Eu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga debuteaza in 1919 cu volumul "Poemele luminii"

construind in acelasi timp una dintre cele mai cunoacute arte poetice " Eu
strivesc corola de minuni a lumii". Poezia prefateza volumul amintit si ofera o
impresionanta deschidere spre modernismul expresionist in masura in care
ofera o lata viziune despre lume si creatie. In conceptia lui Lucian Blaga
menirea unui artist este aceea de a transforma un mister intr-un mister si
mai marem potentarea relevandu-si in acest caz puterea creatoare.

Poezia " Eu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga se

incadreaza in directia modernista, in primul rand prin vitalismul lirismului, de
sorginte expresionista. Poezia surprinde relatia poet-creatie intr-un mod
direct, atitudinea protectoare asumata fata de univers fiind o dovada a
vitalismului liricii lui Blaga. O alta caracteristica a modernismului expresionist
regasita la nivelul poeziei initiala in titlu si in incipit este o dovada a
dominatiei vocii lirice, dimensiunea confesiva a poeziei, subiectivitatea
lirismului, fiind marcata discursiv prin pronumele personal "eu", repetat de
cinci ori in text, prin adjectivul pronominal posesiv "mea" si prin verbele la
persoana I "nu strivesc", "nu ucid", "sporesc", "intalnesc".

Poezia are o tema filosofica:cunoasterea,descriind prin metaforele

revelatorii lumina mea si lumina altora,cele doua tipuri de cunoastere
specifice sistemului filosofic blagian.Astfel,poetul plaseaza in opozitie
atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale Universului cunoasterea
luciferica (eu cu lumina mea sporesc a lumii taina)-fata de intentia de
descifrare a misterului-cunoasterea paradisiaca Lumina altora/sugruma
vraja nepatrunsului ascuns).Cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este
posibila numai prin iubire,prin comunicarea afectiva totala:eu nu
strivesc../Caci eu iubesc.

Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii

luciferice.Pronumele personal eu este asezat in fruntea primei poezii din
primul volum,adica in fruntea operei.Plasarea sa initiala poate corespunde
influentelor expresioniste din volumele din tinerete,insa,mai ales,exprima
atitudinea poetului-filosof de protejarea a misterelor lumii,atitudine izvorata
din iubire.Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii
de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica.Metafora
revelatorie corola de minuni a lumii,imagine a perfectiunii,a absolutului
semnifica prin ideea de intreg,misterele universale,iar rolul poetului este
contemplarea si adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific
blagiana.

Titlul este reluat in incipitul poeziei,ca prim vers,iar sensul

sau,imbogatit de seria de antiteze si de lantul metaforic,se intregeste cu
versurile finale :Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/[...]/caci eu iubesc/si
flori si ochi si buze si morminte.Poezia este un act de creatie,iar iubirea o
cale de cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formeloe
concrete.Poezia inseamna intuirea in particular a universalului.

Discursul liric se construieste in jurul unor relatii de opozitie intre cele

doua tipuri de cunoastere,care se realizeaza prin antiteza eu/altii,lumina
mea/lumina altora,prin alternarea motivului luminii si al intunericului,dar si
prin conjunctia dar.Ele se regasesc in cea de-a doua secventa poetica.

Simetria textului liric se realizeaza prin reluarea sintagmei din titlu in

incipit,dar si prin reluarea metaforelor enumerate in prima si ultima secventa
poetica.Aceste metafore surprin temele majore ale creatiei poetice,imaginate
ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii:flori-
viata/efemeritatea/frumosul,ochi-cunoasterea/contemplatia poetica a
lumii,buze-rostirea/sarutul,morminte-marea taina a mortii.

Cele trei secvente poetice care alcatuiesc discursul liric sunt marcate
prin scrierea cu initiala majuscula a versurilor,iar in final,prin constructia
concluzica.Ele se organizeaza in jurul unor sintagme cheie construite cu
ajutorul unor marci ale subiectivitatii:calea mea,relatia de opozitie lumina
mea-lumina altora,caci eu iubesc.Pompiliu Constantinescu reduce
tehnica poetica la o ampla comparatie,cu un termen concret,de puternic
imagism,si un termen spiritual de transparenta intelegere.

Consider ca tema cunoasterii si viziunea expresionista asupra lumii se

reflecta in mod original in poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lunii" de
Lucian Blaga, in primul rand prin optiunea poetului pentru versul liber si mai
ales ingambament, care demonstreaza conceptia sa, conform careia lipsa
elementelor de prozodie clasica permite exprimarea fluxului ideilor si a
intensitatii sentimentelor. Teoria cunoasterii blagiene stabileste o legatura
intre cunoastere si mister, existand o disociere intre cunoasterea paradisiaca
si cunoasterea luciferica. Cunoasterea paradisiaca este de tip logic si
rational, obiectivand in concepte obiectul cunoasterii, in timp ce cunoasterea
luciferica are ca scop amplificarea misterului, nu reducerea lui, asa cum
marturiseste insusi Blaga : "Prin cunoasterea paradisiaca se statornicesc
pozitiile linistitore, momentele de stabilitate, permanenta vegetativa si
orizonturile, care nu indeamna dincolo de ele insesi, ale spiritului cunoscator.

Arta poetica moderna, poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"

este o creatie in care imaginarul se impleteste armonios cu noutatea
metaforei demonstrand modernismul lui Blaga.