Arhimandrit Vasilios Pal 2 ae “a x un caine credincios de pazti tuy. care * ee eenkitt in continuare doud im. rejua caracteristice din viata sa. Dupa cum istoriseste elinsugi, a izbutit odata sa-i insele pe monofizitii teodosieni din Alexan- dria intr-un chip ca acesta: prefacandu-se a primi, chipurile, doctrina lor privind identitatea dintre fire si ipostas, a semnat impreuna cu ei 0 intele- . Se arata de acord si cu faptul ca Biserica pri- meste dogma celor doua firi in Hristos — a Carui Persoana este, dupa cum marturisim de obste, una -, in virtutea unui rau obicei ind&tinat. Parea adic’, pe moment, ca s-a impus dogma monofi- zita si Biserica Ortodoxa s-a plecat in fata ereziei! __ La rugat numai sA nu-i ceara sa anatematizeze ” vreun episcop sau vreun sinod, dandu-le nadejdi : fe va avea loc si un act de iconomie, si Bise- d viclenia lucrului, sau mai bine zis, , au semnat ca acolo unde sta scris la Hristos, aceasta inseamna faré doar a; ciici nu existi fire nepersonali Deci inainte de aceasti fapta si de a atul Anastasie —, am adunat cele mai multe apartindnd eam cules acele cuvinte ale lui Hristos «fire» i le-a" ‘pe curat.ai tiva a monahilor impotriva ereziilor participarea act'S Se eee Si chiar in ziua urmatoare, ne-am adunat cu to- sii Ia loc public, in fata caipeteniilor # : dregatorilor “tipi urmati de multime de popor $i clerici atat din piserica Soborniceasca, cat $i de orice alte credinte si confesiuni, teodosient, gaianifl gl semidalifi. Apoi s-a dat citire documentului semnat, care spunea ca ori de cate ori se spune «fire» cu privire Ia Hristos, inseamna 3 persoand. Atunci eu am adus cartile si am citit in auzul tuturor cuvintele de mai jos ale Parintilor, si mai ales pe cele ale Sfantului Chiril, de care acestia socotesc ci se fin mai cu deosebire”™. Sfantul Anastasie a citit atunci mai mult de treizeci de pasaje patristice diferite, pe care le-a si comentat in anumite cazuri, ironizandu-i in ace- lasi timp pe ereticii aflati de fata. Adica, intrucat Parintii vorbesc despre doua firi in Hristos, iar monofizitii identifica firea cu persoana, urmea- z4 ca Hristos are si doud persoane-ipostasuri, ceea ce este prin excelenta credinta nestorieni- lor! Astfel le-a dovedit ca ei insisi primesc erezia nestoriana, lucrul cel mai de nesuferit si injosi- tor in ochii monofizitilor, care cdzusera tocmai in extrema opusa. Dupa citirea acestor cuvinte, toti potrivnicii au ramas fara glas, ,,ca si cum tot poporul din biserica, bitand din palme, le-ar fi spus: «Dacé firea este si persoand, sit luiim gi sit ardem catr- aiegiiemialietl oe: duce, 201786; cap. 10, P.G, 89, 149C-152A (pentru tra- Cerea romaneasca, vezi gi: Cailduza (Indrumar hristologie), °P- cit, pp. 146-148).‘ Achimandrit Vasilios Papadakis a . au spus ca Hristos are doud firi, te persoand, atunci Sinodul de |g Calcedon, care a oe od ee intr-un singur ipostas al lui Hristos, fe > Aceasta intamplare pune in lumina marea autoritate teologica a Sfantului Anastasie, pe drept cuvant numit um nou Moisi ‘8, Atat ac- ceptarea de moment a credintei eretice gi a tra- tativei de unire a Bisericilor, cat $i prezenta sa plina de dinamism in fata conducatorilor politici si bisericesti, ortodocsi si neortodocsi, ii scot in evidenta propria vrednicie si nemarginita incre- dere de care se bucura din partea clerului si a i credincios. Alta data, din nou, cu ocazia unei alte ,.des- _ cinderi” a Sfantului in Alexandria, intr-una din - pietele orasului era programata o intalnire pu- Dlica cu monofizitii, in fata conducatorilor, a i $i a poporului de toate confesiunile. De Sfantul avea de infruntat doi teo- tile Parintilor, care lar daca firea nu es e. incepand dialogul, ereticii ul de la Calcedon, slujindu-se ir tocite privind imposibilitatea ersonale sau neipostaziate. 161A (pentru traduceres 158-159). i KT) ‘Totopia (Istoria Biser-participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 199 Dar Sfantul i-a redus la tacere gi de data sta cu dovezi dintre cele mai puternice gi e. in continuare i-a atras din nou in cursé printr-unul dintre istefele tertipuri de care obis- nuia si se foloseasca: inainte de a incepe dis- cutiile a alcdtuit un tom dogmatic cu pasaje impotriva monofizismului de la Sfintii Parinti, recunoscute chiar de ereticii ingigi. Aceste pa- saje le-a jmbinat cu miaiestrie intre ele, modifi- candu-le foarte putin, atat cat nici sensul sa nu sufere schimbare, nici sd nu dea de inteles ca este vorba de o colectie de texte. Tomu! i-! atri- buia lui Flavian al Constantinopolului, pe care il ucisese Dioscor™!, si despre care $tia ca este foarte urat de monofiziti. Toate acestea le-am facut, spune Sfantul, ,spre a le arata tuturor acelora ca din vradjmdasie si urd, si nu din dragoste de adevar se impotrivesc Si- nodului de la Calcedon, fericitului Flavian si Tomo- sului lui Leon. Stiam cd fird nicio chibzuinta, doar acea: subtil ™ Cauza reali a mortii Sfantului Flavian este contro- versata. ,, Afirmatia cd episcopul Flavian a murit dupa trei zile datorita maltratarilor la care a fost supus de calugiri {la Sinodul ,,talharesc” de la Efes] si chiar de Dioscor, nu Poate fi verificata, iar Flavian insusi, adresandu-se papei n I dupa ce a parasit Efesul, afirma ca a fost doar in- ea de soldati, dar ci nu a patit nimic si s-a ascuns pe loc din bisericd” (Pr. Nicolae Chifar, Istoria cresti- Smului, vol. 1, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, 1 2000, p. 137). (n. trad.)Arhimandrit Vasilios Papadakis melut lui Flavian sau al lui Leon in toy, vor arunca anatema asupra tut OF beste, fart a judecq dact invajatura pe care 0 cuprinde este dreapta say, stricatd. Le-ant 21s din nou: «De vd ¢ pe plac ~ ca maj mult sa nu intindem vorba -, iata credinta noastra Si a sinodului din Calcedon. Luafi $1 citift, lar apoi ori jj veti da dreptate, ori, daca nu, so anatematizafi» [,._} [...] Si daca s-a citit tomul, loan si Grigorie |-ay respins CU sild si au anatematizat cele scrise in el. lar dupa ce t-au aruncat ei blestemele gi anatemele lor, am scos la iveald inaintea poporului carfile Sfintilor Parinti din care luasem toate acele cuvinte din care se alcatuise tomul; fiindca le aveam chiar acolo, cu semn la fiecare pagina unde se gaseau cuvintele Deci cand le-am dovedit din propriil ; pe Flavian il blestemasera si il dadusera anate ka: Sa Parinti, poporul, simtitor cand este vorba int, s-a ridicat aratandu-le cel mai de pe urmi S| Ja auzul nu gi voind aproape si-i bata cu pietre. Aceasta fa Ortodoxiei gi umilinta pe care au sufe- 1 tuturor Joan si cei de un cuget cu el”™. randuri Sfantul Anastasie i-a lasat ifii eretici, precum pe Atanasie teodosieni din Egipt $1 pe Ca monah, a fost autorul de exceptie, din care sau al Antiohiei, Od" yes, cap, 10, traducerea romaneasc’, ve" ‘op. cit,, pp. 183-188)participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 201 astrat Capetele impotriva monofizitilor $i Cilauza, jndreptata impotriva tuturor ramurilor mono- fizite si in special a severienilor, in timp ce alte patru scrieri se crede ca s-au pierdut. Dupa acest preaintelept Anastasie, virtutile lucrate de eretici si eventualele lor fapte bune se dovedese zadarnice, neputand sa-i ajute sa mog- teneasca viata vesnica, de vreme ce ,,nici pazirea poruncilor nu vn aduce vreun folos omului, daca este straind de dreapta slavire’™. §2. loan Moshul (545-619) loan Moshul apartine tipului de calugar car- turar din secolul al saselea. Alaturi de tovarasul sau de nevointa, Sfantul Sofronie, a cutreierat manastirile Rasaritului si a cunoscut mari chi- puri de asceti, ale caror izbanzi le-a descris apoi sub forma unor biografii succinte. in remarcabila sa opera Limonariul, pe langa datele culese din viata multor cdlugari si mireni, se intalnesc destule istorisiri care reflecta opi- nia Parintilor din epoca cu privire la eretici si la comuniunea cu ei. Este infatisaté, de asemenea, sarguinta Parintilor de a-i atrage la Ortodoxie pe ereticii aflati in ratacire gi in pierzanie. Stradania sfintitului autor de a-si transmite prin intermediul Cartii propriile mesaje, si mai ales scrupulozitatea A eer ™ Ibidem, cap. 1, P.G. 89, 48C (pentru traducerea ro- maneascd, vezi gi ibidem, p. 15), =Arhimandrit Vasi'108 "* ae ao ci cand este vorba de credinta eSt€ Cit se - and vadita. Redam trei episoade ilustrative. a cs monah oarecare I-a vizitat pe un mare ; | intreba despre gandul curyje;, 4n pentru a- : 4 En atau mult fratele din cuvintele batranulyi, = spus: «Eu, Avvo, in fara mea an partasie cu nesto. rienii gi din aceasta pricind nu mai pot raméne aici: indcit altminteri voiam sa locuiese cu tine». Cand q quzit batranul numele lui Nestorie, s-a intristat de pierzania fratelui gi-l sfittuia gi-l ruga sd se depirteze de aceastil erezie vatdmitoare si sd vind la Sfanta So- borniceascd si Apostoleascé Bisericd. $i i-a zis: «Nu este alta mantuire fara numai in a cugeta drept sia crede cit Sfiinta Fecioara Maria este cu adevirat Nias- eatoare de Dumnezeu». _ Atunci fratele i-a raspuns batranului: «Cu ade- , Avvo, toate eresurile spun asa: daci nu esti cu a il. Roaga-te Domnului sd ma incredinteze i care este credinta cea adevirati». Batré- pe la ceasul al nouilea, 4 siitor la vedere, stind «Vino gi vezi adevitrul!». intunecat, wrdt mireParticiparea activaa monahilor impotriva iilor 203 Nestorie si pe Teodor (al Mopsuestiei), pe Ewtihie gi pe Apolinarie, pe Evagrie $i pe Didim, pe Dioscor gi pe Sever, pe Arie $i pe Origen $i pe alti cativa. «laté, i-a spus cel ce i se aratase, acesta e locul pregatit ereticilor, celor ce 0 hulese pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si celor ce urmeazd invataturile lor. Deci daci-ti place, ramdi in credinta ta. lar daca nu voiesti si gusti acest chin, vino la Sfinta Bisericé Soborni- ceasca, pe care fi-a ardtat-o batrdnul. Caci iti spun: chiar daca savarseste omul toata virtutea, dar nu are dreapta credinta, va veni in acest loc». La cuvantul acesta, fratele si-a venit intru sine. Si sosind batrdnul, i-a istorisit toate cele petrecute, precum le vdzuse, si s-a intors indata la Sfanta, So- borniceasca si Apostoleasca Biserica”>*. O vedenie asemanatoare a avut si Avva la- cov, prin care s-a incredintat de adevarul sfa- turilor primite de la monahii ortodocsi, care il indemnau sa nu se lase amagit de monofiziti si sa se impartaseasca cu ei. 2. ,Era un oarecare batrdn mare si foarte sar- guitor, dar simplu in credinfia, $i care se impartasea fara deosebire, oriunde se afla. Intr-o zi is-a aritat un inger al lui Dumnezeu gi i-a zis: «Spune-mi, batra- ne, cand ai sé mori cum vrei sa fii ingropat: precum monahii egipteni, sau precum cei ierusalimiteni?». eee *8 Ioan Moshu, Aeipav, cap. 26, P.G. 87, 3, 2872B- 2873A (pentru traducerea romaneasca, vezi gi: Limonarivl, op. cit., pp. 47-48). ™* Pateric