You are on page 1of 3

DESPRIREA CUVINTELOR N SILABE

I. Regula generala si obligatorie a despartirii n silabe a cuvintelor n limba romna - valabila att n situatiile de sub II, ct si n cele de sub III -
este interzicerea lasarii la sfrsit de rnd sau la nceput de rnd a unei secvente lipsite de o vocala (propriu-zisa).

II. Reguli bazate pe pronuntare

Se aplica drept reguli unice n toate cuvintele simple si n majoritatea derivatelor cu sufixe; sunt tolerate n cuvintele compuse, n derivatele cu
prefixe si n unele derivate cu sufixe (pentru care vezi III 1), precum si n grupurile de cuvinte legate prin cratima (vezi III 2).

1. n succesiunea a doua vocale propriu 20220y2411u -zise despartirea se face ntre cele doua vocale: Gra-al, a-e-ri-an, a-ici, a-or-ta, a-
u-zi; be-ha-it, lin-ga-ul; bo-re-al, a-le-e, de-ic-tic, le-o-nin, le-ul; u-ri-as, pom-pi-er, fi-in-ta, fa-ni-on, ca-fe-gi-ul; h-r-it, p-r-ul;
cro-at, po-et, cro-im, al-co-ol, o-ul; po-lu-a-re, con-ti-nu-a, du-et, ha-la-du-ind, a-fec-tu-os, con-ti-nu-u; ke-ny-an, dan-dy-ul etc.

2. n succesiunea vocala (sau diftong) + semivocala (e, i, o sau u) + vocala (+ semivocala) despartirea se face naintea semivocalei, deci
naintea diftongului postvocalic: a-ce-ea, dum-nea-ei; ta-iat, ploa-ie, e-po-pe-ii, du-ios, ro-iul; ga-oa-ce; ro-ua, stea-ua, no-ua etc.,
respectiv naintea triftongului postvocalic: ta-iai, vo-iau, le-oai-ca etc.

Observatie. n succesiunea vocala + semivocala + semivocala + vocala despartirea se face naintea primei semivocale, deci naintea
triftongului postvocalic: cle-ioa-sa, cre-ioa-ne etc.

3. n succesiunea vocala (sau diftong) + semivocala + consoana despartirea se face naintea consoanei: mai-ca, boj-deu-ca, pi-ne, doi-
na, lu-poai-ca etc.

4. Daca exista o singura consoana ntre vocale despartirea se face naintea consoanei: a-bil, re-ce, ve-cin, po-dis, a-fis, le-ge, le-gic, o-lea-
ca, lu-na, soa-re, ca-sa, ra-zei etc.

Observatii:

1. Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) noteaza cte o singura consoana, k', g'; de aceea, cuvintele n care apar se
despart n silabe conform regulii de sub II 4: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.

2. Litera x noteaza ntotdeauna doua consoane (fie cs, fie gz); din punctul de vedere al despartirii n silabe este nsa tratata ca o
singura unitate, iar cuvintele n care apare se despart tot conform regulii de sub II 4: a-xa, e-xa-men etc.

5. n cazul grupurilor de doua consoane situate ntre vocale despartirea se face

a. n majoritatea situatiilor, ntre cele doua consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan, mul-te, n-ger, lun-git, un-gher, n-ghi-ti, mun-
te, cap-sa, as-cet, is-che-mi-e, as-chi-mo-di-e, as-tazi etc.;

Observatie. Cuvintele care contin consoane duble se despart tot dupa regula de mai sus: for-tis-si-mo, wat-tul, n-nop-ta, in-
ter-regn (n cazul ultimelor doua exemple despartirea se justifica si prin regulile de sub III).

b. naintea ntregului grup consonantic

daca prima consoana este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua consoana este l sau r: o-blo-ni, o-braz, a-cla-ma, a-cru,
Co-dlea, co-dru, a-fla, A-fri-ca, a-glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu, cu-pru, a-tlet, pa-tru, e-vla-
vi-e, co-vrig etc.;

n cazul succesiunilor de litere sh, th, ts, tz din cuvinte neadaptate: fla-shul, ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc.

6. n cazul grupurilor de trei consoane situate ntre vocale, despartirea se face

. n majoritatea situatiilor, ntre prima si a doua consoana a grupului: ob-ste, fil-tru, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vr-sta, as-pru etc.;

a. ntre a doua si a treia consoana, n cazul grupurilor lpt, mpt, mpt, ncs, nct, nct, ndv, rct, rtf si stm: sculp-tor, somp-tu-os, re-
demp-ti-u-ne, linc-sii, punc-taj, punc-ti-e, sand-vici, arc-tic, jert-fa, ast-ma-tic etc.

Observatie. La aceasta lista pot fi adaugate grupuri ca ldm, lpn, ltc, ndc, nsl, nsr, nsv, ntl, rbt, rgs, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp,
rts, rtt, rtv, stb, stc, std, stf, stl, stn, stp, sts, stt, stv ntlnite numai n cuvinte pentru care despartirea dupa a doua consoana
este justificata de regulile de sub III: feld-ma-re-sal, alt-ce-va, fi-ind-ca, trans-la-tor, trans-re-nan, trans-va-za, sa-vant-lc,
ab-sorb-ti-e, trg-sor, port-ba-gaj, port-har-ta, port-jar-ti-er, port-man-tou, port-pe-ri-e, port-sa-bi-e, port-ti-ga-ret, port-

vi-zit, post-be-lic, post-cal-cu-la-ti-e, post-di-lu-vi-an, ast-fel, post-lu-diu, post-no-mi-nal, post-pu-ne, post-sin-cro-ni-za,


post-to-nic, post-ver-bal.

7. n cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate ntre vocale, despartirea se face

. de obicei, ntre prima si a doua consoana a grupului: con-struc-tor, mon-stru etc.;

a. foarte rar, ntre a doua si a treia consoana a grupului: tung-sten, ang-strom, horn-blen-da, pentru ca grupurile de consoane gst,
nbl snt foarte neobisnuite si greu de pronuntat n limba romna.

Observatii:

1. La lista de sub b. se pot adauga si grupuri ca bstr, nsgr, ptspr, rtdr, risc, stpr, stsc, stsc ntlnite numai n cuvinte pentru
care despartirea dupa a doua consoana se justifica si prin regulile de sub III: abs-tract, trans-gre-sa, opt-spre-ze-ce,
port-dra-pel, port-scu-la, post-pran-di-al, post-sce-ni-um, post-sco-lar.

2. Un caz de despartire ntre a treia si a patra consoana este vrst-nic, pentru care vezi nsa III.

III. Reguli bazate pe analiza morfologica

1. n cuvintele compuse din cuvinte ntregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte, n derivatele cu prefixe si n unele derivate
cu sufixe (derivate de la teme terminate n grupuri consonantice cu sufixe care ncep cu o consoana) se prefera despatirea n silabe
care tine seama de elementele constitutive atunci cnd cuvntul este analizabil sau macar semianalizabil:

. compuse: ar-te-ri-o-scle-ro-za, alt-un-de-va, ast-fel, ci-ne-ma-scop, de-spre, feld-ma-re-sal, port-a-vi-on, watt-me-tru etc.;

Observatie. Cnd se confunda ntr-o singura litera ultimul sunet al primului termen si primul sunet - identic cu precedentul -
al termenului urmator, n compusele formate dintr-un element greco-latin si un cuvnt cu existenta independenta n limba
noastra despartirea se face n favoarea acestuia din urma: om-or-ga-nic, top-o-no-mas-ti-ca; n compusele formate din doua
elemente greco-latine se acorda, n general, prioritate ultimului element: bi-op-si-e, mi-o-pi-e.

a. derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, dez-e-chi-li-bru, in-e-gal, ntr-a-ju-to-ra-re, ne-spri-ji-nit, ne-sta-bil, ne-stra-mu-tat, sub-li-
ni-a etc.;

Observatii:

0. Conform regulii de sub I nu se separa prefixe monoconsonantice ca r- din ralia sau s- din spulbera.

1. Cnd se confunda ntr-o singura litera ultimul sunet al prefixului si primul sunet - identic cu precedentul - al radacinii
despartirea se face acordndu-se prioritate radacinii: tran-scri-e, ultr-a-lu-min.

2. Adeseori despartirea n silabe a cuvintelor compuse sau a derivatelor cu prefixe dupa regulile morfologice coincide
cu cea dupa regulile fonetice: bu-na-vo-in-ta, in-to-le-ra-bil, pre-fa-bri-cat, re-a-ni-ma, su-pra-a-glo-me-rat etc.

b. derivate cu sufixe: sa-vant-lc, stlp-nic, trg-sor, vrst-nic etc.

2. De asemenea, n masura n care nu se poate evita despartirea, se prefera despartirea dupa elementele constitutive la grupurile
ortografice n care cratima leaga doua sau mai multe cuvinte: dintr-un (fata de din-tr-un), fir-ar (fata de fi-r-ar), ntr-n-sa (fata de n-
tr-n-sa) etc.

Observatii:

0. n aceste situatii cratima are o functie ortografica dubla, ceea ce se poate ntmpla si atunci cnd despartirea dupa regulile
morfologice coincide cu cea dupa regulile fonetice, ca n du-te, du-cn-du-se, va-zn-du-ma etc.

1. Conform regulii de sub I nu se separa cuvinte reduse la o consoana, ca s- din s-a, -l din dndu-l, la o semivocala, ca i- din i-a,
sau la o consoana + i semivocalic, ca mi- din mi-a.
IV. Situatii n care nu se face despartirea la capat de rnd

1. Nu se despart n rnduri diferite:

cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-CO);

abrevierile unor formule curente: a.c., .e.n., s.a.m.d.;

numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a.

2. Se recomanda evitarea despartirii si n cazul:

silabelor initiale si, mai ales, finale constituite dintr-o singura vocala, ntruct despartiri ca a-er, vi-a, e-ra, li-ce-e, i-re-al, su-
i, o-mis (corecte conform regulilor de sub II) sau dnd-o, las-o, zis-a (corecte conform regulilor de sub III) snt
neeconomice;

abrevierilor literale care reprezinta primii termeni ai unor nume proprii compuse (prenume abreviate + nume de familie: I.
Popescu; substantive comune + nume proprii: F. C. Arges, I.H.R. Mangalia);

cuvintelor compuse si al grupurilor ortografice scrise cu cratima, cnd locul despartirii ar coincide cu locul cratimei: bun-
gust, du-te;

notatiilor abreviate, ca 10 km, art. 3.