Obiectul, funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune

Capitolul 1. Obiectul, funcţiile şi rolul contabilităţii de
gestiune

Obiectul contabilităţii de gestiune.

Probabil, nu este necesar de demonstrat că informaţia şi cunoştinţele reprezintă cele mai
importante resurse economice ale businessului contemporan. Pentru a gestiona trebuie de
controlat, pentru a controla trebuie de evaluat informaţia economică.
Contabilitatea asigură reprezentarea internă şi externă a unei entităţi cu informaţii din
interiorul şi exteriorul acesteia. Necesitatea unei astfel de reprezentări justifică existenţa în
sistemul informaţional al entităţii a două circuite: unul care redă imaginea entităţii în exterior -
contabilitatea financiară, considerată „faţă externă” a entităţii şi altul care descrie procesele
interne ale entităţii, denumită contabilitatea managerială, considerată „faţă internă” a entităţii.
Din punct de vedere istoric, apariţia contabilităţii manageriale a fost condiţionată de necesitatea
păstrării tainei comerciale. Nu întâmplător cercetătorii contabilităţii, în special R. de Ruver, au
demonstrat că începând cu secolele XIV-XV comercianţii vienezi, pe lângă cărţile contabile întocmite
de servitori, deseori întocmeau cărţi contabile secrete, în care erau reflectate cele mai confidenţiale
informaţii, precum: mişcarea capitalului, mărirea profitului, etc. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec.
XX, când statul şi sindicatele muncitorilor au început activ aşi manifesta interesul faţă de mărimea
profitului întreprinzătorilor şi a cere publicarea rapoartelor financiare, întreprinzătorii, bazându-se pe
ideile lucrătorilor socotitori, au creat procedee metodologice speciale, ceea ce a condus la conturarea a
două tipuri de contabilitate: deschisă - pentru toţi utilizatori şi închisă (secretă) - destinată numai
întreprinzătorului.
Contabilitatea managerială a provenit de la contabilitatea costurilor sau, cum mai este
denumită, contabilitatea de producţie. În literatura economică aceste noţiuni deseori sunt
confundate, ceea ce este incorect. Contabilitatea de producţie, presupune o reflectare clară şi
detaliată a tuturor proceselor legate de producţie la entităţi şi reprezintă doar o parte a sistemului
informaţional al contabilităţii manageriale ce satisface cerinţele utilizatorului, dar nu sistemul
propriu - zis. Aceasta este „baza” contabilităţii manageriale.
În ceea ce priveşte evidenţa costurilor, contabilitatea managerială are tangenţe cu contabilitatea
financiară, diferenţa constă doar în metodele de evidenţă a costurilor. Astfel, în primul caz se ţine
cont de evidenţa analitică, iar în al doilea caz – de evidenţa sintetică.
Contabilitatea managerială pe plan mondial a cunoscut următoarele etape de
evoluţie:
Etapa I - până în anul 1940. În această perioadă lipsea noţiunea „contabilitate
managerială”, aplicându-se termenul „contabilitatea de producţie”, care avea ca
obiectiv – evidenţa costurilor şi calculaţia costului efectiv de producţie după
finisarea procesului tehnologic.
Etapă II - anii 1940 – 1950. Pe lângă calculaţia costului efectiv de producţie o atenţie
sporită se acordă şi evidenţei costurilor în vederea determinării profitului şi
executării controlului. Se utilizau diverse metode de calculaţie şi bugetare: în
această perioadă apare noţiunea „contabilitate de gestiune” sau „contabilitate
managerială”, care se deosebeşte de „contabilitatea de producţie” prin faptul că,
pe lângă calculaţia costului de producţie, se ocupa şi cu bugetarea, controlul,
analiza şi luarea deciziilor.
Etapă III - anii 1950 – 1965. Contabilitatea managerială era orientată la pregătirea
informaţiilor necesare luării deciziilor şi exercitării controlului după o metoda
nouă: evidenţa pe centre de responsabilitate. Este pe larg utilizată metoda
"Direct-cost".
Etapa IV -anii 1965 – 1985. Au fost elaborate şi aplicate proceduri noi privind evidenţa
utilizării resurselor în activitatea entităţii, analiza eficienţei activităţii economice.

Asist. univ. Munteanu Rodica Pagina 1

Obiectul. Etapa V din anul 1985 şi până în prezent. deoarece nu a fost asigurată respectarea cerinţelor de bază ale contabilităţii manageriale. s-a redus la înregistrarea operaţiunilor economice din activitatea entităţii. Actualmente. cercetarea şi aplicarea a tehnicilor şi metodelor evoluate ale teoriei şi practicii de gestiune. activitatea contabilului. Generalizarea etapelor de evoluţie a contabilităţii manageriale.2007 contabilitatea managerială se întâlneşte sub denumirea de „contabilitate de gestiune”. în studiile şi cercetările efectuate de către specialiştii din domeniu sunt atinse şi tehnologiile contabilităţii manageriale corespunzătoare etapei 4 şi 5. 113-XVI din 27. aprobată prin Hotărârea guvernului Republicii Moldova Nr. aplicat pe larg în trecut. neîntemeiat a fost neglijat rolul planificării şi. ca urmare. Ar fi greşit să percepem contabilitatea managerială ca ceva absolut nou în economia naţională. parţial. făcându-se încercări timide. Problemele ce ţin de calculaţie sunt bine cunoscute economiştilor şi constituie o mărturie a experienţei teoretice şi practice. În Republica Moldova contabilitatea managerială a fost acceptată oficial prin intermediul Concepţiei reformei contabilităţii. metodă foarte apropiată de sistemul „standard . deşi. precum şi în Legea Contabilităţii nr. poate fi considerată ca prototip al uneia dintre concepţiile contabilităţii manageriale – gestionarea pe centre de responsabilitate. care au adus utilizatorilor succesul în afaceri. în scopul pregătirii şi întocmirii rapoartelor. bugetarea în contabilitatea managerială se aseamănă mult cu sistemul de elaborare al planului tehnico-financiar al entităţii.cost” al contabilităţii manageriale evoluate. univ.04. În perioada economiei administrative şi planificării centralizate a avut loc separarea treptată din serviciul contabil a secţiei de planificare şi a celei financiare cu transmiterea unei părţi a împuternicirilor aferente contabilităţii manageriale. iar entitatea nu a acţionat în calitate de proprietar cointeresat în soluţionarea coordonată a problemelor manageriale. Astfel. în sfârşit. Autogestiunea internă. la baza căreia stă informaţia privind calculaţia costurilor. implementată odinioară în condiţiile economiei administrative. Şi. este legată de recunoaşterea contabilităţii manageriale în anul 1972 de către Comitetul Internaţional de Standardizare Contabilă (International Accounting Standard Comitet . acumulate la aplicarea metodei normative a calculaţiei costului producţiei. Deşi unele procedee şi metode ale contabilităţii manageriale au fost utilizate în economia administrativă. Acest an a marcat divizarea oficială a contabilităţii în contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială. Munteanu Rodica Pagina 2 . În acest act normativ. Astfel. În rezultatul acestor schimbări. XX funcţiile contabilităţii manageriale au fost mult mai largi şi mai complexe. cît şi cu lucrările de planificare. al planului tehnico-financiar al entităţii. ca disciplină economică aparte. precum şi experienţa aplicării diferitor metode de planificare. Contabilul acelor timpuri se ocupa atât cu evidenţa. evidenţa şi control permite relevarea direcţiilor principale de dezvoltare a contabilităţii manageriale în Republica Moldova:  adaptarea tehnicilor şi metodelor testate şi aplicate în practica internaţională.IASC). în Republica Moldova se desfăşoară etapa a III-a de dezvoltare a contabilităţii manageriale. în anii '20-'30 ai sec. Are loc perfecţionarea în continuare a tehnicilor şi metodelor contabilităţii manageriale. metoda costului-ţintă. Asist. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Apariţia contabilităţii manageriale. odată cu renunţarea la sistemul economiei administrative şi stabilirea relaţiilor de piaţă. cum ar fi: metoda ABC. acestea nu au condus la rezultatele aşteptate.1997. analiza costurilor ascunse. de fapt. În această perioadă se dezvoltă contabilitatea managerială strategică. 1187 din 24. de adaptare a lor în practica entităţilor autohtone.  studierea. Ulterior. ca punct de plecare în constituirea contabilităţii manageriale trebuie examinată contabilitatea de producţie.12. Un pas important în vederea formării şi dezvoltării contabilităţii manageriale a fost separarea ei de serviciul contabil al entităţii.

