Cuprins

:

I. Introducere………………………………………………………2

II. Sursele de finantare a intreprinderilor…………………………..2

III. Surse interne de finantare aintreprinderilor……………………...3

IV. Surse externe de finantare a intreprinderilor …………………....7

V. Concluzii………………………………………………..………13

VI. Bibliografie…………………...…………………………………14

1

acestea generând în mare măsură o parte din PIB. credit-bail). Activitatea oricărei întreprinderi este orientată spre obţinerea de profit şi maximizarea valorii pentru investitori. din experiente. să sesizeze cu rapiditate tendinţele pieţei şi să fie promotori ai schimbării. IMM-urile se caracterizează prin dinamism. In aceasta situatie firma este extrem de vulnerabila. cât şi în industrie sau servicii. flexibilitate şi inovare fiind capabile să se adapteze schimbărilor ce intervin în economie. performantele acesteia prezente si viitoare.finantari din fonduri proprii (autofinantarea. . Succesul în afaceri al unei întreprinderi depinde în mare măsură şi de politica de finanţare pe care o adoptă. activitatea economică având o evoluţie fluctuantă în timp.finantari prin angajamente la termen (împrumuturi obligatare. cresteri de capital). credite bancare. I. Introducere Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) deţin un rol esenţial în dezvoltarea oricărei economii. firma va trai de pe o zi pe alta. atât în domeniul comerţului. De aici apare necesitatea identificării acelor surse de finanţare care să asigure profitul aşteptat şi maximizarea valorii societăţii. intrucat fara un capital suficient. Politica de finantare a întreprinderii trebuie sa selecteze sursele de finantare a intreprinderii pentru a asigura buna sa functionare. II. Din punct de vedere al apartenentei fondurilor. 2 . care sa confere siguranta ca afacerea se va dezvolta in continuare. Sursele de finantare ale intreprinderilor Conditie esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este sa dispuna de o finantare corecta si completa. Atingerea acestui obiectiv nu este un lucru facil. nivelul de risc fiind crescut. sursele de finantare pot fi: . conducerea societăţii trebuind să aibă în vedere incertitudinea generată de faptul că mediul economic este caracterizat de o permanentă schimbare.

siguranţă şi independenţă. .fondurile de capital de risc. Capitalul propriu oferă avantajul unei siguranţe mai mari – nu va fi retras în cazul înrăutăţirii situaţiei financiare. . această sursă de finanţare asigură flexibilitate. Sursele interne de finantare ale intreprinderilor Capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni Această sursă de finanţare reprezintă cel mai frecvent punct de plecare în cazul afacerilor mici şi noi.creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea).creditele de la furnizori şi clienţi. Totodată. .creditul bancar. Instituţiile financiare sunt mai puţin deschise – în special în perioadele de instabilitate economică – firmelor aflate la început decât celor cu o „istorie” bine conturată. Prin urmare. cum se poate întâmpla în cazul unui credit bancar.emiterea de acţiuni şi obligaţiuni.programele speciale de finanţare. . sursele de finantare pe termen lung cuprind: .leasingul. Această atitudine se bazează pe o rată mai înaltă a insucceselor înregistrată de afacerile noi. angajarea unor fonduri proprii reprezintă o garanţie a motivaţiei întreprinzătorului pentru asigurarea succesului afacerii. Dezavantajele finanţării din surse proprii sunt şi ele importante: . . . nu este necesară expunerea detaliată a planului de afaceri în faţa unor parteneri externi şi nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante. destul de limitat şi poate periclita dezvoltarea 3 .capitalul propriu este.finantari interne (autofinantarea: capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni).finantari externe (cresteri de capital si împrumuturi diverse) Finantari externe: . Din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor. în perspectiva atragerii de surse de finanţare exterioare. în general. III. .

Caracterul fundamental al acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie elementul in baza caruia finantarea externa va putea fi solicitata si atrasa de catre intreprindere. . O autofinantare ridicata asigura pe investitorii 4 . folosind drept surse o parte a profitului obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare. marimea sa(in valoare absoluta si in valoare relativa) furnizeaza indicatii cu privire la performantele intreprinderii. Autofinantarea constituie in general pivotul finantarii intreprinderii si pentru unele dintre ele sursa exclusiva a finantarii in fazele decisive ale dezvoltarii. Autofinantarea Autofinantarea este cea mai raspandita forma de finantare si presupune ca intreprinderea sa isi asigure dezvoltarea prin forte proprii. În perioada de tranziţie parcursă de economia Republicii Moldova. majoritatea întreprinzătorilor nu au avut rezerve suficiente pentru a finanţa afacerile proprii. dar nici nu au avut întotdeauna oportunitatea de a apela la credite bancare. Autofinantarea este constituita din excedentele pe care intreprinderea le produce si care sunt folosite pentru finantarea activitatilor ulterioare. pierderea va fi suportată în întregime de întreprinzător (sau de apropiaţii săi). urmarind atat acoperirea necesarului de inlocuire a activelor imobilizate cat si cresterea activelor de exploatare.firma va fi puţin cunoscută de instituţiile financiare şi va întâmpina greutăţi în acumularea de fonduri în situaţii speciale. afacerii. Acest statut al autofinantarii tine de 2 ratiuni fundamentale. Pe de o parte. . Autofinantarea este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate care vor ramane in mod permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare. În aceste condiţii prietenii şi cunoscuţii au reprezentat una dintre cele mai importante surse de împrumuturi pentru formarea capitalului iniţial.în caz de nereusită.

astfel incat nu se poate conta pana la urma decat pe resursele generate din exploatare. Pe de alta parte autofinantarea creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor intreprinderii si de o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma.financiari asupra posibilitatilor de remunerare si de punere in valoare. apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic sau mai mare in functie de nevoile intreprinderii. Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuielile pentru mentinerea potentialului productiv. Autofinantarea neta este partea de autofinantare bruta din care se formeaza sursele proprii ale intreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite avand ca efect o crestere a patrimoniului. Principalele surse de formare a autofinantarii de mentinere sunt amortizarile normale(ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele. Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul net repartizat pentru fonduri proprii. Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii: marind costurile cu amortizarea se micsoreaza profitul si invers. de catre intreprindere a fondurilor pe care ei le vor investi. Partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor poate constitui de asemenea o sursa a autofinantarii nete. prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea intreruperii sau incetinirii ritmului de amortizare. respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscului de exploatare. Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si autofinantarea neta. In schimb. adica din profitul care ramane dupa participarea angajatilor la profit si remunerarea asociatilor sau actionarilor. Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt: 5 .

6 . nu trebuie exagerat in aceasta directie deoarece in situatia in care rentabilitatea economica a intreprinderii este superioara ratei dobanzii practicata pe piata financiara. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii daca aceasta este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. asigura intreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor. respectiv a rentabilitatii financiare(autofinantarea neta si capitalul propriu). Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi cum sunt fiscalitatea. avand in vedere si incidenta fiscala. permite masurarea randamentului capitalurilor proprii. Cu toate aceste avantaje oferite de autofinantare. profitabile. autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite intreprinderii independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit. o sursa independenta si stabila de fonduri. cu atat randamentul financiar al intreprinderii creste. . cu conditia realizarii unor investitii utile. . constituie un mijloc sigur de finantare. . . Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a performantelor acesteia. . reprezinta factorul hotarator in asigurarea accesului pe piata de capital si atragerea de noi capitaluri din afara intreprinderii. . cu cat raportul dintre capitalul imprumutat si capitalul propriu este mai mare. permite franarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare. restrictiile privind accesul pe piata de capital si diverse constrangeri juridice. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiilor de incasari si plati efectuate de intreprindere intr-o perioada de timp.

implicarea unui factor extern în managementul firmei. .obţinerea de fonduri suplimentare. să reevalueze ideea proiectului. Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al firmelor cu o importantă istorie creditară. termenii de creditare. dobânzile şi termenele de rambursare. nu sunt stabile). să obţină o imagine clară a situaţiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte. care să ofere susţinere financiară.lansarea de semnale pozitive pentru alţi potenţiali investitori. Sursele externe de finantare ale intreprinderilor Creditul bancar Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanţare. Avantajele creditului bancar sunt următoarele: . Printre dezavantajele creditului bancar se numără: . banca având nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii acordaţi drept credit.în cazul anumitor forme de credit. 7 . .atitudinea sceptică şi reţinută a băncilor în ceea ce priveşte finanţarea noilor firme. a oportunităţilor şi ameninţărilor ce caracterizează situaţia firmei. . existenţa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate. . strategiile de implementare etc. în timp ce firmele nou- înfiinţate nu oferă această garanţie din diferite motive (nu au istoric. nu au experienţă. . IV. .necesitatea de a convinge banca de potenţialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea.riscul de a pierde garanţiile depuse pentru obţinerea creditului sau chiar riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului.stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii furnizate de bănci. apariţia unor restricţii. Pentru creditori marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursare precum si nivelul riscului de neplata. în special pentru firmele mici şi mijlocii.

