Cuprins

:

I. Introducere………………………………………………………2

II. Sursele de finantare a intreprinderilor…………………………..2

III. Surse interne de finantare aintreprinderilor……………………...3

IV. Surse externe de finantare a intreprinderilor …………………....7

V. Concluzii………………………………………………..………13

VI. Bibliografie…………………...…………………………………14

1

conducerea societăţii trebuind să aibă în vedere incertitudinea generată de faptul că mediul economic este caracterizat de o permanentă schimbare. II. Activitatea oricărei întreprinderi este orientată spre obţinerea de profit şi maximizarea valorii pentru investitori. firma va trai de pe o zi pe alta. performantele acesteia prezente si viitoare.finantari prin angajamente la termen (împrumuturi obligatare. Politica de finantare a întreprinderii trebuie sa selecteze sursele de finantare a intreprinderii pentru a asigura buna sa functionare. Din punct de vedere al apartenentei fondurilor. din experiente. nivelul de risc fiind crescut. I. Introducere Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) deţin un rol esenţial în dezvoltarea oricărei economii. IMM-urile se caracterizează prin dinamism. credit-bail). 2 . Succesul în afaceri al unei întreprinderi depinde în mare măsură şi de politica de finanţare pe care o adoptă.finantari din fonduri proprii (autofinantarea. activitatea economică având o evoluţie fluctuantă în timp. De aici apare necesitatea identificării acelor surse de finanţare care să asigure profitul aşteptat şi maximizarea valorii societăţii. să sesizeze cu rapiditate tendinţele pieţei şi să fie promotori ai schimbării. acestea generând în mare măsură o parte din PIB. In aceasta situatie firma este extrem de vulnerabila. care sa confere siguranta ca afacerea se va dezvolta in continuare. Sursele de finantare ale intreprinderilor Conditie esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este sa dispuna de o finantare corecta si completa. . cât şi în industrie sau servicii. atât în domeniul comerţului. credite bancare. flexibilitate şi inovare fiind capabile să se adapteze schimbărilor ce intervin în economie. cresteri de capital). intrucat fara un capital suficient. Atingerea acestui obiectiv nu este un lucru facil. sursele de finantare pot fi: .

destul de limitat şi poate periclita dezvoltarea 3 . Sursele interne de finantare ale intreprinderilor Capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni Această sursă de finanţare reprezintă cel mai frecvent punct de plecare în cazul afacerilor mici şi noi. . Instituţiile financiare sunt mai puţin deschise – în special în perioadele de instabilitate economică – firmelor aflate la început decât celor cu o „istorie” bine conturată. nu este necesară expunerea detaliată a planului de afaceri în faţa unor parteneri externi şi nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante.programele speciale de finanţare. angajarea unor fonduri proprii reprezintă o garanţie a motivaţiei întreprinzătorului pentru asigurarea succesului afacerii. . sursele de finantare pe termen lung cuprind: . . . Dezavantajele finanţării din surse proprii sunt şi ele importante: . .leasingul. Capitalul propriu oferă avantajul unei siguranţe mai mari – nu va fi retras în cazul înrăutăţirii situaţiei financiare. în general. III.finantari interne (autofinantarea: capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni). Această atitudine se bazează pe o rată mai înaltă a insucceselor înregistrată de afacerile noi. Din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor.emiterea de acţiuni şi obligaţiuni. .creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea).capitalul propriu este.fondurile de capital de risc.creditul bancar. această sursă de finanţare asigură flexibilitate. Prin urmare. cum se poate întâmpla în cazul unui credit bancar. .creditele de la furnizori şi clienţi. siguranţă şi independenţă. Totodată.finantari externe (cresteri de capital si împrumuturi diverse) Finantari externe: . în perspectiva atragerii de surse de finanţare exterioare.

marimea sa(in valoare absoluta si in valoare relativa) furnizeaza indicatii cu privire la performantele intreprinderii.firma va fi puţin cunoscută de instituţiile financiare şi va întâmpina greutăţi în acumularea de fonduri în situaţii speciale. Pe de o parte. . O autofinantare ridicata asigura pe investitorii 4 . Autofinantarea Autofinantarea este cea mai raspandita forma de finantare si presupune ca intreprinderea sa isi asigure dezvoltarea prin forte proprii.în caz de nereusită. dar nici nu au avut întotdeauna oportunitatea de a apela la credite bancare. urmarind atat acoperirea necesarului de inlocuire a activelor imobilizate cat si cresterea activelor de exploatare. folosind drept surse o parte a profitului obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare. . Caracterul fundamental al acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie elementul in baza caruia finantarea externa va putea fi solicitata si atrasa de catre intreprindere. Autofinantarea constituie in general pivotul finantarii intreprinderii si pentru unele dintre ele sursa exclusiva a finantarii in fazele decisive ale dezvoltarii. pierderea va fi suportată în întregime de întreprinzător (sau de apropiaţii săi). În perioada de tranziţie parcursă de economia Republicii Moldova. Autofinantarea este constituita din excedentele pe care intreprinderea le produce si care sunt folosite pentru finantarea activitatilor ulterioare. Autofinantarea este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate care vor ramane in mod permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare. afacerii. Acest statut al autofinantarii tine de 2 ratiuni fundamentale. majoritatea întreprinzătorilor nu au avut rezerve suficiente pentru a finanţa afacerile proprii. În aceste condiţii prietenii şi cunoscuţii au reprezentat una dintre cele mai importante surse de împrumuturi pentru formarea capitalului iniţial.

financiari asupra posibilitatilor de remunerare si de punere in valoare. Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt: 5 . astfel incat nu se poate conta pana la urma decat pe resursele generate din exploatare. adica din profitul care ramane dupa participarea angajatilor la profit si remunerarea asociatilor sau actionarilor. Autofinantarea neta este partea de autofinantare bruta din care se formeaza sursele proprii ale intreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite avand ca efect o crestere a patrimoniului. Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul net repartizat pentru fonduri proprii. Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si autofinantarea neta. Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii: marind costurile cu amortizarea se micsoreaza profitul si invers. apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic sau mai mare in functie de nevoile intreprinderii. de catre intreprindere a fondurilor pe care ei le vor investi. Partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor poate constitui de asemenea o sursa a autofinantarii nete. Pe de alta parte autofinantarea creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor intreprinderii si de o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma. prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea intreruperii sau incetinirii ritmului de amortizare. respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscului de exploatare. Principalele surse de formare a autofinantarii de mentinere sunt amortizarile normale(ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele. Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuielile pentru mentinerea potentialului productiv. In schimb.

permite franarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare. reprezinta factorul hotarator in asigurarea accesului pe piata de capital si atragerea de noi capitaluri din afara intreprinderii. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiilor de incasari si plati efectuate de intreprindere intr-o perioada de timp. . autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite intreprinderii independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit. Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a performantelor acesteia. asigura intreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii daca aceasta este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. profitabile. Cu toate aceste avantaje oferite de autofinantare. . cu cat raportul dintre capitalul imprumutat si capitalul propriu este mai mare. . 6 . nu trebuie exagerat in aceasta directie deoarece in situatia in care rentabilitatea economica a intreprinderii este superioara ratei dobanzii practicata pe piata financiara. . avand in vedere si incidenta fiscala. permite masurarea randamentului capitalurilor proprii. constituie un mijloc sigur de finantare. cu atat randamentul financiar al intreprinderii creste. cu conditia realizarii unor investitii utile. respectiv a rentabilitatii financiare(autofinantarea neta si capitalul propriu). . . restrictiile privind accesul pe piata de capital si diverse constrangeri juridice. Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi cum sunt fiscalitatea. o sursa independenta si stabila de fonduri.

în cazul anumitor forme de credit. Sursele externe de finantare ale intreprinderilor Creditul bancar Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanţare. Avantajele creditului bancar sunt următoarele: . . în timp ce firmele nou- înfiinţate nu oferă această garanţie din diferite motive (nu au istoric.obţinerea de fonduri suplimentare. . să obţină o imagine clară a situaţiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte. a oportunităţilor şi ameninţărilor ce caracterizează situaţia firmei.lansarea de semnale pozitive pentru alţi potenţiali investitori. Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al firmelor cu o importantă istorie creditară. să reevalueze ideea proiectului. . 7 .implicarea unui factor extern în managementul firmei.atitudinea sceptică şi reţinută a băncilor în ceea ce priveşte finanţarea noilor firme. IV. care să ofere susţinere financiară. dobânzile şi termenele de rambursare. în special pentru firmele mici şi mijlocii. . apariţia unor restricţii. . Printre dezavantajele creditului bancar se numără: .necesitatea de a convinge banca de potenţialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea. .riscul de a pierde garanţiile depuse pentru obţinerea creditului sau chiar riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului. nu au experienţă. existenţa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate.stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii furnizate de bănci. strategiile de implementare etc. nu sunt stabile). termenii de creditare. Pentru creditori marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursare precum si nivelul riscului de neplata. banca având nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii acordaţi drept credit.

bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare).selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei. a documentaţiei necesare. . am remarcat tangenţial şi sursele de obţinere a acestora – statul sau colectivităţile locale. . a termenelor de depunere a cererilor de finanţare.organismele nebancare (microfinanţări. . care. Emiterea de acţiuni şi obligaţiuni Reprezintă o sursă importantă de finanţare pentru firmele mari.informarea permanentă asupra programelor existente. . parţial rambursabile sau granturi). .expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii. . însă este mai puţin accesibilă firmelor aflate la început de activitate.fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile). Dintre sursele de finanţare a afacerii prin programe speciale se pot evidenţia următoarele: . Programe speciale de finanţare Examinând anterior tipurile de finanţare sub formă de ajutoare şi subvenţii. 8 . evitatând astfel consumurile ineficiente de timp şi bani.perfectarea documentaţiei necesare şi depunerea proiectului. . este necesară o evaluare riguroasă a şanselor de reuşită ale acesteia. . stimulează crearea întreprinderilor în anumite domenii de activitate de interes general. Înainte de a depune o cerere de finanţare. Obţinerea unor astfel de finanţări presupune: .fondurile de garantare (garanţii bancare). a condiţiilor de derulare a finanţării şi de evaluare a proiectului.riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă.bugetul statului (prin programe naţionale de finanţare). prin intermediul programelor speciale de finanţare (rambursabile.studierea criteriilor de eligibilitate. credite). În unele cazuri însuşi programul de finanţare poate indica oportunităţi şi variante noi de extindere sau diversificare a activităţii firmei. .

De multe ori finanţarea acordată în condiţii teoretic avantajoase se poate transforma într-o problemă.primirea unei infuzii de capital pentru o perioadă îndelungată. În plus. . . cum ar fi: . dar cazurile de succes fiind totuşi suficiente pentru a compensa pierderile. întreprinzătorul trebuie să estimeze corect efectele unei astfel de mişcări strategice. Există şi dezavantaje ale acestei forme de finanţare. Principalele avantaje ale acestei forme de finanţare sunt: . Înainte de a căuta programe speciale de finanţare. 9 . de regulă.existenţa unui semnal privind viabilitatea firmei pe termen mediu. precum şi la garanţiile necesare. fondurile de risc investesc în capitalul firmei în calitate de actioner minoritar şi îşi retrag participarea după o perioadă de aproximativ 3-5 ani.păstrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei. întreprinzătorul trebuie să ţină cont şi de condiţiile referitoare la contribuţia proprie în cadrul proiectului. fondul aduce şi consilierii săi. în economiile dezvoltate. se apreciază că numai 1% din cererile de finanţare sunt aprobate). timp în care firma îşi consolidează poziţiile.dificultatea de obţinere a acestor fonduri (în general. al căror risc de eşec al cărora este mai înalt. ci ca surse financiare proprii – prin urmare.odată cu banii. . timp în care nu trebuie plătite dobânzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond). gradul de îndatorare a firmei nu este afectat. . De regulă. care asistă întreprinzătorul în managementul firmei. Ele câştigă din diferenţa dintre valoarea acţiunilor în momentul efectuării investiţiei şi cea obţinuţă în momentul retragerii lor din participare. mai ales în cazul în care firma nu reuşeşte să o folosească în termenii prevăzuţi de programul de finanţare.necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt. .implicarea unui partener extern în managementul firmei.primirea unei sume care nu figurează în evidenţele firmei ca datorii. acţionari minoritari). Fondurile de capital de risc Sunt surse de finanţare specializate în cadrul proiectelor investiţionale. .

necesitatea găsirii unei surse alternative de finanţare în momentul retragerii fondului de risc şi posibilitatea interpretării acestei retrageri ca un semnal negative privind activitatea firmei.923 alin. care are nevoie urgentă de bani. posesorul echipamentului. De multe ori. reprezentând forma principală a acestei surse de finanţare. care se aplică. vinde utilajul unei societăţi de leasing. Echipamentul este cumpărat de către societatea de leasing şi este închiriat ulterior solicitantului. iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevenţă). de regulă. o parte – creditorul financiar (locator) – se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în posesiune şi folosinţă. solicitantul însuşi este mandatat în numele societăţii de leasing să cumpere echipamentul de care are nevoie. de un credit din partea furnizorului.în cazul formei de time-sharing. Forme speciale de leasing sunt lease-back şi time-sharing: . . 3) cumpărarea utilajului la preţul prestabilit. celeilalte părţi (locatar). Indiferent de forma leasingului. de fapt. 10 . Codul civil al Republicii Moldova. 2) continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp. .necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulată a situatiei firmei către fondul de investitii. închiriindu-l apoi de la aceasta. pentru o perioadă determinată în contract.” Această formă de leasing se numeşte şi leasing comercial. există mai mulţi solicitanţi care vor să utilizeze acelaşi echipament. (1). defineşte astfel contractul de leasing: „Prin contractul de leasing. dar fiecare îl foloseşte o anumită perioadă de timp. în art. Leasingul Leasingul este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung. pentru procurarea echipamentului industrial. întreprinzătorul beneficiază. Creditele de la furnizori şi clienţi Din momentul în care firma a primit bunuri sau servicii livrate de către furnizori şi până în momentul plăţii efective.în cazul formei de lease-back. la sfârşitul perioadei stabilite solicitantul are mai multe opţiuni: 1) încetarea contractului. .

care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent). Căutarea metodelor alternative de plată şi negocierea unor condiţii avantajoase constituie unul dintre pilonii principali ai managementului fluxului de numerar al firmei. sumele antrenate nefiind foarte mari. 11 .O situaţie asemănătoare apare în cazul în care clienţii plătesc anticipat bunurile sau serviciile. (1) contractual de factoring este definit după cum urmează: „Prin contractul de factoring. este în interesul firmei. Însă acest „interes” va fi gestionat astfel încât să nu afecteze relaţiile de afaceri ale firmei cu clienţii şi furnizorii. prin contractul de factoring. Se deosebesc următoarele tipuri de factoring: . la prezentarea de către furnizor (aderent) a documentelor care atestă o creanţă comercială. să prelungească perioada de plată către furnizorii săi. să-şi încaseze cât mai repede creanţele de la clienţi. creanţele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vânzări de bunuri. iar factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii: a) finanţarea aderentului. să plătească.disponibil (sau finanţare imediată) şi . 1290 alin. prestări de servicii şi efectuare de lucrări de către terţi. se obligă să cedeze celeilalte părţi. Banca (factorul) se obligă. Evident. Bineînţeles. care este o întreprindere de factoring (factor). pe de o parte. în art. b) ţinerea contabilităţii creanţelor. Creditul este garantat printr-o factură emisă înainte de termenul de scadenţă prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între un furnizor şi un cumpărător. o anumită sumă de bani în schimbul unui comision. Astfel. c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor. d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere)”.indisponibil (sau finanţare la încasare). Factoringul şi scontarea Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin compensarea creditului furnizor. inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans. Codul civil al Republicii Moldova tratează noţiunea dată în articolele 1290-1300. dar suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pe o perioadă scurtă de timp. acest tip de finanţare reciprocă se face în condiţii de încredere. iar pe de altă parte. o parte.

Din diferenţa dintre preţul plătit de bancă şi cel încasat de ea la scadenţa facturii. solicitate de bancă. În cazul în care beneficiarul are nevoie de bani înainte de scadenţă. banca îşi acoperă cheltuielile şi îşi formează profitul. urmează să fie fortificat pe viitor. urmând ca banca să-i achite o sumă mai mică decât cea înscrisă pe efectul comercial şi să recupereze la scadenţă banii de la tras (plătitor) sau să resconteze efectul comercial înainte de scadenţă la altă bancă sau chiar la Banca Naţională. practic. stabilite de comun acord cu clientul băncii. Factoringul disponibil (sau finanţarea imediată) reprezintă suma de bani pe care o plăteşte banca la prezentarea facturilor. Scontarea reprezintă o operaţie de cumpărare de către bănci a efectelor de comerţ. V. bilete la ordin (Codul civil. el poate sconta efectul comercial respectiv la o bancă comercială. facture respectivă la un preţ mai mic. Factoringul este. 1279) etc. Ca orice operaţie de creditare. art. cu siguranţă. Acest domeniu de activitate (finanţarea afacerilor) necesită şi. Banca va cumpăra. în schimbul acordării creditului de scont şi reţinerii de către bancă a unei sume denumite agio. scontarea presupune şi depunerea unei garanţii. suplimentar aplicării unui procent de commision la valoarea nominală a efectelor scontate. Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin achitarea înainte de scadenţă a unor efecte comerciale – trate (cambii). atunci factura va fi achitată de către bancă la un preţ mai mic decât cel înscris pe factură. Factoringul indisponibil (sau finanţarea la încasare) reprezintă suma de bani pe care banca o achită în momentul încasării facturilor. urmând ca banca să încaseze preţul total al facturii. dar necesitatea de bani apare înainte de scadenţă. 12 . accesibil pentru firmele cu o reputaţie stabilă şi este contractat sub garanţii importante. formate din valoarea scontului adunată cu comisioanele. deţinute de clienţii lor. În cazul în care există o factură achitabilă la scadenţă. Concluzii: Multe dintre sursele de finanţare enumerate sunt încă slab reprezentate şi dezvoltate în Republica Moldova. de regulă.

bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). 2. fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile). antreprenorul trebuie să studieze atent ofertele de creditare şi să o aleagă pe cea optimă. 2. ca. dobânda aferentă creditului (împrumutului). penalităţile aferente activităţii de creditare (împrumutului). nu toate sunt accesibile firmelor aflate la început de activitate – unele. Condiţiile aplicării şi alte caracteristici ale acestor tipuri de garanţii sunt definite în Codul civil al Republicii Moldova şi în actele normative respective. 3. sunt pe măsura firmelor mari. fondurile de garantare(garanţii bancare). Domeniile finanţate prin astfel de programe pot fi extrem de diverse. de exemplu. garanţia bancară. 13 . termenele de rambursare etc. 3. Dintre sursele menţionate. credite). contractual de asigurare. Principalele tipuri de garanţii sunt: gajul. acoperind cea mai mare parte a activităţilor economice şi sociale. 5. Obţinerea de fonduri din programele speciale de finanţare necesită o pregătire prealabilă a demersului antreprenorului şi o apreciere riguroasă a şanselor de reuşită. reprezentând: 1. Sursele de obţinere a astfel de finanţări sunt: 1. valută. fidejusiunea. Accesarea unui credit (împrumut) presupune şi nişte costuri aferente. La alegerea creditorului se vor lua în considerare criteriile de selectare a surseide creditare şi capacitatea de convingere a antreprenorului. 4. Pentru a contracta un credit în condiţii avantajoase. comisioanele aferente activităţii decreditare (împrumutului). emiterea de acţiuni şi obligaţiuni sau creditele de la furnizori sau clienţi. în funcţie de destinaţie. cu reputaţie şi istorie creditară pozitivă. bugetul statului (prin programenaţionale de finanţare). organismele nebancare (microfinanţări.

Proiectul BIZPRO -Moldova şi Asociaţia Primarilor şi Colectivităţilor Locale din Republica Moldova. Chişinău.VI. Ilie V. Informaţii utile privind înregistrarea şi finanţarea întreprinderii. Ghiţu M. 4 din 3 septembrie 2002. 9. 1999. aprobat prin Ordinul ministruluifinanţelor nr. Legea instituţiilor financiare din Republica Moldova nr.. 1107-XV. Editura Meteor Press. 2003. 550-XIII din 21 iulie 1995. Codul civil al Republicii Moldova nr. 3. acţiune şi reziliere a Acorduluiprivind scutirea de plata impozitului pe venit al agenţilor micului businessşi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). Damian R. 4. 2004. 6. Perebinos M. 5. Regulamentul cu privire la procedura de încheiere. Finanţarea IMM-urilor – între surse proprii şi credite externe. Chişinău. 14 . 2008. Chişinău. // în „Tribuna Economică”. Misiunea în Moldova. 2007. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. 7. Ghidul financiar al întreprinzătorului. Bibliografie : 1. Ghid pentru întreprinzători: Cum să obţii un credit/ împrumut de la instituţiile bancare şi nebancare din Republica Moldova. 2. Gestiunea financiară a întreprinderii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful