123

Cuprins

:

I. Introducere………………………………………………………2

II. Sursele de finantare a intreprinderilor…………………………..2

III. Surse interne de finantare aintreprinderilor……………………...3

IV. Surse externe de finantare a intreprinderilor …………………....7

V. Concluzii………………………………………………..………13

VI. Bibliografie…………………...…………………………………14

1

credite bancare. De aici apare necesitatea identificării acelor surse de finanţare care să asigure profitul aşteptat şi maximizarea valorii societăţii. Sursele de finantare ale intreprinderilor Conditie esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este sa dispuna de o finantare corecta si completa. II. atât în domeniul comerţului. IMM-urile se caracterizează prin dinamism.finantari din fonduri proprii (autofinantarea. care sa confere siguranta ca afacerea se va dezvolta in continuare. credit-bail). intrucat fara un capital suficient. firma va trai de pe o zi pe alta. conducerea societăţii trebuind să aibă în vedere incertitudinea generată de faptul că mediul economic este caracterizat de o permanentă schimbare. acestea generând în mare măsură o parte din PIB. să sesizeze cu rapiditate tendinţele pieţei şi să fie promotori ai schimbării. 2 . flexibilitate şi inovare fiind capabile să se adapteze schimbărilor ce intervin în economie. Introducere Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) deţin un rol esenţial în dezvoltarea oricărei economii. activitatea economică având o evoluţie fluctuantă în timp. Activitatea oricărei întreprinderi este orientată spre obţinerea de profit şi maximizarea valorii pentru investitori. Din punct de vedere al apartenentei fondurilor. sursele de finantare pot fi: . cât şi în industrie sau servicii. performantele acesteia prezente si viitoare. In aceasta situatie firma este extrem de vulnerabila. nivelul de risc fiind crescut. Politica de finantare a întreprinderii trebuie sa selecteze sursele de finantare a intreprinderii pentru a asigura buna sa functionare. din experiente.finantari prin angajamente la termen (împrumuturi obligatare. cresteri de capital). . Atingerea acestui obiectiv nu este un lucru facil. Succesul în afaceri al unei întreprinderi depinde în mare măsură şi de politica de finanţare pe care o adoptă. I.

cum se poate întâmpla în cazul unui credit bancar.finantari externe (cresteri de capital si împrumuturi diverse) Finantari externe: . destul de limitat şi poate periclita dezvoltarea 3 . nu este necesară expunerea detaliată a planului de afaceri în faţa unor parteneri externi şi nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante.fondurile de capital de risc.creditul bancar.creditele de la furnizori şi clienţi. . sursele de finantare pe termen lung cuprind: . . în perspectiva atragerii de surse de finanţare exterioare. III.leasingul.finantari interne (autofinantarea: capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni). . . .creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea). Prin urmare. Dezavantajele finanţării din surse proprii sunt şi ele importante: .emiterea de acţiuni şi obligaţiuni. Din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor. Această atitudine se bazează pe o rată mai înaltă a insucceselor înregistrată de afacerile noi. Instituţiile financiare sunt mai puţin deschise – în special în perioadele de instabilitate economică – firmelor aflate la început decât celor cu o „istorie” bine conturată. siguranţă şi independenţă. Capitalul propriu oferă avantajul unei siguranţe mai mari – nu va fi retras în cazul înrăutăţirii situaţiei financiare. Totodată. Sursele interne de finantare ale intreprinderilor Capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni Această sursă de finanţare reprezintă cel mai frecvent punct de plecare în cazul afacerilor mici şi noi. această sursă de finanţare asigură flexibilitate.programele speciale de finanţare. în general.capitalul propriu este. . . angajarea unor fonduri proprii reprezintă o garanţie a motivaţiei întreprinzătorului pentru asigurarea succesului afacerii.

afacerii. . Caracterul fundamental al acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie elementul in baza caruia finantarea externa va putea fi solicitata si atrasa de catre intreprindere. folosind drept surse o parte a profitului obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare. Pe de o parte. Autofinantarea este constituita din excedentele pe care intreprinderea le produce si care sunt folosite pentru finantarea activitatilor ulterioare. Autofinantarea constituie in general pivotul finantarii intreprinderii si pentru unele dintre ele sursa exclusiva a finantarii in fazele decisive ale dezvoltarii. Autofinantarea Autofinantarea este cea mai raspandita forma de finantare si presupune ca intreprinderea sa isi asigure dezvoltarea prin forte proprii. marimea sa(in valoare absoluta si in valoare relativa) furnizeaza indicatii cu privire la performantele intreprinderii.în caz de nereusită. dar nici nu au avut întotdeauna oportunitatea de a apela la credite bancare. În aceste condiţii prietenii şi cunoscuţii au reprezentat una dintre cele mai importante surse de împrumuturi pentru formarea capitalului iniţial.firma va fi puţin cunoscută de instituţiile financiare şi va întâmpina greutăţi în acumularea de fonduri în situaţii speciale. Acest statut al autofinantarii tine de 2 ratiuni fundamentale. urmarind atat acoperirea necesarului de inlocuire a activelor imobilizate cat si cresterea activelor de exploatare. . pierderea va fi suportată în întregime de întreprinzător (sau de apropiaţii săi). În perioada de tranziţie parcursă de economia Republicii Moldova. majoritatea întreprinzătorilor nu au avut rezerve suficiente pentru a finanţa afacerile proprii. O autofinantare ridicata asigura pe investitorii 4 . Autofinantarea este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate care vor ramane in mod permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare.

Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt: 5 . In schimb.financiari asupra posibilitatilor de remunerare si de punere in valoare. respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscului de exploatare. Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si autofinantarea neta. Pe de alta parte autofinantarea creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor intreprinderii si de o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma. apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic sau mai mare in functie de nevoile intreprinderii. Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii: marind costurile cu amortizarea se micsoreaza profitul si invers. Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuielile pentru mentinerea potentialului productiv. prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea intreruperii sau incetinirii ritmului de amortizare. Autofinantarea neta este partea de autofinantare bruta din care se formeaza sursele proprii ale intreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite avand ca efect o crestere a patrimoniului. adica din profitul care ramane dupa participarea angajatilor la profit si remunerarea asociatilor sau actionarilor. Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul net repartizat pentru fonduri proprii. Partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor poate constitui de asemenea o sursa a autofinantarii nete. Principalele surse de formare a autofinantarii de mentinere sunt amortizarile normale(ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele. astfel incat nu se poate conta pana la urma decat pe resursele generate din exploatare. de catre intreprindere a fondurilor pe care ei le vor investi.

Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a performantelor acesteia. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii daca aceasta este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. nu trebuie exagerat in aceasta directie deoarece in situatia in care rentabilitatea economica a intreprinderii este superioara ratei dobanzii practicata pe piata financiara. profitabile. 6 . autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite intreprinderii independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit. . restrictiile privind accesul pe piata de capital si diverse constrangeri juridice. avand in vedere si incidenta fiscala. asigura intreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor. . permite masurarea randamentului capitalurilor proprii. respectiv a rentabilitatii financiare(autofinantarea neta si capitalul propriu). permite franarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare. cu atat randamentul financiar al intreprinderii creste. . reprezinta factorul hotarator in asigurarea accesului pe piata de capital si atragerea de noi capitaluri din afara intreprinderii. . cu conditia realizarii unor investitii utile. constituie un mijloc sigur de finantare. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiilor de incasari si plati efectuate de intreprindere intr-o perioada de timp. . Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi cum sunt fiscalitatea. . o sursa independenta si stabila de fonduri. cu cat raportul dintre capitalul imprumutat si capitalul propriu este mai mare. Cu toate aceste avantaje oferite de autofinantare.

în special pentru firmele mici şi mijlocii. banca având nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii acordaţi drept credit. apariţia unor restricţii. . IV. în timp ce firmele nou- înfiinţate nu oferă această garanţie din diferite motive (nu au istoric.atitudinea sceptică şi reţinută a băncilor în ceea ce priveşte finanţarea noilor firme. 7 . strategiile de implementare etc.stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii furnizate de bănci. Sursele externe de finantare ale intreprinderilor Creditul bancar Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanţare. Pentru creditori marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursare precum si nivelul riscului de neplata.implicarea unui factor extern în managementul firmei. Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al firmelor cu o importantă istorie creditară. termenii de creditare. .în cazul anumitor forme de credit. .riscul de a pierde garanţiile depuse pentru obţinerea creditului sau chiar riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului.obţinerea de fonduri suplimentare. nu au experienţă. Avantajele creditului bancar sunt următoarele: . să obţină o imagine clară a situaţiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte. dobânzile şi termenele de rambursare. Printre dezavantajele creditului bancar se numără: . să reevalueze ideea proiectului. care să ofere susţinere financiară. . .lansarea de semnale pozitive pentru alţi potenţiali investitori. nu sunt stabile). existenţa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate.necesitatea de a convinge banca de potenţialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea. . a oportunităţilor şi ameninţărilor ce caracterizează situaţia firmei.

selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei. Înainte de a depune o cerere de finanţare. . a termenelor de depunere a cererilor de finanţare. Obţinerea unor astfel de finanţări presupune: .fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile). însă este mai puţin accesibilă firmelor aflate la început de activitate. . . . am remarcat tangenţial şi sursele de obţinere a acestora – statul sau colectivităţile locale.bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). care.informarea permanentă asupra programelor existente.expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii. Emiterea de acţiuni şi obligaţiuni Reprezintă o sursă importantă de finanţare pentru firmele mari. În unele cazuri însuşi programul de finanţare poate indica oportunităţi şi variante noi de extindere sau diversificare a activităţii firmei. este necesară o evaluare riguroasă a şanselor de reuşită ale acesteia. Dintre sursele de finanţare a afacerii prin programe speciale se pot evidenţia următoarele: . credite). a condiţiilor de derulare a finanţării şi de evaluare a proiectului. . a documentaţiei necesare. . . .riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă.fondurile de garantare (garanţii bancare). parţial rambursabile sau granturi). prin intermediul programelor speciale de finanţare (rambursabile. stimulează crearea întreprinderilor în anumite domenii de activitate de interes general. .organismele nebancare (microfinanţări. evitatând astfel consumurile ineficiente de timp şi bani.studierea criteriilor de eligibilitate.perfectarea documentaţiei necesare şi depunerea proiectului. 8 . Programe speciale de finanţare Examinând anterior tipurile de finanţare sub formă de ajutoare şi subvenţii.bugetul statului (prin programe naţionale de finanţare).

întreprinzătorul trebuie să ţină cont şi de condiţiile referitoare la contribuţia proprie în cadrul proiectului. timp în care firma îşi consolidează poziţiile. Fondurile de capital de risc Sunt surse de finanţare specializate în cadrul proiectelor investiţionale. . al căror risc de eşec al cărora este mai înalt. în economiile dezvoltate. întreprinzătorul trebuie să estimeze corect efectele unei astfel de mişcări strategice.implicarea unui partener extern în managementul firmei. ci ca surse financiare proprii – prin urmare. . Principalele avantaje ale acestei forme de finanţare sunt: .păstrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei. de regulă. . Ele câştigă din diferenţa dintre valoarea acţiunilor în momentul efectuării investiţiei şi cea obţinuţă în momentul retragerii lor din participare. mai ales în cazul în care firma nu reuşeşte să o folosească în termenii prevăzuţi de programul de finanţare. De multe ori finanţarea acordată în condiţii teoretic avantajoase se poate transforma într-o problemă. se apreciază că numai 1% din cererile de finanţare sunt aprobate). fondurile de risc investesc în capitalul firmei în calitate de actioner minoritar şi îşi retrag participarea după o perioadă de aproximativ 3-5 ani. cum ar fi: . 9 .necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt. . fondul aduce şi consilierii săi. De regulă. . timp în care nu trebuie plătite dobânzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond). precum şi la garanţiile necesare. gradul de îndatorare a firmei nu este afectat. Există şi dezavantaje ale acestei forme de finanţare.primirea unei sume care nu figurează în evidenţele firmei ca datorii. În plus.primirea unei infuzii de capital pentru o perioadă îndelungată.dificultatea de obţinere a acestor fonduri (în general.existenţa unui semnal privind viabilitatea firmei pe termen mediu.odată cu banii. dar cazurile de succes fiind totuşi suficiente pentru a compensa pierderile. Înainte de a căuta programe speciale de finanţare. acţionari minoritari). . care asistă întreprinzătorul în managementul firmei.

