Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile

Capitolul 2. Noţiuni generale privind costurile

Conţinutul şi componenţa costurilor
Costurile rezultate în urma desfăşurării activităţii economico-financiare a entităţii
reprezintă una din aspectele economice principale studiate în cadrul contabilităţii manageriale.
Managerii entităţii de toate nivelele au nevoie de informaţii privind costurile în vederea
determinării rezultatelor financiare, marjei de contribuţie, costului bunurilor fabricate (serviciilor
prestate, lucrărilor executate) etc. În acest context, o atenţie sporită trebuie îndreptată spre
cunoaşterea conţinutului costurilor.
În practica economică există tendinţa de utilizare a termenilor „costuri” şi „cheltuieli” cu
acelaşi sens, adică nu se face o deosebire între ele. Însă, trebuie de menţionat că în scopurile
contabilităţii acestea două noţiuni sunt independente, între ele existând o delimitare foarte clară.
Costurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor
în scopul obţinerii unui venit, iar cheltuielile – sume plătite sau de plătit cu scopul desfăşurării
procesului economic în urma cărora se produc ieşiri sau scăderi de active patrimoniale, respectiv
creşteri de datorii. Cheltuielile şi pierderile perioadei se scad din venituri la calcularea profitului
(pierderii) perioadei de gestiune.
Din definiţia costurilor se desprind trei caracteristici esenţiale ale acestora, şi anume:
 sunt determinate de utilizarea cantitativă şi calitativă a resurselor, adică reflectă cât
şi care resurse au fost utilizate;
 cantitatea resurselor utilizate este indicată în indicatori valorici;
 întotdeauna corelează cu anumite scopuri, obiective, cum ar fi: fabricarea
produselor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, întreţinerea secţiei etc.
Pentru a distinge noţiunea cost de cel de cheltuială este nevoie de menţionat, că la
originea costurilor este procesul de producţie, iar a cheltuielilor – procesul de aprovizionare,
desfacere, gestionare a activităţii entităţii.
În contabilitatea costurilor apar două probleme principale:
1. evaluarea costurilor;
2. constatarea costurilor.
Evaluarea presupune măsurarea costurilor care urmează a fi reflectate în contabilitate şi
incluse, ulterior, în costul produselor fabricate (serviciilor prestate). Modul de măsurare a
costurilor depinde de elementele componente ale acestora, metodele de evaluare a resurselor
utilizate etc. De exemplu, evaluarea materiilor prime şi a materialelor de bază utilizate în
producţie se efectuează în funcţie de metoda aleasă de entitate. Conform SNC 2 „Stocuri”,
materialele pot fi evaluate în contabilitatea curentă prin următoarele metode: identificării,
costului mediu ponderat, FIFO. Fiecare din metodele specificate influenţează în mod diferit
mărimea costului produselor fabricate, respectiv, a rezultatului financiar din perioada curentă,
motiv pentru care aplicarea unei sau altei metode se stabileşte în politica de contabilitate a
entităţii.
Costurile privind retribuirea muncii se determină în baza volumului efectiv al lucrărilor
executate, fiind reflectate în documentele primare: bonuri de lucru în acord, rapoarte de
producţie etc. sau a timpului lucrat, stabilit conform datelor din fişele de pontaj şi tarifele
respective de remunerare a muncii.
Amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale cu caracter productiv se determină
prin metodele prevăzute în politica de contabilitate a entităţii.
A doua problemă principală care apare în contabilizarea costurilor este constatarea
acestora. Constatarea costurilor presupune trecerea unor active în alte tipuri de active sau
creşterea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a activelor şi datoriilor (în cazul utilizării serviciilor,

Asist. univ. Munteanu Rodica Pagina 1

lucrare sau serviciu. executarea lucrărilor etc. că costurile se constată în contabilitate şi urmează a fi incluse în costul produselor fabricate (serviciilor prestate) în cazul respectării următoarelor condiţii: .costurile sunt confirmate prin documente contabile şi pot fi determinate cu un grad înalt de certitudine. în conformitate cu principiul contabilităţii de angajamente. Drept confirmare a caracterului productiv al costurilor servesc schemele tehnologice. A doua condiţie de constatare a costurilor necesită confirmarea documentară şi rezultă din art. diversele indicaţii metodice cu destinaţie pe ramura etc. combustibilul. Astfel. indiferent de momentul achitării acestora. cum ar fi: fabricarea produselor. în calitate de resurse utilizate pot apărea resursele de materiale. univ. evidenţierii căilor de reducere a acestuia. mai optim se folosesc utilajele de producţie. prestarea serviciilor. Trebuie de menţionat. Munteanu Rodica Pagina 2 . Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile lucrărilor cu caracter productiv prestate de către terţi). În costul de producţie se includ trei elemente: 1. . în rezultatul cărora nu se diminuează capitalul propriu al entităţii. . ca atare.  determinarea costului întotdeauna corelează cu anumite scopuri concrete. indiferent de timpul achitării acestora (anticipat sau ulterior).costurile sunt nemijlocit legate de crearea activelor (prestarea serviciilor) şi pot fi incluse în costul acestora. concomitent şi cu aceeaşi sumă. În funcţie de tipul producţiei fabricate (lucrărilor executate. materialele. munca directă şi resursele financiare.  energie electrică utilizată în scopuri tehnologice. În practică apar diverse situaţii când entitatea trebuie să demonstreze că costurile sunt nemijlocit legate de procesul fabricării produselor (prestării serviciilor). serviciilor prestate). apare necesitatea cunoaşterii tuturor costurilor. A treia condiţie de constatare a costurilor presupune justificarea caracterului productiv al costurilor efectuate. Prima condiţie de constatare a costurilor vizează. Din această definiţie rezultă câteva aspecte importante.19 al Legii contabilităţii. Această unitate de măsură este echivalentul bănesc al resurselor utilizate. Cu cât mai mic este costul de producţie. şi anume:  noţiunea „cost de producţie” este nemijlocit legată de procesul utilizării resurselor. Asist. costul indică denumirea concretă a resurselor folosite şi mărimea acestora. energetice. Respectarea acestui principiu asigură includerea uniformă a costurilor în costul produselor fabricate (serviciilor prestate) în perioadele de gestiune respective. momentul constatării. cu atât mai mult se economiseşte munca. costurile directe de materiale (la întreprinderile de producţie) şi costurile de materiale (la întreprinderile prestatoare de servicii). costurile se constată în perioada de gestiune în care au fost utilizate resursele. mai ieftin costă fabricarea produselor. reuşitele şi rezervele ei. cât şi a datoriilor. Trebuie de menţionat că costul producţiei este un indicator calitativ care reflectă rezultatele activităţii economice a întreprinderii. Exemple de constatare a costurilor:  materii prime utilizate pentru fabricarea produselor.  costul se exprimă într-o singură unitate de măsură. Astfel. indică diminuarea unor active (materii prime) şi creşterea altor active (produse finite). aprovizionată de la furnizori presupune creşterea atât a activelor (produselor finite).costurile corespund perioadei de gestiune la care acestea se raportează. Costul de producţie reprezintă valoarea tuturor costurilor de resurse economice utilizate la obţinerea unui produs. În scopul determinării unui cost real de producţie. care permite însumarea diverselor tipuri de resurse.

).1. lemnul utilizat la fabricarea mobilei. respectiv. univ. În unele ramuri ale economiei naţionale. păcura utilizată la fabricarea energiei electrice. în construcţii şi transport – Amortizarea mijloacelor fixe etc. lichid şi gazos) consumat în scopuri tehnologice (de exemplu. 3. costurile directe privind retribuirea muncii (la întreprinderile de producţie) şi costurile privind retribuirea muncii (la întreprinderile prestatoare de servicii).). Corelaţia dintre costuri şi rezultatele financiare este prezentată în figura 2. Necesitatea evidenţierii semifabricatelor într-un element al costului distinct se motivează prin faptul că ponderea acestora a crescut esenţial la întreprinderile mari ca urmare a dezvoltării procesului de specializare şi cooperare. pot fi utilizate şi altele. influenţează atât asupra soldului produselor finite existente la depozit şi reflectat în Bilanţ. b) articole accesorii (piese de completare) şi semifabricate supuse asamblării sau prelucrării suplimentare la entitatea respectivă (de exemplu. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile 2. în afară de elementele nominalizate. Corelaţia dintre costuri şi rezultatele financiare La întreprinderile de producţie costurile directe de materiale includ valoarea materiilor prime şi a materialelor de bază utilizate în procesul de producţie. Costuri de producţie Costuri directe de materiale Costuri directe Costul producţiei în curs privind retribuirea de execuţie muncii Costuri indirecte de producţie Costul produselor Rezultat financiar vândute Costul produselor fabricate Costul produselor finite la depozit Figura 2. Asist. rezultatele financiare reflectate în Raportul de profit şi pierdere. c) valoarea serviciilor cu caracter de producţie prestate de terţi (de exemplu. la rândul lui.). motoarele utilizate în industria constructoare de maşini etc.).1. valoarea testelor de laborator privind testarea calităţii cărnii – la combinatele de mezeluri etc. în ramura extractivă – epuizarea resurselor naturale. care reflectă particularităţile activităţii de producţie şi gospodăreşti (de exemplu. siropuri de fructe utilizate în cofetărie . seminţe de floarea soarelui utilizate la fabricarea uleiului etc. şi anume: a) materii prime şi materiale. costurile indirecte de producţie (la întreprinderile de producţie şi întreprinderile prestatoare de servicii). Munteanu Rodica Pagina 3 . cât şi costul produselor vândute (costul vânzărilor). Importanţa alegerii unei componente adecvate a costurilor produselor fabricate este determinată de faptul că acesta. d) combustibilul de toate tipurile (solid.). glazura de ciocolată. cărbuni utilizaţi la producerea agentului termic etc. care constituie baza producţiei fabricate (de exemplu.

timpul necesar efectuării examenului medical. termică. capacelor. Munteanu Rodica Pagina 4 . Pentru întreprinderile de prestări servicii costurile de materiale. adaosuri. sporurile la salariile tarifare şi de bază pentru măiestrie profesională. Astfel. c) sumele calculate sub formă de compensare în funcţie de regimul şi condiţiile de muncă. inclusiv sporurile şi adaosurile la salariile de bază pentru munca în timp de noapte. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile e) energia de toate tipurile (electrică. frigul utilizat la prelucrarea strugurilor sau aerul comprimat utilizat la fixarea dopurilor sticlelor – la combinatele vinicole etc. etichetelor şi cutiilor utilizate în secţiile de producţie pentru ambalarea sucurilor. ambalajele şi materialele de ambalat utilizate în secţiile de producţie în vederea ambalării produselor fabricate pentru stocarea ulterioară a acestora. energia electrică utilizată pentru fierberea conţinutului borcanelor sau apa utilizată pentru spălarea fructelor. se constatată ca costuri directe de materiale şi. apă etc.) consumată în scopuri tehnologice (de exemplu. De exemplu. b) premiile pentru rezultatele obţinute. În unele ramuri ale industriei în componenţa costurilor directe de materiale se includ ambalajele şi materiale de ambalat. univ. aer comprimat. iar valoarea cutiilor mari utilizate în depozite pentru ambalarea a câtorva cutii sau borcane transmise din secţiile de producţie se constată drept – cheltuieli comerciale. ele pot fi incluse în componenţa costurilor directe privind retribuirea muncii. În costurile directe privind retribuirea muncii la întreprinderile de producţie se includ toate tipurile de remunerări ale muncii prestate de către muncitorii încadraţi în activitatea de bază a entităţii (de exemplu. d) piese de schimb pentru prestarea serviciilor de reparaţii. nocive etc. respectiv. e) alte materiale. orele cu înlesniri pentru adolescenţi. cuprind: a) materiale auxiliare. Dacă ponderea acestor este neesenţială. Asist. calculate conform formelor şi sistemelor de salarizare acceptate de entitate. diverse sporuri. în zile de odihnă şi de sărbătoare. şi anume: „Contribuţii pentru asigurările sociale” şi „Contribuţii pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală”. pregătirea siropurilor – la fabricile de conserve. De regulă.). în condiţii grele. atunci ele apar ca elemente distincte a costului. b) materiale de construcţie.). se includ în componenţa costului de producţie. e) alte tipuri de retribuţii acordate muncitorilor care participă la fabricarea produselor. utilizate în procesul activităţii de bază. dacă mărimea contribuţiei pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie depăşeşte 5% din totalul costurilor de producţie. ele sunt atribuite la cheltuieli comerciale. în regim cu mai multe schimburi. Acestea cuprind: a) retribuţiile pentru munca efectiv prestată. sunt considerate costuri directe de materiale. la fabricile de conserve valoarea borcanelor. Dacă ambalajele şi materialele de ambalat au fost utilizate în cadrul depozitelor pentru ambalarea produselor fabricate în vederea facilitării livrării ulterioare a acestora. pauzele pentru mamele care alăptează copii. retribuţiile brutarilor – la combinatele de panificaţie. La întreprinderile de prestări servicii costurile privind retribuirea muncii cuprind salariul de bază şi cel suplimentar. frig. premii calculate personalului care lucrează nemijlocit în domeniul prestării serviciilor. d) plata pentru concediile legale de odihnă şi suplimentare. La retribuţiile indicate mai sus se calculează contribuţii pentru asigurările sociale şi asigurarea obligatorie de asistenţă medicală prin aplicarea cotelor în vigoare. c) carburanţi şi lubrifianţi. gemurilor etc. retribuţiile croitorilor – la fabricile de confecţii etc. murăturilor.

4. verificatoarelor cu . revizii tehnice şi reparaţii curente. univ. 5. dispozitivelor şi verificatoarelor cu destinaţie specială. şi anume: • costuri pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie. . . utilajelor şi mijloacelor reparaţii curente şi lucrări de întreţinere. . utilajelor şi instalaţiilor industriale.salariile muncitorilor pentru repararea sculelor. 3. specială precum şi a altor obiecte de mică valoare şi scurtă durată pentru nevoile de producţie ale secţiei. apă. .salariile muncitorilor din secţia care execută reparaţiile capitale. precum şi contribuţiile de transport ale secţiei pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie aferente.valoarea materialelor şi pieselor de schimb folosite pentru capitale ale utilajelor şi reparaţii capitale (în cazul când acestea nu se execută de secţiile mijloacelor (unităţilor) de specializate ale entităţii). Costuri pentru reviziile . precum şi alte obiecte de mică valoare şi scurtă durată pentru nevoile de producţie ale secţiei. Costuri pentru reparaţiile ..valoarea energiei (electrice. ale secţiei 2. Tabelul 2.provizioanele create pentru acoperirea costurilor cu reviziile tehnice şi reparaţiile curente etc. executate cu forţe proprii precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa sau de către terţi medicală obligatorie aferente (în cazul când acestea nu se execută de secţiile specializate ale entităţii). Amortizarea. . gaze pentru naturale etc. Amortizarea utilajelor şi .1 Componenţa costurilor pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie Nr. Nomenclator orientativ al acestora este redat în tabelul 2.valoarea materialelor şi pieselor de schimb folosite pentru tehnice. reparaţiile întreţinere. .) folosite pentru funcţionarea utilajelor şi mijloacelor Asist.costul reparaţiilor executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi pentru scule. crt.amortizarea utilajelor. Costurile pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie includ o paletă largă de costuri generate de buna întreţinere şi funcţionare a maşinilor. dispozitivelor şi verificatoarelor cu destinaţie specială. dispozitivelor şi scurtă durată pentru nevoile de producţie ale secţiei. dispozitivelor şi mijloacelor de transport instrumentelor din categoria mijloacelor ale secţiei.provizioanele create pentru acoperirea costurilor cu reparaţiile capitale etc. precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie aferente. Munteanu Rodica Pagina 5 .valoarea materialelor şi pieselor de schimb pentru repararea destinaţie sculelor. dispozitivelor şi verificatoarelor cu întreţinerea destinaţie specială. Denumirea costurilor Conţinutul costurilor 1. mijloacelor de transport. reparaţia şi . • costuri generale ale secţiei de producţie. dispozitive şi verificatoare cu destinaţie specială..costul reparaţiilor capitale executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi.costul reviziilor tehnice şi reparaţiilor curente executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi. transport ale secţiei.1. aer comprimat. Totalitatea elementelor de costuri care se referă la acest element pot fi divizate în două grupe. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile În componenţa costurilor indirecte de producţie se includ costurile care nu pot fi raportate la articolele de calculaţie menţionate mai sus. precum şi a altor obiecte de mică valoare şi scurtă durată pentru nevoile de producţie ale secţiei. precum şi a altor obiecte de mică valoare şi sculelor.salariile muncitorilor din secţia care execută revizii tehnice.amortizarea sculelor. curente şi întreţinerea . Energie şi combustibil . . aburi..

Nomenclatorul orientativ al acestora este prezentat în tabelul 2. Munteanu Rodica Pagina 6 . tehnic şi administrativ al contribuţiile pentru asigurările secţiei.  echipamentul de protecţie. funcţionarea utilajelor . univ. mobilierului şi inventarului gospodăresc ale secţiei. secţiei 3.plăţile de arendă achitate sau datorate pentru utilajele şi întreţinerea şi mijloacele de transport luate în arendă pentru nevoile secţiei. 2. Tabelul 2. mobilierului şi inventarului gospodăresc ale secţiei.2.costul reparaţiilor curente şi capitale executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi ale clădirilor.provizioanele create pentru reparaţiile curente şi capitale etc. Costuri pentru reparaţiile .contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie aferente. . Retribuţiile personalului şi .  ventilaţia de protecţie a muncii. Asist. Amortizarea clădirilor şi a altor . 4.  instructajul privind protecţia muncii etc. contribuţiile pentru asigurările sociale şi muncii în secţie asigurarea obligatorie de asistenţa medicală aferentă. şi altor mijloace fixe de uz mobilierului şi inventarului gospodăresc ale secţiei. .. salariile. 1 2 3 1.valoarea combustibilului folosit pentru funcţionarea utilajelor şi secţiei mijloacelor de transport ale secţiei.alte costuri pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. 6. general ale secţiei . precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asigurarea obligatorie de asistenţa medicală aferentă. obţinută din producţie proprie sau mijloacelor de transport cumpărată de la terţi. Costurile generale ale secţiei de producţie includ diverse costuri legate de organizarea şi conducerea activităţilor productive la nivelul secţiilor de bază şi/sau auxiliare.salariile personalului de conducere.salariile muncitorilor din secţia care execută reparaţiile curente şi capitale ale clădirilor. Alte costuri pentru .  alimentaţia specială pentru creşterea rezistenţei organismului.2 Componenţa costurilor generale ale secţiei de producţie Nr. precum şi costul serviciilor altor secţii ale entităţii sau ale terţilor privind:  tehnica securităţii. neincluse la poziţiile de mai sus.valoarea materialelor şi pieselor de schimb pentru reparaţii curente şi capitale ale clădirilor curente şi capitale executate cu forţe proprii ale clădirilor. precum şi premiile. Denumirea costurilor Conţinutul costurilor crt. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile funcţionarea utilajelor şi de transport ale secţiei.materialele. recompensele pentru vechime în sociale şi asistenţa medicală muncă şi alte drepturi de remunerare. ale .amortizarea clădirilor şi a celorlalte mijloace fixe de uz mijloace fixe de uz general ale general ale secţiei. Costuri privind protecţia . obligatorie .

. instalaţiilor de calcul şi contabilizare. Costuri de deplasare a . 7.alte costuri generale ale secţiei. . curăţenia locului de muncă etc. mobilier şi clădirilor inventar gospodăresc ale secţiei 10.) Clasificarea costurilor entităţii În vederea determinării costului producţiei şi respectiv a rezultatului financiar este necesară clasificarea costurilor de producţie după mai multe criterii. amortizarea clădirilor. costuri privind retribuirea muncii.) 8. folosită pentru iluminare. instalaţii de calcul şi contabilizare etc. . în procesul de producţie . Energie electrică pentru .diurnele de deplasare. Munteanu Rodica Pagina 7 .nu constituie baza materială sau fizică a produselor fabricate (spre deosebire de costurile directe de materiale).costurile de cazare etc. aeriene şi navale) în interes de serviciu. necuprinse la poziţiile de mai sus.combustibil de orice fel. . Aceasta va permite nu Asist. . Alte costuri pentru întreţinere şi .valoarea apei furnizată de terţi sau extrasă cu forţe proprii. univ.plăţile de arendă achitate sau datorate pentru clădirile şi alte scopuri administrative mijloace fixe de uz general luate în arendă pentru nevoile secţiei. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile 5.valoarea energiei electrice livrate de terţi sau produsă de iluminarea secţiei şi în scopuri centrala proprie.valoarea energiei electrice livrate de terţi sau produsă de secţiei centrala proprie.).amortizarea imobilizărilor necorporale utilizate în procesul de producţie. . . Materiale utilizate pentru . folosită pentru nevoile administrative ale secţiei (apă pentru consumul personalului productiv. ale secţiei . valoare şi scurtă durată cu . se observă că costurile indirecte de producţie se caracterizează prin următoarele: .valoarea materialelor utilizate pentru întreţinerea şi curăţenia întreţinerea şi curăţenia clădirilor. folosită în scopuri administrativ-gospodăreşti (ascensoare. .sunt legate de deservirea procesului de producţie şi conducerea subdiviziunilor productive. .poartă un caracter complex (fiecare element de cost indirect include câteva elemente de costuri diferite din punct de vedere al conţinutului economic: costuri de materiale. cu mijloacele de salariaţilor încadraţi nemijlocit transport auto. antiincendiare) secţiei.valoarea materialelor şi pieselor de schimb pentru întreţinerea destinaţia şi repararea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu administrativ-gospodărească destinaţia administrativă ale secţiei. precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asigurarea obligatorie de asistenţa medicală aferentă. Costuri pentru încălzirea secţiei . Amortizarea.amortizarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu reparaţia obiectelor de mică destinaţia administrativ-gospodărească ale secţiei. Din cele prezentate mai sus.valoarea energiei termice. livrate de centrala proprie sau de terţi 9. 6.costul reparaţiilor executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu destinaţia administrativă ale secţiei. întreţinerea şi .costuri privind asigurarea pazei (inclusiv. administrativ-gospodăresc ale . utilajelor de producţie etc.costul biletelor de călătorie (pe calea ferată.salariile muncitorilor pentru întreţinerea şi reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu destinaţia administrativă ale secţiei.

energie şi combustibil în scopuri tehnologice. Această grupare de costuri este prezentată schematic în figura 2. stabilirea gradului de influenţă a acestora asupra rentabilităţii entităţii. univ. fiind comune mai multor sau chiar tuturor tipurilor de produse. În vederea realizării fiecărui scop. Întrucât fără astfel de costuri. lucrări). În această categorie se includ: costurile de materii prime. costurile se împart în: costuri de bază şi costuri de regie. Costuri identificare repartizare . de conducere şi administrativ al subdiviziunilor productive etc. Scopul clasificării costurilor în contabilitatea managerială este de a ajuta conducerea entităţii în luarea unor decizii corecte. salariile managerilor secţiilor de producţie etc. În această Asist. în momentul efectuării lor. Exemple: amortizarea utilajelor de producţie. Munteanu Rodica Pagina 8 . Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile numai o planificare şi contabilizare mai reuşită a acestora. amortizarea utilajelor de producţie etc. Costurile directe se identifică pe un anumit tip de produs (serviciu. iar pentru a fi ataşate sau afectate acestora necesită calcule intermediare. luarea deciziilor manageriale. Astfel. Costurile simple sunt acele costuri care au un conţinut omogen. atribuire) Costul: . se consideră că principalele scopuri (sarcini) ale contabilităţii manageriale sunt: 1. pentru organizarea şi conducerea procesului de producţie. În această categorie se includ: costurile cu iluminatul şi încălzitul. costurile se împart în: costuri simple şi costuri complexe. Costurile de bază sunt ocazionate nemijlocit de desfăşurarea procesului tehnologic al producţiei. Figura 2. salariile muncitorilor direct productivi.lucrărilor.2: Costuri directe identificare (ataşare. managerul trebuie să cunoască ce costuri şi care avantaje vor fi suportate / obţinute. O clasificare de bază pentru calculul costurilor se realizează după modul de includere în costul produselor. costurile se divizează în directe şi indirecte. Costurile de regie nu au legătură directă cu procesul tehnologic. Costurile indirecte nu se identifică în momentul efectuării lor pe tipuri de produse şi ca urmare nu pot fi incluse în costul acestora (servicii. fără a necesita calcule intermediare. costurile se clasifică după criterii diferite. deoarece adoptând o decizie. 2.produselor.2. lucrare). precum şi identificarea corelaţiilor dintre anumite tipuri de costuri. Conform acestui criteriu. fiind formate dintr-un singur element de cost. 3. În funcţie de omogenitatea conţinutului lor. în general. care nu se mai poate descompune în alte elemente constitutive. În această categorie se încadrează: consumul de materii prime. Clasificarea costurilor după modul de includere în cost Din punct de vedere al rolului pe care îl au în procesul de producţie. ci şi o analiză mai exactă a lor. secţie indirecte . salariile de bază ale muncitorilor direct productivi etc. calcularea costului de producţie şi determinarea rezultatului financiar. planificarea şi controlul activităţii subdiviziunilor productive (centrelor de responsabilitate). procesul tehnologic nu poate avea loc. motiv pentru care se mai numesc şi costuri de organizare şi conducere. ele pot fi numite şi costuri tehnologice.serviciilor etc. salariile personalului tehnic. serviciilor sau lucrărilor. fiind efectuate în scopul creării condiţiilor normale de desfăşurare a muncii. Clasificarea costurilor în contabilitatea managerială se efectuează în funcţie de scopurile (sarcinile) urmărite.

numai în lunile în care s-ar efectua de fapt consumul ca atare. dacă retribuţiile pentru perioada concediului de odihnă. retribuţiile muncitorilor de bază. luna octombrie). 6 . costuri anticipate şi costuri preliminate. Costurile curente sunt costurile care se efectuează şi se includ în totalitatea lor în costul efectiv al producţiei în perioada respectivă (curentă). După compatibilitatea momentului efectuării costurilor cu perioada la care se referă. Din această categorie fac parte concediile legale de odihnă. Pentru evitarea acestor situaţii.reprezentând numărul de luni pentru care s-a achitat anticipat plata de arendă. la suma salariilor calculate categoriilor de lucrători pentru care s-a prevăzut formarea provizionului. dar care trebuie incluse în costurile perioadei curente. costurile se grupează pe secţii. În această categorie se includ: costurile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. care au avut loc şi au fost înregistrate într-o perioadă de gestiune. prin neplata în aceleaşi proporţii a retribuţiilor pentru concedii. care deţine ponderea cea mai mare a costurilor de producţie. dar se referă la producţia perioadelor viitoare de gestiune în ale căror costuri se includ treptat. amortizarea utilajelor de producţie etc. În această categorie. Asist. cu sumele respective. costurile generale ale secţiei. Munteanu Rodica Pagina 9 . fiind formate din mai multe elemente de costuri simple. Costurile complexe au un conţinut eterogen. amortizarea mijloacelor fixe de producţie etc. Provizionul se creează prin aplicarea unei cote procentuale. Exemplu. iar în celelalte luni din an nu ar fi afectate de astfel de costuri sau numai în proporţii reduse. Ele se produc atunci când consumul de mijloace de producţie şi de muncă apare şi se înregistrează în cursul unei perioade de gestiune. Costurile preliminate urmează a fi efectuate în perioadele viitoare de gestiune. Din aceste considerente. În luna octombrie 201x se achită suma de 42 000 lei pentru arenda unui utilaj de producţie pentru 6 luni înainte (inclusiv. pe măsura ajungerii lor la scadenţă. achitarea sumei de 42 000 lei se înregistrează în momentul efectuării ei în contabilitatea financiară ca un consum anticipat. Astfel. Apare întrebarea: suma de 42 000 lei va fi inclusă în totalitate în costul produselor fabricate în luna octombrie 200n ? Această plată a generat un consum anticipat care s-a efectuat în luna octombrie 200 n şi nu este corect ca suma respectivă să fie inclusă integral în costul de producţie din această lună. iar în costul produselor fabricate în luna octombrie 200n se va include doar cota-parte aferentă unei luni. de regulă. după cum ştim se plătesc în cea mai mare parte în lunile de vară. De exemplu.. evitându-se prin aceasta „încărcarea” costului produselor. costurile se împart în: costuri variabile şi costuri constante. Din categoria costurilor anticipate fac parte: plăţile de arendă sau primele de asigurare achitate în avans etc. retribuirea muncii. Costurile anticipate sunt costurile efectuate în perioada curentă. ele ar majora nejustificat costul produselor obţinute în aceste luni. stabilite de către entitate. neajunse la scadenţă. După comportamentul lor în raport cu evoluţia volumului fizic al producţiei. se încadrează costurile de materiale. se creează un provizion pentru plata concediilor anuale de odihnă. achitarea sumei de 42 000 lei trebuie delimitată în timp şi dirijată asupra perioadelor la care se referă. care împreună formează costurile indirecte de producţie. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile categorie se cuprind: costul de materii prime şi materiale de bază. se disting: costuri curente. Dacă acestea s-ar include în costurile lunilor respective. sectoare şi alte subdiviziuni structurale ale entităţii. În aşa mod se va favoriza reducerea costurilor de producţie din aceste luni. şi anume 7 000 lei (42 000 / 6). univ. Pentru caracterizarea şi definirea mai precisă a costurilor în funcţie de modificarea volumului fizic al producţiei se poate utiliza indicele de variabilitate a costurilor. După locuri de apariţie. reparaţiile capitale etc. deoarece este vorba de costuri viitoare ale acestora.

Grafic. salariile muncitorilor direct productivi etc. Reprezentarea grafică a costurilor proporţionale Se observă că la o dublare a volumului fizic al producţiei. Munteanu Rodica Pagina 10 . iar pe unitatea de produs rămân. evoluţia costurilor proporţionale pe total şi pe unitatea de produs se prezintă în fig. Q 1 – Q 0 x 100 Q0 în care: C 1 .. Q 1 .3: Costuri totale Costuri unitare C (mii lei) C (lei) 45 30 15 30 O 500 1000 1500 Q (unit. 2. la acelaşi nivel. în general.volumul fizic al producţiei din perioada curentă.3. În funcţie de proporţia modificării nivelului costurilor variabile faţă de proporţia modificării volumului fizic al producţiei se disting următoarele categorii de costuri variabile: costuri proporţionale. se dublează şi suma costurilor totale. Indicele de variabilitate al acestora este în totdeauna egal cu 1. conform următoarei relaţii: C 1 – C 0 x 100 C0 Iv = ----------------------------. Costurile proporţionale sunt acele costuri care în totalitatea lor îşi modifică nivelul în acelaşi sens şi în aceeaşi proporţie cu modificarea volumului producţiei. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile Indicele de variabilitate (Iv) se determină ca raportul dintre modificarea procentuală a volumului fizic al producţiei şi modificarea procentuală a consumului analizat. univ. costuri degresive.volumul fizic al producţiei din perioada de bază. costuri progresive.costurile totale din perioada curentă luate în calcul. de la 500 la 1 000 unităţi. C 0 . care cresc de la 15 000 lei la 30 000 lei. Asist.) O 500 1000 1500 Q (unit. costuri regresive costuri flexibile. 2. de combustibil şi energie în scopuri tehnologice. costuri cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi mijloacelor de transport ale secţiilor de producţie etc.costurile totale din perioada de bază (precedentă). Din această categorie fac parte: consumul de materii prime. Exemple tipice de costuri proporţionale sunt: costurile de materii prime şi materiale de bază. iar pe unitatea de produs rămân nemodificate în condiţiile date ale activităţii. iar dreapta costurilor totale are o formă liniară şi porneşte întotdeauna din origine a sistemului de axe (în cazul inexistenţei producţiei nu există nici costuri variabile). Costurile variabile sunt acelea care pe total îşi modifică nivelul odată cu modificarea volumului fizic al producţiei care le-a ocazionat. Q 0 . salariile muncitorilor direct productivi.) Fig. Proporţionalitatea costurilor se menţine însă numai în condiţiile în care nu apar factori perturbabili asupra condiţiilor iniţiale de desfăşurare a activităţii.

Apariţia costurilor progresive poate fi generată şi de punerea în funcţiune a noilor capacităţi de producţie. creşterea numărului al personalului de supraveghere etc. ar fi să fie de 20 000 lei. Ele sunt. Costurile variabile pot evolua progresiv datorită unor fenomene ca:  suprasolicitarea capacităţii de producţie. care până la atingerea parametrilor proiectaţi determină variaţia costurilor în Asist.  angajarea de lucrători puţin calificaţi. Acelaşi aspect se observă şi în cazul costurilor progresive pe unitate de produs.) Fig. depăşind proporţionalitatea cu 2 500 lei (22 500 – 20 000). în totalitatea lor şi pe unitatea de produs. Munteanu Rodica Pagina 11 . cresc în proporţie mai mare şi mai repede decât creşte volumul fizic al producţiei.4. costurile totale cresc de la 10 000 lei la 22 500 lei. Evoluţia costurilor progresive totale şi pe unitatea de produs este prezentată în fig. Reprezentarea grafică a costurilor progresive După cum se observă. curba costurilor totale demonstrează o tendinţă accentuată de depăşire a proporţiei de creştere a volumului fizic al producţiei.2. la o dublare a volumului fizic al producţiei. determină scăderea randamentului.  creşterea tarifelor de salarizare a personalului fără o creştere în compensare a productivităţii muncii.. Astfel. nivelul acestora. corespunzător volumului fizic al producţiei. a productivităţii muncii.4. Costuri totale Costuri unitare C (lei) C (lei) 22 500 22. care afectează utilizarea optimă a factorilor de producţie. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile Costurile progresive reprezintă costurile al căror ritm de creştere este superior ritmului de creştere a volumului fizic al producţiei care le-a ocazionat. univ. de la 500 la 1 000 unităţi.) 0 500 1000 Q (unit. deci.50 10 000 20.  utilizarea unor materiale scumpe etc.00 0 500 1000 Q (unit. apariţia rebuturilor. În condiţiile unei creşteri proporţionale a costurilor totale. Astfel de costuri au indicele de variabilitate mai mare ca 1. acele costuri care. 2.

iar pe unitatea de produs scad. Acelaşi comportament se remarcă îşi în cazul costurilor regresive unitare. Acest comportament se explică prin faptul că.) 0 500 1000 Q (unit. pe de o parte. din care se observă că trasarea curbei acestora pleacă de la cel mai înalt nivel al costurilor totale de pe ordonată. elemente de costuri care se modifică în aceeaşi proporţie cu volumul producţiei. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile proporţii mai mari decât variaţia volumului fizic al producţiei. elemente relativ constante. Costurile degresive sunt costurile care. Evoluţia costurilor totale regresive este reprezentată grafic în fig. costurile totale nu se dublează ci se află sub nivelul corespunzător proporţionalităţii de 20 000 lei. în totalitatea lor. Acestea se reduc pe măsura creşterii a volumului fizic al producţiei.) Fig. Costuri totale Costuri unitare Asist. 2. Acelaşi aspect se constată şi în cazul costurilor degresive unitare. aferente volumului cel mai mic al producţiei şi apoi scade pe măsură ce creşte volumul producţiei. univ. salariile muncitorilor din secţiile auxiliare etc. 2. Ulterior. care se reduc ca urmare a efectului degresiv. respectiv 19 000 lei. iar. pe de lată parte. cresc într-o proporţie mai mică decât creşterea volumului fizic al producţiei.5: Costuri totale Costuri unitare C (lei) C (lei) 19 000 20 10 000 19 0 500 1000 Q (unit. Ele au în componenţă. în structura lor. Reprezentarea grafică a costurilor degresive Din reprezentarea grafică se observă că la o dublare a volumului fizic al producţiei de la 500 la 1 000 unităţi. Drept exemplu poate servi: costurile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie. acestea nu se mai justifică. de disciplina tehnologică şi de fabricaţie.5. Costurile regresive se caracterizează prin faptul că au nivelul cel mai ridicat când producţia este mică.6. Evoluţia costurilor degresive totale şi pe unitatea de produs se prezintă în fig. costurile degresive sunt neomogene. Munteanu Rodica Pagina 12 .2. ele ţin de organizarea producţiei şi a muncii. Astfel de costuri au indicele de variabilitate subunitar.

Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile C (lei) C (lei) 0 Q (unit. alteori degresiv. Costuri totale Costuri unitare Y (lei) Y (lei) 0 X (unit. Costurile flexibile sunt costurile care au o evoluţie neregulată în raport cu modificarea volumului fizic al producţiei.7. univ. 2.). îmbinând forma degresivă şi cea progresivă. după ce o perioadă s-au aflat „la rece”.7. caracterul lor schimbându-se alternativ. Munteanu Rodica Pagina 13 . Ele au un indice de variabilitate egal cu 0. la punerea în funcţiune. din care se observă că curba respectivă are o formă neliniară. salariile personalului de conducere. În această categorie se includ: amortizarea mijloacelor fixe de producţie (atunci când se calculează în raport de timp). Reprezentarea grafică a costurilor regresive Astfel de costuri se întâlnesc în cazul unor instalaţii şi utilaje ale căror funcţionare are loc „la cald”. la repunerea în funcţiune a agregatelor au loc costuri foarte mari de combustibil (energie) tehnologic. nivelul lor se modifică în raport invers proporţional faţă de modificarea volumului fizic al producţiei.) 0 X (unit. Evoluţia unor costuri flexibile este prezentată grafic în fig. proporţional sau progresiv. Reprezentarea grafică a costurilor flexibile Costurile constante sunt acele costuri care în totalitatea lor rămân relativ nemodificate indiferent de modificarea volumului fizic al producţiei.6. 2. Asist. Sub influenţa diverşilor factori. iar pe unitatea de produs.) 0 Q (unit. costurile pot evolua liniar sau neliniar. costuri pentru repararea şi întreţinerea clădirilor secţiilor de producţie etc. oţelării electrice. tehnic şi de deservire al secţiei de producţie. după care consumul lui descreşte. În asemenea cazuri (furnale.) Fig. de natură tehnică sau financiară. 2.) Fig. centrale electrice de termoficare etc.

De asemenea. denumite în literatură semivariabile. evoluţia costurilor proporţionale pe total şi pe unitatea de produs se prezintă în fig. plăţile pentru convorbiri interurbane sunt variabile. Aceste deosebiri rezultă clar din figura 2. Pentru separarea costurilor în variabile şi constante se pot folosi câteva procedee.) Fig. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile Grafic. care nu se suprapun. semiconstante sau mixte. regulile generale de comportament a costurilor variabile şi constante pot fi prezentate sub forma următorului tabel: Tabelul 2. costurile privind serviciile de telecomunicaţii. sub aspectul conţinutului şi. în consecinţă. diagrama de distribuţie şi procedeul analitic. Este important să nu se confunde noţiunea de „cost direct” cu noţiunea de „cost variabil”. spre deosebire de costurile indirecte a căror sferă este mai mare decât a costurilor constante. nici nu se poate pune semnul egalităţii între ele. Astfel. 2. procedeul celor mai mici pătrate. CLASIFICAREA COSTURILOR Asist.3 Reguli generale de comportament a costurilor variabile şi constante Costuri Majorarea volumului producţiei Diminuarea volumului producţiei totale unitare totale unitare Proporţionale cresc nu se modifică scad nu se modifică Degresive cresc scad scad cresc Progresive cresc cresc scad scad Constante nu se modifică scad nu se modifică cresc Uneori costurile pot fi clasificate ca pur constante sau pur variabile. cât şi de costuri constante. Plăţile telefonice lunare sunt compuse din plăţile pentru convorbiri interurbane. cum ar fi: procedeul punctelor maxim-minim. Pentru toate aceste costuri se impune necesitatea separării acestora în constante şi variabile pentru a fi posibilă previzionarea comportamentului lor în funcţie de evoluţiile viitoare.8: Costuri totale Costuri unitare C (mii lei) C (lei) 80 60 40 40 20 O 500 1000 1500 Q (unit. plăţile fixe pentru servicii (abonament) şi plăţile pentru convorbiri telefonice supranorme (care depăşesc abonamentul). Munteanu Rodica Pagina 14 . ca atare. nu trebuie să se confunde noţiunea de „cost indirect” cu noţiunea de „cost constant”.9. Cele mai multe costuri au atât trăsături de costuri variabile. nu sunt egale.) O 500 1000 1500 Q (unit. unde se observă că sfera de cuprindere a costurilor directe este mai mică de cât acea a costurilor variabile. deoarece depind de numărul acestora. Drept exemplu pot servi. 2. iar plăţile pentru servicii şi costul convorbirilor suplimentare sunt costuri constante. deoarece sunt noţiuni ce nu se suprapun şi. Reprezentarea grafică a costurilor constante Generalizând.8. univ.

costurile indirecte > costurile constante Luând în considerare.salariile muncitorilor direct ambiguitate în costul efectiv de productivi etc. a . fiind comune repararea curentă a utilajelor de mai multor tipuri de produse producţie etc. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile modul de includere în costul evoluţia volumului fizic al de producţie producţiei Costuri directe Costuri variabile Costuri totale Costuri indirecte Costuri constante Fig. constante fizic al producţiei fără.6: Tabelul 2. Asist.salariile muncitorilor direct productivi în cazul în care sunt remuneraţi cu un salariu lunar fix.9. 3. cele două criterii de caracterizare a costurilor. Costuri cuprind costurile care se modifică . costurilor 1.salariile administratorilor secţiei indirecte modifică în funcţie de volumul de producţie. univ.energie electrică utilizată la indirecte la o variaţie a volumului fizic al funcţionarea utilajelor de variabile producţiei fără.costuri de întreţinere a clădirii putea fi atribuite direct în costul secţiei de producţie etc. Costuri directe cuprind ansamblul costurilor care .6 Totalitatea costurilor de producţie Nr. Costuri directe sunt constituite din ansamblul . însă. producţie 2. Clasificarea costurilor în funcţie de modul de includere în cost şi comportamentului lor în raport cu evoluţia volumului fizic al producţiei Din figura prezentată rezultă că: costurile directe < costurile variabile. Costuri cuprind costurile care nu se . însă. Structura Caracteristici Exemple crt. a putea fi producţie. de producţie şi se regăsesc fără . 4. atribuite direct în costul efectiv a .piese de schimb utilizate pentru unui anumit produs.costuri de materii prime şi variabile depind de variaţia volumului fizic materiale de bază. amortizarea utilajului de constante costurilor care pot fi atribuite producţie care deserveşte un singur direct în costul efectiv a unui produs (cu excepţia cazului în care produs. . Munteanu Rodica Pagina 15 . ansamblul costurilor ce se includ în costurile de producţie şi se descompun în patru grupe prezentate în tabelul 2. dar care sunt independente se utilizează metoda de calculare a de volumul fizic al producţiei uzurii în raport cu volumul producţiei). concomitent. 2.

Costurile marginale reprezintă costurile suplimentare rezultate din modificarea volumului producţiei. costuri eventuale. costuri nerelevante. Dacă entitatea acceptă această comandă. Consumul de oportunitate reprezintă lipsa de câştig rezultată din renunţarea pe care o implică o alegere oarecare. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile efectiv a unui anumit produs. Costurile de oportunitate sunt prezente şi în deciziile pe care le i-a fiecare persoană. univ. fiind comune mai multor tipuri de produse În funcţie de importanţa costurilor în luarea deciziilor manageriale. în realizarea unei proiect cuprinzând mai multe etape. Se analizează mai mult ca o pierdere de resurse probabile. costurile de oportunitate aferente studierii în universitate includ salariul pe care studentul îl pierde. fiind calculate pe o unitate de produs. respectiv. cu un conţinut omogen. Costurile nerelevante sunt moştenite din perioadele precedente şi care nu se mai pot modifica atunci când entitatea îşi schimbă planul său iniţial de acţiune. De exemplu. o entitate producătoare de genţi sportive a primit o comandă privind fabricarea valizelor de voiaj. Costurile de oportunitate în cazul acceptării comenzii reprezintă pierderea câştigului aferent genţilor sportive nefabricate. costul de oportunitate poate fi interpretat ca „lipsa de câştig” ce rezultă din faptul că responsabilul nu a luat cea mai bună decizie. fiind calculate pentru un anumit lot de produse. care cuprinde. decât ca şi costuri propriu-zise. la fiecare element. De exemplu. De exemplu. deoarece ele s-au produs în trecut. la finele primei etape se pune întrebarea: se conservă planul iniţial sau acesta trebuie modificat? Costurile primei etape sunt costuri deja „investite”. consumul de oportunitate poate fi considerat ca diferenţa între marja generată de un plan de acţiune şi marja superioară generată de un plan de acţiune mai bun. costurile se clasifică pe elemente economice. eventuale) sunt costurile care se i-au în calcul la luarea deciziilor în cazul resurselor limitate. După conţinutul economic. Costurile nerelevante (indiferente) reprezintă costurile care rămân neschimbate indiferent de faptul dacă au fost sau nu luate decizii. Element economic se numeşte un singur tip de consum. costuri marginale şi costuri diferenţiale. Asist. Astfel. Munteanu Rodica Pagina 16 . Costurile diferenţiale sunt costurile suplimentare rezultate din modificarea volumului producţiei. Această pierdere de câştig poate fi determinată ca venitul potenţial din vânzarea genţilor sportive diminuat cu costul de producţie a lor. şi anume:  costuri de materiale. care la nivelul entităţii nu mai poate fi divizat în părţi componente Pentru toate tipurile de întreprinderi s-a stabilit un singur nomenclator al costurilor pe elemente economice. din cauză că nu poate munci în perioada studiilor. cu acelaşi conţinut economic. Din punct de vedere economic. Costurile de oportunitate (alternative. în funcţie de natura mijloacelor economice consumate în momentul producţiei. Ele sunt obţinute extracontabil şi asigură o bază de informare necesară organelor de decizie. se deosebesc: costuri relevante. ea nu va dispune de capacităţi de producţie libere pentru fabricarea cantităţii obişnuite de genţi sportive. Acest concept este important în adoptarea deciziilor de investire. iar alegerea între planurile de acţiune viitoare nu le poate modifica. atunci când este vorba de alegerea între mai multe alternative.  costuri aferente serviciilor prestate de terţi. Costurile relevante (pertinente) reprezintă costurile care pot fi modificate ca urmare a luării deciziilor.  amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale. costuri de acelaşi fel.

Această grupare a costurilor stă la baza evidenţei normative şi reprezintă un mijloc important al controlului operativ asupra nivelului costurilor. limitele prestabilite.permite analiza structurii costului producţiei fabricate.asigură cunoaşterea mărimii unui sau altui tip de consum la nivelul entităţii pentru o perioadă concretă de timp. asupra cărora managerul unui centru de responsabilitate nu poate influenţa. retribuţiile întregului personal. necontrolabile pe termen lung). Asist. indiferent de locul de muncă al acestuia. 5-C „Costurile şi cheltuielile entităţii”. cu excepţia ultimului. fiind corelată şi cu factorul timp (controlabile pe termen scurt. Această grupare a costurilor este utilizată în contabilitatea financiară pentru întocmirea Formei statistice Nr. că în această grupare toate elementele de costuri. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile  costuri privind retribuirea muncii. Costurile controlabile sunt acele costuri care pot fi influenţate de acţiunile persoanelor cu responsabilităţi. respectiv. În raport cu normele de consum stabilite. După posibilitatea de a influenţa mărimea costurilor se disting costuri controlabile şi costuri necontrolabile. Se observă. pe produse. nomenclatorul costurilor pe elemente economice nu poate satisface cerinţele entităţii sub aspectul calculării costurilor pe locuri de producţie. Costurile neplanificate reprezintă costurile neprevăzute a fi efectuate pe parcursul desfăşurării normale al procesului de producţie şi. Ele sunt incluse în costul planificat de producţie în conformitate cu normele. Costurile planificate sunt acele costuri care sunt prevăzute a fi efectuate pe parcursul desfăşurării procesului de producţie şi sunt incluse în bugetul costurilor de producţie al entităţii. se corelează cu centrele de cost create şi cu centrele de responsabilitate din structura acestora. Anume din acest motiv.  contribuţii pentru asigurările sociale şi asigurarea obligatorie de asistenţa medicală. Munteanu Rodica Pagina 17 . Această clasificare a costurilor este specifică fiecărei întreprinderi care poate numai singură să judece asupra cărora poate acţiona sau nu. au acelaşi conţinut economic. Costurile necontrolabile sunt costurile. nu sunt incluse în bugetul costurilor de producţie. De exemplu. Gruparea controlabil / necontrolabil are şi un caracter subiectiv.este simplă. După aria de cuprindere a planificării se disting costuri planificate şi costuri neplanificate. indiferent de locul apariţiei şi produsul pentru care s-a efectuat. toate costurile efectuate pentru fabricarea produselor (prestarea serviciilor) sunt grupate în limita normelor stabilite şi valabile la începutul lunii curente şi abateri de la normele stabilite. lucrări şi servicii. Generalizând. .  alte costuri. Cu toate acestea. sunt grupate la elementul „Costuri privind retribuirea muncii”. putem afirma că clasificarea costurilor permite evidenţierea diferitelor categorii de costuri utilizate în scopuri diferite de către managementul entităţii. unul din principiile care stă la baza organizării contabilităţii manageriale este următorul: „costuri diferite – pentru scopuri diferite”. normativele. univ. De regulă. . Clasificarea costurilor pe elemente economice prezintă următoarele avantaje: .