. Obţinerea unor astfel de finanţări presupune: . . .fondurile de garantare (garanţii bancare). .perfectarea documentaţiei necesare şi depunerea proiectului. a termenelor de depunere a cererilor de finanţare. Înainte de a depune o cerere de finanţare. Programe speciale de finanţare Examinând anterior tipurile de finanţare sub formă de ajutoare şi subvenţii.studierea criteriilor de eligibilitate. parţial rambursabile sau granturi).bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). În unele cazuri însuşi programul de finanţare poate indica oportunităţi şi variante noi de extindere sau diversificare a activităţii firmei. Dintre sursele de finanţare a afacerii prin programe speciale se pot evidenţia următoarele: .expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii. . care. Emiterea de acţiuni şi obligaţiuni Reprezintă o sursă importantă de finanţare pentru firmele mari. însă este mai puţin accesibilă firmelor aflate la început de activitate.riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă. credite). .informarea permanentă asupra programelor existente. . a documentaţiei necesare. prin intermediul programelor speciale de finanţare (rambursabile. 8 . a condiţiilor de derulare a finanţării şi de evaluare a proiectului. stimulează crearea întreprinderilor în anumite domenii de activitate de interes general. evitatând astfel consumurile ineficiente de timp şi bani. . am remarcat tangenţial şi sursele de obţinere a acestora – statul sau colectivităţile locale.fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile).bugetul statului (prin programe naţionale de finanţare). este necesară o evaluare riguroasă a şanselor de reuşită ale acesteia. .selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei.organismele nebancare (microfinanţări.

acţionari minoritari). În plus. fondurile de risc investesc în capitalul firmei în calitate de actioner minoritar şi îşi retrag participarea după o perioadă de aproximativ 3-5 ani. mai ales în cazul în care firma nu reuşeşte să o folosească în termenii prevăzuţi de programul de finanţare. timp în care nu trebuie plătite dobânzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond). în economiile dezvoltate. al căror risc de eşec al cărora este mai înalt.păstrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei. .existenţa unui semnal privind viabilitatea firmei pe termen mediu. întreprinzătorul trebuie să estimeze corect efectele unei astfel de mişcări strategice. care asistă întreprinzătorul în managementul firmei. de regulă. Fondurile de capital de risc Sunt surse de finanţare specializate în cadrul proiectelor investiţionale. Principalele avantaje ale acestei forme de finanţare sunt: . dar cazurile de succes fiind totuşi suficiente pentru a compensa pierderile.primirea unei sume care nu figurează în evidenţele firmei ca datorii. Înainte de a căuta programe speciale de finanţare. precum şi la garanţiile necesare. . gradul de îndatorare a firmei nu este afectat. fondul aduce şi consilierii săi.dificultatea de obţinere a acestor fonduri (în general.implicarea unui partener extern în managementul firmei.primirea unei infuzii de capital pentru o perioadă îndelungată.odată cu banii.necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt. De multe ori finanţarea acordată în condiţii teoretic avantajoase se poate transforma într-o problemă. . întreprinzătorul trebuie să ţină cont şi de condiţiile referitoare la contribuţia proprie în cadrul proiectului. Există şi dezavantaje ale acestei forme de finanţare. . 9 . timp în care firma îşi consolidează poziţiile. ci ca surse financiare proprii – prin urmare. cum ar fi: . se apreciază că numai 1% din cererile de finanţare sunt aprobate). Ele câştigă din diferenţa dintre valoarea acţiunilor în momentul efectuării investiţiei şi cea obţinuţă în momentul retragerii lor din participare. . . De regulă.

care se aplică. . 3) cumpărarea utilajului la preţul prestabilit. Indiferent de forma leasingului. iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevenţă). Creditele de la furnizori şi clienţi Din momentul în care firma a primit bunuri sau servicii livrate de către furnizori şi până în momentul plăţii efective. (1). . defineşte astfel contractul de leasing: „Prin contractul de leasing. de fapt.în cazul formei de time-sharing. posesorul echipamentului.” Această formă de leasing se numeşte şi leasing comercial.necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulată a situatiei firmei către fondul de investitii. celeilalte părţi (locatar). pentru o perioadă determinată în contract. Forme speciale de leasing sunt lease-back şi time-sharing: . .923 alin. dar fiecare îl foloseşte o anumită perioadă de timp. reprezentând forma principală a acestei surse de finanţare. există mai mulţi solicitanţi care vor să utilizeze acelaşi echipament. în art. Leasingul Leasingul este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung. 10 . de un credit din partea furnizorului. De multe ori. întreprinzătorul beneficiază.în cazul formei de lease-back. la sfârşitul perioadei stabilite solicitantul are mai multe opţiuni: 1) încetarea contractului. Codul civil al Republicii Moldova. închiriindu-l apoi de la aceasta. pentru procurarea echipamentului industrial. o parte – creditorul financiar (locator) – se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în posesiune şi folosinţă. vinde utilajul unei societăţi de leasing. Echipamentul este cumpărat de către societatea de leasing şi este închiriat ulterior solicitantului. care are nevoie urgentă de bani. solicitantul însuşi este mandatat în numele societăţii de leasing să cumpere echipamentul de care are nevoie. 2) continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp.necesitatea găsirii unei surse alternative de finanţare în momentul retragerii fondului de risc şi posibilitatea interpretării acestei retrageri ca un semnal negative privind activitatea firmei. de regulă.

Banca (factorul) se obligă. prin contractul de factoring. în art. Codul civil al Republicii Moldova tratează noţiunea dată în articolele 1290-1300. prestări de servicii şi efectuare de lucrări de către terţi. inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans. care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent). la prezentarea de către furnizor (aderent) a documentelor care atestă o creanţă comercială. care este o întreprindere de factoring (factor). să-şi încaseze cât mai repede creanţele de la clienţi. Însă acest „interes” va fi gestionat astfel încât să nu afecteze relaţiile de afaceri ale firmei cu clienţii şi furnizorii. se obligă să cedeze celeilalte părţi. 1290 alin. Evident. b) ţinerea contabilităţii creanţelor. Factoringul şi scontarea Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin compensarea creditului furnizor. iar pe de altă parte. Bineînţeles. 11 .O situaţie asemănătoare apare în cazul în care clienţii plătesc anticipat bunurile sau serviciile. o anumită sumă de bani în schimbul unui comision. să prelungească perioada de plată către furnizorii săi. Astfel. Creditul este garantat printr-o factură emisă înainte de termenul de scadenţă prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între un furnizor şi un cumpărător. o parte. sumele antrenate nefiind foarte mari.disponibil (sau finanţare imediată) şi . creanţele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vânzări de bunuri. este în interesul firmei. (1) contractual de factoring este definit după cum urmează: „Prin contractul de factoring. iar factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii: a) finanţarea aderentului. pe de o parte. să plătească. acest tip de finanţare reciprocă se face în condiţii de încredere. Căutarea metodelor alternative de plată şi negocierea unor condiţii avantajoase constituie unul dintre pilonii principali ai managementului fluxului de numerar al firmei. c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor.indisponibil (sau finanţare la încasare). dar suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pe o perioadă scurtă de timp. Se deosebesc următoarele tipuri de factoring: . d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere)”.

urmând ca banca să-i achite o sumă mai mică decât cea înscrisă pe efectul comercial şi să recupereze la scadenţă banii de la tras (plătitor) sau să resconteze efectul comercial înainte de scadenţă la altă bancă sau chiar la Banca Naţională. accesibil pentru firmele cu o reputaţie stabilă şi este contractat sub garanţii importante. În cazul în care beneficiarul are nevoie de bani înainte de scadenţă. 12 . bilete la ordin (Codul civil. banca îşi acoperă cheltuielile şi îşi formează profitul. Scontarea reprezintă o operaţie de cumpărare de către bănci a efectelor de comerţ. Factoringul indisponibil (sau finanţarea la încasare) reprezintă suma de bani pe care banca o achită în momentul încasării facturilor. cu siguranţă. Ca orice operaţie de creditare. de regulă. Banca va cumpăra. urmează să fie fortificat pe viitor. practic. facture respectivă la un preţ mai mic. art. atunci factura va fi achitată de către bancă la un preţ mai mic decât cel înscris pe factură. stabilite de comun acord cu clientul băncii. deţinute de clienţii lor. Concluzii: Multe dintre sursele de finanţare enumerate sunt încă slab reprezentate şi dezvoltate în Republica Moldova. suplimentar aplicării unui procent de commision la valoarea nominală a efectelor scontate. Factoringul este. solicitate de bancă. În cazul în care există o factură achitabilă la scadenţă. urmând ca banca să încaseze preţul total al facturii. Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin achitarea înainte de scadenţă a unor efecte comerciale – trate (cambii). formate din valoarea scontului adunată cu comisioanele. el poate sconta efectul comercial respectiv la o bancă comercială. scontarea presupune şi depunerea unei garanţii. Din diferenţa dintre preţul plătit de bancă şi cel încasat de ea la scadenţa facturii. V. Acest domeniu de activitate (finanţarea afacerilor) necesită şi. Factoringul disponibil (sau finanţarea imediată) reprezintă suma de bani pe care o plăteşte banca la prezentarea facturilor. 1279) etc. dar necesitatea de bani apare înainte de scadenţă. în schimbul acordării creditului de scont şi reţinerii de către bancă a unei sume denumite agio.

reprezentând: 1. acoperind cea mai mare parte a activităţilor economice şi sociale. Sursele de obţinere a astfel de finanţări sunt: 1. termenele de rambursare etc. Obţinerea de fonduri din programele speciale de finanţare necesită o pregătire prealabilă a demersului antreprenorului şi o apreciere riguroasă a şanselor de reuşită. fidejusiunea. în funcţie de destinaţie. fondurile de garantare(garanţii bancare). 2. 3. ca. contractual de asigurare. bugetul statului (prin programenaţionale de finanţare). La alegerea creditorului se vor lua în considerare criteriile de selectare a surseide creditare şi capacitatea de convingere a antreprenorului. sunt pe măsura firmelor mari. 13 . organismele nebancare (microfinanţări. Pentru a contracta un credit în condiţii avantajoase. antreprenorul trebuie să studieze atent ofertele de creditare şi să o aleagă pe cea optimă. cu reputaţie şi istorie creditară pozitivă. fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile). bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). Domeniile finanţate prin astfel de programe pot fi extrem de diverse. dobânda aferentă creditului (împrumutului). nu toate sunt accesibile firmelor aflate la început de activitate – unele. 3. de exemplu. emiterea de acţiuni şi obligaţiuni sau creditele de la furnizori sau clienţi. valută. Accesarea unui credit (împrumut) presupune şi nişte costuri aferente. Condiţiile aplicării şi alte caracteristici ale acestor tipuri de garanţii sunt definite în Codul civil al Republicii Moldova şi în actele normative respective. Principalele tipuri de garanţii sunt: gajul. Dintre sursele menţionate. 4. garanţia bancară. penalităţile aferente activităţii de creditare (împrumutului). credite). 5. comisioanele aferente activităţii decreditare (împrumutului). 2.

Ghidul financiar al întreprinzătorului. 550-XIII din 21 iulie 1995. Ghiţu M. // în „Tribuna Economică”. Ilie V. Chişinău.VI. Proiectul BIZPRO -Moldova şi Asociaţia Primarilor şi Colectivităţilor Locale din Republica Moldova. Misiunea în Moldova. 1999. Editura Meteor Press. 7. Gestiunea financiară a întreprinderii. Codul civil al Republicii Moldova nr. 2007.. Chişinău. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. 3. 5. Regulamentul cu privire la procedura de încheiere. Damian R. Chişinău. 6. 1107-XV. 2003. 14 . Finanţarea IMM-urilor – între surse proprii şi credite externe. Bibliografie : 1. acţiune şi reziliere a Acorduluiprivind scutirea de plata impozitului pe venit al agenţilor micului businessşi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). 9. Perebinos M. Legea instituţiilor financiare din Republica Moldova nr. aprobat prin Ordinul ministruluifinanţelor nr. 4. 2004. 2008. Informaţii utile privind înregistrarea şi finanţarea întreprinderii. Ghid pentru întreprinzători: Cum să obţii un credit/ împrumut de la instituţiile bancare şi nebancare din Republica Moldova. 4 din 3 septembrie 2002. 2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful