Cuprins

:

I. Introducere………………………………………………………2

II. Sursele de finantare a intreprinderilor…………………………..2

III. Surse interne de finantare aintreprinderilor……………………...3

IV. Surse externe de finantare a intreprinderilor …………………....7

V. Concluzii………………………………………………..………13

VI. Bibliografie…………………...…………………………………14

1

finantari din fonduri proprii (autofinantarea. IMM-urile se caracterizează prin dinamism. credit-bail). 2 . firma va trai de pe o zi pe alta. I. In aceasta situatie firma este extrem de vulnerabila. performantele acesteia prezente si viitoare. din experiente. . cresteri de capital). activitatea economică având o evoluţie fluctuantă în timp. atât în domeniul comerţului. acestea generând în mare măsură o parte din PIB. credite bancare. Introducere Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) deţin un rol esenţial în dezvoltarea oricărei economii. nivelul de risc fiind crescut. flexibilitate şi inovare fiind capabile să se adapteze schimbărilor ce intervin în economie. sursele de finantare pot fi: . De aici apare necesitatea identificării acelor surse de finanţare care să asigure profitul aşteptat şi maximizarea valorii societăţii. Succesul în afaceri al unei întreprinderi depinde în mare măsură şi de politica de finanţare pe care o adoptă. Sursele de finantare ale intreprinderilor Conditie esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este sa dispuna de o finantare corecta si completa.finantari prin angajamente la termen (împrumuturi obligatare. Activitatea oricărei întreprinderi este orientată spre obţinerea de profit şi maximizarea valorii pentru investitori. conducerea societăţii trebuind să aibă în vedere incertitudinea generată de faptul că mediul economic este caracterizat de o permanentă schimbare. Din punct de vedere al apartenentei fondurilor. Atingerea acestui obiectiv nu este un lucru facil. să sesizeze cu rapiditate tendinţele pieţei şi să fie promotori ai schimbării. cât şi în industrie sau servicii. Politica de finantare a întreprinderii trebuie sa selecteze sursele de finantare a intreprinderii pentru a asigura buna sa functionare. intrucat fara un capital suficient. care sa confere siguranta ca afacerea se va dezvolta in continuare. II.

.programele speciale de finanţare. nu este necesară expunerea detaliată a planului de afaceri în faţa unor parteneri externi şi nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante. . Dezavantajele finanţării din surse proprii sunt şi ele importante: . . Prin urmare. sursele de finantare pe termen lung cuprind: . siguranţă şi independenţă. . Totodată.finantari externe (cresteri de capital si împrumuturi diverse) Finantari externe: . destul de limitat şi poate periclita dezvoltarea 3 .creditul bancar.emiterea de acţiuni şi obligaţiuni. III.leasingul. Sursele interne de finantare ale intreprinderilor Capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni Această sursă de finanţare reprezintă cel mai frecvent punct de plecare în cazul afacerilor mici şi noi. cum se poate întâmpla în cazul unui credit bancar. Capitalul propriu oferă avantajul unei siguranţe mai mari – nu va fi retras în cazul înrăutăţirii situaţiei financiare. .capitalul propriu este.creditele de la furnizori şi clienţi. . Instituţiile financiare sunt mai puţin deschise – în special în perioadele de instabilitate economică – firmelor aflate la început decât celor cu o „istorie” bine conturată.creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea). în general.fondurile de capital de risc. Din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor.finantari interne (autofinantarea: capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni). . Această atitudine se bazează pe o rată mai înaltă a insucceselor înregistrată de afacerile noi. această sursă de finanţare asigură flexibilitate. angajarea unor fonduri proprii reprezintă o garanţie a motivaţiei întreprinzătorului pentru asigurarea succesului afacerii. în perspectiva atragerii de surse de finanţare exterioare.

Autofinantarea constituie in general pivotul finantarii intreprinderii si pentru unele dintre ele sursa exclusiva a finantarii in fazele decisive ale dezvoltarii.în caz de nereusită.firma va fi puţin cunoscută de instituţiile financiare şi va întâmpina greutăţi în acumularea de fonduri în situaţii speciale. folosind drept surse o parte a profitului obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare. Autofinantarea Autofinantarea este cea mai raspandita forma de finantare si presupune ca intreprinderea sa isi asigure dezvoltarea prin forte proprii. Autofinantarea este constituita din excedentele pe care intreprinderea le produce si care sunt folosite pentru finantarea activitatilor ulterioare. marimea sa(in valoare absoluta si in valoare relativa) furnizeaza indicatii cu privire la performantele intreprinderii. . . O autofinantare ridicata asigura pe investitorii 4 . Caracterul fundamental al acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie elementul in baza caruia finantarea externa va putea fi solicitata si atrasa de catre intreprindere. dar nici nu au avut întotdeauna oportunitatea de a apela la credite bancare. În perioada de tranziţie parcursă de economia Republicii Moldova. majoritatea întreprinzătorilor nu au avut rezerve suficiente pentru a finanţa afacerile proprii. pierderea va fi suportată în întregime de întreprinzător (sau de apropiaţii săi). afacerii. Autofinantarea este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate care vor ramane in mod permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare. urmarind atat acoperirea necesarului de inlocuire a activelor imobilizate cat si cresterea activelor de exploatare. În aceste condiţii prietenii şi cunoscuţii au reprezentat una dintre cele mai importante surse de împrumuturi pentru formarea capitalului iniţial. Pe de o parte. Acest statut al autofinantarii tine de 2 ratiuni fundamentale.

adica din profitul care ramane dupa participarea angajatilor la profit si remunerarea asociatilor sau actionarilor. apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic sau mai mare in functie de nevoile intreprinderii. Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul net repartizat pentru fonduri proprii. respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscului de exploatare. Pe de alta parte autofinantarea creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor intreprinderii si de o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma. Partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor poate constitui de asemenea o sursa a autofinantarii nete. astfel incat nu se poate conta pana la urma decat pe resursele generate din exploatare.financiari asupra posibilitatilor de remunerare si de punere in valoare. Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii: marind costurile cu amortizarea se micsoreaza profitul si invers. Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt: 5 . In schimb. de catre intreprindere a fondurilor pe care ei le vor investi. Autofinantarea neta este partea de autofinantare bruta din care se formeaza sursele proprii ale intreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite avand ca efect o crestere a patrimoniului. Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si autofinantarea neta. prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea intreruperii sau incetinirii ritmului de amortizare. Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuielile pentru mentinerea potentialului productiv. Principalele surse de formare a autofinantarii de mentinere sunt amortizarile normale(ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele.

. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii daca aceasta este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. . cu cat raportul dintre capitalul imprumutat si capitalul propriu este mai mare. reprezinta factorul hotarator in asigurarea accesului pe piata de capital si atragerea de noi capitaluri din afara intreprinderii. asigura intreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor. o sursa independenta si stabila de fonduri. respectiv a rentabilitatii financiare(autofinantarea neta si capitalul propriu). . nu trebuie exagerat in aceasta directie deoarece in situatia in care rentabilitatea economica a intreprinderii este superioara ratei dobanzii practicata pe piata financiara. autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite intreprinderii independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit. Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi cum sunt fiscalitatea. Cu toate aceste avantaje oferite de autofinantare. permite masurarea randamentului capitalurilor proprii. . . 6 . constituie un mijloc sigur de finantare. cu atat randamentul financiar al intreprinderii creste. permite franarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiilor de incasari si plati efectuate de intreprindere intr-o perioada de timp. Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a performantelor acesteia. profitabile. avand in vedere si incidenta fiscala. . cu conditia realizarii unor investitii utile. restrictiile privind accesul pe piata de capital si diverse constrangeri juridice.

. 7 .necesitatea de a convinge banca de potenţialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea.stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii furnizate de bănci. banca având nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii acordaţi drept credit. strategiile de implementare etc. să obţină o imagine clară a situaţiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte. dobânzile şi termenele de rambursare. apariţia unor restricţii.în cazul anumitor forme de credit. IV. Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al firmelor cu o importantă istorie creditară. Sursele externe de finantare ale intreprinderilor Creditul bancar Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanţare. . existenţa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate. în timp ce firmele nou- înfiinţate nu oferă această garanţie din diferite motive (nu au istoric. care să ofere susţinere financiară. .implicarea unui factor extern în managementul firmei. să reevalueze ideea proiectului.atitudinea sceptică şi reţinută a băncilor în ceea ce priveşte finanţarea noilor firme. nu au experienţă.riscul de a pierde garanţiile depuse pentru obţinerea creditului sau chiar riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului. . Printre dezavantajele creditului bancar se numără: . .lansarea de semnale pozitive pentru alţi potenţiali investitori.obţinerea de fonduri suplimentare. Avantajele creditului bancar sunt următoarele: . a oportunităţilor şi ameninţărilor ce caracterizează situaţia firmei. în special pentru firmele mici şi mijlocii. nu sunt stabile). . Pentru creditori marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursare precum si nivelul riscului de neplata. termenii de creditare.

.fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile). În unele cazuri însuşi programul de finanţare poate indica oportunităţi şi variante noi de extindere sau diversificare a activităţii firmei. . Înainte de a depune o cerere de finanţare.perfectarea documentaţiei necesare şi depunerea proiectului.expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii. . este necesară o evaluare riguroasă a şanselor de reuşită ale acesteia.studierea criteriilor de eligibilitate. Programe speciale de finanţare Examinând anterior tipurile de finanţare sub formă de ajutoare şi subvenţii.riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă. am remarcat tangenţial şi sursele de obţinere a acestora – statul sau colectivităţile locale. . Emiterea de acţiuni şi obligaţiuni Reprezintă o sursă importantă de finanţare pentru firmele mari. .selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei. prin intermediul programelor speciale de finanţare (rambursabile. Dintre sursele de finanţare a afacerii prin programe speciale se pot evidenţia următoarele: . a documentaţiei necesare. . evitatând astfel consumurile ineficiente de timp şi bani. .bugetul statului (prin programe naţionale de finanţare).fondurile de garantare (garanţii bancare). care. a termenelor de depunere a cererilor de finanţare. 8 . stimulează crearea întreprinderilor în anumite domenii de activitate de interes general. parţial rambursabile sau granturi).organismele nebancare (microfinanţări. însă este mai puţin accesibilă firmelor aflate la început de activitate. credite). .bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). . Obţinerea unor astfel de finanţări presupune: . a condiţiilor de derulare a finanţării şi de evaluare a proiectului.informarea permanentă asupra programelor existente.

Fondurile de capital de risc Sunt surse de finanţare specializate în cadrul proiectelor investiţionale. În plus. ci ca surse financiare proprii – prin urmare. . precum şi la garanţiile necesare.dificultatea de obţinere a acestor fonduri (în general.odată cu banii. fondul aduce şi consilierii săi. Există şi dezavantaje ale acestei forme de finanţare.implicarea unui partener extern în managementul firmei.primirea unei sume care nu figurează în evidenţele firmei ca datorii. Principalele avantaje ale acestei forme de finanţare sunt: . de regulă. timp în care firma îşi consolidează poziţiile.primirea unei infuzii de capital pentru o perioadă îndelungată.păstrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei. în economiile dezvoltate. De regulă. acţionari minoritari). . cum ar fi: . Înainte de a căuta programe speciale de finanţare. . care asistă întreprinzătorul în managementul firmei.necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt. Ele câştigă din diferenţa dintre valoarea acţiunilor în momentul efectuării investiţiei şi cea obţinuţă în momentul retragerii lor din participare. timp în care nu trebuie plătite dobânzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond). . 9 . . mai ales în cazul în care firma nu reuşeşte să o folosească în termenii prevăzuţi de programul de finanţare. întreprinzătorul trebuie să estimeze corect efectele unei astfel de mişcări strategice. al căror risc de eşec al cărora este mai înalt. întreprinzătorul trebuie să ţină cont şi de condiţiile referitoare la contribuţia proprie în cadrul proiectului. De multe ori finanţarea acordată în condiţii teoretic avantajoase se poate transforma într-o problemă. fondurile de risc investesc în capitalul firmei în calitate de actioner minoritar şi îşi retrag participarea după o perioadă de aproximativ 3-5 ani. .existenţa unui semnal privind viabilitatea firmei pe termen mediu. se apreciază că numai 1% din cererile de finanţare sunt aprobate). dar cazurile de succes fiind totuşi suficiente pentru a compensa pierderile. gradul de îndatorare a firmei nu este afectat.

solicitantul însuşi este mandatat în numele societăţii de leasing să cumpere echipamentul de care are nevoie. 2) continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp. Echipamentul este cumpărat de către societatea de leasing şi este închiriat ulterior solicitantului. vinde utilajul unei societăţi de leasing. de fapt. Leasingul Leasingul este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung. Forme speciale de leasing sunt lease-back şi time-sharing: . pentru procurarea echipamentului industrial. Indiferent de forma leasingului. defineşte astfel contractul de leasing: „Prin contractul de leasing. 3) cumpărarea utilajului la preţul prestabilit.necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulată a situatiei firmei către fondul de investitii. de regulă. întreprinzătorul beneficiază. închiriindu-l apoi de la aceasta. care are nevoie urgentă de bani. . . (1).” Această formă de leasing se numeşte şi leasing comercial. De multe ori. pentru o perioadă determinată în contract. reprezentând forma principală a acestei surse de finanţare. există mai mulţi solicitanţi care vor să utilizeze acelaşi echipament.923 alin. iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevenţă). celeilalte părţi (locatar).în cazul formei de lease-back.în cazul formei de time-sharing. o parte – creditorul financiar (locator) – se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în posesiune şi folosinţă. în art. . 10 . dar fiecare îl foloseşte o anumită perioadă de timp. Codul civil al Republicii Moldova. la sfârşitul perioadei stabilite solicitantul are mai multe opţiuni: 1) încetarea contractului. posesorul echipamentului.necesitatea găsirii unei surse alternative de finanţare în momentul retragerii fondului de risc şi posibilitatea interpretării acestei retrageri ca un semnal negative privind activitatea firmei. Creditele de la furnizori şi clienţi Din momentul în care firma a primit bunuri sau servicii livrate de către furnizori şi până în momentul plăţii efective. de un credit din partea furnizorului. care se aplică.

este în interesul firmei. la prezentarea de către furnizor (aderent) a documentelor care atestă o creanţă comercială. care este o întreprindere de factoring (factor). inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans. acest tip de finanţare reciprocă se face în condiţii de încredere. b) ţinerea contabilităţii creanţelor. să prelungească perioada de plată către furnizorii săi. dar suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pe o perioadă scurtă de timp. 1290 alin. Bineînţeles. iar factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii: a) finanţarea aderentului.indisponibil (sau finanţare la încasare). să-şi încaseze cât mai repede creanţele de la clienţi. Se deosebesc următoarele tipuri de factoring: . Astfel. Banca (factorul) se obligă. care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent). o parte. să plătească. sumele antrenate nefiind foarte mari. d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere)”. prestări de servicii şi efectuare de lucrări de către terţi. creanţele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vânzări de bunuri. (1) contractual de factoring este definit după cum urmează: „Prin contractul de factoring. 11 . Codul civil al Republicii Moldova tratează noţiunea dată în articolele 1290-1300. Evident. Căutarea metodelor alternative de plată şi negocierea unor condiţii avantajoase constituie unul dintre pilonii principali ai managementului fluxului de numerar al firmei. iar pe de altă parte. c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor. Factoringul şi scontarea Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin compensarea creditului furnizor.disponibil (sau finanţare imediată) şi . Creditul este garantat printr-o factură emisă înainte de termenul de scadenţă prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între un furnizor şi un cumpărător. prin contractul de factoring. în art. pe de o parte. o anumită sumă de bani în schimbul unui comision. Însă acest „interes” va fi gestionat astfel încât să nu afecteze relaţiile de afaceri ale firmei cu clienţii şi furnizorii.O situaţie asemănătoare apare în cazul în care clienţii plătesc anticipat bunurile sau serviciile. se obligă să cedeze celeilalte părţi.

Factoringul indisponibil (sau finanţarea la încasare) reprezintă suma de bani pe care banca o achită în momentul încasării facturilor. urmează să fie fortificat pe viitor. Banca va cumpăra. 1279) etc. formate din valoarea scontului adunată cu comisioanele. deţinute de clienţii lor. dar necesitatea de bani apare înainte de scadenţă. facture respectivă la un preţ mai mic. În cazul în care beneficiarul are nevoie de bani înainte de scadenţă. urmând ca banca să încaseze preţul total al facturii. atunci factura va fi achitată de către bancă la un preţ mai mic decât cel înscris pe factură. art. urmând ca banca să-i achite o sumă mai mică decât cea înscrisă pe efectul comercial şi să recupereze la scadenţă banii de la tras (plătitor) sau să resconteze efectul comercial înainte de scadenţă la altă bancă sau chiar la Banca Naţională. cu siguranţă. Concluzii: Multe dintre sursele de finanţare enumerate sunt încă slab reprezentate şi dezvoltate în Republica Moldova. solicitate de bancă. Acest domeniu de activitate (finanţarea afacerilor) necesită şi. banca îşi acoperă cheltuielile şi îşi formează profitul. de regulă. Scontarea reprezintă o operaţie de cumpărare de către bănci a efectelor de comerţ. stabilite de comun acord cu clientul băncii. Din diferenţa dintre preţul plătit de bancă şi cel încasat de ea la scadenţa facturii. Factoringul disponibil (sau finanţarea imediată) reprezintă suma de bani pe care o plăteşte banca la prezentarea facturilor. scontarea presupune şi depunerea unei garanţii. V. practic. Ca orice operaţie de creditare. accesibil pentru firmele cu o reputaţie stabilă şi este contractat sub garanţii importante. 12 . în schimbul acordării creditului de scont şi reţinerii de către bancă a unei sume denumite agio. el poate sconta efectul comercial respectiv la o bancă comercială. În cazul în care există o factură achitabilă la scadenţă. Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin achitarea înainte de scadenţă a unor efecte comerciale – trate (cambii). suplimentar aplicării unui procent de commision la valoarea nominală a efectelor scontate. bilete la ordin (Codul civil. Factoringul este.

fondurile de garantare(garanţii bancare). valută. ca. 2. garanţia bancară. de exemplu. reprezentând: 1. bugetul statului (prin programenaţionale de finanţare). 3. antreprenorul trebuie să studieze atent ofertele de creditare şi să o aleagă pe cea optimă. emiterea de acţiuni şi obligaţiuni sau creditele de la furnizori sau clienţi. Pentru a contracta un credit în condiţii avantajoase. Obţinerea de fonduri din programele speciale de finanţare necesită o pregătire prealabilă a demersului antreprenorului şi o apreciere riguroasă a şanselor de reuşită. contractual de asigurare. Principalele tipuri de garanţii sunt: gajul. credite). bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). cu reputaţie şi istorie creditară pozitivă. La alegerea creditorului se vor lua în considerare criteriile de selectare a surseide creditare şi capacitatea de convingere a antreprenorului. organismele nebancare (microfinanţări. Condiţiile aplicării şi alte caracteristici ale acestor tipuri de garanţii sunt definite în Codul civil al Republicii Moldova şi în actele normative respective. Sursele de obţinere a astfel de finanţări sunt: 1. în funcţie de destinaţie. nu toate sunt accesibile firmelor aflate la început de activitate – unele. penalităţile aferente activităţii de creditare (împrumutului). acoperind cea mai mare parte a activităţilor economice şi sociale. fidejusiunea. 3. 13 . dobânda aferentă creditului (împrumutului). Domeniile finanţate prin astfel de programe pot fi extrem de diverse. 4. comisioanele aferente activităţii decreditare (împrumutului). Dintre sursele menţionate. Accesarea unui credit (împrumut) presupune şi nişte costuri aferente. 2. termenele de rambursare etc. sunt pe măsura firmelor mari. 5. fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile).

Editura Meteor Press. 2003. Chişinău. Legea instituţiilor financiare din Republica Moldova nr. 2007. Chişinău. 5. 2004. Codul civil al Republicii Moldova nr. Bibliografie : 1. Damian R. Ghiţu M. 14 . 4 din 3 septembrie 2002. 3. Gestiunea financiară a întreprinderii. Finanţarea IMM-urilor – între surse proprii şi credite externe. 4. Ghidul financiar al întreprinzătorului. 1999. Informaţii utile privind înregistrarea şi finanţarea întreprinderii. Ilie V. 1107-XV. Perebinos M.VI. Ghid pentru întreprinzători: Cum să obţii un credit/ împrumut de la instituţiile bancare şi nebancare din Republica Moldova. // în „Tribuna Economică”. acţiune şi reziliere a Acorduluiprivind scutirea de plata impozitului pe venit al agenţilor micului businessşi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).. 9. Regulamentul cu privire la procedura de încheiere. aprobat prin Ordinul ministruluifinanţelor nr. Chişinău. 2008. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. 550-XIII din 21 iulie 1995. 6. 7. 2. Proiectul BIZPRO -Moldova şi Asociaţia Primarilor şi Colectivităţilor Locale din Republica Moldova. Misiunea în Moldova.