Egyptean, op. cit., pp. 275-276.Arhimandrit Vasilios Papadakis 204 a (Monahii egipteni erau monofizifi, iar jetuss, i.) Batranul i-a rdspuns: «Nj, limitenii ortodocs! hte gtiu». La zis atuncl ingerul: «Gindeste-te $i peste tre mi spul». tamani voi vent $a ‘Atunci s-a dus acela la un alt batran $i i-a istoy}. sit cele auzite de la inger. $i ascultand batranul, a rg. mas fara glas si dupa ce a stat mult timp privindu- i-a spus, miscat fiind de Dummnezeu; «Unde te impar- tagesti cu Sfintele Taine?». Acela i-a rdspuns: «Oyi- unde ma aflu, acolo ma impartdsesc». Atunci i-a spus batranul: «Si nu mai socotesti vreodatd ca pofi sé te i afard de Sfainta Biserica Soborniceasca s i, care primeste cele patru Sfi J Deci cand va veni ingerul, spune-i opat precum ierusalimitenti> » dupa trei saptamani a vent ingerul 5 i: «Ce este, batrdne? Te-ai gandi precum se ingroapa ierusalimi ul. Si i-a zis ingerul: «Bine (l si-a dat sufletul, Acestea s-au petre- ‘ da bitranul ostenelile lui si sa fie ereticii”™”. biitran curat si sfant, in timp a vedea ingeri de-a dreapta st Tuase insa randuiala Prosco- indea era nepriceput in dog- tea si nerdutatea lu! 0 oParticiparea activa a monahilor impotriva ereziilor 205 Odata, prin iconomia lui Dumnezeu, |-a vizitat un frate cercat in dogmele dumnezeiesti si s-a intam- Jat sd s@varseasca batranul Proscomidia de fata cu el. lar fratele, fiindcd era si diacon, i-a zis: «Slujba pe care o faci, Parinte, nu este ortodoxi, ci eretici». Dar batranul, pentru cd vedea ingeri la Prosco- midie, n-a luat aminte la cuvintele lui, ci le-a trecut cu vederea. Diaconul insd staruia, zicind: «Gresesti, calugare! Biserica nu le primeste pe acestea». Pricepand batranul ca este invinuit gi mustrat de diacon si vazandu-i dupa obicei pe ingeri, i-a intre- bat: «Ce inseamna cele zise mie de diacon?». Atunci i-au réspuns: «la aminte! Bine iti grdieste». $i a zis batranul: «Atunci de ce voi nu mi-ati spus?». lar ei i-au raspuns: «Fiindcd asa a randuit Dumnezeu, ca amul pe om sa-I indrepteze». Deci s-a indreptat de atunci, multumind lui Dumnezeu si fratelui™™. §3. Cuviosii Antioh Pandectul si Teodor, preo- tul din Rait Vestitul Antioh s-a nevoit in Lavra Sfantului Sava la inceputul secolului al V1l-lea. Lucrarea sa de capetenie, Mavdéxtnc tho ayiac Tpapne (Carte cuprinzand toatd invafitura Sfintei Scrip- turi) il araté drept un desavarsit cunoscator al Scripturii Dumnezeiesti. Cele o suta treizeci de capitole ale lucrarii trateaza tot atatea teme du- —_=_=_-_- ®* ibidem, cap. 199, P.G. 87, 3, 3088A-C (pentru tradu- Cerea romaneasca, vezi gi ibidem, pp. 236-237).206 Arhimandrit ¥ Vasilios Papadakis pp. a x hovnicesti. In ultimul capitol, vorbind despre impratia cerurilor, Sfintitul pets oferd anu. mite povete privind dreapta cre int, pe care |e considera foarte trebuincioase $1 folositoare, maj mult chiar decat orice altceva. Am auzit”, sPune el, adresindu-i-se lui Evsta- tinatarul lucrarii, ,c4 @ venit in Rasdrit un tie, des! inaintemergator al Antihristului, care voieste sd apuce scaunul antiohienilor. Numele lui este Atanasie, mai bine zis «moarte feira de moarte»®™”, 91 propovaduieste lui Apolinarie, $! Eutihie, gi Sever, si I acesta i-a tulburat nu putin pe drept- ; locuitori ai Cetittii Sfinte si manastirile din jurul ei Deci intrucat, precum mi s-a scris, 5 - nevoie, prin multe tari si locuri si ostros eresuri ajung in diferite parti, ca nu cure inta in vreunul dintre ele, v-am te eresurile de la venirea lui H tu, si cei dimpreuna cu tine, s are eres in parte nu este acum dar semnul scurt si neindoielnic eresurile care poartd nume de n orieni, severieni si altele lesti, fiindcit Biserica So Atanasie (A@avaws) 2”. Acest Atanaste al ereziilor prickparticipanea actly’ 4 On ee iceascd Nu € chematd cu nume omenesc, ci tofi <— numiti crestini, dupd numele Domnului nos- a Hristos; fiindcd «nu este sub cer alt nume a intre oameni in care irebie sa ne mantuim noi» (Faptele Apostolilor 4, 12) eae in continuare Sfantul explica pe scurt dog- mele mantuitoare, addugand ca trebuie sa-i res- pingem gi sa-i supunem anatemei pe cei ce nu cred potrivit acestora. Dupa ce enumera toate ereziile mai vechi sau mai noi, incheie spunand: ,Acestea ti le-am scris, cinstite Pirinte Evstatie, ca sfi-ti arat cit fiecare eres numit cu numele unui om invata apostazia de la Hristos’™'. eee Sfintitul Teodor a fost preot la o manasti- re de langa Rait, la sud-vest de Muntele Sinai. Este autorul unei valoroase scrieri intitulata Mponapaoxevy (Inainte-pregatire), in care dez- volta in doua sectiuni problematica hristologica, tratand-o in prima parte din punct de vedere is- toric, iar in cea de-a doua, sistematic si dialectic. In prologul lucrrii, inainte de a purcede la combaterea propriu-zisi a argumentelor eretice, SS eee aa 0) Cuvantul 130, P.G. 89, 1844B-D (pentru traducerea tame ‘asca, vezi gi: 130 de capete care cuprind pe scurt toatt + {atura Scripturilor de Dumnezeu insuflate, trad. Adrian Sescu-Vias, Ed. Sophia, Bucuresti, 2014, pp. 373-374). sae Ibidem, P.G. 89, 1848B (pentru traducerea roma~ . vezi gi ibidem, p. 376).Arhimandrit Vasilios Papadakis r arata ca este cu totul Necuviin ortodocsii, 34 ramanem intrg atitudine pasiva in timp ce ereticil razboiese ¢, atata inversunare wsingura eye ica Soborniceases gi Apostoleased a ti Pumnaaey”. Ne invinuieste ca suntem atat de trandavi $i nepasdtori, atncat nici macar nu cauldm sa cunoagtem ce-i deosebest, eretici de Biserici, care este pricina razboiuluj p¢ care l-au starnit impotriva noastrd, nici cine le suns conducitorii, de la care gi-au primit $i numele Drept aceea, sa nu socotim indeletnicirea cy acestea neinsemnata, nici sd nu fim ca niste t mati si neputinciosi pentru luptd, sub ch harul si bunavoirea ut Dumnezeu, Biseri ra de pace si petrecem in liniste netulburata, de ce toatd erezia a fost alungatd si s-a ascuns ei. Fiindea razboiul poate izbuc | ‘iar noi sé ne aflim goi si nepregititi, si astfe duhovniceste de reaua credin{a. Cum ¢ de Dumnezeu Cuvintatorul: «Te- ‘agiu chiar ciind bate vant prielnic, si cu mult mai putin de dinsul, avind Gfintitul Teodor cios pentru nol, verhovnicului Apostolilor, si riaspundem oricui ne cer oastria, dar cu blandefe $! (I Petru 3, 15-16). Per fi de laudti, von dobindiParticiparea activa a monahilor impotriva erezijlor 209 negresit una din doud: sau ti vom izbavi pe cei des- pirtiti de Biserica, smulgdndu-i din amara desparti- re, precum indeamné cel numit cu numele de frate al Domnului (luda, 23) sau, de nu vom izbandi aceasta, macar le vom pecetlui gurile printr-o mustrare dreap- ta, ca sa nu mai afle prilej sd se semefeasca cu nerusi- nare impotriva adevarului. Dar pricina cea mai addnca gi cea mai de seama aacestei strdadanii este ca noi ingine sd cunoastem si sit fim bine incredin{afi despre credinfa in care stam intariti si cu care ne lauddm. Astfel vom putea grai cu indraznire si slobod, marturisindu-ne credinta noas- tra si respingandu-i pe cei ce i se impotrivesc. $i so- cotesc ca gi la vremea rasplatirii, mai mare va fi plata si mai multa lauda celor ce stéruie in Ortodoxie cu suflet osarduitor, cu legdturd tare si dispozitie neclin- titd, decat a celor ce se numesc ortodocsi sinmyplu si la intamplare, adica in virtutea unui obicei indatimat”™. Ce in aceeasi perioada au trait si Cuviosii loan Scararul, Varsanufie, loan Prorocul si Dorotei. In scrierile lor folositoare de suflet pot fi remar- cate seriozitatea si acrivia cu care acesti Parinti Priveau aspectele legate de credinta. Astfel, Cu- viosul Ioan Scararul le porunceste pastorilor ca inainte de toate sA le lase mostenire fiilor lor du- hovnicesti credinta nestirbita si dogmele bine- ai ee ee © P.G. 91, 1484A-1485B.210 Arhimandrit Vasilios Papadakis _ ca sa-i calduzeasca astfel cAtre —_— dreptei slaviri (a Ortodoxieiy yy, " " a” duie impotrivirea in cuvant q aus Oar cinstitoare, nul pe calea nahilor le inga daca este vorba de credint Avva Varsanufie ii invata pe ucenici si plece de la Batranii care sunt eretici #6 Si Sd se foreas. ca de cartile ereticilor, care toate sunt minciun; toate intuneric, toate ratacire, toate instrdinare Z Dummnezeu’™”. Cuviosul loan Prorocul adaugs ca intelepciunea ereticilor nu vine de Sus, ci este demonica ¢i il instraineaza pe om de calea |yj Dumnezeu, ducandu-! la chinurile vesnice* -__Dupa Avva Dorotei, erezia este desp | _ de Dumnezeu gi pierdere a tuturor oste: mului*’. In chip asemanator invata 5 . iar Avva Olimpie sfatuieste: ..S i infraneaza-ti limba si pantece if urcus, ,Catre pastor”, § 9, in ul XXV, § 9, p. 287. , FAspunsul 537, in Filocalia, l ed. a 2-a, Ed. Hu- "cap. XII, § 13; in a cit, vol. IV, P™ iCapitolul IV Luptele monahilor in perioada monotelismului (615-692) 1. Politica imperiala unionista gi luptele Sfan- tului Sofronie (615-638) in conditiile dificultatilor politice crescande cu care se confrunta Imperiul Bizantin, unirea cu monofizitii devenea o tinta dezirabila, cu atat mai mult cu cat ostilitatea acestora fata de Orto- doxie incepuse sa imbrace si un aspect politic. La inceputul secolului al VIl-lea, imparatul Iraclie (611-641) intocmea planuri unioniste, dar esecul predecesorilor si il silea si se retina de la ac- tiuni necugetate. De altfel, nici monofizitii n-ar fi acceptat unirea altfel decat in conditiile unor importante concesii, nici ortodocsii nu admiteau sub niciun chip s4 se abata de la hotararea dog- matica a Sinodului de la Calcedon. in cdutarea unei modalitati de infaptuire a unirii, sustinatorii ei au crezut ci au gasit-o in formula contradictorie: ,doua firi in Hristos, dar o singura lucrare si vointa”. Se postula, cu alte cuvinte, ci deoarece in Hristos era o singu- Td Persoana (Logosul Dumnezeiese), erau, prinArhimandrit Vasilios Papadakis ao gurd aay ° singura Voints, - Uointa Logosului Dumnezeiesc™?, one aaa noii kakodoxii a fost Pa- triarhul Serghie al Constantinopolului (610-639) Acesta s-a.unit in 629, pe baza acceptarii teze) unei singure vointe $i luecrari, cu episcopul mo. nofizit Atanasie, pe care I-a si recunoscut ca pa. triarh al Antiohiei*®. fn anul urmator, in scaunul Alexandriej avea si urce Kyr, partizan al lui Sever, care a si neintarziat la luptd in vederea infaptuirij unirii cu monofizitii™. Doud glasuri tunatoare s-au facut auzite atunci impotriva unirii. In Ale- xandria se aflau doi monahi vestiti, Sfintii Sofro- nie si Maxim, care nu numai ca nu s-au lasat con- vinsi de Kyr, ci s-au opus cu tarie oricaror conce- ederea concilierii cu monofizitii. Sofronie 1 cu adevarat cuminte*® si intelept sustiniitor al urmare, si o sin, ja unei ,,uniri vopsite cu apa” ExkAnotaorixy ‘lotopia (Istoria Bise- a religioasd si eticii), vol. 11, col. 103. Kt) MatpoAoyia (Patrologia gree owppwv (sofron) inseam . (n. trad.) os itorul, Epistola 13, in vo epistole hristologice si dul” . Magipiov (Viaga CuriosParticiparea activa a monahilor impotrivaereziilor 213 inceredrii lui Kyr de a intari cu sentinte patristi- ce teza unei singure lucrari, Sofronie i-a opus Ja randul sau alte cuvinte limpezi si neindoielnice ale unor Parinti recunoscuti de Biserica. El sus- tinea ca atat lucrarea, cat si vointa sunt trasaturi ale firii, si intrucat in Hristos au fost dou firi, urmeaza neindoielnic c& au fost gi doua lucrari si dou vointe. Neputand sa-l convinga pe Sfintitul Sofronie, Kyr l-a indemnat in cele din urma s4 mearga la Constantinopol si si discute cu Serghie™. In anul 633, Kyr s-a unit cu severienii din Egipt pe baza formulei: ,,o singura lucrare dumnezeiesc-omeneas- ca (teandrica) in Hristos”*”. Si in Siria s-au reusit destule afilieri ale monofizitilor. Serghie, care deja isi daduse pe fata ,,in multe chipuri boala lui” si corupsese ,,cea mai mare parte a Bisericii"™, a recunoscut aceasta unire si in acelasi an s-a unit si cu ereticii armeni pe baza aceleiasi marturisiri kakodoxe™!. Sfantul Sofronie a mers la Constantinopol si a incercat sa-I converteasci pe patriarh, rugan- ——————— * Dositei al lerusalimului, AwdexcipiBAoc (Dodekavi- ), {artea a gasea, cap. 6, § 3, pp. 255-256. , _B. Vafeidis, ExxAnoiaotixn ‘lotopia (Istoria Biseri- ci, vol. 1, § 74, 2, p. 251. Bh mapa K@V u ialog despre le bi- Sericesti), P.G. 91, 333A. — ™ OLHLE. (Enciclopedia religioasa si etica), ibidem.du-l sé nu reinnoiasca ° erezie ce fusese respingy cu succes de Parintil de odinioara Dat des. cumpanit de nepocainta lui Serghie, a mers in continuare la Jerusalim, unde ira adunat pe mo. nahi si pe ceilalti oameni al Bisericii gi le-a facut cunoscute conceptiile eretice ale patriarhilor gj ale papei™, invatandu-i totodata, spre intarire, _ dogma ortodoxa™. j F i erit de rasunetul acestor glasuri orto- - doxe, Serghie a decis 54 pirdseasc pentru mo- ‘ment monoenergismul gi s4 se limiteze la mai temperatul monotelism. Astfel, el le-a interzis nilor sai sa mai vorbeasca desp 4 lucrari. Acest lucru a atras bat lor, care ii luau in ras pe ortodocsi si Dupa ce calcedonienti, care ¢ le ale lui Nestorie, s-au dezme adeviir si unindu-se cu noi } : lucriri in firea lui Hristos cea du-se impotriva binelui, le-au lasat marturisind nici una, nici doud ocura mal t. intor- martu-Participarea activa a monahilor impotrivaereziilor 245 unul Sfintei Cetati (634) $i a convocat un sinod care a condamnat atat monoenergismul, ct si monotelismul. fn acelasi timp le-a trimis celor- Jalti patriarhi vestita sa ,,Epistold sinodala”, care lovea precum un trasnet erezia. Cu toate acestea, dupa moartea Sfantului Sofronie (638), Iraclie, in colaborare cu Serghie, a emis edictul numit Ekthesis, care instituia ca uni- ca invatatura dreapta doctrina despre o singura vointa. Ekthesis-ul a fost semnat si de cei cinci patriarhi**, dar i s-au opus pe de o parte succe- sorii papei Honoriu, iar pe de alté parte Sfantul Maxim. 2. Luptele Sfantului Maxim pentru condamna- rea sinodala a monotelismului (638-649) Dupa publicarea Ekthesis-ului eretic al im- paratului Iraclie, pentru Marturisitorul Maxim au inceput noi lupte. In anul 645 a sustinut la Cartagina o disputa publicd cu patriarhul mo- notelit Pyr al Constantinopolului (succesorul lui Serghie), aflat in exil. in aceasta disputa, desfa- surata in fata carmuitorilor politici si a mai mul- tor episcopi, clerici si monahi din nordul conti- Nentului african, Sfantul a izbutit sa rastoarne convingerile eretice ale lui Pyr. In anul urmator, ee a a ly gil “°V. Stefanidis, ibidem, p. 244.