Obiectul, funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune

Capitolul 1. Obiectul, funcţiile şi rolul contabilităţii de
gestiune

Obiectul contabilităţii de gestiune.

Probabil, nu este necesar de demonstrat că informaţia şi cunoştinţele reprezintă cele mai
importante resurse economice ale businessului contemporan. Pentru a gestiona trebuie de
controlat, pentru a controla trebuie de evaluat informaţia economică.
Contabilitatea asigură reprezentarea internă şi externă a unei entităţi cu informaţii din
interiorul şi exteriorul acesteia. Necesitatea unei astfel de reprezentări justifică existenţa în
sistemul informaţional al entităţii a două circuite: unul care redă imaginea entităţii în exterior -
contabilitatea financiară, considerată „faţă externă” a entităţii şi altul care descrie procesele
interne ale entităţii, denumită contabilitatea managerială, considerată „faţă internă” a entităţii.
Din punct de vedere istoric, apariţia contabilităţii manageriale a fost condiţionată de necesitatea
păstrării tainei comerciale. Nu întâmplător cercetătorii contabilităţii, în special R. de Ruver, au
demonstrat că începând cu secolele XIV-XV comercianţii vienezi, pe lângă cărţile contabile întocmite
de servitori, deseori întocmeau cărţi contabile secrete, în care erau reflectate cele mai confidenţiale
informaţii, precum: mişcarea capitalului, mărirea profitului, etc. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec.
XX, când statul şi sindicatele muncitorilor au început activ aşi manifesta interesul faţă de mărimea
profitului întreprinzătorilor şi a cere publicarea rapoartelor financiare, întreprinzătorii, bazându-se pe
ideile lucrătorilor socotitori, au creat procedee metodologice speciale, ceea ce a condus la conturarea a
două tipuri de contabilitate: deschisă - pentru toţi utilizatori şi închisă (secretă) - destinată numai
întreprinzătorului.
Contabilitatea managerială a provenit de la contabilitatea costurilor sau, cum mai este
denumită, contabilitatea de producţie. În literatura economică aceste noţiuni deseori sunt
confundate, ceea ce este incorect. Contabilitatea de producţie, presupune o reflectare clară şi
detaliată a tuturor proceselor legate de producţie la entităţi şi reprezintă doar o parte a sistemului
informaţional al contabilităţii manageriale ce satisface cerinţele utilizatorului, dar nu sistemul
propriu - zis. Aceasta este „baza” contabilităţii manageriale.
În ceea ce priveşte evidenţa costurilor, contabilitatea managerială are tangenţe cu contabilitatea
financiară, diferenţa constă doar în metodele de evidenţă a costurilor. Astfel, în primul caz se ţine
cont de evidenţa analitică, iar în al doilea caz – de evidenţa sintetică.
Contabilitatea managerială pe plan mondial a cunoscut următoarele etape de
evoluţie:
Etapa I - până în anul 1940. În această perioadă lipsea noţiunea „contabilitate
managerială”, aplicându-se termenul „contabilitatea de producţie”, care avea ca
obiectiv – evidenţa costurilor şi calculaţia costului efectiv de producţie după
finisarea procesului tehnologic.
Etapă II - anii 1940 – 1950. Pe lângă calculaţia costului efectiv de producţie o atenţie
sporită se acordă şi evidenţei costurilor în vederea determinării profitului şi
executării controlului. Se utilizau diverse metode de calculaţie şi bugetare: în
această perioadă apare noţiunea „contabilitate de gestiune” sau „contabilitate
managerială”, care se deosebeşte de „contabilitatea de producţie” prin faptul că,
pe lângă calculaţia costului de producţie, se ocupa şi cu bugetarea, controlul,
analiza şi luarea deciziilor.
Etapă III - anii 1950 – 1965. Contabilitatea managerială era orientată la pregătirea
informaţiilor necesare luării deciziilor şi exercitării controlului după o metoda
nouă: evidenţa pe centre de responsabilitate. Este pe larg utilizată metoda
"Direct-cost".
Etapa IV -anii 1965 – 1985. Au fost elaborate şi aplicate proceduri noi privind evidenţa
utilizării resurselor în activitatea entităţii, analiza eficienţei activităţii economice.

Asist. univ. Munteanu Rodica Pagina 1

cît şi cu lucrările de planificare. Contabilul acelor timpuri se ocupa atât cu evidenţa. Astfel. metodă foarte apropiată de sistemul „standard . În Republica Moldova contabilitatea managerială a fost acceptată oficial prin intermediul Concepţiei reformei contabilităţii. neîntemeiat a fost neglijat rolul planificării şi. făcându-se încercări timide. acestea nu au condus la rezultatele aşteptate. 113-XVI din 27.2007 contabilitatea managerială se întâlneşte sub denumirea de „contabilitate de gestiune”. precum şi experienţa aplicării diferitor metode de planificare. metoda costului-ţintă. În acest act normativ. În această perioadă se dezvoltă contabilitatea managerială strategică. Asist. Actualmente. Obiectul. acumulate la aplicarea metodei normative a calculaţiei costului producţiei. Acest an a marcat divizarea oficială a contabilităţii în contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială. ca disciplină economică aparte. bugetarea în contabilitatea managerială se aseamănă mult cu sistemul de elaborare al planului tehnico-financiar al entităţii.IASC). este legată de recunoaşterea contabilităţii manageriale în anul 1972 de către Comitetul Internaţional de Standardizare Contabilă (International Accounting Standard Comitet . Munteanu Rodica Pagina 2 . aprobată prin Hotărârea guvernului Republicii Moldova Nr. XX funcţiile contabilităţii manageriale au fost mult mai largi şi mai complexe. Are loc perfecţionarea în continuare a tehnicilor şi metodelor contabilităţii manageriale. Şi. iar entitatea nu a acţionat în calitate de proprietar cointeresat în soluţionarea coordonată a problemelor manageriale. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Apariţia contabilităţii manageriale. univ. activitatea contabilului. s-a redus la înregistrarea operaţiunilor economice din activitatea entităţii. Ulterior. analiza costurilor ascunse. odată cu renunţarea la sistemul economiei administrative şi stabilirea relaţiilor de piaţă. În rezultatul acestor schimbări. deoarece nu a fost asigurată respectarea cerinţelor de bază ale contabilităţii manageriale. implementată odinioară în condiţiile economiei administrative. precum şi în Legea Contabilităţii nr. deşi. la baza căreia stă informaţia privind calculaţia costurilor. care au adus utilizatorilor succesul în afaceri. în sfârşit. Generalizarea etapelor de evoluţie a contabilităţii manageriale. Astfel. aplicat pe larg în trecut. poate fi considerată ca prototip al uneia dintre concepţiile contabilităţii manageriale – gestionarea pe centre de responsabilitate. cercetarea şi aplicarea a tehnicilor şi metodelor evoluate ale teoriei şi practicii de gestiune. ca punct de plecare în constituirea contabilităţii manageriale trebuie examinată contabilitatea de producţie.1997. în anii '20-'30 ai sec. ca urmare. parţial. Autogestiunea internă. de adaptare a lor în practica entităţilor autohtone. Un pas important în vederea formării şi dezvoltării contabilităţii manageriale a fost separarea ei de serviciul contabil al entităţii. în studiile şi cercetările efectuate de către specialiştii din domeniu sunt atinse şi tehnologiile contabilităţii manageriale corespunzătoare etapei 4 şi 5. de fapt.04. Etapa V din anul 1985 şi până în prezent. în scopul pregătirii şi întocmirii rapoartelor. evidenţa şi control permite relevarea direcţiilor principale de dezvoltare a contabilităţii manageriale în Republica Moldova:  adaptarea tehnicilor şi metodelor testate şi aplicate în practica internaţională. În perioada economiei administrative şi planificării centralizate a avut loc separarea treptată din serviciul contabil a secţiei de planificare şi a celei financiare cu transmiterea unei părţi a împuternicirilor aferente contabilităţii manageriale.cost” al contabilităţii manageriale evoluate. Deşi unele procedee şi metode ale contabilităţii manageriale au fost utilizate în economia administrativă. cum ar fi: metoda ABC. al planului tehnico-financiar al entităţii.12. Problemele ce ţin de calculaţie sunt bine cunoscute economiştilor şi constituie o mărturie a experienţei teoretice şi practice. 1187 din 24.  studierea. în Republica Moldova se desfăşoară etapa a III-a de dezvoltare a contabilităţii manageriale. Ar fi greşit să percepem contabilitatea managerială ca ceva absolut nou în economia naţională.

care. poate fi subdivizat în alte componente. dar mai des ele au relaţii de reciprocitate. Blocurile nominalizate pot funcţiona separat. Munteanu Rodica Pagina 3 . fiecare subsistem al contabilităţii (managerială şi financiară) are scopurile.problema specifică a blocului 3. În blocul „Bugetarea şi controlul executării bugetelor”. Contabilitatea de gestiune reprezintă un domeniu distinct în cadrul contabilităţii care oferă informaţii privind gestiunea internă a entităţii. dar fără ea este dificil de optimizat bugetul vânzărilor şi cel a producţiei. scopurile şi obiectele contabilităţii manageriale.  control intern. blocul 2 trebuie să includă şi metoda de calculaţie „Direct-cost”. etc. putem determina subiectul. determină structura contabilităţii manageriale. poate fi formată şi componenţa birourilor contabilităţii manageriale la entitate. la rândul său. precum şi ca o parte componentă al blocului 2. subiectul contabilităţii manageriale îl constituie activitatea economică a entităţii şi a subdiviziunilor structurale ale acesteia. De exemplu. Astfel. Asist. operaţiunile de arendă. numite centre de responsabilitate. Particularităţile contabilităţii manageriale examinate mai sus ne permit să formulăm scopurile principale ale acesteia:  acordarea asistenţei informaţionale managerilor la luarea deciziilor operative. univ.1. În afară de această. 1. prezentată în figura 1. Obiectul. care la rândul lor se împart în alte bugete. În corespundere cu structura contabilităţii manageriale. Operaţiunile cu caracter exclusiv financiar (operaţiunile cu hârtii de valoare. control şi analiza executării bugetelor în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale.  pregătirea informaţiei necesare pentru luarea deciziilor (3). calculaţie. Ţinând cont de acestea. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Astfel.  bugetarea şi controlul executării bugetelor (1). etc. Aşadar.1).1.) se află în afara subiectului contabilităţii manageriale. (4). metoda „Standard-cost” poate fi considerată ca o continuare şi ca un punct de reper al blocului 1. investiţiile în capital social. metodele şi funcţiile proprii. colectarea. Acest proces include măsurarea. Contabilitatea managerială Bugetarea şi Calculaţia Pregătirea Control controlul costului informaţiei necesare intern executării (2) pentru luarea (4) bugetelor (1) deciziilor (1) (3) Fig. care fac parte din blocul 1. Analiza rentabilităţii . blocul „Calculaţia costului” cuprinde totalitatea metodelor de calculaţie a costurilor.  calculaţia costului (2). În aspect general. Obiectivele şi funcţiile contabilităţii manageriale formează concepţia acesteia. Părţile componente ale contabilităţii de gestiune Fiecare din elemente (blocuri). dacă informaţia referitoare la costurile şi cheltuielile constante şi variabile este necesară permanent. prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare (bugetare). la rândul său. părţile componente ale contabilităţii manageriale pot fi prezentate din următoarele blocuri (figura 1. pot fi evidenţiate bugetul operaţional şi financiar.

). programarea extrapolării. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune  controlul. Munteanu Rodica Pagina 4 . planificarea şi pronosticarea eficienţei economice a activităţii entităţii şi a centrelor de responsabilitate ale acesteia.1). Tabelul 1. ele cuprind resursele economice de care dispune entitatea. ele permit dezvăluirea mai amplă a subiectului contabilităţii manageriale.Obligativitatea Organizare facultativă. doar fiind unite. organizării contabilităţii determinată de cerinţele interne ale Fiind impusă de legislaţie în vigoare entităţii 2. o parte din activitatea de investiţii. Fiecare din elementele contabilităţii manageriale are o funcţie bine definită. În acest scop vom caracteriza criteriile de comparare ale acestor subsisteme (tabelul 1. precum şi rezultatele activităţii atât a entităţii în întregime. univ.  metodele economico-matematice (programarea liniară.  alegerea celor mai eficiente direcţii de dezvoltare a entităţii.  metodele statisticii (metoda indicilor). planificarea. controlul.). precum şi trăsăturile distinctive ale fiecărui subsistem contabil. Contabilitatea managerială aplică realizările unor astfel de domenii ale ştiinţei şi practicii cum sunt: analiza economică. Contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară: deosebiri şi asemănări Pentru o prezentare mai clară a esenţei contabilităţii manageriale se impune evidenţierea deosebirilor şi asemănărilor dintre contabilitatea managerială şi cea financiară. Obiectele contabilităţii manageriale cuprind astfel de activităţi. de producţie. cât şi a subdiviziunilor structurale separate. Metoda contabilităţii de gestiune cuprinde totalitatea procedeelor şi mijloacelor prin intermediul cărora obiectele contabilităţii manageriale sunt reflectate în sistemul informaţional al entităţii. dintre care menţionăm următoarele:  elementele de bază ale metodei contabilităţii (documentare. însă.1 Criteriile de comparare a contabilităţii manageriale şi contabilităţii financiare Criterii de Contabilitatea de Contabilitatea comparare gestiune financiară 1. procesele economice (inclusiv relaţiile reciproce dintre subiecţii gestionării).  procedeele analizei economice (analiza factorială). Gradul de reglementare Nu este reglementată. evaluare. alege de sine stătător metodele şi necesită respectarea obligatorie a principiile de funcţionare principiilor şi normelor general acceptate în contabilitate 3. pronosticarea. financiară şi de desfacere. Obiectul. cum sunt: activitatea de aprovizionare. Scopul contabilităţii Asigurarea cu informaţii a Întocmirea rapoartelor financiare utilizatorilor interni în scopul pentru utilizatorii externi Asist.  asigurarea bazei informaţionale necesare pentru formarea preţurilor. fiind Organizare obligatorie. entitatea îşi Este reglementată la nivel naţional.conturi şi dubla înregistrare. statistica. de organizare. arbore de decizie etc. metodele economico- matematice.  planificarea (bugetarea).etc. Cât priveşte obiectele contabilităţii de gestiune. Elementele metodei contabilităţii manageriale sunt destul de variate.

Periodicitatea determinată de sarcinile sistemului Semestrial. sunt obligate să ţină contabilitatea financiară. iar rapoartele financiare. principiile general acceptate şi normele stabilite prin Legea contabilităţii. precum şi de nivelul pregătirii profesionale a conducerii acesteia. ea fiind determinată de obiectivele şi sarcinile care stau în faţa entităţii. alte acte emise de organele competente (Ministerul Finanţelor. toate entităţile. Obiectul. norme metodologice. Prin legislaţie se stabilesc cerinţe faţă de rapoartele financiare care trebuie prezentate organelor respective. indiferent de faptul dacă conducerea entităţii consideră aceste rapoarte utile sau nu. centrele de Entitatea în ansamblu analizei responsabilitate din structura organizatorică a entităţii 6. un caracter subiectiv rapoartele financiare destinate utilizatorilor externi. ea este veridică în mod suficient. de muncă 12. Etaloane de evidenţă Orice etalon de evidenţă potrivit: Numai etalonul valoric utilizate valoric. Inspectoratul Fiscal. lunar 13. instrucţiuni. pot fi confirmate de auditori.). în caz de necesitate. Structura de bază a Nu are o ecuaţie fundamentală Se bazează pe ecuaţia bilanţieră contabilităţii fundamentală: Active = capital propriu + datorii 8. poate renunţa la organizarea contabilităţii manageriale. Gradul de reglementare În procesul de organizare şi funcţionare a contabilităţii financiare trebuie respectate. Obiectul evidenţei şi Subdiviziunile. Datorită acestui fapt. Publicitatea Informaţii confidenţiale Informaţii publice pentru utilizatori informaţiilor 15. pentru o perioadă trecut). caracter obiectiv 11. potrivit căreia efectul economic din utilizarea informaţiei trebuie să fie mai mare decât costurile suportate pentru culegerea şi prelucrarea acesteia. conform specificului fiecărei entităţi. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune planificării şi gestionării 4. Asist. altfel ar deveni inoperant. natural – convenţional. Restricţiile informaţiei Aplică date „istorice” şi cele Aplică date „istorice” (timpul după timp previzionale. poate fi folosit orice sistem potrivit 9. uneori. Adoptarea celui mai adecvat sistem al contabilităţii manageriale. indiferent de forma de proprietate şi forma de organizare. Ţinerea contabilităţii manageriale nu este obligatorie. trebuie să se respecte condiţia. în mod obligatoriu. natural. Munteanu Rodica Pagina 5 . Termenele prezentării Pe parcursul perioadei de gestiune După expirarea perioadei de rapoartelor gestiune 14. Standardele Naţionale de Contabilitate. Sistemul contabil Nu este limitată de sistemul dublei Sistemul dublei înregistrări utilizat înregistrări. care. univ. decadal. Gradul de Răspundere disciplinară Răspundere administrativă şi penală responsabilitate Obligativitatea organizării contabilităţii Conform Legii contabilităţii. Gradul de exactitate a Multe evaluări aproximative pot Abateri nesemnificative în informaţiei avea. Totuşi. în mod obligatoriu. Conducerea unei întreprinderi mici. Clasificarea costurilor Pe articole de calculaţie Pe elemente economice 7. creează posibilitatea controlului responsabilităţilor. pentru o perioadă concretă în concretă din trecut şi pentru o perioadă trecut concretă din viitor 10. etc. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii interni: managerii de Utilizatorii externi şi utilizatorii diferite niveluri de gestiune a entităţii interni 5. anual prezentării rapoartelor de gestiune – mai des săptămânal. Utilizatorii externi trebuie să fie convinşi că documentele contabile sunt întocmite în conformitate cu regulile unice de ţinere a contabilităţii. de exemplu.

Orice sistem al contabilităţii manageriale operează cu Asist. Scopurile sunt considerate realizate. clienţii. Scopul contabilităţii manageriale este continuu. În contabilitatea managerială o atenţie deosebită se acordă subdiviziunilor separate. univ. cum ar fi: managerii.) Conducătorii entităţii poartă răspundere pentru pregătirea rapoartelor financiare. sunt numai utilizatorii interni. cît şi celor interni. Prin element economic se subînţelege consumul omogen necesar pentru fabricarea producţiei. În baza datelor contabilităţii financiare poate fi calculat rezultatul activităţii întregii entităţi. analiştii. presa etc. tipurilor de activităţi. Utilizatorii externi ai acestei informaţii pot avea:  interes financiar direct faţă de această entitate (investitorii. luarea celei mai argumentate decizii economice şi determinarea strategiei corespunzătoare a entităţii pe piaţă. Informaţia contabilităţii manageriale permite stabilirea rentabilităţii diferitor tipuri de produse (lucrări. permanent şi pentru o perioadă scurtă de timp. Această clasificare asigură răspunsul la întrebarea: care este mărimea unui tip de consum la nivelul entităţii în cursul perioadei de gestiune (indiferent unde ele au apărut şi în ce scopuri au fost efectuate)? În contabilitatea managerială costurile sunt grupate pe centre de costuri din punct de vedere al articolelor de calculaţie. centrelor de responsabilitate etc. Clasificarea costurilor În contabilitatea financiară costurile sunt clasificate pe elemente economice. Munteanu Rodica Pagina 6 . Ca urmare a diferenţierii în gruparea costurilor în contabilitatea financiară şi cea managerială informaţia privind mărimea profitului se acumulează în mod diferit. Scopul contabilităţii Scopul contabilităţii financiare constă în prezentarea datelor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare destinate. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Contabilitatea managerială utilizează metode adoptate de entitate şi bazate pe criterii economice şi manageriale. dacă rapoartele financiare sunt întocmite şi prezentate conform destinaţiei. utilizatorilor externi. creditorii). reprezintă politica entităţii în domeniul gestiunii costurilor.utilitatea informaţiei pentru luarea deciziilor manageriale. Utilizatorii informaţiei contabilităţii manageriale. contabilii. organele administrative şi fiscale. servicii). conducătorii subdiviziunilor. în mare măsură. acţionarii. auditorii. fără să ţină cont de cerinţele impuse prin regulile juridice sau fiscale. ca element al contabilităţii manageriale. această informaţie fiind prezentată în „Raportul de profit şi pierdere”. Obiectul. dar folosesc aceste informaţii în măsură limitată. Structura de bază a contabilităţii Contabilitatea financiară se bazează pe egalitatea bilanţieră fundamentală: Active = Capital propriu + Datorii. Consiliul de directori sau alt organ de conducere superior. dacă sistemul contabilităţii manageriale creat la entitate permite: asigurarea unei activităţi mai efective a acesteia. bursele mobiliare. sindicatele. adică politica „internă”. Aici se aplică un singur criteriu . În contabilitatea managerială nu există o asemenea egalitate unică. structura informaţiei depinde de cerinţele utilizatorilor acesteia. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii ai informaţiei contabilităţii financiare sunt persoane fizice şi juridice care se află în anumite relaţii cu entitatea. Acest tip de clasificare permite de a răspunde la întrebarea: pentru ce scopuri au fost consumate resursele şi unde? Componenţa articolelor de calculaţie este stabilită de către entitate de sine stătător. gestiunii şi controlului. Scopul se consideră atins.  interes financiar indirect (furnizorii. Scopul contabilităţii manageriale constă în asigurarea managerilor cu informaţii necesare în procesul planificării. Aceasta se explică prin faptul că organizarea contabilităţii de producţie. spre deosebire de cea financiară. Obiectul evidenţei şi analizei Contabilitatea financiară trebuie să prezinte informaţii privind entitatea în ansamblu.

metri. Restricţiile informaţiei după timp Contabilitatea financiară reflectă operaţiile economice care au avut loc în cadrul entităţii. venituri. Munteanu Rodica Pagina 7 . Datorită acestui fapt. tone. întrucât reflectă tactica şi strategia entităţii în condiţiile economiei de piaţă. iar contabilitatea managerială – „cum trebuie să fie” la entitate. La înregistrarea informaţiilor nu se respectă în mod obligatoriu principiul dublei înregistrări. Obiectul. în mare măsură vizează perioadele viitoare. natural-convenţionale (cai-putere. Concomitent cu informaţiile „istorice” în sistemul contabilităţii manageriale se includ evaluările şi planurile de perspectivă – pronosticurile. de obicei. motiv pentru care ele se întocmesc şi se prezintă utilizatorilor în decurs de câteva zile după expirarea lunii de gestiune sau la începutul următoarei zile. cuprind informaţii care impun luarea unor măsuri urgente. Deseori sunt utilizate unităţi de măsură naturale (bucăţi. maşini-ore. litri. deoarece ele se înregistrează în contabilitate numai după săvârşirea operaţiunilor economice. cheltuieli. etc. Argumentul care justifică aplicarea acestor structuri este utilitatea informaţiei furnizate. Termenele prezentării rapoartelor În contabilitatea financiară rapoartele financiare anuale se prezintă utilizatorilor externi până la data de 31 martie a anului ce urmează după perioada de gestiune. din această cauză informaţiile au un caracter probabil şi subiectiv. termenele şi periodicitatea prezentării rapoartelor interne. lunar. Altfel spus. etc.). În general. costuri şi aplică setul propriu de structuri de bază. cât şi la cerere. deoarece luarea multor decizii nu poate fi amânată până la furnizarea informaţiilor complete. ca om-ore. iar contabilitatea managerială . Periodicitatea prezentării rapoartelor Entităţile din Republica Moldova sunt obligate să întocmească şi să prezinte rapoarte financiare anuale. Rapoartele contabilităţii manageriale.despre viitor şi ceea ce o să se întâmple. îmbinând planificarea şi luarea deciziilor. Etaloane de evidenţă Contabilitatea financiară îşi ţine evidenţa în moneda naţională – lei moldoveneşti. cum ar fi: dubla înregistrare. Principiul de bază este oportunitatea şi economicitatea acestora. borcane – convenţionale. Publicitatea informaţiilor Informaţiile contabilităţii financiare sunt accesibile tuturor categoriilor de utilizatori prin publicarea lor sub forma rapoartelor financiare. Sistemul contabil utilizat Contabilitatea financiară. univ. Tot în lei sunt reflectate operaţiunile economice în conturi contabile şi întocmite rapoartele financiare. contabilitatea financiară arată „cum a fost”. capătă un caracter „istoric”. contabilitatea financiară ne informează despre trecut şi ceea ce s-a întâmplat. trimestrial. etc. Divulgarea acestor informaţii Asist. Contabilitatea managerială nu întotdeauna utilizează astfel de procedee. În contabilitatea managerială rapoartele se întocmesc atât periodic – zilnic. datele contabilităţii financiare. în mod obligatoriu. Majoritatea informaţiilor contabilităţii manageriale reprezintă un secret comercial. fiind preluate din documente primare întocmite. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune următoarele categorii: active. documentarea şi inventarierea. Administraţia entităţii de sine stătător determină conţinutul. săptămânal. iar în unele cazuri şi semestriale. Exactitatea informaţiei Informaţiile contabilităţii financiare sunt exacte. trebuie să se bazeze pe procedeele contabile. după natura lor. iar pentru evidenţa timpului de lucru se folosesc unităţile de muncă. Contabilitatea managerială operează cu etaloane de evidenţă valorice şi nevalorice – în dependenţă de utilitatea lor.). important este – utilitatea şi comoditatea utilizării acestora. Contabilitatea managerială. Contabilitatea managerială solicită prezentarea operativă a datelor.

Munteanu Rodica Pagina 8 .) se utilizează în acelaşi timp şi în contabilitatea managerială. Funcţiile şi rolul contabilităţiide gestiune Cunoaşterea esenţei contabilităţii manageriale şi a subiectului acesteia permite formularea funcţiilor contabilităţii manageriale. De exemplu. se determină valoarea de bilanţ a produselor finite vândute (serviciilor prestate. lucrărilor executate). prelucrarea şi transmiterea informaţiei financiare şi nonfinanciare. retribuirea muncii. Rapoartele în contabilitatea managerială. în cadrul căruia contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial.  informaţia operativă se utilizează nu numai în contabilitatea managerială. controlul activităţii subdiviziunilor încredinţate lor şi evaluarea Asist. Trăsăturile comune caracteristice pentru contabilitatea financiară şi cea managerială denotă integritatea sistemului informaţional al entităţii. De exemplu. raţionalitatea investirii. după cum s-a menţionat mai sus. acumularea informaţiilor primare trebuie efectuată în conformitate cu cerinţele ambelor subsisteme ale contabilităţii. uzura. iar datele contabilităţii manageriale sunt utilizate de către manageri pentru soluţionarea unui cerc larg de probleme legate de gestiunea entităţii. nu sunt întocmite în conformitate cu anumite norme şi reguli şi nu sunt destinate cercului larg de utilizatori. funcţia previzională. Principalele dintre acestea sunt: 1. utilizate de către conducătorii de diferit nivel pentru planificare (bugetare). datele privind elementele contabile reflectate în contabilitatea financiară (materia primă şi materialele. însă din diferite puncte de vedere. Organele fiscale aplică amenzi pentru încălcarea regulilor stabilite privind ţinerea contabilităţii financiare. datele contabilităţii financiare sunt utilizate de către investitori pentru a evalua potenţialul şi perspectivele entităţii.  informaţiile ambelor subsisteme de contabilitate sunt utilizate în procesul luării deciziilor. 4. lucrărilor executate) în contabilitatea financiară. Asigurarea bazei informaţionale presupune colectarea. ajungându-se uneori până la privaţiunea de libertate a acestora. Dar trebuie de menţionat. Indiferent de trăsăturile distinctive. cât şi penală. Gradul de responsabilitate Pentru ţinerea incorectă a contabilităţii financiare. prezentate mai sus. De aceea. Aceasta se datorează faptului că majoritatea elementelor contabilităţii financiare se regăsesc şi în contabilitatea managerială:  în ambele subsisteme de contabilitate sunt examinate unele şi aceleaşi operaţiuni economice. luarea deciziilor manageriale.  procedeele contabilităţii financiare se utilizează şi în contabilitatea managerială. dar şi pentru întocmirea documentelor financiare. controlul şi analiza. pentru a evita dublarea culegerii a informaţiilor primare. univ. pentru deciziile pe care administraţia entităţii le consideră incorecte. motiv pentru care sunt considerate confidenţiale. contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială au şi unele trăsături comune. 2. asigurarea bazei informaţionale. Obiectul. etc. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune ar putea să imprime concurenţei pe piaţă un caracter necinstit. 3. conducătorii entităţilor poartă atât răspundere administrativă. Prin urmare.  în baza costului efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate. calculat în contabilitatea managerială. că pedeapsa disciplinară se aplică managerilor pentru anumite încălcări şi nu pentru denaturarea datelor contabilităţii manageriale. este responsabil managerul.

în scopul determinării abaterilor şi corectării acestora. însemnătatea unor etape de planificare. Dacă ele nu s-au confirmat. Sub aspect structural controlul de gestiune are la bază cinci elemente principale prezentate în figura 1. Controlul planurilor se realizează din două etape independente:  transformarea strategiilor definite în sarcini planificate. Controlul scopurilor activităţii constă în controlul metodelor de atingere a scopurilor şi modificarea strategiilor. atunci este necesar de introdus modificări în bugete şi devize.economici planificaţi pentru entitate şi subdiviziunile ei pentru o perioadă curentă: decadă. univ. O astfel de corelare poate să se manifeste prin aducerea rezultatelor efective în concordanţă cu cele planificate sau. care nu este cuprinsă în controlul scopurilor şi resurselor. perioada optimă de efectuare. oportunitatea. orientate spre asigurarea utilizării eficiente a tuturor tipurilor de resurse. lună. corespunderea lor cu sarcinile propuse. iar datele evidenţei curente . La prima etapă. Obiectul. fiind controlate pe întreaga perioadă de planificare. dacă ele nu au perspectivă de realizare.2. de a depista problemele potenţiale. dacă planul pe termen lung va fi realizat. Controlul oferă posibilitatea de a prognoza. prin modificarea planurilor. Datele contabile ale perioadelor precedente servesc drept bază pentru planificare. Divergenţele (permisiunile) trebuie formulate clar şi exact. Controlul de gestiune Controlul Controlul Controlul Controlul Controlul divergenţilor scopurilor planurilor activităţii utilizării obţinute activităţii (bugetelor) curente resurselor Fig. la elaborarea căruia ia parte şi contabilul – manager. semestru. Munteanu Rodica Pagina 9 . Concepţia bugetării în acest sens presupune întocmirea unui plan pe termen scurt în care relaţiile reciproce dintre operaţiuni separate sunt coordonate la toate nivelurile manageriale ale entităţii în ansamblu. simplitatea formei şi percepţiei. 1. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune rezultatelor obţinute. Această informaţie se deosebeşte prin permanenţa sa.2. În procesul bugetării o atenţie deosebită se acordă stabilirii normelor şi normativelor optime. Un instrument important al planificării îl constituie bugetul. Funcţia previzională reprezintă un proces ciclic continuu orientat spre aducerea posibilităţilor entităţii în concordanţă cu condiţiile pieţei. an. Controlul activităţii curente este asigurat de importanţa privind activitatea curentă. Elementele controlului de gestiune Unul din cele mai slabe elemente în sistemul manageriale este controlul divergenţilor. Întocmirea bugetului constă în determinarea indicatorilor tehnico . controlului este supusă justeţea planurilor întocmite.drept mijloc de control asupra îndeplinirii indicatorilor de plan şi bază pentru corectarea sarcinilor de plan. Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor. Controlul şi analiza presupune compararea rezultatelor efective cu cele planificate.  controlul abaterilor efective de la sarcinile planificate. La toate etapele acestui proces contabilul implicat în contabilitatea managerială trebuie să-şi imagineze clar alternativele financiare disponibile. dacă se constată că ele nu mai pot fi realizate. de a lua măsuri ce ţin de modificarea scopurilor şi obligaţiilor în vederea evitării pierderilor în viitor. suficienţa. invers. La unele întreprinderi sunt elaborate Asist.

colectarea. Asist. exactitatea informaţiei privind posibilităţile entităţii şi mediul ei economic este foarte semnificativă. Informaţia contabilităţii manageriale se formează în procesul de supraveghere neîntreruptă a situaţiei obiectelor gestionate şi de totalizare a datelor corespunzătoare. În dependenţă de perioadă pentru care sunt luate deciziile manageriale. a neajunsurilor şi aspectelor pozitive în activitatea lor. Astfel. înregistrarea şi transmiterea datelor primare pentru gestionarea operativă. se i-au decizii de a sancţiona activitatea nefavorabilă şi de a stimula rezultatele pozitive. ca urmare. prin controlul efectuat managerii stabilesc dacă resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă şi eficacitate. Obiectul. Rolul contabilităţii de gestiune constă în organizarea asigurării informaţionale a procesului managerial pentru luarea deciziilor privind aprecierea activităţii centrelor de responsabilitate.  decizii manageriale curente (operative).  acumularea şi gruparea datelor primare după fluxuri şi alte criterii. de obicei. evidenţa tendinţelor în dezvoltarea acestor centre. în diferită conjunctură economică (ritmul înalt al inflaţiei. Măsurarea. univ. în baza rezultatelor obţinute. ceea ce presupune selectarea unor acţiuni din câteva alternative speciale. din aceste considerente. înregistrarea şi transmiterea datelor primare. Luarea deciziilor manageriale curente se bazează pe situaţia economică curentă şi evaluarea utilizării resurselor materiale. umane şi financiare de care dispune entitatea la momentul dat. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune „normativele lucrului efectiv” acestea fiind controlate prin „metoda eliminării” abaterilor de la normative.) Deciziile manageriale pe termen lung au o influenţă majoră asupra perspectivelor entităţii şi. sunt în prerogativa managerilor la nivelul inferior. Informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune diferă de informaţia destinată utilizatorilor externi. Astfel de decizii se consideră curente sau operative şi.financiari. De aceea adoptarea deciziilor strategice trebuie să fie o prerogativă a managerilor superiori.  pregătirea informaţiei centralizate şi efectuarea calculelor în evidenţa analitică şi sintetică. intensificarea concurenţei. scăderea producerii. reprezintă o parte componentă a informaţiei economice. Controlul efectuat prin „metoda eliminării” este considerat cel mai eficient. colectarea. O altă funcţie a contabilităţii manageriale este luarea deciziilor manageriale. Aceasta îi permite conducătorului să-şi concentreze atenţia asupra proceselor negative şi să depisteze problemele care necesită soluţionare. deciziile manageriale depind de capacitatea entităţii de a previziona ritmul creşterii diferitor indicatori economico . Munteanu Rodica Pagina 10 . Controlul utilizării resurselor prevede întocmirea devizelor utilizării resurselor şi evidenţa utilizării efective a acestora. posibilitatea de a-şi menţine piaţa. se împart în:  decizii manageriale pe termen lung. Astfel. etc. reflectate în rapoartele operative. afluxul mijloacelor băneşti pentru fiecare variantă alternativă etc. Prin conţinutul său. Alegerea strategiei determină perspectiva dezvoltării entităţii şi. precum şi acumularea şi gruparea acestora se bazează pe informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune. (strategice).  întocmirea rapoartelor interne şi externe. Concomitent cu deciziile strategice (pe termen lung) administraţia entităţii ia decizii manageriale care nu atrag resursele pe o perioadă îndelungată. Sistemul informaţional contabil cuprinde:  măsurarea. aceasta informaţie este destul de variată şi într-o mare măsură se foloseşte în formă iniţială fără a se recurge la o selectare şi grupare suplimentară.

De regulă. în primul rând. cerinţele specifice înaintate faţă de rapoartele interne pot fi următoarele: Asist. concordarea. univ. metoda de evidenţă a costurilor. Informaţia normativă reprezintă veriga de legătură între tipurile principale ale informaţiei economice. managerilor tuturor nivelurilor ierarhice ale entităţii şi. planurile de viitor – pronosticurile.juridică. Din această cauză informaţiile din contabilitatea managerială pot avea un caracter probabil şi subiectiv.) şi de particularităţile funcţionării subdiviziunilor concrete. Conţinutul de bază al informaţiei de acest tip este determinat de etapele întocmirii bugetului: întocmirea preliminară. De asemenea. Principiul justificării documentare a informaţiei în contabilitatea managerială poate fi ignorat. datele privind produsele similare autohtone şi străine. Principiile organizării activităţii de administrare a rapoartelor interne sunt determinate de specificul activităţii unităţii economice (forma organizatorico . apartenenţa ramurală. sunt necesare şi date care se obţin prin intermediul observaţiilor speciale. forma de proprietate. Este vorba despre informaţia contabilităţii manageriale care se subdivizează în: normativă şi de plan. personalului entităţii. specificaţiile. Cerinţele înaintate rapoartelor interne trebuie formulate de managerii centrelor de responsabilitate şi personalul administrativ cointeresat de aceasta. în subdiviziuni separate şi locuri de muncă. desenele tehnice. structura organizatorică a unităţii economice. Rapoartele interne. aprobarea etc. în formă naturală sau cantitativ convenţională. documentate sunt utilizate şi evaluările. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Pentru pronosticarea şi alegerea variantei optime de decizie. nivelul de dezvoltare a relaţiilor economice interne. modul întocmirii şi prezentării rapoartelor manageriale nu este reglementat şi constituie o chestiune internă a entităţii. diviziunea muncii în cadrul producţiei. Rapoartele manageriale nu au o structură bine determinată. rezultatele activităţilor tehnico . etc. conţin un complex întreg de date despre activitatea entităţii în general şi a subdiviziunilor acesteia. Ea cuprinde datele din documentaţia tehnică şi tehnologică (paşapoartele maşinilor şi utilajului. etc. detaliere şi concretizare a indicatorilor bugetelor pentru perioade scurte de timp (de la o lună până la o oră) pe entitate în ansamblu. calitatea producţiei. tehnologia şi organizarea producţiei. deoarece pe lângă datele reale. Munteanu Rodica Pagina 11 . poate fi utilizată şi informaţia necantitativă (rezultatele sondajelor sociologice). utilizează informaţia exprimată valoric. La etapa întocmirii preliminare a bugetelor se foloseşte un astfel de element al sistemului informaţional. rapoartele manageriale sunt destinate utilizatorilor interni ai informaţiei. Astfel. cum este informaţia tehnică. Componenţa informaţiei normative este determinată de tipul producţiei. în afară de informaţia indicată. elaborate în baza datelor contabilităţii financiare şi orientate spre utilizatorii externi ai informaţiei. cronometrării sau calculelor suplimentare. deoarece în formă finită ele lipsesc în sistemul datelor contabile. brevete. nomenclatorul şi complexitatea articolelor produse. Informaţia de plan conţine date necesare pentru alegerea acţiunilor care pot fi realizate în viitor.) care determină nivelul tehnic şi tehnologic al producţiei. De aceea faţă de rapoartele contabilităţii manageriale sunt înaintate alte cerinţe. alegerii metodelor de evidenţă a costurilor şi de calculaţie a costului producţiei. tehnologia şi organizarea producţiei. reflectă echilibrul lor şi permite pronosticarea situaţiei viitoare. Aceste criterii stau la baza bugetării. în al doilea rând. ca etapă finală a procesului managerial. Spre deosebire de rapoartele financiare. La etapa aprobării bugetelor şi exercitării controlului asupra executării lor informaţia de plan se caracterizează prin precizare. mărimea unităţii economice.organizatorice. O particularitate distinctivă a bugetării la etapa finală a întregului sistem de planificare constă în faptul că ea îmbină elaborarea detaliată a planului cu normativele economice ale entităţii. Informaţia tehnică este obţinută din elaborările de perspectivă ale tehnologiilor şi proiectanţilor. Obiectul.

curente. Obiectul. Rapoarte interne rapoarte centralizatoare După conţinutul Conform nivelului După volumul rapoarte general- general-complexe centralizatoare informaţiei de gestiune informaţiei generalizatoare operative tematice analitice curente situaţii Fig. Să analizăm mai amănunţit fiecare tip de rapoarte interne după anumite criterii de clasificare (figura 1. . Rapoarte analitice se întocmesc numai la cerinţa managerilor şi conţin informaţii care dezvăluie cauzele şi rezultatele aferente unor aspecte nedorite ale activităţii (cauzele care influenţează supraconsumul resurselor. Munteanu Rodica Pagina 12 .  tematice. graficul fabricării producţiei. adică rapoartele contabilităţii manageriale trebuie să conţină informaţia (unde este posibil) despre abaterile indicatorilor efectivi de la cei planificaţi.). univ. Rapoarte interne pot fi anuale.operative. Asist. semestru. trimestriale. Nu este necesar de mărit frecvenţa prezentării rapoartelor. dacă în baza lor nu este posibilă luarea deciziilor manageriale. 1. trimestru. Rapoartele general-complexe se întocmesc.). de obicei.3 Clasificarea rapoartelor interne După conţinutul informaţiei pe care le conţin. Unul din principiile întocmirii rapoartelor interne este şi principiul „ierarhic”. rapoartele interne ale contabilităţii manageriale se împart în:  general-complexe.3).generalizatoare.  analitice. rapoartele manageriale se împart în: . zilnice sau în cazul apariţiei divergenţilor. pentru o lună. etc.  corespunderea cu principiul „gestiunea prin devieri”.  periodicitatea prezentării rapoartelor interne. conform nivelului de gestiune. Astfel. constatarea cauzelor modificării rentabilităţii. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune  structura relativ stabilă a rapoartelor. pierderi din rebut. lunare. Rapoartele tematice se întocmesc pe măsura apariţiei abaterilor la cei mai principali indicatori (volumul vânzărilor. an şi conţin informaţii despre îndeplinirea planului şi utilizarea resurselor pentru perioada indicată. etc. .  claritatea.

Relaţii reciproce existente pot fi urmărite în modul următor:  la nivelul zero apare informaţia contabilă în documentele primare şi rapoartele de producţie. depozitelor. Ca regulă. În baza întocmirii rapoartelor interne la diferite nivele manageriale. se împart în tabelare. secţiei financiare. denumit şi operativ. Rapoarte general-centralizatoare cuprind informaţia aferentă activităţii întregii întreprinderi. informaţia contabilităţii manageriale poartă un caracter confidenţial şi necesită protecţie. etc. univ. Rapoartele interne. care presupune că în raportul subdiviziunii entităţii datele planificate şi efective. Obiectul. Informaţia financiar . Pentru comparare. Forma textuală de prezentare a informaţiei se utilizează în cazul când informaţia cifrică e neînsemnată. . Forma tabelară este considerată o formă tradiţională de întocmire a rapoartelor. În baza datelor evidenţei primare. Aceste rapoarte se întocmesc cu o periodicitate de la o lună la trimestru (semestru). dar în acelaşi timp nu trebuie să fie supraîncărcată cu informaţia cifrică. informaţia de gestiune formează indicatorii rapoartelor interne astfel. conform formei de prezentare. se întocmesc rapoarte operative (situaţii) ale subdiviziunilor entităţii (secţiei de aprovizionare. subdiviziunilor de producţie. că în contabilitatea financiară raportul este altul: 50-60% din totalul informaţiei îi revine informaţiei financiar . Asist. stă principiul „costurilor controlabile”. secţiei desfacere. Rapoarte centralizatoare se întocmesc pentru o lună sau o altă perioadă şi generalizează informaţia despre indicatorii care sunt controlaţi de centrul de responsabilitate respectiv. furnizate de subdiviziunile structurale şi transferarea lor în rapoarte finale. iar analizei economice îi revine 70-80%. Pentru dezvăluirea informaţiei aferente indicatorilor principali. fapt ce permite depistarea responsabililor pentru efectuarea cheltuielilor suplimentare. Cum s-a mai menţionat. precum şi abaterile dintre ele. grafice şi textuale. menţionăm. dar e necesar amănunţit de explicat interconexiunea şi importanţa informaţiei prezentate. încât aceştia devin un sistem de comunicaţii în interiorul entităţii. rapoartele interne se împart în: . Munteanu Rodica Pagina 13 .contabilă constituie 20-30% din sistemului informaţional al contabilităţii manageriale.  la primul nivel. Forma grafică ca şi cea tabelară e uşor de perceput vizual. trebuie reflectate numai pentru costuri şi cheltuieli asupra cărora managerul centrului de responsabilitate poate să exercite vre-o influenţă. Situaţii cuprind informaţia aferentă activităţii unor subdiviziuni concrete.rapoarte general-centralizatoare.situaţii. centru de investiţii). se anexează notă explicativă. .  la următoarele niveluri are loc integrarea şi pregătirea informaţiilor centralizatoare în rapoarte curente la nivelul secţiilor funcţionale manageriale ale entităţii (centru de profit. de obicei la această formă. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Acest principiu presupune micşorarea detalierii rapoartelor interne pe măsura creşterii rangului managerului la care ele sunt prezentate. După volumul informaţiei. Această formă de prezentare a rapoartelor este destinată controlului utilizării efective a resurselor de către centrele de responsabilitate şi centrele de costuri. deoarece îngreunează însuşirea informaţiei prezentate. această formă deseori se utilizează ca supliment la rapoartele sub formă grafică şi tabelară.contabile. Aceste rapoarte se întocmesc zilnic şi lunar.rapoarte centralizatoare.  la nivelul superior (strategic) are loc generalizarea tuturor informaţiilor sintetizate.) care conţin informaţia detaliată necesară pentru luarea deciziilor curente. iar informaţia aferentă analizei economice constituie 40- 50%.

Organizarea contabilităţii de gestiune Contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. Centrul de profit reprezintă o varietate a centrelor de responsabilitate. respectiv centrele de costuri. cheltuielile – o expresie bănească a resurselor utilizate.  luarea deciziilor manageriale. Acestea sunt tocmai centrele de profit. tipurile şi formele rapoartelor trebuie să fie elaborate de entitate în dependenţă de particularităţile activităţii ei şi funcţiile îndeplinite de anumite subdiviziuni în sistemul gestiunii. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Generalizând cele menţionate mai sus. sarcinile căreia constă în atragerea clienţilor noi şi creşterea volumului vânzărilor. Gestiunea pe centre de profit permite descentralizarea responsabilităţii pentru profit la entităţi mari. Centrul de investiţii reprezintă un centru de responsabilitate. putem conchide că contabilitatea managerială. şi urmăreşte eficienţa investiţiilor. noi clienţi sau noi pieţe de desfacere. Ca exemplu al centrului de venituri poate servi secţia de marketing. centrul de costuri şi centru de investiţii. ci după domenii de afaceri. Organigrama entităţii structurate pe centre de profit îmbracă de cele mai multe ori forma organizării divizionare.  evaluarea eficienţei activităţii. Centrul de responsabilitate reprezintă un domeniu (sector) de activitate al entităţii. Munteanu Rodica Pagina 14 . iar profitul – diferenţa dintre venit şi cheltuieli. considerate drept centre de cost. fiind constituite dintr-o mulţime de alte centre de costuri mai mici (sector. bugetarea şi contabilitatea costurilor în scopul supravegherii. Obiectul. în cadrul căruia conducătorul controlează costurile (cheltuielile). rolul contabilităţii manageriale constă în furnizarea managerilor de diferite nivele. subdiviziunile de producţie şi servicii din entităţile prelucrătoare sunt exemple clasice ale acestui tip de centru de responsabilitate. univ. a informaţiilor relevante care să le ajută conducerea unei entităţi în luarea deciziilor şi soluţionarea problemelor cu care se confruntă. În timp ce centrele de cost sunt responsabile numai de încadrarea în costuri. Astfel. constituind o parte componentă a procesului managerial. Astfel. trebuie de evidenţiat diferenţa dintre centrul de profit. centrele de profit au responsabilitate asupra profitului. în cadrul căruia este determinată responsabilitatea personală a managerului pentru activitatea centrului şi indicatorii controlabili de către el.  exercitarea controlului asupra activităţii curente a entităţii. managerul căruia este responsabil de obţinerea veniturilor. controlului şi gestionării acestora. asigură informaţia utilă pentru:  determinarea strategiei şi planificarea operaţiunilor viitoare ale entităţii. secţii şi ateliere de producţie pot fi. veniturile.  optimizarea utilizării resurselor. la anumite intervale de timp. La entităţile care activează în condiţiile relaţiilor de piaţă s-a conturat modalitatea de abordare a organizării contabilităţii manageriale pe centre de responsabilitate. Componenţa centrelor de costuri este determinată de specificul producţiei şi scopurile gestiunii. dar nu poartă răspundere pentru costurile subdiviziunii încredinţate. după cum investiţiile fac legătura intre minimizarea Asist. În general. brigadă). Centrul de costuri reprezintă o subdiviziune structurală separată sau un anumit domeniu de activitate al entităţii în care există posibilitatea de a organiza planificarea. Centrul de venituri reprezintă un centru de responsabilitate. la rândul lor. Avantajele formei divizionare de organizare constau în capacitatea de adaptare la noi produse. Principiile întocmirii. Aceasta se caracterizează prin faptul că primele nivele ierarhice nu sunt modelate după aceleaşi activităţi (ca în cazul organizării clasice pe criteriul funcţional). Fabrici întregi (filiale de producţie). în care venitul este o expresie bănească a producţiei fabricate.

Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale. unicerculară). în contabilitatea financiară costurile sunt grupate pe elemente economice. ce este una dintre funcţiile contabilităţii financiare. filialele de bănci şi magazinele dintr-un lanţ de magazine.). majorează volumul de muncă contabilă şi. ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe de mărfuri şi servicii. cheltuielile şi veniturile sunt grupate pe centre de costuri (entitate. sector. se poate concluziona faptul că în prezent Asist. Belgia. spre calcularea impozitelor. închisă).financiare a entităţilor din Republica Moldova. etc. a cheltuielilor de deservire a departamentului „Contabilitate”.numită concepţia dualistă (autonomă. Marea Britanie. foarte puţini dintre ei sunt îngrijoraţi de autenticitatea. Avantajul: asigură o confidenţialitate maximală a informaţiilor contabile. de competenţa administratorilor. de mecanismul de conducere a acesteia. în principal. în realitate. hală. veridicitatea rapoartelor financiare ale entităţii şi cât de mult îi ajută informaţiile contabile la luarea celor mai adecvate decizii gestionare. brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite. se confruntă două concepţii de organizare a contabilităţii manageriale: a) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un sistem conectat. o dată pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară. Dezavantajul:. Obiectul. Avantajul: reducerea volumului de muncă al contabililor. Prima concepţie prevede realizarea unei legături prin combinarea funcţionalităţii conturilor specifice contabilităţii manageriale cu funcţionarea conturilor de control. cheltuielilor şi veniturilor în cazul aplicării Planului de conturi contabile a activităţii economico . realizându-se un singur circuit informaţional contabil - numită concepţia monistă (integralistă. cheltuielile şi veniturile sunt urmărite după natura lor economică. România. iar în contabilitatea managerială costurile. univ. cum sunt conturile de cheltuieli şi venituri ale contabilităţii financiare. o bază importantă pentru contabilitatea costurilor. Gruparea datelor pe tipuri de costuri. independent faţă de contabilitatea financiară . Dar. Sistemul de contabilitate existent este orientat. Un astfel de subsistem este aplicat la majoritatea entităţilor industriale din SUA. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune costurilor şi maximizarea profitului. Astfel. Subsistemul contabilităţii manageriale organizat în aşa mod constituie. integrat cu contabilitatea financiară. b) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un circuit complet autonom. precum şi firme independente. precum şi de necesităţile acestora în informaţii manageriale. Calcularea impozitelor. care au o structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. care în urma unor fuziuni / achiziţii au devenit parte dintr-un conglomerat. lucrări executate şi servicii prestate). unde nu se pune cu predilecţie problema costului de producţie. respectiv. Munteanu Rodica Pagina 15 . Un astfel de subsistem este aplicat în ţările cu o reglementare strictă a contabilităţii din partea statului (Franţa. utilizând conturi-perechi cu aceeaşi denumire. datorită faptului că documentele primare se prelucrează dublu. Din cele expuse mai sus. producţie. etc. Centre de investiţii pot fi considerate supermarket-urile. tipuri de produse şi centre de responsabilitate se efectuează prin organizarea corespunzătoare a evidenţei analitice în cadrul conturilor contabilităţii manageriale şi a celei financiare. Diversitatea formelor concrete de organizare a contabilităţii manageriale este determinată de structura organizatorică a entităţii. Această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţile economice specializate în comerţ şi turism. Cea de-a doua concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea calculaţiei şi a controlului asupra costurilor. Ea prevede folosirea unor conturi ale contabilităţii manageriale independente de cele ale contabilităţii financiare. pentru cele ale contabilităţii financiare. Canada. După tipul de conexiune între contabilitatea managerială şi cea financiară în teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale. întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare reprezintă unele dintre direcţiile de bază spre care se orientează contabilii. de asemenea.

cum ar fi. mai întâi de toate. adică să înţeleagă şi să respecte toate legile. Munteanu Rodica Pagina 16 . Nu este pentru nimeni taină. ştiu foarte bine cum să întocmească declaraţiile fiscale. să creeze ceva nou în munca lor şi să adapteze unele metode evoluate la specificul entităţilor în care activează. confidenţialitatea. Cu toate acestea. normele tehnice care se referă la atribuţiile lor. dar rar şi în mărimi nesemnificative. Activitatea contabilului manager este baza pentru sporirea eficienţii gestiunii entităţii. Poate că se consultă doar în unele aspecte fiscale. integritatea şi obiectivitatea. o funcţie nouă şi anume „funcţia de contabil gestionar” sau „contabil manager”. precum şi rapoartele financiare. În caz contrar. ajută managerii centrelor de responsabilitate la planificarea şi determinarea rezultatelor lucrărilor. dar şi atunci nu întotdeauna. care activează astăzi se orientează în primul rând spre întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune cea mai mare importanţă este acordată contabilităţii financiare şi apoi contabilităţii manageriale. utilizarea informaţiilor contabile în procesul de planificare. O asemenea situaţie este pe deplin înţeleasă. Dar. de asemenea. În vederea soluţionării acestei probleme este necesar de a stabili. aptitudinile şi cunoştinţele unui profesionist se pot uza foarte repede. Confidenţialitatea prevede ca informaţiile considerate confidenţiale şi încredinţate contabililor manageri nu trebuie comunicate nici unei persoane din interiorul sau din afara entităţii care nu este autorizată să le obţină. regulamentele. că directorii generali şi alţi conducători ai entităţii ignoră aproape în totalitate informaţiile contabile sau apelează. Contabilii care activează azi ştiu foarte bine să se descurce cu legislaţia fiscală şi alte acte normative existente. • existenţa unor stereotipuri în mentalitatea conducătorilor entităţilor referitoare la contabili şi contabilitate. întărite de practica zi de zi. competenţi. ci faptul că altfel ei nu pot să gândească. în primul rând. control. Astfel. Practica ne demonstrează. univ. managerii fac cunoştinţă cu planurile elaborate. analiză şi luarea deciziilor. în primul rând. De regulă. de exemplu. Şi important este nu că aceste obligaţii le sunt întărite. De asemenea. contabilii manageri nu trebuie să utilizeze informaţiile confidenţiale direct sau prin intermediul unor terţe persoane în interes personal sau pentru a dăuna entităţii. faptul că cea mai mare parte a contabililor. la entităţi se desfăşoară perfecţionarea schimbului de informaţie şi a rapoartelor între diferite subdiviziuni. pentru a gândi altfel. Datorită activităţii profesionale a contabilului manager. cu excepţia cazurilor când acest lucru este impus prin lege. în al doilea rând. el poartă responsabilitate faţă de conducători pentru obiectivitatea rapoartelor contabile a subdiviziunilor. Asist. sarcinile stabilite faţă de ei. plecând de la premisa potrivit căreia credibilitatea este esenţială pentru profesia contabilă şi impune contabililor să respecte anumite standarde stricte de comportament. în mod oficial. Acest fapt este motivat prin următoarele: • existenţa unor stereotipuri psihologice. Astfel. Lor le este foarte greu să-şi restructureze gândirea. ei nu privesc contabilii ca pe nişte specialişti cu care să se consulte în luarea unor decizii importante. Competenţa prevede ca contabilii manageri să fie. să participe la programe de perfecţionare profesională. • lipsa abilităţilor şi cunoştinţelor necesare pentru implementarea contabilităţii manageriale. Obiectul. la 1 iunie 1983 un set de standarde de comportament etic pentru contabilii manageri în care se menţionează aşa calităţi etice cum ar fi: competenţa. ei sunt obişnuiţi să i-a decizii de cele mai multe ori după intuiţie sau aşa cum le spune cel de-al „şaselea simţ”. adică să pună în prim-plan nevoile interne ale entităţii. Institutul Contabililor Manageri (Institute of Management Accountants) a adoptat. foarte puţini dintre ei deţin cunoştinţe de alt gen. însă ea trebuie schimbată din rădăcină. Una dintre problemele majore care trebuie rezolvate în prezent se referă la organizarea şi implementarea contabilităţii manageriale la entităţile autohtone.

De altfel. indiferent de faptul dacă datele acestora au impact pozitiv sau negativ asupra entităţii. funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune Integritatea include imparţialitatea contabilului manager. Asist. informaţiile contabilităţii manageriale sunt preluate. entităţile din Republica Moldova practică o contabilitate integrată. Obiectul. cel mai frecvent. Nu trebuie să accepte cadouri. Obiectivitatea constă în faptul că contabilul manager este obligat să raporteze informaţii obiective. precum şi relaţiile cu persoanele fizice sau juridice care ar putea genera conflicte. servicii sau ospitalitate exagerată din partea unor persoane fizice sau juridice. care la rândul lor se vor baza pe ele în procesul decizional. El este responsabil pentru toate rapoartele financiare şi nefinanciare furnizate managerilor. Trebuie de menţionat că la momentul actual. explozia informaticii şi diversificarea structurilor de tip baze de date orientează organizarea contabilităţii firmei către modelul contabilităţii integrate. care trebuie să evite orice conflict de interese efectiv sau potenţial. Munteanu Rodica Pagina 17 . univ. sub formă de situaţii de calcule şi rapoarte. În acest caz. De asemenea. rapoartele furnizate de contabilul manager trebuie să fie exacte şi reale. managerii gestionând propria bază de date în funcţie de interesul decizional.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful