ELEMENTE AVIONICA TRADUCERE

Avionica reprezinta ansamblul sistemelor electronice

folosite pe un avion, satelit artificial sau naveta spatiala.
Sistemele avionice include comunicatiile, navigatia,
afisajul si managementul multiplelor sisteme si sute de
sisteme care sunt instalate pe aeronava pentru a
indeplini diferite functii individuale. Acestea pot fi simple,
precum proiectorul unui elicopter de politie, sau mai
complicate, precum sistemul tactic pentru detectarea
unei aeronave. Termenul avionica provine din imbinarea
cuvintelor aviatie si electronica.

Avioanele F-104 Starfighter initiale, erau echipate cu un

radar de baza AN/ASG-14T, TANCAN si un radio UHF
AN/ARC-34.

Acronimul TANCAN se refera la un sistem tactic de

navigatie aeriana, fiind un sistem de navigatie folosit de
avioanele militare. El ofera utilizatorului directia si
distanta catre o statie amplasata pe pamant sau pe o
nava. Reprezinta, de fapt, o versiune mult mai precisa a
sistemului VOR/DME, care ofera informatiile in aviatia
civila.
Panoul de control tipic de la bord al sistemului TANCAN
este alcatuit din butoane tip switch pentru a seta
canalul (corespunzator frecventei statiei dorite), modul
operational pentru fiecare functie (Transmisie/Receptie
pentru a capta directia si distanta, sau doar pentru
Receptie pentru a capta directia, dar nu si distanta).
Capabilitatea acestuia a fost dezvoltata mai tarziu,
incluzandu-se un mod Aer-Aer, in care doi utilizatori pot
primi informatii relative. In functie de instalatie, modul
Aer-Aer poate furniza distanta, viteza relativa a celeilalte
unitati si directia (care este mai putin precisa decat
directia specifica pentru Sol-Aer).

TANCAN functioneaza in banda de frecvente 960-1215

MHz. Teoretic, comparativ cu VOR-ul, TANCAN ar trebui
sa aiba o precizie de 9 ori mai ridicata, insa in realitate
aceasta crestere a preciziei este de aproximaiv 3 ori.

Aeronavele Starfighter din generatiile mai noi sunt

echipate cu un radar mult mai avansat, Autonetics
NASARR (North American Search And Ranging Radar).
Tot odata, ele dispun de un sistem de navigatie inertial,
un sistem de vedere in infrarosu si un computer de
procesare a datelor preluate din aer.

Sistemul de navigatie inertial (LN-3) este un sistem

dezvoltat in anii 60 de Litton Industries. El este dispus pe
versiunile Lockheed F-104 Starfighter folosite ca avion de
lupta in fortele europene.

Un sistem de navigatie inertial este un sistem care

determina continuu pozitia unui vehicul cu ajutorul
masuratorilor facute in intregime inauntrul vehiculului,
folosindu-se instrumente sensibile. Acestea sunt
accelerometre, care detecteaza si masoara acceleratia
vehiculului si giroscopuri, care participa la mentinerea
accelerometrelor intr-o orientare adecvata.

Concurenta in rachete a Razboiului Rece a dus la

dezvoltarea unoi sisteme inertiale mici, usoare si foarte
precise. Independent de mediul inconjurator, sistemul
inertial asigura informatii cu privire la viteza si pozitie in
mod clar si instantaneu, pentru toate manevrele, pe
langa faptul ca ofera informatii de atitudine si directie.
LN3-2A a fost primul sistem inertial de navigatie suficient
de mic, usor si precis pentru a fi montat pe un avion de
lupta performant.

Primele modele F-104 (de la A la F) nu au fost echipate cu

un astfel de sistem. Acesta a fost introdus incepand cu F-
104G, in anul 1959, pentru Fortele Aeriene Europene cu
capabilitati tactice de luptator/bombardier. LN3 a oferit
avionului F-104G capabilitatea de a naviga la o altitudine
mica in conditii meteo defavorabile si de a lansa arme
nucleare la o distanta de 1000 km cu cea mai buna
precizie posibila, acest lucru fiind vital in programul F-
104G.

