Obiectul, funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune

Capitolul 1. Obiectul, funcţiile şi rolul contabilităţii de
gestiune

Obiectul contabilităţii de gestiune.

Probabil, nu este necesar de demonstrat că informaţia şi cunoştinţele reprezintă cele mai
importante resurse economice ale businessului contemporan. Pentru a gestiona trebuie de
controlat, pentru a controla trebuie de evaluat informaţia economică.
Contabilitatea asigură reprezentarea internă şi externă a unei entităţi cu informaţii din
interiorul şi exteriorul acesteia. Necesitatea unei astfel de reprezentări justifică existenţa în
sistemul informaţional al entităţii a două circuite: unul care redă imaginea entităţii în exterior -
contabilitatea financiară, considerată „faţă externă” a entităţii şi altul care descrie procesele
interne ale entităţii, denumită contabilitatea managerială, considerată „faţă internă” a entităţii.
Din punct de vedere istoric, apariţia contabilităţii manageriale a fost condiţionată de necesitatea
păstrării tainei comerciale. Nu întâmplător cercetătorii contabilităţii, în special R. de Ruver, au
demonstrat că începând cu secolele XIV-XV comercianţii vienezi, pe lângă cărţile contabile întocmite
de servitori, deseori întocmeau cărţi contabile secrete, în care erau reflectate cele mai confidenţiale
informaţii, precum: mişcarea capitalului, mărirea profitului, etc. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec.
XX, când statul şi sindicatele muncitorilor au început activ aşi manifesta interesul faţă de mărimea
profitului întreprinzătorilor şi a cere publicarea rapoartelor financiare, întreprinzătorii, bazându-se pe
ideile lucrătorilor socotitori, au creat procedee metodologice speciale, ceea ce a condus la conturarea a
două tipuri de contabilitate: deschisă - pentru toţi utilizatori şi închisă (secretă) - destinată numai
întreprinzătorului.
Contabilitatea managerială a provenit de la contabilitatea costurilor sau, cum mai este
denumită, contabilitatea de producţie. În literatura economică aceste noţiuni deseori sunt
confundate, ceea ce este incorect. Contabilitatea de producţie, presupune o reflectare clară şi
detaliată a tuturor proceselor legate de producţie la entităţi şi reprezintă doar o parte a sistemului
informaţional al contabilităţii manageriale ce satisface cerinţele utilizatorului, dar nu sistemul
propriu - zis. Aceasta este „baza” contabilităţii manageriale.
În ceea ce priveşte evidenţa costurilor, contabilitatea managerială are tangenţe cu contabilitatea
financiară, diferenţa constă doar în metodele de evidenţă a costurilor. Astfel, în primul caz se ţine
cont de evidenţa analitică, iar în al doilea caz – de evidenţa sintetică.
Contabilitatea managerială pe plan mondial a cunoscut următoarele etape de
evoluţie:
Etapa I - până în anul 1940. În această perioadă lipsea noţiunea „contabilitate
managerială”, aplicându-se termenul „contabilitatea de producţie”, care avea ca
obiectiv – evidenţa costurilor şi calculaţia costului efectiv de producţie după
finisarea procesului tehnologic.
Etapă II - anii 1940 – 1950. Pe lângă calculaţia costului efectiv de producţie o atenţie
sporită se acordă şi evidenţei costurilor în vederea determinării profitului şi
executării controlului. Se utilizau diverse metode de calculaţie şi bugetare: în
această perioadă apare noţiunea „contabilitate de gestiune” sau „contabilitate
managerială”, care se deosebeşte de „contabilitatea de producţie” prin faptul că,
pe lângă calculaţia costului de producţie, se ocupa şi cu bugetarea, controlul,
analiza şi luarea deciziilor.
Etapă III - anii 1950 – 1965. Contabilitatea managerială era orientată la pregătirea
informaţiilor necesare luării deciziilor şi exercitării controlului după o metoda
nouă: evidenţa pe centre de responsabilitate. Este pe larg utilizată metoda
"Direct-cost".
Etapa IV -anii 1965 – 1985. Au fost elaborate şi aplicate proceduri noi privind evidenţa
utilizării resurselor în activitatea entităţii, analiza eficienţei activităţii economice.

Asist. univ. Munteanu Rodica Pagina 1

Astfel. acumulate la aplicarea metodei normative a calculaţiei costului producţiei.cost” al contabilităţii manageriale evoluate. de adaptare a lor în practica entităţilor autohtone. În Republica Moldova contabilitatea managerială a fost acceptată oficial prin intermediul Concepţiei reformei contabilităţii. s-a redus la înregistrarea operaţiunilor economice din activitatea entităţii. Un pas important în vederea formării şi dezvoltării contabilităţii manageriale a fost separarea ei de serviciul contabil al entităţii. În acest act normativ. neîntemeiat a fost neglijat rolul planificării şi. Generalizarea etapelor de evoluţie a contabilităţii manageriale. Obiectul. metodă foarte apropiată de sistemul „standard . Şi. în Republica Moldova se desfăşoară etapa a III-a de dezvoltare a contabilităţii manageriale. aprobată prin Hotărârea guvernului Republicii Moldova Nr. ca urmare. Problemele ce ţin de calculaţie sunt bine cunoscute economiştilor şi constituie o mărturie a experienţei teoretice şi practice.  studierea. Contabilul acelor timpuri se ocupa atât cu evidenţa. deoarece nu a fost asigurată respectarea cerinţelor de bază ale contabilităţii manageriale. precum şi experienţa aplicării diferitor metode de planificare. 113-XVI din 27. metoda costului-ţintă. deşi.12. la baza căreia stă informaţia privind calculaţia costurilor. evidenţa şi control permite relevarea direcţiilor principale de dezvoltare a contabilităţii manageriale în Republica Moldova:  adaptarea tehnicilor şi metodelor testate şi aplicate în practica internaţională. implementată odinioară în condiţiile economiei administrative. al planului tehnico-financiar al entităţii. univ.IASC). cercetarea şi aplicarea a tehnicilor şi metodelor evoluate ale teoriei şi practicii de gestiune. Ar fi greşit să percepem contabilitatea managerială ca ceva absolut nou în economia naţională.2007 contabilitatea managerială se întâlneşte sub denumirea de „contabilitate de gestiune”. în sfârşit. Asist. bugetarea în contabilitatea managerială se aseamănă mult cu sistemul de elaborare al planului tehnico-financiar al entităţii. aplicat pe larg în trecut.1997. În rezultatul acestor schimbări. acestea nu au condus la rezultatele aşteptate. În această perioadă se dezvoltă contabilitatea managerială strategică. este legată de recunoaşterea contabilităţii manageriale în anul 1972 de către Comitetul Internaţional de Standardizare Contabilă (International Accounting Standard Comitet . Autogestiunea internă. Etapa V din anul 1985 şi până în prezent. în studiile şi cercetările efectuate de către specialiştii din domeniu sunt atinse şi tehnologiile contabilităţii manageriale corespunzătoare etapei 4 şi 5. În perioada economiei administrative şi planificării centralizate a avut loc separarea treptată din serviciul contabil a secţiei de planificare şi a celei financiare cu transmiterea unei părţi a împuternicirilor aferente contabilităţii manageriale. Munteanu Rodica Pagina 2 . Are loc perfecţionarea în continuare a tehnicilor şi metodelor contabilităţii manageriale.04. 1187 din 24. ca punct de plecare în constituirea contabilităţii manageriale trebuie examinată contabilitatea de producţie. parţial. în anii '20-'30 ai sec. activitatea contabilului. Actualmente. poate fi considerată ca prototip al uneia dintre concepţiile contabilităţii manageriale – gestionarea pe centre de responsabilitate. Ulterior. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Apariţia contabilităţii manageriale. precum şi în Legea Contabilităţii nr. în scopul pregătirii şi întocmirii rapoartelor. cît şi cu lucrările de planificare. cum ar fi: metoda ABC. Deşi unele procedee şi metode ale contabilităţii manageriale au fost utilizate în economia administrativă. Astfel. ca disciplină economică aparte. făcându-se încercări timide. XX funcţiile contabilităţii manageriale au fost mult mai largi şi mai complexe. care au adus utilizatorilor succesul în afaceri. Acest an a marcat divizarea oficială a contabilităţii în contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială. analiza costurilor ascunse. de fapt. odată cu renunţarea la sistemul economiei administrative şi stabilirea relaţiilor de piaţă. iar entitatea nu a acţionat în calitate de proprietar cointeresat în soluţionarea coordonată a problemelor manageriale.

Aşadar. univ. etc. În aspect general. scopurile şi obiectele contabilităţii manageriale. Munteanu Rodica Pagina 3 . În blocul „Bugetarea şi controlul executării bugetelor”. care fac parte din blocul 1. Particularităţile contabilităţii manageriale examinate mai sus ne permit să formulăm scopurile principale ale acesteia:  acordarea asistenţei informaţionale managerilor la luarea deciziilor operative. operaţiunile de arendă. Acest proces include măsurarea.1. blocul „Calculaţia costului” cuprinde totalitatea metodelor de calculaţie a costurilor. prezentată în figura 1. Ţinând cont de acestea. metoda „Standard-cost” poate fi considerată ca o continuare şi ca un punct de reper al blocului 1. care la rândul lor se împart în alte bugete. În afară de această.1.  control intern. colectarea. putem determina subiectul. În corespundere cu structura contabilităţii manageriale. la rândul său. Astfel. la rândul său. poate fi subdivizat în alte componente. Operaţiunile cu caracter exclusiv financiar (operaţiunile cu hârtii de valoare. poate fi formată şi componenţa birourilor contabilităţii manageriale la entitate. Părţile componente ale contabilităţii de gestiune Fiecare din elemente (blocuri). precum şi ca o parte componentă al blocului 2. numite centre de responsabilitate. Obiectul. De exemplu. Analiza rentabilităţii . pot fi evidenţiate bugetul operaţional şi financiar. etc. fiecare subsistem al contabilităţii (managerială şi financiară) are scopurile. Contabilitatea de gestiune reprezintă un domeniu distinct în cadrul contabilităţii care oferă informaţii privind gestiunea internă a entităţii. subiectul contabilităţii manageriale îl constituie activitatea economică a entităţii şi a subdiviziunilor structurale ale acesteia. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Astfel.1). dar mai des ele au relaţii de reciprocitate. dacă informaţia referitoare la costurile şi cheltuielile constante şi variabile este necesară permanent. prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare (bugetare). Asist. care. control şi analiza executării bugetelor în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale. metodele şi funcţiile proprii. Contabilitatea managerială Bugetarea şi Calculaţia Pregătirea Control controlul costului informaţiei necesare intern executării (2) pentru luarea (4) bugetelor (1) deciziilor (1) (3) Fig. dar fără ea este dificil de optimizat bugetul vânzărilor şi cel a producţiei. investiţiile în capital social. blocul 2 trebuie să includă şi metoda de calculaţie „Direct-cost”.problema specifică a blocului 3. 1.  bugetarea şi controlul executării bugetelor (1).  calculaţia costului (2). calculaţie. Obiectivele şi funcţiile contabilităţii manageriale formează concepţia acesteia.  pregătirea informaţiei necesare pentru luarea deciziilor (3). părţile componente ale contabilităţii manageriale pot fi prezentate din următoarele blocuri (figura 1.) se află în afara subiectului contabilităţii manageriale. determină structura contabilităţii manageriale. Blocurile nominalizate pot funcţiona separat. (4).

arbore de decizie etc. Obiectele contabilităţii manageriale cuprind astfel de activităţi. univ. organizării contabilităţii determinată de cerinţele interne ale Fiind impusă de legislaţie în vigoare entităţii 2. precum şi rezultatele activităţii atât a entităţii în întregime. Gradul de reglementare Nu este reglementată.). statistica. metodele economico- matematice. planificarea şi pronosticarea eficienţei economice a activităţii entităţii şi a centrelor de responsabilitate ale acesteia. entitatea îşi Este reglementată la nivel naţional. Metoda contabilităţii de gestiune cuprinde totalitatea procedeelor şi mijloacelor prin intermediul cărora obiectele contabilităţii manageriale sunt reflectate în sistemul informaţional al entităţii.  metodele economico-matematice (programarea liniară. Elementele metodei contabilităţii manageriale sunt destul de variate. Contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară: deosebiri şi asemănări Pentru o prezentare mai clară a esenţei contabilităţii manageriale se impune evidenţierea deosebirilor şi asemănărilor dintre contabilitatea managerială şi cea financiară. ele permit dezvăluirea mai amplă a subiectului contabilităţii manageriale. evaluare. dintre care menţionăm următoarele:  elementele de bază ale metodei contabilităţii (documentare. Tabelul 1. În acest scop vom caracteriza criteriile de comparare ale acestor subsisteme (tabelul 1.1 Criteriile de comparare a contabilităţii manageriale şi contabilităţii financiare Criterii de Contabilitatea de Contabilitatea comparare gestiune financiară 1. procesele economice (inclusiv relaţiile reciproce dintre subiecţii gestionării). financiară şi de desfacere.  asigurarea bazei informaţionale necesare pentru formarea preţurilor. programarea extrapolării. însă. planificarea.Obligativitatea Organizare facultativă. de producţie.  planificarea (bugetarea).1).  alegerea celor mai eficiente direcţii de dezvoltare a entităţii.conturi şi dubla înregistrare. doar fiind unite.etc. pronosticarea.  metodele statisticii (metoda indicilor). Scopul contabilităţii Asigurarea cu informaţii a Întocmirea rapoartelor financiare utilizatorilor interni în scopul pentru utilizatorii externi Asist. Obiectul. cât şi a subdiviziunilor structurale separate. precum şi trăsăturile distinctive ale fiecărui subsistem contabil. Munteanu Rodica Pagina 4 . ele cuprind resursele economice de care dispune entitatea. o parte din activitatea de investiţii.  procedeele analizei economice (analiza factorială). Cât priveşte obiectele contabilităţii de gestiune.). de organizare. controlul. Contabilitatea managerială aplică realizările unor astfel de domenii ale ştiinţei şi practicii cum sunt: analiza economică. Fiecare din elementele contabilităţii manageriale are o funcţie bine definită. cum sunt: activitatea de aprovizionare. fiind Organizare obligatorie. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune  controlul. alege de sine stătător metodele şi necesită respectarea obligatorie a principiile de funcţionare principiilor şi normelor general acceptate în contabilitate 3.

Publicitatea Informaţii confidenţiale Informaţii publice pentru utilizatori informaţiilor 15. Termenele prezentării Pe parcursul perioadei de gestiune După expirarea perioadei de rapoartelor gestiune 14. instrucţiuni. ea este veridică în mod suficient. anual prezentării rapoartelor de gestiune – mai des săptămânal. conform specificului fiecărei entităţi. univ. uneori. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune planificării şi gestionării 4. Obiectul. trebuie să se respecte condiţia. de exemplu. Inspectoratul Fiscal. pentru o perioadă trecut). Adoptarea celui mai adecvat sistem al contabilităţii manageriale. Clasificarea costurilor Pe articole de calculaţie Pe elemente economice 7. caracter obiectiv 11. Datorită acestui fapt. centrele de Entitatea în ansamblu analizei responsabilitate din structura organizatorică a entităţii 6. altfel ar deveni inoperant. toate entităţile. în caz de necesitate. iar rapoartele financiare. etc. creează posibilitatea controlului responsabilităţilor. natural. principiile general acceptate şi normele stabilite prin Legea contabilităţii. Conducerea unei întreprinderi mici. poate renunţa la organizarea contabilităţii manageriale. indiferent de faptul dacă conducerea entităţii consideră aceste rapoarte utile sau nu. Etaloane de evidenţă Orice etalon de evidenţă potrivit: Numai etalonul valoric utilizate valoric. potrivit căreia efectul economic din utilizarea informaţiei trebuie să fie mai mare decât costurile suportate pentru culegerea şi prelucrarea acesteia. Restricţiile informaţiei Aplică date „istorice” şi cele Aplică date „istorice” (timpul după timp previzionale. de muncă 12. Totuşi. Gradul de Răspundere disciplinară Răspundere administrativă şi penală responsabilitate Obligativitatea organizării contabilităţii Conform Legii contabilităţii. alte acte emise de organele competente (Ministerul Finanţelor. Gradul de exactitate a Multe evaluări aproximative pot Abateri nesemnificative în informaţiei avea. lunar 13. Gradul de reglementare În procesul de organizare şi funcţionare a contabilităţii financiare trebuie respectate. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii interni: managerii de Utilizatorii externi şi utilizatorii diferite niveluri de gestiune a entităţii interni 5.). precum şi de nivelul pregătirii profesionale a conducerii acesteia. ea fiind determinată de obiectivele şi sarcinile care stau în faţa entităţii. indiferent de forma de proprietate şi forma de organizare. pentru o perioadă concretă în concretă din trecut şi pentru o perioadă trecut concretă din viitor 10. Asist. care. poate fi folosit orice sistem potrivit 9. Obiectul evidenţei şi Subdiviziunile. Sistemul contabil Nu este limitată de sistemul dublei Sistemul dublei înregistrări utilizat înregistrări. Utilizatorii externi trebuie să fie convinşi că documentele contabile sunt întocmite în conformitate cu regulile unice de ţinere a contabilităţii. un caracter subiectiv rapoartele financiare destinate utilizatorilor externi. sunt obligate să ţină contabilitatea financiară. în mod obligatoriu. norme metodologice. pot fi confirmate de auditori. decadal. Structura de bază a Nu are o ecuaţie fundamentală Se bazează pe ecuaţia bilanţieră contabilităţii fundamentală: Active = capital propriu + datorii 8. Munteanu Rodica Pagina 5 . natural – convenţional. în mod obligatoriu. Ţinerea contabilităţii manageriale nu este obligatorie. Prin legislaţie se stabilesc cerinţe faţă de rapoartele financiare care trebuie prezentate organelor respective. Periodicitatea determinată de sarcinile sistemului Semestrial. Standardele Naţionale de Contabilitate.

permanent şi pentru o perioadă scurtă de timp. Consiliul de directori sau alt organ de conducere superior. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii ai informaţiei contabilităţii financiare sunt persoane fizice şi juridice care se află în anumite relaţii cu entitatea. adică politica „internă”. cum ar fi: managerii. analiştii. Scopul se consideră atins. Această clasificare asigură răspunsul la întrebarea: care este mărimea unui tip de consum la nivelul entităţii în cursul perioadei de gestiune (indiferent unde ele au apărut şi în ce scopuri au fost efectuate)? În contabilitatea managerială costurile sunt grupate pe centre de costuri din punct de vedere al articolelor de calculaţie. presa etc. dacă rapoartele financiare sunt întocmite şi prezentate conform destinaţiei. Ca urmare a diferenţierii în gruparea costurilor în contabilitatea financiară şi cea managerială informaţia privind mărimea profitului se acumulează în mod diferit. clienţii. Informaţia contabilităţii manageriale permite stabilirea rentabilităţii diferitor tipuri de produse (lucrări. auditorii. Acest tip de clasificare permite de a răspunde la întrebarea: pentru ce scopuri au fost consumate resursele şi unde? Componenţa articolelor de calculaţie este stabilită de către entitate de sine stătător. în mare măsură. În baza datelor contabilităţii financiare poate fi calculat rezultatul activităţii întregii entităţi. sunt numai utilizatorii interni. dar folosesc aceste informaţii în măsură limitată. cît şi celor interni. centrelor de responsabilitate etc. servicii). ca element al contabilităţii manageriale. Utilizatorii externi ai acestei informaţii pot avea:  interes financiar direct faţă de această entitate (investitorii. sindicatele. Munteanu Rodica Pagina 6 . Scopul contabilităţii manageriale este continuu. spre deosebire de cea financiară. În contabilitatea managerială o atenţie deosebită se acordă subdiviziunilor separate. univ. Aici se aplică un singur criteriu . Structura de bază a contabilităţii Contabilitatea financiară se bazează pe egalitatea bilanţieră fundamentală: Active = Capital propriu + Datorii. Utilizatorii informaţiei contabilităţii manageriale. În contabilitatea managerială nu există o asemenea egalitate unică. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Contabilitatea managerială utilizează metode adoptate de entitate şi bazate pe criterii economice şi manageriale. dacă sistemul contabilităţii manageriale creat la entitate permite: asigurarea unei activităţi mai efective a acesteia. utilizatorilor externi. bursele mobiliare. reprezintă politica entităţii în domeniul gestiunii costurilor. Aceasta se explică prin faptul că organizarea contabilităţii de producţie. Scopul contabilităţii manageriale constă în asigurarea managerilor cu informaţii necesare în procesul planificării. creditorii). Obiectul.) Conducătorii entităţii poartă răspundere pentru pregătirea rapoartelor financiare. Scopurile sunt considerate realizate. organele administrative şi fiscale.  interes financiar indirect (furnizorii. gestiunii şi controlului. Scopul contabilităţii Scopul contabilităţii financiare constă în prezentarea datelor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare destinate. Orice sistem al contabilităţii manageriale operează cu Asist. contabilii. Prin element economic se subînţelege consumul omogen necesar pentru fabricarea producţiei. structura informaţiei depinde de cerinţele utilizatorilor acesteia. luarea celei mai argumentate decizii economice şi determinarea strategiei corespunzătoare a entităţii pe piaţă. Clasificarea costurilor În contabilitatea financiară costurile sunt clasificate pe elemente economice. acţionarii. această informaţie fiind prezentată în „Raportul de profit şi pierdere”. fără să ţină cont de cerinţele impuse prin regulile juridice sau fiscale. tipurilor de activităţi. conducătorii subdiviziunilor.utilitatea informaţiei pentru luarea deciziilor manageriale. Obiectul evidenţei şi analizei Contabilitatea financiară trebuie să prezinte informaţii privind entitatea în ansamblu.

Administraţia entităţii de sine stătător determină conţinutul. Principiul de bază este oportunitatea şi economicitatea acestora. îmbinând planificarea şi luarea deciziilor. contabilitatea financiară ne informează despre trecut şi ceea ce s-a întâmplat. Contabilitatea managerială operează cu etaloane de evidenţă valorice şi nevalorice – în dependenţă de utilitatea lor. Termenele prezentării rapoartelor În contabilitatea financiară rapoartele financiare anuale se prezintă utilizatorilor externi până la data de 31 martie a anului ce urmează după perioada de gestiune. Contabilitatea managerială solicită prezentarea operativă a datelor. în mod obligatoriu. etc. maşini-ore. întrucât reflectă tactica şi strategia entităţii în condiţiile economiei de piaţă. Altfel spus. natural-convenţionale (cai-putere. Rapoartele contabilităţii manageriale. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune următoarele categorii: active. din această cauză informaţiile au un caracter probabil şi subiectiv. tone. Munteanu Rodica Pagina 7 . Deseori sunt utilizate unităţi de măsură naturale (bucăţi. documentarea şi inventarierea. iar contabilitatea managerială – „cum trebuie să fie” la entitate. În contabilitatea managerială rapoartele se întocmesc atât periodic – zilnic. Exactitatea informaţiei Informaţiile contabilităţii financiare sunt exacte. iar contabilitatea managerială . Tot în lei sunt reflectate operaţiunile economice în conturi contabile şi întocmite rapoartele financiare. deoarece ele se înregistrează în contabilitate numai după săvârşirea operaţiunilor economice. Obiectul. Divulgarea acestor informaţii Asist. etc. fiind preluate din documente primare întocmite. litri. borcane – convenţionale. cheltuieli. Periodicitatea prezentării rapoartelor Entităţile din Republica Moldova sunt obligate să întocmească şi să prezinte rapoarte financiare anuale. trebuie să se bazeze pe procedeele contabile. metri. datele contabilităţii financiare. venituri. termenele şi periodicitatea prezentării rapoartelor interne. cum ar fi: dubla înregistrare. Contabilitatea managerială. Contabilitatea managerială nu întotdeauna utilizează astfel de procedee. Sistemul contabil utilizat Contabilitatea financiară. capătă un caracter „istoric”. La înregistrarea informaţiilor nu se respectă în mod obligatoriu principiul dublei înregistrări. cuprind informaţii care impun luarea unor măsuri urgente.). important este – utilitatea şi comoditatea utilizării acestora.despre viitor şi ceea ce o să se întâmple. trimestrial. În general. Etaloane de evidenţă Contabilitatea financiară îşi ţine evidenţa în moneda naţională – lei moldoveneşti. motiv pentru care ele se întocmesc şi se prezintă utilizatorilor în decurs de câteva zile după expirarea lunii de gestiune sau la începutul următoarei zile. costuri şi aplică setul propriu de structuri de bază. Publicitatea informaţiilor Informaţiile contabilităţii financiare sunt accesibile tuturor categoriilor de utilizatori prin publicarea lor sub forma rapoartelor financiare. cât şi la cerere. Majoritatea informaţiilor contabilităţii manageriale reprezintă un secret comercial. iar pentru evidenţa timpului de lucru se folosesc unităţile de muncă. săptămânal. iar în unele cazuri şi semestriale. etc. după natura lor. ca om-ore. Concomitent cu informaţiile „istorice” în sistemul contabilităţii manageriale se includ evaluările şi planurile de perspectivă – pronosticurile. deoarece luarea multor decizii nu poate fi amânată până la furnizarea informaţiilor complete. Argumentul care justifică aplicarea acestor structuri este utilitatea informaţiei furnizate. Datorită acestui fapt.). de obicei. contabilitatea financiară arată „cum a fost”. univ. în mare măsură vizează perioadele viitoare. lunar. Restricţiile informaţiei după timp Contabilitatea financiară reflectă operaţiile economice care au avut loc în cadrul entităţii.

Gradul de responsabilitate Pentru ţinerea incorectă a contabilităţii financiare. că pedeapsa disciplinară se aplică managerilor pentru anumite încălcări şi nu pentru denaturarea datelor contabilităţii manageriale. se determină valoarea de bilanţ a produselor finite vândute (serviciilor prestate. lucrărilor executate). Trăsăturile comune caracteristice pentru contabilitatea financiară şi cea managerială denotă integritatea sistemului informaţional al entităţii.  informaţia operativă se utilizează nu numai în contabilitatea managerială.) se utilizează în acelaşi timp şi în contabilitatea managerială. motiv pentru care sunt considerate confidenţiale. pentru a evita dublarea culegerii a informaţiilor primare.  procedeele contabilităţii financiare se utilizează şi în contabilitatea managerială. De aceea. Asigurarea bazei informaţionale presupune colectarea. 2. De exemplu. retribuirea muncii. 3. în cadrul căruia contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. acumularea informaţiilor primare trebuie efectuată în conformitate cu cerinţele ambelor subsisteme ale contabilităţii. Dar trebuie de menţionat. utilizate de către conducătorii de diferit nivel pentru planificare (bugetare). raţionalitatea investirii. Rapoartele în contabilitatea managerială. Indiferent de trăsăturile distinctive. iar datele contabilităţii manageriale sunt utilizate de către manageri pentru soluţionarea unui cerc larg de probleme legate de gestiunea entităţii. Principalele dintre acestea sunt: 1. asigurarea bazei informaţionale. etc. Obiectul. luarea deciziilor manageriale. Funcţiile şi rolul contabilităţiide gestiune Cunoaşterea esenţei contabilităţii manageriale şi a subiectului acesteia permite formularea funcţiilor contabilităţii manageriale. după cum s-a menţionat mai sus. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune ar putea să imprime concurenţei pe piaţă un caracter necinstit. Prin urmare. 4. prezentate mai sus. contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială au şi unele trăsături comune. pentru deciziile pe care administraţia entităţii le consideră incorecte. funcţia previzională. cât şi penală. nu sunt întocmite în conformitate cu anumite norme şi reguli şi nu sunt destinate cercului larg de utilizatori. Aceasta se datorează faptului că majoritatea elementelor contabilităţii financiare se regăsesc şi în contabilitatea managerială:  în ambele subsisteme de contabilitate sunt examinate unele şi aceleaşi operaţiuni economice. prelucrarea şi transmiterea informaţiei financiare şi nonfinanciare. Munteanu Rodica Pagina 8 . datele privind elementele contabile reflectate în contabilitatea financiară (materia primă şi materialele. De exemplu.  în baza costului efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate. datele contabilităţii financiare sunt utilizate de către investitori pentru a evalua potenţialul şi perspectivele entităţii. univ. ajungându-se uneori până la privaţiunea de libertate a acestora. Organele fiscale aplică amenzi pentru încălcarea regulilor stabilite privind ţinerea contabilităţii financiare. uzura. este responsabil managerul. controlul şi analiza. conducătorii entităţilor poartă atât răspundere administrativă. controlul activităţii subdiviziunilor încredinţate lor şi evaluarea Asist.  informaţiile ambelor subsisteme de contabilitate sunt utilizate în procesul luării deciziilor. dar şi pentru întocmirea documentelor financiare. lucrărilor executate) în contabilitatea financiară. însă din diferite puncte de vedere. calculat în contabilitatea managerială.

1. care nu este cuprinsă în controlul scopurilor şi resurselor. Sub aspect structural controlul de gestiune are la bază cinci elemente principale prezentate în figura 1. controlului este supusă justeţea planurilor întocmite. La prima etapă. Controlul scopurilor activităţii constă în controlul metodelor de atingere a scopurilor şi modificarea strategiilor. semestru. Datele contabile ale perioadelor precedente servesc drept bază pentru planificare. Obiectul. Un instrument important al planificării îl constituie bugetul. dacă ele nu au perspectivă de realizare. corespunderea lor cu sarcinile propuse.2. Controlul oferă posibilitatea de a prognoza. univ. de a lua măsuri ce ţin de modificarea scopurilor şi obligaţiilor în vederea evitării pierderilor în viitor. Această informaţie se deosebeşte prin permanenţa sa. atunci este necesar de introdus modificări în bugete şi devize. Dacă ele nu s-au confirmat. perioada optimă de efectuare. la elaborarea căruia ia parte şi contabilul – manager. în scopul determinării abaterilor şi corectării acestora. de a depista problemele potenţiale. Divergenţele (permisiunile) trebuie formulate clar şi exact. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune rezultatelor obţinute. Elementele controlului de gestiune Unul din cele mai slabe elemente în sistemul manageriale este controlul divergenţilor. fiind controlate pe întreaga perioadă de planificare. Munteanu Rodica Pagina 9 . însemnătatea unor etape de planificare. invers. oportunitatea. Controlul de gestiune Controlul Controlul Controlul Controlul Controlul divergenţilor scopurilor planurilor activităţii utilizării obţinute activităţii (bugetelor) curente resurselor Fig.drept mijloc de control asupra îndeplinirii indicatorilor de plan şi bază pentru corectarea sarcinilor de plan. Controlul planurilor se realizează din două etape independente:  transformarea strategiilor definite în sarcini planificate. prin modificarea planurilor. Controlul activităţii curente este asigurat de importanţa privind activitatea curentă.2. Concepţia bugetării în acest sens presupune întocmirea unui plan pe termen scurt în care relaţiile reciproce dintre operaţiuni separate sunt coordonate la toate nivelurile manageriale ale entităţii în ansamblu. O astfel de corelare poate să se manifeste prin aducerea rezultatelor efective în concordanţă cu cele planificate sau. an. iar datele evidenţei curente . Întocmirea bugetului constă în determinarea indicatorilor tehnico .  controlul abaterilor efective de la sarcinile planificate. Controlul şi analiza presupune compararea rezultatelor efective cu cele planificate. La unele întreprinderi sunt elaborate Asist. dacă planul pe termen lung va fi realizat. La toate etapele acestui proces contabilul implicat în contabilitatea managerială trebuie să-şi imagineze clar alternativele financiare disponibile. În procesul bugetării o atenţie deosebită se acordă stabilirii normelor şi normativelor optime. Funcţia previzională reprezintă un proces ciclic continuu orientat spre aducerea posibilităţilor entităţii în concordanţă cu condiţiile pieţei. dacă se constată că ele nu mai pot fi realizate. simplitatea formei şi percepţiei. suficienţa.economici planificaţi pentru entitate şi subdiviziunile ei pentru o perioadă curentă: decadă. Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor. lună. orientate spre asigurarea utilizării eficiente a tuturor tipurilor de resurse.

înregistrarea şi transmiterea datelor primare pentru gestionarea operativă. Munteanu Rodica Pagina 10 . afluxul mijloacelor băneşti pentru fiecare variantă alternativă etc. în diferită conjunctură economică (ritmul înalt al inflaţiei. Informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune diferă de informaţia destinată utilizatorilor externi. Astfel. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune „normativele lucrului efectiv” acestea fiind controlate prin „metoda eliminării” abaterilor de la normative.financiari. se i-au decizii de a sancţiona activitatea nefavorabilă şi de a stimula rezultatele pozitive. colectarea. evidenţa tendinţelor în dezvoltarea acestor centre. reprezintă o parte componentă a informaţiei economice.  pregătirea informaţiei centralizate şi efectuarea calculelor în evidenţa analitică şi sintetică.  întocmirea rapoartelor interne şi externe. Controlul efectuat prin „metoda eliminării” este considerat cel mai eficient. De aceea adoptarea deciziilor strategice trebuie să fie o prerogativă a managerilor superiori. se împart în:  decizii manageriale pe termen lung. aceasta informaţie este destul de variată şi într-o mare măsură se foloseşte în formă iniţială fără a se recurge la o selectare şi grupare suplimentară. univ. Controlul utilizării resurselor prevede întocmirea devizelor utilizării resurselor şi evidenţa utilizării efective a acestora. Concomitent cu deciziile strategice (pe termen lung) administraţia entităţii ia decizii manageriale care nu atrag resursele pe o perioadă îndelungată.  decizii manageriale curente (operative). exactitatea informaţiei privind posibilităţile entităţii şi mediul ei economic este foarte semnificativă.) Deciziile manageriale pe termen lung au o influenţă majoră asupra perspectivelor entităţii şi. Prin conţinutul său.  acumularea şi gruparea datelor primare după fluxuri şi alte criterii. Aceasta îi permite conducătorului să-şi concentreze atenţia asupra proceselor negative şi să depisteze problemele care necesită soluţionare. a neajunsurilor şi aspectelor pozitive în activitatea lor. etc. Măsurarea. Luarea deciziilor manageriale curente se bazează pe situaţia economică curentă şi evaluarea utilizării resurselor materiale. colectarea. Asist. Sistemul informaţional contabil cuprinde:  măsurarea. Rolul contabilităţii de gestiune constă în organizarea asigurării informaţionale a procesului managerial pentru luarea deciziilor privind aprecierea activităţii centrelor de responsabilitate. sunt în prerogativa managerilor la nivelul inferior. (strategice). Obiectul. O altă funcţie a contabilităţii manageriale este luarea deciziilor manageriale. de obicei. din aceste considerente. precum şi acumularea şi gruparea acestora se bazează pe informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune. posibilitatea de a-şi menţine piaţa. înregistrarea şi transmiterea datelor primare. scăderea producerii. Informaţia contabilităţii manageriale se formează în procesul de supraveghere neîntreruptă a situaţiei obiectelor gestionate şi de totalizare a datelor corespunzătoare. prin controlul efectuat managerii stabilesc dacă resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă şi eficacitate. ceea ce presupune selectarea unor acţiuni din câteva alternative speciale. în baza rezultatelor obţinute. Alegerea strategiei determină perspectiva dezvoltării entităţii şi. Astfel. umane şi financiare de care dispune entitatea la momentul dat. În dependenţă de perioadă pentru care sunt luate deciziile manageriale. intensificarea concurenţei. ca urmare. Astfel de decizii se consideră curente sau operative şi. deciziile manageriale depind de capacitatea entităţii de a previziona ritmul creşterii diferitor indicatori economico . reflectate în rapoartele operative.

Aceste criterii stau la baza bugetării. poate fi utilizată şi informaţia necantitativă (rezultatele sondajelor sociologice). forma de proprietate. apartenenţa ramurală. tehnologia şi organizarea producţiei. detaliere şi concretizare a indicatorilor bugetelor pentru perioade scurte de timp (de la o lună până la o oră) pe entitate în ansamblu. concordarea. Componenţa informaţiei normative este determinată de tipul producţiei. De regulă. deoarece în formă finită ele lipsesc în sistemul datelor contabile. Informaţia de plan conţine date necesare pentru alegerea acţiunilor care pot fi realizate în viitor. etc. rapoartele manageriale sunt destinate utilizatorilor interni ai informaţiei. Conţinutul de bază al informaţiei de acest tip este determinat de etapele întocmirii bugetului: întocmirea preliminară. metoda de evidenţă a costurilor. Principiul justificării documentare a informaţiei în contabilitatea managerială poate fi ignorat.organizatorice. desenele tehnice. aprobarea etc. O particularitate distinctivă a bugetării la etapa finală a întregului sistem de planificare constă în faptul că ea îmbină elaborarea detaliată a planului cu normativele economice ale entităţii. documentate sunt utilizate şi evaluările. în afară de informaţia indicată.) care determină nivelul tehnic şi tehnologic al producţiei. Ea cuprinde datele din documentaţia tehnică şi tehnologică (paşapoartele maşinilor şi utilajului. elaborate în baza datelor contabilităţii financiare şi orientate spre utilizatorii externi ai informaţiei.) şi de particularităţile funcţionării subdiviziunilor concrete. Astfel. univ. Este vorba despre informaţia contabilităţii manageriale care se subdivizează în: normativă şi de plan. La etapa aprobării bugetelor şi exercitării controlului asupra executării lor informaţia de plan se caracterizează prin precizare. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Pentru pronosticarea şi alegerea variantei optime de decizie. deoarece pe lângă datele reale. diviziunea muncii în cadrul producţiei.juridică. personalului entităţii. planurile de viitor – pronosticurile. mărimea unităţii economice. Rapoartele manageriale nu au o structură bine determinată. specificaţiile. nomenclatorul şi complexitatea articolelor produse. în subdiviziuni separate şi locuri de muncă. reflectă echilibrul lor şi permite pronosticarea situaţiei viitoare. cum este informaţia tehnică. Rapoartele interne. Cerinţele înaintate rapoartelor interne trebuie formulate de managerii centrelor de responsabilitate şi personalul administrativ cointeresat de aceasta. La etapa întocmirii preliminare a bugetelor se foloseşte un astfel de element al sistemului informaţional. utilizează informaţia exprimată valoric. De aceea faţă de rapoartele contabilităţii manageriale sunt înaintate alte cerinţe. Munteanu Rodica Pagina 11 . ca etapă finală a procesului managerial. etc. în primul rând. calitatea producţiei. Din această cauză informaţiile din contabilitatea managerială pot avea un caracter probabil şi subiectiv. modul întocmirii şi prezentării rapoartelor manageriale nu este reglementat şi constituie o chestiune internă a entităţii. conţin un complex întreg de date despre activitatea entităţii în general şi a subdiviziunilor acesteia. De asemenea. în formă naturală sau cantitativ convenţională. Principiile organizării activităţii de administrare a rapoartelor interne sunt determinate de specificul activităţii unităţii economice (forma organizatorico . managerilor tuturor nivelurilor ierarhice ale entităţii şi. structura organizatorică a unităţii economice. cronometrării sau calculelor suplimentare. Obiectul. Informaţia normativă reprezintă veriga de legătură între tipurile principale ale informaţiei economice. Informaţia tehnică este obţinută din elaborările de perspectivă ale tehnologiilor şi proiectanţilor. datele privind produsele similare autohtone şi străine. alegerii metodelor de evidenţă a costurilor şi de calculaţie a costului producţiei. în al doilea rând. nivelul de dezvoltare a relaţiilor economice interne. cerinţele specifice înaintate faţă de rapoartele interne pot fi următoarele: Asist. brevete. rezultatele activităţilor tehnico . sunt necesare şi date care se obţin prin intermediul observaţiilor speciale. Spre deosebire de rapoartele financiare. tehnologia şi organizarea producţiei.

Rapoartele tematice se întocmesc pe măsura apariţiei abaterilor la cei mai principali indicatori (volumul vânzărilor. trimestru.  corespunderea cu principiul „gestiunea prin devieri”.generalizatoare.). Obiectul. .  claritatea. univ.  analitice. lunare.  periodicitatea prezentării rapoartelor interne. pierderi din rebut. conform nivelului de gestiune.). Munteanu Rodica Pagina 12 . Nu este necesar de mărit frecvenţa prezentării rapoartelor. pentru o lună. etc. an şi conţin informaţii despre îndeplinirea planului şi utilizarea resurselor pentru perioada indicată. Rapoartele general-complexe se întocmesc.curente. zilnice sau în cazul apariţiei divergenţilor. constatarea cauzelor modificării rentabilităţii. Asist. trimestriale. Rapoarte interne rapoarte centralizatoare După conţinutul Conform nivelului După volumul rapoarte general- general-complexe centralizatoare informaţiei de gestiune informaţiei generalizatoare operative tematice analitice curente situaţii Fig. rapoartele manageriale se împart în: .3 Clasificarea rapoartelor interne După conţinutul informaţiei pe care le conţin. Să analizăm mai amănunţit fiecare tip de rapoarte interne după anumite criterii de clasificare (figura 1. Rapoarte analitice se întocmesc numai la cerinţa managerilor şi conţin informaţii care dezvăluie cauzele şi rezultatele aferente unor aspecte nedorite ale activităţii (cauzele care influenţează supraconsumul resurselor.  tematice. adică rapoartele contabilităţii manageriale trebuie să conţină informaţia (unde este posibil) despre abaterile indicatorilor efectivi de la cei planificaţi. . etc. semestru. dacă în baza lor nu este posibilă luarea deciziilor manageriale. graficul fabricării producţiei.operative.3). Astfel. rapoartele interne ale contabilităţii manageriale se împart în:  general-complexe. Rapoarte interne pot fi anuale. 1. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune  structura relativ stabilă a rapoartelor. Unul din principiile întocmirii rapoartelor interne este şi principiul „ierarhic”. de obicei.

Relaţii reciproce existente pot fi urmărite în modul următor:  la nivelul zero apare informaţia contabilă în documentele primare şi rapoartele de producţie. depozitelor. dar în acelaşi timp nu trebuie să fie supraîncărcată cu informaţia cifrică.  la următoarele niveluri are loc integrarea şi pregătirea informaţiilor centralizatoare în rapoarte curente la nivelul secţiilor funcţionale manageriale ale entităţii (centru de profit. se anexează notă explicativă. Informaţia financiar . În baza datelor evidenţei primare. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Acest principiu presupune micşorarea detalierii rapoartelor interne pe măsura creşterii rangului managerului la care ele sunt prezentate. această formă deseori se utilizează ca supliment la rapoartele sub formă grafică şi tabelară. secţiei desfacere. univ. Rapoarte centralizatoare se întocmesc pentru o lună sau o altă perioadă şi generalizează informaţia despre indicatorii care sunt controlaţi de centrul de responsabilitate respectiv. etc. se împart în tabelare. care presupune că în raportul subdiviziunii entităţii datele planificate şi efective.rapoarte general-centralizatoare. precum şi abaterile dintre ele. . Aceste rapoarte se întocmesc zilnic şi lunar. Cum s-a mai menţionat. fapt ce permite depistarea responsabililor pentru efectuarea cheltuielilor suplimentare. Aceste rapoarte se întocmesc cu o periodicitate de la o lună la trimestru (semestru). iar informaţia aferentă analizei economice constituie 40- 50%. Asist.  la nivelul superior (strategic) are loc generalizarea tuturor informaţiilor sintetizate. dar e necesar amănunţit de explicat interconexiunea şi importanţa informaţiei prezentate. Forma grafică ca şi cea tabelară e uşor de perceput vizual.rapoarte centralizatoare. denumit şi operativ. Pentru comparare. de obicei la această formă. Această formă de prezentare a rapoartelor este destinată controlului utilizării efective a resurselor de către centrele de responsabilitate şi centrele de costuri. Rapoartele interne. conform formei de prezentare. iar analizei economice îi revine 70-80%. că în contabilitatea financiară raportul este altul: 50-60% din totalul informaţiei îi revine informaţiei financiar . Forma tabelară este considerată o formă tradiţională de întocmire a rapoartelor. Rapoarte general-centralizatoare cuprind informaţia aferentă activităţii întregii întreprinderi. subdiviziunilor de producţie. Obiectul. Ca regulă. .) care conţin informaţia detaliată necesară pentru luarea deciziilor curente. trebuie reflectate numai pentru costuri şi cheltuieli asupra cărora managerul centrului de responsabilitate poate să exercite vre-o influenţă.contabilă constituie 20-30% din sistemului informaţional al contabilităţii manageriale. încât aceştia devin un sistem de comunicaţii în interiorul entităţii. Pentru dezvăluirea informaţiei aferente indicatorilor principali. secţiei financiare.contabile. grafice şi textuale. Munteanu Rodica Pagina 13 .situaţii. rapoartele interne se împart în: . deoarece îngreunează însuşirea informaţiei prezentate. furnizate de subdiviziunile structurale şi transferarea lor în rapoarte finale. informaţia de gestiune formează indicatorii rapoartelor interne astfel. centru de investiţii). menţionăm. Situaţii cuprind informaţia aferentă activităţii unor subdiviziuni concrete. se întocmesc rapoarte operative (situaţii) ale subdiviziunilor entităţii (secţiei de aprovizionare. stă principiul „costurilor controlabile”.  la primul nivel. În baza întocmirii rapoartelor interne la diferite nivele manageriale. După volumul informaţiei. informaţia contabilităţii manageriale poartă un caracter confidenţial şi necesită protecţie. Forma textuală de prezentare a informaţiei se utilizează în cazul când informaţia cifrică e neînsemnată.

şi urmăreşte eficienţa investiţiilor. Centrul de profit reprezintă o varietate a centrelor de responsabilitate.  evaluarea eficienţei activităţii. respectiv centrele de costuri. Obiectul. Centrul de venituri reprezintă un centru de responsabilitate. rolul contabilităţii manageriale constă în furnizarea managerilor de diferite nivele. Gestiunea pe centre de profit permite descentralizarea responsabilităţii pentru profit la entităţi mari. Fabrici întregi (filiale de producţie). asigură informaţia utilă pentru:  determinarea strategiei şi planificarea operaţiunilor viitoare ale entităţii. La entităţile care activează în condiţiile relaţiilor de piaţă s-a conturat modalitatea de abordare a organizării contabilităţii manageriale pe centre de responsabilitate. managerul căruia este responsabil de obţinerea veniturilor. trebuie de evidenţiat diferenţa dintre centrul de profit. tipurile şi formele rapoartelor trebuie să fie elaborate de entitate în dependenţă de particularităţile activităţii ei şi funcţiile îndeplinite de anumite subdiviziuni în sistemul gestiunii. fiind constituite dintr-o mulţime de alte centre de costuri mai mici (sector.  optimizarea utilizării resurselor.  luarea deciziilor manageriale. Aceasta se caracterizează prin faptul că primele nivele ierarhice nu sunt modelate după aceleaşi activităţi (ca în cazul organizării clasice pe criteriul funcţional). Munteanu Rodica Pagina 14 . Astfel. Ca exemplu al centrului de venituri poate servi secţia de marketing. Organizarea contabilităţii de gestiune Contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. secţii şi ateliere de producţie pot fi. În general. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Generalizând cele menţionate mai sus. brigadă). Acestea sunt tocmai centrele de profit. Centrul de costuri reprezintă o subdiviziune structurală separată sau un anumit domeniu de activitate al entităţii în care există posibilitatea de a organiza planificarea. bugetarea şi contabilitatea costurilor în scopul supravegherii. subdiviziunile de producţie şi servicii din entităţile prelucrătoare sunt exemple clasice ale acestui tip de centru de responsabilitate. centrul de costuri şi centru de investiţii. controlului şi gestionării acestora. Principiile întocmirii. În timp ce centrele de cost sunt responsabile numai de încadrarea în costuri. iar profitul – diferenţa dintre venit şi cheltuieli. la anumite intervale de timp. centrele de profit au responsabilitate asupra profitului. Astfel.  exercitarea controlului asupra activităţii curente a entităţii. dar nu poartă răspundere pentru costurile subdiviziunii încredinţate. constituind o parte componentă a procesului managerial. univ. noi clienţi sau noi pieţe de desfacere. după cum investiţiile fac legătura intre minimizarea Asist. la rândul lor. Organigrama entităţii structurate pe centre de profit îmbracă de cele mai multe ori forma organizării divizionare. a informaţiilor relevante care să le ajută conducerea unei entităţi în luarea deciziilor şi soluţionarea problemelor cu care se confruntă. Componenţa centrelor de costuri este determinată de specificul producţiei şi scopurile gestiunii. Centrul de investiţii reprezintă un centru de responsabilitate. Avantajele formei divizionare de organizare constau în capacitatea de adaptare la noi produse. în care venitul este o expresie bănească a producţiei fabricate. cheltuielile – o expresie bănească a resurselor utilizate. putem conchide că contabilitatea managerială. veniturile. considerate drept centre de cost. în cadrul căruia este determinată responsabilitatea personală a managerului pentru activitatea centrului şi indicatorii controlabili de către el. Centrul de responsabilitate reprezintă un domeniu (sector) de activitate al entităţii. ci după domenii de afaceri. în cadrul căruia conducătorul controlează costurile (cheltuielile). sarcinile căreia constă în atragerea clienţilor noi şi creşterea volumului vânzărilor.

numită concepţia dualistă (autonomă. Centre de investiţii pot fi considerate supermarket-urile. Avantajul: reducerea volumului de muncă al contabililor. lucrări executate şi servicii prestate). cheltuielile şi veniturile sunt urmărite după natura lor economică. Cea de-a doua concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea calculaţiei şi a controlului asupra costurilor. integrat cu contabilitatea financiară. spre calcularea impozitelor. producţie. a cheltuielilor de deservire a departamentului „Contabilitate”.financiare a entităţilor din Republica Moldova. Un astfel de subsistem este aplicat la majoritatea entităţilor industriale din SUA. b) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un circuit complet autonom. brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite. tipuri de produse şi centre de responsabilitate se efectuează prin organizarea corespunzătoare a evidenţei analitice în cadrul conturilor contabilităţii manageriale şi a celei financiare. pentru cele ale contabilităţii financiare. unde nu se pune cu predilecţie problema costului de producţie. închisă). Prima concepţie prevede realizarea unei legături prin combinarea funcţionalităţii conturilor specifice contabilităţii manageriale cu funcţionarea conturilor de control. ce este una dintre funcţiile contabilităţii financiare. Astfel. Marea Britanie. Avantajul: asigură o confidenţialitate maximală a informaţiilor contabile. iar în contabilitatea managerială costurile. Belgia. realizându-se un singur circuit informaţional contabil - numită concepţia monistă (integralistă. precum şi de necesităţile acestora în informaţii manageriale. Un astfel de subsistem este aplicat în ţările cu o reglementare strictă a contabilităţii din partea statului (Franţa. independent faţă de contabilitatea financiară . de asemenea. majorează volumul de muncă contabilă şi. Calcularea impozitelor. Dar. care în urma unor fuziuni / achiziţii au devenit parte dintr-un conglomerat. România. sector. cheltuielilor şi veniturilor în cazul aplicării Planului de conturi contabile a activităţii economico . datorită faptului că documentele primare se prelucrează dublu. o dată pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară. se confruntă două concepţii de organizare a contabilităţii manageriale: a) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un sistem conectat. Munteanu Rodica Pagina 15 . utilizând conturi-perechi cu aceeaşi denumire. cheltuielile şi veniturile sunt grupate pe centre de costuri (entitate. După tipul de conexiune între contabilitatea managerială şi cea financiară în teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale. Această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţile economice specializate în comerţ şi turism. care au o structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. precum şi firme independente. de competenţa administratorilor. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune costurilor şi maximizarea profitului. Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale. Obiectul. hală. unicerculară). Ea prevede folosirea unor conturi ale contabilităţii manageriale independente de cele ale contabilităţii financiare. în contabilitatea financiară costurile sunt grupate pe elemente economice. se poate concluziona faptul că în prezent Asist. respectiv. foarte puţini dintre ei sunt îngrijoraţi de autenticitatea. în realitate. cum sunt conturile de cheltuieli şi venituri ale contabilităţii financiare. etc. Din cele expuse mai sus. veridicitatea rapoartelor financiare ale entităţii şi cât de mult îi ajută informaţiile contabile la luarea celor mai adecvate decizii gestionare. Sistemul de contabilitate existent este orientat. în principal. Subsistemul contabilităţii manageriale organizat în aşa mod constituie. întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare reprezintă unele dintre direcţiile de bază spre care se orientează contabilii. Diversitatea formelor concrete de organizare a contabilităţii manageriale este determinată de structura organizatorică a entităţii. etc. univ. de mecanismul de conducere a acesteia. o bază importantă pentru contabilitatea costurilor.). Dezavantajul:. filialele de bănci şi magazinele dintr-un lanţ de magazine. ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe de mărfuri şi servicii. Canada. Gruparea datelor pe tipuri de costuri.

adică să înţeleagă şi să respecte toate legile. întărite de practica zi de zi. control. mai întâi de toate. Dar. ajută managerii centrelor de responsabilitate la planificarea şi determinarea rezultatelor lucrărilor. Asist. la 1 iunie 1983 un set de standarde de comportament etic pentru contabilii manageri în care se menţionează aşa calităţi etice cum ar fi: competenţa. Institutul Contabililor Manageri (Institute of Management Accountants) a adoptat. Acest fapt este motivat prin următoarele: • existenţa unor stereotipuri psihologice. De regulă. analiză şi luarea deciziilor. Practica ne demonstrează. Cu toate acestea. faptul că cea mai mare parte a contabililor. să participe la programe de perfecţionare profesională. confidenţialitatea. utilizarea informaţiilor contabile în procesul de planificare. de asemenea. precum şi rapoartele financiare. adică să pună în prim-plan nevoile interne ale entităţii. pentru a gândi altfel. dar rar şi în mărimi nesemnificative. în mod oficial. În caz contrar. O asemenea situaţie este pe deplin înţeleasă. sarcinile stabilite faţă de ei. el poartă responsabilitate faţă de conducători pentru obiectivitatea rapoartelor contabile a subdiviziunilor. ei sunt obişnuiţi să i-a decizii de cele mai multe ori după intuiţie sau aşa cum le spune cel de-al „şaselea simţ”. Obiectul. Confidenţialitatea prevede ca informaţiile considerate confidenţiale şi încredinţate contabililor manageri nu trebuie comunicate nici unei persoane din interiorul sau din afara entităţii care nu este autorizată să le obţină. cu excepţia cazurilor când acest lucru este impus prin lege. În vederea soluţionării acestei probleme este necesar de a stabili. în primul rând. ci faptul că altfel ei nu pot să gândească. Contabilii care activează azi ştiu foarte bine să se descurce cu legislaţia fiscală şi alte acte normative existente. • lipsa abilităţilor şi cunoştinţelor necesare pentru implementarea contabilităţii manageriale. De asemenea. dar şi atunci nu întotdeauna. ei nu privesc contabilii ca pe nişte specialişti cu care să se consulte în luarea unor decizii importante. Astfel. foarte puţini dintre ei deţin cunoştinţe de alt gen. în al doilea rând. regulamentele. Activitatea contabilului manager este baza pentru sporirea eficienţii gestiunii entităţii. să creeze ceva nou în munca lor şi să adapteze unele metode evoluate la specificul entităţilor în care activează. plecând de la premisa potrivit căreia credibilitatea este esenţială pentru profesia contabilă şi impune contabililor să respecte anumite standarde stricte de comportament. de exemplu. Datorită activităţii profesionale a contabilului manager. că directorii generali şi alţi conducători ai entităţii ignoră aproape în totalitate informaţiile contabile sau apelează. cum ar fi. o funcţie nouă şi anume „funcţia de contabil gestionar” sau „contabil manager”. univ. Nu este pentru nimeni taină. Competenţa prevede ca contabilii manageri să fie. Munteanu Rodica Pagina 16 . contabilii manageri nu trebuie să utilizeze informaţiile confidenţiale direct sau prin intermediul unor terţe persoane în interes personal sau pentru a dăuna entităţii. Una dintre problemele majore care trebuie rezolvate în prezent se referă la organizarea şi implementarea contabilităţii manageriale la entităţile autohtone. • existenţa unor stereotipuri în mentalitatea conducătorilor entităţilor referitoare la contabili şi contabilitate. competenţi. managerii fac cunoştinţă cu planurile elaborate. Astfel. la entităţi se desfăşoară perfecţionarea schimbului de informaţie şi a rapoartelor între diferite subdiviziuni. ştiu foarte bine cum să întocmească declaraţiile fiscale. în primul rând. integritatea şi obiectivitatea. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune cea mai mare importanţă este acordată contabilităţii financiare şi apoi contabilităţii manageriale. Poate că se consultă doar în unele aspecte fiscale. însă ea trebuie schimbată din rădăcină. normele tehnice care se referă la atribuţiile lor. aptitudinile şi cunoştinţele unui profesionist se pot uza foarte repede. Şi important este nu că aceste obligaţii le sunt întărite. care activează astăzi se orientează în primul rând spre întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare. Lor le este foarte greu să-şi restructureze gândirea.

servicii sau ospitalitate exagerată din partea unor persoane fizice sau juridice. precum şi relaţiile cu persoanele fizice sau juridice care ar putea genera conflicte. În acest caz. El este responsabil pentru toate rapoartele financiare şi nefinanciare furnizate managerilor. cel mai frecvent. Munteanu Rodica Pagina 17 . funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Integritatea include imparţialitatea contabilului manager. Nu trebuie să accepte cadouri. De altfel. care la rândul lor se vor baza pe ele în procesul decizional. Obiectul. indiferent de faptul dacă datele acestora au impact pozitiv sau negativ asupra entităţii. entităţile din Republica Moldova practică o contabilitate integrată. sub formă de situaţii de calcule şi rapoarte. informaţiile contabilităţii manageriale sunt preluate. rapoartele furnizate de contabilul manager trebuie să fie exacte şi reale. managerii gestionând propria bază de date în funcţie de interesul decizional. Obiectivitatea constă în faptul că contabilul manager este obligat să raporteze informaţii obiective. De asemenea. Trebuie de menţionat că la momentul actual. univ. explozia informaticii şi diversificarea structurilor de tip baze de date orientează organizarea contabilităţii firmei către modelul contabilităţii integrate. care trebuie să evite orice conflict de interese efectiv sau potenţial. Asist.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful