HEMATOLOGIE.

RO
COAGULAREA INTRAVASCULARA DISEMINATA

Coagularea intravasculara diseminata (DIC) este un sindrom dobandit caracterizat printr-o

exacerbare a cascadei coagularii la nivel sistemic. In mod normal, procesul de coagulare a
sangelui este limitat numai la locul injuriei vasculare. In DIC, cheagurile sunt diseminate pe
toate vasele.
DIC nu apare de sine statator, ci in asociere cu unele afectiuni, cum ar fi: infectiile severe,
complicatiile obstetricale, hemoliza intravasculara, colagenoze, traumatisme severe.

Mecanismul etiologic este complex. Intr-o prima etapa are loc sinteza de trombina in
exces ca urmare a supraactivarii cascadei coagularii generate de injuria vasculara. Rezultatul il
constituie depunerile intravasculare de fibrina. Ca mecanism compensator, in etapa a doua apare
un raspuns fibrinolitic supradozat asociat cu consumul si depletia de factori ai coagularii,
inhibitori si trombocite, avand drept consecinta productia de FDP si D-dimeri si sangerari.

Clasificare
Exista doua tipuri de DIC:
- Forma acuta , necompensata, caracterizata printr-o supradozare a procesului de coagulare si
fibrinoliza, cu o rapida spoliere a factorilor de coagulare, inhibitori si trombocite, tromboze,
sangerari severe si stare de oc
- Forma subacuta/ cronica , compensata prin cresterea productiei de factori ai coagularii si
trombocite. Clinic se caracterizeaza fie prin absenta, fie prin prezenta unui numar minim de
semne clinice, fie prin prezenta trombozelor microvasculare. Forma subacuta/cronica este
supusa riscului de a se decompensa, ducand la forma acuta.

Diagnosticul de laborator este dificil deoarece nu exista teste cu specificitate maxima

pentru DIC.
Testele de rutina (PT, APTT, fibrinogen) sunt anormale in formele acute si, de cele mai multe
ori, normale in formele cronice sau subacute, avand specificitate si sensibilitate limitate pentru
DIC. Monomerii de fibrina, FDP si D-dimerii sunt insa markeri cu specificitate mare in
identificarea procesului de sinteza exacerbata de trombina si plasmina.
Studii de data recenta au evidentiat specificitatea inalta a D-dimerilor in diagnosticul DIC in
raport cu FDP, cei din urma fiind asociati cu fibrinoliza primara. Numai un rezultat pozitiv atat
pentru FDP, cat si pentru D-dimeri poate oferi un diagnostic de certitudine pentru DIC.
Protocolul de diagnostic ISTH prevede asocierea semnelor clinice cu unele teste de laborator
(numaratoare de trombocite, monomeri de fibrina, FDP, D-dimeri, fibrinogen, PT).

Bibliografie
Dati F, Metzmann E- Proteins-Laboratory testing and clinical use- Dia Sys Diagnostic System
GmbH, 2005.