`mpit[,
s[ fim clari, e aia c`nd sim\i, de diminea\[, c[ \i-a f[cut o
gaur[ ]n beregat[ =i-\i bea norocul.
Iani Ka\ighera, care \inea case dulci pe uli\a ru=inoas[, l-a
primit pe francez, fr`ng`ndu-=i m`inile =i v[ic[r`ndu-se.
Fusese c[lcat de poli\ie, p`r`t c[ ascunde tutun bulg[resc de
contraband[ =i agen\ii ]i b[user[ ultima vadr[ de ap[ de floare
de portocal, bolborosind printre r`g`ieli: Bogdaproste,
Doamne, c-am ajuns clipa s[ bem =i noi lapte de c[mil[.
Pr[sil[ de derbedei, domnule! i-a ]njurat grecul.
O zi cu ghinion, a zis francezul.
O zi bun[ s-o pui cu fa\a la zid =i s[-i zbori creierii f[r[
mil[, a-ncheiat grecul.
Mai departe, Valdemar a luat-o spre pia\[, ca s[ dea de
tulpina aia de bujor negru numit[ Gil Calabria. }n pia\[ b[tea
v`ntul. Pare o nebunie ce spun, dar la Turnu-M[gurele, pri-
m[vara, v`ntul e alb, ca =i cum =i-ar serba nunta de argint, =i
miroase a dropii. Gil Calabria, bine]n\eles, nu era pe sc[unelul
lui. O femeie care vindea dovleac copt ]i spuse francezului c[
un prieten de-al lui Gil, comunist, ]l instalase pe Gil Calabria
administrator la conacul de la Vetri=oaia al generalului Donici,
criminal de r[zboi fugit din \ar[ ca s[ se salveze de glon\.
224
 E acolo de c`teva s[pt[m`ni =i lumea zice c[ se ]ndoap[
numai cu porumbei =i pot`rnichi pr[jite. |ine porumbeii ]n
dou[ f`nt`ni, taie c`te dou[zeci odat[, m[n`nc[ p`n[ simte
c[ se face taur =i dup[-mas[ se plimb[ c[lare pe sub nuci =i
r`de: S[ru m`na, domni=oar[ livad[, f[-te mai repede \uic[,
s[-nec[m ]n poveste valea asta m[noas[.
Era dup[-amiaz[ =i r[s[rise luna. Ie=ise, cum zice credin\a
noastr[, a celor din b[l\i, s[ rup[ un m[nunchi de pelin crud,
s[-l presare ]n calea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu s[-=i
aduc[ aminte c[ pe p[m`nt e prim[var[ =i c[ e dator s[ co-
boare din cer, s[ ia chipul Dun[rii =i s[ ne hr[neasc[.
Hei, lun[ sub\ire-n frunz[ =i viclean[ ca o vulpe, i-a strigat
]n g`nd francezul, ]nva\[-m[ ce s[-i duc eu fetei [leia ca s[
nu le-alunge, s`mb[t[ seara, pe \ig[nci. A trecut ]n strada
mare s[ caute ]n pr[v[lii. Mergea ]ncet, supus pl[cerii de a
iscodi =i de a se l[sa p`ndit. Aproape de gar[, s-a oprit ]n
dreptul unor geamuri late, dincolo de care forfoteau sute de
p[s[ri ]n voliere. Iat[, ]=i zise, ]n cinstea ei o s[ g[tesc casa
cu p[s[ri =i clopo\ei ascun=i ]n flori. Dar c`nd s[ apuce u=a,
s-o deschid[, ]ncremeni. De la gar[, prin mijlocul str[zii mari,
venea spre centrul ora=ului, at`rnat pe trupul de=[lat al lui
Gil Calabria, costumul pe care-l ]mbr[ca generalul Donici
c`nd ie=ea s[ sape r[zoarele de trandafiri: pantaloni ro=ii,
vest[ galben[, hain[ alb[, p[l[rie de pai cu panglic[ neagr[
]nnodat[ ]n cruce. |inea scurt de zgard[ doi c`ini uria=i, cu
pieptar =i botni\[ de piele sau, mai bine zis, c`inii [ia ]l t`rau
voinice=te ca s[ ia ]n primire prefectura, pia\a =i gr[dina pu-
blic[, iar el se ]mpotrivea c`t putea, fiindc[ ]nainta l[s`ndu-se
mult pe spate =i ]njur`ndu-i astfel:
M[ b[ie\i, m[ nebunilor, m[ fiarelor! Eu v[ iubesc,
lua-v-ar dracu, =i voi sunte\i r[i =i porci.
Francezul n-a mai cump[rat nimic. S-a ]ntors ]n vad la
Dun[re, strig`nd de departe:
225
 Gata, ]napoi ]n insul[!
Iar la Izvor T., dup[ ce mi-a spus ]nt`mplarea, a ad[ugat:
+i ]napoi ]n Fran\a!
Prostii, i-am zis, or s[-i ia repede =i hainele =i c`inii.
Dar cerceii?! Purta ]n fiecare ureche c`te-un ciorchine
de aur. Eu am o inim[ de=teapt[ =i inima-mi spune: Valde-
mar, fere=te paharul cu mu=te p`n[ nu le sare \and[ra tutu-
ror [stora din Balcania... Numai voi, rom`nii, sunte\i capa-
bili s[ zice\i, dup[ ce-a\i pierdut totul: Nu-i nimic, sus ]n
genunchi, =i de la cap[t! Eu nu pot...

226
 JOCUL DIN AMURG

}n odaia mic[ =i goal[, ca un os cu m[duva supt[, murise,

nu demult, bunic[-sa. Sprijinit cu b[rbia pe sp[tarul scaunu-
lui =i cu genunchii potrivi\i ]n rana f[cut[ de b[tr`n[, cu
solzii unghiilor, ]n perete, c`nd nu mai avea nici glas s[
geam[, Dragomir se uita ]n c`mpie, peste r`ul ]nghe\at. P`clele
]nser[rii de ianuarie risipeau ]n sufletul lui o stingere lung[.
Clipele-i dormeau sub pleoape, un bra\ de izm[ uscat[ ardea
pe foc sub plita la care-=i dezmor\e=te m`inile uitarea.
}n uli\[, peste ]nc[ dou[ od[i, sau peste dou[ vrafuri de
timp, Iancu Peleag[ striga la Gheorghe |ig[nu=: Trimite-mi,
m[, bastonu [la cu cui ]n v`rf, ca s[ vin la tine s[ bem o oal[
de vin. }n creasta casei fierbea, cu zv`cniri scurte, o
v`j`itoare de lemn, dar el n-auzea nimic, lumea toat[ se pe-
trecea pe de l[turi, ]n t[cere, ca un cal cu copitele ]nf[=urate-n
c`rpe. Departe, dincolo de r`u, la f`nt`na cu cump[n[ de
l`ng[ plopii lui Dimache erau trei, =i cel din mijloc p[rea
c[ tocmai se ]ntorsese din deportare, cr[cile-i at`rnau toate
fr`nte se ivise un lup. Ia, ]=i zise Dragomir, cu mirare, e
mort de foame, afurisitul. Lu[ din farfurioara pus[ pe per-
vaz o coad[ de scrumbie =i ]ncepu s[ sug[ din ea a=teptare.
Singur[tatea din odaie sim\i c[ trebuie s[-=i ]ncal\e cizmele
=i s-o ia la picior. E groas[ povestea cu [sta, se trezi Dra-
gomir vorbind, c`nd descoperi c[ lupii, cu umerii ]n jugul
foamei, o pornise spre sat. Fiara venea ]ncet, ca s[ fie la
malul g`rlei ]n acela=i pas cu amurgul. Nimic primejdios ]n
v`ntul ridicat din malul satului, fiindc[ lupul ]nainta calm sau
227
poate se cenzura sever. E b[tr`n, are experien\[, =tie s[ rab-
de, aprecie Dragomir. {sta, dac[ n-are-ncotro, rupe p[m`ntul
cu col\ii =i-=i am[ge=te foamea, dar nu se v`r[ ca prostu-n
capcan[. Dar nu trebuie, frate, s[ te la=i ispitit cu una, cu
dou[ de s`ngele mielului. Sunt destui care se bat pentru blana
lui. Se opri, uimit. }n spatele lupului veneau cei trei plopi =i
f`nt`na cu cump[n[. Dragomir scuip[ oasele scrumbiei peste
un morman de l`n[ =i peste daracul ]n care urma s[ fie
sc[rm[nat[ l`na, ]ngust[ ochii forfotind de-o neizb[vire a
dorin\elor, trecu dou[ de=te peste musta\a blond[, ce se-n-
c[p[\`na s[ nu s-azv`rl[ c`t ar fi vrut el, =i c[ut[ s[ ]n\eleag[
cum umblau plopii =i f`nt`na. Renun\[ imediat, poate erau
pe-o corabie desc`ntat[, lemn ursit s[ nu se vad[ =i lunec`nd
pe o pojghi\[ de marmur[ ]ntins[ tot nev[zut, sub picioarele
lupului. }ntunericul, cuprinz`nd ]n el f`nt`na, plopii =i lupul,
se opri la c`\iva st`njeni de r`ul ]nghe\at. Tremura, ]nalt =i de
nep[truns, ca un jur[m`nt zidit ]n sticl[ albastr[, ondulat[
v`n[t de =uierul v`ntului ridicat din r`pile malului, din prun-
duri sterpe. }n noaptea de dincolo era st[p`n[ taina; aici
drace! stai pu\in, lupul s-a rupt din ]ntuneric, f[c`nd o gaur[
c`t u=a cuptorului, s-apropie de-o copc[, ]nfund[ botul ]n ea,
soarbe dou[-nghi\ituri, plimb[ printre din\i o flac[r[ ro=ie,
se-ntoarce cu tot trupul =i cioc[ne=te cu laba ]n peretele albas-
tru. Pe sala ]n care se deschide odaia de unde prive=te Drago-
mir, v`ntul da cu m[z[riche ]n strea=ina de tabl[ a troi\ei pe
care-au cump[rat-o ieri ca s-o fixeze ]ntr-o r[sp`ntie, pentru
pomenirea b[tr`nei. Ia te uit[, lupul s-a-nghesuit ]n sp[rtura
de mai-nainte, astup`nd-o, =i, ]n schimb, a ie=it din ]ntuneric
f`nt`na. Dar pentru ce? Ca s[ se ]ncarce cu ap[ din copc[.
Nemaiauzit! O sut[ de g[le\i. Dou[ sute. Cump[na s-apleac[
=i se-nal\[, smucit[ de-o fat[ ]ntoars[ cu spatele spre Drago-
mir. Poart[ cojoc t[iat ]n poale =i fust[ verde fata, n[frama
i-a lunecat din cap pe umeri =i p[rul negru i-l umfl[ v`ntul
]ntr-o parte. E de mirare cum o zbatere at`t de bogat[ =i
228
nesf`r=it[ n-o t`r[=te pe fata aia la vale, pe sub pod, ]n necuprin-
sul iernii. F`nt`na s-a umplut =i se ]ntoarce ]n ]ntuneric, pe
u=a ei, fata a pierit, iar lupul, cu urechile alungite, traverseaz[
r`ul, ]nghe\at, t`r`nd ]n spinare acoperi=ul nop\ii. Acum nu
se mai vede nici el, a p[truns ]n unghiul orb pe care-l face
malul gr[dinii, ]ns[ Dragomir ]l simte c[ nu s-a oprit, e chiar
sub r[chitele ]nc[rcate de z[pad[ luminoas[, o izbitur[, un
zbucium nervos ]n pere\ii casei, =i lupul a p[truns ]n m[run-
taiele p[m`ntului de sub gr[dina lor. Dar pentru ce?
Un =uvoi de aer rece clatin[ odaia =i un glas ]ntreab[ r[stit:
Dragomire, ai adus lemne la sob[?
Dar pentru ce?
I-auzi, domnule, vorb[ la el! Afar[ se las[ o noapte
sc`rbos de geroas[ =i el ]ntreab[ pentru ce! Ia-\i o hain[ ]n
spinare =i ie=i la treab[.
Bine, tat[, ies, dar spune-mi, o fi adev[rat ce-mi spu-
nea bunica ]nainte de-a muri? Zicea c[ ]ntr-o iarn[, demult,
un lup a intrat sub p[m`nt, chiar ]n mijlocul gr[dinii noas-
tre, =i la o s[pt[m`n[ a ie=it ]n partea ailalt[ a satului.
E adev[rat.
Tu de unde =tii?
P[i lupul [la a ie=it chiar sub malul gr[dinii lui socru-
meu. M-am dus s[ aflu pe unde intrase ca s-ajung[ la noi ]n
sat, =i de-atunci stau aici.
Aha, f[cu Dragomir =i ie=i afar[.
Umplu l[zile cu lemne la sobele din dou[ od[i, aduse ap[ de
la g`rl[, ca s[ pun[ maic[-sa fasole la fiert, apoi, lovind c-un
ciomag c[rarea ]nghe\at[, porni spre marginea ailalt[ a sa-
tului. Se opri l`ng[ un p`lc de salc`mi, ]n capul vadului ce
cobora spre b[l\i, =i aprinse o \igar[. O stinse imediat: ]n casa
din st`nga vadului, cineva plimba o lamp[ prin dreptul geamu-
lui, ridic`nd =i cobor`nd fitilul. R`z`nd, Dragomir lovi cu
ciomagul ]n z[pad[. }n p[m`nt se c[sc[ o groap[ =i r[s[ri un
lup, apoi o f`nt`n[ =i trei plopi cel din mijloc p[rea c[
tocmai s-a ]ntors din deportare, cr[cile-i at`rnau ]nvinse.
229
 }N STEP{

+eful plutonului de execu\ie mergea ]n r`nd cu condam-

natul, aproape ating`ndu-se cu umerii, un sergent-major,
duc`nd sub bra\ un sac de iut[, ]mp[turit, mergea ]n fa\[,
iar patru plutonieri, cu carabinele pe =old, veneau din spate,
t`r`ndu-=i picioarele prin iarba curat[ =i mo\[ind de somn
]nc[ din primele ore ale dimine\ii.
Senin uscat =i t[cere. Pe dealurile din fundul z[rii, cotro-
pite de cimbru, suiau spre cer pelerini de abur.
Parc[ dumneata mi-ai d[ruit ]n prim[vara asta o taba-
cher[ de lemn plin[ cu buburuze...
Eu, domnule locotenent, recunoscu condamnatul.
Oh, ]mi pare r[u, dac-a= fi =tiut, m-aranjam s[ schimb
c-un coleg. |i-am ]napoiat tabachera?
Nu!
Puteai s[-\i aduci aminte =i s[ mi-o ceri. }n ultimele dou[
s[pt[m`ni ai lucrat la s[patul gr[dinii to\i condamna\ii la
moarte au dreptul [sta b[teai frumos la u=[ =i mi-o cereai.
Nu-mi mai trebuia. Dup[ judecat[, p`n[ la pronun\area
sentin\ei, mi s-a luat dreptul de-a primi \ig[ri.
Da, legile sunt aspre. Dar nu scrie nic[ieri c[ celui
condamnat la moarte i se iau bocancii.
Nu mi i-au luat. M-am desc[l\at singur =i i-am dat
unui profesor b[tr`n. Suflet bun, ]n fiecare sear[ de iarn[ ne
spunea c`te-o poveste.
Ne apropiem. Sergent-major, schimb[ vocea locotenen-
tul, nu-\i permit s-aprinzi \igara.
230
 V[ mul\umesc, spuse condamnatul. Fumul \ig[rii m-ar
fi-necat cu aduceri aminte. S[ =ti\i c-ave\i un =oim frumos.
}n tinere\e =i eu am v`nat mult cu =oimul. Dar v[ trebuie o
m[nu=[ bun[, englezeasc[, cu pl[cu\[ de aram[ =i inel.
M[nu=a, cum s-ar zice, e cr`ngul =oimului. Aia pe care-am
v[zut-o la dumneavoastr[ nu mi-a pl[cut. Pe urm[, trebuie
s[ hr[ni\i =oimul, din c`nd ]n c`nd, cu albine negre =i s[-i
da\i s[ scoat[ ochii la bufni\e. Asta-l \ine ]n form[.
+oimul cu care m-ai v[zut dumneata mi-a murit.
}mi pare sincer r[u, s[ =ti\i.
Mai am ]nc[ doi, nu-i cine =tie ce mare pierdere.
}n cazul [sta pot s[ v[ fac o rug[minte?
F[r[ ]ndoial[.
Am cerut, dar nu =tiu de ce nu mi-au permis s[ m[ spove-
desc =i s[ m[ ]mp[rt[=esc. V[ rog s[ ordona\i [stora patru s[
m[ ]mpu=te: unu-n cap, altu-n burt[ =i [ilal\i doi ]n umeri. Iar
dumneavoastr[ s[-mi da\i lovitura de gra\ie ]n co=ul pieptului.
Semnul crucii? Bine! Altceva?
Altceva, nimic...
Dac[ vrei s[-mi spui de unde e=ti...
Nu-mi aduc aminte.
Pare neverosimil.
N-am ]n urm[ dec`t un butuc de glicin[, un snop de
nuiele ro=ii peste un morman de lemne cojite =i o suveic[ de
argint lunec`nd prin dreptul unui geam.
P[i, asta-i casa unde locuie=te comandantul ]nchisorii,
cu nevast[-sa.
Doamna are un suflet foarte bun. De c`te ori s-a
]nt`mplat o execu\ie, luna asta, d`nsa a trimis un co= de
cire=e, numai cercei, copiilor de la orfelinatul din Constan\a.
Directorul n-are suflet bun?
+i d`nsul are suflet bun. }n martie, c`nd l-au ]nmor-
m`ntat pe Stalin, s-a dat ordin ca toat[ lumea de pe fa\a
231
p[m`ntului s[ se opreasc[ din lucru =i s[ salute. Noi, zece
in=i iat[, cu mine se duce =i-al zecelea , nu ne-am oprit.
Dup[ patru ani de munc[ for\at[, am vrut s[ lucr[m cinci
minute de bun[ voie =i domnul director a ]nchis ochii. Cei
mici ne-au p`r`t.
}nseamn[ c[ plutonierii =i sergen\ii majori n-au suflet
bun.
Nu. +i ei au suflet bun. }n noaptea de }nviere am c[zut
la lucru, ]ntr-o groap[ de cret[, cu trei sute cincizeci de popi
=i, fix la ora 12, c`nd ]n biserici se aprinde lumin[ din lu-
min[, to\i [ia trei sute cincizeci de popi s-au pornit s[ c`nte
Christos a ]nviat, iar plutonierii nu le-au rupt oasele. Hei,
f[cu el mirat, am ajuns la groap[. Ce ad`nc[ e! De c`nd mi
s-a adus la cuno=tin\[ sentin\a nu m[ g`ndesc dec`t la ce mi
se va ]nt`mpla ]n prima noapte ]n p[m`nt. Greu o s[-mi fie.
Trebuie s[ te leg[m la ochi.
Nu primesc.
Locotenentul ]=i retrase oamenii la zece metri, le spuse
care unde trebuie s[ ocheasc[ =i se ]ntoarse spre condamnat,
vorbind ]ncet:
Dac[ mai ai vreo dorin\[?
Nici una.
Atunci am eu una. Spune-mi, dumneata ce crezi,
Dumnezeu sau dracul, care dintre ei are suflet r[u?
Asta, domnule locotenent, cu siguran\[ c-am s-o aflu
dincolo.
Foc! url[ locotenentul =i carabinele trosnir[.
Omul de pe marginea gropii se ]ndoi spre st`nga, apoi
zv`cni ]napoi, cu spinarea curbat[ parc[ ar fi ]ncercat s[ se
]nscrie ca un obstacol rotund =i confuz ]n dogoarea ce ]nce-
puse s[ dospeasc[ ]n step[, genunchii i se fr`nser[ =i c[zu
adunat deasupra p`ntecului. To\i cei patru plutonieri tr[seser[
]n burt[.
232
 De ce, m[, fra\ilor? ]ntreb[ locotenentul.
Ne-am g`ndit, r[spunse unul, ca m[car ]n ultima clip[
s[ simt[ =i el ceva cald ]n stomac.
}ngropa\i-l.
Sergentul major v`r] mortul ]n sacul de iut[ =i-l t`r] ]n
groap[. Ceilal\i s[rir[ cu lope\ile.
}n timpul [sta, locotenentul se tr`ntise ]ntr-un petic de
iarb[ deas[, netocit[ de pa=i sau de umbletul v`ntului, =i
culegea buburuze pe care le v`ra ]n tabacher[.Una-i urc[, din
podul palmei, pe strunga dintre degetul mare =i ar[t[tor, =i,
v[z`nd-o c[ st[ s[-=i desfoaie micile-i aripi, locotenentul vru
s[-=i cerceteze soarta
G[rg[ri\[-ri\[,
Unde-o zbura,
Acolo m-oi ]nsura...
Umbra sergentului-major i se lipi de genunchi. {la fuma
o \igar[ puturoas[ =i-=i scutura bocancii de p[m`ntul prins
pe tocuri, dar mai mult trop[ia ca s[ atrag[ aten\ia.
Raporteaz[, ]ng[dui locotenentul.
Avem ni=te bere rece.
Sergent major, r[spunse locotenentul, st[p`nindu-=i
tremurul m`inii, ca s[ nu sperie buburuza, =tiin\a sus\ine c[
omul, cantitativ, e alc[tuit trei sferturi din ap[. S-ar putea
zice, prin urmare, c[ o fat[ frumoas[ e f[cut[ trei sferturi
din rou[. Exact ceea ce mi-ar trebui mie ]n ar=i\a asta a
Dobrogei: o fat[ cu suflet bun, de aur, =i c`nt[rind patruzeci
de kilograme de rou[. }n lips[ e bun[ =i o bere rece. Ad-o.

233
 LEB{DA NEAGR{
Din partea autorului

Pentru c[ ]mb[tr`nesc spun`nd sau scriind pove=ti spre

deosebire de mul\i al\ii care, spre binele lor, ]mb[tr`nesc tr[ind
umblu prin lume cu urechea plecat[, ca s[ prind toate vor-
bele ce se rostesc ]n apropierea mea. Pe drum =i departe de
cas[ mai ales, oamenii cred c[ zeii sunt du=i s[ se iubeasc[
prin cr`nguri sau s[ spun[ minciuni fetelor =i atunci ]ncep =i
ei s[ trag[ timpul de urechi, s[ se scufunde-n spice viorii.
Eram ]ntr-un tren de noapte, acum ]n septembrie, luna
plutea ca o movil[ de gr`u deasupra c`mpiilor =i cineva-=i
dep[na g`ndurile, am[gitor =i lene=:
Pe Dun[re, la ]nceputul toamnei, apa-i groas[ de-at`ta
pe=te. P[i, ce crezi, de c`nd a urzit Dumnezeu p[m`ntul,
banii se pr[sesc la cine-i iube=te, iar crapul numa-n apele
care p[streaz[ fulgerul. Din fulger, ]=i fac crapii spad[. Dar
pesc[ru=i pe Dun[re, ]n dreptul Br[ilei, foarte rari, dom-
nule. Se leag[n[ cu miile pe Lacu-S[rat, dac-a\i mai auzit.
(A\`\[tor =i pus pe hulit.) +i-acolo nu-i pe=te. Iar ei, puzderie
de sc`ntei albe, b[tute de-un blestem s[ scapere =i s[ d[inuiasc[
f[r[ lupt[. }nt`i zici c[-s porumbei =i-\i pare r[u c[ n-ai s[
le-arunci ni=te gr[un\e. Pe urm[, c`nd se ivesc dintr-o mar-
gine =ase lebede albe =i una neagr[, plutind fantastic, pe o
linie a lacului care trebuie c[ pe dedesubt e tras[ cu m[rg[ritar,
]n\elegi: sunt pesc[ru=i, fiindc[ ei au de-a face cu lebedele.
234
Aten\ie, nimic obscen, sunt logodi\i de la distan\[. Eu, c`nd
v[d o leb[d[ neagr[, m[ g`ndesc la timpul c`nd furam cucu-
velele dintr-o clopotni\[ =i le aruncam ]n casa preotului, fiindc[
fata lui, pe care o iubeam, se plimba cu altcineva. Mai bine
zis, cu un prost de b[iat, care nici m[car n-a luat-o de nevas-
t[ =i o tr[gea cu sania, vara, prin iarb[. La Lacu-S[rat, de
c`te ori m-am dus s[ v[d leb[da neagr[, am v[zut =i-un cal
b[tr`n care, fix la orele opt diminea\a, intra ]n ap[ p`n[ la
genunchi =i =edea acolo p`n[ la pr`nz. Era b[tr`n, cu oasele
bolnave =i venea s[ se vindece. }l b`z`ia musca, mi=ca greu
din ciotul cozii, dar nu ie=ea din ap[. Ar urma s[ cred c[ =i
pesc[ru=ii [ia sunt bolnavi, ]ns[ altceva se ]nt`mpl[ cu ei:
acolo, pe lac, m[ g`ndesc, ei fac de gard[, cu schimbul, ]n
jurul lebedelor. N[uci de be\ie, sau de iubire. Cazacii albi ai
\arului rus. Le-a= t[ia capul cu sabia. Sunt ]n misiune secre-
t[, ne]ndoielnic. E o idee, dumneavoastr[ ce zice\i? Eu m[
numesc Paul Pietraru.
Nu zicem nimic, r[spunse un glas vesel. (M[ prefac c[
dorm, dar printre pleoapele sc[p[tate ]i iau m[sura: smead,
solid =i cu dispre\ la adresa romanticilor cel pu\in a=a mi-l
descifreaz[ fa\a turtit[, ca de t[tar.) Dumneata tr[ie=ti, dup[
cum se pare, doar ]nt`mpl[ri frumoase. E=ti ca fata aia care
zice: Mam[, am g[sit un boboc de trandafir ]n chiuvet[, de
ce la =coal[ nu ne-au spus c[ trandafirii cresc =i-n faian\[?!
Eu, afl[ dumneata, nu =tiu cum se ]nt`mpl[, atrag asupra
mea tot soiul de ]nt`mpl[ri ridicole. De pild[, m-am urcat
]ntr-o zi ]n troleibuz, la Bucure=ti, f[r[ bilet. }n sta\ia res-
pectiv[ ne-am urcat vreo dou[zeci de pasageri =i sunt con-
vins c[ nici unul n-avea bilet. Eram studen\i. Ei bine, dup[ o
jum[tate de minut, doi in=i s-au apropiat =i mi-au cerut bi-
letul la control. N-am. E r[u, scoate suta =i coboar[. N-am
dec`t cincizeci de lei. D[-i ]ncoace =i zi mersi c[ ne-ai ]nt`lnit
pe noi. Mi-au luat banii =i-au s[rit din mers. Erau, v[ da\i
235
seama, doi =napani care au tulit-o direct la c`rcium[ cu banii
mei. +i bag[ de seam[, m[ duceam s[ ]nt`lnesc o fat[. Eu,
domnule, stimez corbii, lebedele negre m[ las[ cu de=tul mare
]n gaura cheii. Dumneata c`n\i pove=ti cu orga pe piept, pfiii,
=i-\i ]nchipui c[ lumea se d[-n balansoar de pl[cere =i bucurie
=i mai arunc[ =i doi cartofi ]n spuz[ ca s[ miroase via\a a
pace =i bel=ug. Eu, pe [=tia de-alde dumneata i-a= trimite s[
umple sifoane =i s[ stropeasc[ cu ele t`rnurile de m[r[cini,
p`n-or da ]n floare.
Ast`mp[r[-te, domnule, intervine un al treilea ]n
discu\ie, omul n-a zis nimic de r[u. A spus, a=a, un fel de
poveste de iubire.
Nu v-amesteca\i, se roag[ prietenul lebedei negre, n-am
nici un interes s[ m[ sup[r cu d`nsul. Eu sunt arestat =i
d`nsul m[ escorteaz[.
Nu se poate! ]i scap[ vecinului meu.
Ba da, domnule. Sunt victima crizei de petrol.
+i a bel=ugului de struguri, completeaz[ ]nso\itorul.
Mai precis, a sacilor de nailon, precizeaz[ prietenul
lebedei negre. Sunt o fire scormonitoare, domnilor. Pe var[,
c`nd m[ duceam s[ m[-nt`lnesc cu leb[da...
Spune mai bine c[ te duceai s[ prive=ti cu binoclul
plaja nudistelor.
Al\ii priveau cu binoclul, eu =tiu ce-i aia o femeie goal[.
Prima din cele =apte minuni ale lumii. Nemuritoare. Cel mai
de seam[ adev[r al vie\ii. Chipul lumii plin de uimire,
r[sfr`ngeri de aur l`ng[ un izvor de marmur[ ro=ie. Nu, nu
mergeam cu binoclul. Asta o f[ceau ni=te b[ie\andri =i un
b[tr`nel ramolit. Transpirau =i pu\eau a ulei de rapi\[. Luai
spuma de pe ei =i-o b[teai cu telul. Eu, domnilor, =tiu ce-i o
femeie goal[. Iar cine n-a privit o femeie goal[ =i n-a r[mas
bolnav de mirare e o nulitate. Eu m[ duceam pentru leb[da
neagr[. }mi aducea aminte de fata aia pe care-o iubisem =i
236
murise. Zice\i c[ priveam nudistele, fiindc[ leb[da trecea, la
intervale parc[ anume calculate, pe l`ng[ plaja lor. +i era o
desf[tare s[ le vezi pe femei cum se ridicau s-o salute, s-o
cheme =i s[-i arunce p`ine sau fructe. Sunte\i naivi, domnilor.
Toate femeile c`te se sculau ]n picioare nu vroiau altceva dec`t
s[ se m[soare-n frumuse\e cu leb[da neagr[. Leb[da le sfida,
=i ele, ]nfr`nte, ar fi ]nfulecat-o de vie, t[v[lit[ prin balsam
de Peru, dac[ =ti\i ce-i aia. Iar Dumneavoastr[, domnule,
care m[ escorta\i, n-ave\i dreptul s[-i b[nui\i de ho\ie pe to\i
oamenii. De exemplu, [ia doi controlori...
Erau studen\i, chiar ]n seara zilei c`nd te-au jecm[nit
au fost repartiza\i, la c[min, ]n acela=i dormitor cu tine.
Domnule, povestea asta e o t`rti\[ de li=i\[ bine ru-
menit[ pe jar. Leb[da e altceva. E jocul cel mai delicat al
apelor. Firul de lumin[ leg`nd p[m`ntul cu stelele. Mergeam
s[ v[d leb[da neagr[ =i de fiecare dat[ ]n sta\ia tramvaiu-
lui pentru Lacu-S[rat...
+terpeleai un portofel.
...cump[ram dou[ cornuri =i o pung[ cu lapte. Ia te
uit[, descop[r eu la al nu =tiu c`telea drum, [=tia au b[gat
laptele-n pungi! Ce lichid se mai poate v`r]-n pung[? Apa?
Ei, bine, apa n-are nici-un chichirez =i de c`nd m[ =tiu mi-a
jucat numai ranghiuri ur`te. S[ m[rim punga p`n[ la dimen-
siunile unui sac. Nici nu e nevoie s-o m[rim, m[ dezvolt eu
logic, avem sacii pentru ]ngr[=[minte chimice. Fiecare poate
cuprinde cincizeci de litri. Mi-am g[sit un asociat la rafin[ria
Brazi =i am f[cut proba cu benzin[ de 98 octane, 225 lei
sacul. T`mpit, am cobor`t ]n mediul rural. Pentru o plim-
bare ]n aer liber. Seara, am asistat, jenat, cum, la intrarea ]n
comun[, mili\ia-i controla pe \[ranii care se ]ntorceau de la
culesul viei C.A.P.-ului =i le confisca strugurii fura\i. Sa-
cul! mi-am zis, =i-am r[mas pe loc ca s[-i ]nv[\ pe c`\iva
\[rani cum s[ evite controalele alea cel pu\in st`njenitoare.
237
La c[derea serii, unul dintre ei r[m`nea ]n vie, zdrobea stru-
gurii =i umplea cu must cinci saci, ]i lega la gur[ =i le da
drumul pe r`ul Buz[u. Cel[lalt a=tepta ]n dreptul casei lui, ]i
pescuia =i-i r[sturna ]n cad[...
Luna era acum ]n sc[dere sclava unei ]mp[r[\ii ]nvinse.
+i din ruina dep[rt[rilor, trenul de noapte, nu exist[ ]ndoial[,
se vedea plutind prin ierburi ca o leb[d[ neagr[.
Vede\i, domnilor, zise Paul Pietraru, luna e o ran[
deschis[.

Raportul locotenentului Tudor Ro=ioru

Raportez. L-am luat ]n primire pe arestatul Paul Pietraru
]n seara zilei de 21 septembrie, cu ordinul de a-l escorta la
Bucure=ti unde s[-l predau Inspectoratului general... Am
plecat cu trenul de 22,40 =i am convenit ca pe durata c[l[toriei
s[ nu-i pun c[tu=e... Domnule locotenent, n-am de g`nd s[
fug =i nici n-a= avea unde, suntem o \ar[ mic[, totu-i ferecat,
face\i-mi hat`rul =i l[sa\i-mi m`inile libere, m`inile sunt flo-
toarele n[vodului, nu decid nimic, ]n schimb anun\[ toate
mi=c[rile ce se petrec ]n ad`nc, vreau s[ le \in ascunse ]n
buzun[ri. L-am privit lung ]n ochi =i am consim\it: perfect.
}n albastrul fascinant al ochilor lui Pietraru, nici o evocare
de paji=te cereasc[! dimpotriv[, stau la p`nd[ doi t[uni, gata
de-a se n[pusti rug[min\ii lui Pietraru nu din criterii senti-
mentale, ci m`nat de-o pornire aventuroas[, ]n total deza-
cord cu obiceiurile =i firea mea; vroiam s[ surprind, ]n
desf[=urarea lor sinuoas[, etapele repezi pe care le str[bate
un arestat din clipa c`nd s-a hot[r`t s[ evadeze de sub es-
cort[ p`n[ la punerea ]n aplicare a planului. }mi ]nchipui c[
ideea de a m[ p[c[li i-a r[s[rit ]n g`nd c`nd ne-am urcat ]n
ma=in[ ca s[ mergem la gar[ =i el a zis, sc[ld`ndu-=i fa\a ]n
lun[: O secund[, domnule sergent, s[ mu=c o gur[ din lun[,
asta aduce noroc, iar sergentul de la volan, complet nein-
238
spirat, a r`s str`mb: Tovar[=e locotenent major, Pietraru
[sta suge un os dintr-o pova\[ veche, f[r[ s[ ajung[ vreodat[
s[ ]nha\e =i-o bucat[ de m[duv[. Ia te uit[, s-a mirat Pie-
traru, mi s-a pus ca escort[ un ofi\er, ]nseamn[ c[ sunt un
curcubeu la oglind[ =i-n sinea lui a chibzuit c[ e de r[u,
c[ pe undeva s-a produs o ruptur[ mult mai important[ dec`t
zece saci cu benzin[ fura\i de la rafin[ria Brazi =i treizeci de
saci cu must adu=i din viile C.A.P. ]n sat, pe cea mai ieftin[
cale de transport. }n gar[, un omule\ ro=covan =i cam ghebos
am aflat c[ se cuno=teau de la Gala\i i-a d[ruit dou[
br[ni=oare =i patru mrene, ]nf[=urate ]ntr-o bucat[ de p`nz[
de sac ud[: M[n`nc[-le s[n[tos, Pietrarule, br[ni=oarele po\i
s[ le m[n`nci =i crude, dar dup[-mas[ s[ dai pe g`t o juma de
rom ]n cinstea mea, salut =i s[rut[ fetele frumoase! Gara,
dup[ calculul meu, era prima etap[ din planul evad[rii, indi-
ferent c[ ]nt`lnirea cu pescarul [la ro=covan nu putea s[ fie
dec`t ]nt`mpl[toare, absolut ]nt`mpl[toare. Ast[zi ]mi dau
seama c[ n-a ]ncercat nimic ]n gar[, fiindc[ mai era cu mine
=i sergentul ]n uniform[, fapt care impune iar aglomera\ia
de pe peron, socotit[ de unii ca ideal punct de sprijin ]n
evad[ri, pe Pietraru ]l dezavantaja, peronul fiind aproape ]n
]ntregime ocupat de vreo sut[ de solda\i, a=tept`nd s[ se
]mbarce ]n aceea=i direc\ie cu noi. Trenul e locul atacului,
mi-am zis =i-am a=teptat. }n meseria noastr[, dac[-mi permite\i
o mic[ digresiune, trebuie s[ posezi ]ntunecata, neclintita
putere de-a r[bda, egal[ doar cu puterea de a=teptare a \[ra-
nilor ]n fa\a spitalelor, ca s[ afle ve=ti de la cei dragi =i
]nchi=i ]ntre zidurile ur`tului. }n compartiment, am stat
fa\[-n fa\[ cu Pietraru, pe locurile de la fereastr[. P`n[ la
Br[ila, ceilal\i patru tovar[=i de drum c[l[toriser[ cu lumina
stins[ =i n-am ]ndr[znit nici eu s-o aprind. De altfel, luna
at`rna cu toate oasele goale chiar pe fereastra noastr[. Oase
goale =i br[\[ri de sticl[. Pietraru a strecurat pachetul cu
239
pe=te sub banchet[, =i-a trosnit oasele, apoi s-a lipit cu obra-
zul de geam =i a respirat ad`nc, p[truns de-o nest[vilit[ dra-
goste pentru c`mpie, de teama c-ar putea s-o piard[, adic[ s[
moar[ de dorul ei, f[r[ s-o mai vad[ vreodat[. Era ]n el o
spaim[ teribil[, ]ncins[, pustiitoare =i t[cut[ spaima pe
care-o resimte =i tat[l meu c`nd, auzind ]n dedesubtul vremii
iarna, urc[, g`f`ind, p`n[-n muchea gorganului ca s[ mai
bea o gur[ de v`nt s[rat, amestecat cu s[lb[ticie, cu miros
tr[snit de ierburi coapte, de b[l[rii cl[tinate de c[\elele
frec`ndu-=i ]n \[r`n[ bur\ile s[getate de durerea laptelui
nesupt. Cel din urm[ v`nt al toamnei, b[t`nd toaca ]n coloanele
salc`milor =i lipind c`te-un fulg de z[pad[ pe botul cailor,
]ncearc[ eschive de vulpe pe buza hornului, ]=i cl[mp[ne pin-
gelele rupte l`ng[ praguri =i minte excesiv, fiindc[ ]mpr[=tie
]n suflete cel mai a\`\[tor miros, mirosul de sub\ioar[ de
muiere. La un sfert de or[ dup[ plecarea trenului, Pietraru,
sc[z`nd din umeri, s-a aplecat spre mine =i mi-a =optit: M[
simt tare bine, domnule locotenent major. Nu =tiu ce se va
]nt`mpla mai departe, dar acum m[ simt tare bine. +i, pe
nea=teptate, s-a apucat s[ depene o poveste despre Dun[re,
Lacu-S[rat =i o leb[d[ neagr[. M[ irita, ca un act de la=itate,
glasul domol, insinuant, precum =i darul lui de-a se face as-
cultat de ni=te oameni necunocu\i. (De altfel, dup[ cum vede\i,
am ]mprumutat stilul lui.) Toate astea mi se p[reau capcane
ascunse ]n c`mpul meu sau un fel de joc neinteligibil la
sf`r=itul c[ruia urma s[-mi fr`ng g`tul. Acum ]mi p[rea r[u
c[ nu-i pusesem c[tu=e =i c[ m[ cercetam febril s[ dau de
punctul slab pe care ]l descoperise ]n mine cu o intui\ie fabu-
loas[. Enervat, l-am ]nghesuit, silindu-l s[-=i declare identi-
tatea =i raporturile dintre noi doi. A f[cut-o f[r[ pic de ]ncon-
jur =i lipsit de sfial[, dovedindu-mi c[ eu eram cel ce r[m`nea
]n continuare vulnerabil. Sec[tura, l-am ]njurat, a-nv[\at
s-alunge \`n\arii pun`nd t[m`ie pe foc. Mama proceda mai
240
simplu, azv`rlea dou[ smocuri de pelin =i ne izgonea pe noi
]n cas[. R`njind, am zis tare: Pietrarule, fluturi ca pe-o
ispitire viclean[ leb[da aia neagr[, ]ns[ ar fi cazul s[-\i dai
seama c[ pentru dumneata leb[da neagr[ e cel pu\in un ]nceput
de prohod.

Din partea autorului

A= putea s[ spun c[ g`ndi\i straniu, domnule locote-
nent-major, dar luna asta ca o ran[ deschis[ ]mi d[ de b[nuit
c[ totul poate sf`r=i r[u, zise Paul Pietraru.
O ran[ ]n burta unui m`nz sau pe obrazul unei femei?
]ntreb[, dezgust[tor, ofi\erul de escort[.
Domnule locotenent-major, ]nt`mpin[ arestatul, femeile
sunt orice, dar numai foarte rar sunt pic[turi de lumin[ nea-
gr[ ]ntr-un r`u de sidef. Din c`te femei cunosc, gloria asta a
avut-o pe lume doar Nazara Bucur. E un nume, nu-i a=a, pe
care te sim\i ]ndemnat s[-l repe\i ]n g`nd p`n[ ce g`ndul se
schimb[, cu de la el putere, ]n c`ntec. Atunci, dac[ e=ti lun-
git ]n pat, te scoli, scuturi tocul ferestrei, sco\i un greier din
cr[p[tur[ =i pleci s[ dai cu el la mrean[ sau la clean. Dar
fiindc[ veni vorba, are cineva un praf de sare ca s[ m`nc[m
dou[ br[ni=oare crude?
Pe=te crud? Fereasc[ Dumnezeu! se scutur[ vecinul meu.
Pesemne c[ \ine de vreun obicei al ho\ilor, aprecie
ofi\erul de escort[. Leb[da neagr[, religie neagr[...
Inexorabila c[dere, declar[ ironic arestatul.
C[dere ]n ce?
Cred c[ sunte\i un spirit vindicativ, domnule locote-
nent-major, c[ vi se adun[ pielea ]n broboane c`t sf`rcul de
nuia numai c`t m[ auzi\i vorbind. Dar eu voi vorbi ]nainte ca
s[ se deschid[ o noapte de var[ =i Nazara Bucur s[ intre pe
insula mic[ din mijlocul r`ului Buz[u, legat[ de mal cu o
punte din dou[ b`rne printre care r[s[reau fire de izm[.
241
 Pietrarule, anun\[ uscat =i r[u ofi\erul de escort[, ce
de \[nd[ri de lun[ pe fa\a dumitale! P`n-acum n-am mai
v[zut un caz ca [sta. E=ti primul om pe fa\a c[ruia lumina
lunii nu se-ncheag[. Por\i, ]nfipte ]n obraz, cioburi de lun[,
pricepi? E ceva bizar la mijloc.
Dumneavoastr[ vre\i s[ spune\i altceva, vre\i s[ spune\i
c[ oamenii de soiul meu sunt foarte ieftini pe pia\[, chiar
mai ieftini dec`t foamea, care-i obiceiul cel mai ieftin de pe
p[m`nt, deoarece nu presupune nici un efort. Nazara ap[rea
]nf[=urat[ ]ntr-un =al negru, plutitoare ca o simbrie menit[
duhurilor bl`nde, =i luna, scobind cearc[ne de aur ]n carnea
apelor, ]i l[uda cerceii, umpl`ndu-i cu vuiet senin. Un p[ducel
scutura spini bolnavi. Ea-i auzea c[z`nd ]n nisip =i era Maica
Domnului sfin\ind spinii cu suferin\a unei rug[ciuni exas-
perant de aievea cu Maica Domnului din iconostasul bisericii
unde slujea p[rintele Bucur, tat[l ei, cel ce mai crede ]ntr-o
nou[ apari\ie a Regelui Mare Preot Ioan =ti\i povestea
Regelui Preot din \inutul unde izvor[=te aurul =i care va
salva cre=tin[tatea. Intr`nd pe insul[, Nazarei ]i pl[cea s[-=i
]nchipuie c[ e o femeie uitat[ sau p[r[sit[ acolo, fiindc[ ]n
serile c`nd am v[zut-o =i eu, ]ngenunchea ca lipsit[ de ocrotire,
]=i aduna palmele ]n dreptul frun\ii =i prindea s[-=i roteasc[
]ndelung trunchiul, ame\it[ mi=carea tulbure a p[s[rii
bolnave c`nd se leap[d[ de contactul cu p[m`ntul, trec`nd
din odihna fricii ]n aromele mor\ii, pentru c[ eu socotesc c[
zborul e biruin\[ numai ]n clipa desprinderii de sol, ]n rest e
provocare, omul ]nfrunt`ndu-l pe Dumnezeu: Iat[-m[ crea-
torul des[v`r=irii, putere separat[ de puterea Ta... A= fi
putut s[ mor, privind-o, dar eram tot numai o ]nviere alb[ =i
imprudent de fericit[. Nazara Bucur, murmuram plin de
emfaz[. P[rul ei negru =i lung, nest[p`nit ]n sc[p[r[ri, era
tot timpul cu o jum[tate de m[sur[ ]n urma plutirii =alului,
ca un pui de leb[d[ neagr[ pierz`ndu-se ]n stuf[ri=uri, dup[
242
maic[-sa. O priveam, ascuns ]ntr-un l[star de plop, iar pe malul
cel[lalt tremura Tex, str`ng`nd ]n bra\e sania ]n care-o adu-
sese pe Nazara. Tex =i nimic mai mult, fiindc[ numele adev[rat
nu i l-am =tiut niciodat[.
Pietrarule, rosti amenin\[tor ofi\erul de escort[, co-
boar[ m`na de pe m`nerul geamului. Cea mai mic[ nechib-
zuin\[, te avertizez, va fi eroarea ta fatal[.
Oh, da, sunt o captur[ de pre\. N-o s[ fug sau n-o s[
fug ]n noaptea asta.
Repet! Las[ m`na jos.
Nazara lucra sticl[ ro=ie. Roiuri de sticl[, ro=ii... Petale
de Murano... Prin p[r\ile astea, domnule locotenent-major,
sunt multe f`nt`ni cu cump[n[. A= fi vrut s[ le mai v[d m[car
o dat[ prin geamul deschis. }ntr-o gar[, foarte aproape de aici
p[cat c[ nu opre=te trenul m[car un minut sunt adunate
la un loc =apte=pe f`nt`ni cu cump[n[. +apte=pe lebede \in`nd
]n p`ntece toat[ ploaia =i z[pezile, clopo\ei, v`rtejuri =i clipo-
celi la care viseaz[ s`ngele, ]n iulie, c`nd \i se usuc[ g`tul de
sete, c`nd te asalteaz[ fanfare de aburi mor\i, avatarul
B[r[ganului, micile lui c[r[ri ]mpleticindu-se spre ospiciu.
M`inile-n fa\[, porunci ofi\erul, prinz`ndu-i m`inile-n
c[tu=e. Ai intrat ]n faza veninoas[.
Chiar e nevoie de-at`ta umilin\[, tovar[=e locotenent-
maior? ]i repro=[ cineva ofi\erului de escort[.
Am oroare de oamenii care scormonesc cu v[traiul ]n
propria resemnare, explic[ ofi\erul de escort[. Ajung s[
dispre\uiasc[ via\a.
Pentru mine r[m`ne\i robul regulamentelor hidoase.
}mi pare bine c[ i-a\i spus-o de la obraz, zise Pietraru,
zorn[ind c[tu=ele. Dar, domnilor, de acum ]nainte totul de-
vine mai interesant. Un om ]n c[tu=e n-are de ce s[ se c[zneasc[
pentru a fi crezut. To\i ceilal\i devin, f[r[ voia lor, complicii
243
lui... Uita\i-v[, Nazara se ]nal\[ goal[ =i, s[lt`nd pe v`rful
pa=ilor, ]=i ]nfund[ obrajii ]n florile albe de soc. Tex, reze-
mat de n[luca saniei, =i-a pierdut r[suflarea. Pentru el, vra-
ja d[ ]n viscol dincolo de ap[ =i dincolo de iadul unei tufe de
soc. Ceea ce pentru el e un desc`ntec misterios, pentru mine
e un stol de fl[c[ri. Roiuri de sticl[ ro=ie, petale de Murano.
Devo\iunea jocului se consum[ pentru Tex, dar eu sunt cel
ce-=i desf[t[ ochii cu l[comia aglomerat[ a lunii ]n p`raiele
puiului de leb[d[ neagr[. Sorbind destin v[ratic, Nazara-=i
]ntinde bra\ele, rupe crengi dintr-un pom cu stele stelele
trosnesc ca un picior de r`ndunic[ ]n gura pisicii.
Multe urdori ]n javra g`ndului t[u, Pietrarule.
Era o rotire a trupului, sfruntat[. Scornea un c`ntec
din drojdie de ur[: Am s[-\i p`ng[resc buzele cu mure... am
s[ te-ntunec pe obraz, privindu-te... c-o lingur[ de lemn am
s[-\i beau ochii. Domnule locotenent-major, ]n candela ei
ardea o v`n[ din apa Buz[ului, cel mai al dracului r`u...
}n clipa aceea, fr`nele trenului scr`=nir[. Parc[ se f[r`mau
movile de oase, ]ntr-o izbucnire de chiot negru. Ne cl[tinar[m
=i ne izbir[m de pere\i. Un geamantan se rostogoli pe genunchii
no=tri, vecinul meu ]njur[ sc`rbos c[ile ferate, ofi\erul de
escort[ ceru s[ se aprind[ lumina, eu r[sucii comutatorul, un
bob de lumin[, ca un plod de ou, lic[ri ]n plafon, iar Pietraru
zise, batjocoritor:
Iat[-ne fe\ele, Doamne, suntem mugurii drumurilor
Tale, pe cei mai ur`\i dintre noi arde-i peste =ale cu nuiaua
de r[chit[, pe cei mai frumo=i ]ndrum[-i spre cazanul de
\uic[. }n tinere\e am c`ntat ]n corul unei biserici, acolo am
deprins cusurul s[ ]mpart lumea ]n buni =i r[i, ur`\i =i frumo=i,
de=tep\i =i t`mpi\i.
Toat[ lumea jos! strig[ conduc[torul pe coridor. Lua\i
bagajele =i cobor`\i!
244
 Raportul (continuare)

Oprirea trenului ]n c`mp =i ordinul de-a cobor] cu baga-

jele sunau ca o-ncununare a batjocurii lui Pietraru. Vocifer[ri,
]mbr`nceli, vorbe moroc[noase; lenea c[l[toriei e o h`rtie
opac[, detest[ sau ]n cel mai bun caz ]nregistreaz[ cu mult[
dificultate neprev[zutul. De la conductorul care ne zorea s[
cobor`m aflar[m c[ la un kilometru dincolo de gara Movila
Oii deraiase un marfar, rup`nd linia, =i urma s[ facem trans-
bordarea ]ntr-un tren care plecase din Bucure=ti, special pen-
tru noi. Nu fusese, propriu-zis, ceea ce numim o catastrof[
de cale ferat[, dar pasagerii, lacomi de senza\ional, t[iau
st`njeni de groaz[ din toracele Americii ireale =i se ]ndopau
cu scorneli din |ara petrecerilor nea=teptate. Numai Paul
Pietraru, cobor`nd pe c[rarea mirosind a narcise de toamn[,
pelin =i cimbru, b[tu m[runt cu botul cizmei ]ntr-o tulpin[
de porumb =i zise: Domnule locotenent-major, nu sunt urme
de iepuri pe z[pada de la col\ul casei, ]ns[ ei, privi\i-i, to\i cu
armele ]n m`n[ =i cu de=tul pe tr[gaci. To\i cump[r[ vorbe,
ca s[ v`nd[ m`ine fantome. A= putea s[ le v`nd cizmele mele
de lac drept cizme din piele de giraf[, brodate cu fer[str[ul
coad[ de =oarece, m-a= ]mbog[\i. Da\i-mi mie pachetul cu
pe=te, v[ ]mpute m`inile. Mergem ]n gar[, Pietrarule.
M[ vre\i gol ]n zoaiele becului de la closetul g[rii? V[ e
team[, domnule locotenent-major, fiindc[ nu =ti\i unde =i
c`nd se va produce scindarea. S[ v[ spun eu: a treia ]ncer-
care de evadare sunt amintirile. Vi se pare c[ l`ng[ lanul
[sta de porumb ]ntunericul mome=te umbre periculoase, s[
mergem ]n gar[, chiar vreau s[ salut felinarul [la care se
holbeaz[ cu negur[ spre... ce-i aia? o v`ntur[toare?
Pe peronul g[rii, uitat[ sau ajuns[ acolo aiurea, cu gura
spre puiul de v`nt care sufla din luna prefir`nd =uvi\e de
s`nge, o v`ntur[toare veche scutura pe site gozurile nop\ii =i
245
larma c[l[torilor ]nghesui\i pe peronul ]ngust. Biroul impie-
gatului era ticsit de lume. O pendul[ uria=[, ]n lemn de nuc,
m[sura agonia unei mu=cate ]ngropate ]ntr-o halb[ plin[ cu
ap[, aparatul Morse cl[n\[nea f[lci rupte, pe dormeza imp-
iegatului o doamn[ cu voalet[ lustruia, b[t`nd cu degete lungi,
catar[mile po=etei, o alt[ doamn[, ]n hain[ de piele, m`nca
porumb fiert, un \[ran sc[rm[na coada unui c[p[stru de fu-
nie, mai mult ca sigur furat, fiindc[ partea care se pune-n
capul calului o \inea v`r`t[ sub flanea, iar impiegatul, t`n[r,
oache=, cu mi=c[ri zv`cnite, lua din sob[, cu un cle=te de
zah[r transformat ]n v[trai, buc[\i de jar =i le v`ra ]n pipele
\iganilor b[rbo=i, ghemui\i pe vine de-o parte =i de alta a
u=ii: erau trei =i \ineau lipite de genunchi uria=e c[ld[ri de
aram[ ]n care dormeau ni=te copii cu buricul dezvelit. Meduze
=i paia\e, domnule locotenent-major. Sunt desenul meu. Cine
mi=c[ o p[\e=te ]ndat[. Multe daruri ne-a f[cut Dumnezeu,
de exemplu merele la cuptor, nop\ile astea de toamn[:
limpezi p`n[-n miezul lor de floare v`n[t[. Doarme vi=inul la
poart[ ]n z[pezi de =tergar. Ehe, ad`nc se scufund[ nop\ile
astea ]n urechea celor ]ncornora\i, nu-i a=a? V[ rog frumos,
cioc[ni\i u=or ]n geam, ca s-o face\i atent[ pe doamna cu
voalet[. Credeam c[ n-are s[ vin[, dar iat-o, e aici: v[ rog.
Am atins geamul cu v`rful unghiilor. Doamna cu voalet[
a tres[rit, ]n[l\`nd capul, a sorbit cu n[rile tremur`nd repeta-
rea semnalului, s-a sculat =i a ie=it pe peron. Voaleta p[rea
un halou de aer albastru ]n care pluteau buburuze albe. Ce
iscusit[ dezmo=tenire a tr[d[rii! Femeia asta era acolo, dar
voaleta o \inea-n otrava dep[rt[rii. Din c`mpie venea n[duf
de pelin. Luna, ca o muiere de la \ar[, s-a=ezase pe prispa
unui nor =i-=i scotea un ghimpe din talp[. Bat c`mpii, tovar[=e
comandant adjunct, un raport trebuie s[ fie scurt =i exact,
]ns[ ]n preajma lui Paul Pietraru, sau dup[ o-nt`lnire cu el, \i
se-ncarc[ fiin\a de-un fel de polen dulce. Vede\i, chiar =i-acum,
246
vorbele m[ cotropesc cu energia r[zle\it[-n vis a lui Pietra-
ru. O iau c`=, ca un pelican care-ar nimeri ]ntr-o cas[ bogat[,
pe scara p[pu=ilor. Doamna cu voalet[ mirosea a pale de iarb[
proasp[t cosit[.
Domnule Pietraru, zise ea, venind spre Pietraru =i
r`z`nd, sunte\i o antologie de poze de Cr[ciun. Tocmai lop[tam
]n g`nd troieni de z[pad[ c`nd a\i b[tut ]n geam.
Sunt arestat, doamn[, ]mi cer iertare c[ nu v[ pot
s[ruta m`na.
Dumnezeule! scoase femeia un strig[t ]n v`nzare.
Domnu locotenent-major, de fa\[, m[ duce s[ m[ pre-
dea la Bucure=ti.
Sub respira\ia ei ]ntret[iat[, voaleta se umfl[ ca o
mu=c[tur[ de cal. M[ privi lung =i cu ]ncordare. Parc-ar fi
stat cu coatele pe fereastra unei mori =i-ar fi p`ndit fulgerarea
p[str[vilor ]n p`r`u. A=teptarea e netrebnic[ ]n orice
]mprejurare. Sub privirea unei femei devine de nesuportat.
Sim\eam cum m[ str`nge, cum mi se ]nnoad[ o ven[ de la
picior, jos, deasupra c[lc`iului; mi=cam laba ]n pantof =i-mi
venea s[ urlu, parc[ aveam prea pu\in[ piele. Un c`rcel nemer-
nic. Trebuie s[ fi avut aerul n[uc al omului care conduce cu
vitez[ =i e atacat brusc de-un roi de albine n[v[lit prin fere-
astra deschis[ a ma=inii. Auzeam cum \iuie t[cerea. Nu a
c`mpiei, t[cerea ]n sine, ca idee =i concept, t[cerea calm[ =i
atotst[p`nitoare, cu pasul numai ]napoi, c[tre fundul p[m`n-
tului, acolo unde fierb dezastrele.
Domnule locotenent-major...
C`nd vorbi, primul meu impuls a fost s[ fac un pas ]nd[r[t.
...suntem ]n noaptea echinoc\iului de toamn[, n-a= fi
crezut c[ =i ]n noaptea asta ]nvinge mizeria, desuetudinea,
mica ]n\elegere a degrad[rii, mica Antant[ a veninului. }n min-
tea mea, cele dou[ nop\i de peste an, perfect egale cu ziua,
alc[tuiesc o pereche de m[nu=i ]n care-=i ]nc[lzesc m`inile
247
toate femeile ]ndr[gostite. E dureros c[, acuma, nu se
potrive=te s[ fie a=a. S[ mergem la f`nt`ni.
De pe colnicul din spatele g[rii venea mireasm[ de s[lcii
jupuite; un drum pr[fuit, liliachiu sub lun[, s[lta cu m`ndrie
creasta ca o spinare de lup zburlit[ =i se scufunda, printre
doi salc`mi negri, ]n c`mpia rupt[ de sc`ncete de h`rciogi.
Doamn[, ]ndr[znii, n-am voie s[ risc...
Toate g[rile sunt ro=ii, m[ ]ntrerupse ea, dispre\uitor,
iar ofi\erii care escorteaz[ aresta\ii poart[ rochii de diftin[.
Ca s[ nu se vad[ c[ tremur[ de fric[.
Dup[ asta, porunci unui \igan lung, ]n c[ma=[ alb[ un
ciolan de cositor care venea ]n st`nga noastr[, t`r`nd ]n
c[ldarea-i de aram[ doi copii adormi\i, s[ o ia ]nainte =i s[
dezlege din belciugul ]ngropat ]ntr-un jgheab de piatr[
lan\urile care \ineau aplecate de grumaz trei cumpene de
f`nt`n[. Eram la cele =aptesprezece lebede de lut p[str`nd ]n
p`ntece ploaia =i z[pezile c`mpiei: paisprezece-=i scuturau
ciuturele pline cu bale de lun[, cu p`cl[, cu miros de cal =i iz
de buruieni, cu spicul c[zut ]n c[lc[turi de jivin[, celelalte
]=i pierduser[ seme\ia, st`nd cu spin[rile plecate supus,
p[trunse de presim\irea viscolelor, n[ruite de teama toporu-
lui. Le lingea spin[rile n[p`rlite, str`mbe =i ]ncovoiate, un
vuiet ciunt acela=i care se distinge ]n s`rmele de telegraf
c[zute la p[m`nt. Vede\i, domnule locotenent-major, zise
Pietraru (dialogurile cu el le notez cu ghilimele, fiindc[-mi
stau ]n cap mult prea tulburi, ]nc`lcite, ap[sate de somnie),
Gara Movila Oii e cea mai pustie localitate sau cea mai pustie
]nt`mplare din c`mpia B[r[ganului. Nimic nu dureaz[ aici
dec`t destr[b[larea timpului: se ]nveche=te zbur`nd pe loc,
f[r[ s[-=i ]mprosp[teze vreodat[ aripile. C`nd Tex pleca
]mpreun[ cu Nazara la Br[ila, aici veneam =i-i p`ndeam.
S[m`n\a urii care suie-n m[ciulii de mac. Ultima oar[ am
stat l`ng[ f`nt`nile astea toamna trecut[. Fumam \ig[ri cu
248
otrav[ de maci albi. S[ nu puf[i\i niciodat[ otrav[ de maci
ro=ii; cine-o face ajunge la balamuc. Fumam =i m[ uitam la o
biseric[ mic[ =i oropsit[, care sta pe br`nci ]n fa\a f`nt`-
nilor... Un alt mu=teriu al otr[vii de mac, Pietrarule, mi-a
vorbit de o turl[ de biseric[ f[cut[ dintr-un singur boboc de
trandafir... Glumea sau poate era bolnav. Eu am alt desen.
Nu =tiu ce rug[ciune-i umbla bicericu\ei prin p`ntec, fiindc[
]ntr-o luntre legat[-n coaps[, l`ng[ altar, se n[=teau din nimic
trei vi\ei, steaua unei \`\e de fat[ pl`ngea pe v`slele rupte,
de jur ]mprejurul bisericii era caldar`m de sidef, b[tut ar\[gos
de lun[, la intrare str[juia o cruce de furnici, grinda arhan-
ghelilor fumega de carii, ]n tind[ un voievod sculat din
morm`nt ascu\ea o sabie de ap[ pe zidul vechi, =iroaie de
sc`ntei fluide \`=neau neru=inat din piatr[, transform`nd ]n
cenu=[ toate faptele verii (=ti\i, numai chindiile din iulie
sc[pau, fiindc[ astea fac cl[buc), iar o lum`nare alb[, picur`nd
pe buza unui pahar, scria cu ]ndoituri de flac[r[: 0,41. Am
]n\eles c[ e ora c`nd vor trece cu trenul prin dreptul f`nt`nii
Nazara =i Tex. Iarba din nesf`r=irea c`mpiei trosnea ]n din\ii
=arpelui de p`cl[. Tufele de mei t[t[resc de pe colin[ rev[rsau
boabe galbene. Luasem de-acas[ un t`rn[cop. Mi-am ]ncordat
puterile =i-am dislocat dou[zeci de traverse. Sleit de obose-
al[, m-am culcat pe hula v[ii de colo, plin[, atunci, de c[pi\e
de c`nep[. Am a\ipit. Iar ]n timpul [sta, acceleratul de 0,41
a trecut f[r[ s[ simt[ c[ traversele nu erau la locul lor,
l[s`nd ]n urm[ un fel de strig[t sau de ]ndemn latent: fie-v[
fric[ de urechelni\e, nu dormi\i pe p[m`ntul gol.
|iganul [la ca un ciolan de cositor dezlegase lan\urile
adunate ]n inelul zidit ]n jgheab =i cumpenele f`nt`nilor din
margine ]nfipseser[ ]n cerul de azur aburit dou[ piroane rugi-
nite parc[ ]n s`nge ]nchegat. De lan\ul cumpenei din mijloc,
\iganul fix[ c[ldarea de aram[ cu copiii adormi\i. S[rut[
c`teva zale =i toarta c[ld[rii =i, smucind din umeri, cu picioa-
249
rele ]mbr[cate ]n pantaloni de molton, larg desf[cute, pr[bu=i
c[ldarea ]n ad`nc.
Ce faci, am urlat, copiii sunt ]n c[ldare! Scoate-i ime-
diat afar[!
P[i de ce, fir-ar mama lor a dracului?! Lor le place s[
se scufunde unde e mai bine.
Luna se oprise din pribegie deasupra f`nt`nilor. Dogorea
de-\i jupuia pielea. Doamna cu voalet[, ]nvelit[ parc[ ]ntr-un
fel de p`cl[ diafan[, ]nconjur[ cele dou[ f`nt`ni f[r[ g[leat[
=i-n lan\ul fiec[reia, la cap[t, ap[ru c`te-un cuib ]mpodobit
cu gherghine. Sim\ii o sf`r=eal[ cumplit[. M[ p[trunse din-
tr-o dat[ o asemenea oboseal[, ]nc`t ]mi c[deau cucuvele din
oase. M[ a=ezai pe un snop de c`nep[, iar Pietraru se tr`nti
al[turi, pe un mald[r de sulfin[ scuturat[. Tufe de p[l[mid[
c[runt[ sc`r\`iau ]n v`ntul ascu\it =i ]nc[rcat de n[luciri.
|iganul nu mai era de cositor, p[rea acum f[cut numai din
noduri de ]ntuneric. |inu timp lung c[ldarea ]n f`nt`n[, =i
c`nd o scoase o r[sturn[ la picioarele doamnei cu voalet[.
C[zur[ dou[ p[s[ri mari, care se urcar[, zv`cnind din aripi,
]n cuiburile ]mpodobite cu gherghine. O slujnic[ dolofan[ le
]ntinse c`te-un blid cu gr[un\e. |iganul mai scufund[ o dat[
c[ldarea =i, v[rs`nd-o apoi ]n ierburi, d[du la iveal[ un golf
al M[rii Negre, ]n care e=uase, azv`rlit de furtun[, un vapor
grecesc. Se mai z[reau afar[ din ap[ botul provei, cu n[rile
de ancor[ ]ndopate cu scoici, un sfert din puntea superioar[,
ars[ violent de soare, un co= p`ntecos, cu dou[ dungi albe. }n
jurul lui jucau ]n valurile mici, ca =i cum Marea le-ar fi
aruncat din ad`ncuri, ]ntr-o clip[ de total[ nechibzuin\[,
puzderie de portocale. Golful era ]nconjurat de p`lcuri de
dropii ie=ite din v[ile stepei ]n muchia malurilor de calcar,
iar ]n ape, t`r`nd n[voade =i plase, o sut[ de oameni se c[zneau
s[ aduc[ la mal fructele, s[ le ]ncarce ]n dou[ camioane =i
vreo dou[zeci de c[ru\e =i s[ dispar[ cu ele pe drumurile de
250
step[, pierz`ndu-se spre z[ri, printre buruieni ]necate-n bale
de p[ianjeni, spin[rii =i negur[ de nisip. M[ desp[r\eau de
Mare poate =apte metri, ]ns[ n-aveam acces la ea. F`nt`nile
de mai-nainte se aflau acum pe [l[lalt mal =i erau triste ca
lep[darea s[racilor ]n prag de m[n[stire (sp`nzur[tori de
lemn f[cute s[ nu urce ]n ele vinova\ii), l`ng[ mine, ]n noap-
tea c`mpiei de la Movila Oii, trosneau tuburi de cucut[,
fo=neau uscat urzici b[tr`ne, cutreierate de nev[stuici sau
de dihori, v`ntul lip[ia cu t[lpile goale ]ntr-o b[ltoac[ s`ngerie
ca un ochi injectat de alcool. Sim\urile mi-o luaser[ razna,
l[trate de un soi de dezgust coclit care-mi str`ngea dureros
inima. }n fa\[, Marea Neagr[, arcanele verii, aburi verzi
]nchipuind mori de p`nz[ iar ]n spate, pe umerii =i pe
cre=tetul meu, noaptea echinoc\iului de toamn[, b`ntuit[ de
caden\a tulbure, ap[s[toare a unui accident de cale ferat[ =i
de prezen\a ]n ]nt`mpl[ri a unei lunec[ri de leb[d[ neagr[.
Mirosea a scorniri de Asie, leg[nate ]n v`nt s[rat, a n[mol
furnicat de crabi =i pe=ti puturo=i, dar mirosea mult mai
pronun\at a pelin de B[r[gan, argintiu, veninos =i cu mo\ul
rupt de lun[, mirosea dinspre Dun[rea Br[ilei a maidane
colc[ind de haimanale murate-n vorbe trandafirii, iar din-
spre mun\ii Buz[ului a cetin[ plouat[. Pe malul M[rii, zece
t[tari goi p`n[ la br`u sp[rgeau ghea\[ ]n h`rdaie, izbind cu
ciocanele. O amestecau cu sare =i ]ndesau ]n[untru sticle cu
vin. Nu-i interesau portocalele. Sau, pl[ti\i bine de vreun
staroste de nun\i, ]=i concentraser[ pustiitoarea lor putere
de-a r[bda numai asupra lucrului pentru care fuseser[
angaja\i. Roate de pesc[ru=i flegmatici \ipau straniu deasupra
plaselor, crez`nd c[ vor g[si pe=te. Paul Pietraru se dezle-
gase din c[tu=e, le ]nvelise ]n c[ma=[ =i intrase ]n Mare,
\in`ndu-se de m`n[ cu doamna cu voalet[. Po=eta ei se odih-
nea pe genunchii mei. Doamna intrase ]n Mare ]n costum de
baie, ]ns[ p[str`nd voaleta. +oferii celor dou[ camioane =i
251
\[ranii de la cele dou[zeci de c[ru\e o priveau, sc[rpin`ndu-
se semnificativ pe burt[ cu coada biciului sau schimonosin-
du-=i fe\ele ]ntr-un r`njet de lup. Doamne, de-am prinde-o
singur[ ]ntr-o v[g[un[, ce tr`nteal[ ar mai fi pe-aici! Pietra-
ru =i doamna cu voalet[ dezghiocau portocale =i mu=cau la-
com din miezul auriu. |[ranii, dup[ ce mai ]nt`i ]n\epeniser[
de uimire, apoi m`ncaser[, ud`ndu-=i piep\ii c[m[=ilor c`rpite
=i ]mbibate de sudoare ca p[turile de cai, se bulg[reau veseli
cu fructe cu care nu g`ndiser[ s[ ajung[ vteodat[ s[ se ghif-
tuiasc[. }n preajma vaporului spart de valuri, cei cu n[voadele
se b[l[ceau ]njur`nd, strigau, \ipau, gui\au cu to\ii sui\i
]n extaz de nea=teptata rev[rsare a splendorilor meditera-
neene ]n g`lceava, cel mai adesea ]ntunecat[, a M[rii Negre.
Dar s[rb[toarea, sau partea de s[rb[toare din acea zi, se
petrecea pe plaj[. Acolo, un c`rd de fete de la \ar[, ]n com-
binezoane de milanez[ lipite cre\ pe trupurile ude =i ]nfrigu-
rate, n[p[dite de nebunie tinereasc[, fluturau, ca s[ le usuce,
vrafuri de batiste, scoase de un fl[c[u dintr-o cabin[ situat[
sub puntea superioar[ r[mas[ nescufundat[. Batiste albe,
albe cu dungi de azur, roze, galbene (galben abrupt, de rom
ordinar), verzi =i din nou alb-imaculate.
Ia te uit[ la ele, putorile, ce se mai fandosesc, spuse un
cer=etor b[tr`n, v`n[t ca o ra\[ s[lbatic[ jumulit[ =i smu-
cind s[ ]mbrace o pereche de pantaloni c[p[ta\i de poman[.
C`rpe frumoase, r`se, sco\`nd bobi\e de scuipat pe la
col\ul buzelor, tic[loasa de nevast[-sa. +i le trec printre pi-
cioare dup[ clipele de mare bucurie.
Vac[ p[duchioas[. Vorbe=ti din broasc[-n doasc[! Scor-
pie =tirb[. Ho, ho, crap[ de foame =i, c`nd colo, se g`nde=te
la arm[sar, pocitania!
Am fost o scrumbioar[ albastr[, las[...
Hai, salt[-mi pe um[r traista cu portocale =i s[ mer-
gem la cherhana. N-ar trebui s[ ne vr[jm[=im ca doi n[t`ngi,
dar ai suflet viclean =i o glav[ t`mpit[.
252
 Disp[rur[ ]n stepa Dobrogei, ]nchin`ndu-se larg ]naintea
unei troi\e: peste ]mbuc[tura ]n cruce a lemnului v`n[t, sp[lat
de v`nturi, suferea un Dumnezeu proasp[t pictat pe-o bucat[
de tabl[ de conserve.
Paul Pietraru, ]mpreun[ cu doamna cu voalet[, se apropi-
ar[ de mal, lip[ind cu t[lpile goale prin spuma alb[ ce-o arunca
Marea pe nisipul cafeniu, r[scolit de pa=i, iar pe alocurea
adunat ]n mu=uroaie de c`rti\[. Venir[ spre mine. Pietraru
]mi arunc[ o portocal[, dar fructul nu dep[=i hotarul verii.
Ne desp[r\ea un anotimp.
Domnule locotenent-major, ]mi zise doamna cu voa-
let[, ]n fa\a dumitale m[ simt ca o v`nz[toare de m[r\i=oare
]ntr-o zi de martie.
+i cum se simte o v`nz[toare de m[r\i=oare ]ntr-o zi de
martie?
Zgribulit[ de frig, dar prevenitoare cu clien\ii.
Nu cump[r nimic de la dumneavoastr[.
Se poate. }ns[ eu vreau s[-\i v`nd c`te unele.
Ruf[rie de corp?
Mi-a spus un doctor, continu[ ea, f[r[ s[ ia ]n seam[
ironia searb[d[, c[ numai mamele =i fiicele sunt capabile s[
doneze un ochi pentru a fi transplantat unui so\ sau frate;
b[rba\ii, frico=i sau de piatr[, \in s[ r[m`n[ p`n[ la sf`r=it
]ntregi.
Era un b[rbat bine medicul [la?
Era, ]ns[ ]ntr-o zi s-a ]mboln[vit grav de rinichi, profe-
sorul care l-a operat a zis c[-i mai d[ o lun[ de via\[ =i ne-
vast[-sa l-a p[r[sit. Dar el s-a ]nc[p[\`nat s[ tr[iasc[, a che-
mat-o pe nevast[-sa =i ea a revenit. Dup[ cinci ani, s-a
]mboln[vit din nou =i nevasta l-a p[r[sit a doua oar[. El pleac[
]n Fran\a =i de-acolo ]n Belgia, la un spital specializat ]n trans-
plantul de rinichi. Acolo i se spune c[ pentru transplant, ca s[
253
prind[, e nevoie de-un rinichi de la un membru al familiei.
Seara, ]i telefoneaz[ maic[-si; n-o avea dec`t pe ea. B[tr`na
]i cere un r[gaz de g`ndire de 24 de ore. El a=teapt[ n[ucit =i
disperat c[ maic[-sa poate sta pe g`nduri c`nd la mijloc e
vorba de via\a singurului s[u fiu. A doua zi, b[tr`na-i tele-
foneaz[ =i-i spune pl`ng`nd: Dragul mamei, ]\i dau tot ce
vrei, sufletul, inima, dar un rinichi al meu n-o s[-\i folo-
seasc[ niciodat[, fiindc[ tu nu e=ti fiul meu, te-am g[sit ]n
fa\a casei noastre, c`nd aveai numai vreo trei luni. }n aceea=i
sear[ doctorul s-a aruncat pe fereastr[, de la etajul =ase.
Nu-n\eleg nimic. Mi-a\i servit o por\ie de ov[z ]ncol\it,
dar eu n-am cal.
Oh, nu e greu de-n\eles. Dup[ ce m[n`nc portocale,
mie-mi place s[ iau ]n gur[ ceva acri=or. Fie chiar =i-o vorb[
crescut[-n prun. Acum m[ voi ]ntoarce, m[ voi ascunde pe
corabia greceasc[ =i, la noapte, domnule locotenent-major,
Paul Pietraru m[ va scoate cu o barc[ ]n drumul unui vapor
suedez care pleac[ spre Istanbul.
}nvierea alb[ =i roiuri de sticl[ ro=ie, spuse sur`z`nd
Paul Pietraru.
+i-n clipa aia cele =aptesprezece f`nt`ni intrar[ din nou ]n
toamna de la Movila Oii, sub o lun[ galben[ =i str[vezie cum
e cleiul de vi=in, iar Paul Pietraru, pe mald[rul de sulfin[
scuturat[ =i cu c[tu=e la m`ini, strig[ la \iganul cu un ciolan
de cositor:
Ce p[s[ri dorm, m[, ]n g[le\ile alea noi?
O dropie, domnule, =i o leb[d[ neagr[.
+i eu:
Era pe-aici o doamn[ cu voalet[.
A b[ut ap[ =i s-a-ntors ]n gar[. I-auzi, plec[ el capul,
trenul [la care vine s[ ne duc[ la Bucure=ti, s-apropie de
Movila Oii.
254
 Din partea autorului

Am c[utat ca de la Movila Oii la Bucure=ti s[ fiu tot

]ntr-un compartiment cu Paul Pietraru =i ofi\erul care-l escorta.
}n gar[ la Movila Oii, pe peronul lucind de lun[, ca un pogon
de rapi\[ ]nflorit[, eu a=teptasem rezemat de-o v`ntur[toare
col\ de rai din serile de var[ ale copil[riei, ame\it de mireasma
hameiului =i-a gr`ului, smuls din resemnarea asfin\itului =i
din osteneala b[tr`n[ a z[puhului, de zborul ]nvolburat al
unui stol de prigorii iar ei doi se traser[ spre un p`lc de
f`nt`ni cu cump[n[, f[r[ ]ndoial[, un ]nsemnat loc de popas
pentru turmele de oi =i cirezile de vite. Luna se \inea tot ]n
dreptul geamului nostru =i sem[na c-o oal[ cu jar bun[ de
aruncat ]n =urile cu paie ale unui du=man. Ascultam =uierul
v`ntului, c`nd Paul Pietraru deschise iar vorba.
Uite, zise el, acum, pe la noi ]ncep nun\ile. }mi pare
r[u c[ n-am s[ fiu pe-acolo. (Mocnea ]n glasul lui o durere
curat[.) C`nd eram mic...
...\i se uita luna-n cre=tet =i se scr`ntea, ]l ]ntrerupse,
cu m`hnire acr[, locotenentul major.
Nu, luna pentru mine a avut totdeauna numai dou[
unghere: unul ]n care se urzesc tainele, altul plin cu urechi
ciulite =i auzul fraged. Cinstit s[ fiu, chiar c`nd mergeam la
furat, eu cu luna m[ ]nh[itam, nu cu-ntunericul.
+i c-o doamn[ cu voalet[, r`se ofi\erul.
Nu. De unde-a\i scos-o? Sau ave\i ]n buzunar o ulcic[
sm[l\uit[ plin[ cu fluturi ro=ii? S[ vede\i, domnilor, \in
minte perfect nunta fratelui mai mic al mamei. Era ]n casa
bunicilor; ]n buc[t[ria de var[ se fierbeau sarmalele pentru
masa mare. Eu stam pe lavi\a acoperit[ c-o rogojin[ roas[ =i
m[ jucam c-o gamel[ =i c-o sticl[ de limonad[ goal[. G[titul
sarmalelor pentru nunt[ se constituie ca un ritual ]n sine. }n
general, toat[ forfota de dinaintea nun\ii cuprinde numai pis-
255
curi fascinante pentru un copil. Mai ales ]n seara aia eram
dornic s[ ascult =i s[ v[d totul. Spectacolul se joac[ pe dou[zeci
de scene. }ns[ cel mai ]nc[rcat de mister e [la din buc[t[ria
de var[. Arde focul sub oalele uria=e =i od[i\a se tope=te ]n
ro=u de basm. A= putea s[ iau fl[c[ri cu lingura =i s[-mi
umplu gamela. Nu, mau bine m[ prefac c-am adormit, fiind-
c[ dada Chiva, pu\in ]mbrobodit[ de rachiu, scotoce=te c-un
b[\ ]n jur =i-l judec[ pe Radu Buluc, care \ine un pahar de
vin ]n m`n[ =i r`de a\`\at. Au copil[rit ]mpreun[ (acum sunt
am`ndoi trecu\i de cincizeci de ani) =i au fost ]n dragoste.
|in pleoapele str`nse, m`inile adunate ]ntre genunchii juli\i,
respir ]ncet, din c`nd ]n c`nd slobozesc =i c`te-un suspin, iar
scoica urechilor soarbe lacom fiecare vorb[, pentru c[ de dou[
zile maic[-mea =i alt[ sor[ a ei ]=i tot spun una alteia: Ia te
uit[, f[, la dada Chiva, au apucat-o dracii cu alde Radu Bu-
luc =i prostu-[la de b[rbat-su n-o vede, s[-i rup[ oasele. Mai
mare ru=inea. Doamne iart[-m[, taman la nunta lui frate-su
s-o g[seasc[ dracii! Dada Chiva (parc[ str[lucesc pe fa\a ei
toate caisele scuturate cu beldia cu care-o bate pe soacr[-sa)
]l ]ntreab[ pe Radu Buluc: M[, \i-am fost drag[ tare?!
Tare. Atunci de ce nu m-ai luat? De ce-ai fugit cu Anica,
de ce-ai furat-o pe Anica chiar ]n ziua c`nd mi-ai spus c[
dup[ culesul viilor o s[ ne lu[m? De iarb[ dulce, dac[ vrei
s[ =tii. Smulge-o =i dumic-o-n vin. P[i, ]n ziua aia am
venit aici, s[-i cer lui nea T[nase o gur[ de ham. Nu era
nimeni acas[. }ncerc clan\a, cioc[nesc colo, boc[nesc dincolo,
strig, n-apare nimeni. Hai, zic, s[ intru ]n chiler =i s[ iau din
perete o gur[ de ham, c[ =tiam unde le \ine. Intru =i m[
opresc n[uc. Dedesubt, ]n beci, g`f`ia unu de mama focului.
M[ uit: pe un butoi, Petrea Barbu, cu fundul gol =i pantalo-
nii-n vine. Aia de sub el se chinuia s[ nu \ipe, icnea, mu=c`n-
du-=i buzele, =i-i g`lg`iau pe limb[ dezmierd[ri. Ce mai, era
glasul t[u, ]l cunosc dintr-o mie... D[-mi o cea=c[ cu \uic[,
astupa-\i-a= urechea aia cu dou[ care de p[m`nt. A=a e, eram
256
]n beci... e drept ce spui. Numai c[ Petrea Barbu o bosolea pe
Stana Pelegioaia. Eu eram ascuns[ dup[ butoaie, cobor`sem
s[ adun p`nz[ de p[ianjen, s-o punem pe rana lui tata mare.
{lora nici nu le-a trecut prin minte c[ mai e cineva jos =i,
dac-au ]nceput s[ se co\openeasc[, n-am mai scos capul, am
stat pitit[ =i de fric[, dar s[ =i v[d cum se face. Eu pe
tine te-am v[zut c`nd ai ie=it din beci; ai ie=it prima. Pe
r[sufl[toarea dinspre =opronul oilor, prostule! Ei au ie=it pe
u=[. Eu numai pe tine te-am v[zut =i-am ]nnebunit =i noap-
tea am furat-o pe Anica. Turbatule! Ai furat-o ca s[-\i fac[
copii cu Sorin Stratulat =i pe urm[ s[ fug[ cu el, =i tu s[
r[m`i singur, ca furca salc`mului tr[snit, vai de via\a ta...
Radu Buluc a ie=it ]n curte =i nu s-a mai ]ntors niciodat[.
Unii zic c[ s-ar fi aruncat ]n apa Buz[ului, dar nu i-au g[sit
trupul nici p`n[ la Siret, al\ii cic[ ar fi trecut ]n Transilva-
nia. Fapt e, domnilor, c[ o funie s-a leg[nat pe u=a casei lui
toat[ toamna.
+i mai e un fapt, rosti cu satisfac\ie ofi\erul de es-
cort[. Intr[m ]n Bucure=ti.

Raportul (continuare)
}n trenul venit s[ ne ia de la Movila Oii, arestatul Pietra-
ru a mai dep[nat o poveste, ceva ]n leg[tur[ cu familia lui.
Mi s-au strepezit din\ii. }n Bucure=ti, c`nd am ajuns, ploua.
Nu mi-am dat seama ]n ce moment disp[ruse luna =i se
]ngr[m[diser[ norii. Am sosit la orele 1,58, 22 septembrie.
Eram a=tepta\i: un c[pitan =i-un caporal. L-au flancat pe
arestat =i-am ie=it ]n Bulevardul Dinicu Golescu, unde ne
a=tepta o ma=in[ de la Inspectoratul general. Pietraru, ]nviorat
de rafalele ploii, r`dea.
Ei, Pietrarule, mama m[-ti, l-a luat ]n prim[rie c[pitanul,
o s[-\i ad[ug[m la socoteal[ =i orele astea pe care le-am pier-
dut ]n gar[.
257
 Nu mi-e fric[, domnule c[pitan. Escrocheria aia cu prepeli\e
pentru Argentina, moart[ chiar din scutece, n-o s[-mi aduc[
dec`t un an de ]nchisoare, cel mult doi. De altminteri, [ia
cinci b[tr`ni care m-au reclamat...
Nu te-a reclamat nimeni pentru prepeli\e. E=ti aici sub
acuza\ia c-ai urcat o doamn[ pe un vapor suedez.
Dar... ]ng[im[ Pietraru.
Dar ce? r`se c[pitanul. Vaporul a fost oprit c`nd se
mai afla ]nc[ ]n apele noastre teritoriale...
L-am predat pe arestat =i am plecat la hotel Cerna. M`ine
urmeaz[ s[ m[ ]ntorc la Br[ila. Scriu raportul, =i pe mas[, ]n
fa\a mea, st[ o farfurie cu pe=te crud, tocat =i amestecat cu
felii de ceap[ =i piper. E pe=tele pe care l-a primit Paul Pie-
traru pe peronul g[rii Br[ila. Dar nu-n\eleg cum a ap[rut pe
mas[. Pietraru ]l uitase ]n tren. Al[turi, o sticl[ de-o jum[tate
de rom Jamaica =i dou[ p[h[rele. }ntre ele, o ulcic[ sm[l\uit[,
plin[ cu fluturi ro=ii. P`lp`ie ]n[bu=it din aripi. Iar pe perete
(m`ine reclam, fac t[r[boi) o icoan[, ]nf[\i=`nd-o pe Naza-
ra Bucur, =i sub icoan[, suit[ pe perna mea, o leb[d[ neagr[.
Nazara vorbe=te: Tex, zice, nu se c[dea s[ fugi de la mine =i
s[ te-nsori cu nevasta doctorului care s-a aruncat de la etajul
=ase... Dar, v[ ]ntreb, nu e asta o nebunie?! Cine mi-ar fi
]ng[duit vreodat[ s-o iau pe fata preotului Bucur, care-l a=teapt[
pe Regele Mare Preot Ioan din \inutul unde izvor[=te aurul?
Noi, ofi\erii, avem un statut special.

Din partea autorului

Ziarul }nainte din Br[ila, num[rul din 24 septembrie
1981, public[ o convorbire cu doctorul Viscopoleanu de la
sta\iunea climateric[ Lacu-S[rat.
Rep.: A\i adus aici, la ]nceputul prim[verii, =apte lebede
care fac farmecul lacului. Ce p[rere ave\i, lebedele vor r[m`ne
pe lac =i peste iarn[?
258
 Dr. Viscopoleanu: Vor r[m`ne, pentru c[ lebedele nu
obi=nuiesc s[ plece toamna. Pe deasupra, Lacu-S[rat e la ad[post
de v`nturile aspre =i, datorit[ s[rurilor pe care le con\ine, nu
]nghea\[, chiar ]n vreme de geruri mari, dec`t pe margini.
Dar v[ anun\, cu m`hnire, c[ la ora de fa\[, leb[da neagr[ a
fost ucis[ sau furat[, mai degrab[ furat[.
Rep.: B[nui\i ]n ce scop?
Dr. Viscopoleanu: Spre a fi t[iat[, fript[ =i m`ncat[.
Rep.: Nu =tiam c[ lebedele se m[n`nc[.
Dr. Viscopoleanu: Se m[n`nc[. Iar din Dobrogea,
unde-am func\ionat ca medic vreme ]ndelungat[, cunosc c[
lebedele negre sunt cu prec[dere p`ndite de ho\i.
Rep.: Explica\ia?
Dr. Viscopoleanu: Exist[ supersti\ia c[ ho\ul care
m[n`nc[ leb[d[ neagr[ =i-=i umple perna cu fulgii ei vede ]n
vis locurile unde poate pr[da f[r[ s[ fie prins.
Rep.: S[ sper[m c[ e credin\[ de=art[. +i c[ leb[da
neagr[ se va ]napoia.
Dr. Viscopoleanu: Nu =tiu ce s[ zic. Eu cred c[ o leb[d[
neagr[ e o n[scocire misterioas[.

259
 PIERDUT }N BALCANIA
lui Dorin Hociot[

Pe vechiul drum al Br[ilei nu mai plouase de dou[ luni.

Lut alb, iarb[ p`rjolit[; peste sate, de la Dun[re spre R`mnic,
fo=nea t[cerea a dou[ oceane: c`mpia =i cerul. Diminea\a,
c`nd =i c`nd, se ridica un nor spre miaz[noapte, un timp se
rotea viforos, ca un bou c[ut`nd un plug complice, apoi se
]mpotmolea ]n v[ile cu ciulini =i curcuvi\ic[ ale Moldovei.
Dar pe noi, b[ie\ii care p[zeam la bostan[, seceta nu ne preo-
cupa peste m[sur[. C`nd nu plou[, se fac pepenii. La fel =i
via, se ]ncarc[ de struguri dulci. Alte ]nt`mpl[ri ne fr[m`ntau
mintea. Pe malul b[l\ii Amara fusese g[sit[ o lupoaic[ cu
burta spart[ (se zicea c[ un berbec s[lbatic cobor`se din mun\i
=i pedepsea fiarele din c`mpie), ]ntr-o bostan[ de la Ibrianu
sat cu care Gradi=tea noastr[ se afla ]n conflict din cauz[
c[ ]n biserica [lora, una pr[p[dit[, de lemn, cu lut pe jos,
fuseser[ g[si\i ni=te vi\ei de-ai no=tri, pu=i la p[strare ]n l[zi
de ghea\[ se ivise un pepene plin cu sute de ghimpi de
lemn, lungi =i ascu\i\i c`t cei de ro=cov. Ziua ]l \ineau aco-
perit c-un m[nunchi de papur[ ud[ sau cu foi de lipan, noap-
tea ]l ]nconjurau cu felinare =i-l ap[rau cu m[ciucile. Nu se
punea problema unei expedi\ii de jaf, pentru c[, ]n fa\[,
bostana din Ibrianu era acoperit[ de dou[ st`ni, cu c`ini r[i
=i ciobani du=m[no=i, iar din spate o ocrotea r`ul Buz[u, cu
mal ]nalt, abrupt, f[r[ pic de vegeta\ie. C[ile clasice fiindu-
ne inaccesibile, dac[ nu de-a dreptul ostile, urma s[ ]ncerc[m
260
viclenia ]mp[c[rii =i s[ recurgem la violen\[ sub v[lul
lingu=irii. B[ie\ii din cele trei p`lcuri de prepeleacuri (eram
=aptesprezece), ]n adunarea din noaptea de vineri, \inut[ ]n
jurul focului hr[nit cu baleg[ din vatra prepeleacului meu,
aleseser[ o variant[ mai dur[, lu`nd hot[r`rea sumbr[ de-a
r[pi =i sechestra un paznic de-al [lora dovad[ c[ brig[zile
teroriste din epoca modern[ aici ]=i au punctul de pornire.
S-a decretat:
}l ascundem ]ntr-o hrub[ legat de m`ini =i de picioare
=i nu-i d[m drumu dec`t ]n clipa c`nd se vor prezenta ai lui
cu pepenele, s[-l m`nc[m ]mpreun[ =i s[ ]mp[r\im semin\ele.
+i cojile cu ghimpi, tot pe din dou[.
U-iu-iu, a urlat prelung nu =tiu care indian valah, s-au
scos din vatr[ cartofii cop\i, c`te doi de persoan[ (]i =terpe-
lise elevul Lascu B. Aldea din gr[dina lui Mo= Neicu Petcu)
=i s-au servit participan\ilor, ]nso\i\i de-o buc[\ic[ de frip-
tur[ de iepure, stropit[ cu mujdei de usturoi. Iepurele fusese
]nh[\at de c`ini ]n iadul dup[ amiezii, pe c`nd rodea un pe-
pene galben fapt[ pentru care c`inii primir[ c[p[\`na =i
oasele, iar [ia care se ]nc[ierar[, =i c`teva lovituri ]n coaste,
date, pe c`t e posibil, cu piciorul, iar ]n caz de m`r`ial[, cu
ciomagul. }ng[duite ]n preajma focului, patru broa=te m`ncau
fluturi de noapte, numai pe cei sminti\i, cei ce se repezeau
proste=te spre inima fl[c[rii =i c[deau ame\i\i de dogoare.
Habar n-aveau c[ urmau s[ fie sacrificate la miezul nop\ii =i
jupuite de piele de m`na sorei lui C`rjan, o feti\[ de patru
ani care, deocamdat[, dormea pe o p[tur[ de cal =i vorbea
prin somn: Nene, fii tu so\ul mamei mele. Le ceruse lelea
Cali\a (=i pl[tea bine pentru m`n[ nevinovat[) ca s[-i desc`nte
de dragoste agentului sanitar de care se lep[dase iubita, che-
mat[ spornic la Dun[re de un marinar din flota comercial[,
]nso\itor de =lep sau cam a=a ceva. Sear[ de sear[, c`nd din-
spre Br[ila vine miros de melas[ =i dinspre Moldova s-abate
261
un v`nt r[coros, cu ml[dieri sentimentale, sanitarul rupea un
bra\ de cr[i\e =i c`rcium[rese, le arunca una c`te una pe g`rl[
Buz[ul le ducea ]n Siret, Siretul ]n Dun[re, iar Dun[rea,
mi=c`nd un val, le arunca pe un anume =lep =i c`nta:
O, Lola, revino iar[,
Tu =tii prea bine c[ tot te doresc,
}\i iert oricare p[cat, feti\o,
Revino, c[ci te iubesc...
Trebuia s[ ac\ion[m repede =ocul izbiturilor frontale,
nea=teptate, care st`rnesc panic[ ]n tab[ra adversarului. Fur[
numite dou[ iscoade: eu =i Marin C`rjan, careva ne ]narm[
cu =i=uri lucrate ]n schimbul de noapte la Uzina de utilaj
greu Progresul (se v`nd cu snopul); adunarea ]ngenunche
pentru rug[ciune:
D[-ne, Doamne, ploaie timpurie,
Dar =i una t`rzie,
Pentru vie...,

fiecare ]=i lipi de picior c`inele, iar cei care aveau, fra\ii mai
mici (bine]n\eles c[ [=tia nu luaser[ parte la dezbateri), =i
plecar[, pe c[r[rile pline de col\ii-babei, s[ se culce pe saci
umplu\i cu frunze de nuc sau cu mohor. Steaua polar[, cu
botul turtit, lumina ascuns[ dup[ leasa verde-a unui nor,
luna toca oase de aur pe miri=tile vechi.
M-am suit ]n prepeleac, nu pe scar[, ci prin crengile caisului
(scara o folosesc muco=ii sau b[tr`nii), m-am frecat cu m[rar
la sub\iori =i cu o\et pe obraji, pe m`ini =i pe g`t, ca s[ nu m[
sug[ \`n\arii, =i m-am tol[nit pe =uba ]mbl[nit[, cu m`inile
sub cap. Credeam =i nu credeam ]n existen\a pepenului cu
ghimpi de lemn (asta nu excludea ]ns[ ]n nici-un chip o mam[
de b[taie pe care s[ le-o tragem b[ie\ilor din Ibrianu, inclusiv
r[pirea proiectat[) =i m[ ]ntrebam dac[, p`n[ una, alta, n-ar
262
fi bine s[ dau o fug[ ]n sat ca s[ fur g[leata din p`nz[ de cort
a bunicilor =i s-o schimb pe dou[ sute de \ig[ri la Sandu
Graur Tibilis, responsabilul bufetului. Tibilis se salvase din
]ncercuirea ruseasc[, la cotul Donului, c[lare pe un m[gar
tot c[lare pe un m[gar, pe care-l ]mbr[case ]ntr-o manta de
ofi\er hitlerist, at`rn`ndu-i de urechi =i c`te-o cruce de fier,
se ]ntoarse ]n sat la sf`r=itul r[zboiului =i de c`te ori ne
]nt`lneam ]mi cerea g[leata aia de tip militar.
Am jurat ]n dou[ biserici s[-i dau m[garului s[ bea ap[
din vas care nu cocle=te. Vrei s[ ajung olog?
Dac[, m`ine diminea\[, primul om pe care-l v[d sau care
m[ strig[ e Marin C`rjan, g[leata va pleca ]n pribegie.
L[s`nd soarta s[ decid[ ]n locul meu, am descusut un
pe=te din coroana acoperi=ului stuf, rogoz, \if =i m-am
]ntors cu g`ndul la Voichi\a =i la Nissi, fetele care dormeau
]ntr-un prepeleac din cealalt[ margine a bostanei. A= vrea
s[ v[d mun\ii, cu ele de m`n[ =i-am a\ipit. Apoi, glorie
]nt`mpl[rii, domni\a speran\ei, ea care deschide muguri =i
pe ramuri uscate, dintr-o dat[ auzii glasul lui C`rjan:
Don Pablo, scoalm[, avem oaspe\i. A sosit Turla, Don
Pablo, a sosit oracolul \ig[nesc.
}mi ziceau Don Pablo, fiindc[ jurasem, dup[ lectura fasci-
nant[ a vie\ii lui Vasco da Gama, s[ tr[iesc cinci ani la Lisa-
bona =i cinci ani la Madrid.
Deschiz`nd ochii, am z`mbit: pe un grind din cer umbla
n[uc[ o g[leat[ de tip militar =i parc[ jur-]mprejurul ei =edeau
]n genunchi dou[=pe fete =i miroseau busuioc =i o c[ru\[
sc`r\`ia spre dep[rt[ri. Salut, pribeago. Ierburile, unel-
tind nepermis ]mpotriva lipsei mele de c[in\[, miroseau a tu-
tun. Eram ]ntr-at`t de mult fiul c`mpiei ]nc`t viciul meu,
practicat ]n ascuns, ajunsese =i pentru ea obiect al devo\iunii.
Lu`ndu-l sub bra\ pe primul meu sclav, care era un ied negru,
cobor`i, abia ating`nd o creang[ a caisului, l`ng[ foc, =i cel
263
de-al doilea sclav al meu, c`inele Monitor, mi se lipi cu botul
de podul palmei.
Don Pablo, zise Turla, balta e plin[ de draci. Dorm
aici, mi-e fric[ s[ m[ ]ntorc singur[-n sat.
Miroase-a lev[n\ic[, ga=peri\a, o l[ud[ C`rjan. +i minte
de ]nghea\[ apele: nu-i e fric[ de nimeni, vrea s[ fim ]mpreu-
n[ ]n ceasul c`nd se deschide c[rarea spre alt meleag. A venit
cu =aua-n spinare.
Vulpe, r`se \iganca, a=ez`ndu-se sub ]ndoitura fumului.
Groas[, cu fa\a lat[, cu p[rul adunat ]n coc bogat, sus\inut
de un pieptene de cositor, ]=i sticlea din\ii ]ntr-un z`mbet
bl`nd, care nu dep[=ea conturul gurii mari, c[rnoase. Am
venit la voi c-un lucru ]nsemnat. Eu am.

Cheia p[s[rarului

+i ne privi ostentativ.
Mul\i o jinduiesc, multora le-a fost promis[, numai
mie, ]ns[, mi-a fost dat[. Am =i iv[r ]l scoase, era de
alam[ \`\`nile u=ii sunt unse cu m[duv[ de vit[, deasupra
intr[rii f`lf`ie o perdea de solzi de =tiuc[ cine-a pus-o
acolo? harapu ciudat cu solzii pe cap. Facem un foc de cur-
peni de vi\[, mestec[m scor\i=oar[, cui=oare =i piper, apoi
voi doi \ine\i cu fa\a spre lun[ o iconi\[ de argint =i eu o s[
m[ rog: prea-frumoas[ toamn[, ]n[l\at[ iarb[, desferec[-m[
de blesteme sau d[-mi o gur[ de moarte.
E un truc, a zis C`rjan, iritat. Nu = care lepre, mama
lor de ciurucuri, te st`rnesc s[ pleci ]n c`mpie cu =aua-n spinare.
Pe noi trei c`mpia ne iube=te =i ne respect[, r[spunse
Turla.
Pen c[ =i noi o iubim =i-o respect[m, consim\i C`rjan.
Nu-i scormonim sobolii, iar c`nd latr[ c[\elul p[m`ntului, de
trei ori pe var[, ]i azv`rlim c`te-un os.
264
 }nt`i a l[trat ]n noaptea de s`nziene, murmur[ Turla.
}n iunie, am zis eu, c`mpia din jurul Gradi=tei ]nc[ e
copil[.
A doua oar[ a l[trat ]n noaptea de S`nt Ilie...
C`mpia crescuse, am reluat, devenise adult[.
Nu= ce mama dracului, se-nfurie C`rjan, ]\i place \ie
s[ ]ntrerupi =i s[ provoci. Opre=te-te p`n[ nu te faci de r`s.
+i c`nd s-ar putea s[ m[ fac de r`s?
C`nd o s[ spui c[ ai dezvirginat c`mpia =i ai schimba-
t-o-n t`rf[. Nu mai e mult p`n s-auzim =i asta din gura ta.
Am oroare de ipocri\i, i-am r[spuns. Chiar =i de v`rto=i,
dac[ vrei s[ m[ cuno=ti.
}n noaptea asta, c[\elul p[m`ntului o s[ latre a treia
oar[, anun\[ Turla.
Se-n\elege, am confirmat, e ultima noapte de var[.
Iar noi, f[cu C`rjan, uimit, am aruncat toate oasele la
c`ini! Mi se pare suspect, b[iete, continu[ ]ncruntat, c[ nu
m-ai prevenit. Era de datoria ta s[-\i pui ]n valoare calit[\ile
cu care te m`ndre=ti, memoria, capacitatea de a-\i ]nf[ptui
planurile. Mul\i metri de stof[ bun[, dar...
Opri vorba ]n golul frunz[rit de greieri. Erau o mul\ime,
dispersa\i egal, un sfert pe por\iunea luminat[ sc[zut de foc =i
de lun[, trei sferturi din efectiv r[sp`ndite pe por\iunile lu-
minate numai de lun[ =i, de aceea, mai fericite. C`rjan, ]n
trening, cu pantofi de tenis, duhnind a m[rar, cu p[rul numai
v`rtejuri, respira lun[ =i rumegu= c[zut de sub fer[str[iele
greierilor; lev[n\ica de pe trupul Turlei se re]nnoia mereu sub
v`ntul sprinten, greierii devorau c`mpia, fumul urca din b[legar
la fel de ireal ca un trunchi de mesteac[n =i f[cea coturi de
burlan.
Hai mai ]nt`i s[ facem o curs[ cu caii, propuse Turla.
Luna apune de-abia m`ine =i c`t timp lic[re=te suntem ai ei.
Dar c[\elul p[m`nului?
265
 Acuma e la spovedanie. }=i de=art[ r[gu=eala =i p[catele,
pe urm[ prime=te canon s[-nghit[ o du=c[ de cristal topit,
dup[ aia ]ncheag[ o rug[ciune. Avem tot timpul.
Trei cai, sco=i de Marin C`rjan din piedici, a=teptau ]ntr-o
r`p[. Nu erau ai no=tri. C`rjan ]i alesese din cei peste o sut[
de cai l[sa\i s[ ]nnopteze pe miri=te, la p[=une. Pe cel murg,
cu trup alungit, picioare sub\iri =i botul sur, parc[ p[scuse
]ntr-o roat[ de sidef, ]l v[zui cu =aua pus[ =aua Turlei,
din lemn vechi, vopsit ro=u =i lucrat cu dalta =i cu cioltarul
tot ro=u, ispr[vit ]n ciucuri galbeni. Greieri, pelin, umbre
succed`ndu-se fulgurat peste chipul lunii. Prin imita\ie, fiecare
mi=care din c`mpie se schimba parc[ tot ]n \`r`it de greieri.
Respiram c`ntec de greieri, caii, lovind cu copita, sporeau
c`ntecul tihna =i fiorii ceasului ]n care frica =i dezn[dejdea
lipsesc =i iau fiin\[ miresmele, diamantul, curcubeiele. }n
muchea malului, c`inele Monitor =i iedul cel brun beau v`nt
r[coros, n[scut ]n largul B[l\ii-Albe =i f[r`mat ]n fer[straie
de greier. Pic[turi sonore li se scurgeau de pe bot ]n iarb[.
P`n[ ajunser[m la cai, Turla uit[ pentru ce plecasem de la
prepeleac, scoase ]n podul palmei o iconi\[ =i se a=ez[ pe
p[m`nt, cu picioarele at`rn`nd ]n r`p[.
Vre\i s[ fura\i pepenele cu ghimpi de lemn? ne ]ntreb[
Turla.
Exist[, sau e o bazaconie? vrui eu s[ =tiu.
Da, exist[. Dar c`teva zile s[ nu v-apropia\i de bostana
din Ibrianu. A fost g[sit mort acolo un b[iat de pai=pe ani.
Turla, se sup[r[ C`rjan, las[ pove=tile cu mor\ii, n-o
s[-l ]nviezi niciodat[ pe Manole Mihai.
Manole nu e mort, o s[ v[ dovedesc. Pe b[iatul din
Ibrianu l-au omor`t ca s[-i ia ceasul de la m`n[.
Poate c[ de\inea nu = ce tain[ =i a vorbit, zise C`rjan.
}n cazuri de-astea impruden\a se pl[te=te scump.
Ceasul de m`n[ s-a g[sit ascuns ]ntr-un cuib de r`ndunic[.
Dac[ n-a= =ti c[ Manole zace bolnav prin locuri necunoscute,
266
a= zice c[ el l-a ucis pe b[iatul [la. }mi cump[ra cercei, venea
noaptea, s[ nu-l simt[ b[rbatu-meu, =i strecura cerceii ]ntr-un
cuib de r`ndunic[.
Manole s-a ]necat ]n Dun[re, =tii prea bine.
Numai calul lui, se ]mpotrivi Turla.
+i el =i calul, atac[, plin de convingere, C`rjan. Doar
i-au scos ]mpreun[.
E mort, i-am zis =i eu, nu te mai g`ndi la el. Iar dac[ te
g`nde=ti, s[ nu treci noaptea prin dreptul cimitirului, fiindc[
mor\ii tineri, adic[ scheletele lor, stau pe coama gardului,
b[l[ng[nind picioarele, =i cei care nu-\i sunt neamuri ]\i pun
piedic[, iar [ia care-\i sunt neamuri nu te-ajut[ nici de-ai dra-
cului s[ te-aduni de pe jos.
Turla-=i smulse picioarele din r`p[ =i rosti, vr[jit[:
C[\elul p[m`ntului. Urc[ spre izvor de la Unti=oara.
E gr[bit.
Tres[rir[m, cuprin=i de fierbin\eal[. Prin ce miracol Tur-
la sesiza umbletul c[\elului legendar? Pe c`nd noi ne dis-
putam, rebeli, ]nt`ietatea ]n fa\a ei, sedu=i de tulbur[torul
miros de lev[n\ic[, mai autoritar dec`t al c`mpiei, ea capta
prin toate sim\urile ]nt`mpl[ri din mana ad`ncurilor. Acum,
=i eu =i C`rjan lep[daser[m orice d`r[ de orgoliu, arz`nd de
dorin\a de-a descifra detalii ale urcu=ului.
C`mpia ]ncremenise ]n a=teptare. Greierii c[zuser[ risipi\i.
Sfor[iturile cailor ]nghe\aser[ ]n aer, dimpreun[ cu ecoul unui
strig[t ce se ]n[l\ase dincolo de balt[, cu o clip[ mai devreme,
=i nu ajunsese s[ se sparg[. Cerul era o umbr[ verde. Stelele,
urm`nd porunci inexorabile, se adunau din patru p[r\i ]n ju-
rul lunii, iar luna fugea de ele. }n cer numai stelele se conduc
dup[ legi exigente, luna niciodat[; o mare aiurit[, luna,
subtil[ c`nd nu trebuie, o g[leat[ de p`nz[ de tip militar pen-
tru m[garul lui Sandu Graur Tibilis, atunci c`nd toat[ lumea
a=teapt[ ]ncordat[ umilin\a c[derii frunzelor unui anotimp =i
267
r[s[ritul intim =i m`ng`ietor al fructelor pe ram din anotim-
pul care urmeaz[. De altfel, despre lun[, care terfele=te orice
conven\ii, mi se pare c[ nu e vorba ]n nici-o istorie cu Isus
Christos.
Sus, b[ie\i! comand[ Turla.
Ne azv`rlir[m pe cai =i pornir[m ]n galop spre malul cu
pogor`=uri rupte. Turla gonea ]n fa\[. }n c`mpia de la Gradi=tea,
to\i c[l[reau pe de=elate, singur[ Turla c[l[rea ]nfipt[ ]n =a de
lemn. Cele =apte fuste, c`te ]mbr[ca la zilele mari, i se umflau
]n v`nt. Prundul b[l\ii, acoperit cu br[di=, ]n[bu=ea ropotul
galopului. O vijelie ]ng`mfat[. Str[lumin[ri. N[luci. Pieire.
Turla coti =i p[trunse n[valnic ]ntr-o ran[ v`n[t[ a malului.
Dup[ ea! r[cni C`rjan.
Merele din genunchii cailor fermentau rachiuri ame\itoare.
C`nd o ajunser[m, Turla desc[lecase =i d[duse foc, sub
izvorul Unti=oarei, unui morman de curpeni de vi\[. Umbra
Turlei tremura, deformat[, pe malul rupt ]n linii asimetrice,
g[urit de prigorii. Purta ]n spinare o pelerin[ brodat[ cu
dou[ cruci din m[rgele de sticl[ neagr[. O pas[re ascuns[ ]n
noroaiele b[l\ii, beat[ de duhuri, d[du drumu unui \ip[t lung,
fragmentat ]n trei tonuri ciudate. Se ]n\elegea c[ sufer[ de
neputin\[, c[ se ]ntorsese dintr-un timp expulzat, str`ns[ de
g`t cu o jartier[ de t`rf[, =i c[ se sufoc[, neput`ndu-=i v[rsa
dintr-o suflare ura ]mpotriva malului primenit ne]ncetat de
c`ntarea greierilor.
Iorguleasca de hoit, o numi Turla. Doarme-n buruieni
mucede =i se-ndoap[ cu mu=i\[. Cobe. Nu ne trebuia. |ip[ de
fric[ prin somn, pentru c[ =i-a ucis tat[l. Nu se =tie de ce,
dar numai pe tat[ =i-l ucide mereu.
Scuip[. Se =terse la gur[ cu poala fustei =i se-nchin[.
}n clipa urm[toare, sub arcul izvorului, ap[rur[ dou[ tufe
de s`nziene ]nflorite, un m[r cu coroan[ rotund[, plin de
mere coapte, cu frunza u=or p[tat[ de rugin[ =i r[d[cinile
268
]mpr[=tiate ]n p`nzele unui nor ad[postit ]ntr-un colac de ful-
ger, deasupra unei c[ru\e; norul scutura o ploaie somnoroas[
peste un mic p`lc de fire de izm[. }n jur, t[cere =i lumin[ bun[
de p`nd[: pale verzui intervertite cu v`nt albastru, cu limpe-
zimi iu\i, aruncate de lun[, cu p[relnice dungi violete, sc[p[r[ri
de pumnal, lic[riri de scoici. Ploua numai pe firele de izm[.
Restul lumii, raiuri de greieri.
C`nd ap[rur[ tufele de s`nziene =i m[rul, se ivi =i un
d`mb rotund, p[m`nt clocotind, p[m`nt esen\ial, boabe vii,
]n continu[ fr[m`ntare, azur =i o\eluri topite, o necurmat[
na=tere de pietre rare =i de ierburi pentru prima oar[ z[rite
pe lun[, iar pe d`mb c[\elul p[m`ntului un puiandru cu
p[rul fumuriu, n[p`rlit, v`njos, venit parc[ din dosul st`nei,
de la o b[taie cu lupii, sorbind aerul cu limba =i a=tept`nd s[-=i
]nmoaie botul ]ntr-o m[sur[ de jinti\[. Turla scoase din
ascunzi=urile bluzei =i-i azv`rli un os bogat ]n zg`rciuri. }l
prinse din zbor =i-l f[r`m[ ]n m[sele.
Mi-e dor de libov, dr[gu\ule, se v[it[ Turla. Am b[rbat
b[tr`n, mi se usuc[ via\a l`ng[ el, ]nva\[-m[ s[-l g[sesc pe
Manole Mihai.
L-ai ]mb[tat pe p[s[rar =i \i-a dat cheia. Ajut[-te de ea.
Ai dreptul s[ \i se lumineze ultima isprav[ a lui Manole.
Prea bine. +i s[ i se lumineze =i lui una de-a mea. De
bine sau de r[u, cum o fi s-o aleg.
S[ i se lumineze.
Marin C`rjan se rupse dintre cai, ]naint[ doi pa=i =i
desp[turi dintr-o h`rtie o pulp[ de iepure.
Hei, cine-i croit din o sut[ de metri de stof[ proast[?!
i-am strigat.
Tic[losul s-a dat pu\in ]nd[r[t =i m-a pocnit cu c[lc`iu-n
glezn[.
C[\elul p[m`nului, am izbucnit eu atunci, sunt singurul
care-am uitat s[-\i aduc ceva de m`ncare. Am venit cu c`inele
269
Monitor =i cu iedul cel brun pe [sta pot s[-l tai numaidec`t
=i s[ \i-l coc pe jar. Vrei?
Don Pablo, \ie n-o s[ \i se lumineze nici-o poveste ]n
noaptea asta! m[ pedepsi el.
Drept mul\umire, primul meu sclav c[zu ]n genunchi. C`nd
se scul[, avea c`te dou[ r`nduri de cercei sub f[lci =i pe
frunte o pereche de corni\e c`t mugurii de castan. Monitor,
mai ]ndr[zne\, ]ntinse laba =i m`ng`ie grumazul c[\elului de
sub p[m`nt. Retr[g`nd-o, o g[si alb[. +i doar cu un minut
]nainte fusese ro=cat[!
Nici-o grij[, Monitor. Cu laba aia o s[-\i r[pui du=manii
=i-o s[ agonise=ti prad[ bun[. Acum o s[ latru de trei ori =i o s[
plec.
Dar =i pe mine m-ai s[rit de la daruri, se t`ngui C`rjan.
+i \i-am adus o pulp[ de iepure!
Credeam c-ai ]n\eles, b[iatule. Tu ai gre=it fa\[ de Don
Pablo, aproape tot a=a cum a gre=it Don Pablo fa\[ de iedul
cel brun.
Nu vreau, zise C`rjan, dec`t un tango argentinian,
dansat la Buenos Aires.
O bulboan[ de ]ntuneric acoperi valea =i c[\elul p[m`ntului
l[tr[ de trei ori. C`nd n[v[li din nou luna, m[rul =i s`nzienele
se risipiser[, izvorul Unti=oarei curgea sleit ]n v[iuga lui de
lut, Iorguleasca de hoit scotea un al doilea \ip[t, smuls dintr-o
depravare c[lug[reasc[, curpenii de vi\[ erau cenu=[, Moni-
tor sta proptit cu laba alb[ ]n ceafa unei nev[stuici =i pe
fruntea primului meu sclav se desemna imaginea sever[ a
unui crin regal petalele adulmecau r[d[cina corni\elor,
tulpina se sf`r=ea deasupra buzei umede. S-ar fi cuvenit,
poate, s[-l s[rut =i s[-l declar liber; n-avu noroc; din c`mpie,
v[zui apropiindu-se de noi, pe c[rarea din muchea malului,
un baston =i toate pornirile democratice se mistuir[ ]n mine.
Bastonul venea singur. Se ]nfigea ]n p[m`nt cu v`rful ascu\it,
270
tot la distan\[ de doi pa=i de om, se apleca ]n fa\[, se ]ndrep-
ta u=or, se ]nclina pe spate =i iar se ridica =i se azv`rlea
]nainte. Uneori, se oprea =i r[scolea u=or ]n vreo gaur[ de
p[ianjen sau scormonea ]ntr-un smoc de cimbru s[ trezeasc[
aromele, iar c`nd ajunse deasupra izvorului se culc[ =i lovi
repede, cinci sau =ase b[t[i, ]n capul unui pui de =arpe. Zdro-
bindu-l, ]l arunc[ departe pe miri=te, s[-l sf`r=easc[ furni-
cile, apoi cobor], se sp[l[ ]n v[iuga izvorului =i veni sub
m`na Turlei, parc[ plutind de bucurie.
E al p[s[rarului, ne inform[ Turla. Doamne-Dumne-
zeule, sc`nci, f[r[ el degeaba aveam cheia.
C[ut[ un loc mai moale =i v`r] bastonul ]n p[m`nt, ap[s`nd
asupra lui cu burta. Bastonul era de frasin =i, pentru c[
lemnul nu fusese fiert, p[rea bolnav de cuperoz[. Turla a=ez[
icoana ]ntr-o mic[ scobitur[ de la ]ndoitura m`nerului
luna lep[dase ]nf[\i=area sarcastic[, s-ar fi putut spune c[
jucase la loterie =i pierduse, se umilea s[p`nd =an\uri de
larv[ pe peretele izvorului =i, intr`nd cu picioarele ]n
balt[, b`igui:
Cofer de lemn, cofer de lut, cofer boble\. Pred[-te,
c[rare de p`cl[!
V`r] cheia ]n ape =i-o r[suci. Nimic. O scoase, o =terse ]n
mald[rul de fuste =i strivi cu ea o lipitoare care i se suise pe
pulp[.
Semn r[u, spuse. N-au ]ncredere-n mine, m[ verific[.
De-a dreapta =i de-a st`nga ei crescur[ dou[ felinare. }n
carcerele de sticl[ ardeau lum`n[ri, r[sp`ndind abur g[lbui;
dou[ vidre =edeau de straj[. Turla nu v[zu nimic (Monitor,
comandat din ad`ncul p[m`ntului, se v`r`se cu botul ]n =ol-
dul sclavului cel brun), preocupat[ s[ cufunde iar[=i cheia =i
s[ o r[suceasc[.
E un scandal cu =tiucile astea, azi. Ce obraznice sunt!
Au venit c-un pe=te fer[str[u, s[-mi rup[ cheia. Depravatele,
271
degeaba se pun de-a curmezi=ul. Floare alb[ din cofer de lemn,
floare mireas[ din cofer de lut (c[derea glasului, persuasiune),
jur s[ v[ sui ]n munte ]n noaptea s`nzienelor de toamn[, dar
face\i s[-l v[d pe Manole Mihai. Promit s[ m[ port bl`nd cu
el. Don Pablo =i Marin C`rjan sunt martori c[ atunci c`nd
vreau =i c`nd trebuie pot s[ fiu bun[ ca p`inea cald[. C[\elul
p[m`ntului, d[-le porunc[ s[-mi deschid[...

Ocna cocorilor
Rosti vorbele astea =i ]ncremenirea apelor se tulbur[ =i se
fr[m`nt[, timpul se retrase din oglinzi ]n rame, o d`r[ de
vuiet prelung, ca o scurgere de tunet, izbucni ]n c[rarea
lunii, ]n larg \`=nir[ jerbe ]nalte, =uvoaie de spum[ acoperir[
prundul p`n[ l`ng[ izvorul Unti=oarei, trec`nd peste genun-
chii Turlei, rotocoalele de stuf se culcar[ cu spicul ]n val,
smucite ]n toate p[r\ile, pletele br[di=ului r[v[=it se ]ncur-
car[ ]ntre picioarele cailor =i puzderie de potcoave de curcu-
beu se pref[cur[ ]n \[nd[ri, sting`ndu-se ]n bolboroseala
v`rtejului de sub mal. P[rea c[ dou[ colonii masive de pe=ti,
dispun`ndu-=i coroana semin\iilor din ape, dezl[n\uiser[ o
b[t[lie crunt[, izbindu-se cap ]n cap, sf`=iindu-se, ucig`ndu-
se; d[deau ]napoi o clip[ scurt[, s[-=i primeneasc[ furia cu
aer proasp[t, =i iar porneau la atac. Ura celor dou[ neamuri
anticipa un dezastru f[r[ limite, dar deodat[, ]n coaja cealal-
t[ a lunii, c[\elul p[m`ntului l[tr[ ]nver=unat =i vuietul fur-
tunii se stinse la doi pa=i ]n fa\a Turlei, parc[ ajuns din urm[
=i ]nghi\it de propriile-i vertebre pierdute pe drum. Valurile
se lini=tir[ =i sc[zur[ cu un st`njen, dezvelind doi st`lpi
unul cu ap[ de mare, altul cu ap[ dulce ]ntre care at`rna
o perdea str[lucitoare din solzi de =tiuc[, av`nd \esut ]n mijloc
un imens fluture Morpho aurora, albastru cu ]nvieri negre,
ornat la col\uri cu al\i patru fluturi mici care tr[iesc ]n v[ile
Fergana aripi ]ntunecate pe frunzele c[rora un g`nd de
272
toamn[ trage cu pensula d`re galbene altern`ndu-le cu unde
ro=ii ]nchipuiri maniacale ale verii, brodate pe cel mai curat
petic de azur ]ncol\ind =i ]mbobocind sub v`nt. }n viul st`lpului
cu ap[ de mare ]nota o himer[ cu ochi de cobalt, heringi de
Baltica, sardele din golful Biscaya, un caiman cubanez, un
zargan =i un pui de muren[; ]n st`lpul cu ap[ dulce, f[r[ s[
p[streze vreo ordine postulatul haosului, m[run\i=ul
clocoteau bibani, scrumbii albastre, lini, o babu=c[, un clean,
cosa=i, ro=ioare, undi\ari. Peste pragul de sus domnea neclin-
tit un pe=te zbur[tor, iar ]n cer, bu=it[ de ambi\ii indecente,
luna luase forma pe=telui mola-mola (o c[pi\[ de =apte sute
kilograme de fosfor), era adic[ pe=tele-lun[ azv`rlit din apele
pelagice ]n grinda stelelor. L`ng[ pragul de jos se sufocau o
sut[ de =tiuci f[r[ solzi. Turla ]nh[\[ dou[, v`r`ndu-le de-
getele ]n urechi, =i le azv`rli la picioarele noastre.
Aprinde\i focul =i le frige\i. Eu o s[ intru dincolo. Sau,
dac[ vre\i, m[ ]nso\i\i.
Nu te ]nso\e=te nimeni.
Vorbele r[sunaser[ strepezite, ]napoia perdelei.
S[ nu mai ajung acas[, se-nveseli Turla, dac[ asta nu-i
vocea domnului ]nv[\[tor Marius Ionescu din satul Li=coteanca.
Misiunea [luia, ]mi =opti C`rjan, e s[ ne descurajeze.
Ce s-a ]nt`mplat, duminic[, la Li=coteanca?
Nenorocire, domnule Marius Ionescu, se v[ic[ri Turla,
fr`ng`ndu-=i palmele. O b[tr`n[ din Br[ila a venit, cu o
nepo\ic[ de patru ani, s[-i poarte pomenile sor[-si. A fiert
gr`ul, l-a potrivit pe ovalele de faian\[, a f[cut deasupra
cruci de zah[r pudr[, g[tite cu bomboane, =i la urm[ a stro-
pit cu esen\[ de rom. }n biseric[, dup[ citire, p[rintele a
gustat de dou[-trei ori cu linguri\a =i s-a ]ntors ]n altar,
icnind. Alea trei=pe babe =i feti\a de patru ani au crezut c[
p[rintele icnise fiindc-a ]nghi\it cu l[comie, a=a c[ =i-au rotun-
jit c`te-o por\ie barosan[, au m`ncat-o, dar nici n-au apucat
273
s[ zic[ Dumnezeu s-o ierte pe roaba lui M[l[cioaia c[ =i c[zuser[
moarte. Vezi dumneatale, ]n sticlu\a de rom fusese verde de
Paris. P[rintele a sc[pat, pentru c[, sim\ind el arsuri =i cu\i-
te-n burt[, a rupt-o la fug[ acas[ unde a b[ut o vadr[ de lapte.
|i-am ie=it ]n cale =i ast[ iarn[. M-ai evitat.
Ce-am f[cut?
M-ai ocolit.
Doamne iart[-m[, p[i ce, puteam s[ m[ dau ]n vileag?
Stam ]n post la p`nd[, eram la furat curci. Manole Mihai
intrase c[lare, sub salc`mul lui |aric[ P[i=, =i a=tepta s[ se
mute curcile de pe cr[ci pe sc`ndura din v`rful pr[jinii pe
care-o \inea el, str`ns, ]n pumni. O metod[ n[scocit[ de
Manole, trebuie s[ ai r[bdare mult[, poate s[-\i treac[ os
prin os de-at`ta chin, dar p`n[ la urm[ curcile, proaste,
p[r[sesc craca =i trec pe sc`ndur[, e locul mai larg pentru
somn, =i le duci a=a, adormite, p`n[ la gorganele unde-ai
preg[tit j[raticul.
Manole Mihai e aici, ]n Ocna cocorilor.
Vreau s[-l v[d imediat. La multe ]ntreb[ri are el de
r[spuns. Domnu Marius Ionescu, relu[ Turla, mai mult in-
trigat[ dec`t speriat[, dar dumneavoastr[ nu sunte\i mort?
S-au scurs trei ani de c`nd a\i murit, cum se face c[ vorbi\i
acum cu mine? A\i ]nviat?
M-am ]necat =i sunt mort ca to\i mor\ii. Spiritul meu e
acela care se ]ncordeaz[ ]n ideea de comunicare =i tu ]l auzi.
V[ aud bine, dar nu v[ v[d. Ce fizionomie ave\i ca om
mort de pute\i s[ vorbi\i cu mine?
Don Pablo, m[ ]nghionti C`rjan, nu-i glum[, \iganca
vorbe=te c-un spectru.
Nu-i treaba ta s[ m[ vezi, r[spunse [la. Zbor s[ \i-l
trimit pe Manole Mihai.
C`rjan =i cu mine nici nu mai suflam. Dup[ un minut
lung, perdeaua din solzi de =tiuc[ se str`nse mototol ]n st`lpul
cu pe=ti din m[ri =i oceane, o u=[ de fum se c[sc[ f[r[ zgo-
274
mot =i o c[rare lung[ nisip, ierburi plutitoare uscate, cioburi
de scoic[ se a=ternu din prag, spre dep[rt[ri incredibile,
sub coviltirul transparent al apelor. }n grota de pe fundul
b[l\ii dormeau sau se plimbau agale, ]ntr-o t[cere des[v`r=it[,
mii de p[s[ri migratoare: cocori, g`=te, pelicani, berze, toate
sleite de boal[. Pentru c[ nu puteau spera ]ntr-o vindecare
rapid[, c[l[uzele neamului lor le aduseser[ ]n lazaretul de
sub Balta-Alb[. Acolo aveau s[-=i petreac[ iarna, ]ngrijite de
p[s[rarul Ignat din Gradi=tea, servite la mas[ de pesc[ru=i
de la Mamaia, pl[ti\i rege=te, de o sut[ de p[uni =i cincizeci
de dropii. Umflat[ ca un palat, ocna cocorilor era cald[ =i
aerul din ea ]n[bu=itor (de aici, probabil, =i numele ei), c[ci
Turla, p[=ind peste prag, scoase una din cele =apte fuste ca
s[-=i =tearg[ sudoarea =i s[-=i fac[ v`nt pe obraji. Eu, C`rjan,
iedul cel brun =i c`inele Monitor ]naintasem p`n[ ]ntre cele
dou[ felinare, ]n r`nd cu vidrele de paz[, =i ne miram de
insolen\a Turlei, care culegea din pomii rari =i pitici, s[di\i
]n marginea c[r[rii, porumbei =i s[ge\i de h`rtie; porumbeii,
azv`rli\i cu putere, se lansau ]n zboruri acrobatice, s[ge\ile,
aruncate ]n noi prin golul u=ii, c[deau numai ]n jurul feli-
narelor =i se schimbau ]n str[zi miniaturale. Sus, ]n extazul
apelor, se n[=teau chihlimbare, licori galbene, iar ]n apogeul
coviltirului sau al cupolei domnea un =arpe violet, adunat ]n
volute elastice. Berzele tinere erau la masa de sear[, m`ncau
p[sat din vaze de flori, ]n coastele glotei, valurile care ]neac[
se ciond[neau cu v`nturile menite s[ r[stoarne b[rcile de
dou[ luni de c`nd dura seceta, nu mai aveau de lucru ,
pelicanii ciuguleau pe=ti=orii debili din mormanele de plase
ude, r[pite pescarilor din Gradi=tea, un cocor =chiop arunca
ni=te c`rlige, s[ prind[ musculi\e, r`ndunicile str`nse pe o
gr[mad[ de v`sle pierdute visau s`rme de telegraf, clopo\ei
de ap[ albastr[ se ]ncol[ceau pe fire de linti\[, bure\i \[r[ne=ti,
]n form[ de ghiulea, supravegheau por\iunile de perete c`rpite
275
cu sticl[ friabil[. M`ndria apelor, c`nd nu pot urca ]n f`nt`ni
ce spal[ aerul ora=elor, e s[ str[pung[ toate obstacolele =i s[
domine eterna rivalitate cu focul.
Manole Mihai! strig[ deodat[ Turla. Ie=i ]n c[rare,
tic[losule =i banditule! (uitase de promisiunea c[ va fi bl`nd[).
Cuuum mi-ai fript inima-n mine! se t`ngui, amenin\[tor. +i
continu[, impetuos: Manole Mihai! Apoi, vibr`nd de ging[=ie:
Ie=i la vedere, caraghiosule. Hai, Me Me, intr[-n c[rare.
Nu r[spunse nimeni. Turla, n[cl[it[ de sudoare, se r[suci
o clip[ spre noi. Se ]nc[rcase p`n[-n g`t cu pucioas[, c[ci ne
zv`rli printre din\i:
Vede\i, m[, cum e? Totdeauna c`nd m-apuc[ nebunia
s[ iau =aua-n spinare, s[ ies ]n c`mpie =i s[ ]nha\ un cal pe
care s[-l c[l[resc, mi se-nt`mpl[ numai lucruri bezmetice.
P[s[raru [la, bou b[l\ii, am s[-i smulg fica\ii. Cic[: Du-te
=i-ai s[-l vezi pe Manole! M-a min\it, ca s[-mi pape banii. O
s[ c`nt cucurigu, cu c[lc`iu-n splina lui.
Turla ]njura fluent; c`nd venea vorba de laude, hodorogea.
Uite-l, strig[ C`rjan. Vine, p[l[l[ul.
Dar Manole Mihai nu venea, ci doar i se lumina povestea,
a=a cum promisese c[\elul p[m`ntului. Undeva, spre fundul
c[r[rii, crescuse un d`mb cu iarb[, ars de soare, =i pe coama
lui trecea c[lare Manole Mihai. C[ma=[ de m[tase, s[-l p[trund[
v`ntul, pantaloni albi de bumbac. |inea ]n bra\e o femeie,
calul =arg se poticnea pe grui. Indignat[, Turla ]ncepu s[ strige:
I-a furat nevasta lui Tuntun Bujor C[p=unic[. T`rf[ de
\igani mangalagii! D[-i drumul din bra\e, Me Me! Glu, glu,
glu, corboaic[, ah, ce-o s[ m[ sp[l pe ochi cu s`ngele t[u.
Turla abandonase blestemul de rutin[, urca pe piedestalul
cu provizii hipnotice. }mi pl[cea s-o v[d dezl[n\uit[ =i m[
d[dui de partea lui Mihai Manole.
Rug[ciunea pentru cei ce c[l[toresc pe c[i ]n=el[toare,
]i =optii lui C`rjan. +i ne pomenir[m ]ntr-un glas: Doamne
Isuse Christoase, Dumnezeul nostru, prime=te jertfa aceasta
276
spre iertarea p[catelor robului T[u (Manole Mihai, ]l numi
C`rjan; Me Me, aruncai eu, ca derut[). Binecuv`nteaz[ c[l[toria
lui Manole Mihai (C`rjan), Me Me =i femeia ce-i e drag[ (eu) =i
trimite lui, precum oarec`nd robului T[u Tobie, ]nger pa=nic,
]mpreun[ c[l[tor, pov[\uitor, p[zitor =i sprijinitor, =i-l p[ze=te
pe el nev[t[mat de toat[ ]nt`mplarea cea rea, ca ]n pace, s[n[tos
=i cu bun[ sporire s[ se ]ntoarc[ =i prin aceasta s[ preasl[veasc[
]ntru d`nsul numele T[u cel prea ]ncuviin\at.
Don Pablo, \ip[ Turla, ]ndurerat[, ]\i ba\i joc de mine!?
Pe gruiul cu parfum de flori de vi=in, r`se G`rjan.
La Dun[rea cu parfum de tei, ]i \inui isonul.
Don Pablo =i C`rjane, f[cu Turla, m`nioas[. Voi nu
vede\i c[ le-a\i slujit la cununie!?
}ntr-adev[r, pe c`nd noi ziceam rug[ciunea, ]n der`dere,
Manole Mihai intrase ]ntr-o biseric[ cu nevasta lui Tuntun
Bujor C[p=unic[, se ]nchinaser[ =i schimbaser[ inele, st`nd
cu pirostiile pe cap, iar acum, sui\i pe calul =arg, coborau
gruiul spre latura st`ng[. Manole Mihai scruta z[rile (=i nu-l
descoperea sau ]l ignora pe Tuntun Bujor C[p=unic[, a=tep-
t`ndu-i cu arma-n m`n[ pe malul Dun[rii), iar muierea, la
spatele lui, aprindea o \igare de la soare, cu lentila.
S[ nu-\i doarm[ moartea nici-o clip[, Manole Mihai!
arunc[ Turla, ]ncovoindu-se. S[ cr[pi de pofte =i s[ nu le
vezi ]mplinite!
Arma pocni, calul mai f[cu un pas, smucind de fr`u, Manole
Mihai ridic[ bra\ele, ca =i cum ar fi ]nt`lnit un arbore ]n cale =i
vroia s[ urce ]n frunzi=, echilibrul i se fr`nse =i c[zu ]n Dun[re.
L-a omor`t, oameni buni! sc`nci Turla =i se aplec[ spre
locul unde berzele m`ncau p[sat din vaze de flori, parodiind,
f[r[ s[ vrea, moartea lui Manole Mihai. Vai, vai, vai, Me Me,
prostule, t`rfa te-a momit anume ca s[ te bage-n b[taia pu=tii
lui b[rbat-su. (Ignora cununia, interceptase =i p[stra doar actul
r[zbun[rii ]n toate implica\iile lui obscure). O s[-i st`rpesc
277
p`n[-n a zecea spi\[. Uciga=ilor! Oh, neghioaba de mine, c[
nu l-am p`r`t pe C[p=unic[, acolo unde trebuie, la Securi-
tate, toamna trecut[! Ie=ea pe prisp[, diminea\a, se uita la
butucii de vie, cu corzile c[\[rate pe strea=in[, se scutura de
frig c`nd ]i vedea albi\i de brum[ =i cic[:
... S-a=terne bruma peste vii,
S-a=terne bruma peste vii
+i tu tot nu vii,
tu tot nu vii,
Tu-\i dumnezeu m[-ti de american!...

T`lhare reac\ionar, care vrei r[zboi mondial =i-i a=tep\i

pe americani s[ ne sug[ s`ngele! O s[ pl`ngi amar ziua c`nd
te-ai n[scut.
}ntoarce-te pe mal, Turla, zise C`rjan, n-o s[-l po\i
dovedi cu nimic pe Tuntun C[p=unic[.
Turla se recunoscu ]nvins[.
Da, nimeni nu l-a v[zut cu adev[rat tr[g`nd. Iar pe noi
cine s[ ne cread[?
Vino s[ stai cu Don Pablo, continu[ C`rjan. Vreau s[
trec ]n locul t[u, s[ mi se lumineze =i mie povestea pe care-
am cerut-o.
S[-i mai spun o vorb[ lui Manole Mihai. Me Me, cur[\[
ea pilitura de pe am`ndoi polii magnetului, ai g[sit ce-ai
c[utat. M[ t`ram pe burt[ la picioarele tale =i tu erai cu
mintea ]n culcu= str[in. }\i dam s[ m[n`nci din palm[ =i tu te
duceai s[ bei de pe buzele paceaurei! Descheie c[ma=a, s[ te
s[rut pe inim[, m[ rugam, =i tu m[ plesneai cu biciu=ca peste
fa\[. Afl[ c[ nu mai m[ dau de ceasul mor\ii. C[\elu=u
p[m`ntului, f[-l s[ vad[ cum m-am r[zbunat. Nu-i ar[ta c-am
vrut s[-mi pun funia de g`t, s[ m[ lungesc ]n c`mpie, s[ m[
topesc =i s[ m[ scurg ]n cr[p[turile ei; lumineaz[-i doar po-
vestea drumului de la Br[ila p`n[ la M[cin. F[-l s[ vaz[ cum
278
mergeam cu pantofii-n m`n[, c[ mi se umflaser[ picioarele =i
m[ str`ngeau =i am oprit o ma=in[ =i b[iatu-[la de la volan a
mutat trei c[p[\`ni de zah[r candel de pe scaunul din fa\[ pe
bancheta din spate =i mi-a zis: Treci, feti\o, aici, dar s[
n-ame\e=ti la serpentine. B[tea un pui de v`nt din balt[,
geamurile erau deschise, eu m[ jucam c-o nuia de salcie, m[
cuprindeam cu ea peste mijloc =i era prea scurt[. Tu te-n-
gra=i, fiindc[ r`zi tot timpul, feti\o, zise b[iatul [la. +i
fiindc[ i se lipise o frunz[ pe t`mpl[, l-am s[rutat =i el a
sc[pat un pic volanul =i ma=ina a intrat ]ntre plopi. Te-ai
speriat? m[ nec[je=te el. Nu m[ sperii repede =i din nimic.
Dac[ nu te sperii, hai cu mine s[ ne sc[ld[m ]n Dun[re. +i
m-am dus. Apa era curat[, f[ceam pluta =i mun\ii M[cinului
dintr-o dat[ se urcau ]n cer, ]n mijlocul tufi=urilor de s`nger,
un plop stingher se cur[\a de frunze, ce mult ]i place haima-
nalei de plop s[ n-aib[ nici-o obliga\ie, nu tu frunz[ de hr[nit,
nu tu var[ de umbrit, vrei? +i b[iatul m-a str`ns ]n bra\e,
plopul s-a r[sturnat, mun\ii s-au tras ]n scorburi, ni=te va-
poare au intrat pe str[zile Br[ilei, ]mi c[=unase c[ nu mai
sunt, b[iatul m[ mu=ca de buze =i nu mirosea a benzin[,
m`ncase ro=ii culese-n zori, mirosea a miezul lor pres[rat c-un
praf de sare =i a dor nes[buit, numai inima dorului, care-\i
crap[ din\ii c`nd ]l gu=ti =i miroase a brum[ din inima vinu-
lui. Iar tu, Manole Mihai, erai numai la cinci sute de st`njeni
mai jos, schelet de om pe-un schelet de cal, rezema\i am`ndoi
]n gr[tarele ]neca\ilor. Apa Dun[rii ]n care f[ceam acum dra-
goste cu b[iatul [la cu buzele sparte de dorul meu, parc[
atunci le ridic[ de pe un fier ]nghe\at, eram ]n bra\ele lui =i-i
era dor de mine, dorul de dor, tu n-ai =tiut asta niciodat[,
apa dragostei, apa aia nu te-a atins, a trecut pe de l[turi, ca
s[ nu mai mori ]nc[ o dat[ sau ca s[ nu cumva s[ ]nviezi =i s[
mori =i iar s[ ]nviezi =i s[ mori. Hai, Marin C`rjan, treci ]n
locul meu, acum m-am r[corit, trebuia s[ m[ r[coresc.
279
 Turla p[r[si Ocna cocorilor, se duse l`ng[ calul cu =a ]n
spinare, se lipi cu ceafa de cioltar, apuc[ ]n palm[ scara de
lemn =i t[cu. Un spasm ]i str`mba col\urile gurii m[noase
cei ce nu frecventeaz[ astrul biruin\ei, cei dubio=i, cei
ne]mbl`nzi\i, cei f[r[ profit, cei invariabil fascina\i de-o
n[luc[, ei, grimasa etern[ a unei pierderi sau a unei pasiuni,
tot un drac, cine se leag[ la cap c-o funie nu se mir[ dac[
funia-i lunec[ pe g`t.
Tango, alo, c[\elu p[m`ntului, mi-ai promis un

Tango, un dulce tango...

...te-am cunoscut la Rio de la Plata, c`nd tu f[ceai plata
=i n-aveai schimbat, ol. Clip[ de aur, cerul violet. Erai cu
mama =i cu tata. +i te-ai ]ndr[gostit de un poet. Rio, Rio,
Rio de la Plata. Nimic, =i tremur. }mbr[\i=area. M[ ard ]n
piept dou[ chibrite, dou[ cu\ite, dou[ pumnale, sf`rcurile
tale... C`nt[, \igane, ]\i poruncesc! Vreau s[ m[ tulburi cu a
ta ghitar[, nu-mi l[sa noaptea goal[, c[-nnebunesc. Zi-mi tot
ce-a fost frumos odinioar[, pe-a ta vioar[ pagini de sidef
]n ast[ sear[ se va sf`r=i. }mbr[\i=are. Genunchiul meu,
genunchii t[i, un g`nd senin =i multe aluni\eee de s[rutat pe
trupul t[u, oh, virginal[ fecioar[, nescrisul sufletului meu,
parte r[sfr`nt[[[[...
Plus tic[losul de Marin C`rjan. Intrase ]n Ocna cocorilor,
doi pa=i dincolo de prag, o plec[ciune, jertfa insomniilor, te
vreau, m[ vrei, ]ntoarce =urubul s[ stingem stelele.
Don Pablo, zise Turla, obosit[, holbeaz[ ochii bine, ca
s[ vezi cu cine ai de-a face.
Cu Marin C`rjan aveam de-a face =i aveam de-a face =i cu
neiertarea, cu Voichi\a C[lin =i cu Nissi Toma: Voichi\a, penul-
tima clas[ de liceu, epifaniile verii, un coridor de m[tase
]ntre dou[ maluri orientale, triste\ea bl`nd[, scris[ cu cuvin-
tele pe care le-a pierdut Dumnezeu ]n sih[strii de lut =i
280
vin ]ncet =i nu m[ mai culege nici-o g`ndire de pe mal, pe
mine, cea care sunt nemotivarea contempla\iei; Nissi: v`nz[-
toare de Christos, dac[-n dou[zeci de toamne, zi senin[ n-am
avut, tu atuncea spune-mi, Doamne, pentru ce mai m-am
n[scut!?, p[l[mid[ proasp[t[ p[strat[-n z[pad[, spice de orz
coapte pe tabl[, cafea de mal\, pelin, tr[d[ri nebuloase =i
Sp`nzur[-te-n sfoar[ mic[,
noapte f[r[ ibovnic[.
Sp`nzur[-te-n sfoar[ rar[,
noapte f[r[ domni=oar[...
C[\elul p[m`ntului nu-i promisese nimic precis lui Marin
C`rjan, totu=i ]i d[ruise o poveste luminat[, un tango el,
lasciv, ea, oarecum inhibat[. Nici urm[ de Buenos Aires, nici
urm[ de Santa F. Danseaz[ Marin C`rjan cu Voichi\a, s[lcii
galbene sting aluziile c[rnii, norocul nu-=i toarn[ cositorul,
e ultima noapte a verii, Iorguleasca de hoit \ip[ lamentabil
alt tat[ ucis? ne-nchegate iubiri, Don Pablo e un golan
=i-un dobitoc, tr[sura pleac[, pune-\i mantila, coboar[ frigul,
noaptea amplific[ elogiul toamnei care sose=te. Brusc, per-
deaua \esut[ din solzi de =tiuc[, av`nd brodat ]n mijloc flu-
turele Morpho aurora, albastru cu ]nvieri negre, ornat la
col\uri cu al\i patru fluturi mici din v[ile Fergana, se topi,
Ocna cocorilor disp[ru =i nu mai eram nici la izvorul
Unti=oarei. Nu =tiu ce ]nt`mplare, pretext de ceremonial,
seduc\ie =i invazia lunii ]n s[la=ul zeilor, ne urcase pe mal, ]n
bostana cu =aptesprezece prepeleacuri =i, ini\iere sau perfi-
die, pe care i-o datorez, pesemne, c[\elului p[m`ntului, eu
eram numai cu Turla, =i o membran[ de timp, ca o pojghi\[
fin[ de sticl[ sau ca aburul care se schimb[-n sticl[, ne
desp[r\ea de locul unde Marin C`rjan dansa cu Voichi\a, iar
Nissi le ]ng`na pa=ii, obsedat[ de ideea c[ e ]ntreruperea
unei enigme, =i dilua un miez de creion chimic ]ntr-un pahar
281
plin numai pe sfert cu ap[. Cer senin, fulgera albastru =i
indulgent la extremit[\ile c`mpiei, ]n fond o noapte plin[
de cusururi u=or de iertat. Voichi\a-i spunea lui C`rjan:
Nu insista, [la-i un episod de care nu vreau s[-mi aduc
aminte. Nu m[ hr[nesc cu detalii pitore=ti. Tot ce pot s[-\i
spun e c[ b[iatul sem[na teribil cu Don Pablo.
}l dau ]n g`t c`nd vreau. }l am la de=tu mic.
Nici nu-l cuno=ti pe b[iatul [la!
Pe Don Pablo ]l dau ]n g`t. Despre el era vorba.
Eu, se amestec[ Nissi, adic[ =i eu =i Voichi\a, rectific[
Nissi, f[r[ ]ndoial[ ]n vederea unei alian\e, ]l putem b[ga
oric`nd ]n balamuc.
Eu \in la el, melancolica Voichi\a.
D[-l dracului de sec[tur[! intransigenta Nissi. Poart[
]n medalion o =uvi\[ de p[r. I-a d[ruit-o o fat[, pe care ni-
meni de-aici n-o cunoa=te. O cheam[, zice el, Veturia Domni-
\eanu. P[rul e ]nf[=urat ]ntr-un bile\el pe care Veturia a
scris: Blegule bleg, Don Pablo.
Destul de evaziv, aprecie Voichi\a. +i, desprinz`ndu-se
din bra\ele lui C`rjan, ad[ug[: M[ duc s[ m[ urc ]n plop =i s[
privesc mun\ii R`mnicului.
Vrei s[ venim cu tine? ]ntoarse Nissi c[tre ea doi ochi
imen=i.
Nu!
+i dup[ ce Voichi\a se dep[rt[, Nissi r[bufni:
Sclifosita p[m`ntului! }ntr-o zi o s[-i dau cu ceva-n cap.
}nt`i s[-l cotonogim pe Don Pablo, zise C`rjan. Poftim
h`rtie =i toc, cerneala ai ]ncropit-o singur[, stai jos =i d[-i drumul.

Stimate tovar[=e director al +colii pedagogice,

M[ numesc Elena M[ra=u, fat[ de oameni cinsti\i din co-
muna Gradi=tea, raionul Br[ila. Vin s[ v[ scriu cu durere-n
suflet despre comportarea sub orice critic[, pe timpul verii,
282
a elevului... de la =coala ce cu onoare conduce\i. Jum[tate
din var[, el a fost fugit de-acas[ ]n ora=ul Buz[u din regiu-
nea Ploie=ti =i ]mprejurimile, ]mpreun[ cu unchiul s[u Che
Andrei, un zurbagiu be\iv, care n-a muncit niciodat[ c`t tre-
buie, a fost ho\ de cai, iar la b[tr`ne\e a ]nv[\at s[ c`nte la
ghitar[, dac-a\i mai auzit a=a ceva! }n via\a lui a \inut =apte
femei, pe dou[ se b[nuie=te c[ le-a otr[vit, iar pe una, tur-
coaic[ de neamul ei, o cobora vara-n f`nt`n[ =i-o l[sa ceasuri
]ntregi acolo, ca s[ se r[coreasc[ =i s[-l anun\e c`nd sunt
gata de b[ut sticlele de vin r`nduite ]n g[leat[. Desigur,
turcoaica r`dea =i =edea acolo-n pielea goal[ drept pentru
care nu mai bea nimeni ap[ din f`nt`na lor. Pe timpul verii,
care se sf`r=e=te-n cursul nop\ii de azi, a mai fost la noi un
caz cu un b[rbat care =i-a omor`t nevasta =i a aruncat-o ]ntr-un
pu\ p[r[sit, dar s-a v[zut c[ n-o omor`se de tot, fiindc[ peste
dou[ zile femeia a-nviat, a ie=it din f`nt`n[ =i a venit acas[
=i c`nd a v[zut-o-n prag, b[rbat-su a albit, a mu\it =i s-a
predat. V[ spun toate astea ca s[ vede\i c`t sunt de sincer[ =i
c[ v[ scriu din spirit de disciplin[. Cei doi, unchi =i nepot, s-au
dus la Buz[u =i au tr[it c`nt`nd la ghitar[ prin c`rciumi, dar
mai ales prin frizerii, dup[ cum se laud[ elevul dumneavoas-
tr[, care nu-=i mai spune pe nume, ]=i spune Don Pablo, c[ci
ar vrea, nu face un secret din asta, s[ plece ]n Portugalia =i
Spania, \[ri cu regimuri du=mane nou[. C`ntau mai mult ]n
frizerii, zice, pentru c[ ]n frizerii se face azi muzic[ mai de
calitate dec`t ]n =coala pedagogic[, de unde to\i profesorii
buni, sau aproape to\i, au fost sco=i pe motive de dosar bu-
bos. Se-nv`rteau des prin gar[, lui Che Andrei ]i era drag
s-asiste la plecarea sau sosirea trenului de Nehoiu, care miroa-
se a scorburi de ascuns caii fura\i =i acolo se ]nt`lneau, dumini-
ca diminea\a, cu boierul Teodoreanu-Frasin, fugit din sat ]n
noaptea c`nd au vrut s[-l aresteze. M`ncau mici =i beau vin
=i Teodoreanu-Frasin ]ntreba de fiecare dat[: Che Andrei,
283
pot s[ vorbesc deschis? S[ tr[i\i, domnule Teodoreanu-
Frasin, nu cred c[ se poate, b[iatul e de-al lor, fiind plecat la
=coal[, ne-a sc[pat din m`n[. Dar odat[ Che Andrei nu s-a
mai ferit: Vorbi\i, domnule Frasin, o moarte are omul, deci
la lupt[, cu fruntea sus. Che Andrei, c`nd s-or schimba
timpurile, te pun primar ]n Gradi=tea. Nu pe mine, dom-
nule Frasin, s-a rugat Che Andrei, eu sunt milos, s[-l pune\i
pe cuscrul Gheorghe Foioag[, c[ [la-i v`n[ de b[rbat, taie-n
carne vie, f[r[ s[ clipeasc[. Pe to\i care-au vrut s[ v[ ares-
teze o s[-i ]nece nu ]n balt[, ci pe uscat, silindu-i, cu arma-n
m`n[, s[ bea c`te dou[ g[le\i de ap[. A=a vorbeau boierul =i
unealta lui, iar Don Pablo al dumneavoastr[, ]n loc s[ anun\e
organele ]n drept, a continuat s[ zdr[ng[ne la ghitar[.
C`nd s-a ]ntors de la Buz[u, la jum[tatea lui iulie, Don
Pablo s-a mutat la bostan[. Sunt aici =aptesprezece prepelea-
curi din care p`ndim s[ nu se lase ciorile pe pepeni =i s[ nu
vin[ ho\ii, al lui e ]n marginea dinspre linia cu vii =i acolo au
loc, aproape sear[ de sear[, petreceri, dar ]n fond certuri,
scandaluri, b[t[i. Victime sunt copiii cei mici, to\i ]nrola\i
sub steagul zdren\[ros, preluat de Don Pablo de la Che An-
drei. Don Pablo le spune glume par=ive, ]i ]nva\[ s[ le
ponegreasc[ pe fete, ]i trimite s[ fure mere v[ratice, ]i asmu-
te-n alai cu c`inii, ca s[ prind[ iepuri =i, dac[ scap[ v`natul,
]n fiecare zi dup[ asfin\itul soarelui, un tribunal, av`ndu-l
pe el ca pre=edinte, ]i cheam[ la judecat[. Tribunalul
func\ioneaz[ ]ntr-un plop canadian uria=, inculpa\ii nu bene-
ficiaz[ de scar[, sunt obliga\i s[ se ca\ere, ajut`ndu-se doar
de bra\e =i de unghii, mul\i cad =i iar o iau de la cap[t, =i
c`nd ajung sus, tribunalul ]i a=az[ pe cele mai sub\iri crengi,
]nc`t e de mirare c[ p`n-acum nu =i-a fr`nt nici unul g`tul, =i
le ordon[ s[-=i trag[ reciproc c`te dou[, trei sau cinci perechi
de palme, dup[ care sunt asculta\i =i condamna\i. Se pronun\[
numai sentin\e m`r=ave. Ca s[ v[ face\i o idee am s[ v[ ]n=ir
284
c`teva: v`n[torul nedibaci s[ doarm[ ]ntr-un sac legat la gur[,
iar c`inele lui s[ fie sp`nzurat; to\i v`n[torii motologi s[ scoat[,
noaptea, dou[zeci de oi dintr-o st`n[ din apropiere =i s[ le
mulg[ pe miri=te, f[r[ s[ guste laptele; v`n[torul cel mai pu\in
iste\ s[ fie legat fedele= pe spinarea c`inelui puturos, s[ treac[
a=a printr-o sp[rtur[ a gardului ]n via gospod[riei colective =i
s[ se ]ntoarc[ de acolo cu s`nul plin cu struguri. C`nd tribu-
nalul nu \ine =edin\[ ]nseamn[ c[ Don Pablo n-a avut chef s[
bat[ v`n[toare. Asta se ]nt`mpl[ mai ales ]n zilele foarte
c[lduroase, pe care judec[torii le petrec sc[ld`ndu-se ]n Balta-
Alb[, dar cel mai adesea ]n r`ul Buz[u, la bulboane. Pe cei
mici ]i chinuiesc, pun`ndu-i s[ sape ]n mal cu h`rle\ele, ca s[
g[seasc[ ou[ de prigorii =i, nu de pu\ine ori, unii au dat
peste =erpi ]ncol[ci\i, s-au ]mboln[vit =i viseaz[ ur`t, \ip[,
sar din somn =i d`rd`ie ca apuca\i de friguri. }n r`pile din
malul Buz[ului ]=i ]ntind =atra \igani nomazi de la care Don
Pablo =i tribunalul lui au cump[rat ]ntr-o noapte, pentru
dou[ ore, o \iganc[ =i au dus-o ]ntr-o colib[ din p[durea de
nuci s[lbatici, pl[tind pentru ea un sac de maz[re, un sac de
orz =i zece g[ini maz[rea =i orzul le-au furat de pe arii,
g[inile din gospod[riile p[rin\ilor. La desp[r\ire, \iganca
le-a dat fiec[ruia c`te un cocolo= de plumb crud pe care ei ]l
fr[m`nt[ ]n degete c`nd se adun[ ]n plop =i-i judec[ pe cei
mici. E semnul lor distinctiv, cic[. Oribil e c`nd pornesc s[
cucereasc[ orizontul. Cei mici cred cu adev[rat c[ cerul se
une=te cu p[m`ntul =i sunt seri c`nd gonesc ca o hoard[, ]n
frunte cu Don Pablo, ca s[-l ating[ cu m`na. Cad le=ina\i =i
nu izbutesc s-ajung[ la marginea lumii, iar Don Pablo, ]n loc
s[-i l[mureasc[ de ce se dep[rteaz[ necontenit orizontul, le
spune c[ s-au mi=cat ca ni=te n[t[fle\i =i c[ doar cu o clip[
]naintea lor a trecut pe acolo un tren, c[l[torii au scos m`na
pe geam =i au furat linia z[rii, plantat[ cu pelin albastru. To\i
stau culca\i pe spate, cu ceafa pe vreun mu=uroi sau o brazd[
285
de iarb[, =i el le zice: Nu v[ mint, m[ jur, uite, pe alea dou[
biserici cu c`te trei turle galbene, care s-au mutat din ora=ul
Br[ila ]n cer ca s[ se umple cu asfin\itul soarelui. C`nd co-
boar[ din nou pe p[m`nt, ]n ele vin s[-=i moaie od[jdiile to\i
preo\ii din \ar[. Vede\i, tovar[=e director, c[ una ]nva\[ el
la =coal[ =i la organiza\ia U.T.M. =i altceva le bag[ ]n cap
copiilor de \[ran. P`n[ a nu fi venit Don Pablo la bostan[ nu
se =tia de cai str[ini lua\i de la p[=une =i c[l[ri\i p`n[-n zori.
Ceea ce ne revolt[ pe to\i elevii de liceu angrena\i ]n ac\iuni
pentru ridicarea nivelului cultural al satului e faptul c[ nici
un copil nu se pl`nge p[rin\ilor de caznele la care-i supune
tribunalul [la imbecil. De altminteri, duminica seara, c`nd
oamenii ]n v`rst[, care au dat roat[ pe la bostan[, se retrag
spre sat, mai to\i se opresc la prepeleacul lui Don Pablo,
vorbesc, r`d, cerceteaz[ semnele vremii, adun[ observa\iile
lor pe timp de o s[pt[m`n[, le mut[, le ]mbuc[, le lungesc, le
sf`rtec[, le ]ndoap[ cu presupuneri, renun\[ la calit[\i ]n
favoarea defectelor, =i fac, cum spune el, povestea gorgane-
lor. Habar n-au oamenii [ia c[, dup[ plecarea lor, Don Pablo
]=i cheam[ c`inele =i iedul, intr[ ]n linia viilor, dar asta nu-
mai ca o derut[, fiindc[ la cinci minute, dac[ te urci ]n podul
prepeleacului, po\i s[-l vezi cum se t`r[=te pe coate printr-un
lan de trifoi necosit spre un p`lc de p[ducel ]n care potco-
varul satului se c[\ele=te (v[ rog s[-mi scuza\i expresia) cu o
v[duv[. Nu-i car[ =i pe copiii cei mici cu el, c`inele Monitor
are ordin strict s[ nu latre, iedului ]i leag[ botul ]n batist[
totu=i fapta lui r[m`ne neru=inat[ =i pervers[. Lucrurile
ce vi le-am relatat p`n-acum ar putea, ]ntr-un fel, s[ vi-l fac[
simpatic, o prieten[ de-a mea, Voichi\a C[lin, c[reia-i place
s[ se exprime preten\ios, zice c[ Don Pablo e de-o exuberan\[
simpl[, =i la =aptesprezece ani e firesc s[ fie a=a, dar eu =tiu
]n mod absolut sigur c[ face parte dintr-o organiza\ie se-
cret[. Cunosc chiar din gura lui c[ ]n anul =colar trecut, mai
286
precis ]n februarie, din =coala dumneavoastr[ au fost aresta\i
patru elevi, membri ai unei organiza\ii subversive el de ce
e liber?...
sf`r=ea Nissi Toma, care semna Elena M[ra=u (inexistent[)
=i dintr-o dat[ realizai instabilitatea c`mpiei, surprins nu
de datele denun\ului, ci de panica persistent[ pe care denun\ul
avea s-o a=tearn[ ]n sufletul negru =i la= al directorului,
obsedat de ideea c[, spre binele construc\iei socialismului ]n
regiunea Gala\i, unul din zece elevi ai =colii trebuie arestat.
L-am l[sat pe C`rjan ]njur`nd spurcat forma paroxis-
tic[ a decep\iei, poate arogan\a ei =i-am luat-o la deal,
c[lare, pe urma Turlei. P[s[ri rotindu-se-n stufuri, lumin[
alb[, ultim[ noapte de var[ =i vara ca o fiin\[ ce nu se resem-
neaz[ s[ dispar[, saltul simbolic al l[custelor, sporind imen-
sitatea t[cerii, =i iar[=i vara, chinuindu-se s[ fie la fel de
trainic[ =i ml[dioas[-n articula\ii, ca-n iunie. +i o doborau,
somptuos, ploi de stele, repet`ndu-se opulent, o loveau f[r[
jen[ ]n spinare, ]n splin[, ]n moalele capului, ploi vesele,
g`lg`ind de fericire, plesnind de veselie, ]nc[rcate de toate
miresmele vie\ii, topind iremediabil o minune prea scurt[ ]ntr-
un lung =ir de zile monotone, mereu spre declin. Purtam bluza
pe umeri, f[cut[ sul, o =apc[ de rafie, care putea s[ fie chiar
de abur, pantaloni de in (cus[tur[ dubl[), sandale de sfoar[, o
\igar[-n col\ul gurii =i o singur[ idee-n unghiul t`mplelor.
Nici-o organiza\ie secret[, Turla, =i eram cu des[v`r-
=ire ofensat , eu fac parte dintr-un pluton de elit[.
+i Turla:
Prostule, Don Pablo, ce-\i trebuia s-o cumperi pe \i-
ganca aia cu ora!? Puteai s[ m[ chemi pe mine.
Dar tu-l iubeai pe Manole Mihai.
Pentru tine a= fi intrat ]n p[durea de nuci s[lbatici. Ca
s[-n\elegi frumos ce-s femeile.
Calul ei, tot cu =aua-n spinare, m`nca ni=te coji de pepeni;
al meu ]=i =tergea umbra pe miri=te.
287
 Eram acum ]n prepeleac, Turla, eu =i iedul cel brun.
+i Turla zise:
Numai cu calul po\i ajunge la marginea p[m`ntului,
Don Pablo. Femeia te pierde.
I-am r[spuns:
}n vinerea aia m[ durea ]ngrozitor capul. Pe falezele
mele de sc`ndur[ =i de var se sc[rpinase soarele, toat[ ziua.
|[r`na delira. +i eu, c[zut ]n doaga ei, bolboroseam t`mpit:
bubuial[, boc[neal[, dojan[, prigoan[, sc[zut, p[scut, l[stun...
tutun, completa Nissi rima, nu prime=ti nici-un fir. Stam cu
capul ]n poala ei, tot aici ]n prepeleac, jur-]mprejur, peste
garnizoana pepenilor =i p`n[-n fundul lumii, agoniza apa
mor\ilor. C`mpia, dup[-amiaz[, are o for\[ impresionant[
de-a asimila dezn[dejde, pe care-o ]ncgheag[ =i-o \ine at`rnat[
]n aer, ]n\elegi, Turla, ce vreau s[ zic?
Nu, Don Pablo, dar spune mai departe, te-ascult oricum.
Nissi-mi smulgea firele lungi din spr`ncene, fiindc[ le
am prea dese, p[rea c[ doarme =i c[ m`inile-i umbl[ singure,
dar c`nd f[cea, ]mpeli\ata, ochii mari, m[ lua ame\eala. Cine
s-o av`nta cu luntrea-n apele lor o s[-=i blesteme zilele.
O s[-nving[ unul menit pentru o dragoste mare, zise
Turla. {ialal\i or s[ lunece ca pro=tii.
Nissi-mi r[rea spr`ncenele =i, dintr-o dat[, am avut
impresia, nu =tiu cum, c[ prin aer umbl[ o mul\ime de potic-
neli, o ispit[ care-\i zg`r`ie inima p`n[ la le=in, mult dez-
gust, mult[ am[gire s[lcie...
+i o c[su\[ de p`nz[ ]n care o fat[ se primene=te, r`se
Turla. A dat jos c[ma=a veche =i ]nt`rzie s[ intre ]n aia nou[.
Te dogorau ]n ceaf[ pulpele lui Nissi.
Nu, Turla, era altceva, mult mai aparte.
Era capcana-n care cad b[rba\ii, totdeauna.
Iar eu ]\i spun c[ era altceva. Mult mai derutant dec`t
o capcan[.
288
 Zi-i pe nume, Don Pablo. Pofta?
Frica.
Tuturor v[ e fric[ la ]nceput.
Nu frica de Nissi. Frica adev[rat[ =i durabil[.
Sigur, aprob[ Turla, p[r`nd c[ ]n\elege, ]n aerul mort
\i-e fric[ de moarte. Iat-o, te g`nde=ti, ]ntinde m`na spre
mine =i n-o s[ mai fiu, n-o s[ mai fie nimic.
Era o fric[ dincolo de frica de moarte. Se broda singur[
]n aer =i ]n acela=i timp broda, dar numai cu arnici alb, tremu-
rul fricii ]n sine, care e =i criv[\ =i zg`l\`ire u=oar[. Apa
mor\ilor f`lf`ia pentru toate categoriile de oameni =i pentru
toate categoriile de fric[.
Vrei s[ spui, Don Pablo, c[ fricii ]i era fric[ chiar de ea?
Da, tremura de frica ei ]ns[=i. Nu =tiu de unde =i cum
se st`rnise, dar era inepuizabil[. Pricepi, Turla, frica nu se
termin[ niciodat[.
Dup[ moarte se termin[. Sufletu-=i ia zborul de pe
buze =i se duce-n datoria lui: st[ trei zile ghemuit la geamul
unde-a deschis prima oar[ ochii pe lume, ca s[-=i potoleasc[
dorul, =i pe urm[, gata, urc[ =i nu se mai ]ntoarce p`n[ la
judecata de apoi. Trebuia s[-i zici lui Nissi: Nissi, primene=-
te-te l`ng[ mine =i sc[pai =i de durere de cap =i de fric[.
Frica din ziua aia avea nume precis. Se chema Tilu=
Dr[ghia.
Fratele vitreg al lui Nissi? Don Pablo, tuturor le e
fric[ s[-i ias[-n cale [stuia. Penc[ lucreaz[ unde se lucreaz[
cu glon\ul. Fere=te-te de el.
Fac parte din plutonul de elit[, nu ]n\elegi, Turla?
Nu, Don Pablo, dar spune mai departe, te-ascult ori-
cum. Pen c[ vorbe=ti a=a de aiurea, m[ unge la inim[, mi se
face s[-mbrac rochie ro=ie, s[ m[ leg cu tulpan verde =i s[ joc
geamparalele.
Turla, vrei s[-\i d[ruiesc iedul [sta brun?
289
 Pramatie mic[, ]l m`ng`ie Turla pe cercei =i pe crinul
regal, am =tiut de la-nceput c-o s[ fii al meu.
+i prin s`ngele nostru trecu un tren, sau poate pe la mar-
ginea p[m`ntului, c[l[torii, apleca\i pe geam, culegeau linia
z[rii cu pelin albastru, apoi se retr[geau ]n compartimente =i
sufletul lor r[sfira p[duri de mesteceni, trunchiuri albe
\`=nind prin cupole de lumin[ galben[, Dun[rea curg`nd pes-
te ]neca\i, iv[rul de os, cheia p[s[rarului...
+i Turla, cobor`nd cu iedul ]n bra\e:
Don Pablo, Nissi a =tiut de la-nceput c[ Veturia
Domni\eanu e totuna cu Voichi\a C[lin.
Nu se poate, Nissi nu =tie o mie de lucruri.
O fat[ de =ai=pe ani nu =tie o mie de lucruri, dar =tie
tot ceea ce lumea crede c[ nu =tie. Iar acum du-te =i cioc[ne=te
la u=a plopului =i roag[-l s[-\i dea voie s[ urci ]n el =i s-o vezi
pe Voichi\a. Acum ai dreptul, ai pl[tit c-un ied, s[ vorbe=ti
cu ea de la egal la egal.
Am cioc[nit chiar pe literele numelui meu, scrijelate cu
briceagul ]n scoar\a groas[ isc[litur[ veche, fiecare linie
sorbise din abunden\[ seva neagr[ =i timp patetic. Voichi\a
Veturia, sau sugestia unei suferin\e dup[ care alergi un
veac, se leg[na, sub p[turi, ]n culcu= de lun[, dincolo de
sala tribunalului, ascuns[ ]n penumbr[, ]n =uietul frunze-
lor, ]n mirosul de clei de cire= =i-n prima biruin\[ a toamnei.
Nici un r[spuns. C`inele Monitor, pe care-l legasem cu cureaua
de-un prun, lingea o urm[ de vulpi =i h[p[ia g`ze somnoroa-
se. Repetai semnalul. +i iar[=i nici un r[spuns. Adormise?
M[ v[zuse cu Turla? }=i ajungea sie=i, ]ng`n`nd la nesf`r=it
cel mai prost vers: Blegule bleg, Don Pablo? M-am decis s[
recurg la ultimul argument capabil s[-mi deschid[ calea:
numii, pe ner[suflate, monumentele de pe Rive Gauche, con-
form conven\iei c[, atunci c`nd unul dintre noi e ]mbufnat,
cel[lalt poate s[-l ]mpace ]n=ir`ndu-i monumentele Parisului
290
de pe unul din malurile Senei, la alegere. Deci, m[ adunai cu
obrazul l`ng[ trunchiul plopului =i:
L institut (Academie), Cluny, St. Sulpice, Sorbonne,
St. Etienne du Mont, Panthon. Luxenbourg, Val de Grace,
Observatoire, St. Germain-des-Prs, Ecole de Beaux Arts,
Institut Pasteur, Lgion dHonneur, Dme des Invalides, Ecole
Militaire, Ste. Clotilde, Tour Eiffel, Champ de Mars, Jardin
de Luxenbourg, Jardin des Plantes.
Alesesem Rive Gauche, ca semn c[ doar inima ei n[zuroas[
exista ]n tot largul nop\ii, =i eram n[p[dit de m`ndrie =i de
ner[bdare, a= fi putut, de mi-o cerea, s[ m[ ca\[r p`n[-n v`rful
plopului pe un fir de hamei s[lbatic, ca s[ fiu la o lungime de
bra\ de bustul ei inspirat din substantive necugetate: fericire,
\ip[t, hul[, convertire, necru\are, pe care, c`nd fusesem bol-
nav, mintea mea le a=eza pe r`nd ]n acele rame naive ]ncer-
cuind oglinzi ]n=irate de mama pe pere\i alc[tuire aglome-
rat[ de cristale de sare vopsite verde, albastru =i ro=u =i pe
care, neav`nd voie s[ m[n`nc s[rat, m[ sculam, noaptea, =i le
lingeam, iar c`nd mijeau zorile =i m[ ajungea din urm[ r[ul
eram singurul care =tiam c[ fac febr[ colorat[.
}ncord`nd bra\ele, m[ at`rnai de cea mai str`mb[, elas-
tic[ =i rezistent[ creang[ a plopului.
Hei, Don Pablo, las[ c[\[ratul, avem pu\in[ treab[.

}ntre r`uri
M[ strigase Tilu= Dr[ghia, fratele vitreg al lui Nissi Toma,
mai mare ca mine cu zece ani. Proiectat pe tufele de iasomie
de mult scuturate, m`nca un strugure, \in`nd g`tul str`mb
=i culeg`nd boabele cu din\ii, lacom, vesel, pietros, ]nz[pezit
]ntr-o c[ma=[ de bumbac, cu m`necile suflecate, s[ i se vad[
br[\[rile de piele neagr[ (le poart[, de obicei, cei ce ridic[
greut[\i), cu pantalonii v`r`\i ]n cizme cu car`mbii scur\i =i
av`nd drept cing[toare o cartu=ier[ lat[ =i larg[, c[zut[ pe
291
burt[, de care at`rna un bidon mic, ]nvelit ]n postav. Acum,
nu! Nu, acum! De ce acum!? a= fi vrut s[-i strig re-
voltat, =i-mi t[ceam revolta, \intuit du=m[nos pe g`ndul c[
Tilu= Dr[ghia desc[rnase de lun[ culcu=ul Voichi\ei. Tr[iam
sentimentul acut c[, f[r[ Voichi\a, luna e abstrac\iune sau
simpl[ pronun\ie incapabil[ s[ cheme, s[ st`rneasc[ ori s[
furnizeze imagini.
O s[ ne distr[m ca ni=te draci, Don Pablo. Iar ]nainte
de-a se cr[pa de ziu[, te-aduc ]napoi.
}n ma=in[, un GAZ cu prelat[ =i banchete: Radu Ceair,
Leon Apostol =i M[rg[rit Blidaru plutonul de elit[ al loco-
tenentului Tilu= Dr[ghia. Grup restr`ns, dens, disciplinat,
angaj`ndu-se ]n v`rtejuri =i domin`ndu-le, preg[tit s[ loveasc[
prompt, s[ dispar[ =i s[ re]nvieze. Derulez povestea. Radu
Ceair, un fel de schelet de pe=te, conservat ]n nisip, respir`nd
nisip =i adunare de ierburi s[race pe creasta dunei, ]=i oferise
singur serviciile, c`nd ideea unui pluton de elit[ nesalarizat
abia ]ncol\ea ]n mintea lui Tilu= Dr[ghia, ajut`ndu-l ca, din
vag[ =i tulbure inconsisten\[, un nor, o rota\ie, un nod ]n
g`t, ideea s[ devin[ pocnetul biciului pedepsitor, ecoul lui ]n
oase =i inscrip\ia boabelor de plumb d[inuind ]n aer. De la
Tilu= prin Radu Ceair luase na=tere ornamentul fricii. Tu ai
s[ urci, spusese Radu Ceair, eu nu vreau altceva dec`t s[-mi
p[strez pensia. Fusese, ani mul\i, agent fiscal, jumulise,
speculase, pr[dase =i, ]n noiembrie 1947, ]mb[t`ndu-se la un
cazan de \uic[, ]l ]njurase pe proprietar =i fiii lui, pe nevasta
=efului de post care trecea pe drum, c[r`nd ]n bra\e un jam-
bon de porc numai pe jum[tate ]nvelit ]ntr-o f`=ie de p`nz[,
pe Sf`ntul Gheorghe omor`nd balaurul cu lancea =i pe vecinul
lui de icoan[, regele Mihai I. Arestat pentru crim[ de les-
majestate, ]n ianuarie, anul urm[tor, ob\inuse eliberarea =i o
pensie de lupt[tor ]mpotriva monarhiei. Fii m`n[ de fier =i
cei p[ta\i vor cere singuri s[-i ]nrolezi =i-i v`nduse doi
292
in=i, pe Leon Apostol =i M[rg[rit Blidaru care, ]n septembrie
1944, ascunseser[ =i salvaser[ de la moarte un soldat ger-
man, r[nit la cap ]ntr-o opera\ie de cur[\ire ]ntreprins[ de o
companie de infanteri=ti sovietici ]n p[durea de pe malurile
Buz[ului. Iar Apostol =i Blidaru m[ v`ndur[ pe mine, fi-
indc[ ]n prepeleacul de la via noastr[ z[cuse neam\ul =i eu ]i
c[rasem m`ncare, toat[ toamna, =i un felcer.
Misiunea plutonului nostru de elit[ era s[ b[g[m groaza
]n du=manii de clas[ de pe lista lui Tilu= Dr[ghia =i s[
]mpr[=tiem moarte am`nat[. Pentru a ]mpr[=tia moarte
am`nat[ pornisem noi =i acum, =i-n timp ce Tilu= Dr[ghia
conducea ma=ina, c`nt`nd Bandera rosa, iar Radu Ceair
sughi\a la fiecare hop al drumului, mirosind o blan[ de c`ine
care-a dormit pe nisip, eu, ]nghesuit ]ntre Apostol =i Blida-
ru, care pu\eau a fum de buruieni, tr[geam ]n n[ri aburul
peltic de cafea care se strecura din bidonul lui Tilu= =i eram
]n punctul cel mai de sus al plopului, acolo unde dormea
Voichi\a =i l[s[m c`te-o frunz[ s[ cad[ ]n hamacul ei, =i
toate se a=terneau la col\uri ca modelele unui gherghef sl[vind
neprih[nirea astea por fi trandafiri, cel mai adesea
idealiza\i, f[r[ spini, dalii =i crizanteme mi=un`nd de profe\ia
mor\ii. Urcasem ]n plop =i amu\isem pentru c[ Voichi\a nu
era singur[, da, \inea ]n bra\e dilema fetelor c`nd ]nc[ n-au
istorie: ce s[ glorifice? ]nchipuirea sau refuzul? ceva care
sem[na a fi capul unui str[in culcat ]ntre \`\ele ei. Dar nu
era dec`t un pepene galben. Agasat[ de ]nt`rzierea mea,
Voichi\a spuse sup[rat[:
N-am avut r[bdare s[ te-a=tept. Am privit mun\ii, sin-
gur[.
Ai ref[cut din nou drumul fulgerat?!
De data asta mi-am adus aminte c[ la geamul c`rciumii
de la caban[ cre=teau, ]ntr-un uluc de lemn umplut cu p[m`nt,
licheni =i ferigi.
Numele b[iatului!
293
 Nu-mi tr[dez tovar[=ii de defilare, Don Pablo. Spune-mi,
iarna, la =coal[, c`nd e ur`t ]n clas[, plumb, =i profesorul de
matematic[ scrie fantome cu creta pe tabl[, iar afar[ ninge
ca-n ziua c`nd se taie porcii pentru Cr[ciun, ce dor te sugrum[?
Mi-e dor s[ fie noapte =i s-aud cum sun[ v`ntul ]n
strugurii ]nz[pezi\i ai umbrarului din curtea noastr[.
Nu-i culege\i, toamna?
Niciodat[. Mai sunt pe lume, zice tata, =i p[s[rile cerului.
Ma=ina se t`ra ]ncet prin c`mpia plat[, rezistent[, cada-
veric[ sub luna care nu mai sem[na c-o g[leat[ de p`nz[
pentru ad[pat caii armatei; se amuza s[ fie, =i izbutea, falca
soldatului german f[r`mat[ de glon\ =i str`ns[ ]n fe=e n[cl[ite
de iod. Singurul loc unde ploua cu lun[ cald[ =i bun[, v[ratic[,
era plopul canadian. }n frunzele lui, v`ntul are c[deri =i
ascenden\e, d[ t`rcoale, trage cu urechea, e c`rcota=, se as-
cunde, b`rfe=te, insinueaz[ st[ri de gra\ie la m[rturisiri,
cl[de=te umbre, risipe=te roiuri de =oapte; de fapt nu =tii cu
siguran\[ dac[ ai dreptul s[ nume=ti v`nt acea dubl[ aler-
gare a frunzelor, o dat[ c[tre lun[, o dat[ c[tre ]ntuneric.
V`r`t[ ]n sacul de dormit, cu capul sprijinit pe picioa-
rele omului de z[pad[, m[ uitam ]n brazi, dup[ veveri\e.
+i mai aveai un sac cu tine, plin cu timp pierdut.
Aveam, zice Voichi\a, un termos cu ceai, patru buc[\i de
zah[r =i un baton de ciocolat[. Cineva, ]n p[dure, b[tea o toac[.
Din pricina asta n-ai auzit f`=`itul schiurilor. Acum, pe
hotare, dincolo de Balta-Alb[, sc`r\`ie cleios o c[ru\[. O auzi?
B[tr`nul s-a oprit la doi pa=i de mine, r[scolind z[pada
=i m-a ]ntrebat: e=ti tuberculoas[?,
}ntrebarea ai n[scocit-o acum, r`ndul trecut nu mi-ai
spus-o.
M[ aflam la vreo dou[ sute de metri mai jos de un
sanatoriu T.B.C. =i era firesc s[ m[ ]ntrebe a=a.
Numele b[iatului! Fiindc[ sunt convins c[ l-ai obligat
s[ se prezinte.
294
 Se numea simplu: Don Pablo, supus spaniol sau por-
tughez. Oricum, de la \[rmul Atlanticului.
|[rmul portugal. }ns[ eu n-am fost niciodat[ ]n mun\i.
Nici eu n-am b[ut zeam[ de cucut[, dar =tiu precis c[
se moare din ea.
Dac[ nu e=ti tuberculoas[, te invit la Mare, eu de la
Mare sunt, pescuim cu undi\a, acum e cald acolo, la Mare,
timpul nu tri=eaz[, fiindc[ cel mai bine se simte el ]n pielea
M[rii, ]n munte se ]nt`mpl[ o mul\ime de lucruri oribile. Pe
Drumul reginei, adineauri, trecea o sanie cu c`ini ]mpu=ca\i,
v`n[torii n-au g[sit lupi, nici ur=i, c[prioare n-au voie =i-
atunci =i-au ]mpu=cat c`inii, ]ntre d`rele l[sate de t[lpicile
saniei, lucioase de-\i venea s[ te culci cu obrazul pe ele, stropi
de s`nge ro=u, o s[-l ling[ al\i c`ini, s`ngele curat mome=te,
mor\ii hr[nindu-=i fra\ii, s`ngele frumos afi=at e un tunel cu
zei care lunec[ ]n gura tuturor ]nfometa\ilor =i satur[, ]n
schimb, pescuitul e ]ndeletnicire nobil[.
O minciun[ cu mo\, Don Pablo, mi-o retez[ surd
Voichi\a, nici Marea n-ai v[zut-o!
Tilu= Dr[ghia fluier[, Radu Ceair fumeaz[ =i scuip[ cu
grea\[, lun[ =i ierburi, invariabil ierburi =i lun[, zumzetul
ma=inii le scutur[ de praf, ]mpov[r`ndu-le cu vuiet str[in.
Leon Apostol =i M[rg[rit Blidaru au adormit, imobili ca dou[
buc[\i de lut, lut sulfuros. Fac o mi=care smucit[, s[ m[
smulg dintre umerii lor =i jupoi cu unghia o zb`rcitur[ bol-
nav[ din ceafa timpului, drumul face multe coturi =i de fiecare
dat[ b[taia farurilor deplas`ndu-se brusc, parc[ mutat[ cu
m`na, obscuritatea ]mprumut[ chipul ofi\erului b[tr`n pe care
l-am executat cu dou[ s[pt[m`ni ]n urm[, acuzat de Tilu=
Dr[ghia c-a sucit capul unei muncitoare de la fabrica de \ig[ri
din R`mnic; ca s[ petreac[ =apte zile cu el la Mare, o pl[tise cu
o hain[ de astrahan, captur[ de r[zboi. La ochi arm! coman-
dase Tilu= =i b[tr`nul ]nc[ se mai str`mba datorit[ efortului
295
intens de-a-=i aminti peripe\iile fiec[rei zile. Luni =i mar\i
m-am zb[tut s[ cap[t autoriza\ii de-a p[trunde ]n zona Dob-
rogei, lucr[rile Canalului Dun[rea-Marea Neagr[ sunt secrete,
noroc c[ avea ea un frate ]n armat[ la Constan\a, miercuri
am pierdut ziua pe drum, joi am fost la b[iat la regiment,
vineri am luat pr`nzul la Cazino =i ne-am fotografiat sub
zborul pesc[ru=ilor, l-am rugat pe un domn care se plimba pe
falez[ s[ declan=eze el aparatul, \ineam s[ fiu cu fata la bra\,
apoi rezema\i de parapet, apoi cu Marea la picioare, pozi\ii
neghioabe, copil[re=ti, Marea-\i fur[ min\ile, domnul a fost
c`t se poate de amabil, dar la sf`r=it ne-a confiscat filmul =i,
bine]n\eles, n-am protestat, s`mb[ta, domnilor, at`t a fost
ziua noastr[, dar Marea se schimbase-n grajd, duhnea a r[scoal[
din ad`ncuri, ce hoit, zicea aia =i fugea s[ fumeze la chiuvet[
=i p`n[ la apusul soarelui n-a g[sit de cuviin\[ s[ se dezbrace
dec`t o dat[, zicea c[-i murd[rie s-o silesc s[-=i dea ultima
pic[tur[ de vlag[ ca s[ descheie un nasture, escroaca, putoare
tic[loas[, izola\i-m[, domnilor, dar cru\a\i-mi via\a, sunt un
b[tr`n trubadur, o Doamne, pariez c[ oricare dintre dumnea-
voastr[ ar fi pisat-o-n c[lc`ie, Marea al[turi =i ea simul`nd
boala.
+i tu, Voichi\a, cobor`nd din mun\i ]n gar[, la bufet
serveau \uic[ fiart[, ai dat o cea=c[ pe g`t. +i cineva a spus,
la caban[ e dans, =i-ai vrut s[ dans[m, i-am dat cabanierului
s[ ne p[streze sacul t[u de dormit ]n care ascunsesem dou[
veveri\e =i atunci s-au pus ]n v`nzare ilustrate pentru a fi
aleas[ regina balului. Am aruncat la b[taie to\i banii, inclu-
siv pe cei de tren.
Plus inelul cu c[su\[ de chihlimbar, Don Pablo.
Bine]n\eles c[ plus inelul cu c[su\[ de chihlimbar. C`nd
e=ti la munte merit[ s-o faci lat[. Dar ei au pus gheara pe
bani =i pe ilustrate =i au ales-o regin[ pe Veturia Domni\eanu,
=i eu te-am luat de m`n[ =i-am zis, s[ mergem, nenoroci\ii
296
[=tia ar fi ]n stare s[ scoat[ cu\itul dac[ i-a= lua la palme, iar
]ntr-un salon, =i de fa\[ cu femeile, b[rba\ii nu se bat, c`nd
se bat, dec`t cu pumnii. +i Veturia Domni\eanu a strigat
dup[ noi: O clip[, v[ rog, respecta\i regula jocului, sunt
regina balului =i am dreptul, care cine \i l-a conferit?
ai ]ntrebat tu, am dreptul s[-mi aleg partenerul pentru val-
sul reginei =i l-am ales pe prietenul t[u, vreau ca unul din
b[rba\ii [=tia unici =i stupizi s[ moar[ cinci minute, tu te-ai
dezghe\at =i ai zis du-te, =i un minut am dansat cu ea un
dans impun[tor =i ridicol =i presupun c[ [ia m[ tran=au ]n
g`nd, fiindc[ dansam foarte degajat, lu`ndu-=i fiecare por\ia
=i dumicatul lui, =i dup[ un minut Veturia Domni\eanu m-a
adus ]n bra\ele tale, mul\umesc domni=oar[, la mine a fost
numai ]n vizit[, continua\i ]mpreun[ valsul reginei, e un
cavaler perfect, hei, voi [ia de la bar, v-am pl[tit datoria,
dob`nzile =i impozitele, de-acum ]nainte s[ v[ ia dracu!
=i-am ie=it ]n z[pad[, dans`nd, =i din =leaht[ s-au desprins
patru in=i =i mi-au coco=at spinarea.
Am ajuns, strig[ Tilu= Dr[ghia. }mbr[ca\i uniformele,
lua\i-v[ armele, =i jos!
Eram ]n partea ml[=tinoas[ a altei b[l\i, Amara sau cam
a=a ceva, satul St[v[re=ti. O cas[ protejat[ de salc`mi, riguros
decupa\i de lun[. }n curte, ]ntre cuiburile de bumbac necules,
dou[zeci de li=i\e, cu aripile =i picioarele legate cu sfoar[.
Oho, ce-o s[ ne-ndop[m cu carne, o s[ facem ma\u
drug[! zise Leon Apostol sau M[rg[rit Blidaru.
Iar Radu Ceair, care se considera mult mai de=tept dec`t
to\i, spuse r[gu=it =i nemul\umit:
}n sens contrar, tovar[=e. }n sens contrar.
Cei doi pricepur[ c[ le amenda l[comia =i c[-i sfida, pen-
tru c[ Leon Apostol sau M[rg[rit Blidaru morm[i:
Freac[-te cu busuioc pe buze =i pe urm[ deschide gura.
L`ng[ u=[, pe treptele de c[r[mid[, sparte, roase, pline cu
frunze scuturate din p[rul cu furca str`ns[ ]n dou[ chingi de
297
fier, Tilu= Dr[ghia se opri =i ne f[cu aten\i la \ip[tul unor
p[s[ri:
Ploierii, le numi el. +i cu triste\e: Se duc, vas[zic[.
Apoi, ca =i cum ar fi dorit s[ transmit[ ceva confiden\ial:
Domnule general Cobzaru! Aprinde lampa, am venit la
]nt`lnire.
Sunt aici, domnule, r[zbi o voce derizorie, la spatele
nostru =i, de dup[ col\ul casei, se ivi un b[tr`n lung =i
uscat, ]n total acord cu vocea. V[ a=teptam =i ascultam ploierii.
Mai devreme s-au mi=cat turmele de oi, dincolo de balt[.
Clopotul berbecului suna resemnat.
Adic[? ]ntreb[ Tilu= Dr[ghia.
Anun\a o suprimare.
Tot nu-n\eleg.
Prevestea o execu\ie. Pentru c[, nu-i a=a, mi s-a stins
vara =i f[cu un gest cu m`na spre cer, u=or, ca s[ nu se
destrame. Toate s-au dispersat. Stelele.
}n clipa aia auzir[m distinct clopotele turmelor p[sc`nd
iarba spre Moldova. Acolo mai era ]nc[ ultima noapte de
var[, aici doar drojdia ei; de fapt, uit`ndu-m[ bine ]n jur, ]n
acest cotlon al b[l\ii Amara, g[seam ceea ce nu ]ncape nicio-
dat[ ]n cuprinsul verii: frig sleit, somn l`nced, mucegai r`ios.
}n cea\a de dinaintea zorilor, toat[ ]ntinderea avea o aparen\[
de mla=tin[ care st[ s[ ]nghe\e =i nu poate s-o fac[ din cauza
unui strat hidos de p`nz[ de p[ianjen, al unuia de linti\[ =i al
unuia de lipitori.
S[ intr[m ]n cas[, propuse Tilu= Dr[ghia.
}n[untru nu mai e nimic, am ]mp[r\it toate lucrurile la
\[rani, nici candela n-am p[strat-o. Iar ei, nu =tiu care =i nu
=tiu de ce, mi-au adus li=i\e. Ce arme sunt astea? ar[t[ spre
armele noastre, toate cu \eava retezat[, pe care Radu Ceair,
Leon Apostol, M[rg[rit Blidaru =i eu le \ineam sub bra\. Un
pluton de elit[, continu[ el, miroase numai a cea\[ din zori.
298
 Domnule general, ]l ]ntrerupse Tilu= Dr[ghia, ia loc pe
butucul [sta, l`ng[ mine =i...
Mul\umesc.
...d[-mi lista grupului din R`mnic care pune la cale un
complot ]mpotriva regimului =i dup[ aia t[iem li=i\ele =i pe-
trecem. B[utura o dau eu.
Nu cunosc nici un grup care comploteaz[, domnule
locotenent. Li=i\ele s[ le m`nca\i cu garnitur[ de orez. Ore-
zul e o m`ncare de popot[, m[n`nci =i flec[re=ti, m`ncarea
flecarilor.
Ai fost la R`mnic =i-ai stat trei zile. Cu cine-ai angajat
discu\ii?
Cu Papan[ Gh. Ion, soldatul care mi-a fost ordonan\[.
Mi-a scris c[ ]ntr-o noapte a ie=it din pielea lui =i m-am dus
s[-l v[d.
+i a ie=it din nou din pielea lui?
Da. A ie=it cu oasele =i cu carnea, de i se vedeau venele
ca o sumedenie de sfori =i pielea i-a r[mas pe pat. Pe urm[
iar s-au adunat la loc, oase, carne =i piele. O minune de la
Dumnezeu.
Poate o dezertare de la Dumnezeu, suger[ Tilu= Dr[ghia.
Apoi, cu agilitate de pisic[: Ai fost la R`mnic ca s[ ]ncerci
s[-\i schimbi numele de familie?
Adev[rat, recunoscu generalul, am ]naintat tribuna-
lului o cerere ]n acest sens.
Cum vrei s[ te nume=ti?
Doris.
E un nume de fat[, dac[ nu m[-n=el.
Nu, domnule, replic[ generalul, e numele unui act su-
prem.
Opera\iunea Doris?
Mult mai ]nalt.
Numele urii?
299
 Niciodat[.
Al uneltirii?
Nici at`t.
M[ nec[je=ti ]n ultimele dumitale clipe.
E numele care trece mai departe, domnilor. Mereu mai
departe. Asta-i tot.
Se scul[ =i se lipi cu spatele de uscior.
Generalul Doris e gata, domnilor. Doris e numele fetei pe
care am salvat-o de la ]nec, pe Dun[re. Trage\i, nemernicilor!
Tilu= Dr[ghia f[cu un salt spre el =i-i strig[ ]n obraz:
Min\i, generale. E un nume de t`rf[.
+i eu ]n g`nd: Domnule general, nu v[ speria\i, aptitudi-
nile noastre de uciga=i se opresc aici, niciodat[ n-am tras, e
jocul lui Tilu= Dr[ghia, s[ ]mpr[=tiem moarte am`nat[, de
altfel nici n-aveam gloan\e, pe to\i v[ ]mpingem la zid =i-
acolo capitula\i de fric[, acum dou[ s[pt[m`ni a capitulat
colonelul trubadur, acum o lun[ au capitulat patru \[rani,
ast[ noapte e r`ndul dumneavoastr[ dar era prea t`rziu,
evoluasem f[r[ s[ bag de seam[ sau sor\ii m[ ajutaser[ prea
mult, fiindc[ Tilu= Dr[ghia ne anun\[ sec:
A murit.
}n glasul lui oscila regretul impur nu trebuia! =i
transcrierea absurdului: se ]nt`mpl[ c`nd nu te-a=tep\i.
Hai, Don Pablo, zise Tilu=, s[ ne c[r[m p`n[ nu co-
boar[ musca pe el.
}n ma=in[ m[ a=ez[ ]n dreapta lui:
Caut[ s[ ui\i c[ [la a murit, huiduindu-ne. Sau =i mai
bine, caut[ s[ ui\i c[ l-ai v[zut vreodat[.
+i, bu=indu-m[ cu um[rul:
Unde-ai fost ]n noaptea asta?
Am fost s[ fac rost de ni=te carne. Prive=te, cinci perechi
de li=i\e.
Bun r[spuns. Perfect. +tii s[ te fere=ti de p[timire.
300
 O atitudine aproape identic[ am adoptat =i fa\[ de Voichi\a
C[lin, care m[ a=tepta la prepeleac.
Unde-i iedul t[u, Don Pablo?
L-a m`ncat lupul.
Adu-l. Am chef s[-l trag de limb[.
E t`rziu, mijesc zorile.
Vreau s[ =tiu: ce s-a ]nt`mplat cu tine?
Am stat pe r[zor s-ascult cum sun[ sipica sub v`nt,
apoi am prins li=i\e, apoi am fost la bostana [lora din Ibrianu.
Ai izbutit s[ =terpele=ti pepenele cu ghimpi de lemn!
b[tu din palme Voichi\a.
L-a ridicat, ]naintea mea, o comisie de ingineri agronomi.
N-aveai dreptul s-ascul\i singur sipica.
}n sat la Ibrianu, ieri la pr`nz a ap[rut o trompet[ care
c`nta singur[. S-a oprit pe maidanul de l`ng[ prim[rie =i a
c`ntat timp de-un sfert de or[.
Ai stat de vorb[ cu oameni care au v[zut-o?
Dormeau. Dar am stat de vorb[ cu prietenii lor.
Don Pablo, zise Voichi\a, m-ai min\it timp de-o var[ =i
te-am iertat. Dar n-am s[ te iert niciodat[ c[ i-ai dat Turlei
iedul pe care-l iubeam.
Scul`ndu-se, cobor] din prepeleac =i porni pe c[rare spre
alt[ respira\ie de timp, spre alt plop, poate mai flexibil, poate
mai obtuz cei sechestra\i ]n m`nie, cei ini\ia\i ]n zborul
plec[rilor, Voichi\a-Veturia lunii, Turla cocorilor =i, laolalt[
cu ele, ]ntr-un subtil dezastru, Doris a bulboanelor, domnule
general, =i sentimentul c[ po\i fi p`inea c`inilor =i schel[l[itul
unei p[duri...
...T`rziu, la sf`r=itul lui octombrie, am primit o scrisoare
de la ea. Ca s-o citesc, trebuia s[ fiu singur. Am ie=it ]n strad[
=i: Pablo, am fost dou[ zile acas[, s`mb[t[ =i duminic[, ]nso\it[
de o coleg[ care a dormit acum pentru prima oar[ ]nr-un sat.
Am dus-o =i la plopul din linia viilor. Nu m-a crezut c[, vara,
301
dorm ]ntr-un hamac legat de crengile din v`rf. }n timp ce noi
eram ]n c`mpie, o trompet[ a ap[rut ]n mijlocul satului =i a
c`ntat valsuri, un sfert de or[. P[cat c[ to\i oamenii
cobor`ser[ pe vechiul drum al Br[ilei, ca s[ salute o caravan[
ciclist[. A v[zut-o numai un b[iat de cinci ani. Prin urmare,
Don Pablo, am rostit cu glas tare numele altor monumente:
Bastille, Hotel de Ville,Tour St. Jacques, Louvre, Bourse...
Domnule, nu te sup[ra, e=ti elev?
O \iganc[ t`n[r[ care vindea scatii =i peru=i din material
plastic.
Am un b[iat =i vreau s[-l ]nscriu la =coala unde se fac
mini=tri, pe ce strad[-i aia?
...St. Vincent de Paul, Sacr-Coeur =i Voichi\a-Ve-
turia oprea aici =irul monumentelor de pe Rive droite, fr`ng`nd
abil =i definitiv catargul ultimei ]mp[c[ri, ab[t`ndu-l departe,
mereu mai departe.

Partea inspirat[ a nop\ilor de var[

Acum, ca =i atunci, o var[ fierbinte ]ncepe s[ ia sf`r=it.

Alt[dat[, lunile iulie =i august se for\au din greu s[ ocroteasc[
fa\ada; anul [sta s-au petrecut am`ndou[ ]n ve=minte vapo-
roase, v[rs`nd c`\iva stropi de ploaie. Frumos pentru vis[torii
sub lun[, foarte pu\in pl[cut pentru c`mpie. Orice var[ care
se respect[ trebuie s[ cuprind[ ]n ea =i aluzii despre toamn[.
Aceea care se duce n-a f[cut-o, dovad[ c[ undeva prin Tran-
silvania salc`mii au ]nflorit a doua oar[, iar pe un grind din
Insula mic[ a Br[ilei, tufele de liliac scutur[ necontenit cior-
chini ]nstela\i, ]nc[rca\i de mireasm[ am[ruie =i de v`nt cu
sonorit[\i din aprilie. Detalii adolescentine sau cr`mpeie de
s[rb[tori superioare celor intrate ]n nemurire prin tradi\ie
]ndelungat[? Farmecul verilor robuste, at`rn`nd de prestigiul
fructelor dulci, de gr`ul curg`nd pe c[r[ri coapte =i de roua
302
sp[rg`nd curcubeiele r[s[ritului se poveste=te, ]ntr-o sear[
t`rzie, pe marginea unui pridvor. }nt`mpl[rile verii, totdea-
una ascunse sub luceaf[r, speculate sentimental la bursa
amintirii, ascunse ]n cutia deplorabil de singur[ a inimii,
v`ndute ]nchipuiri de-o clip[, dar necomunicate nim[nui,
p[strate spre a popula cu ele tribunele goale ale b[tr`ne\ii,
reprezint[ partea cea mai inspirat[ a nop\ilor senine, =ansa
noastr[ de-a ajunge numai dup[ un secol sau poate mult mai
t`rziu ]n punctul mort numit uitare, otr[vit cu piatr[ v`n[t[
=i situat dincolo de orice siguran\[, ]n sc`ndurile circului
pr[bu=it. Aceasta de-acum a fost o var[ imprudent[, chipul
verilor mereu mai departe, cordial[ cu l[stunii, cu marea, cu
mun\ii =i cu vulturii, nepermis de sincer[ cu iarba, ]nso\it[
cu veselia tinere\ii, contemplativ[, cutremurat[ cu minciuna
biruitoare a nesf`r=irii, =i pe care fetele, pentru c[ nu au
putut s-o stenografieze, au ]nv[\at-o pe de rost, ca s-o recite
pe pragul toamnei, cu fa\a spre podgorii, cu m`inile alunecate
]n timpul b[ie\ilor, ca pe o descoperire de adev[ruri expresive,
ca pe o culegere de s[ruturi adunate ]ntr-un lan de floarea-
soarelui, sub care ]nviaz[ fluvii cu lebede. Poate c[, din punct
de vedere juridic, vara este o ]nfr`ngere at`\ia oameni ne
pierdem capul la malul m[rii sau pe sub brazii fo=nind de
doruri =i nu facem nici un efort s[ ni-l a=ez[m din nou pe
umeri! dar ]ntre coper\ile ei se p[streaz[ cele mai pre\ioase
dureri, cele mai adev[rate nelini=ti via\a, ca o victim[ a
timpului, uneori, dar totdeauna ca o performan\[ excep\ional[,
ca un triumf sensibil. Un nume care trece mereu mai departe,
domnilor, pe vechiul drum al Br[ilei. Mereu mai departe.

303
 REFERIN|E CRITICE

Lumea satului lui F[nu= Neagu e o lume ofensiv[, chiar agresiv[,

neocolind violul sau raptul, furtul sau crima, departe ]n orice caz de
acea ]n\elepciune tradi\ional[, care ]nsemna deta=are =i reculegere
fondat[ pe con=tiin\a z[d[rniciei ac\iunilor omene=ti. O lume avid[ =i
lucrativ[, tr[ind cu picioarele bine ]nfipte ]n p[m`nt, dar cu imagina\ie
aprins[ de mirajul bog[\iei. Nici un personaj nu pierde vreun mo-
ment n[dejdea unei lovituri care s[-i schimbe radical via\a. Aceast[
stare nu e deloc reverie, visare dulce, leg[n[toare, ci febr[ a ac\iunii =i
mistic[ a norocului. A=a se explic[ spiritul de ini\iativ[, inventivi-
tatea, disponibilitatea ne]ngr[dit[, peregrinarea continu[, viermuiala
haotic[ de bazar oriental. Via\a se desf[=oar[ f[r[ tipic: \[ranul canonic
c`=tig[ o mentalitate picaresc[... +i totu=i, ]n aceast[ lume aparent
f[r[ credin\[, mi=c`ndu-se cu fo=net aspru la gurile Dun[rii, sclipe=te
din c`nd ]n c`nd, ca o sabie de ]nger, noble\ea =i demnitatea tragic[.
Omul for\at s[ se supun[ ]mprejur[rilor are, ]n momente de mare
cump[n[, o revolt[, o ]mpotrivire, o sfidare eroic[. Abia ]n asemenea
momente-limit[ el ]=i reg[se=te noble\ea =i-=i redescoper[ vechimea
nem[rturisit[, fie c[ e vorba de consecven\a unei vendete, fie de aceea
a unei iubiri, fie de dorin\a iresponsabil[ a ]ntoarcerii.
Mircea MARTIN, Genera\ie =i crea\ie, Bucure=ti, Editura pentru
Literatur[, 1969, p. 131, 132.

Creator subtil de atmosfer[ vaporoas[, de pasiuni lunare, noctam-

bulice, ]n care oamenii sunt condu=i de sim\urile primare dezlegate ]n
desf[=ur[ri grote=ti (ca ]n Doi saci de po=t[ be\ia celor doi, Jucu =i

304
Erzu, care se t`r[sc url`nd lupe=te ]n noaptea cu atmosfer[ sufocant[,
presim\indu-=i sf`r=itul) sau sinistre (ca ]n Luna, ca o limb[ de c`ine),
candide (Iarb[ v`n[t[) sau febrile (Var[ buimac[), ]n situa\ii ce le
impun ]ns[ prin raporturile social-etice ]n care sunt cuprin=i o cenzur[
exterioar[, dramatic[ =i lucid[, F[nu= Neagu =i-a dob`ndit o formul[
epic[ proprie u=or recognoscibil[. Romantismul s[u este unul de substan-
\[, cadrul teribil ]n care se manifest[ gesticula\ia crud[ a fanteziei
autorului nu dep[=e=te ]ns[ niciodat[ limita unei realit[\i obiective
atent fixat[ pe coordonatele ]nalte ale semnifica\iilor umane majore.
La acest nivel se ]mpline=te proza reprezentativ[ pentru ceea ce numim
viziunea epic[ a lui F[nu= Neagu.

Constantin CUBLE+AN, Miniaturi critice, Bucure=ti, Editura pen-

tru Literatur[, 1969, p. 206207.

Omul care se deplaseaz[ f[r[ busol[ devine ]ntre timp un obi=nuit

al literaturii, c[reia ]i ofer[ variante dintre cele mai diverse. O ilus-
trare original[ a speciei o aduce F[nu= Neagu, mai ales prin unele
nuvele =i prin romanul }ngerul a strigat. }n nuvele mai ales, omul f[r[
repere se explic[ prin motive sociale antren`nd st[ri psihologice de
dislocare. Buim[ceala, cum o nume=te autorul, este principiul care
dirijeaz[ conduita personajelor. Buim[ceala este acea stare existen\ial[
caracteristic[ unor momente de rupere a sensurilor fundamentale ale
lumii, de absen\[ a unor coordonate, ]n func\ie de care un eveniment
oarecare poate fi definit, conceput, prev[zut. Buimacul este individul
antrenat ]ntr-un complex de ]nt`mpl[ri pe care nu-l domin[, a c[rui
responsabilitate nu o poart[, ale c[rui cauze =i efecte nu le cunoa=te, al
c[rui mecanism de func\ionare ]l ignor[. Un buimac este juc[ria unor
for\e obscure, malefice sau numai amenin\[toare, care ordoneaz[ to-
tul, hazardul ca =i legile cele mai verificate. Buim[ceala nu poate fi
confundat[ cu surpriza =i nici cu panica, situa\ii apar\in`nd deopo-
triv[ =i ra\iunii. Buim[ceala este mai cur`nd o stare biologic[, mai
mult o ame\eal[ dec`t o tensiune. Un =oarece prins ]ntr-o curs[, o
305
musc[ n[cl[it[ ]n lichidul unui pahar sunt fiin\e buim[cite, ca Eremia
din Acas[, ca Tudor din Zgomotul, ca pseudoArgova sau pseudo-Matei
din Luna, ca o limb[ de c`ine, ca Mihai Droc din Var[ buimac[...
Marian POPA, Modele =i exemple, Bucure=ti, Editura Eminescu,
1971, p. 6566.

Mi s-a p[rut... a putea deslu=i ]n noile povestiri ale lui F[nu= Neagu
o seam[ de tr[s[turi pe care scrisul s[u mai vechi, cu ]nclinarea lui
binecunoscut[ spre violen\a colorat[, le ascundea sau ajungea s[ le
mistifice. Tr[s[turile acestea sunt, desigur, ale scriitorului, ]mprumu-
tate =i lumii sale, acestei Balcanii care se profileaz[ tot mai mult,
]mpotriva oric[rei a=tept[ri, ca un \inut cvasitolstoian al pasivit[\ii =i
a=tept[rii. Din aceast[ past[ magmatic[ fusese modelat =i Ion Mohrea-
nu, personajul-victim[ din }ngerul a strigat..., dar materialul folosit a
fost, pesemne, din cale afar[ de inform, statuia nu s-a ]nchegat. Poves-
tirile de acum... nu propun at`t profiluri..., c`t st[ri, st[ri de lucruri,
de spirit, de atmosfer[, dispozi\ii, atitudini. Spectacolul preferat e
e=ecul, iar reac\ia caracteristic[ personajelor e de ap[rare, de c[utare a
unui modus vivendi cu n[pasta sau de pl`ns interior, uneori sub masca
unei asperit[\i care nu ]n=eal[. Sau a ingenuit[\ii.
Cornel REGMAN, De la imperfect la mai pu\in ca perfect, Bucure=ti,
Editura Eminescu, 1987, p. 4041.

Dincolo de nisipuri, Acas[ sunt, nu e nici o ]ndoial[, nuvele anto-

logice, fix`nd dou[ planuri ]ntre care talentul excep\ional al lui F[nu=
Neagu oscileaz[ ]n chip deliberat. Cea dint`i e o nara\iune aproape
fantastic[, povestea, pe scurt, a unui miraj ]ntr-un cadru de via\[
debordant[. Cea de a doua e o proz[ de observa\ie exact[, inconfor-
mist[, cu un sentiment mai ]nalt al tragicului. }ntre aceste formule
evolueaz[ prozatorul...
Eugen SIMION, Postfa\[ la cartea: F[nu= Neagu, Dincolo de ni-
sipuri, Gala\i, Editura Porto-Franco, 1994, p. 206.
306
 CUPRINS

Not[ asupra edi\iei .................................................................. 2

Tabel cronologic ...................................................................... 3

NINGEA }N B{R{GAN ........................................................... 6

LI+CA ................................................................................. 29
SOMNUL DE LA AMIAZ{ ..................................................... 37
DINCOLO DE NISIPURI ........................................................ 55
DESCOPERIND R~UL ........................................................... 61
LUNA, CA O LIMB{ DE C~INE ............................................. 68
ACAS{ ................................................................................ 89
STRIG{TUL ....................................................................... 104
}N V{PAIA LUNII .............................................................. 109
F~NT~NA ......................................................................... 120
ZEUL PLOII ....................................................................... 128
PLOAIE DE VAR{ CU PE+TI+ORI RO+II .............................. 138
MARIA CUSTURA .............................................................. 153
VR{BII-FLUTURE .............................................................. 164
VAR{ BUIMAC{ ................................................................ 171
ZGOMOTUL ....................................................................... 177
}N SEPTEMBRIE ................................................................ 191
AL{TURI SE JOAC{ BILIARD ............................................ 200
IZVOR CU DROPII .............................................................. 210
CERCEI DE AUR ................................................................ 220
JOCUL DIN AMURG ........................................................... 227
}N STEP{ .......................................................................... 230
LEB{DA NEAGR{ ............................................................. 234
PIERDUT }N BALCANIA ..................................................... 260

Referin\e critice .................................................................. 304

307
 BIBLIOTECA +COLARULUI
AU AP{RUT:

1. Mihai Eminescu Poezii

2. Mihai Eminescu Proz[ literar[
3. Vasile Alecsandri }n=ir[-te, m[rg[rite
4. Vasile Alecsandri Muntele de foc
5. Ion Creang[ Pove=ti. Amintiri din copil[rie. Povestiri
6. Constantin Negruzzi Negru pe alb
7. Ioan Slavici Mara
8. Ioan Slavici Moara cu noroc
9. Mihail Sadoveanu Baltagul
10. Mihail Sadoveanu |ara de dincolo de negur[
11. Liviu Rebreanu P[durea sp`nzura\ilor
12. Liviu Rebreanu Ciuleandra. Catastrofa =i alte nuvele
13. George Bacovia Plumb
14. George Co=buc Fire de tort
15. Calistrat Hoga= Pe drumuri de munte
16. Octavian Goga Ne cheam[ p[m`ntul
17. Garabet Ibr[ileanu Spiritul critic ]n cultura rom`neasc[
18. Garabet Ibr[ileanu Scriitori rom`ni
19. Alexandru Macedonski Excelsior
20. Tudor Arghezi Cuvinte potrivite
21. Vasile Voiculescu Destin
22. Barbu Delavrancea Apus de soare
23. William Shakespeare Romeo =i Julieta
24. Jack London Col\ alb
25. +tefan Octavian Iosif C`ntec sf`nt
26. Ion Barbu Joc secund
27. Constantin Stamati Imnul l[utei rom`ne=ti
28. Ion Luca Caragiale Comedii. Momente
29. Gheorghe Asachi C`ntecul cignului
30. George Top`rceanu Cocost`rcul albastru
31. Ion Ag`rbiceanu Fefeleaga
308
32. Nicolae Labi= Moartea c[prioarei. Poezii
33. Gheorghe Tomozei Miradoniz. Altar
34. +tefan Augustin Doina= Voluptatea limitelor
35. Geo Bogza Cartea Oltului
36. Anatol Baconsky Fluxul memoriei
37. Ana Blandiana La cules ]ngeri
38. Lucian Blaga }n marea trecere
39. George Meniuc Interior cosmic
40. Neagoe Basarab }nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u
Theodosie
41. Daniel Dfoe Robinson Crusoe
42. Herbert George Wells Omul invizibil. R[zboiul lumilor
43. Victor Eftimiu Coco=ul negru
44. Robert Louis Stevenson Insula comorilor
45. Eugen Jebeleanu Hanibal
46. Dimitrie Cantemir Descrierea Moldovei
47. Constantin Cantacuzino Istoria |[rii Rom`ne=ti
48. D. R. Popescu Muntele =i alte piese
49. Mateiu Ion Caragiale Craii de Curtea-Veche
50. Alexandru Odobescu Doamna Chiajna =i alte proze
51. +ota Rustaveli Voinicul ]n piele de tigru

}N CURS DE APARI|IE:

1. Ion Minulescu Nu sunt ce par a fi

2. Panait Istrati Ciulinii B[r[ganului
3. Nicolae Iorga Istoria literaturii rom`ne=ti
4. Bogdan Petriceicu Hasdeu Poezie, proz[, dramaturgie
5. Augustin Buzura Vocile nop\ii
6. Ion Neculce Letopise\ul |[rii Moldovei de la Dabija-Vod[ p`n[ la
a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. O sam[ de cuvinte
7. Ion Budai-Deleanu |iganiada
8. Alexei Mateevici }n zarea anilor
9. Leonid Dimov Poeme, sonete, rondeluri
10. Grigore Vieru Acum =i ]n veac
309
11. Basme populare rom`ne=ti
12. Apa trece, pietrele r[m`n. Proverbe rom`ne=ti
13. Legende populare rom`ne=ti
14. George C[linescu Via\a lui Mihai Eminescu
15. George C[linescu Via\a lui Ion Creang[
16. Goethe Faust
17. D. R. Popescu V`n[toarea regal[
18. Duiliu Zamfirescu Via\a la \ar[
19. Alecu Donici Scrieri
20. Vasile Alecsandri S`nziana =i Pepelea
21. Sorin Titel Femeie, iat[ fiul t[u!
22. Mihail Kog[lniceanu Scrieri literare, sociale =i istorice
23. Anton Pann Povestea vorbii
24. Ion B[ie=u Boul =i vi\eii. Piese
25. N.V. Gogol Suflete moarte
26. Perpessicius Men\iuni critice
27. Ion Pilat Limpezimi
28. Petre Ispirescu Basmele rom`nilor
29. Grigore Alexandrescu Poezie =i proz[
30. Titu Maiorescu Critice
31. +erban Cioculescu Variet[\i critice
32. Nicolae B[lcescu Rom`nii supt Mihai-voievod Viteazul

}N PREG{TIRE:

1. Nicolae Filimon Ciocoii vechi =i noi

2. Dumitru Matcovschi R[d[cini
3. Nicolae Esinencu Copacul care ne une=te
4. Serafim Saca V[mile. Linia de plutire
5. Alecu Russo C`ntarea Rom`niei =i alte proze
6. George C[linescu Enigma Otiliei
7. Tudor Vianu Arta prozatorilor rom`ni
8. Victor Hugo Legenda secolelor
310
 9. Alexandre Dumas Regina Margot
10. Jules Verne Insula misterioas[
11. Jules Verne Copiii c[pitanului Grand
12. Walter Scott Ivanhoe
13. Honor de Balzac Eugenie Grandet
14. Antoin de Saint-Exupry P[m`nt al oamenilor
15. A.P. Cehov Schi\e =i nuvele
16. Jonathan Swift C[l[toriile lui Gulliver
17. Mark Twain Aventurile lui Tom Sawyer
18. Mark Twain Aventurile lui Huckleberry Finn
19. Hector Malot Singur pe lume
20. Alexandre Dumas-Fils Dama cu camelii
21. F. Dostoievskii Demonii
22. A.S. Pu=kin Fata c[pitanului
23. C`ntece b[tr`ne=ti

CASA DE EDITUR{ LITERA,

str. Hasdeu nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova,
tel. (022) 24-26-22, 24-00-36, 24-31-54

Reprezentan\e ]n Rom`nia:

Bucure=ti S.C. David D.V. Comprod S.R.L.

tel. 092 22-13-22
Ia=i S.C. Vimed S.R.L. tel. (032) 11-72-27
fax 21-01-14

311
 F[nu= Neagu

ZEUL PLOII
Nuvele
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 13,65. Coli editoriale: 12,87. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ LITERA
str. B. P. Hasdeu nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Procesare computerizat[: LITERA
Corector: Elena Bivol
Redactor de carte: Ion Ciocanu
Director fondator: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr. .
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

312