dar fiecare îl foloseşte o anumită perioadă de timp. celeilalte părţi (locatar). de regulă.923 alin. de un credit din partea furnizorului. .” Această formă de leasing se numeşte şi leasing comercial. iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevenţă). există mai mulţi solicitanţi care vor să utilizeze acelaşi echipament. Echipamentul este cumpărat de către societatea de leasing şi este închiriat ulterior solicitantului. . care se aplică. care are nevoie urgentă de bani. (1). în art. întreprinzătorul beneficiază. închiriindu-l apoi de la aceasta. 3) cumpărarea utilajului la preţul prestabilit. defineşte astfel contractul de leasing: „Prin contractul de leasing. . la sfârşitul perioadei stabilite solicitantul are mai multe opţiuni: 1) încetarea contractului.necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulată a situatiei firmei către fondul de investitii.necesitatea găsirii unei surse alternative de finanţare în momentul retragerii fondului de risc şi posibilitatea interpretării acestei retrageri ca un semnal negative privind activitatea firmei. de fapt. vinde utilajul unei societăţi de leasing. o parte – creditorul financiar (locator) – se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în posesiune şi folosinţă. Leasingul Leasingul este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung. pentru procurarea echipamentului industrial. Forme speciale de leasing sunt lease-back şi time-sharing: . Indiferent de forma leasingului. Codul civil al Republicii Moldova. 10 .în cazul formei de time-sharing.în cazul formei de lease-back. solicitantul însuşi este mandatat în numele societăţii de leasing să cumpere echipamentul de care are nevoie. De multe ori. posesorul echipamentului. reprezentând forma principală a acestei surse de finanţare. Creditele de la furnizori şi clienţi Din momentul în care firma a primit bunuri sau servicii livrate de către furnizori şi până în momentul plăţii efective. 2) continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp. pentru o perioadă determinată în contract.

acest tip de finanţare reciprocă se face în condiţii de încredere. dar suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pe o perioadă scurtă de timp.disponibil (sau finanţare imediată) şi . Însă acest „interes” va fi gestionat astfel încât să nu afecteze relaţiile de afaceri ale firmei cu clienţii şi furnizorii.O situaţie asemănătoare apare în cazul în care clienţii plătesc anticipat bunurile sau serviciile. Creditul este garantat printr-o factură emisă înainte de termenul de scadenţă prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între un furnizor şi un cumpărător. care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent). în art. Bineînţeles. Căutarea metodelor alternative de plată şi negocierea unor condiţii avantajoase constituie unul dintre pilonii principali ai managementului fluxului de numerar al firmei. Factoringul şi scontarea Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin compensarea creditului furnizor. 1290 alin. Astfel. la prezentarea de către furnizor (aderent) a documentelor care atestă o creanţă comercială. sumele antrenate nefiind foarte mari.indisponibil (sau finanţare la încasare). o parte. pe de o parte. este în interesul firmei. să prelungească perioada de plată către furnizorii săi. iar pe de altă parte. Codul civil al Republicii Moldova tratează noţiunea dată în articolele 1290-1300. prestări de servicii şi efectuare de lucrări de către terţi. Se deosebesc următoarele tipuri de factoring: . 11 . se obligă să cedeze celeilalte părţi. o anumită sumă de bani în schimbul unui comision. să-şi încaseze cât mai repede creanţele de la clienţi. prin contractul de factoring. creanţele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vânzări de bunuri. iar factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii: a) finanţarea aderentului. care este o întreprindere de factoring (factor). (1) contractual de factoring este definit după cum urmează: „Prin contractul de factoring. să plătească. c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor. Evident. inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans. b) ţinerea contabilităţii creanţelor. Banca (factorul) se obligă. d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere)”.

În cazul în care există o factură achitabilă la scadenţă. scontarea presupune şi depunerea unei garanţii. practic. urmând ca banca să încaseze preţul total al facturii. Factoringul este. formate din valoarea scontului adunată cu comisioanele. de regulă. Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin achitarea înainte de scadenţă a unor efecte comerciale – trate (cambii). accesibil pentru firmele cu o reputaţie stabilă şi este contractat sub garanţii importante. Banca va cumpăra. dar necesitatea de bani apare înainte de scadenţă. facture respectivă la un preţ mai mic. art. Scontarea reprezintă o operaţie de cumpărare de către bănci a efectelor de comerţ. În cazul în care beneficiarul are nevoie de bani înainte de scadenţă. Acest domeniu de activitate (finanţarea afacerilor) necesită şi. 1279) etc. 12 . stabilite de comun acord cu clientul băncii. deţinute de clienţii lor. urmează să fie fortificat pe viitor. Din diferenţa dintre preţul plătit de bancă şi cel încasat de ea la scadenţa facturii. Ca orice operaţie de creditare. bilete la ordin (Codul civil. Factoringul indisponibil (sau finanţarea la încasare) reprezintă suma de bani pe care banca o achită în momentul încasării facturilor. Factoringul disponibil (sau finanţarea imediată) reprezintă suma de bani pe care o plăteşte banca la prezentarea facturilor. urmând ca banca să-i achite o sumă mai mică decât cea înscrisă pe efectul comercial şi să recupereze la scadenţă banii de la tras (plătitor) sau să resconteze efectul comercial înainte de scadenţă la altă bancă sau chiar la Banca Naţională. solicitate de bancă. el poate sconta efectul comercial respectiv la o bancă comercială. în schimbul acordării creditului de scont şi reţinerii de către bancă a unei sume denumite agio. cu siguranţă. banca îşi acoperă cheltuielile şi îşi formează profitul. V. suplimentar aplicării unui procent de commision la valoarea nominală a efectelor scontate. atunci factura va fi achitată de către bancă la un preţ mai mic decât cel înscris pe factură. Concluzii: Multe dintre sursele de finanţare enumerate sunt încă slab reprezentate şi dezvoltate în Republica Moldova.

comisioanele aferente activităţii decreditare (împrumutului). Principalele tipuri de garanţii sunt: gajul. credite). contractual de asigurare. organismele nebancare (microfinanţări. bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). Obţinerea de fonduri din programele speciale de finanţare necesită o pregătire prealabilă a demersului antreprenorului şi o apreciere riguroasă a şanselor de reuşită. Condiţiile aplicării şi alte caracteristici ale acestor tipuri de garanţii sunt definite în Codul civil al Republicii Moldova şi în actele normative respective. penalităţile aferente activităţii de creditare (împrumutului). nu toate sunt accesibile firmelor aflate la început de activitate – unele. dobânda aferentă creditului (împrumutului). emiterea de acţiuni şi obligaţiuni sau creditele de la furnizori sau clienţi. bugetul statului (prin programenaţionale de finanţare). sunt pe măsura firmelor mari. acoperind cea mai mare parte a activităţilor economice şi sociale. Sursele de obţinere a astfel de finanţări sunt: 1. antreprenorul trebuie să studieze atent ofertele de creditare şi să o aleagă pe cea optimă. 3. fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile). 4. fidejusiunea. de exemplu. valută. Dintre sursele menţionate. Domeniile finanţate prin astfel de programe pot fi extrem de diverse. reprezentând: 1. termenele de rambursare etc. fondurile de garantare(garanţii bancare). 13 . în funcţie de destinaţie. cu reputaţie şi istorie creditară pozitivă. 5. garanţia bancară. La alegerea creditorului se vor lua în considerare criteriile de selectare a surseide creditare şi capacitatea de convingere a antreprenorului. 2. Pentru a contracta un credit în condiţii avantajoase. Accesarea unui credit (împrumut) presupune şi nişte costuri aferente. 2. 3. ca.

VI. 3. 7. 6. 2004. 1999. aprobat prin Ordinul ministruluifinanţelor nr. 14 . Chişinău. Gestiunea financiară a întreprinderii. Informaţii utile privind înregistrarea şi finanţarea întreprinderii. Damian R. Ghid pentru întreprinzători: Cum să obţii un credit/ împrumut de la instituţiile bancare şi nebancare din Republica Moldova. Ghiţu M. 550-XIII din 21 iulie 1995.. Chişinău. Ilie V. // în „Tribuna Economică”. Regulamentul cu privire la procedura de încheiere. Misiunea în Moldova. acţiune şi reziliere a Acorduluiprivind scutirea de plata impozitului pe venit al agenţilor micului businessşi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). Editura Meteor Press. Codul civil al Republicii Moldova nr. 4 din 3 septembrie 2002. Bibliografie : 1. 9. Perebinos M. 4. 2008. Ghidul financiar al întreprinzătorului. Proiectul BIZPRO -Moldova şi Asociaţia Primarilor şi Colectivităţilor Locale din Republica Moldova. 2. 2007. Finanţarea IMM-urilor – între surse proprii şi credite externe. Legea instituţiilor financiare din Republica Moldova nr. 5. 1107-XV. 2003. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. Chişinău.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful