Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile

Capitolul 2. Noţiuni generale privind costurile

Conţinutul şi componenţa costurilor
Costurile rezultate în urma desfăşurării activităţii economico-financiare a entităţii
reprezintă una din aspectele economice principale studiate în cadrul contabilităţii manageriale.
Managerii entităţii de toate nivelele au nevoie de informaţii privind costurile în vederea
determinării rezultatelor financiare, marjei de contribuţie, costului bunurilor fabricate (serviciilor
prestate, lucrărilor executate) etc. În acest context, o atenţie sporită trebuie îndreptată spre
cunoaşterea conţinutului costurilor.
În practica economică există tendinţa de utilizare a termenilor „costuri” şi „cheltuieli” cu
acelaşi sens, adică nu se face o deosebire între ele. Însă, trebuie de menţionat că în scopurile
contabilităţii acestea două noţiuni sunt independente, între ele existând o delimitare foarte clară.
Costurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor
în scopul obţinerii unui venit, iar cheltuielile – sume plătite sau de plătit cu scopul desfăşurării
procesului economic în urma cărora se produc ieşiri sau scăderi de active patrimoniale, respectiv
creşteri de datorii. Cheltuielile şi pierderile perioadei se scad din venituri la calcularea profitului
(pierderii) perioadei de gestiune.
Din definiţia costurilor se desprind trei caracteristici esenţiale ale acestora, şi anume:
 sunt determinate de utilizarea cantitativă şi calitativă a resurselor, adică reflectă cât
şi care resurse au fost utilizate;
 cantitatea resurselor utilizate este indicată în indicatori valorici;
 întotdeauna corelează cu anumite scopuri, obiective, cum ar fi: fabricarea
produselor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, întreţinerea secţiei etc.
Pentru a distinge noţiunea cost de cel de cheltuială este nevoie de menţionat, că la
originea costurilor este procesul de producţie, iar a cheltuielilor – procesul de aprovizionare,
desfacere, gestionare a activităţii entităţii.
În contabilitatea costurilor apar două probleme principale:
1. evaluarea costurilor;
2. constatarea costurilor.
Evaluarea presupune măsurarea costurilor care urmează a fi reflectate în contabilitate şi
incluse, ulterior, în costul produselor fabricate (serviciilor prestate). Modul de măsurare a
costurilor depinde de elementele componente ale acestora, metodele de evaluare a resurselor
utilizate etc. De exemplu, evaluarea materiilor prime şi a materialelor de bază utilizate în
producţie se efectuează în funcţie de metoda aleasă de entitate. Conform SNC 2 „Stocuri”,
materialele pot fi evaluate în contabilitatea curentă prin următoarele metode: identificării,
costului mediu ponderat, FIFO. Fiecare din metodele specificate influenţează în mod diferit
mărimea costului produselor fabricate, respectiv, a rezultatului financiar din perioada curentă,
motiv pentru care aplicarea unei sau altei metode se stabileşte în politica de contabilitate a
entităţii.
Costurile privind retribuirea muncii se determină în baza volumului efectiv al lucrărilor
executate, fiind reflectate în documentele primare: bonuri de lucru în acord, rapoarte de
producţie etc. sau a timpului lucrat, stabilit conform datelor din fişele de pontaj şi tarifele
respective de remunerare a muncii.
Amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale cu caracter productiv se determină
prin metodele prevăzute în politica de contabilitate a entităţii.
A doua problemă principală care apare în contabilizarea costurilor este constatarea
acestora. Constatarea costurilor presupune trecerea unor active în alte tipuri de active sau
creşterea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a activelor şi datoriilor (în cazul utilizării serviciilor,

Asist. univ. Munteanu Rodica Pagina 1

că costurile se constată în contabilitate şi urmează a fi incluse în costul produselor fabricate (serviciilor prestate) în cazul respectării următoarelor condiţii: . Trebuie de menţionat că costul producţiei este un indicator calitativ care reflectă rezultatele activităţii economice a întreprinderii. executarea lucrărilor etc. A treia condiţie de constatare a costurilor presupune justificarea caracterului productiv al costurilor efectuate. cu atât mai mult se economiseşte munca. costurile directe de materiale (la întreprinderile de producţie) şi costurile de materiale (la întreprinderile prestatoare de servicii). serviciilor prestate). Drept confirmare a caracterului productiv al costurilor servesc schemele tehnologice. Costul de producţie reprezintă valoarea tuturor costurilor de resurse economice utilizate la obţinerea unui produs. Din această definiţie rezultă câteva aspecte importante. în conformitate cu principiul contabilităţii de angajamente. . În practică apar diverse situaţii când entitatea trebuie să demonstreze că costurile sunt nemijlocit legate de procesul fabricării produselor (prestării serviciilor). În funcţie de tipul producţiei fabricate (lucrărilor executate. costurile se constată în perioada de gestiune în care au fost utilizate resursele. diversele indicaţii metodice cu destinaţie pe ramura etc. mai optim se folosesc utilajele de producţie. Cu cât mai mic este costul de producţie. A doua condiţie de constatare a costurilor necesită confirmarea documentară şi rezultă din art. aprovizionată de la furnizori presupune creşterea atât a activelor (produselor finite).  costul se exprimă într-o singură unitate de măsură.costurile sunt confirmate prin documente contabile şi pot fi determinate cu un grad înalt de certitudine.costurile corespund perioadei de gestiune la care acestea se raportează. şi anume:  noţiunea „cost de producţie” este nemijlocit legată de procesul utilizării resurselor. Această unitate de măsură este echivalentul bănesc al resurselor utilizate. apare necesitatea cunoaşterii tuturor costurilor. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile lucrărilor cu caracter productiv prestate de către terţi). reuşitele şi rezervele ei. Astfel. Munteanu Rodica Pagina 2 . munca directă şi resursele financiare.costurile sunt nemijlocit legate de crearea activelor (prestarea serviciilor) şi pot fi incluse în costul acestora. lucrare sau serviciu. În scopul determinării unui cost real de producţie. Respectarea acestui principiu asigură includerea uniformă a costurilor în costul produselor fabricate (serviciilor prestate) în perioadele de gestiune respective. În costul de producţie se includ trei elemente: 1. mai ieftin costă fabricarea produselor. costul indică denumirea concretă a resurselor folosite şi mărimea acestora. Astfel. în calitate de resurse utilizate pot apărea resursele de materiale.  energie electrică utilizată în scopuri tehnologice. cum ar fi: fabricarea produselor. evidenţierii căilor de reducere a acestuia. Asist. materialele. indiferent de timpul achitării acestora (anticipat sau ulterior). energetice. concomitent şi cu aceeaşi sumă. ca atare. cât şi a datoriilor. indică diminuarea unor active (materii prime) şi creşterea altor active (produse finite).  determinarea costului întotdeauna corelează cu anumite scopuri concrete. momentul constatării. în rezultatul cărora nu se diminuează capitalul propriu al entităţii. Exemple de constatare a costurilor:  materii prime utilizate pentru fabricarea produselor. prestarea serviciilor. care permite însumarea diverselor tipuri de resurse. . combustibilul.19 al Legii contabilităţii. Prima condiţie de constatare a costurilor vizează. univ. indiferent de momentul achitării acestora. Trebuie de menţionat.

univ. seminţe de floarea soarelui utilizate la fabricarea uleiului etc. care constituie baza producţiei fabricate (de exemplu. lichid şi gazos) consumat în scopuri tehnologice (de exemplu. rezultatele financiare reflectate în Raportul de profit şi pierdere. cărbuni utilizaţi la producerea agentului termic etc.). Corelaţia dintre costuri şi rezultatele financiare La întreprinderile de producţie costurile directe de materiale includ valoarea materiilor prime şi a materialelor de bază utilizate în procesul de producţie. Munteanu Rodica Pagina 3 . d) combustibilul de toate tipurile (solid. c) valoarea serviciilor cu caracter de producţie prestate de terţi (de exemplu. Corelaţia dintre costuri şi rezultatele financiare este prezentată în figura 2. valoarea testelor de laborator privind testarea calităţii cărnii – la combinatele de mezeluri etc. în ramura extractivă – epuizarea resurselor naturale.1. glazura de ciocolată. Necesitatea evidenţierii semifabricatelor într-un element al costului distinct se motivează prin faptul că ponderea acestora a crescut esenţial la întreprinderile mari ca urmare a dezvoltării procesului de specializare şi cooperare. costurile indirecte de producţie (la întreprinderile de producţie şi întreprinderile prestatoare de servicii).). În unele ramuri ale economiei naţionale.1. costurile directe privind retribuirea muncii (la întreprinderile de producţie) şi costurile privind retribuirea muncii (la întreprinderile prestatoare de servicii). Importanţa alegerii unei componente adecvate a costurilor produselor fabricate este determinată de faptul că acesta. respectiv. în afară de elementele nominalizate. Asist. cât şi costul produselor vândute (costul vânzărilor). 3.).). în construcţii şi transport – Amortizarea mijloacelor fixe etc. păcura utilizată la fabricarea energiei electrice. pot fi utilizate şi altele. lemnul utilizat la fabricarea mobilei. şi anume: a) materii prime şi materiale. siropuri de fructe utilizate în cofetărie . b) articole accesorii (piese de completare) şi semifabricate supuse asamblării sau prelucrării suplimentare la entitatea respectivă (de exemplu. Costuri de producţie Costuri directe de materiale Costuri directe Costul producţiei în curs privind retribuirea de execuţie muncii Costuri indirecte de producţie Costul produselor Rezultat financiar vândute Costul produselor fabricate Costul produselor finite la depozit Figura 2.). Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile 2. la rândul lui. care reflectă particularităţile activităţii de producţie şi gospodăreşti (de exemplu. motoarele utilizate în industria constructoare de maşini etc. influenţează atât asupra soldului produselor finite existente la depozit şi reflectat în Bilanţ.

murăturilor. pauzele pentru mamele care alăptează copii. Astfel. iar valoarea cutiilor mari utilizate în depozite pentru ambalarea a câtorva cutii sau borcane transmise din secţiile de producţie se constată drept – cheltuieli comerciale. se constatată ca costuri directe de materiale şi. aer comprimat. Munteanu Rodica Pagina 4 . Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile e) energia de toate tipurile (electrică. b) materiale de construcţie. termică.) consumată în scopuri tehnologice (de exemplu. inclusiv sporurile şi adaosurile la salariile de bază pentru munca în timp de noapte. Dacă ambalajele şi materialele de ambalat au fost utilizate în cadrul depozitelor pentru ambalarea produselor fabricate în vederea facilitării livrării ulterioare a acestora. ambalajele şi materialele de ambalat utilizate în secţiile de producţie în vederea ambalării produselor fabricate pentru stocarea ulterioară a acestora. În costurile directe privind retribuirea muncii la întreprinderile de producţie se includ toate tipurile de remunerări ale muncii prestate de către muncitorii încadraţi în activitatea de bază a entităţii (de exemplu. La întreprinderile de prestări servicii costurile privind retribuirea muncii cuprind salariul de bază şi cel suplimentar. şi anume: „Contribuţii pentru asigurările sociale” şi „Contribuţii pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală”. premii calculate personalului care lucrează nemijlocit în domeniul prestării serviciilor. apă etc. De regulă. în zile de odihnă şi de sărbătoare. etichetelor şi cutiilor utilizate în secţiile de producţie pentru ambalarea sucurilor. sunt considerate costuri directe de materiale. la fabricile de conserve valoarea borcanelor. e) alte tipuri de retribuţii acordate muncitorilor care participă la fabricarea produselor.). dacă mărimea contribuţiei pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie depăşeşte 5% din totalul costurilor de producţie. cuprind: a) materiale auxiliare. calculate conform formelor şi sistemelor de salarizare acceptate de entitate. pregătirea siropurilor – la fabricile de conserve. diverse sporuri. c) carburanţi şi lubrifianţi. ele sunt atribuite la cheltuieli comerciale. respectiv. ele pot fi incluse în componenţa costurilor directe privind retribuirea muncii. timpul necesar efectuării examenului medical. sporurile la salariile tarifare şi de bază pentru măiestrie profesională. d) piese de schimb pentru prestarea serviciilor de reparaţii. adaosuri. în regim cu mai multe schimburi. retribuţiile brutarilor – la combinatele de panificaţie. e) alte materiale. în condiţii grele. La retribuţiile indicate mai sus se calculează contribuţii pentru asigurările sociale şi asigurarea obligatorie de asistenţă medicală prin aplicarea cotelor în vigoare.). utilizate în procesul activităţii de bază. Asist. Dacă ponderea acestor este neesenţială. se includ în componenţa costului de producţie. c) sumele calculate sub formă de compensare în funcţie de regimul şi condiţiile de muncă. Acestea cuprind: a) retribuţiile pentru munca efectiv prestată. d) plata pentru concediile legale de odihnă şi suplimentare. Pentru întreprinderile de prestări servicii costurile de materiale. b) premiile pentru rezultatele obţinute. nocive etc. retribuţiile croitorilor – la fabricile de confecţii etc. energia electrică utilizată pentru fierberea conţinutului borcanelor sau apa utilizată pentru spălarea fructelor. De exemplu. În unele ramuri ale industriei în componenţa costurilor directe de materiale se includ ambalajele şi materiale de ambalat. frig. capacelor. gemurilor etc. univ. frigul utilizat la prelucrarea strugurilor sau aerul comprimat utilizat la fixarea dopurilor sticlelor – la combinatele vinicole etc. atunci ele apar ca elemente distincte a costului. orele cu înlesniri pentru adolescenţi.

Energie şi combustibil . dispozitivelor şi verificatoarelor cu destinaţie specială. . . specială precum şi a altor obiecte de mică valoare şi scurtă durată pentru nevoile de producţie ale secţiei. 3. Tabelul 2.amortizarea sculelor. transport ale secţiei. crt. 4.provizioanele create pentru acoperirea costurilor cu reparaţiile capitale etc. mijloacelor de transport. reparaţiile întreţinere. ale secţiei 2.valoarea materialelor şi pieselor de schimb pentru repararea destinaţie sculelor. aer comprimat. • costuri generale ale secţiei de producţie. utilajelor şi instalaţiilor industriale.1. 5. revizii tehnice şi reparaţii curente. Munteanu Rodica Pagina 5 . dispozitivelor şi verificatoarelor cu destinaţie specială. . Costuri pentru reviziile . precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie aferente.1 Componenţa costurilor pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie Nr.salariile muncitorilor din secţia care execută revizii tehnice. dispozitivelor şi verificatoarelor cu întreţinerea destinaţie specială.valoarea energiei (electrice.costul reviziilor tehnice şi reparaţiilor curente executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi. . precum şi alte obiecte de mică valoare şi scurtă durată pentru nevoile de producţie ale secţiei.salariile muncitorilor din secţia care execută reparaţiile capitale. gaze pentru naturale etc.costul reparaţiilor executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi pentru scule. precum şi contribuţiile de transport ale secţiei pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie aferente. Amortizarea.valoarea materialelor şi pieselor de schimb folosite pentru capitale ale utilajelor şi reparaţii capitale (în cazul când acestea nu se execută de secţiile mijloacelor (unităţilor) de specializate ale entităţii). . . aburi. precum şi a altor obiecte de mică valoare şi scurtă durată pentru nevoile de producţie ale secţiei. Costurile pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie includ o paletă largă de costuri generate de buna întreţinere şi funcţionare a maşinilor. Costuri pentru reparaţiile .) folosite pentru funcţionarea utilajelor şi mijloacelor Asist. univ. dispozitivelor şi mijloacelor de transport instrumentelor din categoria mijloacelor ale secţiei.costul reparaţiilor capitale executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi. Denumirea costurilor Conţinutul costurilor 1.salariile muncitorilor pentru repararea sculelor.provizioanele create pentru acoperirea costurilor cu reviziile tehnice şi reparaţiile curente etc.valoarea materialelor şi pieselor de schimb folosite pentru tehnice. şi anume: • costuri pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie.. . Amortizarea utilajelor şi . Nomenclator orientativ al acestora este redat în tabelul 2. curente şi întreţinerea .. executate cu forţe proprii precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa sau de către terţi medicală obligatorie aferente (în cazul când acestea nu se execută de secţiile specializate ale entităţii). dispozitive şi verificatoare cu destinaţie specială.amortizarea utilajelor. dispozitivelor şi scurtă durată pentru nevoile de producţie ale secţiei. verificatoarelor cu . utilajelor şi mijloacelor reparaţii curente şi lucrări de întreţinere. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile În componenţa costurilor indirecte de producţie se includ costurile care nu pot fi raportate la articolele de calculaţie menţionate mai sus.. Totalitatea elementelor de costuri care se referă la acest element pot fi divizate în două grupe. reparaţia şi . apă. precum şi a altor obiecte de mică valoare şi sculelor.

materialele.  instructajul privind protecţia muncii etc. şi altor mijloace fixe de uz mobilierului şi inventarului gospodăresc ale secţiei. mobilierului şi inventarului gospodăresc ale secţiei. Amortizarea clădirilor şi a altor . . salariile. Costuri privind protecţia .alte costuri pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. Alte costuri pentru . precum şi costul serviciilor altor secţii ale entităţii sau ale terţilor privind:  tehnica securităţii. Asist. Munteanu Rodica Pagina 6 . general ale secţiei .salariile muncitorilor din secţia care execută reparaţiile curente şi capitale ale clădirilor. precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asigurarea obligatorie de asistenţa medicală aferentă.  echipamentul de protecţie..valoarea materialelor şi pieselor de schimb pentru reparaţii curente şi capitale ale clădirilor curente şi capitale executate cu forţe proprii ale clădirilor. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile funcţionarea utilajelor şi de transport ale secţiei. 6.valoarea combustibilului folosit pentru funcţionarea utilajelor şi secţiei mijloacelor de transport ale secţiei. tehnic şi administrativ al contribuţiile pentru asigurările secţiei. Denumirea costurilor Conţinutul costurilor crt. neincluse la poziţiile de mai sus. mobilierului şi inventarului gospodăresc ale secţiei. Nomenclatorul orientativ al acestora este prezentat în tabelul 2. 1 2 3 1.salariile personalului de conducere.provizioanele create pentru reparaţiile curente şi capitale etc.  alimentaţia specială pentru creşterea rezistenţei organismului. univ.2. secţiei 3. Tabelul 2. 4.amortizarea clădirilor şi a celorlalte mijloace fixe de uz mijloace fixe de uz general ale general ale secţiei. .2 Componenţa costurilor generale ale secţiei de producţie Nr. 2. obligatorie .costul reparaţiilor curente şi capitale executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi ale clădirilor. precum şi premiile. contribuţiile pentru asigurările sociale şi muncii în secţie asigurarea obligatorie de asistenţa medicală aferentă. funcţionarea utilajelor . recompensele pentru vechime în sociale şi asistenţa medicală muncă şi alte drepturi de remunerare.plăţile de arendă achitate sau datorate pentru utilajele şi întreţinerea şi mijloacele de transport luate în arendă pentru nevoile secţiei.  ventilaţia de protecţie a muncii.contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie aferente. Retribuţiile personalului şi . ale . obţinută din producţie proprie sau mijloacelor de transport cumpărată de la terţi. Costurile generale ale secţiei de producţie includ diverse costuri legate de organizarea şi conducerea activităţilor productive la nivelul secţiilor de bază şi/sau auxiliare. Costuri pentru reparaţiile .

Alte costuri pentru întreţinere şi .amortizarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu reparaţia obiectelor de mică destinaţia administrativ-gospodărească ale secţiei.nu constituie baza materială sau fizică a produselor fabricate (spre deosebire de costurile directe de materiale).poartă un caracter complex (fiecare element de cost indirect include câteva elemente de costuri diferite din punct de vedere al conţinutului economic: costuri de materiale.valoarea apei furnizată de terţi sau extrasă cu forţe proprii. cu mijloacele de salariaţilor încadraţi nemijlocit transport auto. univ.costul biletelor de călătorie (pe calea ferată.combustibil de orice fel. Din cele prezentate mai sus. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile 5.costurile de cazare etc.costuri privind asigurarea pazei (inclusiv. întreţinerea şi .sunt legate de deservirea procesului de producţie şi conducerea subdiviziunilor productive.).plăţile de arendă achitate sau datorate pentru clădirile şi alte scopuri administrative mijloace fixe de uz general luate în arendă pentru nevoile secţiei. Energie electrică pentru . mobilier şi clădirilor inventar gospodăresc ale secţiei 10. instalaţii de calcul şi contabilizare etc. în procesul de producţie .diurnele de deplasare. Munteanu Rodica Pagina 7 .costul reparaţiilor executate de secţiile auxiliare ale entităţii sau de către terţi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu destinaţia administrativă ale secţiei. . ale secţiei . 6. Amortizarea. curăţenia locului de muncă etc. . Aceasta va permite nu Asist. aeriene şi navale) în interes de serviciu. precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asigurarea obligatorie de asistenţa medicală aferentă. necuprinse la poziţiile de mai sus.salariile muncitorilor pentru întreţinerea şi reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu destinaţia administrativă ale secţiei.) 8. instalaţiilor de calcul şi contabilizare.valoarea energiei termice.valoarea energiei electrice livrate de terţi sau produsă de secţiei centrala proprie. . Costuri pentru încălzirea secţiei . Costuri de deplasare a . folosită pentru nevoile administrative ale secţiei (apă pentru consumul personalului productiv. folosită pentru iluminare. amortizarea clădirilor. costuri privind retribuirea muncii. Materiale utilizate pentru .alte costuri generale ale secţiei. administrativ-gospodăresc ale . folosită în scopuri administrativ-gospodăreşti (ascensoare. valoare şi scurtă durată cu . . livrate de centrala proprie sau de terţi 9. .amortizarea imobilizărilor necorporale utilizate în procesul de producţie.valoarea materialelor şi pieselor de schimb pentru întreţinerea destinaţia şi repararea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu administrativ-gospodărească destinaţia administrativă ale secţiei. . se observă că costurile indirecte de producţie se caracterizează prin următoarele: .valoarea energiei electrice livrate de terţi sau produsă de iluminarea secţiei şi în scopuri centrala proprie.valoarea materialelor utilizate pentru întreţinerea şi curăţenia întreţinerea şi curăţenia clădirilor. . utilajelor de producţie etc. .) Clasificarea costurilor entităţii În vederea determinării costului producţiei şi respectiv a rezultatului financiar este necesară clasificarea costurilor de producţie după mai multe criterii. antiincendiare) secţiei. . 7.

care nu se mai poate descompune în alte elemente constitutive. ci şi o analiză mai exactă a lor. 3. deoarece adoptând o decizie. O clasificare de bază pentru calculul costurilor se realizează după modul de includere în costul produselor. în momentul efectuării lor. iar pentru a fi ataşate sau afectate acestora necesită calcule intermediare. fiind efectuate în scopul creării condiţiilor normale de desfăşurare a muncii. pentru organizarea şi conducerea procesului de producţie. Costurile directe se identifică pe un anumit tip de produs (serviciu. amortizarea utilajelor de producţie etc. Costurile de regie nu au legătură directă cu procesul tehnologic.produselor. univ. calcularea costului de producţie şi determinarea rezultatului financiar. Clasificarea costurilor după modul de includere în cost Din punct de vedere al rolului pe care îl au în procesul de producţie. În această categorie se încadrează: consumul de materii prime. costurile se divizează în directe şi indirecte. costurile se împart în: costuri simple şi costuri complexe. ele pot fi numite şi costuri tehnologice. Întrucât fără astfel de costuri. salariile de bază ale muncitorilor direct productivi etc. În această Asist. În funcţie de omogenitatea conţinutului lor. Figura 2.lucrărilor. costurile se clasifică după criterii diferite. Scopul clasificării costurilor în contabilitatea managerială este de a ajuta conducerea entităţii în luarea unor decizii corecte. În această categorie se includ: costurile de materii prime. fiind comune mai multor sau chiar tuturor tipurilor de produse. Costurile de bază sunt ocazionate nemijlocit de desfăşurarea procesului tehnologic al producţiei. salariile personalului tehnic. În vederea realizării fiecărui scop. Conform acestui criteriu. se consideră că principalele scopuri (sarcini) ale contabilităţii manageriale sunt: 1. Costuri identificare repartizare . salariile managerilor secţiilor de producţie etc. fiind formate dintr-un singur element de cost. Clasificarea costurilor în contabilitatea managerială se efectuează în funcţie de scopurile (sarcinile) urmărite. Astfel. planificarea şi controlul activităţii subdiviziunilor productive (centrelor de responsabilitate). de conducere şi administrativ al subdiviziunilor productive etc. luarea deciziilor manageriale. 2. Exemple: amortizarea utilajelor de producţie. secţie indirecte . fără a necesita calcule intermediare. costurile se împart în: costuri de bază şi costuri de regie. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile numai o planificare şi contabilizare mai reuşită a acestora. Costurile simple sunt acele costuri care au un conţinut omogen. energie şi combustibil în scopuri tehnologice. salariile muncitorilor direct productivi. Costurile indirecte nu se identifică în momentul efectuării lor pe tipuri de produse şi ca urmare nu pot fi incluse în costul acestora (servicii. serviciilor sau lucrărilor. lucrări). Această grupare de costuri este prezentată schematic în figura 2.2: Costuri directe identificare (ataşare. lucrare). procesul tehnologic nu poate avea loc.serviciilor etc. precum şi identificarea corelaţiilor dintre anumite tipuri de costuri. în general. Munteanu Rodica Pagina 8 . managerul trebuie să cunoască ce costuri şi care avantaje vor fi suportate / obţinute. În această categorie se includ: costurile cu iluminatul şi încălzitul.2. motiv pentru care se mai numesc şi costuri de organizare şi conducere. atribuire) Costul: . stabilirea gradului de influenţă a acestora asupra rentabilităţii entităţii.

Costurile preliminate urmează a fi efectuate în perioadele viitoare de gestiune. se disting: costuri curente. dar se referă la producţia perioadelor viitoare de gestiune în ale căror costuri se includ treptat. Munteanu Rodica Pagina 9 . Apare întrebarea: suma de 42 000 lei va fi inclusă în totalitate în costul produselor fabricate în luna octombrie 200n ? Această plată a generat un consum anticipat care s-a efectuat în luna octombrie 200 n şi nu este corect ca suma respectivă să fie inclusă integral în costul de producţie din această lună. achitarea sumei de 42 000 lei trebuie delimitată în timp şi dirijată asupra perioadelor la care se referă. de regulă. Din categoria costurilor anticipate fac parte: plăţile de arendă sau primele de asigurare achitate în avans etc. iar în costul produselor fabricate în luna octombrie 200n se va include doar cota-parte aferentă unei luni. Astfel. care împreună formează costurile indirecte de producţie. deoarece este vorba de costuri viitoare ale acestora. În această categorie. reparaţiile capitale etc. costuri anticipate şi costuri preliminate. iar în celelalte luni din an nu ar fi afectate de astfel de costuri sau numai în proporţii reduse. care au avut loc şi au fost înregistrate într-o perioadă de gestiune. Dacă acestea s-ar include în costurile lunilor respective. Exemplu. Din aceste considerente. În aşa mod se va favoriza reducerea costurilor de producţie din aceste luni. fiind formate din mai multe elemente de costuri simple. evitându-se prin aceasta „încărcarea” costului produselor. Pentru evitarea acestor situaţii. achitarea sumei de 42 000 lei se înregistrează în momentul efectuării ei în contabilitatea financiară ca un consum anticipat. costurile se grupează pe secţii. retribuirea muncii. În luna octombrie 201x se achită suma de 42 000 lei pentru arenda unui utilaj de producţie pentru 6 luni înainte (inclusiv. După locuri de apariţie. se încadrează costurile de materiale. Asist. stabilite de către entitate. 6 . Ele se produc atunci când consumul de mijloace de producţie şi de muncă apare şi se înregistrează în cursul unei perioade de gestiune. se creează un provizion pentru plata concediilor anuale de odihnă. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile categorie se cuprind: costul de materii prime şi materiale de bază. sectoare şi alte subdiviziuni structurale ale entităţii. la suma salariilor calculate categoriilor de lucrători pentru care s-a prevăzut formarea provizionului. luna octombrie). Costurile anticipate sunt costurile efectuate în perioada curentă. În această categorie se includ: costurile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. care deţine ponderea cea mai mare a costurilor de producţie. neajunse la scadenţă. După compatibilitatea momentului efectuării costurilor cu perioada la care se referă. De exemplu. cu sumele respective. prin neplata în aceleaşi proporţii a retribuţiilor pentru concedii. După comportamentul lor în raport cu evoluţia volumului fizic al producţiei. retribuţiile muncitorilor de bază. univ. Costurile curente sunt costurile care se efectuează şi se includ în totalitatea lor în costul efectiv al producţiei în perioada respectivă (curentă). Costurile complexe au un conţinut eterogen. costurile generale ale secţiei. pe măsura ajungerii lor la scadenţă. ele ar majora nejustificat costul produselor obţinute în aceste luni. şi anume 7 000 lei (42 000 / 6). Din această categorie fac parte concediile legale de odihnă. Provizionul se creează prin aplicarea unei cote procentuale. Pentru caracterizarea şi definirea mai precisă a costurilor în funcţie de modificarea volumului fizic al producţiei se poate utiliza indicele de variabilitate a costurilor. numai în lunile în care s-ar efectua de fapt consumul ca atare. dacă retribuţiile pentru perioada concediului de odihnă. amortizarea utilajelor de producţie etc. amortizarea mijloacelor fixe de producţie etc. dar care trebuie incluse în costurile perioadei curente.. costurile se împart în: costuri variabile şi costuri constante. după cum ştim se plătesc în cea mai mare parte în lunile de vară.reprezentând numărul de luni pentru care s-a achitat anticipat plata de arendă.

Din această categorie fac parte: consumul de materii prime.volumul fizic al producţiei din perioada curentă.costurile totale din perioada curentă luate în calcul. salariile muncitorilor direct productivi. În funcţie de proporţia modificării nivelului costurilor variabile faţă de proporţia modificării volumului fizic al producţiei se disting următoarele categorii de costuri variabile: costuri proporţionale. Q 0 . 2. Indicele de variabilitate al acestora este în totdeauna egal cu 1. C 0 .) O 500 1000 1500 Q (unit.costurile totale din perioada de bază (precedentă). costuri degresive.volumul fizic al producţiei din perioada de bază. costuri regresive costuri flexibile. Exemple tipice de costuri proporţionale sunt: costurile de materii prime şi materiale de bază.. de combustibil şi energie în scopuri tehnologice. la acelaşi nivel. care cresc de la 15 000 lei la 30 000 lei. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile Indicele de variabilitate (Iv) se determină ca raportul dintre modificarea procentuală a volumului fizic al producţiei şi modificarea procentuală a consumului analizat. iar pe unitatea de produs rămân nemodificate în condiţiile date ale activităţii. iar dreapta costurilor totale are o formă liniară şi porneşte întotdeauna din origine a sistemului de axe (în cazul inexistenţei producţiei nu există nici costuri variabile). evoluţia costurilor proporţionale pe total şi pe unitatea de produs se prezintă în fig. univ. Costurile variabile sunt acelea care pe total îşi modifică nivelul odată cu modificarea volumului fizic al producţiei care le-a ocazionat. costuri progresive. Costurile proporţionale sunt acele costuri care în totalitatea lor îşi modifică nivelul în acelaşi sens şi în aceeaşi proporţie cu modificarea volumului producţiei. Asist. iar pe unitatea de produs rămân. Proporţionalitatea costurilor se menţine însă numai în condiţiile în care nu apar factori perturbabili asupra condiţiilor iniţiale de desfăşurare a activităţii. Munteanu Rodica Pagina 10 .) Fig. de la 500 la 1 000 unităţi.3: Costuri totale Costuri unitare C (mii lei) C (lei) 45 30 15 30 O 500 1000 1500 Q (unit. 2. Grafic. se dublează şi suma costurilor totale. conform următoarei relaţii: C 1 – C 0 x 100 C0 Iv = ----------------------------.3. Reprezentarea grafică a costurilor proporţionale Se observă că la o dublare a volumului fizic al producţiei. Q 1 . salariile muncitorilor direct productivi etc. Q 1 – Q 0 x 100 Q0 în care: C 1 . costuri cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi mijloacelor de transport ale secţiilor de producţie etc. în general.

Costurile variabile pot evolua progresiv datorită unor fenomene ca:  suprasolicitarea capacităţii de producţie. care afectează utilizarea optimă a factorilor de producţie. Evoluţia costurilor progresive totale şi pe unitatea de produs este prezentată în fig. a productivităţii muncii.  creşterea tarifelor de salarizare a personalului fără o creştere în compensare a productivităţii muncii. costurile totale cresc de la 10 000 lei la 22 500 lei. în totalitatea lor şi pe unitatea de produs. apariţia rebuturilor. Astfel. Ele sunt. deci.. ar fi să fie de 20 000 lei.2. univ. acele costuri care. Acelaşi aspect se observă şi în cazul costurilor progresive pe unitate de produs. Munteanu Rodica Pagina 11 . Costuri totale Costuri unitare C (lei) C (lei) 22 500 22. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile Costurile progresive reprezintă costurile al căror ritm de creştere este superior ritmului de creştere a volumului fizic al producţiei care le-a ocazionat. cresc în proporţie mai mare şi mai repede decât creşte volumul fizic al producţiei. de la 500 la 1 000 unităţi. 2.00 0 500 1000 Q (unit.  utilizarea unor materiale scumpe etc.4.50 10 000 20.) 0 500 1000 Q (unit. creşterea numărului al personalului de supraveghere etc. corespunzător volumului fizic al producţiei. Reprezentarea grafică a costurilor progresive După cum se observă. nivelul acestora. care până la atingerea parametrilor proiectaţi determină variaţia costurilor în Asist.  angajarea de lucrători puţin calificaţi. Astfel de costuri au indicele de variabilitate mai mare ca 1. depăşind proporţionalitatea cu 2 500 lei (22 500 – 20 000). la o dublare a volumului fizic al producţiei. curba costurilor totale demonstrează o tendinţă accentuată de depăşire a proporţiei de creştere a volumului fizic al producţiei. determină scăderea randamentului.) Fig.4. În condiţiile unei creşteri proporţionale a costurilor totale. Apariţia costurilor progresive poate fi generată şi de punerea în funcţiune a noilor capacităţi de producţie.

2.5: Costuri totale Costuri unitare C (lei) C (lei) 19 000 20 10 000 19 0 500 1000 Q (unit. Costurile regresive se caracterizează prin faptul că au nivelul cel mai ridicat când producţia este mică. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile proporţii mai mari decât variaţia volumului fizic al producţiei. Costurile degresive sunt costurile care. costurile totale nu se dublează ci se află sub nivelul corespunzător proporţionalităţii de 20 000 lei. Ulterior. care se reduc ca urmare a efectului degresiv.) 0 500 1000 Q (unit. Evoluţia costurilor totale regresive este reprezentată grafic în fig. elemente de costuri care se modifică în aceeaşi proporţie cu volumul producţiei. univ. Astfel de costuri au indicele de variabilitate subunitar. salariile muncitorilor din secţiile auxiliare etc. Evoluţia costurilor degresive totale şi pe unitatea de produs se prezintă în fig.6. cresc într-o proporţie mai mică decât creşterea volumului fizic al producţiei. Drept exemplu poate servi: costurile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie. Acestea se reduc pe măsura creşterii a volumului fizic al producţiei. Acelaşi comportament se remarcă îşi în cazul costurilor regresive unitare. 2.5. Ele au în componenţă. aferente volumului cel mai mic al producţiei şi apoi scade pe măsură ce creşte volumul producţiei. pe de o parte. costurile degresive sunt neomogene. Costuri totale Costuri unitare Asist. Acelaşi aspect se constată şi în cazul costurilor degresive unitare. în structura lor. Reprezentarea grafică a costurilor degresive Din reprezentarea grafică se observă că la o dublare a volumului fizic al producţiei de la 500 la 1 000 unităţi. acestea nu se mai justifică. în totalitatea lor. din care se observă că trasarea curbei acestora pleacă de la cel mai înalt nivel al costurilor totale de pe ordonată. respectiv 19 000 lei. Acest comportament se explică prin faptul că.) Fig. elemente relativ constante. Munteanu Rodica Pagina 12 . iar. iar pe unitatea de produs scad. pe de lată parte. de disciplina tehnologică şi de fabricaţie.2. ele ţin de organizarea producţiei şi a muncii.

salariile personalului de conducere. Reprezentarea grafică a costurilor flexibile Costurile constante sunt acele costuri care în totalitatea lor rămân relativ nemodificate indiferent de modificarea volumului fizic al producţiei.) 0 X (unit. costurile pot evolua liniar sau neliniar. În această categorie se includ: amortizarea mijloacelor fixe de producţie (atunci când se calculează în raport de timp).7. oţelării electrice. din care se observă că curba respectivă are o formă neliniară. Sub influenţa diverşilor factori. 2. iar pe unitatea de produs. În asemenea cazuri (furnale. Asist. de natură tehnică sau financiară. la punerea în funcţiune. Evoluţia unor costuri flexibile este prezentată grafic în fig. Munteanu Rodica Pagina 13 . centrale electrice de termoficare etc. tehnic şi de deservire al secţiei de producţie. proporţional sau progresiv. Ele au un indice de variabilitate egal cu 0. Costuri totale Costuri unitare Y (lei) Y (lei) 0 X (unit. 2.) Fig. la repunerea în funcţiune a agregatelor au loc costuri foarte mari de combustibil (energie) tehnologic.) 0 Q (unit.) Fig. Reprezentarea grafică a costurilor regresive Astfel de costuri se întâlnesc în cazul unor instalaţii şi utilaje ale căror funcţionare are loc „la cald”. 2. îmbinând forma degresivă şi cea progresivă. univ. după ce o perioadă s-au aflat „la rece”. după care consumul lui descreşte.). alteori degresiv. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile C (lei) C (lei) 0 Q (unit. nivelul lor se modifică în raport invers proporţional faţă de modificarea volumului fizic al producţiei.6. Costurile flexibile sunt costurile care au o evoluţie neregulată în raport cu modificarea volumului fizic al producţiei. caracterul lor schimbându-se alternativ. costuri pentru repararea şi întreţinerea clădirilor secţiilor de producţie etc.7.

evoluţia costurilor proporţionale pe total şi pe unitatea de produs se prezintă în fig. plăţile fixe pentru servicii (abonament) şi plăţile pentru convorbiri telefonice supranorme (care depăşesc abonamentul). unde se observă că sfera de cuprindere a costurilor directe este mai mică de cât acea a costurilor variabile. deoarece sunt noţiuni ce nu se suprapun şi.) Fig. Reprezentarea grafică a costurilor constante Generalizând. 2.3 Reguli generale de comportament a costurilor variabile şi constante Costuri Majorarea volumului producţiei Diminuarea volumului producţiei totale unitare totale unitare Proporţionale cresc nu se modifică scad nu se modifică Degresive cresc scad scad cresc Progresive cresc cresc scad scad Constante nu se modifică scad nu se modifică cresc Uneori costurile pot fi clasificate ca pur constante sau pur variabile. Munteanu Rodica Pagina 14 . cum ar fi: procedeul punctelor maxim-minim. Astfel. Aceste deosebiri rezultă clar din figura 2. Drept exemplu pot servi.9. Pentru separarea costurilor în variabile şi constante se pot folosi câteva procedee.8. iar plăţile pentru servicii şi costul convorbirilor suplimentare sunt costuri constante.) O 500 1000 1500 Q (unit. Este important să nu se confunde noţiunea de „cost direct” cu noţiunea de „cost variabil”. semiconstante sau mixte. costurile privind serviciile de telecomunicaţii. nici nu se poate pune semnul egalităţii între ele. procedeul celor mai mici pătrate. în consecinţă. denumite în literatură semivariabile. De asemenea. nu trebuie să se confunde noţiunea de „cost indirect” cu noţiunea de „cost constant”. Cele mai multe costuri au atât trăsături de costuri variabile. plăţile pentru convorbiri interurbane sunt variabile. ca atare. sub aspectul conţinutului şi. spre deosebire de costurile indirecte a căror sferă este mai mare decât a costurilor constante. diagrama de distribuţie şi procedeul analitic. care nu se suprapun. CLASIFICAREA COSTURILOR Asist. cât şi de costuri constante. Pentru toate aceste costuri se impune necesitatea separării acestora în constante şi variabile pentru a fi posibilă previzionarea comportamentului lor în funcţie de evoluţiile viitoare.8: Costuri totale Costuri unitare C (mii lei) C (lei) 80 60 40 40 20 O 500 1000 1500 Q (unit. univ. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile Grafic. regulile generale de comportament a costurilor variabile şi constante pot fi prezentate sub forma următorului tabel: Tabelul 2. 2. Plăţile telefonice lunare sunt compuse din plăţile pentru convorbiri interurbane. deoarece depind de numărul acestora. nu sunt egale.

energie electrică utilizată la indirecte la o variaţie a volumului fizic al funcţionarea utilajelor de variabile producţiei fără.costuri de materii prime şi variabile depind de variaţia volumului fizic materiale de bază. Costuri directe sunt constituite din ansamblul . însă.6: Tabelul 2. Costuri directe cuprind ansamblul costurilor care . fiind comune repararea curentă a utilajelor de mai multor tipuri de produse producţie etc. Asist. Costuri cuprind costurile care nu se . constante fizic al producţiei fără.6 Totalitatea costurilor de producţie Nr. ansamblul costurilor ce se includ în costurile de producţie şi se descompun în patru grupe prezentate în tabelul 2. a . concomitent. Munteanu Rodica Pagina 15 . Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile modul de includere în costul evoluţia volumului fizic al de producţie producţiei Costuri directe Costuri variabile Costuri totale Costuri indirecte Costuri constante Fig. costurile indirecte > costurile constante Luând în considerare. amortizarea utilajului de constante costurilor care pot fi atribuite producţie care deserveşte un singur direct în costul efectiv a unui produs (cu excepţia cazului în care produs. 3. a putea fi producţie.piese de schimb utilizate pentru unui anumit produs. . Costuri cuprind costurile care se modifică .salariile muncitorilor direct productivi în cazul în care sunt remuneraţi cu un salariu lunar fix.salariile muncitorilor direct ambiguitate în costul efectiv de productivi etc. de producţie şi se regăsesc fără . Structura Caracteristici Exemple crt.salariile administratorilor secţiei indirecte modifică în funcţie de volumul de producţie. atribuite direct în costul efectiv a . dar care sunt independente se utilizează metoda de calculare a de volumul fizic al producţiei uzurii în raport cu volumul producţiei). 4.costuri de întreţinere a clădirii putea fi atribuite direct în costul secţiei de producţie etc. 2.9. univ. Clasificarea costurilor în funcţie de modul de includere în cost şi comportamentului lor în raport cu evoluţia volumului fizic al producţiei Din figura prezentată rezultă că: costurile directe < costurile variabile. cele două criterii de caracterizare a costurilor. costurilor 1. însă. producţie 2.

costuri eventuale. De exemplu. consumul de oportunitate poate fi considerat ca diferenţa între marja generată de un plan de acţiune şi marja superioară generată de un plan de acţiune mai bun. Costurile diferenţiale sunt costurile suplimentare rezultate din modificarea volumului producţiei. fiind calculate pe o unitate de produs. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile efectiv a unui anumit produs. Costurile nerelevante (indiferente) reprezintă costurile care rămân neschimbate indiferent de faptul dacă au fost sau nu luate decizii. univ. la fiecare element. Asist. cu un conţinut omogen. la finele primei etape se pune întrebarea: se conservă planul iniţial sau acesta trebuie modificat? Costurile primei etape sunt costuri deja „investite”. Acest concept este important în adoptarea deciziilor de investire. se deosebesc: costuri relevante. costuri de acelaşi fel. respectiv. care cuprinde. Costurile de oportunitate (alternative. şi anume:  costuri de materiale. Costurile de oportunitate sunt prezente şi în deciziile pe care le i-a fiecare persoană.  amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale.  costuri aferente serviciilor prestate de terţi. costul de oportunitate poate fi interpretat ca „lipsa de câştig” ce rezultă din faptul că responsabilul nu a luat cea mai bună decizie. Această pierdere de câştig poate fi determinată ca venitul potenţial din vânzarea genţilor sportive diminuat cu costul de producţie a lor. Se analizează mai mult ca o pierdere de resurse probabile. Costurile marginale reprezintă costurile suplimentare rezultate din modificarea volumului producţiei. deoarece ele s-au produs în trecut. cu acelaşi conţinut economic. De exemplu. care la nivelul entităţii nu mai poate fi divizat în părţi componente Pentru toate tipurile de întreprinderi s-a stabilit un singur nomenclator al costurilor pe elemente economice. După conţinutul economic. De exemplu. costuri marginale şi costuri diferenţiale. Costurile relevante (pertinente) reprezintă costurile care pot fi modificate ca urmare a luării deciziilor. din cauză că nu poate munci în perioada studiilor. fiind calculate pentru un anumit lot de produse. Astfel. în realizarea unei proiect cuprinzând mai multe etape. costurile de oportunitate aferente studierii în universitate includ salariul pe care studentul îl pierde. Ele sunt obţinute extracontabil şi asigură o bază de informare necesară organelor de decizie. Element economic se numeşte un singur tip de consum. Munteanu Rodica Pagina 16 . costuri nerelevante. Consumul de oportunitate reprezintă lipsa de câştig rezultată din renunţarea pe care o implică o alegere oarecare. Costurile nerelevante sunt moştenite din perioadele precedente şi care nu se mai pot modifica atunci când entitatea îşi schimbă planul său iniţial de acţiune. decât ca şi costuri propriu-zise. atunci când este vorba de alegerea între mai multe alternative. Costurile de oportunitate în cazul acceptării comenzii reprezintă pierderea câştigului aferent genţilor sportive nefabricate. ea nu va dispune de capacităţi de producţie libere pentru fabricarea cantităţii obişnuite de genţi sportive. iar alegerea între planurile de acţiune viitoare nu le poate modifica. eventuale) sunt costurile care se i-au în calcul la luarea deciziilor în cazul resurselor limitate. Din punct de vedere economic. fiind comune mai multor tipuri de produse În funcţie de importanţa costurilor în luarea deciziilor manageriale. în funcţie de natura mijloacelor economice consumate în momentul producţiei. costurile se clasifică pe elemente economice. o entitate producătoare de genţi sportive a primit o comandă privind fabricarea valizelor de voiaj. Dacă entitatea acceptă această comandă.

Gruparea controlabil / necontrolabil are şi un caracter subiectiv. asupra cărora managerul unui centru de responsabilitate nu poate influenţa. Cu toate acestea. se corelează cu centrele de cost create şi cu centrele de responsabilitate din structura acestora. Costurile controlabile sunt acele costuri care pot fi influenţate de acţiunile persoanelor cu responsabilităţi. respectiv. fiind corelată şi cu factorul timp (controlabile pe termen scurt. .permite analiza structurii costului producţiei fabricate. . lucrări şi servicii. indiferent de locul de muncă al acestuia. nomenclatorul costurilor pe elemente economice nu poate satisface cerinţele entităţii sub aspectul calculării costurilor pe locuri de producţie. Ele sunt incluse în costul planificat de producţie în conformitate cu normele. au acelaşi conţinut economic. Costurile necontrolabile sunt costurile. că în această grupare toate elementele de costuri. Anume din acest motiv. unul din principiile care stă la baza organizării contabilităţii manageriale este următorul: „costuri diferite – pentru scopuri diferite”. Costurile neplanificate reprezintă costurile neprevăzute a fi efectuate pe parcursul desfăşurării normale al procesului de producţie şi. univ. Generalizând. După posibilitatea de a influenţa mărimea costurilor se disting costuri controlabile şi costuri necontrolabile. Această grupare a costurilor stă la baza evidenţei normative şi reprezintă un mijloc important al controlului operativ asupra nivelului costurilor. Această clasificare a costurilor este specifică fiecărei întreprinderi care poate numai singură să judece asupra cărora poate acţiona sau nu. Această grupare a costurilor este utilizată în contabilitatea financiară pentru întocmirea Formei statistice Nr. putem afirma că clasificarea costurilor permite evidenţierea diferitelor categorii de costuri utilizate în scopuri diferite de către managementul entităţii. necontrolabile pe termen lung). toate costurile efectuate pentru fabricarea produselor (prestarea serviciilor) sunt grupate în limita normelor stabilite şi valabile la începutul lunii curente şi abateri de la normele stabilite.  contribuţii pentru asigurările sociale şi asigurarea obligatorie de asistenţa medicală. cu excepţia ultimului. 5-C „Costurile şi cheltuielile entităţii”. De regulă.este simplă. indiferent de locul apariţiei şi produsul pentru care s-a efectuat. nu sunt incluse în bugetul costurilor de producţie. Asist. Se observă. Clasificarea costurilor pe elemente economice prezintă următoarele avantaje: . limitele prestabilite.asigură cunoaşterea mărimii unui sau altui tip de consum la nivelul entităţii pentru o perioadă concretă de timp.  alte costuri. Costurile planificate sunt acele costuri care sunt prevăzute a fi efectuate pe parcursul desfăşurării procesului de producţie şi sunt incluse în bugetul costurilor de producţie al entităţii. normativele. Capitolul 2 Noţiuni generale privind costurile  costuri privind retribuirea muncii. retribuţiile întregului personal. pe produse. După aria de cuprindere a planificării se disting costuri planificate şi costuri neplanificate. De exemplu. sunt grupate la elementul „Costuri privind retribuirea muncii”. Munteanu Rodica Pagina 17 . În raport cu normele de consum stabilite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful