Ceban Cristina, Ct21Z

Teoria dreptului natural
Introducere
În secolul al VII-lea în Europa declinul feudalismului este accentuat de un fenomen politic
oarecum surprinzător, în sensul că burghezia este sprijinită tocmai de absolutismul monarhic. În Franţa,
de pildă absolutismul monarhic servea burghezia împotriva războiului, a religiei, a papalităţii şi prin
aceasta servea mişcării populare.
Dar spre finele secolului al VII-lea şi începutul secolului al VIII-lea, când cauzele ce facilitau
cooperarea dintre burghezie şi absolutismul monarhic au dispărut, burghezia franceză care milita pentru
independenţă pe plan politic abandonează absolutismul monarhic.
Îşi putea permite o asemenea ruptură deoarece burghezia se consolida din punct de vedere
economic şi social iar influenţa ei politică în societate crescuse considerabil.
În Germania, mai ales după pacea de la Westfalia (1648), are loc o dezmembrare politică, se
întăreşte reacţia feudală, forţele absolutiste fiind preponderente ceea ce obligă burghezia la compromisuri.
În Spania se continuă atacurile feudalismului contra monarhie, catolicismului şi burgheziei.
În aceste condiţii apare în istoria gândirii politice teoria cunoscută sub numele de Doctrina dreptului
natural. Deşi în antichitate apar idei care anticipau această teorie, ea s-a cristalizat abia în secolul al XVII-
lea. Teoria dreptului natural încerca să dea o explicaţie juridică raporturilor de proprietate. Această teorie
susţine că a existat o epocă în care avem de a face cu prezenţa unor legi între cetăţeni, obligatorii pentru
toţi, a unor legi eterne. La început teoria dreptului natural s-a dezvoltat în Olanda, mare putere colonială
la vremea respectivă.
Concepţia politică a lui Hugo Grotius
Hugo Grotius (1583-1645) este cel mai remarcabil reprezentant al gândirii juridice cât şi gândirii
politice. Principalele sale lucrări sunt: De jure belli et pacis (apărută în anul 1625 şi dedicată lui Ludovic
al XIII-lea al Franţei) şi Marea liberă (1609).
Esenţa concepţiei sale constă în aprecierea că omul este o fiinţă socială prin natura sa. Aceasta
constituie un principiu de drept general, valabil pentru orice cetăţean.
Dreptul natural priveşte omul în trei ipostaze:
- omul abstrac (generic);
- omul natural (specie);
- omul sălbatec.
Izvorul dreptului natural îl constituie tendinţa naturală a omului pentru o viaţă în comun, fapt ce se
realizează dintru-un instinct social cu care se naşte homo-faber.
Natura obligă pe oameni să intre în anumite raporturi între ei, anume raporturi sociale. Astfel,
valens noles, omul este prins în mecanismul social. Această situaţie nu este însă contrară naturii şi fiinţei
lui ca individ, ci izvoreşte din instinctul de sociabilitate.
Dreptul natural se pronunţă contra revelaţiei divine, a unui amestec din afară în explicarea genezei
normelor de drept.
"Dreptul natural există chiar dacă nu există Dumnezeu. El este universal şi este la fel de invaribil
ca Dumnezeu (absolut). Nici Dumnezeu nu poate să-l priveze de această calitate de a rămâne invariabil".
Adepţii dreptului natural cer în primul rând respectarea contractelor încheiate, fundamentarea
proprietăţii private şi puterii legitime a suveranului asupra supuşilor. Aceste cerinţe izvoresc din
principiul că oamenii obligaţi să trăiască împreună sunt predispuşi la sociabilitate. Proprietatea privată,
1

care a intervenit între cetăţeni şi prin care. s-au stabilit anumite obligaţii faţă de alţii. Mergând mai departe cu raţionamentul. De altfel. Statul are o bază raţională. iar scopul său suprem este acela de a asigura funcţionarea normală a societăţii. nici dreptul şi nici puterea. de bună voie. Puterea statului se exercită şi asupra bisericii. justiţia şi injustiţia. "Trăinicia unui guvern este determinată de libertatea cuvântului. el a militat pentru libera exprimare a cuvântului cetăţenilor. Ideile sale politice sunt legate de instaurarea republicii în Olanda. pentru că nimeni nu este obligat. care stă în mâna marelui demnitar al ţării (monarhul) şi nu a poporului. ci la anumită consolidare a acestuia. Spinoza (1637-1673) a scris opere importante pentru ideile politice. Grotius susţine că şi statul are o origine contractuală. poporul este obligat la supunere continuă. iar evoluţia societăţii cere legitim respectarea acestor contracte. Pentru a-l înţelege trebuie să remarcăm faptul că războiul de 30 de ani. După el sclavia ar rezulta în mod fatal dintr-o necesitate. El este adpt al tezei suveranităţii statului. În acest spirit LIBERTATEA apare ca un fel de negoţ. iar forţa (constrângerea) duce la slăbirea statului". iar libertatea este o stare naturală care rezultă din respectarea necesităţii "Libertatea ca necesitate înţeleasă". Samuel Puffendorf (1632-1694) Teoria dreptului natural se afirmă nu doar în Olanda ci şi în Germania. să se supună bunului plac al altuia. mai ales prin Puffendorf. păcii şi securităţii sociale. s-a ajuns la o împărţire a bunurilor. De aceea el este adeptul unei forme democratice de guvernământ. iar statul care garantează această stare naturală este democraţia. Libertatea politică nu poate fi suprimată. ideile sale principale se referă la libertate şi sclavie. adică instaurarea majorităţii. Aceasta a dus la consolidarea 2 . să se supună altuia. perfect legitimă nu doar din punct de vedere moral ci şi juridic. La fel proprietatea privată este o condiţie naturală/raţională a oricărei societăţi. între care: Tratatul teologico-politic. Forţa statului determinată de legitimitatea sa naturaă şi raţională constă în apărarea ordinei. Natura a oferit fiecăruia libertatea pe care o posedă. Tezele sale sunt antifeudale. O altă idee este aceea a libertăţii politice a cetăţenilor. adică republica. Îşi propune să confere o explicaţie laică originii şi naturii statului. dar fără să-i lezeze interesele. La aceasta se adăuga fărâmiţarea feudală (peste 360 de stătuleţe feudale independente şi rivale). antiscolastice şi anticlericale. deoarece în cadrul ei ar exista sclavie şi barbarie. Puterea supremă este puterea suveranului. iar raporturile de putere asemănătoare celor dintre stăpân şi slugă. Statul este un arbitru în societate şi impune supunere (supunerea fiind un drept natural al statului). deoarece prin contractul încheiat. altfel pretenţia poporului le a deţine puterea ar fi o contradicţie logică. care a avut loc în Germania nu a dus la subminarea feudalismului. Numai în societate apar aceste valori. Baruch Benedict Spinoza Cunoscutul filozof olandez. În starea naturală oamenii nu cunoşteau binele şi răul. Etica şi Tratatul politic. graţie legilor dreptului natural.spun ei. respectiv libertatea. În raport cu statul. Discursul său politic poartă amprenta enciclopedismului său în materie de politică şi a unui stil scriptural suplu şi atractiv. îşi are originea într-o convenţie iniţială. El se opune categoric monarhiei absolute. "Fiecare este proprietarul propriei sale libertăţi" -afirmă Spinoza. Ea este indispensabilă societăţii. care-i aparţine lui ca individ. adică un obiect de vânzare/cumpărare.

tendinţele tiranice trebuie îngrădite printr-o anumită adunare reprezentativă. este G. Pe acest fond. acesta fiind menirea şi specificul eticii. Deci. Cristian Wolf (1679-1754) Teza prin care Wolf estea preciat ca teoriticean al dreptului natural este aceea a limitării puterii absolute. al unui convenţii sau a unui legământ iniţial între oameni. pacea interioară (adică scopul). existenţa unui stat poliţist. Suveranul are datoria de a apăra drepturile supuşilor. Dreptul natural este dedus din raţiunea umană. ideile dreptului natural a lui Puffendorf capătă semnifivaţie specifică. Deci. din natura lucturilor. ceea ce a dus la un anumit compromis cu absolutismul princiar. acest fapt (obligaţia statului) fiind cuprins în contractul iniţial. teoria sa fiind împrumutată de Kant. de forţa coercitivă (constrângere). moral în vreme ce ordinul este un mijloc de realizare a păcii exterioare. prin care se realizează morala şi dreptul. Cu alte cuvinte. pentru a nu degenera în tiranie. pe când ordinul. la întârzierea procesului de centralizare a puterii de stat. a unui stat birocratic care să concentreze întreaga putere (compromis cu absolutismul princiar). propriu statului. în natura umană terestră şi nu au nimic cu explicaţia mistico-religioasă. el afirmă că acestea nu exprimă judecăţi absolute despre dreptate şi justiţie. Dar puterea de stat este nelimitată şi atotputernică iar cetăţenii au datoria să i se supună necondiţionat. sursa legilor este aici. el fiind primul gânditor care a analizat această deosebire. adică acela de a se purta de aşa manieră încât să nu contravină unor cerinţe etice generale. Sfatul este mijloc de realizare a păcii interioare. Pentru Thomasius morala constituie acel "forum internum" (imperatvul categoric la Kant) iar dreptul este "forum externum". constrânge. Aşa stând lucrurile statul nu poate pătrunde în forumul conştiinţei umane. care-şi au "sediul" în individ şi au ca scop reglementarea raporturilor dintre conştiinţa individului şi imperativul categoric necesar (între datorie şi necesitate). de conduită în societate. morala este ansamblul cerinţelor de comportare. statul este reprezentantul unui contract încheiat între oameni. 3 . Sfatul trebuie. Referindu-se la obişnuitele norme ale dreptului pozitiv. adică un instrument etic. astăzi teoria dreptului natural este reluată şi actualizată. Actualitatea teoriei dreptului natural Uitată o vreme. Şi la el. deci. acesta nu este un domeniu penetrabil forţelor statului. De altfel. monarhice. Natura omului este imuabilă (neschimbată). El preconiza raţiunea. Cristian Thomasius (1652-1728) Este un continuator al teoriei dreptului natural şi adept al limitării puterii absolutismului plecând de la distincţia dintre drept şi morală. după care legile dreptului natural sunt imuabile. iar ca scop pacea exterioară (socială de fapt). În consecienţă. Unul dintre cei mai perseverenţi doctrinari contemporani ai acestor teze. pe când dreptul are ca principiu justul. Del Vecchio. folosit de înţelepţi. burghezia era slabă. morala are ca principiu onestitatea. El face distincţie între dreptul natural şi dreptul teologic. atunci sunt imobile şi normele de drept. Această limitare se realizează prin legi.absolutismului principilor. Sfatul are menirea de a convinge. pe când ordinul este folosit de stat. Scopul statului este de a asigura pacea şi utilitatea comună. Dreptul îşi are sediul în exterior şi se referă la reglementarea unor raporturi materiale în societate. Şi el crede că statul este rezultatul unui contract.

2004 2. ION CRAIOVEAN. Tratat de Teoria Generală a Dreptului.Dreptul natural exprima pozitia. ION CRAIOVEAN. Socrates) b) evul mediu (abordare teologică. intreaga explicare si reglementare a relatiilor sociale se va face prin divinitate. Editura All Beck. Bibliografie: 1. legitimitatea statelor suverane. ION CETERCHI. După aceşti doctrinari catolici. Aşadar în concepţia lui del Vecchio ar exista nu numai norme legi unice. Pe linia doctrinei sfântuli Toma d'Aquino. Numai prin raportarea la dreptul natural putem aprecia valoarea dreptului pozitiv. privind dreptul natural. dreptul natural este o veche teorie sociala. Doctrina catolică actuală îşi conjugă eforturile cu alte teze ale ideologiei Evului Mediu -cum este instituţionalismul. 2003. ci o creatie umana. o traiectorie istorică ce cuprinde următoarele etape: a) antichitatea greacă (prezenţa unor asemenea idei la Platon. Deci. Istoria dreptului românesc. statul nu este o institutie de esenta divina. vesnica si imuabila. care. unică.pentru a nega suveranitatea. fiind sustinuta si promovata de ganditori ca Mo-tzi.In acceptiunea dreptului natural. Legile. schimbari. Dreptul natural cunoaşte deci. supusa unor continui transformari. Concomitent cu aceste teorii o puternică recrudescenţă cunosc concepţiile catolice în drept. în linii mari. la rându-i consacră dreptul pozitiv. morală şi politică. ci pe natura lucrurilor. Editura All Beck 3. Men-tzi. scoala stoica greceasca. dreptul divin (revelat) consacră dreptul natural. în revelaţia divină (acreditată de teoricienii evului mediu) îşi găseşte originea şi dreptul natural. ea aparand inca din antichitate. deasupra puterilor sociale exprimând global interesele tuturor membrilor societăţii. dreptul natural isi va recapata caracterul laic. normele dreptului natural pot să refere despre dreptatea absolută deoarece se întemeiează nu pe orbitrar. eternă. eterne ci şi o dreptate generală. rational si va deveni o arma ideologica in lupta burgheziei contra feudalitatii. București 1993 4. Introducere în filosofia dreptului. De aici necesitatea recurgerii la dreptul natural competent a exprima criteriul absolut al dreptăţii. MIHAI BĂDESCU. MANUEL GUŢAN. Bucureşti. atitudinea noii clase in ascensiunea burgheziei fata de problema preluarii si organizarii puterii politice. Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Lumina Lex. de unde caracterul imuabil al acestor legi naturale. pe actul de voinţă al legislatorului.In perioada descompunerii feudalismului si trecerii la capitalism. Introducere în teoria generală a dreptului. dreptul natural a fost inlocuit cu cel divin. 4 . Epicur etc. Girul dreptului natural se extinde asupra dreptului politic în general. Dreptatea unică este deasupra claselor. teoria catolică a dreptului proclamă o unitate între drept. In feudalism. Toma d'Aquino) c) etapa dreptului natural ca atare (abordare juridică) d) doctrina contemporană a dreptului (modernizarea ideilor vechi) Concluzie: Deci. actualizată şi modernizată la cerinţele societăţii contemporane.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful