Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 457 cuodnt fata de ortodocsi de acum inainte, daca se va jae precum pl, Via spun gi vd sfatuiesc insa ceea ce am cerut dintru inceput, indata ce a sosit cardinalul, dar n-ati voit: Sa vin la palat, de fata fiind cele trei clase ale cetitenilor, Senatul, Biserica $i carmuirea; sd vind gi cardinalul cu atatia venetieni gi genovezi cati poftes- te, si st le arat ea ceea ce spune cardinalul este nepri- incios pentru ambele parti. Ceea ce este prielnic in vremurile tulburi de acum este ca treburile bisericesti sa ramand asa cum sunt si sd nu se schimbe nimic, nici de o parte, nici de alta. De vreme ce acestia fagaduiesc sd ajute Cetatea, atunci cind — cu sau fara ajutorul lor — va fi ca ea sa aibd iardsi pace, neaparat sd se facd una din dowd: Ori sa vind delegatii lor cu imputernicire sa facem aici un sinod, ori sa mearga acolo macar sase dintre fetele noastre bisericesti cele mai de vaza si sa discute bise- riceste, duhovniceste si slobod cele cu privire la untre. Fiinded daca mai intai se face pace, vom avea si pare- rea si sfatul ortodocgilor apropiati noud, al aghiorifilor adica si al preasfintitilor patriarhi, $i orice se va face, ori sé mergem noi acolo, ori sit vinit ei aici — mai bine — ua fi bineplitcut lui Dumnezeu — de vreme ce se va face cu niidejdea in El, slobod gi duhovniceste — tar pentru credinciosi lucru nedefitimat. Pand atunci sii fim wnift noi intre noi cu tofi, iar impatratul nepartinitor [...] Dacii din contra, in chip rusinos, veti savar- a pe care 0 voit, si atunei, spre458 Arhimandeit Vasilios Papadakis mene gi vefi da niidejdi in cuvinte gi discufii, urmareg acestui rau va fi cea despre care v-am vor' bit adeseor} Atunci, dacit tot Rasfritul va merge in Apus, eu ny voi merge; si dacit tot Apusul va veni in Rasérit, ey poi ticea = si tac de pe acum. Fiindcd daca voi toti i asa-zisa voastri adunare devenifi latini, cu cine, pen- tru cine gi ce sa mai vorbeascd smeritul Ghenadie in apitrarea dogmei pidrintesti ? ‘Acestea i le-am seris foarte pe larg $i marelui duce, dupa cum stiu preacinstifii pomenifi mai sus. Aici am spicuit doar ceea ce era mai insemnat. Am langé mine si copia scrisorii sale, in care marele duce mi-a riispuns intr-un chip ce m-a umplut de uimire: «Te ostenesti in zadar, Pairinte, fiindca am hotarat sit im pomenirea papel $i este cu neputinta sé se Cu conditia ca nu vei pune nicio piedica, vei izbuti nimic, vino si ne ajuti sao infip- u i-am raspuns; «Ag zice ca vin, cu condita ti latini. Daca vit hotdrati sa va faceti, fiicut, totul s-a ispravit si eu nu mai ndere pentru asta [...}»”*. ar noi nu tinem minte m spre Dumnezeu; dar noi ti iubi |...): Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 459 nimic nu-mi este mat dulce, nimic mai dorit decit a ; 860) muri pentru adevar’™. Cand, la 12 decembrie 1452, latini 9i greet au slujit impreund Sfanta Liturghie in Catedrala sfanta Sofia”, consfintind in acest fel unirea®’, antiunionistii au alergat la chilia lui Sholarios, intrebandu-l ce sa facd, Atunci Ghenadie a lipit de usa chiliei un nou manifest in care spunea O, romei vrednici de mild, pentru ce afi ratdcit si depdrtandu-va de la nddejdea in Dumnezeu, nb dajduiti in puterea francilor, si impreund cu Cetatea, care curand va pieri, v-ati pierdut $i buna-cinstire? Milostiv fii mie, Doamne! Marturisesc inaimtea Ta ci sunt nevinovat de o asemenea nelegiuire. Stifi, oa- meni sdrmani, ce savarsiti? Odata cu robia care sta sd vind asupra voastra, ati pierdut si cucernicia mog- tenita de la Parinti si ati mdrturisit necucermicia; vai voud cand veti fi judecati!’”*. Atunci toti cei ce erau impotriva unirii -egu- meni, monahi, cler si popor — au anatematizat unirea si pe unionisti. , Nu vrem — ziceau ~ nici lel: de la latini, nici unire; piara de la noi slujbele aimitilor!’”*®, © astfel de antipatie stipanea in su- fletele ortodocsilor, incat priveau Biserica ,,Sfan- i lbidem, pp. 171, 173. othe net Kai Hania pog (Ortodorcia gi po- say” 2 PP. 81-82, M. a ace Toropia (Istoria460 Arhimandrit Vasilios Papadakis ta Sofia” ca pe 0 sinagoga a iudeilor, un sdlag al demonilor sau un altar idolesc™. Nu se duceay acolo ca sé nu se intineze, nici nu aduceau tamaie sau alte prinoase. Mai tarziu, toti clericii cate ay luat parte la Liturghia din 12 decembrie au fost afurisiti (excomunicati), iar biserica tarnosita din nou, ca una ce fusese profanata de latini™. Ghenadie n-a incetat s4 scrie $i 84 propoya- duiasca in toate zilele impotriva unionistilor. De asemenea, in scrierile sale i-a vadit drept eretigg atat pe Toma d’ Aquino, cel mai prestigios teolog latin, cat si pe latinofronul Dimitrie Kydonis, tra- ducatorul in greaca al operei tomiste*”. In acelasi timp, Ghenadie le-a trimis 0 scrisoare monahilor aghioriti in care ii sfatuia sa staruie cu tarie im dogmele parintesti $i in lupta impotriva unirii”. in cele din urmé, la 29 mai 1453, ,,cetatea a fost luata’”*“, punandu-se astfel capat si tentati- velor de unire intre Rasarit gi Apus. ie ets A. Dimitrakopoulos, ‘latopia tov Zylouatos... (le ee, lad we i _D. Kyriakos, ExxAnoiaorixn ‘loropia (Istoria Bivericensct ), vol. 2, § 155, p. 54. Kf ‘lovop | 4 Pesta ki ibidem, cap. 37, 10, p. 500. ~ ee To Aytov ‘Opos (Sfantul Munte), p. 10% tim fost luata” (daw trv modi) era singCapitolul V Luptele monahilor impotriva ereziilor de la ciderea Constantinopolului pana in secolul XX in aceast’ perioada, Marea Bisericd s-a aflat in captivitate. Credinciogii Patriarhiei Ecumeni- ce, ca siai celorlalte Biserici Ortodoxe (cu excep- tia Rusiei), greu incercati sub jugul otoman, au fost supusi la multe presiuni pentru a-si lepa- da credinta. In acelasi timp, mai multe regiuni (Albania, Peloponezul, Creta, unele insule din Marea Egee gi Ionica) au fost ocupate de vene- tieni si genovezi, care au infiintat aici comuni- tati papistage, cu propriile episcopii, mandstiri si ordine monahale. Chiar daci episodul ciderii Constantinopolului pusese capit tentativelor de unire intre ortodoesi gi latini, dorinta papilor de “si extinde autoritatea asupra ortodocgilor sub- Ngati, mai ales datorita grelei situatii politice a “cestora, se mentinea in plind vigoare. 5 Pa dintre directiile politicii papale, dar ve og ehducatorilor franci in secolele ulterioa- Constantinopolului, a fost incercareaP Arhimandrit Vasilios Papadakis 46a unel latinizari prin fort sau coercitie a greciloy ortodoegi din regiunile allate sub Ocupatie lati. die Exemplul cel mai reprezentativ pentru politica papalil in Rasdritul aflat sub a upatie franca in ceg va doua jumultate a secolului al XV-lea il intélnim incontestabil in Creta [,..] O serie de consemnari din 1454 gi mai departe ale Consiliului celor Zece de |g Venefia atestit persecufia la care era supus orice cleric care ar fi indrdznit si-gi predice credinfa [...] Auto- rititile venetiene nu ezitau sd procedeze la exiluri, amenzi si inchisoare."“” Un alt aspect al politicii papale a fost efortul ,misionar” organizat, care sub masca interesu- lui fati de nevoile religioase ale grecilor aflati sub jugul turcesc, avea ca scop nemijlocit proze- litismul in randul acestora. Acest demers a |uat proportii impresionante mai ales dupa declansa- rea Reformei in Europa (1517). Papalitatea se te- mea in special de o eventuala apropiere si unire a reformatilor cu ortodocsii. Astfel, in 1540 se infiinteaz& ordinul iezuiti- lor, cu scopul inifial de a sprijini contrareforma papald. Dar foarte curand, cu sprijinul si acope- rirea puterilor occidentale gi ale reprezentante- lor diplomatice ale acestora in Rasarit, iezuitii aveau sa ndpadeasea efectiv regiunile elenofo "2, Tsitpaniis, 1 OpBod0éEia Kai 6 KaOoAiKty, werd iy dlwon... (Ortodoxia gi catolicismul dupa Consentinoolld, vl pp 8-18Monahii ca aparatori ai Ortadoxiet 483 ale Imperiului Otoman. impreund cu inaintasii lor in aceasta stradanie, franciscanii, au activat in vederea {ntoarcerii ,,ereticilor si schismaticilor’™ reci sub autoritatea Romei. Misionarii occiden- tali n-au crufat niciun fel de mijloace pentru a-i atrage pe ortodocgi, contribuind astfel la spori- rea necazurilor gi a patimirilor acestora™’. fn 1577 a luat fiinta la Roma Colegiul Elen al Sfantului Atanasie, cu scopul declarat de a-i oferi tineretului grec aflat sub ocupatie posibilitatea unei educatii superioare. Adev4ratul obiectiv era insi, desigur, prozelitismul in randul tineri- lor ortodocsi, sau cel putin captarea bunavointei si admiratiei acestora fata de papism. Asemenea scoli au fost infiintate in Constantinopol, Atena, Tesalonic si Smirna; chiar si in Sfantul Munte a fost infiintata o scoala pentru instruirea monahi- lor ortodocsi! Prozelitismul in randul popoarelor ortodoxe sa intensificat gi datorit Sinodului uniat de la Brest (1596), care a legiferat uniatia papala™. Mica Rusie, Transilvania, Dalmatia si Orientul Mijlociu au devenit cele mai importante teatre ale actiunilor uniate, fara a fi excluse nici regi- Eee cntniantibicents 1, Anastasiou, ‘ExxAnowaatixn ‘lotopia (Istoria Bi- src), vol. 2, pp. ‘a464 | Arhimandrit Vasilios Papadakis unile Imperiului Otoman. Pana gi Rusia, care ge bucura de suveranitate politica, se vedea supusy presiunilor in vederea uniatiei cu Roma, Activitatea prozelitista a uniatilor in tar). Je ortodoxe a fost pusd sub obliduirea puter. nicului for misionar al curfii papale, faimoasa » Propaganda”, care incd de la infiintarea ej (1622) a fost data pe mina iezuitilor i care a concentrat intreaga activitate misionara interna gi externa™. Mijloacele perfide gi odioase, anti- crestinesti, urzite si intrebuintate de aceasta pen- elitismul in randul ortodocsilor, au fost precedent. Rasaritului Ortodox la insisten- ri prozelitiste ale latinilor, dar si ale a fost in principiu unul negativ, in t aderari izolate si a gravei hemoragii lui Bisericii de vicleana uniatie 1 opresiva a conducatorilor apu- Biserica, aflata in lupta impe- gasea intr-o stare de veghe $1 asc aparte. dramatici a poporului heat, greu incercat, s- ortodocsilor ci Bise- nt&, Soborniceasc’ $i i 4 (,Congregatia (Ortodoxia feae Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 465 A toleasca Biserica, arca mantuirii, gi prin ur- mare aderarea la , bisericile” eterodoxe i-ar scoa- te in afara Bisericii, si ca atare in afara mantuirii. Pe aceste temeiuri eclesiologice isi afla justifica- rea refuzul ortodocsilor de a accepta uniatiza- rea-latinizarea si protestantizarea lor. in toata aceasta crunta si indelungata peri- oada, cinul monahal n-a ramas, desigur, indife- rent si nelucrator. Din pricina lipsei de educatie aproape totale, credinta grecilor era in pericol sa piara. Pe langa ,,scoala ascunsa” si stradania de a contribui la educatia precara a tineretului oprimat, sfintele manastiri n-au incetat s4 insu- fleteasc4 sentimentul religios si cugetul ortodox juptator in randul poporului urgisit, dar neinge- nuncheat duhovniceste. Multi monahi, invatati si neinvatati, batrani si tineri, stiuti si nestiuti, si-au asumat propova- duirea credintei, sprijinul si mangaierea celor slabiti, tiparirea de carti teologice si bisericesti, dar si lungi peregrinari pentru a transmite lumi- na duhovniceasca elenismului atat de lipsit. in acelasi timp, lupta monahilor nu a incetat sa se indrepte energicimpotriva propagandei papiste, 4 iezuitilor, a uniatiei eretice si a prozelitismului Protestant, dar si a oricarei erezii indeobste. Mai jos vom trece in revista cateva date bio- Brafice si cuvinte ale466 Arhimandrit Vasilios Papadakis apuseni gi a tendintelor lor prozelitiste au scris si au predicat de asemenea gi multi alti paringi mai putin cunoscufi, intre care ii mentionam pe Teofan Notaras, Natanail Hyhas, Matusalem Sinaitul, leremia Kakavelas, egumenul Nectarie, Visarion Makris, Anastasie Gordios, ieromona- hul Arsenie, Hristofor Emborokomitis, Teoclit Polyeidis, Constantin ieromonahul, Neofit ,,cel dintre evrei”. §1. Cuviosul Maxim Grecul (1470-1556) Cuviosul Maxim este unul dintre cei mai straluciti monahi si teologi ai secolului al XVI-iea. 4 zece ani de vietuire in Mandstirea Vato- ped’, a fost trimis in Rusia, la invitatia marelui cneaz Vasile, pentru a traduce Psaltirea in slavo- na. incheind aceast4 uriasa lucrare, cneazul rus Ia rugat s4 ramné la Moscova si si-si continue activitatea pe domenii mai largi. Astfel, Sfantul faxim a desfagurat o stralucita activitate de tra- or, alaturi de care gi-a asumat si sarcina in- | cartilor liturgice, fn acelasi timp, pin — i predici, s-a dedicat misiunii de lumi- asc a poporului rus, facanduse apostolatul gi lucrarea sa reforma- ¥s aed aeMonahii ca aparatori ai Ortodoxiei 467 Cuviosul Maxim si-a consacrat 0 bund parte -tivitatii sale din Rusia combaterii celor straini 1 ack crestina si eterodocsilor. ,,Se caracte- ore numai printr-un puternic anti-latinism [...] r andeobste prin opozitia fafa de orice rdtacire, erezie, credin{a mincinoasa. Multe dintre scrierile sale de- nuntd abaterile latinilor, in timp ce altele incriminea- zi astrologia, credinta in predestinafie, iudaismul, luteranismul, mahomedanismul’”*”*, monofizismul. , Sfantul Maxim a profesat o critica aspra la adresa celor ce-i ridicau in slavi pe anticii greci g1 puneau filosofia acestora mai presus de credinta crestina.""” * Pricina care il indemna la aceasta era, mai intai, trebuinta ca poporul inca neluminat al Ru- siei sa imbratiseze in mod constient adevarurile crestine, astfel incat sd-si poata apara propriile convingeri religioase $i sa-i combata pe etero- docsi; apoi, pericolul ca poporul evlavios sa fie atras de propaganda de un fel sau altul care in- cerca sd se impuna in fara. Cuviosul Maxim era deosebit de taios la adresa latinilor’”, care nascoceau mereu diverse modalitati propagandistice. fn virtutea legaturi- lor sale stranse cu cneazul, nu neglija sa ii facd eee acestuia primejdia care ameninta Or- odoxia rusa din pricina eforturilor Romei de a-i Se Pe lbidem, p. 30, | p. 34, ™ RY “ s, ‘ExxAnowaotuxn ‘lotopia (Istoria Biseri- “OVO 2 §22, 1, p. 166.iii Arhimandrit Vasilios Papadakis atrage pe rusi la blestemata uniatie. Dar gi prin intermediul scrierilor sale se dedica edificarii go. cietatii ruse cu privire la inovatiile, in special de natura dogmatica, ale papistasilor. In perioada respectiva, medicul cneazului, Nicolae Nemtin, desfagura o intensd propagan- da in favoarea unirii dintre ortodocsi si latini. Acesta proclama ca in privinta dogmelor funda- mentale, Biserica papistasa se afl4 in consens cu cea Rusa, iar diferentele care o despart de Or- todoxie sunt neinsemnate si nu constituie o pie- ica in calea unirii. Luand cunostin{a de aceste iciri ale lui Nicolae, Cuviosul Maxim ii scria ui sau, Teodor Karpov: am rigaz nici si respir, find prins cu totul a Psaltirii, din pricina careia as fi trecut rugamintea ta (de a combate tezele lui de nu m-ar fi imboldit ravna pentru ade- in mine si nu-mi ingdduie odihna, ca aciuna sii fie luata drept adeviir si in- eascal impotriva luminii, si pentru i, si cunoasteti din vorba si fapti ai ci nu gchiopiteazi in privinfa u-purtitorilor Parin{i, dar mat iicia si detesta tot sofismul eretic fecitrelile tardive ale latinilor”™”. tploc 6 Fparxdc, 6 Mpatos Pu” Grecul, cel dintai Iwminator alMonahii ca aparatori ai Ortodoxiet Astfel, Cuviosul Maxim a alcatuit un amplu mpotriva lui filioque, iar mai tarziu gapte vvertafil in forma epistolaré impotriva acestei aa gia celorlalte inovafii latine. ia Daci dupa adevdr gi nu cu faijarie dorifi unirea ou a ~ spune Maxim in incheierea uneia dintre bu cririle sale =, ridicafi stavilele dintre Noi $4 Voi, adi- cf netrebuincioasa gi hulitoarea addugire (filioque), lepddafi azimele ereziei lui Apolinarie de la Jertfa de taind gi depirtafi-vd de pierzdtorul eres origenist, potrivit citruia cied ar exista un foc curdfitor, care, dupit trecerea a mulfi ani, curdfegte sufletele pline de tot felul de pacate gi aga le trimite de acolo in viata vegnicd."" Cuviosul Maxim il numeste pe Nicolae .. inse- lator, ca unul ce pretinde ca nu este nicio deosebire dog- maticé esenfiald intre Biserica Ortodoxé si cea romand si, drept aceea, unirea lor se impune. Domnul si Dum- nezeul gi Méntuitorul nostru lisus Hristos — spune Maxim ~ pe langa celelalte porunci ale Sale, prin care Mm povifuiegte pe cei ce credem in El, calauzindu-ne pe pial 4 spus gi aceasta: «Ferifi-vd de ihderceeene tt care vin la voi in haine de oi, iar pe bad fuint lupi répitori» (Matei 7, 15) ...] Nemtin cnet nened il stiu gi pe ingeldtorul Nicolae milocul pa destul timp de clind viefuieste in chip ee ui rus bine-cinstitor, incearca in tot ldceascd pe ruyi de la credinta ortodoxa, tratat fi aaArhimandrit Vasilios Papadakis $79 redanisité lor de Pitrinti, gi printre alte fapte Viele. ne de-ale sale, a scris $i un cuvdnt despre o 4$0-2is4 unire intre rusi si latini, sub chip C4, Zice-Se, Si yn jj si alfii slujese aceleiast credinfe. Catei, zice, $1 Unii 5; altii Il marturisesc pe Hristos Fiul lui Dumnezey $i Dumnezeu adevirat, svargesc acelasi Botez prin tyoj afundari in numele Tatdlui $i al Fiului gi al Sfantuly; Duh, in apa, nu in altceva, gi primes aceeasi marty. risire a credintei [...] [...] Cum ziceti ca Biserica Latina fine cu sér- guinta credinta ortodoxa? [...] Care Apostol say Evanghelist a predanisit asa? [...] Voi, latinii, care nu numai pe acesta (Simbolul de credinta), ci si mul- te alte sfinte predanii ale Bisericii le-ati strambat si — le-ati stricat, suntefi vrednici sa vad numiti nu doar schismatici, ci si eretici intr-un fel, ca unii care si- varsifi faradelege, potrivit predaniilor si canoanelor apostolesti si parintesti [...] Deci de vreme ce sitwar- H fariidelegi atat de multe si de mari, cum si avem p ire Cu Voi, care cu osdrdie stiruiti in firi- e voastre? [...] Noi, grecii, rusii, georgienit, i, sarbii si valahii, si alte popoare suntem in cut voi, latinii, din ravna pentru Dumnezett o trufie si vanitate fariseicd’®'. cim vedea ca pe 0 piedica in ca de stapanire a papilor, care maretia Romei. Maretia nu i siin avutii, ci in dog j 'Monahii ca aparatori ai Ortodoxie} 47 dreptei credinte si in ascultarea de poruncile tui Dumnezeu si de invataturile Apostolilor si ale parintilor. Cuviosul subliniaza, asadar, corecti- tudinea dogmelor, Ortodoxia, ca temelie a ade- yarului religios™”. Din scrierile anti-latine ale Sfantului Maxim razbate credinta vie ca dogmele intemeiate pe Sfanta Scriptura, pe Sinoadele Ecumenice $i pe invatatura Sfintilor Parinti sunt neschimbatoare. Orice abatere de la dogma curata gi nealterata o data stabilité duce la pierzare, si cea mai mica modificare sau lepadare a invataturii de credinta este totuna cu lepadarea vietii celei vesnice. In sfarsit, Cuviosul sfatuieste sa nu ne amestecam in tainele dumnezeiesti si in dogmele de necu- prins cu mintea, nici sa nu cercetam cele ce sunt mai presus de minte, fiindca acest lucru arata obraznicie si incredere trufasa in intelepciunea noastra. Cuviosul Maxim a scris si impotriva ereziei armene. Armenii nu se dadeau in laturi sa faca propaganda, motiv pentru care multi aparatori fierbinti ai Ortodoxiei manifestau fata de ei o ati- tudine aspra: ,,fn viata Cuviosului Agapit, nevoitor in Lavra Pesterilor din Kiev, se spune ct indata ce a auzit ea acel medic ingelator era armean, trigdndu-si cu grabire mina pe care medicul i-o tinea ca sit-i ia pulsul, a strigat: «Cum de ai indréznit sii vii si-mti “TE eis iene od “ Ibidem, p. 424.472 Arhimandrit Vasilios Papadakis spurci chilia gi si iei in madinile tale mina mea? 4 far, striinule si necinstitorule!»’™®. Cuviosul Maxim a dus o lupta neimpacats si impotriva scrierilor apocrife, raspandite de ere. cii bogomili. ,, Cu aceeasi urd se pornea $i asupra |y. teranilor protestanfi, care atrageau prin Pprozelitismy| desfisurat in mijlocul poporului rus, sertind un cuvant despre erezia luterand, in care respingand stapanireg lumeasca a papilor, blama (si) inovatiile in credintg (ale protestantilor), dictate de patimi omenesti.”™ Este incontestabil ca niciun alt scriitor din ve- chea Rusie n-a dobandit un asemenea prestigiu si o asemenea insemnatate, dupa cum este la fel de incon- testabil cd niciun altul n-a luptat $i n-a patimit até- tea pentru propasirea spirituala a poporului rus." Dintre cele o suta treizeci de epistole si Cuvinte editate, treizeci au un continut dogmatic si an- tiretic. Slavitul Maxim s-a savarsit din viata in anul 1556, in Lavra Sfantului Serghie, in varsta fiind de optzeci gi gase de ani. §2. Pahomie Rusanos (1508-1553)Monahii ca aparatori ai Ortodoxies 473 ..4 spiritul militant, adanea evlavie si deve aa fata de Bisericé, Din Sfantul Munte ficea dese peregrinari in afard, pentru a oferi invatatura gi a transmite lumina duhovnic eas- a poporului grec, care petrecea pe atunci intr-o ignoranta extrema $i In intuneric. Pe langa aceasta, s-a dedicat cu 6 nesiitioasi dragoste de invatatura studiului gi unei prestigi- oase activitati literare, lucrand in acest timp cu multa sarguinta si in calitate de copist gi contri- buind astfel la raspandirea scrierilor sfinte ale Parintilor. In paralel s-a implicat in marile pro- bleme bisericesti ale epocii sale, in care exercita o influenta considerabila, gratie prestigiului de- osebit de care se bucura. Credincios pazitor al predaniilor Bisericii si totodata un temperament navalnic, sfintitul Paho- mie a pornit o lupta pe mai multe fronturi impo- tnva tuturor celor ce unelteau si strice dogmele, datinile si predaniile Bisericii Ortodoxe, A comba- tut cu un deosebit succes ereziile acelei epoci, pre- cum cele ale latinilor, luteranilor si kartanitilor™. A scris de asemenea impotriva arienilor, nestorie- nilor, monofizitilor si saracinilor®’, erp ee eh Sustinatori ai lui loanichie Kartanos, ieromonah si ie Brec din secolul al XVI-lea, a cirui opera, serisi in in po tit a epocii sale, s-a bucurat de un mare risunet wee Cu toate acestea, scrierile sale contineau unele de la invapatura ortodoxa. (n, trad.) bidem, vol. 10, col, 858-859.Arhimandrit Vasilios Papadakis A Sfintitul Pahomie sa straduit gi a Teusit 64.) gntoarc’ de la erezie gi pe monahul Matei, care sustinea ca Hristos o¢ pogorat cu trupul in jag pentru a propovadui™. g3. Meletie Pigas (1550-1601) inteleptul si eruditul monah Meletie se ne. voia in vestita Manastire Angarathos din insula Cretei. Fiind un om deosebit de cultivat, a pre- luat foarte curand, la rugdmintea concetatenilor sai, conducerea Scolii elene din oragu! Handaka In acelasi timp, acest ,apardtor fierbinte al preda- niilor parintesti’ tinea pretutindeni in insula predici pentru popor, combatand cu vehementa propaganda latina. Animat de un spirit comba- tiv, a reusit sa se afirme in calitate de conducator si sprijinitor al greu incercatilor sai compatrioti, Care erau prigoniti cu inversunare de latini. __ Nici dupa ce a preluat egumenia manastini Meletie n-a incetat sd insufleteasca spiritul tenta al ortodocsilor cretani. Influenta sa de mare, incat a fost considerat primej- rsecutat de clerul si monahii latini din au reusit in cele din urma sa-l expul- TtastiKH ‘lotopia (Istoria Bis Ki} ‘lotopiax (Istoria Biserie)Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 475 Dupé o scurta sedere la Muntele Sinai, Me letie a fost chemat de fostul sdu egumen, Sil- vestru, devenit intre timp patriarh al Alexandri ei, sa slujeasca in Egipt (1579), Din acest moment incepe si marea lucrare a lui Meletie, care din ricina varstei inaintate a lui Silvestru, a preluat in fapt conducerea patriarhiei. A organizat Bise- rica, a sprijinit invétamantul si a infiintat pentru prima oara in Alexandria 0 scoala pentru prega- tirea clerului. S-a dedicat fara preget misiunii de a invata poporul, intarindu-i pe credinciogi in dreapta credinta si straduindu-se totodata s4-i atraga la Biserica pe ereticii copti (monofizifii din Egipt)™. Concomitent, Sfintitul Meletie a pornit olup- ta titanica, pe mai multe fronturi, impotriva lati- nilor, pe care-i socotea a fi ,,in afara Bisericii’™". in contextul creat in Rasarit de actiunile si propa- ganda latina, Meletie purta discutii indelungate atat cu latinii din Egipt, cat si cu cei din Palesti- na. Sub pretextul unirii gi prin intreaga activitate desfasurata de iezuiti, prin infiintarea de scoli si Prin propunerea reformei calendarului, latinii urmareau in realitate subjugarea ortodocsilor. ~— CUE eeeaase ~, OHE. (Enciclopedia religioasa si etic), vol. 8, col. 951. 9T0AH ye Ghedeon, Tov Maxapiov MeAetiov [nya Ent- ( hee Tatpapxnvy nepi Maoxadtov ui Meletie Pigas citre patriarhul Silvestru “spre pascal), p.7. .ae Arhimandrit Vasilios Papadakis Intransigentul Meletie a trebuit sa se Opung cu tarie actiunilor prozelitiste gi s4 duci o |, td neintrerupta pentru a salva credinta ortodox, de viforul latin. In aceasta perioada (1579-1585) a seri, mai multe lucrari antiretice, apologetice gi dogma. tice, care-i atesta instructia teoretica si inepuizabi), indemanare literara. Totodata si-a asurat gi misiy. nea de a contribui la luminarea Bisericii Ruse. ,Glasul sau se vede alergdnd in tot pamantyl’s, scria compatriotul sau, ieromonahul Maxim Mar- gounios (ulterior episcop al Kythirei), Intr-ade- _ Yar, personalitatea ieromonahului Meletie, care in _ jurul varstei de treizeci de ani vorbea sase limbi, Taspandit stralucirea in lumea intreaga, prin scrierilor si epistolelor sale. mn 1582 a scris Invitatura ortodoxa, un eseu pe principiile Ortodoxiei, pe care i |-a inei Margareta de Navara. in 1583 a ‘sale Stromate. Cea dintai, contra i-a fost trimisa tarului, ca apa- al Ortodoxiei. In cea de-a doua, Biserica gi adevaratul ei Cap, li papei de la Roma”, Meletie silor potrivit cdruia ei sin- ita Bisericd a lui Hristos nu este un rod al into- i teologice. Xpvoornyy (Melete