Teoria Dreptului Natural

Ceban Cristina, Ct21Z

Teoria dreptului natural
Introducere
În secolul al VII-lea în Europa declinul feudalismului este accentuat de un fenomen politic
oarecum surprinzător, în sensul că burghezia este sprijinită tocmai de absolutismul monarhic. În Franţa,
de pildă absolutismul monarhic servea burghezia împotriva războiului, a religiei, a papalităţii şi prin
aceasta servea mişcării populare.
Dar spre finele secolului al VII-lea şi începutul secolului al VIII-lea, când cauzele ce facilitau
cooperarea dintre burghezie şi absolutismul monarhic au dispărut, burghezia franceză care milita pentru
independenţă pe plan politic abandonează absolutismul monarhic.
Îşi putea permite o asemenea ruptură deoarece burghezia se consolida din punct de vedere
economic şi social iar influenţa ei politică în societate crescuse considerabil.
În Germania, mai ales după pacea de la Westfalia (1648), are loc o dezmembrare politică, se
întăreşte reacţia feudală, forţele absolutiste fiind preponderente ceea ce obligă burghezia la compromisuri.
În Spania se continuă atacurile feudalismului contra monarhie, catolicismului şi burgheziei.
În aceste condiţii apare în istoria gândirii politice teoria cunoscută sub numele de Doctrina dreptului
natural. Deşi în antichitate apar idei care anticipau această teorie, ea s-a cristalizat abia în secolul al XVII-
lea. Teoria dreptului natural încerca să dea o explicaţie juridică raporturilor de proprietate. Această teorie
susţine că a existat o epocă în care avem de a face cu prezenţa unor legi între cetăţeni, obligatorii pentru
toţi, a unor legi eterne. La început teoria dreptului natural s-a dezvoltat în Olanda, mare putere colonială
la vremea respectivă.
Concepţia politică a lui Hugo Grotius
Hugo Grotius (1583-1645) este cel mai remarcabil reprezentant al gândirii juridice cât şi gândirii
politice. Principalele sale lucrări sunt: De jure belli et pacis (apărută în anul 1625 şi dedicată lui Ludovic
al XIII-lea al Franţei) şi Marea liberă (1609).
Esenţa concepţiei sale constă în aprecierea că omul este o fiinţă socială prin natura sa. Aceasta
constituie un principiu de drept general, valabil pentru orice cetăţean.
Dreptul natural priveşte omul în trei ipostaze:
- omul abstrac (generic);
- omul natural (specie);
- omul sălbatec.
Izvorul dreptului natural îl constituie tendinţa naturală a omului pentru o viaţă în comun, fapt ce se
realizează dintru-un instinct social cu care se naşte homo-faber.
Natura obligă pe oameni să intre în anumite raporturi între ei, anume raporturi sociale. Astfel,
valens noles, omul este prins în mecanismul social. Această situaţie nu este însă contrară naturii şi fiinţei
lui ca individ, ci izvoreşte din instinctul de sociabilitate.
Dreptul natural se pronunţă contra revelaţiei divine, a unui amestec din afară în explicarea genezei
normelor de drept.
"Dreptul natural există chiar dacă nu există Dumnezeu. El este universal şi este la fel de invaribil
ca Dumnezeu (absolut). Nici Dumnezeu nu poate să-l priveze de această calitate de a rămâne invariabil".
Adepţii dreptului natural cer în primul rând respectarea contractelor încheiate, fundamentarea
proprietăţii private şi puterii legitime a suveranului asupra supuşilor. Aceste cerinţe izvoresc din
principiul că oamenii obligaţi să trăiască împreună sunt predispuşi la sociabilitate. Proprietatea privată,
1

Numai în societate apar aceste valori. mai ales prin Puffendorf. iar forţa (constrângerea) duce la slăbirea statului". între care: Tratatul teologico-politic. antiscolastice şi anticlericale. Samuel Puffendorf (1632-1694) Teoria dreptului natural se afirmă nu doar în Olanda ci şi în Germania. Ea este indispensabilă societăţii. iar statul care garantează această stare naturală este democraţia. Puterea supremă este puterea suveranului. Spinoza (1637-1673) a scris opere importante pentru ideile politice. "Trăinicia unui guvern este determinată de libertatea cuvântului. Discursul său politic poartă amprenta enciclopedismului său în materie de politică şi a unui stil scriptural suplu şi atractiv. respectiv libertatea. de bună voie. Ideile sale politice sunt legate de instaurarea republicii în Olanda. care stă în mâna marelui demnitar al ţării (monarhul) şi nu a poporului. justiţia şi injustiţia. Etica şi Tratatul politic. altfel pretenţia poporului le a deţine puterea ar fi o contradicţie logică. adică instaurarea majorităţii. ci la anumită consolidare a acestuia. el a militat pentru libera exprimare a cuvântului cetăţenilor. deoarece prin contractul încheiat. iar scopul său suprem este acela de a asigura funcţionarea normală a societăţii. Mergând mai departe cu raţionamentul. iar raporturile de putere asemănătoare celor dintre stăpân şi slugă. s-a ajuns la o împărţire a bunurilor. De altfel. Puterea statului se exercită şi asupra bisericii. În acest spirit LIBERTATEA apare ca un fel de negoţ. Aceasta a dus la consolidarea 2 . Natura a oferit fiecăruia libertatea pe care o posedă. adică republica. pentru că nimeni nu este obligat. Statul are o bază raţională. ideile sale principale se referă la libertate şi sclavie. care-i aparţine lui ca individ. să se supună bunului plac al altuia. De aceea el este adeptul unei forme democratice de guvernământ. Forţa statului determinată de legitimitatea sa naturaă şi raţională constă în apărarea ordinei. care a intervenit între cetăţeni şi prin care. Îşi propune să confere o explicaţie laică originii şi naturii statului. îşi are originea într-o convenţie iniţială. Libertatea politică nu poate fi suprimată. Statul este un arbitru în societate şi impune supunere (supunerea fiind un drept natural al statului). El se opune categoric monarhiei absolute.spun ei. După el sclavia ar rezulta în mod fatal dintr-o necesitate. dar fără să-i lezeze interesele. În starea naturală oamenii nu cunoşteau binele şi răul. În raport cu statul. El este adpt al tezei suveranităţii statului. s-au stabilit anumite obligaţii faţă de alţii. păcii şi securităţii sociale. Tezele sale sunt antifeudale. graţie legilor dreptului natural. O altă idee este aceea a libertăţii politice a cetăţenilor. poporul este obligat la supunere continuă. Pentru a-l înţelege trebuie să remarcăm faptul că războiul de 30 de ani. adică un obiect de vânzare/cumpărare. care a avut loc în Germania nu a dus la subminarea feudalismului. iar libertatea este o stare naturală care rezultă din respectarea necesităţii "Libertatea ca necesitate înţeleasă". Grotius susţine că şi statul are o origine contractuală. deoarece în cadrul ei ar exista sclavie şi barbarie. La aceasta se adăuga fărâmiţarea feudală (peste 360 de stătuleţe feudale independente şi rivale). nici dreptul şi nici puterea. Baruch Benedict Spinoza Cunoscutul filozof olandez. "Fiecare este proprietarul propriei sale libertăţi" -afirmă Spinoza. iar evoluţia societăţii cere legitim respectarea acestor contracte. să se supună altuia. La fel proprietatea privată este o condiţie naturală/raţională a oricărei societăţi. perfect legitimă nu doar din punct de vedere moral ci şi juridic.

acest fapt (obligaţia statului) fiind cuprins în contractul iniţial. constrânge. Pe acest fond. propriu statului. moral în vreme ce ordinul este un mijloc de realizare a păcii exterioare. morala are ca principiu onestitatea. el fiind primul gânditor care a analizat această deosebire. sursa legilor este aici. De altfel. care-şi au "sediul" în individ şi au ca scop reglementarea raporturilor dintre conştiinţa individului şi imperativul categoric necesar (între datorie şi necesitate). Dreptul natural este dedus din raţiunea umană. Deci. El preconiza raţiunea. monarhice. deci. după care legile dreptului natural sunt imuabile. Sfatul are menirea de a convinge. adică un instrument etic. Cristian Thomasius (1652-1728) Este un continuator al teoriei dreptului natural şi adept al limitării puterii absolutismului plecând de la distincţia dintre drept şi morală. existenţa unui stat poliţist. din natura lucturilor. ideile dreptului natural a lui Puffendorf capătă semnifivaţie specifică. Dar puterea de stat este nelimitată şi atotputernică iar cetăţenii au datoria să i se supună necondiţionat. Referindu-se la obişnuitele norme ale dreptului pozitiv. atunci sunt imobile şi normele de drept. Sfatul trebuie. pe când ordinul. adică acela de a se purta de aşa manieră încât să nu contravină unor cerinţe etice generale. Del Vecchio. prin care se realizează morala şi dreptul. Sfatul este mijloc de realizare a păcii interioare. folosit de înţelepţi. statul este reprezentantul unui contract încheiat între oameni. este G. pacea interioară (adică scopul). Unul dintre cei mai perseverenţi doctrinari contemporani ai acestor teze. iar ca scop pacea exterioară (socială de fapt). a unui stat birocratic care să concentreze întreaga putere (compromis cu absolutismul princiar). de forţa coercitivă (constrângere). pe când ordinul este folosit de stat. tendinţele tiranice trebuie îngrădite printr-o anumită adunare reprezentativă. la întârzierea procesului de centralizare a puterii de stat. Deci. Cu alte cuvinte. Cristian Wolf (1679-1754) Teza prin care Wolf estea preciat ca teoriticean al dreptului natural este aceea a limitării puterii absolute. Dreptul îşi are sediul în exterior şi se referă la reglementarea unor raporturi materiale în societate. El face distincţie între dreptul natural şi dreptul teologic. Şi la el. 3 .absolutismului principilor. acesta fiind menirea şi specificul eticii. Scopul statului este de a asigura pacea şi utilitatea comună. astăzi teoria dreptului natural este reluată şi actualizată. pentru a nu degenera în tiranie. Pentru Thomasius morala constituie acel "forum internum" (imperatvul categoric la Kant) iar dreptul este "forum externum". Suveranul are datoria de a apăra drepturile supuşilor. în natura umană terestră şi nu au nimic cu explicaţia mistico-religioasă. Actualitatea teoriei dreptului natural Uitată o vreme. pe când dreptul are ca principiu justul. burghezia era slabă. ceea ce a dus la un anumit compromis cu absolutismul princiar. Aşa stând lucrurile statul nu poate pătrunde în forumul conştiinţei umane. el afirmă că acestea nu exprimă judecăţi absolute despre dreptate şi justiţie. În consecienţă. Această limitare se realizează prin legi. acesta nu este un domeniu penetrabil forţelor statului. Şi el crede că statul este rezultatul unui contract. morala este ansamblul cerinţelor de comportare. de conduită în societate. al unui convenţii sau a unui legământ iniţial între oameni. teoria sa fiind împrumutată de Kant. Natura omului este imuabilă (neschimbată).

scoala stoica greceasca.In perioada descompunerii feudalismului si trecerii la capitalism. unică. De aici necesitatea recurgerii la dreptul natural competent a exprima criteriul absolut al dreptăţii. atitudinea noii clase in ascensiunea burgheziei fata de problema preluarii si organizarii puterii politice. statul nu este o institutie de esenta divina.pentru a nega suveranitatea. Epicur etc. In feudalism. Bucureşti. Doctrina catolică actuală îşi conjugă eforturile cu alte teze ale ideologiei Evului Mediu -cum este instituţionalismul. ION CRAIOVEAN. o traiectorie istorică ce cuprinde următoarele etape: a) antichitatea greacă (prezenţa unor asemenea idei la Platon. Men-tzi. Socrates) b) evul mediu (abordare teologică. de unde caracterul imuabil al acestor legi naturale. fiind sustinuta si promovata de ganditori ca Mo-tzi. morală şi politică. Istoria dreptului românesc. 4 . Toma d'Aquino) c) etapa dreptului natural ca atare (abordare juridică) d) doctrina contemporană a dreptului (modernizarea ideilor vechi) Concluzie: Deci.Dreptul natural exprima pozitia. După aceşti doctrinari catolici. dreptul natural este o veche teorie sociala. eternă. dreptul natural a fost inlocuit cu cel divin. privind dreptul natural. pe actul de voinţă al legislatorului. schimbari. Concomitent cu aceste teorii o puternică recrudescenţă cunosc concepţiile catolice în drept. Dreptatea unică este deasupra claselor. MIHAI BĂDESCU. Numai prin raportarea la dreptul natural putem aprecia valoarea dreptului pozitiv. normele dreptului natural pot să refere despre dreptatea absolută deoarece se întemeiează nu pe orbitrar. ci pe natura lucrurilor. intreaga explicare si reglementare a relatiilor sociale se va face prin divinitate. Editura All Beck 3. Girul dreptului natural se extinde asupra dreptului politic în general. Aşadar în concepţia lui del Vecchio ar exista nu numai norme legi unice. deasupra puterilor sociale exprimând global interesele tuturor membrilor societăţii. dreptul natural isi va recapata caracterul laic. București 1993 4. eterne ci şi o dreptate generală. teoria catolică a dreptului proclamă o unitate între drept. supusa unor continui transformari. actualizată şi modernizată la cerinţele societăţii contemporane. în linii mari. care. ea aparand inca din antichitate.In acceptiunea dreptului natural. Tratat de Teoria Generală a Dreptului. dreptul divin (revelat) consacră dreptul natural. Bibliografie: 1. Pe linia doctrinei sfântuli Toma d'Aquino. în revelaţia divină (acreditată de teoricienii evului mediu) îşi găseşte originea şi dreptul natural. rational si va deveni o arma ideologica in lupta burgheziei contra feudalitatii. 2004 2. ION CETERCHI. Lumina Lex. Introducere în teoria generală a dreptului. Deci. vesnica si imuabila. Dreptul natural cunoaşte deci. ci o creatie umana. Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. MANUEL GUŢAN. Editura All Beck. Legile. ION CRAIOVEAN. Introducere în filosofia dreptului. 2003. legitimitatea statelor suverane. la rându-i consacră dreptul pozitiv.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful