$58 Arhimandrit Vasilios Papadakis cl st-i ridiciim pe cei ce zac la pamant”™. Puterea cuvintelor noastre face cu putinta ca prin mul- til purtare de grija, pe cei ce ascultd sa-i vindecim. Aceasta nu pricinuieste rani, ci tamaduieste rani’™™, Sfintii Parinti invata cd intoarcerea eterodocsilor in sanul Bisericii se face prin pocdinta'™!, si mai ales printr-o pocainta pusa la incercare suficienta vreme'™, anatematizarea ereziei si recunoasterea dogmelor ortodoxe gi a Sinoadelor Ecumenice™. AceastA cale o urma si Sfantul Vasile cel Mare, care era de parere ca nu trebuie sa ne in- strainam cu totul de eretici, ci ,este nevoie sa le purtdm de grija intrucitva acestor oameni, potrivit strivechilor randuieli ale dragostet; sa le scriem, adi- ai, cu tofi, oferindu-le, cu milostivire, toatd manga- ierea si imbarbatarea cu putintd, si sa-i poftim sa se uneased cu noi, primind credinta Parintilor”™. ™ Bic tév &y.wv iepouaptvpa Owxav (Cuodntare la Sfintitul Mucenic Foca), cap. 2, P.G, 50, 700-701. © Sfantul Joan Gura de Aur, Mepi Axatalgrntov (Despre Cel necuprins cu mintea), Cuvantul 1, cap. 6, P-G. 48, 707, 708. “" Sfantul Atanasie cel Mare, Kata Apetavay (Impo- triva arienilor), Cuvantul 1, cap. 1, P.G. 26, 13B. ‘™ Sfantul Chiril al lerusalimului, Katpxnouw Putt Copévw a’ (Cateheza a 6-a pentru cei chemati spre luminare), . 36. ‘” Sfantul Atanasie cel Mare, O npdc tovs Avtixets tapos (Tomul céttre antiohieni), cap. 3, P.G. 26, 797C-8004- "* EnwotoAn px (Epistola 128), cap. 3, P.G. 32, 5574 (pentru traducerea romaneascs, vezi gi: Sfantul Vasile cel Mare, Epistole, op. cit., p. 213).Abateri ale monahilor, Eclesiolopis Sfantul nu vedea atat de si il oi dara, problema unirii cu diene ceput ii indemna pe episcopi si ‘les astride ne cu toata acrivia dona cenceraea i incerce sa-i intoarca la buna randuiala a Biseri- ci, convingandu-i in acelasi timp s& paraseasc3 flecareala scrierilor lor!%, Spunea, de asemenea, c& intrucat ereticii au iestt din Biseric&’" qin pricina acceptarii dog- melor necinstitoare, de aceea unirea lor din nou si primirea in sdnul Bisericii trebuie s& se faca dupa © pocainta si indreptare invederata, anatemati- zarea pe fata a ereziei si recunoasterea deplina a dogmelor ortodoxe. in acest fel, spunea, eterodoc- sii vor redeveni madulare ale ,, trupului Bisericii lui Hristos’” si se vor izbavi de osanda care le-a fost gatita pentru erezie. Fara pazirea acestor conditii, Sfantul Vasile este categoric: vom fi invinuiti noi, ortodocsii, c4 am trecut la erezie’™. , Marele Vasile mai afirma ca hotararea pri- vind unirea cu eterodocgii nu apartine unei in- stante restranse sau unui grup de episcopi, cl Cc EmiatoAr aée’ (Epistola 265), cap. 2, eg (pentru traducerea romaneasca, vezi ibidem, Pp. \% Ibidem, cap. 3, P.G. 32, 989A (pentru traducerea romaneasea, vezi gi ibidem). ; 1, PG. 22, '” EnatoAn ager’ (Epistola 266), te ». 437). 5A (pentru traducerea romaneasca, iat Reni ‘ Ibidem, P.G. 32, 993B (pentru fr Neasca, vezi ibidem).560 Athimandrit Vasilios Papadakis opiniei unanime a Bisericii. Unirile fortate cy ereticii sunt condamnabile si nase dezbinare chiar intre ortodocsi. Aceste opinii se reflects intr-o epistola a sa adresata unor episcopi care se unisera in pripa si intr-un mod iresponsabil cu eterodoesii, fara acordul unanim al Bisericii: Nu mici a fost supdrarea multora cand au auzit ci, venind la sfintiile voastre eterodocsit, i-afi primit de indatil, ficindu-i partasi la comuniunea Bisericii. Voi ins se cade sa stiti ca, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteti singuri in Rasarit, ba chiar aveti pe multi de par- tea voastra, care apard Ortodoxta Parintilor care au sta- tornicit la Niceea dogma credintei bine-cinstitoare. La fel si toti cei din Apus conglasuiesc cu voi si cu noi [...] [...] Se cuvenea deci ca cei ce sunt in comuniune cu voi sa fie bine incunostintati, pentru ca, prin con- simftamantul celor multi, si ceea ce se face sa aiba mai multé temeinicie, dar nici pacea s@ nu se destrame, asa cum unii s-au desparfit de noi din pricina primi- rii unor eretici in comuniune. De aceea se ciden sa cugetati cu liniste gi seriozitate in treburi care privesc toate Bisericile lumii, Fiindca nu este vrednic de lau- dé cel ce ia grabnic o hotarare, ci cel ce randuieste tot lucrul in chip temeinic si nestramutat”™”. Dupa Sfantul Simeon al Tesalonicului, 1" este trebuinfa a le da cuvant tuturor [...] et numat celor ce vor cere sit invefe, a le vorbi cu pace; iar de EniatoAn o€e’ (Epistola 265), cap. 3, P.G. 32, 989AB (pentru traducerea romineasca, vezi gi ibidem, P- 436).Abateri ale monahilor, Ee cei pornifi spre cearta, depirteaza-te’ pozitie o recomanda toti Sfintii Parinti, sa nu ne lasam antrenati in disputa cu e sii!” mai ales cand este vadit c4 nu inten 2 gh $4 se pocaiasca. Cu alte cuvinte, dachatenee nu se supun adevarului gi persista in dogmele lor, ortodoesii trebuie s4 abandoneze dialoguri- le si stradania de a-i lamuri gi a-i readuce in Bi- sericd. Incetarea dialogului trebuie sa se faci cu promptitudine, dupa porunca Apostolului: ,,.De omul eretic, dupa intdia $i a doua mustrare, departea- zi-te, stiind cd unul ca acesta s-a abatut $i a cizut in pacat, fiind singur de sine osandit” (Tit 3, 10, 11). Incetarea dialogului cu eterodocsii care ,,mu se indreapta” si ,,bolesc fara vindecare”, cu alte cuvinte despre care suntem deplin incredintati ca nu se vor schimba, orice ar fi", este sfatul neobosit al dum- nezeiescului Gura de Aur intemeiat pe porunca mai sus pomenita, ca $i pe alte porunci apostolice: Apostolul zice sa ne depdrtitim de ei. N-a spus: ela-te la cearté cu ei», ci «departeazi-te». Citi zice; «De omul Ta TacW TH ducerea romaneasc ‘Asupra tuturor eres Jui nostru lisus "© AvdAoyos év Xpiotg) Ke cap. 10, P.G, 155, 64C (pentru trac si: Sfantul Simeon al Tesaloniculut, » rilor si asupra singurei credinte a Domnu Hristos”, in Tratat, vol. 1, 0p: Cily P20): 1 Sfantul fuliu al Rome, PG. 96 roa BY 1 “Youve ele THY mpos a canal romaneas” 'milia 6, cap, 2, P.G. 62, 632 oe innate pd. Ne- “A, vezi gi; Taleuiri la Epistola a dowa et " Mira, Bucu regti, 2005, pP: 67-68).sé2___ArhimandritVasitios Papadakis eretic, dupa intdia sia doua mustrare, depitrteazii-tey, Arati, cu alte cuvinte, ct nestiinfa lor nu vine atat din lipsa de invaitatura, cat din nepasare [...] Deci trebuie s¢ fugin de ei, cata vreme raman neindreptati”™, Altundeva spune iarasi: ,, Apostolul zice sé ny intram in dispute flird rost cu ereticii, dacé nu este niciun castig; c&ci la nimie nu vor duce. Cand cineva s-a abatut si, orice ar fi, nu are de gand sit-si schimbe parerea, de ce sa te mai ostenesti in zadar, aruncind siiménta pe piatra? [...] |...) Cand este stiut si invederat tuturor, la ce te mai muncesti in desert? «De ce mai bati vizduhul in zadar?» Ce insemneaza: «fiind singur de sine osin- dit»? C& nu poate spune ca nimeni nu i-a zis, nimeni nu -a sfatuit. Deci daca si dupa sfatuire raméne ace- lasi, devine osandit de sine insusi”™™, Aceeasi opinie o sustin si Sfintii Teofilact al Bulgariei"® gi Grigorie de-Dumnezeu-cuvanta- torul: ,, Pe cei ce cugeti cele potrivnice, ca niste strici- tori ai adevdrului, pe cat este cu putinta, sa-i primim si sa-i indreptiim. Dar dacit bolesc fara vindecare, si 1 Ynopvqya cic tAV npde TydOeov értotoAny A’, omilia 17, cap. 1, P.G. 62, 592 (pentru traducerea romaneas- cA, vezi gi: Taleuiri la Epistola intdi catre Timotei..., op. ctl, pp. 187-188). E 4 “Yr Ouvnpua eic tHY mpdc Titov EruatoAny, omilia 6, cap. 1, P.G. 62, 696 (pentru traducerea romaneasca, vezi gi: Talcuiri la Epistola a doua cittre Timotei..., op. cit., P- 184). "© Tho tov dylov MavbAov npog Titov anaes é&ynoig (Talcuire la Epistola ciitre Tit a Sfintului Pavel’ PG. 125, 169A.Abateri ale monahilor, Be} . fugim de ok * nu ni se transmita gi mai-nainte de ale transmite noj 5 f Marele Atanasie mai ang ereticii nu se las& convingi, in ciuda aes selor povete ale ortodocsilor, negresit se a pla aceasta: ,,Fiinded au cugetarea stricatd, nu ine treaba ca sa auda si sa se convingé, nici ca sit invete gi sii se pocitiased, ci intreabé din pricina celor amagiti deer ca nu cumoa tacénd sit fie osanditi de aceia’™”, In sfarsit, Sfantul Vasile cel Mare indeamna: Daca-i vom convinge (pe eretici) sa primeasci credin- 1 Parinfilor, atunci s@ ne unim cu ei cu tofit; dar dact nu vom izbuti, sa ne vedem de noi ingine gi sé alungim iin purtarea noastra nestatornicia si clatinarea [...] “1 dacé nu se lasd induplecati, atunci rogu-vi sa pri- i cine sunt cei ce provoaci razboiul si incetati de 7-mi mat scrie despre uniri st dialoguri’"™. De altfel, asa cum arata el insusi, ,,dupi cum mici etiopianul iu poate «si-si schimbe pielea sa, nici leopardul petele sale» (leremia 13, 23), la fel nu oa putea sit scuture raul ereziei cel crescut in tnoafaturi stricate™™. 5 1% Elprvixde a (Intdia cuvintare de impacare), cap: P.G. 35, 752A. : ‘ ut Tips Lepaniava Opovews et (Sine scopul Serapion de Thmuis), epistola 4, oP fant atone (pentru traducerea romaneasca, es gi: #0). cel Mare, Serieri (partea a doua), op. cit, P- P.C.32, 557AB » (Epi: , cap. 3, P.G- (pentru traducerea aD : Mare, Epistole, op. cit., P: . PG. are, bf: “a ony “ph Fepistola 130), e@P, ‘dem, p. 216): (pentru traducerea romaneasca, VEZ! 5rn eee La fel invata si Sfantul Chiril al Alexandriei: _Intocmai cum bolile indelungate sunt intrucitva mai anevoie sau chiar cu desitvarsire cu neputinta de tama- duit, aga gi sufletul atins de putrejune din pricina unor intelesuri si dogme stricate, foarte cu anevoie se va iz- bitvi de boala sa’"'"°. lar sfintitul Dositei al lerusali- mului spune cu referire la ereticii latini: ,, Latinii sunt iubitori de cearta si nu se indreapta nicicand, asa cum despre ei, pesemne, a spus Marele Vasile!” ca ade- varul nu-l cunosc, dar nici nu primesc sd invete’™". Din acest motiv, Parintii de odinioara, care se distingeau prin chibzuinta si intelepciune, nu stateau niciodata la discutii indelungate cu etero- doesii. Este caracteristic cazul tentativei de conci- liere a vrednicului de pomenire Ieremia al Il-lea Tranos (1572-1579), patriarhul Constantinopolu- lui, cu teologii protestanti din Tiibingen. Preain- | leremia le-a trimis doua scrisori in care combatea kakodoxiile lor si in acelasi timp le ex- punea dogmele drepte, chemandu-i sa se uneasca cu Biserica Ortodoxa. Cu toate acestea, din pacate, in raspunsul lor catre patriarh teologii protestant au staruit in parerile lor ratacite. Atunci leremia le-a trimis 0 a treia scrisoare in care inca o data a combatut argumentele lor ,,si intr-un sfargit, cu demnitate si dreapta manie, a adaugat: «De acum in- "© EnwatoAn of’ (Epistola 72), P.G. 77, 344C. "" EniotoAf oO’ (Epistola 239), cap. 2, P.G. 32, 893B AwbexépipAac (Dodekavivlos), cartea a noua, cap. 10, &Lp es.Abateri ale monahilor. Eclesio| Ortodoxa colo se cuvine sii nu ne mai ‘faceti osteneala nich SH sai scrief{t trimifand aceleagsi lucruri, Chiar dact vai sl He de teologi si de lumindatori slit cinstifi prin ude - faptele vd lepadati de ei si armele noastre le ar ie folositoare — adica cuvintele lor sfinte si dumnezeiesti prin care noi va scriem $i va stim impotrivét -, incit in ceea ce ne priveste, ne-ati slobozit de griji. Asadar, cata vreme mergeti pe calea voastra, scriefi dacit voiti, dar numai pentru prietenie, si nu despre dogme» 03, 5. Incetarea comuniunii bisericesti Au existat, din pacate, si situatii cand in tenta- tivele de conciliere cu eterodocsii n-au fost respec- tate conditiile anterior mentionate, de neaparata trebuinta pentru reprimirea acestora in sanul Bi- sericii. S-a incercat, cu alte cuvinte, ignorarea sau respingerea hotdrarilor si autoritati Sinoadelor Ecumenice gi abaterea de la acrivia dogmatica. unele cazuri, s-a procedat chiar la unirea cu i docsii in absenta unui acord dogmatic prealabil. In toate aceste situafii, ortodocgii au incetat Sad niunea cu cei raspunzatori de asemenea Cae an asemenea, ortodocsii au incetat ih al i cei care au trecut de partea unor eretict “8 nati de Biserica, ca gi cu cei care au ee 'Mpund recunoasterea unor dogme eretice: "0B, Vafeidis, ‘ExKAnotaottKn Jotopla (Istoria Bi "cii), vel. 3, § 208, 2, p. 51.566 Arhimandtit Vasilios Papadakis La inceputul secolului al Vi-lea, imparatul Anastasie Dikoros milita pentru condamnarea gi anatemizarea Sinodului al TV-lea Ecumenic, in favoarea monofizitilor. Parintii ortodocsi i-au as. clarat lui Anastasie c4 prefera moartea decat s4 primeasca unirea cu monofizitii ,,fard 0 judecati le- giuitd $i canonica” asupra acestora sau sa se invo- iasc& cu ,,eree oarecare inovatie intr-ale credintei'™*, Intr-adevar, ortodocgii au intrerupt comu- niunea cu Sfantul Macedonie al Constantinopo- lului atunci cand acesta a consimtit la abando- narea Sinodului al [V-lea Ecumenic. Restabilirea comuniunii a avut loc numai dupa ce patriarhul a mArturisit public cd recunoaste Sinodul"”®. La incetarea comuniunii s-a procedat si in cazul succesorului Sfantului Macedonie, Timo- tei, care ii anatematiza pe cei care primeau Sino- dul al [V-lea Ecumenic'"*. Locuitorii Constanti- nopolului preferau sa ramana neimpartasiti cu anii''”, decat s4 se impartaseasca cu patriarhul eretic Timotei. 1118 Chiril de Schitopolis, Bioc tov daiov TraTpos wav LaPpa (Viafa Cuviosulut Parintelui nostru Sava), cap. . (pentru traducerea romaneasca, vezi si: Viefile pustnicilor Palestinei, op. cit., pp. 319-321). is Covina Tootan, Xpovoypapla (Cronografie), anul 6004, P.G. 108, 364BC. 1 M, Ghedeon, Matpiapxixol TivaKes triarhale), p. 140. 17 § Milias, Tov lepwv Evvdbwv... Sfintelor Sinoade), vol. 2, p. 303b. (Tablouri p?- avAdoyn (Colect™‘twcalemonhlorEeilgaonona gr in secolul urmator, ortodocsii : a asemenea comuniunea cu cd See ee ide unirii cu monofizitii, au procedat la oj dragul incdleare a hotararilor Sinoduluj al IV-lea Ecu- menic, exprimata prin formula ,,doud firi in Hristos dar 0 singurd lucrare $i voinfa’™8, Condamnarea Sinodului al Vi-lea Ecumenic de catre patriarhul Ioan al Constantinopolului si de un mare numar de arhierei sub imparatul Fi- lipic n-a fost recunoscuta de episcopii ortodocsi, care au preferat sa fie alungati din eparhiile lor™®. La inceputul secolului al IX-lea, ortodocsii, cinstitori ai sfintelor icoane, au incetat comuni- unea cu cei care, in asentimentul iconoclastilor aflati in afara Bisericii, au consimtit la incalcarea hotararilor Sinodului al VII-lea Ecumenic'™™. Ortodocsii au incetat de asemenea comu- niunea cu patriarhul Constantinopolului Toan Calecas gi cu adeptii sai""”!, care au incalcat ho- tararile celor doud sinoade din 1341 impotriva ereziei lui Varlaam. ee in aceeasi maniera au fost tratate $i unirile din anii 1274 si 1439 cu nepocaitii latini. eit au intrerupt comuniunea cu cei care au a unirea de la Lyon (1274) gi au ales mai degra "8 B. Vafeidis, ibidem, vol. 1, § 74, 1, P- 250. '"” M. Ghedeon, ibidem, p. 167. 1120 F. Vafeidis, ibidem, vol. 2, § 109, ' P.G. 150, 863C-B64A. 1, p. 44568 Arhimandrit Vasilios Papadakis chinurile si moartea'. Sfantul Marcu Evghe- nicul ii indemna pe ortodocsi sa nu se imparta- seasca cu cei care au primit unirea mincinoasa de la Florenta (1439), zicand: ,,Se cuvine ca aceia sii fie cu totul despartifi de noi". et Drept aceea noi, ortodocgti, nu vom admite ni- ciodati coexistenfa noastra cu papistasit sau protes- tantii, cata vreme persista in antropocentrism. Orice unire cu eterodocsii, mai inainte de a reveni la traditia teantropocentrica a Ortodoxtei, constituie o tradare a lui Hristos [...] In momentul de fata, singura Biseri- ca noastra Ortodoxd detine adevarata Bund-Vestire a lui Hristos si reprezinta, de aceea, singura nadejde a lumii. Din aceasta perspectiva, cea mai mare ofranda a noastra pentru eterodocsi si pentru intreaga lume este aceea de a pistra nealterata si vie sfanta noastra credinta apostolic si patristica,”""* "™ &. Dimitrakopoulos, ‘lotopia tov Lxiapatoc..- (storia Schismei), pp. 70-74. "® AnoAoyia... (Apologie), P.G. 160, 537A. '™ Arhim. Gheorghe Kapsanis, @épata ExxAnowAo- ylac Kai Moipavtixic (Probleme de eclesiologie si pastorate ), pp. 56, 60* 6 BB a a e a e a a a a Ammon episcopul, Opere, B.EP, Ana Comnena, Opere, PG, vol, q Anastasie Sinaitul, Opere, P.G., \ Anastasiou L, ‘Ex Anataati«n ‘lotopi ricii...), VOl, 1-2, Tesalonic, 1969, Androutsos H., Aeétxov 1¢ DiAooogiag (L de filosofie), Atena, 1929, - an Antioh monahul, Opere, P.G., vol. 89. Arampatzis H., H Op0660én ExkAnoia kai 7 Pawn xata tov ey aia@va (Biserica Ortodoxd si Roma in seco- lul al XI-ea), Tesalonic, 2001. Arghentis E., Pavtiopov EtnAitevotc (Condamnarea stropirii), Constantinopol, 1756. Arkas N., A@avaowoc 6 Maptoc (Atanasie din Paros), Atena, 1960. Atanasie cel Mare, Opere, P.G., vol. 25-28, Opere, B.E.P.ES., vol, 30-37. Atanasie din Paros, Envtopi elte ovAAoyn tov a The MistEd wv (Compendiu sau culegere Ss oak tomate kf credintei), Leipzig, Saxonia, 1806. Atanasie din Paros, O dytoc Tpnyoptoc 6 MaAapac cs kai 6 Avtinanac (Sfantul Grigorie Palama... si Antipa pa), Ed. ,, Orthodoxos Kypseli”, Tn satel Balanos D., laidwpog 6 MnAovowwenc (Isidor tul), Atena, 1922. ‘4 Benedict Aghioritul, eromonah, Xpysoot2} i Te uciov (Tezaurul operei Sfantului loan xo i salonic, 1994.© Benedict Aghioritul, ieromonah, Baowciavév Ty. peioy (Tezaurul vasilian), Nea Skiti, 1998. Bilalis S., H aipeotc tov filioque (Erezia lui filioque Atena, 1972. P Bilalis S,, H Oixovpevexn drootoAn thc OpOodo€iac (Misiunea ecumenica a Ortodoxiei), Atena, 1970. Bilalis S., OpOo0dokia Kat Mantoyoc (Ortodoxia si pa- pismul), vol. 1-2, Atena, 1969, Bilalis V., Dawg Nixoddnpuoc 6 Aytopeitns (Cuviosul Nicodim Aghioritul), Atena, 1969. 2 Calist Catafighiotul, Opere, E.P.E., Filocalia, vol. 21. 9eaese 8 a a a a Calist Tilikoudis patriarhul, Opere, E.P.E., Filocalia, vol. 21A. Calist si Ignatie Xanthopoulos, Opere, P.G., vol. 147. Chiril al Alexandriei, Opere, P.G., vol. 68-77. Chiril al lerusalimului, Opere, P.G., vol. 33. Chiril de Schitopolis, Opere, E.P.E., Filocalia, vol. 5. Delehaye H., Les saints stylites (Sfintii Stalpnici), Bruxel- les, 1923. Delimbasis A., H aipeotc tov Oixovpeviopov (Erezia ecumenismului), Atena, 1972. Delimbasis A., [aaa Kvpiov (Pastile Domnului), Ate- na, 1985. Diadoh al Foticeii, Opere, E.P.E., Filocalia, vol. 9. Dimitrakopoulos A., ‘lotopia tod Extopatoc thc Aa- uivikne ExxAnoiac and tho OpOddgov EAAnvixne (Istoria Schismei dintre Biserica Latina si cea Greco-Orto- doxi), Leipzig, 1867. Dimitrakopoulos A., OpO@dd0E0¢ ‘EAAac (Grecia orto- doxi), Leipzig, 1872. ' Dimitrakopoulos A., ExxAnotaotixn BiBAwOnKn (Bi- blioteca eclesiald), vol, 1, Leipzig, 1866.2 es 2 a o a e e e a 2 Dimitsas M., Apyata Te (Vechea geografie a Macedoniei nic, 1988. - Dionisie de Trikala si Stagon, Soc Movaxtopidg (Monahismut! ortod na, 1969. Saba Dorotei Avva, Opere, P.G., vol. 88. et Dositei al lerusalimului, AwdexdpiBAoc (Doudsprezece oirti), vol. 1-6, Ed. V. Rigopoulos, len 1982-1983, Dositei al lerusalimului, Toyog KataA dayne (Toma impdcirii), lagi, 1694. Dositei al lerusalimului, Topo¢ Xapae (Tomul bucuri- ei), Ed. V. Rigopoulos, Tesalonic, 1985. Dositei al lerusalimului, Topoc Ayartnc Kata Aati- vw... (Tomul dragostei, contra latinilor...), 1698. Dositei al lerusalimului, Tob Maxaptotov MeAetiov yoo... kata... KaApwixav xepadaiay (Scrierea itului Meletie Sirigul... impotriva Capetelor calwi- ne...), Bucuresti, 1960. Doukas M., BuCavtivotoupxtkt Totopia (storia tur- co-bizantina), Atena, 1997. Drosos N., H ele aytov dvarnpvéic Tod doiov Evye- viov tov AltwAob (Proclamarea ca Sfant a Cuviosului Evghenie Etolianul), Atena, 1983, outa Efrem Sirul, Ta tod dolov natpoc HuOV Sa Lopov Aoxntixa (Cuvintele ascetice ale ea ai rintelui nostru Efrem Sirul), Bd. V- Rigopoulos, Tesalo- nic, 1979, ° Eftimie Zigaben, Opere, P.G,, vol. 128-131. e 2 o Epifanie al Ciprului, Opere, P.G., vol. 41-43. Eusebiu al Cezareei, Opere, P.G., vol. 19-24. ilor) Evanghelidis T., Ol Biot TaV aylav (Viefile Sfintilor), Atena, 1895.er » Patouros G. Theodori Studitae Epistulae (Epistolele tuj Teodor Studitul), Berlin, 1992. » Feidas V, ExxAnowotixy ‘lotopia (Istoria Bisericii), vol. 1-2, Atena, 1994. + Filotei Kokkinos, Bioc [pnyopiov MaAaya (Viata lui Grigorie Palama), E.P.E., Tesalonic, 1984. 2 Plorovski G., Oi BuCavtivoi doxntiKol Kai nvevpa- tiwol Matépes (Asceti si Parinfi duhovnicesti din epoca bizantind), Ed. Pournaras, Tesalonic, 1992. 2 Florovski G,, Oi BvCavtivoi Matépec tov 5” aiava (Parinti bizantini din secolul al V-lea), Ed. Pournaras, Tesalonic, 1992. 2 Florowski G, Oj Bulavtivoi Matépec tov éxtov, £Sdou0v Kai dyboov aiava (Parinfi bizantini din secole- le VL VII si VIII), Ed. Pournaras, Tesalonic, 1993. 2 Florovski G, Avatopia npoBAnpatwv thc niotews (O anatomie a problemelor credintei), Ed. V. Rigopoulos, Tesalonic, 1977. 2 Florovski G., To cpa tob Zavto¢ Xpuotov (Trupul lui Hristos Celui Viu), Tesalonic, 1972. 2 Florovski G.,, @éuata OpAoddEov CeodAoyiac (Proble- me ale teologiei ortodoxe), Ed. , Artos Zois”, Atena, 1973. 2 Florovski G.,, Ayia [papn, ExxAnoia, Mapaédootc (Sfanta Scripturii, Biserica si Traditia), Ed. Pournaras, Tesalonic, 1976. Fotie al Constantinopolului, Opere, P.G., vol. 101-104. Fytrakis A., Oi povaxoi we Koiwanixoi AibdoKador kai épyétan (Monahii ca dascali si lucratori in societate), Atena, 1950. P 2 Ghedeon M,, Matpiapxixoi nivaxec (Tablouri patria hale), Atena, 1996. » Ghedeon M., 0 A@a (Athosul), Constantinopol, 1885 a a3 . 2 Aa nines. ae Ghedeon M,, Tob Maxapiov Medetiov Tnya Em- tot TPG LiABEOTpov TaTpLapXNV Te pi Taaxadi- sy (scrisoarea Fericitului Meletie Pigas céitre patriarhul silvestru despre pascalie), Atena, 1924. Gheorghe Kapsanis, Arhimandrit, H_ éxx«Anowodoyi- xq adtoovvednota Twv OpOob0Ewv ano tH¢ aAw- sews EXPL TOY apxev Tov 20° al@voc (,,Constiinfa eclesiald de sine a ortodoegilor, de la cucerirea Constanti- nopolului pand la inceputul secolului XX”), in Dedicatie Mitropolitului Dionisie de Neapolis si Stavropolis, Ia cele- brarea a 25 de ani de arhierie, Tesalonic, 1999. Gheorghe Kapsanis, Arhimandrit, H xpioic OcoAoyt- ac xai Olxovpevtopod év Apepixn (Criza teologiei si a ecumenismului in America), Atena, 1968. Gheorghe Kapsanis, Arhimandrit, H moipavatkn At- axovia Kata tovc lepovc Kavovac (Slujirea pastorala din perspectioa sfintelor canoane), Pireu, 1976. Gheorghe Kapsanis, Arhimandrit, Ogata ExxAn- suohoyiac Kai Moyavtrxns (Probleme de eclesiologie $i pastoratie), Sfantul Munte, 1999. > Gheorghe Kapsanis, Arhimandrit, Op@o0do€éia Kat Ovya- ° e vio og ~ OpBobodia Kat Naruopoc (Ortodoxia si umanis- mul ~ Ortodoxia gi papismul), Sfantul Munte, 1996. Gheorghe Kapsanis, Arhimandrit, Op@0d0é0¢ Mova- Xtopldg Kai Aytov Opog (Monahismul ortodox si Sfantul Munte Athos), Sfantul Munte, 1998. Gherman al Constantinopolului, Ope Gonis D., Td ovyypapprKoy Epyav Tov tatpiapxov KaAAiatov A’ (Opera litera lui Calist | al Constantinopolului), Atena, 1980. " Greenfield William, Tapeiov trot GO ais AMewy tHg Kawwng AwOnKns (Index al terment Noul Testament), Atena, 1947. re, P.G,, vol. 98. OixovpeviKov rita patriarhu-< mae. 9 Grigorie cel Mare, Biot ayvaotwv doxntav (Vietile unor asceti nescunoscufi), Sfantul Munte, 1988. Grigorie Cipriotul, Opere, P.G., vol. 142. Grigorie de Nyssa, Opere, P.G., vol. 44-46. Grigorie Palama, Opere, P.G,, vol. 150-151, Opere, E.P-E., vol, 1-11. 9 Grigorie Teologul, Opere, P.G,, vol. 35-38. o Hermius Sozomen, Opere, P.G., vol. 67. Hrisostomou G,, H dvayvapian tod Magipov tov Tparxob de cyiov (Recunoasterea lui Maxim Grecul ca Sfint), Arta, 1989, 2 Hristou P,, A@wvixn MoAtteia — Eni ty XtAvernpidr tod Ayiov Opove (Sfiintul Munte Athos — la praznuirea unui mileniu de existen{a), Tesalonic, 1963. 2 Hristou P., Ppryopiov tov MaAapa avyypapata (Scrieri- le Sfiintului Grigorie Palama), vol. 1-3, Tesalonic, 1962-1970. 2 Hristou P., EAAnvixn Matpodoyia (Patrologia greaca), vol. 1-6,Tesalonic, 1976-1992. 9 Hristou P., Nixyta LtnOatov Mvotixa ovyypapyata (Nichita Stithatul — Scrieri mistice), Tesalonic, 1957. Ignatie Teoforul, Opere, P.G., vol. 5. loan Cantacuzino, Opere, P.G., vol. 153-154. loan Damaschinul, Opere, P.G., vol. 94-96, loan Gurd de Aur, Opere, P.G., vol. 47-64. loan Sinaitul, Opere, P.G,, vol. 88. loannidis N., O Iwonp Bpvévvrog (losif Vryennios), Atena, 1985, frineu de Lugdunum, Opere, P.G., vol. 7. 9 Isaac Sirul, Ta ebpeOévra doxntixa (Cuvinte ascetice), Ed. Nichifor Theotokis, Leipzig, 1870. 9° Isaia Avva, Tov doiov natpdc fav appa ‘Haaiov Aoyor «0 (Cele 29 de Cuvinte ale Cuviosului Parintelut oes 2 4 2 Oe Geo o oe 2 e 2 2 2 |storici bizantini dupa 1 Justin Filosoful, Opere, Kalyvas E., H katadixn tov papismului), Atena, 1999, _ Kantiotis A. Koopag 6 Alta Atena, 1971. Age ieee Karanikolas P., KAgi¢ t@v lep@v Kavovav roluxti¢ Op@odogov ExxAnaiac (Cheie ermin sfntelor canoane ale Bisericii Ortodoxe Rasdritene), Ate- na, 1970. Karmiris L, Op@6d0é0¢ ExxAnaioAoyia iologic ortodoxd), Atena, 1973, Karmiris L, Ta doypatikd Kai ovppoAika ponpeta ric Op@0ddEov KaOoArknc ExxAnouc (Monumentele simbolice si dogmatice ale Bisericii Ortodoxe Universale), vol. 1, Atena, 1960, vol. 2, GRAZ, 1968. Komninos L,, Mpooxvvntapioy tov Ayiov Opovs A@w (Ghidul Sfantului Munte Athos), Sf. Munte, 1984. ‘ Kostopoulos Chiril, O Naruopdc elvat alpeon (Papis- mul este erezie), Patra, 1996. ak: Kotsonis leronim, H até Kavovexne aropews aia THC pvotipakne eruxowwaviag AvatoAKav xal AvuKav ini Aatwvoxpariag Kad Evetoxpariac (Valoarea din De spectivi canonict a legitturii sacramentale cu eterodocsit perioada stapanirii latine gi venefiene), Tesalonic, 1957. Kotsonis leronim, H xavovixt drcopic rept Ts eri Kowmviag peta TOV Erepoddeav (Viztunea asupra legdturii cu eterodocgti), Atena, 1957. : Kotsonis leronim, [epi tod KUpove TS net tw AyyAuwaveon and the amaypear 00ae 2 s aos. 2 ea a as Arxaiov tHE OpOoddgov ExxAnotac (Validitatea preo- fie’ anglicanilor in viziunea Dreptului canonic al Bisericii Ortedoxe), Atena, 1958, Kotsonis leronim, MpopAnpata t¢ «éxKAnowwort- xe aixovopiag» (Probleme ale ,iconomiei bisericesti”), Atena, 1957. Kourilas Evloghie, ‘otopia tov doxntiopon (Istoria ascetismului), Tesalonic, 1929. Kyriakos A, D,, ExxAnoiaotiKn ‘lotopia (Istoria Bise- riceasea), vol, 1-2, Atena, 1897-1898. Lampe, G.W.H., A Patristic Greek Lexicon (Dictionar grec de termeni patristici), Oxford, 1972. Laurent V., Darrouzes J., Dossier Grec de I’ union de Lyon (Desarul grec al unirii de la Lyon), Paris, 1976. Liantas G., O Aipepnc OeoAoytKdc bieAoyoc OpGodo- faw wai MaAawKxaboAkav (Dialogul teologic bilateral dintre ortodoesi si vechii catolici), Tesalonic, 2000. Macarie Apexandrinul, Opere, B.E.P.E.S., vol. 42. Macarie Egipteanul, Opere, B.E.P.E.S,, vol. 42. Macarie din Patmos, EbayyeAixn SaAnwyé (Trambita Evangheliei), Atena, 1867. Malliaros lacov, Nixodnpoc povayde 6 éx Naéiac Aytopeitne (Monahul Nicodim Aghioritul din Naxos), Atena, 1963. Mantoudis A., Ol BoyoptAot... (Bogomilii,..), Atena, 1936. Mantzouneas Evanghelos, Ta advefjata aipéoews Kal OXlopatog Kata Tove OKT NpatovEe al@vac (Abaterile eretice gi schismatice in primele opt secole ale cregtinismului), Atena, 1977, Marcu Avva, Opere, E.P.B., Filocalia, vol. 13. Marcu al Efesului, Opere, P.G., vol. 159-161, Opere, PO,, vol. 15-17,229 2 2 a e e a a a es aeaea sericeasci), vol. 1-3, Viena, Meletie Marturisitorul, Adpa| darul), Sfantul Munte, 1928, pes Meraklis A., O Biog Kai ta Epya tov dyiov | (Viata st operele Sfantului Neofit), Levkosia, 1976, Metallinos G., Ouodoya év Bann isescun Botez), Atena, 1996, ee Metodie al Constantinopolului, Opere, P.G., vol. 100. Milias S., Tov lepa@v Suvédwv... ova. (Colectia Sfintelor Sinoade), ai 1-2, Paris, 1761. vy Moshu loan, Opere, P.G., vol. 87 IIL Moulakakis N., Aegixé tH¢ dpxaiac yA@ooac (Dicti- onar de greaci veche), Atena, 1990. Mouratidis K., Olxovpevir Kivnoic, O ovyxpovoc utyas Teipaopdc THC OpOodoslac (Migcarea ecume- nica ~ Marea ispita contemporand a Ortodoxiei), vol. 1, Atena, 1973. Mouratidis K., Lyloeig ExxAnoiag Kat nodrreiac (Relatiile dintre stat gi Biserica), vol. 1, Atena, 1965. Nectarie Kefalas, Al Olxovpevixal Ldvodor (Sinoadele Ecumenice), Tesalonic, 1972. Nil Avva, Opere, P.G., vol. 79. Nichifor Calist, Opere, P.G., vol, 145-147. Nichifor al Constantinopolului, Opere, P.G., vol, 100, Nichifor Grigoras, Opere, P.G., vol. 148-149, Nichifor monahul, Opere, P.G., vol. 147. a Nicodim Aghioritul, Anodoyia miotewe (Apert credintei), Venetia, 1819.