Sistemul LN-3 poate acoperi performantele de zbor ale

avionului F-104G cu o altitudine de la 0 la 70.000ft, viteza
de la 0 la 2+ Mach si acceleratii de la -5g la +9g.

Descrierea functionala a LN3-2A necesita cunostintele de

baza a unor principii de navigatie inertiala, pentru a
intelege aplicabilitatea lor pe acest sistem. Componenta
principala a sistemului este platforma fixa, pe care sunt
montate trei accelerometre si doua giroscoape.
Acceleratia avionului in orice plan sau directie este
masurata de accelerometre si integrata de computer,
pentru a obtine viteza. Viteza este, la randul ei, integrata,
pentru a obtine distanta. Cu un punct de referinta
cunoscut, reprezentand pozitia initiala a avionului in
raport cu pamantul, aceste date pot fi comparate cu
distanta si directia parcursa, aflandu-se distanta si sensul
catre destinatie.

Inainte de a porni navigatorul inertial, pilotul trebuie sa

introduca coordonatele punctului de start in panoul
Control Aliniere, dispus in consola din dreapta a
avionului F-104G. Prima actiune in procedura de start
este de a roti butonul de selectare a modului de pe
panoul Control Navigatie Inertial din Off in Standby.

Infrarosul (IR) reprezinta o energie radianta invizibila, o

radiatie electromagnetica cu o lungime de unda mai mare
decat a luminii vizibile.

Imaginie termice in infrarosu sunt folosite in mod extins

pentru scopuri militare si civile. Aplicatiile militare include
gasirea tintei, supraveghere, vedere nocturna, ghidare si
patrulare. Intrebuintarile civile sunt analiza termica,
monitorizarea mediului, inspectia la nivel industrial,
comunicatii wireless pe distante mici, spectroscopie si
prognoze meteo.

Spre finalul anilor 60, Lockheed a dezvoltat o versiune

mult mai avansata a Starfighter-ului, F-104S, pentru
utilizarea ca avion de interceptare de Fortele Aeriene
Italiene. F-104S a fost echipat cu NASARR R21-G cu
indicator de tinta aflata in miscare si un radar cu unde
continue, pentru ghidarea rachetelor, incluzand AIM-7
Sparrow si Selenia Aspide. Avionica acestor rachete-
ghidate a impus inlaturarea tunului interior.

La jumatatea anilor 80, avioanele F-104S satisfaceau

standardetele ASA (Aggiornamento Sistemi dArma, sau
modernizarea sistemului de armament) cu un radar mult
imbunatatit si mai compact, FIAR R21G/M1.

Indicatorul de tinta aflata in miscare (MTI Moving Target

Indicator) este un mod de operare a unui radar, cu scopul
de a distinge tinta in raport cu mediul inconjurator,
folosindu-se de faptul ca tinta se afla in miscare.
Acest fenomen are la baza efectul Doppler. Pentru o
secventa de pulsatii radio, tinta in miscare isi va schimba
distanta fata de sistemul radar. Astfel, perioada in care
unda se intoarce de la tinta va fi diferita pentru pulsatii
succesive, ceea ce nu este valabil si pentru mediul
inconjurator, stationar, pulsatiile intorcandu-se in aceeasi
perioada. Astfel se evidentiaza tinta.

Radarul MTI poate fi specializat, in functie de diferitele

misiuni si medii in care activeaza:

AMTI airborne MTI

GMTI ground MTI

sau poate exista un mod combinat:

SMTI stationary and moving target indicator.

Radarul cu unde continue reprezinta un tip de sistem

radar unde o radio-energie continua cu frecventa stabila
si cunoscuta este transmisa si apoi receptata din orice
obicet care o reflecta. Acestea folosesc efectul Doppler,
care fac radarul imun la interferente produse de obiectele
stationare mari sau cele care se misca lent.