univ. Obiectul. În aspect general. În afară de această. Munteanu Rodica Pagina 3 . În corespundere cu structura contabilităţii manageriale. poate fi formată şi componenţa birourilor contabilităţii manageriale la entitate. Ţinând cont de acestea. 1. colectarea. investiţiile în capital social. blocul „Calculaţia costului” cuprinde totalitatea metodelor de calculaţie a costurilor.) se află în afara subiectului contabilităţii manageriale. care. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Astfel. dar fără ea este dificil de optimizat bugetul vânzărilor şi cel a producţiei. scopurile şi obiectele contabilităţii manageriale. fiecare subsistem al contabilităţii (managerială şi financiară) are scopurile. metoda „Standard-cost” poate fi considerată ca o continuare şi ca un punct de reper al blocului 1. părţile componente ale contabilităţii manageriale pot fi prezentate din următoarele blocuri (figura 1. dacă informaţia referitoare la costurile şi cheltuielile constante şi variabile este necesară permanent. În blocul „Bugetarea şi controlul executării bugetelor”. Particularităţile contabilităţii manageriale examinate mai sus ne permit să formulăm scopurile principale ale acesteia:  acordarea asistenţei informaţionale managerilor la luarea deciziilor operative. prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare (bugetare). control şi analiza executării bugetelor în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale.  control intern. Asist. care la rândul lor se împart în alte bugete. Obiectivele şi funcţiile contabilităţii manageriale formează concepţia acesteia. pot fi evidenţiate bugetul operaţional şi financiar. (4). subiectul contabilităţii manageriale îl constituie activitatea economică a entităţii şi a subdiviziunilor structurale ale acesteia. la rândul său. blocul 2 trebuie să includă şi metoda de calculaţie „Direct-cost”. poate fi subdivizat în alte componente. metodele şi funcţiile proprii.1). etc.1. Acest proces include măsurarea.  calculaţia costului (2). la rândul său. etc. Contabilitatea managerială Bugetarea şi Calculaţia Pregătirea Control controlul costului informaţiei necesare intern executării (2) pentru luarea (4) bugetelor (1) deciziilor (1) (3) Fig.1. putem determina subiectul. Analiza rentabilităţii . numite centre de responsabilitate.  bugetarea şi controlul executării bugetelor (1). Părţile componente ale contabilităţii de gestiune Fiecare din elemente (blocuri).problema specifică a blocului 3. operaţiunile de arendă. determină structura contabilităţii manageriale. Contabilitatea de gestiune reprezintă un domeniu distinct în cadrul contabilităţii care oferă informaţii privind gestiunea internă a entităţii. Aşadar. precum şi ca o parte componentă al blocului 2. Astfel.  pregătirea informaţiei necesare pentru luarea deciziilor (3). care fac parte din blocul 1. Operaţiunile cu caracter exclusiv financiar (operaţiunile cu hârtii de valoare. calculaţie. dar mai des ele au relaţii de reciprocitate. prezentată în figura 1. Blocurile nominalizate pot funcţiona separat. De exemplu.

Obiectele contabilităţii manageriale cuprind astfel de activităţi.  procedeele analizei economice (analiza factorială).conturi şi dubla înregistrare. cum sunt: activitatea de aprovizionare. dintre care menţionăm următoarele:  elementele de bază ale metodei contabilităţii (documentare. statistica. de organizare. planificarea şi pronosticarea eficienţei economice a activităţii entităţii şi a centrelor de responsabilitate ale acesteia. organizării contabilităţii determinată de cerinţele interne ale Fiind impusă de legislaţie în vigoare entităţii 2.1). ele permit dezvăluirea mai amplă a subiectului contabilităţii manageriale. precum şi trăsăturile distinctive ale fiecărui subsistem contabil. financiară şi de desfacere. precum şi rezultatele activităţii atât a entităţii în întregime. programarea extrapolării. de producţie.1 Criteriile de comparare a contabilităţii manageriale şi contabilităţii financiare Criterii de Contabilitatea de Contabilitatea comparare gestiune financiară 1. Gradul de reglementare Nu este reglementată. evaluare. entitatea îşi Este reglementată la nivel naţional. procesele economice (inclusiv relaţiile reciproce dintre subiecţii gestionării).).). însă. Elementele metodei contabilităţii manageriale sunt destul de variate. planificarea. Fiecare din elementele contabilităţii manageriale are o funcţie bine definită. Scopul contabilităţii Asigurarea cu informaţii a Întocmirea rapoartelor financiare utilizatorilor interni în scopul pentru utilizatorii externi Asist. arbore de decizie etc. Metoda contabilităţii de gestiune cuprinde totalitatea procedeelor şi mijloacelor prin intermediul cărora obiectele contabilităţii manageriale sunt reflectate în sistemul informaţional al entităţii.etc.  alegerea celor mai eficiente direcţii de dezvoltare a entităţii. o parte din activitatea de investiţii. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune  controlul. cât şi a subdiviziunilor structurale separate. ele cuprind resursele economice de care dispune entitatea. controlul. Tabelul 1.  metodele economico-matematice (programarea liniară. Contabilitatea managerială aplică realizările unor astfel de domenii ale ştiinţei şi practicii cum sunt: analiza economică. pronosticarea. Munteanu Rodica Pagina 4 . Contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară: deosebiri şi asemănări Pentru o prezentare mai clară a esenţei contabilităţii manageriale se impune evidenţierea deosebirilor şi asemănărilor dintre contabilitatea managerială şi cea financiară.Obligativitatea Organizare facultativă. doar fiind unite.  planificarea (bugetarea). Cât priveşte obiectele contabilităţii de gestiune.  asigurarea bazei informaţionale necesare pentru formarea preţurilor. metodele economico- matematice. alege de sine stătător metodele şi necesită respectarea obligatorie a principiile de funcţionare principiilor şi normelor general acceptate în contabilitate 3.  metodele statisticii (metoda indicilor). Obiectul. În acest scop vom caracteriza criteriile de comparare ale acestor subsisteme (tabelul 1. univ. fiind Organizare obligatorie.

de exemplu. Gradul de exactitate a Multe evaluări aproximative pot Abateri nesemnificative în informaţiei avea. sunt obligate să ţină contabilitatea financiară. pentru o perioadă trecut). Publicitatea Informaţii confidenţiale Informaţii publice pentru utilizatori informaţiilor 15. ea fiind determinată de obiectivele şi sarcinile care stau în faţa entităţii. Asist. în mod obligatoriu. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii interni: managerii de Utilizatorii externi şi utilizatorii diferite niveluri de gestiune a entităţii interni 5. Utilizatorii externi trebuie să fie convinşi că documentele contabile sunt întocmite în conformitate cu regulile unice de ţinere a contabilităţii. Ţinerea contabilităţii manageriale nu este obligatorie. ea este veridică în mod suficient. poate fi folosit orice sistem potrivit 9. în caz de necesitate. Conducerea unei întreprinderi mici. anual prezentării rapoartelor de gestiune – mai des săptămânal. Totuşi. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune planificării şi gestionării 4. Gradul de reglementare În procesul de organizare şi funcţionare a contabilităţii financiare trebuie respectate. Datorită acestui fapt. caracter obiectiv 11. creează posibilitatea controlului responsabilităţilor. uneori. norme metodologice. natural. Restricţiile informaţiei Aplică date „istorice” şi cele Aplică date „istorice” (timpul după timp previzionale. care. Adoptarea celui mai adecvat sistem al contabilităţii manageriale. Gradul de Răspundere disciplinară Răspundere administrativă şi penală responsabilitate Obligativitatea organizării contabilităţii Conform Legii contabilităţii. Inspectoratul Fiscal. toate entităţile. potrivit căreia efectul economic din utilizarea informaţiei trebuie să fie mai mare decât costurile suportate pentru culegerea şi prelucrarea acesteia. iar rapoartele financiare. conform specificului fiecărei entităţi. precum şi de nivelul pregătirii profesionale a conducerii acesteia. de muncă 12.). pot fi confirmate de auditori. natural – convenţional. instrucţiuni. univ. Standardele Naţionale de Contabilitate. Munteanu Rodica Pagina 5 . indiferent de faptul dacă conducerea entităţii consideră aceste rapoarte utile sau nu. etc. trebuie să se respecte condiţia. lunar 13. Periodicitatea determinată de sarcinile sistemului Semestrial. Etaloane de evidenţă Orice etalon de evidenţă potrivit: Numai etalonul valoric utilizate valoric. decadal. în mod obligatoriu. Structura de bază a Nu are o ecuaţie fundamentală Se bazează pe ecuaţia bilanţieră contabilităţii fundamentală: Active = capital propriu + datorii 8. indiferent de forma de proprietate şi forma de organizare. Termenele prezentării Pe parcursul perioadei de gestiune După expirarea perioadei de rapoartelor gestiune 14. poate renunţa la organizarea contabilităţii manageriale. pentru o perioadă concretă în concretă din trecut şi pentru o perioadă trecut concretă din viitor 10. centrele de Entitatea în ansamblu analizei responsabilitate din structura organizatorică a entităţii 6. alte acte emise de organele competente (Ministerul Finanţelor. un caracter subiectiv rapoartele financiare destinate utilizatorilor externi. Obiectul. Clasificarea costurilor Pe articole de calculaţie Pe elemente economice 7. Obiectul evidenţei şi Subdiviziunile. principiile general acceptate şi normele stabilite prin Legea contabilităţii. altfel ar deveni inoperant. Prin legislaţie se stabilesc cerinţe faţă de rapoartele financiare care trebuie prezentate organelor respective. Sistemul contabil Nu este limitată de sistemul dublei Sistemul dublei înregistrări utilizat înregistrări.

acţionarii. cît şi celor interni. Utilizatorii externi ai acestei informaţii pot avea:  interes financiar direct faţă de această entitate (investitorii. Scopul contabilităţii Scopul contabilităţii financiare constă în prezentarea datelor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare destinate. bursele mobiliare. Aici se aplică un singur criteriu . Utilizatorii informaţiei Utilizatorii ai informaţiei contabilităţii financiare sunt persoane fizice şi juridice care se află în anumite relaţii cu entitatea. centrelor de responsabilitate etc. contabilii. Clasificarea costurilor În contabilitatea financiară costurile sunt clasificate pe elemente economice. cum ar fi: managerii.) Conducătorii entităţii poartă răspundere pentru pregătirea rapoartelor financiare. fără să ţină cont de cerinţele impuse prin regulile juridice sau fiscale. dacă sistemul contabilităţii manageriale creat la entitate permite: asigurarea unei activităţi mai efective a acesteia. această informaţie fiind prezentată în „Raportul de profit şi pierdere”. structura informaţiei depinde de cerinţele utilizatorilor acesteia. Consiliul de directori sau alt organ de conducere superior. ca element al contabilităţii manageriale. servicii). în mare măsură. Aceasta se explică prin faptul că organizarea contabilităţii de producţie. auditorii.  interes financiar indirect (furnizorii. Prin element economic se subînţelege consumul omogen necesar pentru fabricarea producţiei. dacă rapoartele financiare sunt întocmite şi prezentate conform destinaţiei. tipurilor de activităţi.utilitatea informaţiei pentru luarea deciziilor manageriale. dar folosesc aceste informaţii în măsură limitată. În contabilitatea managerială nu există o asemenea egalitate unică. În contabilitatea managerială o atenţie deosebită se acordă subdiviziunilor separate. permanent şi pentru o perioadă scurtă de timp. gestiunii şi controlului. În baza datelor contabilităţii financiare poate fi calculat rezultatul activităţii întregii entităţi. Această clasificare asigură răspunsul la întrebarea: care este mărimea unui tip de consum la nivelul entităţii în cursul perioadei de gestiune (indiferent unde ele au apărut şi în ce scopuri au fost efectuate)? În contabilitatea managerială costurile sunt grupate pe centre de costuri din punct de vedere al articolelor de calculaţie. analiştii. Scopul contabilităţii manageriale este continuu. Obiectul evidenţei şi analizei Contabilitatea financiară trebuie să prezinte informaţii privind entitatea în ansamblu. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Contabilitatea managerială utilizează metode adoptate de entitate şi bazate pe criterii economice şi manageriale. Ca urmare a diferenţierii în gruparea costurilor în contabilitatea financiară şi cea managerială informaţia privind mărimea profitului se acumulează în mod diferit. Munteanu Rodica Pagina 6 . Utilizatorii informaţiei contabilităţii manageriale. univ. sunt numai utilizatorii interni. Scopul contabilităţii manageriale constă în asigurarea managerilor cu informaţii necesare în procesul planificării. Structura de bază a contabilităţii Contabilitatea financiară se bazează pe egalitatea bilanţieră fundamentală: Active = Capital propriu + Datorii. sindicatele. Orice sistem al contabilităţii manageriale operează cu Asist. conducătorii subdiviziunilor. Scopurile sunt considerate realizate. utilizatorilor externi. Informaţia contabilităţii manageriale permite stabilirea rentabilităţii diferitor tipuri de produse (lucrări. clienţii. Acest tip de clasificare permite de a răspunde la întrebarea: pentru ce scopuri au fost consumate resursele şi unde? Componenţa articolelor de calculaţie este stabilită de către entitate de sine stătător. Obiectul. reprezintă politica entităţii în domeniul gestiunii costurilor. organele administrative şi fiscale. presa etc. spre deosebire de cea financiară. luarea celei mai argumentate decizii economice şi determinarea strategiei corespunzătoare a entităţii pe piaţă. creditorii). adică politica „internă”. Scopul se consideră atins.

etc. Munteanu Rodica Pagina 7 . maşini-ore. deoarece luarea multor decizii nu poate fi amânată până la furnizarea informaţiilor complete. ca om-ore. costuri şi aplică setul propriu de structuri de bază. Sistemul contabil utilizat Contabilitatea financiară. În general. întrucât reflectă tactica şi strategia entităţii în condiţiile economiei de piaţă. venituri. deoarece ele se înregistrează în contabilitate numai după săvârşirea operaţiunilor economice. Principiul de bază este oportunitatea şi economicitatea acestora. din această cauză informaţiile au un caracter probabil şi subiectiv. fiind preluate din documente primare întocmite. contabilitatea financiară ne informează despre trecut şi ceea ce s-a întâmplat. săptămânal. În contabilitatea managerială rapoartele se întocmesc atât periodic – zilnic. Rapoartele contabilităţii manageriale. Periodicitatea prezentării rapoartelor Entităţile din Republica Moldova sunt obligate să întocmească şi să prezinte rapoarte financiare anuale. Obiectul. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune următoarele categorii: active. datele contabilităţii financiare. documentarea şi inventarierea. Contabilitatea managerială nu întotdeauna utilizează astfel de procedee. în mare măsură vizează perioadele viitoare. după natura lor. tone. Tot în lei sunt reflectate operaţiunile economice în conturi contabile şi întocmite rapoartele financiare. cuprind informaţii care impun luarea unor măsuri urgente. Contabilitatea managerială operează cu etaloane de evidenţă valorice şi nevalorice – în dependenţă de utilitatea lor. trimestrial. metri. univ. borcane – convenţionale. Etaloane de evidenţă Contabilitatea financiară îşi ţine evidenţa în moneda naţională – lei moldoveneşti. capătă un caracter „istoric”. etc. iar contabilitatea managerială – „cum trebuie să fie” la entitate. Divulgarea acestor informaţii Asist. natural-convenţionale (cai-putere. contabilitatea financiară arată „cum a fost”. Datorită acestui fapt. lunar. iar pentru evidenţa timpului de lucru se folosesc unităţile de muncă. de obicei. Publicitatea informaţiilor Informaţiile contabilităţii financiare sunt accesibile tuturor categoriilor de utilizatori prin publicarea lor sub forma rapoartelor financiare. important este – utilitatea şi comoditatea utilizării acestora. în mod obligatoriu. Majoritatea informaţiilor contabilităţii manageriale reprezintă un secret comercial. îmbinând planificarea şi luarea deciziilor. cât şi la cerere. Administraţia entităţii de sine stătător determină conţinutul. Deseori sunt utilizate unităţi de măsură naturale (bucăţi.). Restricţiile informaţiei după timp Contabilitatea financiară reflectă operaţiile economice care au avut loc în cadrul entităţii.despre viitor şi ceea ce o să se întâmple. iar contabilitatea managerială . iar în unele cazuri şi semestriale. Argumentul care justifică aplicarea acestor structuri este utilitatea informaţiei furnizate. trebuie să se bazeze pe procedeele contabile. Concomitent cu informaţiile „istorice” în sistemul contabilităţii manageriale se includ evaluările şi planurile de perspectivă – pronosticurile. motiv pentru care ele se întocmesc şi se prezintă utilizatorilor în decurs de câteva zile după expirarea lunii de gestiune sau la începutul următoarei zile. Termenele prezentării rapoartelor În contabilitatea financiară rapoartele financiare anuale se prezintă utilizatorilor externi până la data de 31 martie a anului ce urmează după perioada de gestiune. La înregistrarea informaţiilor nu se respectă în mod obligatoriu principiul dublei înregistrări. cum ar fi: dubla înregistrare. Contabilitatea managerială solicită prezentarea operativă a datelor. Exactitatea informaţiei Informaţiile contabilităţii financiare sunt exacte. termenele şi periodicitatea prezentării rapoartelor interne. etc. Altfel spus. litri. cheltuieli.). Contabilitatea managerială.

datele contabilităţii financiare sunt utilizate de către investitori pentru a evalua potenţialul şi perspectivele entităţii. iar datele contabilităţii manageriale sunt utilizate de către manageri pentru soluţionarea unui cerc larg de probleme legate de gestiunea entităţii. prelucrarea şi transmiterea informaţiei financiare şi nonfinanciare. nu sunt întocmite în conformitate cu anumite norme şi reguli şi nu sunt destinate cercului larg de utilizatori. 2.) se utilizează în acelaşi timp şi în contabilitatea managerială. controlul activităţii subdiviziunilor încredinţate lor şi evaluarea Asist. Funcţiile şi rolul contabilităţiide gestiune Cunoaşterea esenţei contabilităţii manageriale şi a subiectului acesteia permite formularea funcţiilor contabilităţii manageriale. raţionalitatea investirii. însă din diferite puncte de vedere. Trăsăturile comune caracteristice pentru contabilitatea financiară şi cea managerială denotă integritatea sistemului informaţional al entităţii. utilizate de către conducătorii de diferit nivel pentru planificare (bugetare). univ. calculat în contabilitatea managerială.  informaţia operativă se utilizează nu numai în contabilitatea managerială. Dar trebuie de menţionat. Rapoartele în contabilitatea managerială. Organele fiscale aplică amenzi pentru încălcarea regulilor stabilite privind ţinerea contabilităţii financiare. funcţia previzională. lucrărilor executate). De aceea. luarea deciziilor manageriale. retribuirea muncii. în cadrul căruia contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. se determină valoarea de bilanţ a produselor finite vândute (serviciilor prestate. lucrărilor executate) în contabilitatea financiară. prezentate mai sus. Asigurarea bazei informaţionale presupune colectarea. pentru deciziile pe care administraţia entităţii le consideră incorecte. motiv pentru care sunt considerate confidenţiale. 4. asigurarea bazei informaţionale.  în baza costului efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate. 3. De exemplu. Indiferent de trăsăturile distinctive. controlul şi analiza. datele privind elementele contabile reflectate în contabilitatea financiară (materia primă şi materialele. ajungându-se uneori până la privaţiunea de libertate a acestora. conducătorii entităţilor poartă atât răspundere administrativă. că pedeapsa disciplinară se aplică managerilor pentru anumite încălcări şi nu pentru denaturarea datelor contabilităţii manageriale. Aceasta se datorează faptului că majoritatea elementelor contabilităţii financiare se regăsesc şi în contabilitatea managerială:  în ambele subsisteme de contabilitate sunt examinate unele şi aceleaşi operaţiuni economice. pentru a evita dublarea culegerii a informaţiilor primare. contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială au şi unele trăsături comune. este responsabil managerul.  informaţiile ambelor subsisteme de contabilitate sunt utilizate în procesul luării deciziilor. Principalele dintre acestea sunt: 1. uzura. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune ar putea să imprime concurenţei pe piaţă un caracter necinstit. cât şi penală. etc. Obiectul. Gradul de responsabilitate Pentru ţinerea incorectă a contabilităţii financiare. dar şi pentru întocmirea documentelor financiare. acumularea informaţiilor primare trebuie efectuată în conformitate cu cerinţele ambelor subsisteme ale contabilităţii. după cum s-a menţionat mai sus. De exemplu. Munteanu Rodica Pagina 8 .  procedeele contabilităţii financiare se utilizează şi în contabilitatea managerială. Prin urmare.

Elementele controlului de gestiune Unul din cele mai slabe elemente în sistemul manageriale este controlul divergenţilor. univ. Controlul scopurilor activităţii constă în controlul metodelor de atingere a scopurilor şi modificarea strategiilor. orientate spre asigurarea utilizării eficiente a tuturor tipurilor de resurse. dacă ele nu au perspectivă de realizare. semestru. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune rezultatelor obţinute. Această informaţie se deosebeşte prin permanenţa sa. Întocmirea bugetului constă în determinarea indicatorilor tehnico . oportunitatea. La toate etapele acestui proces contabilul implicat în contabilitatea managerială trebuie să-şi imagineze clar alternativele financiare disponibile. la elaborarea căruia ia parte şi contabilul – manager. în scopul determinării abaterilor şi corectării acestora. 1. Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor. Funcţia previzională reprezintă un proces ciclic continuu orientat spre aducerea posibilităţilor entităţii în concordanţă cu condiţiile pieţei. dacă se constată că ele nu mai pot fi realizate. La prima etapă.2. Divergenţele (permisiunile) trebuie formulate clar şi exact. Datele contabile ale perioadelor precedente servesc drept bază pentru planificare. dacă planul pe termen lung va fi realizat. Controlul şi analiza presupune compararea rezultatelor efective cu cele planificate. lună. care nu este cuprinsă în controlul scopurilor şi resurselor. Controlul de gestiune Controlul Controlul Controlul Controlul Controlul divergenţilor scopurilor planurilor activităţii utilizării obţinute activităţii (bugetelor) curente resurselor Fig. O astfel de corelare poate să se manifeste prin aducerea rezultatelor efective în concordanţă cu cele planificate sau. Sub aspect structural controlul de gestiune are la bază cinci elemente principale prezentate în figura 1. de a lua măsuri ce ţin de modificarea scopurilor şi obligaţiilor în vederea evitării pierderilor în viitor.economici planificaţi pentru entitate şi subdiviziunile ei pentru o perioadă curentă: decadă. iar datele evidenţei curente . Controlul planurilor se realizează din două etape independente:  transformarea strategiilor definite în sarcini planificate. fiind controlate pe întreaga perioadă de planificare. atunci este necesar de introdus modificări în bugete şi devize. Controlul oferă posibilitatea de a prognoza. Dacă ele nu s-au confirmat. însemnătatea unor etape de planificare. Munteanu Rodica Pagina 9 . perioada optimă de efectuare. Controlul activităţii curente este asigurat de importanţa privind activitatea curentă. an. invers. Concepţia bugetării în acest sens presupune întocmirea unui plan pe termen scurt în care relaţiile reciproce dintre operaţiuni separate sunt coordonate la toate nivelurile manageriale ale entităţii în ansamblu. prin modificarea planurilor. Obiectul. controlului este supusă justeţea planurilor întocmite. simplitatea formei şi percepţiei. de a depista problemele potenţiale. În procesul bugetării o atenţie deosebită se acordă stabilirii normelor şi normativelor optime. suficienţa.drept mijloc de control asupra îndeplinirii indicatorilor de plan şi bază pentru corectarea sarcinilor de plan. La unele întreprinderi sunt elaborate Asist.  controlul abaterilor efective de la sarcinile planificate. Un instrument important al planificării îl constituie bugetul.2. corespunderea lor cu sarcinile propuse.

a neajunsurilor şi aspectelor pozitive în activitatea lor. (strategice). Controlul utilizării resurselor prevede întocmirea devizelor utilizării resurselor şi evidenţa utilizării efective a acestora.  decizii manageriale curente (operative). din aceste considerente. Astfel de decizii se consideră curente sau operative şi. Munteanu Rodica Pagina 10 . Astfel. umane şi financiare de care dispune entitatea la momentul dat. afluxul mijloacelor băneşti pentru fiecare variantă alternativă etc. exactitatea informaţiei privind posibilităţile entităţii şi mediul ei economic este foarte semnificativă. se împart în:  decizii manageriale pe termen lung. prin controlul efectuat managerii stabilesc dacă resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă şi eficacitate. Măsurarea. Informaţia contabilităţii manageriale se formează în procesul de supraveghere neîntreruptă a situaţiei obiectelor gestionate şi de totalizare a datelor corespunzătoare. evidenţa tendinţelor în dezvoltarea acestor centre. Asist. univ. înregistrarea şi transmiterea datelor primare. Controlul efectuat prin „metoda eliminării” este considerat cel mai eficient. colectarea. în diferită conjunctură economică (ritmul înalt al inflaţiei. înregistrarea şi transmiterea datelor primare pentru gestionarea operativă. intensificarea concurenţei.  pregătirea informaţiei centralizate şi efectuarea calculelor în evidenţa analitică şi sintetică. scăderea producerii. În dependenţă de perioadă pentru care sunt luate deciziile manageriale. se i-au decizii de a sancţiona activitatea nefavorabilă şi de a stimula rezultatele pozitive. Rolul contabilităţii de gestiune constă în organizarea asigurării informaţionale a procesului managerial pentru luarea deciziilor privind aprecierea activităţii centrelor de responsabilitate. ceea ce presupune selectarea unor acţiuni din câteva alternative speciale. deciziile manageriale depind de capacitatea entităţii de a previziona ritmul creşterii diferitor indicatori economico . Sistemul informaţional contabil cuprinde:  măsurarea. Aceasta îi permite conducătorului să-şi concentreze atenţia asupra proceselor negative şi să depisteze problemele care necesită soluţionare.financiari. O altă funcţie a contabilităţii manageriale este luarea deciziilor manageriale. reprezintă o parte componentă a informaţiei economice. Obiectul. Prin conţinutul său. reflectate în rapoartele operative. etc.) Deciziile manageriale pe termen lung au o influenţă majoră asupra perspectivelor entităţii şi. sunt în prerogativa managerilor la nivelul inferior.  acumularea şi gruparea datelor primare după fluxuri şi alte criterii. colectarea.  întocmirea rapoartelor interne şi externe. precum şi acumularea şi gruparea acestora se bazează pe informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune. Luarea deciziilor manageriale curente se bazează pe situaţia economică curentă şi evaluarea utilizării resurselor materiale. în baza rezultatelor obţinute. ca urmare. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune „normativele lucrului efectiv” acestea fiind controlate prin „metoda eliminării” abaterilor de la normative. Alegerea strategiei determină perspectiva dezvoltării entităţii şi. posibilitatea de a-şi menţine piaţa. Concomitent cu deciziile strategice (pe termen lung) administraţia entităţii ia decizii manageriale care nu atrag resursele pe o perioadă îndelungată. aceasta informaţie este destul de variată şi într-o mare măsură se foloseşte în formă iniţială fără a se recurge la o selectare şi grupare suplimentară. de obicei. De aceea adoptarea deciziilor strategice trebuie să fie o prerogativă a managerilor superiori. Informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune diferă de informaţia destinată utilizatorilor externi. Astfel.

Informaţia tehnică este obţinută din elaborările de perspectivă ale tehnologiilor şi proiectanţilor. alegerii metodelor de evidenţă a costurilor şi de calculaţie a costului producţiei. deoarece pe lângă datele reale. O particularitate distinctivă a bugetării la etapa finală a întregului sistem de planificare constă în faptul că ea îmbină elaborarea detaliată a planului cu normativele economice ale entităţii.organizatorice. cum este informaţia tehnică. în al doilea rând. tehnologia şi organizarea producţiei.juridică. Principiile organizării activităţii de administrare a rapoartelor interne sunt determinate de specificul activităţii unităţii economice (forma organizatorico . în afară de informaţia indicată. Aceste criterii stau la baza bugetării. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Pentru pronosticarea şi alegerea variantei optime de decizie. cronometrării sau calculelor suplimentare. rezultatele activităţilor tehnico . utilizează informaţia exprimată valoric. forma de proprietate. datele privind produsele similare autohtone şi străine. în primul rând. planurile de viitor – pronosticurile. Este vorba despre informaţia contabilităţii manageriale care se subdivizează în: normativă şi de plan. La etapa întocmirii preliminare a bugetelor se foloseşte un astfel de element al sistemului informaţional.) şi de particularităţile funcţionării subdiviziunilor concrete. poate fi utilizată şi informaţia necantitativă (rezultatele sondajelor sociologice). apartenenţa ramurală. elaborate în baza datelor contabilităţii financiare şi orientate spre utilizatorii externi ai informaţiei. documentate sunt utilizate şi evaluările. metoda de evidenţă a costurilor. Conţinutul de bază al informaţiei de acest tip este determinat de etapele întocmirii bugetului: întocmirea preliminară. Munteanu Rodica Pagina 11 . nivelul de dezvoltare a relaţiilor economice interne. De regulă. Astfel. diviziunea muncii în cadrul producţiei. etc. structura organizatorică a unităţii economice. în subdiviziuni separate şi locuri de muncă. specificaţiile. De asemenea.) care determină nivelul tehnic şi tehnologic al producţiei. ca etapă finală a procesului managerial. reflectă echilibrul lor şi permite pronosticarea situaţiei viitoare. cerinţele specifice înaintate faţă de rapoartele interne pot fi următoarele: Asist. Ea cuprinde datele din documentaţia tehnică şi tehnologică (paşapoartele maşinilor şi utilajului. detaliere şi concretizare a indicatorilor bugetelor pentru perioade scurte de timp (de la o lună până la o oră) pe entitate în ansamblu. modul întocmirii şi prezentării rapoartelor manageriale nu este reglementat şi constituie o chestiune internă a entităţii. Din această cauză informaţiile din contabilitatea managerială pot avea un caracter probabil şi subiectiv. sunt necesare şi date care se obţin prin intermediul observaţiilor speciale. aprobarea etc. Obiectul. univ. tehnologia şi organizarea producţiei. managerilor tuturor nivelurilor ierarhice ale entităţii şi. etc. conţin un complex întreg de date despre activitatea entităţii în general şi a subdiviziunilor acesteia. nomenclatorul şi complexitatea articolelor produse. La etapa aprobării bugetelor şi exercitării controlului asupra executării lor informaţia de plan se caracterizează prin precizare. Cerinţele înaintate rapoartelor interne trebuie formulate de managerii centrelor de responsabilitate şi personalul administrativ cointeresat de aceasta. Rapoartele manageriale nu au o structură bine determinată. în formă naturală sau cantitativ convenţională. rapoartele manageriale sunt destinate utilizatorilor interni ai informaţiei. desenele tehnice. personalului entităţii. Informaţia de plan conţine date necesare pentru alegerea acţiunilor care pot fi realizate în viitor. De aceea faţă de rapoartele contabilităţii manageriale sunt înaintate alte cerinţe. concordarea. Principiul justificării documentare a informaţiei în contabilitatea managerială poate fi ignorat. deoarece în formă finită ele lipsesc în sistemul datelor contabile. mărimea unităţii economice. brevete. calitatea producţiei. Spre deosebire de rapoartele financiare. Componenţa informaţiei normative este determinată de tipul producţiei. Informaţia normativă reprezintă veriga de legătură între tipurile principale ale informaţiei economice. Rapoartele interne.

graficul fabricării producţiei. de obicei. constatarea cauzelor modificării rentabilităţii. lunare. adică rapoartele contabilităţii manageriale trebuie să conţină informaţia (unde este posibil) despre abaterile indicatorilor efectivi de la cei planificaţi.generalizatoare.operative. Astfel. pierderi din rebut. Unul din principiile întocmirii rapoartelor interne este şi principiul „ierarhic”. zilnice sau în cazul apariţiei divergenţilor.  periodicitatea prezentării rapoartelor interne.  claritatea. dacă în baza lor nu este posibilă luarea deciziilor manageriale. etc. Rapoarte interne rapoarte centralizatoare După conţinutul Conform nivelului După volumul rapoarte general- general-complexe centralizatoare informaţiei de gestiune informaţiei generalizatoare operative tematice analitice curente situaţii Fig.  tematice. 1.  corespunderea cu principiul „gestiunea prin devieri”.3 Clasificarea rapoartelor interne După conţinutul informaţiei pe care le conţin. Rapoartele tematice se întocmesc pe măsura apariţiei abaterilor la cei mai principali indicatori (volumul vânzărilor.  analitice.). semestru. pentru o lună. Nu este necesar de mărit frecvenţa prezentării rapoartelor. Obiectul. . rapoartele manageriale se împart în: . funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune  structura relativ stabilă a rapoartelor. rapoartele interne ale contabilităţii manageriale se împart în:  general-complexe. trimestru. Rapoartele general-complexe se întocmesc. conform nivelului de gestiune.curente. univ.). trimestriale. an şi conţin informaţii despre îndeplinirea planului şi utilizarea resurselor pentru perioada indicată. Munteanu Rodica Pagina 12 . etc. Asist.3). . Rapoarte analitice se întocmesc numai la cerinţa managerilor şi conţin informaţii care dezvăluie cauzele şi rezultatele aferente unor aspecte nedorite ale activităţii (cauzele care influenţează supraconsumul resurselor. Să analizăm mai amănunţit fiecare tip de rapoarte interne după anumite criterii de clasificare (figura 1. Rapoarte interne pot fi anuale.

Pentru comparare. Această formă de prezentare a rapoartelor este destinată controlului utilizării efective a resurselor de către centrele de responsabilitate şi centrele de costuri. Ca regulă. iar analizei economice îi revine 70-80%. trebuie reflectate numai pentru costuri şi cheltuieli asupra cărora managerul centrului de responsabilitate poate să exercite vre-o influenţă. dar e necesar amănunţit de explicat interconexiunea şi importanţa informaţiei prezentate. .  la nivelul superior (strategic) are loc generalizarea tuturor informaţiilor sintetizate. Forma textuală de prezentare a informaţiei se utilizează în cazul când informaţia cifrică e neînsemnată. Munteanu Rodica Pagina 13 . denumit şi operativ. se împart în tabelare. univ.  la următoarele niveluri are loc integrarea şi pregătirea informaţiilor centralizatoare în rapoarte curente la nivelul secţiilor funcţionale manageriale ale entităţii (centru de profit. Asist. această formă deseori se utilizează ca supliment la rapoartele sub formă grafică şi tabelară. secţiei desfacere. care presupune că în raportul subdiviziunii entităţii datele planificate şi efective. depozitelor. În baza întocmirii rapoartelor interne la diferite nivele manageriale. Rapoarte centralizatoare se întocmesc pentru o lună sau o altă perioadă şi generalizează informaţia despre indicatorii care sunt controlaţi de centrul de responsabilitate respectiv. se anexează notă explicativă. subdiviziunilor de producţie. dar în acelaşi timp nu trebuie să fie supraîncărcată cu informaţia cifrică.  la primul nivel. fapt ce permite depistarea responsabililor pentru efectuarea cheltuielilor suplimentare. informaţia contabilităţii manageriale poartă un caracter confidenţial şi necesită protecţie. Rapoarte general-centralizatoare cuprind informaţia aferentă activităţii întregii întreprinderi. etc. iar informaţia aferentă analizei economice constituie 40- 50%. că în contabilitatea financiară raportul este altul: 50-60% din totalul informaţiei îi revine informaţiei financiar . Cum s-a mai menţionat. Pentru dezvăluirea informaţiei aferente indicatorilor principali. Forma grafică ca şi cea tabelară e uşor de perceput vizual.rapoarte general-centralizatoare.) care conţin informaţia detaliată necesară pentru luarea deciziilor curente. conform formei de prezentare. furnizate de subdiviziunile structurale şi transferarea lor în rapoarte finale. se întocmesc rapoarte operative (situaţii) ale subdiviziunilor entităţii (secţiei de aprovizionare. secţiei financiare. Relaţii reciproce existente pot fi urmărite în modul următor:  la nivelul zero apare informaţia contabilă în documentele primare şi rapoartele de producţie. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Acest principiu presupune micşorarea detalierii rapoartelor interne pe măsura creşterii rangului managerului la care ele sunt prezentate. deoarece îngreunează însuşirea informaţiei prezentate. Rapoartele interne. centru de investiţii).situaţii. În baza datelor evidenţei primare. Aceste rapoarte se întocmesc cu o periodicitate de la o lună la trimestru (semestru). Aceste rapoarte se întocmesc zilnic şi lunar. După volumul informaţiei. stă principiul „costurilor controlabile”. Situaţii cuprind informaţia aferentă activităţii unor subdiviziuni concrete. de obicei la această formă. Informaţia financiar . informaţia de gestiune formează indicatorii rapoartelor interne astfel. Obiectul. menţionăm. încât aceştia devin un sistem de comunicaţii în interiorul entităţii. rapoartele interne se împart în: . precum şi abaterile dintre ele. grafice şi textuale.contabilă constituie 20-30% din sistemului informaţional al contabilităţii manageriale. Forma tabelară este considerată o formă tradiţională de întocmire a rapoartelor.rapoarte centralizatoare. .contabile.

dar nu poartă răspundere pentru costurile subdiviziunii încredinţate. univ. Organizarea contabilităţii de gestiune Contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. trebuie de evidenţiat diferenţa dintre centrul de profit. controlului şi gestionării acestora. Componenţa centrelor de costuri este determinată de specificul producţiei şi scopurile gestiunii. Avantajele formei divizionare de organizare constau în capacitatea de adaptare la noi produse. în care venitul este o expresie bănească a producţiei fabricate. asigură informaţia utilă pentru:  determinarea strategiei şi planificarea operaţiunilor viitoare ale entităţii.  exercitarea controlului asupra activităţii curente a entităţii.  evaluarea eficienţei activităţii. Centrul de investiţii reprezintă un centru de responsabilitate. secţii şi ateliere de producţie pot fi. Astfel. sarcinile căreia constă în atragerea clienţilor noi şi creşterea volumului vânzărilor. Gestiunea pe centre de profit permite descentralizarea responsabilităţii pentru profit la entităţi mari. Fabrici întregi (filiale de producţie). În general. putem conchide că contabilitatea managerială. Aceasta se caracterizează prin faptul că primele nivele ierarhice nu sunt modelate după aceleaşi activităţi (ca în cazul organizării clasice pe criteriul funcţional). veniturile. respectiv centrele de costuri.  optimizarea utilizării resurselor. la anumite intervale de timp. constituind o parte componentă a procesului managerial. Centrul de profit reprezintă o varietate a centrelor de responsabilitate. managerul căruia este responsabil de obţinerea veniturilor. La entităţile care activează în condiţiile relaţiilor de piaţă s-a conturat modalitatea de abordare a organizării contabilităţii manageriale pe centre de responsabilitate. Centrul de responsabilitate reprezintă un domeniu (sector) de activitate al entităţii. în cadrul căruia este determinată responsabilitatea personală a managerului pentru activitatea centrului şi indicatorii controlabili de către el.  luarea deciziilor manageriale. În timp ce centrele de cost sunt responsabile numai de încadrarea în costuri. Organigrama entităţii structurate pe centre de profit îmbracă de cele mai multe ori forma organizării divizionare. fiind constituite dintr-o mulţime de alte centre de costuri mai mici (sector. considerate drept centre de cost. centrele de profit au responsabilitate asupra profitului. subdiviziunile de producţie şi servicii din entităţile prelucrătoare sunt exemple clasice ale acestui tip de centru de responsabilitate. centrul de costuri şi centru de investiţii. cheltuielile – o expresie bănească a resurselor utilizate. iar profitul – diferenţa dintre venit şi cheltuieli. rolul contabilităţii manageriale constă în furnizarea managerilor de diferite nivele. după cum investiţiile fac legătura intre minimizarea Asist. în cadrul căruia conducătorul controlează costurile (cheltuielile). ci după domenii de afaceri. a informaţiilor relevante care să le ajută conducerea unei entităţi în luarea deciziilor şi soluţionarea problemelor cu care se confruntă. Acestea sunt tocmai centrele de profit. tipurile şi formele rapoartelor trebuie să fie elaborate de entitate în dependenţă de particularităţile activităţii ei şi funcţiile îndeplinite de anumite subdiviziuni în sistemul gestiunii. Ca exemplu al centrului de venituri poate servi secţia de marketing. Munteanu Rodica Pagina 14 . Centrul de venituri reprezintă un centru de responsabilitate. bugetarea şi contabilitatea costurilor în scopul supravegherii. noi clienţi sau noi pieţe de desfacere. brigadă). la rândul lor. Centrul de costuri reprezintă o subdiviziune structurală separată sau un anumit domeniu de activitate al entităţii în care există posibilitatea de a organiza planificarea. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Generalizând cele menţionate mai sus. Astfel. Obiectul. Principiile întocmirii. şi urmăreşte eficienţa investiţiilor.

Un astfel de subsistem este aplicat în ţările cu o reglementare strictă a contabilităţii din partea statului (Franţa. datorită faptului că documentele primare se prelucrează dublu. a cheltuielilor de deservire a departamentului „Contabilitate”. Canada. Avantajul: asigură o confidenţialitate maximală a informaţiilor contabile. cheltuielilor şi veniturilor în cazul aplicării Planului de conturi contabile a activităţii economico . Subsistemul contabilităţii manageriale organizat în aşa mod constituie. Avantajul: reducerea volumului de muncă al contabililor. Gruparea datelor pe tipuri de costuri.numită concepţia dualistă (autonomă. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune costurilor şi maximizarea profitului. ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe de mărfuri şi servicii. univ. producţie. Diversitatea formelor concrete de organizare a contabilităţii manageriale este determinată de structura organizatorică a entităţii. în contabilitatea financiară costurile sunt grupate pe elemente economice. pentru cele ale contabilităţii financiare. Belgia. România. precum şi de necesităţile acestora în informaţii manageriale. hală. Astfel. realizându-se un singur circuit informaţional contabil - numită concepţia monistă (integralistă. sector. Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale. După tipul de conexiune între contabilitatea managerială şi cea financiară în teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale. Marea Britanie. veridicitatea rapoartelor financiare ale entităţii şi cât de mult îi ajută informaţiile contabile la luarea celor mai adecvate decizii gestionare.). independent faţă de contabilitatea financiară . iar în contabilitatea managerială costurile. Obiectul. tipuri de produse şi centre de responsabilitate se efectuează prin organizarea corespunzătoare a evidenţei analitice în cadrul conturilor contabilităţii manageriale şi a celei financiare. în realitate. cheltuielile şi veniturile sunt grupate pe centre de costuri (entitate. lucrări executate şi servicii prestate). brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite. care în urma unor fuziuni / achiziţii au devenit parte dintr-un conglomerat. de asemenea. Dezavantajul:. Această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţile economice specializate în comerţ şi turism. Ea prevede folosirea unor conturi ale contabilităţii manageriale independente de cele ale contabilităţii financiare. Sistemul de contabilitate existent este orientat. respectiv.financiare a entităţilor din Republica Moldova. ce este una dintre funcţiile contabilităţii financiare. foarte puţini dintre ei sunt îngrijoraţi de autenticitatea. Calcularea impozitelor. Dar. se confruntă două concepţii de organizare a contabilităţii manageriale: a) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un sistem conectat. închisă). întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare reprezintă unele dintre direcţiile de bază spre care se orientează contabilii. Cea de-a doua concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea calculaţiei şi a controlului asupra costurilor. precum şi firme independente. de competenţa administratorilor. Munteanu Rodica Pagina 15 . etc. Din cele expuse mai sus. în principal. cheltuielile şi veniturile sunt urmărite după natura lor economică. cum sunt conturile de cheltuieli şi venituri ale contabilităţii financiare. unde nu se pune cu predilecţie problema costului de producţie. b) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un circuit complet autonom. de mecanismul de conducere a acesteia. Un astfel de subsistem este aplicat la majoritatea entităţilor industriale din SUA. care au o structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. filialele de bănci şi magazinele dintr-un lanţ de magazine. Centre de investiţii pot fi considerate supermarket-urile. majorează volumul de muncă contabilă şi. etc. o dată pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară. se poate concluziona faptul că în prezent Asist. spre calcularea impozitelor. Prima concepţie prevede realizarea unei legături prin combinarea funcţionalităţii conturilor specifice contabilităţii manageriale cu funcţionarea conturilor de control. utilizând conturi-perechi cu aceeaşi denumire. unicerculară). integrat cu contabilitatea financiară. o bază importantă pentru contabilitatea costurilor.

analiză şi luarea deciziilor. cum ar fi. care activează astăzi se orientează în primul rând spre întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare. Astfel. control. Datorită activităţii profesionale a contabilului manager. Nu este pentru nimeni taină. Competenţa prevede ca contabilii manageri să fie. să creeze ceva nou în munca lor şi să adapteze unele metode evoluate la specificul entităţilor în care activează. În caz contrar. În vederea soluţionării acestei probleme este necesar de a stabili. aptitudinile şi cunoştinţele unui profesionist se pot uza foarte repede. pentru a gândi altfel. Şi important este nu că aceste obligaţii le sunt întărite. ei sunt obişnuiţi să i-a decizii de cele mai multe ori după intuiţie sau aşa cum le spune cel de-al „şaselea simţ”. Poate că se consultă doar în unele aspecte fiscale. regulamentele. De asemenea. Munteanu Rodica Pagina 16 . competenţi. Dar. Institutul Contabililor Manageri (Institute of Management Accountants) a adoptat. adică să înţeleagă şi să respecte toate legile. Practica ne demonstrează. Activitatea contabilului manager este baza pentru sporirea eficienţii gestiunii entităţii. utilizarea informaţiilor contabile în procesul de planificare. că directorii generali şi alţi conducători ai entităţii ignoră aproape în totalitate informaţiile contabile sau apelează. contabilii manageri nu trebuie să utilizeze informaţiile confidenţiale direct sau prin intermediul unor terţe persoane în interes personal sau pentru a dăuna entităţii. în primul rând. în mod oficial. în al doilea rând. plecând de la premisa potrivit căreia credibilitatea este esenţială pentru profesia contabilă şi impune contabililor să respecte anumite standarde stricte de comportament. De regulă. managerii fac cunoştinţă cu planurile elaborate. Acest fapt este motivat prin următoarele: • existenţa unor stereotipuri psihologice. de exemplu. foarte puţini dintre ei deţin cunoştinţe de alt gen. să participe la programe de perfecţionare profesională. sarcinile stabilite faţă de ei. Lor le este foarte greu să-şi restructureze gândirea. O asemenea situaţie este pe deplin înţeleasă. de asemenea. ajută managerii centrelor de responsabilitate la planificarea şi determinarea rezultatelor lucrărilor. dar şi atunci nu întotdeauna. • existenţa unor stereotipuri în mentalitatea conducătorilor entităţilor referitoare la contabili şi contabilitate. Una dintre problemele majore care trebuie rezolvate în prezent se referă la organizarea şi implementarea contabilităţii manageriale la entităţile autohtone. ci faptul că altfel ei nu pot să gândească. adică să pună în prim-plan nevoile interne ale entităţii. însă ea trebuie schimbată din rădăcină. ei nu privesc contabilii ca pe nişte specialişti cu care să se consulte în luarea unor decizii importante. Contabilii care activează azi ştiu foarte bine să se descurce cu legislaţia fiscală şi alte acte normative existente. univ. Asist. normele tehnice care se referă la atribuţiile lor. el poartă responsabilitate faţă de conducători pentru obiectivitatea rapoartelor contabile a subdiviziunilor. dar rar şi în mărimi nesemnificative. faptul că cea mai mare parte a contabililor. Obiectul. ştiu foarte bine cum să întocmească declaraţiile fiscale. • lipsa abilităţilor şi cunoştinţelor necesare pentru implementarea contabilităţii manageriale. întărite de practica zi de zi. cu excepţia cazurilor când acest lucru este impus prin lege. Astfel. integritatea şi obiectivitatea. confidenţialitatea. Confidenţialitatea prevede ca informaţiile considerate confidenţiale şi încredinţate contabililor manageri nu trebuie comunicate nici unei persoane din interiorul sau din afara entităţii care nu este autorizată să le obţină. la entităţi se desfăşoară perfecţionarea schimbului de informaţie şi a rapoartelor între diferite subdiviziuni. în primul rând. mai întâi de toate. Cu toate acestea. la 1 iunie 1983 un set de standarde de comportament etic pentru contabilii manageri în care se menţionează aşa calităţi etice cum ar fi: competenţa. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune cea mai mare importanţă este acordată contabilităţii financiare şi apoi contabilităţii manageriale. o funcţie nouă şi anume „funcţia de contabil gestionar” sau „contabil manager”. precum şi rapoartele financiare.

entităţile din Republica Moldova practică o contabilitate integrată. rapoartele furnizate de contabilul manager trebuie să fie exacte şi reale. managerii gestionând propria bază de date în funcţie de interesul decizional. precum şi relaţiile cu persoanele fizice sau juridice care ar putea genera conflicte. informaţiile contabilităţii manageriale sunt preluate. univ. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Integritatea include imparţialitatea contabilului manager. care trebuie să evite orice conflict de interese efectiv sau potenţial. De asemenea. Nu trebuie să accepte cadouri. indiferent de faptul dacă datele acestora au impact pozitiv sau negativ asupra entităţii. Obiectivitatea constă în faptul că contabilul manager este obligat să raporteze informaţii obiective. Munteanu Rodica Pagina 17 . care la rândul lor se vor baza pe ele în procesul decizional. Trebuie de menţionat că la momentul actual. În acest caz. explozia informaticii şi diversificarea structurilor de tip baze de date orientează organizarea contabilităţii firmei către modelul contabilităţii integrate. Asist. El este responsabil pentru toate rapoartele financiare şi nefinanciare furnizate managerilor. Obiectul. De altfel. cel mai frecvent. sub formă de situaţii de calcule şi rapoarte. servicii sau ospitalitate exagerată din partea unor persoane fizice sau juridice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful