176 Arhimandrit Vasilios Papadakis Ar fi, de bund seamd, cu anevoie sa is torisin ” rand, una cate una, toate luptele Cuviosulu; Pentry Ortodoxie. Ne vom margini sa spunem numaj ox $i el, asemeni lui David Prorocul, i-a urat cu uy, a savarsitd pe vriijmasii lui Hristos (Psalmii 138, 22) dar mai cu seama se scdrbea fitis de invataturile lui Origen, care asocotit de cuviinfa «sd se joace cu col, cu care nu este de joacd» si la dumnezeiasca Propo- vaduire a Apostolilor a addugat birfelile filosofiloy elini’™. _ ,Cuviosul era, de asemenea, plin de blandete jn si voia mai curdnd sa fie biruit si sé cedeze % a celorlalti cu noblete, decat si-i cistig s. Cand insa se primejduia buna neclintit si nu renunta la lupta de ! Cu suflet bataios si neinduplecat, se facea (ee arde, ca securea care taie sau cao s din aceasta perioada a nic al Cuviosului Sava cesta a suferit nume- pe care a dus-o im- ale lui Teodorparticiparea activa a monahilor impotriva eresiilor 77 _Participares sete 2 ene eos Seer fn Viata acestui Cuvios se relateazé ci o fe- meie oarecare a mers la lerusalim impreuna cu nepotul ei, adept al lui Sever, pe care prin multe stradanii se silise sa-] intoarea de la cugetul sau si si-l uneasca cu Biserica Soborniceasca. Afland de virtutea minunatului loan, femeia |-a rugat e ucenicul acestuia, Teodor, s4-l duca pe nepo- tul ei la Batran. lar cand Batrénul urma sd le deschida, au pus amandoi metanie, si ucenicul a zis: « Binecuvanteaza-ne, Parinte!». Batrd@nul a deschis uga si a zis cifre uce- nic: «Pe tine te binecuvantez, dar acesta este lnpsit de binecuvantare!». Atunci ucenicul a spus: «Nu asa, Parinte», iar Batranul a rdspuns: «Cu adevarat, mu-l voi binecuvanta pe el pand ce nu se va lepada de cu- getarea schismaticilor si nu va marturisi o& intra in comuniune cu Biserica Soborniceasca». La auzul acestor cuvinte, acela a rémas wimit de harisma stravederii Batranului si schimbandu-st cu- getul din pricina minunii, a primit cu incredintare sa se impdrtageasca cu Biserica Soborniceascd. Atwnci Batrénul l-a binecuvantat si, ridicindw-l, l-a impar- tasit pe el cel dintai cu Preacuratele Taine, curatind din inima lui toata indoiala’™'. eee _ ™ Chiril de Schitopolis, Bioc tov év dyiois Matpos ov Todvvov, tov ertaxdrov Kai hovxaotor (Viaja cele tam Sfinfi Parintelui nostru loan episcopul si isilustul), cap. 25 Pentru traducerea romAneasca, vezi si: Viefile pustnicilor Palestinei, op. cit., p. 445).Arhimandrit Vasilios Papadakis — = 4. Sinoadele din 518 $i 536 impotriva conducs. torilormonofizismului -rodal luptelor monahilo, §1. Sinoadele din 518 si scrisorile monahiloy din Constantinopol, Antiohia si Apamia A sosit ins& si vremea ca Biserica sa se jz. " baveasea de relele ce-i fuseserd pricinuite de ,triada” a imparatilor Zinon, Vasilisc si >. Noul imparat lustin I (518-527) a pa- ca pro-monofizita, ca gi fundamentul de acum ca inacceptabil al Henotiko- izand ca inlaturarea Sinodului de 1 era O sursa necontenita de grave pri- unitatea Bisericii. Timotei, detestat atat de monahi, orul din Constantinopol, deoarece de la Calcedon, in scaunul it Sfantul loan Capadocia- | Dumnezeiestii Liturghii julie a anului 518, nou! De ce nu ne im- ne impartasim e te femi?participarea activa a monahilor impotriva ereziiior pq triva Sfintei Treimi! [...] Daca esti prieten al cre- dintei, anatematizeaza-l pe Sever! |,..] Intru multi ani imparatului! Frati crestini, este un singur suflet, osingura credinta. Pur si simplu nu se poate! Sfin- ta Maria este Nascatoare de Dumnezeu [...] Graieste pe fata: anatema lui Sever! SA nu cobori, dacé nu il dai anatemei [...] Nu plecim, daca nu proclami; pana diseara vom fi aici [...] Proclama maine Soborul Pa- rintilor din Calcedon [...]". Silit sa raspunda cererilor staruitoare ale credinciosilor, dupa ce i-a incredintat ca primes- te toate cele patru Sinoade Ecumenice, sfintitul patriarh a proclamat Soborul Parintilor, vestind prin diaconul sau Samuil acestea: ,,Facem cunos- cut dragostei voastre ci maine vom savarsi pomeni- rea Sfintilor Parinti si episcopi care s-au adunat in metropola Calcedonului [...] Ne vom aduna si aco- lo”. Dar pentru c4 multimea staruia, strigand in- delung sa fie anatematizat si Sever, in cele din urma patriarhul si episcopii aflati de tata au pro- nuntat anatema asupra acestuia, iar multimea s-a indepartat. in ziua urmatoare (luni, 16 iulie 518), in timp ce se savarsea pomenirea Sfintilor Parinti in biserica, multimea a strigat din nou, adresan- du-se patriarhului: ,,Cei surghiunifi pentru credin- td (s4 revina) in Biserica [...] Pe Sever, Iuda, sco nr J *°S. Milias, Ta lep@v Lvvddwy... ovAdoyn (Colectia Sfintelor Sinoade), vol. 2, pp. 303-304.Athimandrit Vasilios Papadakis ; _.] Eufimie $1 Macedonie in Bisericg eo. aes aie chiar acum la iain | Ga se inscrie degraba (in diptice) numele lui Evfin;, ‘ ie [...] Cele patru Sinoade in diptice |. ‘Leon, episcopul Romei, in diptice [...] Adu dapuae nticele [...] Daca nu iese aeamens chiar acum, im) : _ esti martor ca inchid usile [...] _ Sfantul Ioan a incercat 84 linigteasca popo. asigurandu-l cA nu se mai afla in primejdie a, si le-a fagdduit ca cererile or vor fi sy- > hotararii unui sinod endemic. Cum jnsg i0sii au inchis usile si continuau sa stri- hul a fost nevoit sa scoata dipticele si sa se inscrie in ele cele patru Si- e Sfintilor Eufimie, Macedonie si poporul a strigat intr-un glas: ,, Bine- mul Dumnezeul lui Israil, cf a cer- umparare poporului sau!” (Luca Sfanta Evanghelie, la vremea ui Altar si asculta. La elor Sinoade si a patriarhi- au strigat cu mare glas: Dumnezeiasca Litut- t@ buna randuiala. nit Sinodul er reci gi unu deParticiparea activa a monahilor impotriva ereziilor 1g, APE Hon esac episcopi $i cincizeci de egumeni ai maAndstiriloy din Constantinopol™. La acest sinod s-a dat cit}. re gi unei epistole semnate de cincizeci si sase de arhimandriti ai cetatii imperiale. in scrisoarea lor, monahii le cereau episco- pilor sa intareasca in scris cererile poporului fata de patriarh gi raspunsul acestuia, adicd inscrierea in diptice a Sfintelor Sinoade gi a patriarhilor mai sus pomeniti; cereau de asemenea anatematiza- rea lui Sever si rechemarea la locurile lor a cleri- cilor, monahilor si mirenilor surghiunifi pentru apararea patriarhilor Eufimie si Macedonie™”. Intr-adevar, Sinodul a aprobat toate aceste cereri, hotarand totodata si mutarea in Constan- tinopol a sfintelor moaste ale celor doi patriarhi. Sfantului Ioan si Sinodului endemic le-au adresat de asemenea 0 scrisoare mai multi clerici si doisprezece monahi ai unor manastiri din par- tile Antiohiei. Antiohienii i! numeau pe patriarh yecumenic”, cu gaptezeci de ani mai inainte ca acest titlu sd-i fie atribuit patriarhului de Con- stantinopol in sinod™, in aceastd epistola deo- sebit de miscatoare, care evoci nelegiuitele fapte ale lui Sever, se scria: »Acum mai mult decat oricind este vremea, 0, preafericitilor, sd strige intr-un glas Bisericile lui _ ™M. Ghedeon, Matpiapxucoi mivaKes (Tablouri pa- triarhale), p. 142. * S. Milias, ibidem, pp. 302-303. **M. Ghedeon, ibidem.Arhimandrit Vasilios Papadakis nezeu din lumea intreagd cuvéintul proroces «Sil se veseleasell cerurile gi 8 se bucure pamanyy) gi toate cele ce sunt intr-insele» (Psalmii 95, | 1) Dummnezeu S-a milostivit de poporul Satu. Oare ny optate indeamni la aceasta $i faptul ca sceptry) xi romane a fost luat de impirafi atat de bine. i side Hristos jubitori $i cdi s-a dat libertate in in cuvant eelor ce cred cu dreapta credinta? ilocul acestui praznic de obste a toata ly. ri Biserica antiohienilor, sau mai bine zis cateva Biserici s-au umplut de tristete ii este cuprinsd de mare méhnire primit = nu se stie cum — un lup in ce tragedie n-a fost ldsata in umbra driiznite de Sever? put —ldsand la o parte cele ale ‘sa nu va obosim mai mult - 1e niciodati, se pare, cu niciuna Apoi, dupa ce |-a wmplut dea jos din scaun pe pis- Plavian, i-a ritpit acestuia oF niimit» (loan 10, n-a pastorit-o, nici i cel mai bine, ci insust nghierii si ale risipit i hule impotriv lu!Participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 183 Dumnezeu $t mu i-a sedpat vreunul dintre Sfintii Pa- rintii pe care sa nu-l judece. Mai mult, in toate zilele nu conteneste sd afu- riseascd Sinoadele care s-au adunat pentru apdrarea dreptet credinte. Fiindcd de vreme ce a cutezat si ana- tematizeze si sa razboiasca Sfantul Sinod din Calce- don, vadit este ca leapada si urdste si cele trei Soboare dintai a toata lumea, care ii sunt acestuia surori. Caici acest Sinod — mai mult decdt oricare altul ~ a inta- rit Simbolul de credinta al celor trei sute optspreze- ce Sfinti Parinti, i-a primit pe cet o sutd cincizect de Sfinti Parinti de la Sinodul al Doilea a toata lumea, cum si, desigur, pe Cuviosii Parinti care s-au adunat la Efes impotriva rau-credinciosului Nestorie. Cate ucideri ale unor sfinti monahi n-a poruncit, faptuind junghierea prin mainile iudeilor, n-a trecut neobservat nici de voi, preacuviosi Parinti, nici de alti. Caici era o jalnica priveliste sa vezi, lepadati ici si colo, goi, neingropati, sfasiati de cdini si prada pasarilor ra- pitoare, mai mult de trei sute de barbati. Toti acesti monahi, care pand la bitranetile lor se exersaserd in nevointd, proveneau din cea de-a doua eparhie a Siriei. Aceleasi si la fel de jalnice le-a sivarsit $i in ca- sele lui pentru strdini. Fiindca acum zideste temnite intunecoase si, dupa ce-i zivoriste in ele gi-t biciu- ieste pe multi pentru credinta lor bine-cinstitoare, la urmé fi ucide. Dar gi cele pe care a indraznit a le faip- tui la izvoarele din Dafni™®, preacuviosi Parinfi, folo- hare “ O suburbie a Antiohiei, (1. trad.)Arhimandrit Vasilios Papadakis — 184__ sindu-se de farmece sislujind cu tdmdieri scirbavnice demonilor, toati acea cetate le istoriseste. N-a crutat nict sfintele altare, nici vasele sfingi. te; pe unele le-a aruncat ca pe niste necuratii, iar pe altele le-a spart sau le-a topit cu ajutorul Partasiloy sii. Dar pe langa toate cele zise, 0, preafericitilor, q cutezat si una ca aceasta: impreuna cu tovardsii sdi a ___raipit porumbeii de aur siargint ~ inchipuind pe Prea- —— sfantul Duh -atarnati deasupra sfinfitelor colimvitre 1 ice, spundnd ca nu este drept a-L asemui pe eee. un porumbel. __ Apoi, dupa ce si-a insusit banii, ldcagurile si cele ‘bune proprietati ale Bisericii, a cheltuit toate si arat-o cu cele mai grele datorii. Dar cum nw n putinta, preafericiti Parinti, sa istorisim cu intul toate cele indraznite de Sever, ne muul- itine pe care le-am pomenit aici, chiar fe au fost nenumarate. Soborul vostru sfiint si puna capat ceasul de pe urmit — urgiilor ce au noastrit si aproape intreagd Biseri- ne izbitviti de acest birbat plin tru toate cite le-a savarsit dreapta osanda potrivit cu lui. Vai mai rugim si in Biserica — de bunt =, gi sii mijlocifi la i" copi, clerici, monahtparticiparea activa a monahilor impotriva ereziilor 185 jned va rugam de iertare pentru durerea de care cuntem cupringt gi vd jurim pe Sfanta gi Cea deofi- intd Treime si pe dreapta credin{a i biruin{a gi dai- nuirea stapanilor a toata lumea, lustin si Eufimia, eternii augusti, sa duceti la indeplinire precum se cuvine sl sa nu treceti cu vederea cererile noastre. Fa- ceti cunoscute toate acestea evlaviogilor gi de Hristos iubitorilor nostri imparati, induplecindu-i sa poarte de grija alaturi de voi de toate cate privesc Preasfanta noastra Biserica taal Deosebit de miscatoare este gi epistola tri- misa scurt timp mai tarziu de monahii din Apa- mia episcopilor lor. La inceputul epistolei aces- tia dau pe fata faradelegile lui Sever, pentru ca in continuare sa denunte grozaviile savarsite de monofizitul Petru al Apamiei: ,Deseori Petru trimite oameni sa le pricinuiasca necazuri monahilor din Manastirea lui Dorotei. Apoi ii aduce in cetate si-i inchide in temnifa; si mu ince- teazd cu aceasta, macar cia facut-o de multe ori. Dar cine ar putea sf se apropie micar de adevitr, istori- sind relele care s-au petrecut la Manistirea Matro- nei? [...] $i iarasi, daci e sii ne aducem aminte citi nivilisera asupra Mandstirii Oragon, de cate pagini ar fi trebuinta, oare, ca sit infaifisam asa mulfime de blestematii? Fiindca n-au pregetat — cum se intampla in asedii ~ sa distrugd mandstirea si sii ia prinsi pe monahii care isi indlfau intr-insa psalmodiile lor [...1 ——— S, Milias, ibidem, pp. 298-299.186 thimandrit Vasilios Papadakis i ee fedeDe asemened, niciunuia dintre loc ity,;, dimprejur nut ia ramas necunoscute cele petrecy te cand au navalit asupra Manastirii Nikerton Sj care om cll judecata cuminte ar putea istorisi far, lacrimi acele lucruri cumplite pe care le-au faptuit cu vrajmasie in cinstita Biserici a bunului biruitoy Mucenic Antonie? Céiei a poruncit partasilor sii, pe care nu era destoinic sa-t carmuiasea in chip bine- placut lui Dumnezeu, sd-i ucidd pe evlaviosii mo- nahi drept-credinciost care se adunaseré acolo in -cinstea praznicului care s sivarsea. De altfel, era -obisnuit deja cu uciderea calugarilor si socotea mare rava aceasta fapta blestemata in ochi uturor are, monahii denunta blasfemiile 1 $i alte fapte infame ale lui si-i roaga pe lor sa-l cateriseasca si, de asemenea $i pentru anatematizarea lui Sinodul endemic din Constanti- a a fost semnatai de optsprezece ‘sunt gi foarte multe alte sem- i ale unor simpli monahi. au fost acceptate de u transmis hotararile lor endemic constantin- tin i-a exilat pe tol 1ele lor pe paston!eS Participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 187 Atunci ,.Marele Sava, cilatorind din loc in loe, macar cit era in al optecilea an al vietii sale, propo- viduia credinta ortodoxa, vestind porunca bine-cin- stitorului [ustin cu privire la dreapta credintd si in- tarind actele Sfintelor Sinoade atat in Cezareea, cat si in Schitopolis [...] Printre cei surghiunifi pentru cinstirea de Dumnezeu era si arhimandritul Teodosie Chinoviarhul, pe care slobozindu-l Sfantul, a mers cu el la Ioan al lerusalimului, care i-a primit cu multa caldura si i-a cinstit cu o masd imbelsugata®”’. Dupa izgonirea lui Sever din Antiohia, in scaunul cetatii a urcat bine-cinstitorul Pavel (519-521). Astfel, alaturi de Constantinopol (518), Antiohia dobandea la randul ei pastor ortodox, doar Alexandria continuand sa ramana sub pastorirea unui patriarh monofizit. Restabilirea comuniunii dintre cele trei scaune patriarhale, Constantinopolul, Antiohia si lerusalimul, pe baza hotararilor Sinodului al [V-lea Ecumenic, a facilitat si refacerea legaturilor dintre Constan- tinopol si Roma, care fuseserd rupte (484-519) din Pricina Henotikonulut..Abolirea acestuia si instituirea Sinodului al 1V-lea Ecumenic drept unic fundament recunoscut al unitatii biseri- cesti au stat la temelia acestei comuniuni dintre Biserici, a gala aialgs tee ‘ au Dositei al lerusalimului, Awdexdpifioc (Dodekawr- °S), cartea a cincea, cap. 1, § 6, p. 14.Achimandrit Vasilios Papadakis , ra = §2. sinoadele din anul 536 $i participarea ding. mica a monahilor Disputele dintre ortodocsi si monofiziti ay continuat $i in perioada lui lustinian cel Mare 7-565). Noul imparat s-a straduit sa intareascs foxia $i S&-i uneasca cu aceasta pe monofizi. tii scindati deja in numeroase factiuni: severienj, julianisti, teodosieni, gaianiti, themistieni, ktis- tolatri, aktistiti, triteisti, tetrateisti”?. Din Pacate insa, sotia lui lustinian, imp4rdteasa Teodora, _,binevoitoare mai ales fafa de potrivnict, le arate mul- i de grija celor ce cinsteau o singurd fire’ ateasa l-a indemnat pe lustinian sa (533) formula teopashita a lui Gnafevs, Te-ai rastignit pentru noi”, dar intr-o noua i cu un nou inteles’’. Cu toate ca edic- a fost recunoscut de unii patriarhi multi s-au opus, in special monahii @ Teodora i-a chemat in Con- e Sever" si pe alti monofiziti, ire gi fi sustinea in actiu- Be . aiaatixn ‘atopic (Istoria Biser x ‘lotopia (Istoria bt , 237A. 4oropia (Istoria Bise-Participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 18g nile lor prozelitiste. Foarte curand, impariteasa a repurtat un nou succes. Cu sprijinul ei, in sca- unul cetatii imperiale a urcat in mod ilicit (535) episcopul filo-monofizit Antim al Trapezuntu- care primise invatatura lui Sever. Acest transfer impotriva canoanelor, ca si convingerile kakodoxe ale lui Antim au starnit neintarziat opozitia monahilor din Constantino- pol. ,,Bine stiind ca datoria apararii dumnezeiestilor canoane le revine arhiereilor, pe cdnd a dreptei cre- dinte, nu doar celor sfinfifi, ci oricdrui crestin orto- dox, |-au intrebat pe Antim spre a-i cunoagste cugetele cu privire la credinta. Aceasta au facut-o nu numai o datd sau de doud ori, ci in multe randuri, rugdndu-l si marturiseasca cele dogmatizate de Sfinfii Parinti impotriva lui Eutihie’?"”. Intrucét Antim a nesocotit cu toate acestea cererile monahilor, acestia |-au denuntat in scri- sori trimise lui Agapit al Romei, Efrem al Antio- hiei si Petru al lerusalimului. Intamplandu-se tot atunci ca Sfantul Agapit s4 mearga la Constanti- nopol dintr-un motiv oarecare, acesta a evitat sd se impartaseasca cu Antim si i-a facut cunoscuta imparatului ingrijorarea sa in privinta lui. in ace- lagi timp, monahii din Constantinopol s-au gra- bit si informeze din nou pe papa, prin ,.multe libellus-wri”3!8, despre situatia creata. lui, eee 7S. Milias, ibidem, p. 261. Nichifor Calist, ibidem, cap. 9, P.G. 147, 2408.“Arhimandrit Vasilios Papadakis % fas + pidaskatikon' “aul pe care i |-au inmanat, | rau des ve inclinatiile monofizite ale |yj il instiint ilpsore actiunile prozelitiste ale lui Se. Antim $i Zooras $i ale altor eretici. Il rugau pe : wap si invee pe imparat cA ravna sa pentry cele bisericesti este zadarnica daca NU reuseste sci pe acestia din Biserica si din ce- gi cd Se impartigeste de anatema, avand iné- ranatema”. Mai cereau sa i se dea un termen n si celorlalti clerici care se declarau cu ie ortodocsi, pentru a face o mArturi- xa sau, in caz contrar, s4 fie depusi 4 doleanta a monahilor era ac a scrierilor ,, nebunului jai unor manastiri dive intinopol, ci si din Siria tit $i Schitopolis (trimisi anume in j 1 Petru al erusalimului)™. nit acuzatiile monahilor sii lui, care ,,maniat, |-a alun- La inscitunat pe ortodoxul staruit ca Antim sa fie Ui i se mai ingaduie sa se Trapezuntului, daca . }participarea activa a monahilor impotrwaereziilor age nu depune mai intai un libellus ortodox. Dupa moartea neasteptata a Sfintitului Agapit in Con- stantinopol (22 aprilie 536), monahii i-au trimis imparatului insusi © scrisoare, in care cereau re- cunoasterea si ducerea la bun sfarsit a celor in- treprinse pana la momentul respectiv de papa impotriva lui Antim si a celorlalti eretici din ce- tatea imperiala™”. Constientizand dimensiunile grave ale pro- blemei, lustinian a dispus intrunirea unui mare Sinod endemic la Constantinopol in vederea abordarii ei. Lucrarile Sinodului (536) s-au des- fagurat sub presedintia Sfantului Mina a! Con- stantinopolului, cu participarea a cinci episcopi siaaltor clerici din Apus, a reprezentantilor sca- unelor patriarhale ale Antiohiei si lerusalimulwi sia multor altor episcopi, egumeni si monahi. La cele cinci sedinte ale Sinodului au luat Parte in jur de nouazeci de monahi din diferite manastiri ale Constantinopolului, Siriei, Palesti- nei, Sinaiului, Raitului si Schitopolisului. intre acestia se distingeau Marian, egumenul Manas- tin Dalmatilor, Isihie, preot al Manastirii Sfan- tului Teodosie, si Casian, preot din Lavra Sfan- tului Sava, eat ee sedinta a Sinodului s-a dat citire a Olelor sus-mentionate adresate de monahi Pel Agapit si imparatului, gi alteia cu un con- ae “8. Milias,ibidem, pp. 259-261,a ator atin Papadakis aut asemanator adresata patriarhului Mina rs nu s-a prezentat pentru a se apara in fata eee sinodale, care in cele din urma (mai pre. cis, in cea de-a patra sedin (8) 'ha-supus in lipsy pedepsei anatemizarii, 1" aulatitafille monahilor” jn cea de-a cincea sedinta sinodala s-a dat ci- tire unei noi epistole a monahilor catre imparat, impotriva lui Sever, Petru gia altor eretici, jar in continuare unei ample epistole adresate Sfintitu- lui Mina. In cea din urma, monahii isi exprimau multumirile lor fata de imparat gi de Sfantul $)- nod pentru condamnarea lui Antim, aratand in ‘continuare ca pentru ei ar fi de dorit sa se indelet- -niceasca doar cu lucrarea monahala, neintren ¢ i de imprejurari exterioare. Dar fiindca uratorul sui, diavolul, tulbura Bisericile prin Sever si ceilalti eretici, considera de cuviinta sa 4 faptele lor nelegiuite, si anume ele impotriva Sfintilor Parinti, a Si- a Calcedon si a Tomosului lui Leon; sAvarsite asupra unor clerici orto- iscali pe acestea; uciderile unor i le nelegiuite, atacurile tal tirilor, uciderea monahilort, civile starnite in ultimulParticiparea activa a monahilor impotriva ereziilor iy} ee au vatamat Biserica mai mult decat oricare alti eretici din toate timpurile — gi, de asemenea, 4 se dispuna arderea scrierilor eretice ale lui Sever Epistola este semnata de impresionantul nurmér de o suta treizeci si noua de egumeni ¢i monahi ai mai multor manastiri din Constantinopol, Si- ria, Palestina, Sinai, Rait gi Schitopolis”. intr-adevar, Sinodul a reinnoit anatemele im- potriva lui Sever sia celorlalti monofiziti, iar scrie- rile ereziarhului au fost condamnate la distrugere prin foc™. Au fost satisfacute astfel toate cererile monahilor, care luptasera cu o nemAsurata ray- na si tarie impotriva acestor eretici si care au fost efectiv animatorii acestui mare sinod. Sinodul a mai dat citire si unor scrisori mai vechi ale mo- nahilor din Constantinopol, Antiohia si Aparmia impotriva lui Sever. Monahii de sub jurisdictia patriarhiei leru- salimului care au Juat parte la Sinod au mers de aici in Palestina, unde patriarhul Petru si episco- pil sai au intrunit un nou sinod care i-a anatemi- zat pe Sever si pe ceilalti eretici, Monahii mai sus pomeniti au prezentat scrisori din partea patri- arhului Mina si a imparatului™™. CAtiva ani mai tarziu (553), Sinodul al V-lea Ecumenic i-a condamnat pe Origen, pe Teodor de Mopsuestia gi operele lor, precum $i scrierile resins Ibidem, pp. 287-294. 1 Nichifor Calist, ibidem, P.G. 147, 241A. S. Milias, ibidem, pp. 330-333.1 Arhimandrit Vasilios Papadakis _ lui Teodorit al Cyrului impotriva Sfantului Chi. ril si serisoarea lui [bas al Edessei cAtre Maris Nici acest sinod n-a fost lipsit de participarea monahilor, prezenti in calitate de insotitori say consilieri al episcopilor lor. Din pacate, actele acestui mare sinod nu ni s-au pastrat in forma originara a textului grecesc. 5. Alti Parinti care au stralucit in secolul al Vi-lea si la inceputul secolului al Vil-lea §1. Sfintitul Mucenic Anastasie (550-610) Unul dintre adversarii cei mai de seamé ai monofizismului a fost si Sfantul Anastasie ‘Acest mare Parinte a imbratisat viata monaha- 14 la Muntele Sinai si a fost hirotonit patriarh al Antiohiei in 599, ramanand in acest scaun in jur de zece ani, pana la cumplita sa moarte mucen- ceased prin mainile evreilor din Antiohia. Desi- gur, nu este locul si ne ocup4m aici de minunala lucrare savarsita de Sfantul Anastasie ca monah. vremea in care severianul lacov activa ne t si plin de inflacirare in Siria, organizind bitd si copta, Anastasie, un simplu M0 noscut, se desfitta in ascuns cu Scripturile Parintii (cu scrierile Parintilor) in méndstire? grunts Sinai, exersiindu-se si instruit- petune $1 cumpatare, ca nu dupa mull a0 loviturat de nevindecatparticiparen activa a monahilor {mpotriva ereziitor 194 a sismului $i sal zadiirniceasca lucrarea lui lacov, Cu toate acested, daca ne gandim ca dupa acest Ana- stasie, monofizismul nua mat putut niciodata sa-gi recapete fortele, cia decizut, aparand dupa o vreme in forma lui degenerata care este monotelismul, nu ytem sa nu distingem iconomia lui Dumnezeu lu- crdtoare in persoana sa (a lui Anastasie) [...] [...] Anastasie Sinaitul era infelept si iscusit in convorbiri, dialectician excelent gsi polemic fafa de eretici. Era in stare sd-i batjocoreasca inaintea con- ducitorilor si a poporului, atragandu-i in cursa giin ridicol prin diferite tertipuri, si sd starneasca impotri- va lor strigitele zeflemitoare ale mulfimit, dupa cum vom vedea in continuare. Vazénd din turnul situ inalt $i singuratic avan- tul monofizismului rendscut la viata, prin care Bise- rica era greu incercata, a preschimbat maniistirea sa isihastd in baza militard, iar Siria toata si Egiptul in camp de batdlie. Deoarece avea ca punct de plecare Sinaiul, numeste «descinderi» peregrinirile sale in aceste tari. Lupta sa impotriva ereticilor s-a desfasurat si prin epistole dogmatice adresate ortodocsilor’™*. Si-a pus istetimea gi toate puterile sale in slujba Ortodoxiei, pentru combaterea monofizismului din Siria, dar mai ales din Alexandria. Era fires prin ur- mare sit aiba legaturi stranse cu patriarhii Antiohiet si Alexandriei, indeosebi cu Evloghie gi Anastasie |. ale ara tales %S, Sakkos, [epi Avaotaolwy Livaitay (Despre per Soanele cu numele de ,, Anastasie Sinaitul"), pp. 90-94.