Tema 1: Notiunea si obiectul dreptului financiar Reglementarea juridici privind finantele publice. Statul ca form’ complex de organizare sociala, pentru functionarea si consolidarea sa a avut nevoie de sustinere atit politica gi social, cit gi economica, aceasta din urma, odata cu aparitia banilor, devenind susfinere financiaré. Anume fluxurile de bani de la supusi (contribuabili) catre stat au constituit finanafele publice incipiente. Tnitial, aceste fluxuri de bani erau destinate doar si sustina cheltuielile proprii de functionare ale organizatiilor statale. De aceea, una din principalele caracterizari teoretice ale finanatelor publice sustinea c& acestea sint ” diferitele mijloace prin care persoanele publice — statul, comunele, institutile- isi procurd resursele binesti necesare indeplinirii activitatii lor”. Cu timpul, in rezultatul extinderii atributiilor ineredinfate statului, fluxurile financiare au fost directionate spre finantarea unor cheltuieli tot mai apropiate de cererea publ intr-o acceptiune mai larga, finantele constituie totalitatea resurselor (fondurilor binesti) aflate la dispozitia colectivititilor publice si a inteprinderilor particulare, destinate indeplinirii functiilor si sarcinilor acestora. Fondurile binesti care se afli la dispozitia autorititilor publice au provenienta gi intrebuintare publicd (comuna) gi sint numite finange publice. in schimb, fondurile banesti asociate unititilor economice private sint denumite finaye private. Agadar, conceptul de finante publice se raporteaza la conceptul mai general al finanfelor ca o parte la un intreg. |, Finafele publice studiaza raporturile dintre cheltuielile publice, sistemul de impozite si comportamentul agentilor economici, care sint indivizii, familiile gi firmele (M.L. Brown si P.M. Jakson) 2. Finajele sint privite si ca “operatiuni financiare” privind cheltuielile publice, su “exist cheltuieli publice care trebuie acoperite” si pentru aceasta “trebuie stabilit cine s& suporte aceste cheltuieli® prin impozite, taxe li alte contributii banesti. 3. Intr-o formula aseminatoare, finatele publice sint privite ca “o stiimpi care studiazi activitatea statului in calitatea sa de utilizator al unor tehnici financiare speciale: cheltuieli, taxe, impozite, imprumuturi, procedee monetare etc.” ‘Asadar, dreptul financiar poate fi privit gi ca ramuri a stiintei eeomomico-juri 4. in literatura de specialitate di sociale de naturé economicé, aparute in procesul repartitiei produsului intern brut, in strinsa legitura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului”. in cadrul acestor relafii economice, resursele banesti ale statului se procura, distribuie si fntrebuingeaza cu ajutorul unor metode si instrumente specifice intru-un regim juridic adecvat, aceste fonduri acordindu-se cu titlu nerambursabil. Asadat, finajele publice sint indispensabil legate de stat, care a promovat ins’, in diferite perioade o atitudine diferita in utilizarea si aplicarea procedeclor financiare: 1) liberalismul economic- reglementind veniturile si cheltuiclile publice, astfel ca acestea si influenteze cit mai putin initiativa privat’ si, in general, relatiile economico-sociale; 2) admiterea si chiar sustinerea interventici statului in economia nationala prin diferite modalitiqi: reglementarea impozitelor si a altor venituri publice e , statul nostru, finanfele au fost caracterizate ca flind “relat Rolul finafelor publice in sistemele economi a) reprezinti un mijloc de acoperire a cheltuielilor in functionarea sectorului public b) finantele publice sint un mijloc de interventie economic’ si social Funetiile finantelor publice: a) de repartitie b) de control in doctrina occidental: 1) de alocare 2) de stabilizare 3) de distribuire Sistemul finaciar, Din Antichitate si pind in prezent, in structura finatelor publice s-au pastrat dowd componente constante: cheltuielile publice si veniturile publice, completate in functie de necesitati cu imprumuturi publice. Pentru corelarea acestora a fost promovat bugetul statului si, in cadrul unitajilor administrativ-teritoriale, bugetele locale. Astfel, in prezent, in majoritatea statelor lumii cu economic nationala liberalist capitalist& gi regim politic parlamentar democrat, finatele publice au urmatoarele componente:1) Bugetul de stat 2) Cheltuielile publice 3) Veniturile publice 4) imprumuturile de stat Finantele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale. Normele tului_financiar. Izvoarele dreptului_financiar. Dreptul financiar, privit ca ramura de drept, reprezinta totalitatea normelor juridice instituite conform conceptului modern al finatelor publice contemporane, care reglementeaza, in regim de drept public, constituirea gi intrebuintarea fondurilor banesti ale statului si ale celorlate colectivitati publice, precum si controlul finaciar de interes public. Normele dreptului financiar, la fel ca si celelalte norme juridice, sint niste reguli de conduita instituite de stat, a caror aplicare este asigurata prin constiinta juridicd, iar la nevoie prin forta coercitiva a statului. Normele juridice de drept financiar se particularizeaza prin faptul cd regelementeaza actele si opratiunile ce alcatuiesc finantele publice, iar importanta lor se apreciaza in contextul necesitatii si importantei intregii reglementari financiare de interes public. Criteriile de individualizare a acestei ramuri de drept tin, in special, de obiectul specific de reglementare, caracterul normelor, principiile ce stau la baza,specificul sanctiunilor etc. Obiectul specific de reglementare reprezinta criteriul esential de recunoastere a normelor de drept financiar fata de alte ramuri de drept. Normele dreptului financiar au un caracter general, impersonal, si la fel ca cele mai multe norme juridice, privesc un numar nedeterminat de subiecti i se aplica repetat in timp, ori de cite ori sint indeplinite conditiile vizate de ele. Unele norme ale dreptului financiar au insi un caracter individual in virtutea anumitor ncesitati financiare concrete, spre exemplu: legile de adoptare a bugetelor anuale de stat, cuprind uneori si dispozitii care stabilesc individual cuantumul banesc al unor transferuri, acordate anumitor unitati administrativ-teritoriale. Structura logico-juridica: cele trei elemente specifice normelor juridice: ipoteza, dispozitia si sanctiunea. Jpotezele normelor de drept financiar prevad acele imprejurari in care urmeaza sa se aplice dispozitiile cuprinse in aceste norme de drept. Dispozitiile normelor de drept financiar prevad conduita subiectelor de drept vizate de aceste norme, fie obligindu-se s4 actioneze intr-un anumt fel, fie permitindu-le sa efectueze anumite operatiuni financiare, die interzicind comiterea unor acte de natura financiara. Cele mai multe norme cuprind dispozitii onerative, prin care se reglementeazi obligatiile fiscale ale agentilor economici si persoanelor fizice, exerciarea controlului financiar al cheltuielilor etc. Dispozitii permisive sint, spre exemplu, dispozitii care permit decalajele temporare aparute in cursul executarii bugetelor locale pe seama resurselor trezoreriei statului. Dispozitii prohibitive care interzic, spre ex., acoperirea cheltuelilor bugetare prin emisiune monetari Sanctiunile sint reglementate potrivit interesului de constituire a fondurilor banesti ale statului si ale altor colectivitati publice, ca si de intrebuintate conforma a acestor fonduri banesti. Sint atit sanctiuni cuprinse in alte reglementari, cit si sanctiuni specifice dr. Financiar: amenda baneasca- in cazul incalcarii normelor cu privire la declararea veniturilor supuse impozarii, evaziunea fiscal etc. Sanctiuni specifice: majordrile de intirziere, prevazute in cazul de neplata in termenele legale a impozitelor si taxelor datorate de catre orice subiect de drept. Ele pot fi comparate cu daunele- interese prevazute de C.Civ. Izvoarele_dreptului_financiar: 1) Constitutia R.M. care stabileste bazele juridice ale organizarii activitatii financiare a statului cit si a altor directii, institutii financiare. O deosebita atentie este acordata activitatii bugetare, din moment ce bugetul de stat este veriga principala in sistemul financiar. Nu avem un izvor care sa cuprinda in intrgime intreaga ramura data, de tipul unui cod. Dar. La moment sint elaborate si actioneazd o serie de acte ce reglementeaza directiile principale ale dreptului financiar: Legea cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar din 24 mai 1996, Legea privind sistemul public de asigurari sociale, Legea cu privire la Curtea de Conturi, Legea bugetara anuala etc. S-a consolidat, la etapa actuala, rolul actelor emise de autoritatile publice locale, deaceea am putea clasifica izvoarele dreptului financiar, in functie de competenta de reglementare in: acte normative de importanfa national 2) acte juridice ale autoritatilor administratiei publice locale. Tema 2: Raporturile juridice de drept financiar Elementele raportului juridic de drept financiar. in vederea realizirii obiectivelor propuse, este nevoie de o reglementare juridicd adecvata a relatiilor care apar in procesul activitatii financiare. Reglementarea acestor relatii de catre normele dreptului financiar, le imprima acestora un nou aspect, ele devenind raporturi juridice de drept financiar. Astfel, raporturile de drept financiar sint acele relatii juridice, stabilite intre anumiti subiecti de drept, pe baza normelor juridice de specialitate, in procesul constituirii, repartitiei si utilizdrii fondurilor banesti de stat sau veniturilor. Elementele raportului financiar urmeaza specificul acestuia si se individualizeaza prin anumite caractere specifice. Subiectele participante in aceste raporturi sint organele administrative financiare de stat si de control finananciar, ca prim subiect, iar ca al doilea, orice alte organe de stat, instiutii publice, intreprinderi, persoane fizice, cdrora le revin drepturi si obligatii prevazute de dreptul financiar. Primul subiect particicipant- este, in mod obligatoriu, un organ administrativ financiar de stat sau de control financiar investit cu atributii de stat privind formarea si intrebuintarea conforma a fondurilor banesti ale statului, organelor de stat, institutiilor si altor colectivitati publice. Acestea sint, de cele mai dese ori, organele Ministerului Finantelor, organele financiare ale autoritatilor administrativ-teritoriale si organele de control financiar public. Al doilea subiect- poate fi orice alt organ de stat, in afara de cele administrative financiare de stat si de control financiar, precum $i institutiile publice carora le sint reglementate atit drepturile de a fi finantate din bugetul de stat sau din bugetele locale, cit si obligatiile de intrebuintare conforma a fondurilor banesti primite in cadrul acestor finantari. De asemenea, poate fi orice persoana juridicd, persoana fizica sau alt subiect de drept carora le sint reglementate obligatii de a declara veniturile sau bunurile impozabile, de a plati impozitele legal stabilite si de a accepta controlul financiar. Aceste doua categorii de subiecti nu se afla pe o pozitie de egalitate juridica, chiar si in situatia cind ambele subiecte sint organe de stat. Primul subiect are o pozitie autoritara, aceasta particularitate fiind specificd raporturilor de drept public, spre deosebire de regimul dreptului privat, in cadrul caruia subiectele participante au o pozitie de egalitate juridica si au la dispozitie algerea de a participa sau nu in asemenea raporturi. Este necesar a deosebi, de asemenea subiectul dreptului financiar de subiectul raportului de drept financiar, cu toate cd in mare masura acestea coincid. Subiect al dreptului financiar este persoana care dispune de capacitate juridica de drept financiar, potential participant la raporturi de drept financiar; iar subiect al raportului de drept financiar este participantul real al unor raporturi juridice concrete.Continutul raporturilor juridice din domeniul finatelor publice este unic si distinct de alte raporturi juridice, datorité naturii financiar-publice a drepturilor si obligatiilor ce revin subiectilor partcicipanti. El este reprezentat de drepturile si obligatiile subiectilor participanti, care sint exclusiv din domeniul finantelor publice, astfel incit drepturile si obligatiile ce tin de finantarea bugetara, de impunere, de credit public, sint inconfundabile cu al altor raporturi juridice: administrative, civile sau comerciale. Drept exemplu: drepturile si obligatiile privind finantarea din bugetul statului si din bugetele locale, cele privind emisiunea si circulatia titlurilor de valoare ale imprumuturilor interne de stat, cele privind individualizarea, plata si incasarea impozitelor si taxelor. Obiectul raporturilor juridice financiare il reprezinta fondurile banesti sau sumele de bani ce se stabilesc si se acorda in raporturile juridice de finantare bugetara, ce se individualizeaza si se incaseaza ca impozite, taxe etc. Acesta este obiectul material al raporturilor. Alaturi de acesta, in calitate de obiect al raporturilor financiare apar si actiunile sau operatiunile de intocmire a proiectelor bugetelor ministerelor si ale altor organe de stat, actiunile si operatiunile de urmirire gi executare silita a creantelor fiscale etc. Tema 3: Delimitarea dreptului financiar de alte ramuri de drept. Prima incercare de stabilire a ramificarilor dreptului ii apartine jurisconsultului Ulpian din statul antic roman, care a conceput si a introdus diviziunea dreptului in drept public si drept privat. Aceasta diviziune a dreptului a fost preluata de dreptul contemporan, care stabileste drept ramuri ale dreptului public: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, iar ca ramuri ale dreptului privat: dreptul civil, comercial etc. Dreptul financiar este o ramura de drept independenta, iar aparteneneta sa la categoria dreptului public este conditionata de specificul componenetelor structurale ale finantelor publice, de a fi afectate necesitatilor comune si nu particulare. Despre aceasta vorbeste insdsi denumirea sa, intinit uneori si ca dreptul finantelor publice, ca 0 expresie a necesitatilor de constituire si intrebuintare a fondurilor banesti destinate intretinerii si activitatii organelor de stat, institutiilor si serviciilor publice. in cadrul dreptului pozitiv, rolul dreptului financiar este apreciat diferit in diferite state. Astfel, spre exemplu in literatura juridicd francezi s-a exprimat opinia ca reglementarea financiara “este a patra ramura a dreptului public, alaturaté dreptului constitutional, administrativ si dreptului intemational public”. Datorita interferentei sale cu dreptul administrativ, in ansamblul ramurilor dreptului pozitiv, dreptul financiar se situeazi dupa acesta, dar are legaturi strinse si cu dreptul constitutional.Legatura cu dreptul constitutional este determinata de importanta dreptului constitutional in oricare sisteme de drept de a fi o ramura funadamentala, precum si datorita statuarii constitutionale a unor concepte de bazd pentru domeniul finatelor publice. Astfel, alaturi de principiile de organizare statala, drepturile si indatoririle cetatenilor, autoritatile publice, dreptul constitutional reglementeaz conceptul bugetului public national, competenta Parlamentului de a aproba bugetele anuale de stat, precum gi obligatia cetatenilor de a contribui la acoperirea cheltuielilor publice prin intermediul impozitelor si taxelor etc. Cu dreptul administrativ, dreptul financiar este in strinsa legatura datorita faptului ci dreptul administrativ, cuprinzind norme referitoare la organizarea si functionarea tuturor organelor puterii executive, include si norme privind conducerea, organizarea si functionarea organelor financiare de stat, care fac parte din administratia finantelor publice. Reglementarea bugetului public de stat si a bugetelor locale, a veniturilor si cheltuielilor bugetare, a creditului public, controlului financiar, precum si insasi categorisirea impozitelor si taxelor in impotite si taxe generale de stat si locale, argumenteazi specificul de reglementare administrativ-financiara. Mai mult ca atit, uneori dispozitiile speciale de drept financiar se completeazi cu dispozitii generale din dreptul administrativ. Spre ex., reglementarea speciala a cotraventiilor din domeniul fiscal, se completeazi cu dispozitiile generale de drept administrativ referitoare la procedura stabilirii si sanctionarii contraventiilor administrative. Sau, interferenta complexa este vizibila in contextul finatelor locale si bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, mai ales in ceea ce priveste procedura intocmirii si aprobarii bugetelor locale. De dreptul international public, dreptul financiar este legat datorit existentei mai multor acorduri internationale, determinate de necesitati si interese financiare, cum sint conventiile de imprumuturi externe, cele pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor, cele de stabilire a unor taxe vamale. Sub aspecte generale, aceste conventii dovedesc existenfa unor raporturi financiare intre state, raporturi care sint considerate obiect al unei subramuri denumite drept financiar international, ori drept fiscal international. in conditiile dezvoltarii dreptului comunitar, ca ansamblu de norme conventionale interstatale privind infiintarea si activitatea comunitatilor europene, s-a afirmat existenta dreptului financiar comunitar, cuprinzind conceptele gi normele referitoare la bugetele anuale ale comunitatilor europene, la impozite, taxe gsi politica fiscala comunitara, circulatia gi politica monetara, controlul financiar comunitar etc. Legatura este si mai accentuata in contextul tendintei de incadrare europeana gsi obiectivului de armonizare a prevederilor legislatiilor financiare nationale. Tema 4: Bugetul publicCea mai des intilniti definitie a bugetului, in doctrina de specialitate, este cea consacrata prin legea franceza a contabilitatii publice: “bugetul statului este act de stabilire si autorizare a veniturilor si cheltuielilor anuale ale statului”. O definitie asemanatoare este intilnita in cadrul Comunitatilor Europene pentru caracterizarea oficialé a bugetului. Astfel, Regulamentul financiar al acestor comunitati precizeazi ca bugetul lor este “actul care prevede gsi autorizeazi in prealabil, in fiecare an, cheltuielile gi veniturile comunitatilor”. S-a afirmat, de asemenea, ca bugetul este “un stat de prevedere a veniturilor si cheltuielilor pe 0 perioada determinati” P.Leroy Beaulieu Sau cd bugetul este un program de cheltuieli ce urmeazi a se efectua si de venituri ce urmeazi a se realiza intr-o perioada determinata. G. Jeze S-a susfinut ca, cu privire la aparitia bugetului in cadrul finantelor publice din statele moderne, ca atit termenul de buget, cit si procedeul financiar al bugetului statului au aparut in Anglia, de unde au fost preluate de catre francezi la inceputul sec. XIX-lea. Aparitia bugetului a fost dictata de necesitatea existentei unui act decizional al veniturilor si cheltuielilor anuale ale statului, precum si de necesitatea corelarii cuantumurilor banesti anuale de venituri si cheltuieli. Cu privire la acest aspect, s-a menfionat ca bugetul este un act interventionist prin actiunea veniturilor asupra structurii economice, si productiv prin cea mai mare parte a cheltuielilor. Rolul intervetionist al bugetului de stat este reflectat, in mare masura, in cadrul politicii financiare si fiscale a statului, cind statul intervine, spre exemplu, prin impozite, sau subvenfii destinate unor ramuri economice ori chiar finantarea bugetara integrald a unor obiective economice importante. Bugetul poate fi privit drept 0 categorie economica, desemnind totalitatea relatiilor economice ce apar in procesul crearii, distribuirii si utilizarii fondurilor banesti centralizate de stat, dar, mai poate fi privit si in calitate de categorie juridica — in acest sens, bugetul fiind privit ca un program financiar cu privire la colectarea si distribuirea fondurilor banesti de stat sau unitatilor administrativ-teritoriale, precum si cu privire la consolidarea statutului juridic al participantilor la relatiile bugetare. Variante moderne de organizare bugetara. Cu toate ca bugetul de stat este procedeul financiar cel mai important de stabilire si corelare a veniturilor si cheltuielilor statului, el se individualizeaza printr-o serie de particularitati, care difera de la stat la stat, deosebirea fiind si mai evident in statele federative faté de cele care au o structura unitara. in fiecare din aceste doua categorii, sint prezente variante comune, specifice mai multor state, in timp ce alte state au conceput variante originale. A. in statele nationale unitare — organizarea bugetara era, la inceput, simpli, cuprinzind doar bugetul de stat si bugetele locale. Bugetul de stat, in acest context, are principala sursi de venituri in impozite si taxe gi este completat, in caz de insuficienté, cu imprumuturi de stat, iarcheltuielile acestui buget privesc, preponderent, intretinerea organelor centrale legislative si executive, instanfelor judecatoresti, intretinerii armatei, sferei invatamintului etc. Bugetele locale sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, reprezinta sursa de finanfare a autoritatilor publice locale, institutiilor de invatamint public, modernizari gi dezvoltari urbanistice etc. Pe lingd bugetul public si bugetele locale, in unele state, s-au dezvoltat bugete anexe celui de stat. Astfel, spre ex. in Franta, pe linga bugetul public general al statului, structura bugetara cuprinde bugete anexe pentru navigatia aeriand, regia monedelor si medaliilor, precum gi conturi speciale pentru dezvoltarea fondului forestier, pentru fondul dezvoltarii vietii asociative etc. B. in statele federative- (Brazilia, SUA, Elvetia), organizarea bugetara este influentati de structura federativa a statelor (ce cuprind landuri, cantoane etc.), astfel incit sistemul bugetar este mai comlex gi cuprinde bugetul federal, bugetele statelor, landurilor etc., precum si bugetele locale din fiecare unitate administrativ-teritoriala. Dar, fiecare din aceste state federative, la rindul lor, comporté caractere specifice in ceea ce priveste elaborarea si aprobarea bugetelor anuale, realtiile dintre bugetele federale etc. Astfel incit diferite domenii sint finantate de diferite categorii de bugete. in sistemul bugetar, pe linga bugetul de stat se intocmeste, in tot mai multe state, un buget economic sau al economiei nationale. El se caracterizeaza prin faptul cA este un document ce cuprinde aprecieri si prognoze privind situatia si evolutia in viitor a intregii activitati economice, oferind o imagine a activititii economice viitoare dintr-un stat. Un astfel de buget, care se intocmeste in baza unei sistematizari de date din diverse domenii (veniturile si cheltuielile ramurilor economice, venitul national, repartitia si consumul de bunuri materiale), reflecti situatia economico-financiari a statului, precum si da posibilitatea de a prognoza evolutia sa ulterioara. Modalitatea de organizare bugetara specifica R.M. poarté denumirea de “buget public national”. Prin insusi termenul de organizare bugetara, intelegem organizarea sistemului bugetar si principiile sale de constituire. Bugetul public national este alcatuit din bugetul de stat, bugetele locale precum si bugetele fondurilor de stat extrabugetare. Fiecare din aceste bugete reprezinta baza de activitate pentru organele corespunzatoare de stat sau locale. Natura juridica a bugetului de stat. Bugetul statului a fost cacacterizat diferit in functie de natura sa juridicd. Cele mai des intilnite sint urmatoarele: 1) Teoria naturii juridice de lege a bugetului statului: demareazi cu ideea ca bugetul statului este o decizie a legislatorului, el este o lege propriu-zisa. in cadrul acestei teorii, se sutine necesitatea deosebirii sensului formal de sensul material al legii, sustinindu-se ca bugetul statului este o lege numai in sens formal nu si in sens material, deoarece el este elaborat sub forma de lege, conform procedurii legislative.2) Teoria bugetului de stat act-conditiune de natura administrativa: are la baza ideea ca prin bugetele anuale se conditioneaza atit veniturile, cit si cheltuielile statului, sub aspecte partiale diferite, comune actelor administrative de acest fel. 3) Teoria potrivit careia bugetul statului are natura juridica atit de lege, cit si de act administrativ: este fundamentata pe idea ca bugetul este lege in partile lui creatoare de dipozitii generale si act administrativ in partile lui creatoare de acte individuale si concrete. Din cadrul celor doua componente esentiale a bugetului statului, partea de venituri este considerata a fi creatoare de dispozitii generale in toate statele in care se aplica principiul anualitatii impozitelor si taxelor. in acest sens, aprobarea anuala a partii de venituri a bugetului statului este o adevarata lege materiala, deoarece determina in fiecare an, prin dispozitie generala, perceperea impozitelor si taxelor ca $i cind ar fi reglementate din acel moment. Partea de cheltuieli este insd considerata creatoare de acte individuale si concrete de natura administrativa, deoarece ele sint adoptate in baza legilor preexistente. Doctrina de specialitate inclind, in ultimele decenii, spre teoria bugetului-lege si teoria mixta, deoarece bugetul anual al statului are natura juridica de lege fie pentru simplul motiv ca este aprobat de catre Parlament. Practica aprobarii bugetelor anuale in statele contemporane nu ofera insa argumente convingatoare pentru acceptarea sau respingerea acestor teorii. Legile de aprobare a bugetelor comporta, uneori, unele caracteristici specifice, astfel incit in unele state ele sint sumare si se limiteazi doar la stabilirea cuantumului banesc al principalelor categorii de venituri si cheltuieli bugetare si la autorizarea guvernului si procedeze la realizarea veniturilor si la efectuarea cheltuielilor respective. Pe de alti parte, existé legi de aprobare a bugetelor anuale care stabilesc, in afara de cuantumul de venituri si cheltuieli, noi venituri bugetare, modifica conditiile de percepere a impozitelor etc. Tema 5: DREPTUL BUGETAR SI PRINCIPIILE APLICARII LI Planul: 1. Nofiunea dreptului bugetar. Sistemul bugetar al R.M. 2. Principiile aplicarii dreptului bugetar: a. principiul anualitatii bugetului statului b. principiul unitatii bugetului statului c. principiul universalitatii bugetului statului 1. Notiunea, izvoarele dreptului bugetar: in procesul formarii, distribuirii si utilizirii fondurilor banesti ale bugetului de stat si bugetelor locale, apar o serie de relatii ce sint reglementate de un compartiment special al dreptului financiar — dreptul bugetar. Acesta se individualizeaza fata de alte institufii ale dreptului finaciar prin faptul ci normele sale consolideaza si reglementeaza: 1) sistemul bugetar, adica felurile bugetelor, interconexiunea acestora, rolul fiecdrui tip de buget. 2) clasificatia bugetara a veniturilor gi cheltuielilor, precum gi cuprinsul bugetului de stat.3) competenta statului, subiectilor sai, unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul bugetului. 4) procesul bugetar: adicd mecanismul elaborarii, aprobarii si executarii bugetului de stat. Reiesind din aceste caracteristici, dreptul bugetar se prezinta ca fiind totalitatea normelor juridico- finaciare, care reglementeaza sistemul bugetar al R.M., cuprinsul bugetului de stat si clasificatia bugetara a veniturilor si cheltuielilor, competenta statului si autoritatilor administrativ-teritoriale, precum si procedura bugetara. Rolul central al bugetului statului si bugetelor locale in sistemul financiar al R.M., determina si importanta dreptului bugetar in sistemul dreptului financiar: cu el incepe partea special a dreptului finaciar. In cadrul dreptului bugetar, se evidentiaza, cu mai mare claritate decit in alte compartimente ale dreptului financiar, normele materiale si normele procesuale. Prima categorie de norme determina continutul bugetului: organizarea bugetara, felurile veniturilor si cheltuielilor bugetare; reglementind relatiile corespunzdtoare. Normele procesuale reglementeazi procedura si ordinea realizirii fiecirui stadiu al procesului bugetar, legaturile existente intre organele statului si autorititile publice locale in cadrul acestui proces. Normele procesuale instituie formele organizatorico-juridice de realizare a drepturilor materiale ale subiectilor dreptului bugetar. Participind la anumite relatii economice, in vederea realizarii drepturilor sale si executarii obligatiilor, subiectii dr. bugetar ( statul gi unitatile administrativ teritoriale, sau organe cu atributii legislative si executive de stat si locale) devin participanti ai raporturilor bugetare. Lor le sint caracteristice urmatoarele particularitati specifice: 1) apar in procesul constituirii, distribuirii si utilizarii fondurilor centralizate de stat sau locale; 2) drepturile si obligatiile subiectilor sint determinate de elaborarea si executarea bugetului ca principal plan financiar a statului sau unitatilor adiministrativ- teritoriale; 3) in cadrul raporturilor bugetare, participanti obligatorii sint statul sau autoritatile adm-terit. Toate bugetele care actioneaza pe teritoriul R.M. formeaza in totalitatea lor un anumit sistem, determinat, care poarta denumirea de sistem bugetar. Fiecare stat are o organizare proprie a sistemului bugetar si principii proprii care o individualizeaza. Normele juridice care reglementeazi organizarea bugetara, privesc, in special, tipurile bugetelor, locul si rolul fiecdrui dintre ele, principiile lor de functionare si legatura reciproca. Organizarea bugetara a statului este determinata de structura statala. intr-un stat unitar, sistemul bugetar este format din doud niveluri: bugetul de stat si bugetele locale, aflate la dispozitia autoritatilor adiminstrativ-teritoriale. Dreptul bugetar nu se suprapune reglementirilor privind impozitele si celelalte venituri bugetare sau imprumuturile de stat. Aplicarea practic a normelor dreptului bugetar se interfereazi insa cu aplicarea reglementarilor juridice referitoare la impozite, taxe si imprumuturi interne de stat, deoarece executarea bugetelor anuale de stat implica, in mod prioritar, perceperea impozitelor si taxelor, realizarea celorlate venituri bugetare. bugetului: Aplicarea dreptului bugetar si procedura elaborarii, aprobarii, executarii si incheierii bugetului de stat sint guvernate de anumite principii, dintre care, cele mai importane sint: 1) principiul anualitatii bugetului de stat 2) principiul unitatii bugetului de stat 3) principiul universalitatii bugetului 4) principiul echilibrarii bugetului Principiul anualitatii bugetului de stat: presupune elaborarea acestuia pentru o perioada de un an, fiind apreciat nu nuami din punct de vedere tehnic-financiar, dar si din punct de vedere al autorizarii parlamentare. Din punct de vedere tehnic-financiar, periodicitatea anuala se considera ca raspunde mai multor posibilitati reale de prevedere sau de stabilire prealabild a cuantumului veniturilor si cheltuielilor bugetare de stat. Prognozarea posibilitatilor si necesitatilor publice financiare este mai putin exacta cind se intreprinde pe o perioada de timp indelungata (acest lucrufiind dovedit prin renuntarea la bugetele de stat pe doi sau mai mulfi ani). Din punct de vedere al autorizarii parlamentare, principiul dat prezinté importanta datorité tendintei de a emite oricare decizie parlamentara cu precautie si in mod temeinic, precum si exercitarea de catre organul legislativ a unui control eficace in timp asupra puterii executive. Daca bugetul s-ar adopta pe o perioada de mai multi ani, Guvenul ar putea face abateri despre care Parlamentul ar putea afla prea tirziu. Principiul anualitatii mai este dictat si de necesitatea “economica’, de a corespunde ritmurilor sociale si chiar periodicitatii anuale a productiei agricole. in unele state ale SUA si unele landuri germane s-au adoptat bugetele bienale datoriti avantajului de a simplifica in timp operatiunile de elaborare a bugetelor. in acelasi scop, in Grecia, conform unei dispozitii constitutionale “prin lege se poate institui un buget bienal”. Tot aici este legiferata practica unor “previziuni bugetare plurianuale”, care sint cheltuieli pentru lucrari publice ce pot fi finalizate numai in mai multi ani, urmind ca aceste cheltuieli si die repartizate si cuprinse in bugetele anuale de stat corespunzator progrmaului de realizare plurianuala. Exercitiul bugetar este de fapt perioada de timp reglementata cu datele de inceput si sfirsit ale executarii fiecirui buget de stat. In acest context, practica bugetara din statele contemporane difera: in Austria, Belgia, Franta, Germania- exercitiul bugetar corespunde cu anul calendaristic. Spre deosebire de Anglia, Canada, Japonia, unde exercitiul bugetar incepe la 1 aprilie si sfirgeste la 31 martie anul urmAtor; in Italia, Suedia, Australia- 1 ie- 30 iunie anul urmator (practica dati fiind determinati de de durata dezbaterilor parlamentare, de traditii, etc). Avind in vedere ca, in mod practic, dupa sfirtitul anului bugetar se incaseaza gsi alte venituri bugetare restante si se efectueaza cheltuieli angajate in ultima parte a anului bugetar, in unele state acestea se inscriu in conturile bugetului expirat, pe cind in alte state ele se incadreaza exact intre datele de inceput si de sfirsit ale exercitiului bugetar. (O astfel de reglementare a exercitiului finaciar, in stricta concordanta cu anul calendaristic este rationala, deoarece cazuri de impozite si alte venituri restante se repeta de la un an bugetar la altul si afecteazi putin executarea bugetelor anuale de stat). b. Principiul unitatii bugetului reflecti necesitatea adoptarii in fiecare an a unui buget unic de stat, avind la baza, ca si in cazul principiului precedent necesitati de ordin politic cit si financiar. Motivatiile de ordin politic se explica prin controlul exercitat de parlament asupra bugetului de stat, in vederea crearii unei viziuni de ansmablu asupra cheltuielilor statului. Privit sub aspect financiar, adoptarea unui buget unic de stat ofera posibilitatea de a prezenta starea real a situatiei financiare a statului, de a cunoaste exact veniturile si cheltuielile anuale, precum gi insagi situatia finantelor statului: de a fi echilibrate sau deficitare. Acest principiul a fost apreciat ca o regula “ideala” , ca o *conditiune de sinceritate financiara’”. Cu toate acestea, in multe state, se renunfa la acest principiu, fiind des intilnit procedeul pluralitatii bugetare: care admite, pe linga bugetul statului ca buget general sau central, care ramine totusi principal, si bugete: autonome, anexe, extraordinare, speciale. Bugetele autonome: sint stabilite pentru colectivitati de interes public, carora prin lege li s-a acordat autonomie si care au personalitate juridica. Ele sint stabilite si aprobate doar de organele de conducere ale colectivitatilor publice carora li s-a recunoscut dreptul de a avea un buget propriu; intre aceasta categorie de bugete si bugetul de stat existind anumite relatii fie in partile de venituri, fie in partile de cheltuieli. Aceasta categorie de bugete s-a dezvoltat, mai mult, in Franta, pentru asa-numitele regii autonome: de exploatare a zicdmintelor de carbune, de gaze naturale, de electricitate, cdrora li s-aacordat posibilitatea de a refine propfiturile pentru finan{area investitiilor si acoperirea unor cheltuieli proprii. Pentru R.M., in special, este vorba de autonomia bugetelor locale). Bugetele anexe: raspund unor necesitati de sporire a fondurilor banesti specifice exploatarii unor servicii publice, unor ramuri ale economiei statale etc. Domeniile pentru care ele se stabilesc difera de la un stat la altul, elementul constant fiind aprobarea lor in fiecare an de Parlament, in paralel cu bugetul statului, si prin insdsi legea de aprobare a acestui buget. Bugetele_extraordinare: sint aldturate bugetului ordinar al statului si aprobate tot de Parlament, practicate doar pentru situatii exceptionale si avind, prin urmare, un caracter temporar. Ele au un regim juridic mult mai strict. O practicd indelungata si diversi a acestei categorii de bugete fi apartine Frantei, cel mai des citat buget extraordinar fiind “domeniul extraordinar”, creat in scopuri militare si condus personal de Napoleon Bonaparte, care se alcatuia, in special, din “produsele victoriei si cuceririlor”, impozite si alte contributii banesti impuse invintilor si statelor ocupate. In Anglia, crearea bugetelor extraordinare a avut loc, preponderent, pentru lucrari de comunicatii publice. Bugetele exraordinare trebuie deosebite de regimul cheltuielilor extraordinare, care se introduce in cazul miririi deficitului bugetar, astfel incit nu mai poate fi acoperit prin procedeele de emisiune monetara. ec. Prin I universalitatii bugetului: aflat intr-o interdependenta strinsd cu principiul precedent, el impune regula ca bugetul de stat sa cuprinda toate veniturile si toate cheltuielile statului din fiecare exercitiu bugetar. Atit din punct de vedere practic, cit si teoretic, universalitatea bugetului prezinta atit avantaje, cit si dificultiti. Privita din perspectiva politica, un cuprins complet al veniturilor si cheltuielilor anuale, ofera posibilitatea de a determina orientarea finaciara de stat din fiecare an, precum si exercitarea unui control temeinic asupra practicii bugetare de catre puterea legislativa. Datorita acestui avantaj, prezent si in cadrul principiului unitatii bugetului, aceste doud principii au fost apreciate imbinate: “universalitatea ca un aspect complementar al unitatii bugetului de stat”. Deficienta principala a acestui principiu, tine de proportiile mari ale bugetului brut, care, elaborat in conformitate cu acest principiu, cuprinde toate cheltuielile si veniturile bugetare anuale de stat, atrigind si necesitatea amplificarii evidentei contabile. Aceste dificultati au conditionat aplicarea, pe lingd procedeul bugetului brut, si pe cel al bugetului net, care cuprinde numai soldul' rezultat din compensarea veniturilor si cheltuielilor. Acesta se va inscrie in partea de venituri a bugetului statului, in cazul cind partea de venituri a bugetului statului este mai mare decit cheltuielile, si in partea de cheltuieli a bugetului statului - cind are loc fenomenul deficitului bugetar. Procedeul bugetului net a fost supus unor mari critici, datorité faptului cd permite camuflarea cuantumurilor banesti reale fie ale unor venituri, fie ale unor cheltuieli bugetare de stat. Mai frecvent, acest procedeu a creat conditii favorabile abuzului aparatului fiscal al statului de a spori cheltuielile de percepere a impozitelor si taxelor, abuz protejat prin inscrierea in bugetul statului numai a produsului net al acestor venituri bugetare principale. Pornind de la avantajele si carentele mentionate mai sus, in multe state s-a recurs la procedeul bugetului mixt, in care, pentru anumite sectoare sau ramuri de activitate, categorii de actiuni, in bugetul statului se inscriu toate veniturile si toate cheltuielile, iar pentru celelalte ramuri, se inscriu numai soldurile nete. d. Principiul ec! rarii bugetului de stat: principiul clasic , care a suferit in timp multe alterari. Este fundamentat pe ideea ca cel mai reusit buget este cel se apropie de deficit, degajind insd un excedent simbolic (pomindu-se de la aprecierea ca echivalenta cantitativa a ven. si cheltuiel., este semnul unei politici financiare bune. Din punct de vedere matematic, intre veniturile si cheltuielile publice exista trei relatii posibile: 1) venituri egale cu cheltuielile (echilibru) 2) venituri mai mari decit cheltuielile (proficit sau excedent) 1 unui cont si totalul sumelor inscrise in creditul (3 marfa amas nevinduta si care se vinde cu un pret ' Sold: 1) diferenta aceluiasi cont; 2) rest de plati la lichidarea unei ol redus).3) venituri care nu acopera cheltuielile (deficit) Daca veniturile nu acopera cheltuielile, trebuie aplicata o metoda de abordare a deficitului bugetului public si a impactului potential asupra sistemului economic prin rate mai inalte a dobinzilor sau prin presiuni inflationiste mai mari. Daca cheltuielile publice sint finantate pe baza miaririi fiscalitatii, exist4 un impact politic (revolta contribuabililor), care poate contracara actiunea guvernului privind cresterea nerationala a cheltuielilor publice. in cazul finantarii prin imprumut a deficitului bugetar, exist pericolul miaririi ratei dobinzilor, ceea ce ar putea afecta cresterea economica a sectorului privat sau ar amplifica inflatia. Conceptia echilibrului bugetar, in prezent, este depasita, preponderent, datorité modificarii raportului dintre economia liberal-capitalista si finafele publice, din cele mai dezvoltate si industrializate state contemporane. Astfel incit, in unele state (Japonia, Suedia, SUA) dificitele bugetare, care vin in contradictie cu echilibrul bugetar, se repeta de al un an la altul, cu toate ci produsul social brut sporeste anual. Doctrina finantelor publice a revazut si reevaluat difictul bugetar de stat, renuntind la uzanta traditionala a echilibrarii in fiecare an a veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat, folosind dificetele bugetare ca mijloc de influentare a dezvoltarii economice prin intrebuintarea de catre stat a unei importante parti a capitalurilor disponibile pe piata interna. in statele cu economii natioanle mai putin prospere, inclusiv si in R.M., echilibrul bugetar a ramas un deziderat /egiferat. Art. 11 al legii privind procesul bugetar si sistemul bugetar, prevede expres echilibrarea veniturilor si cheltuielilor. Pentru asigurarea si mentinerea unui asemenea echilibru, se recurge, deseori, la aga mecanisme sau pirghii, cim este, spre ex. constituirea in etapele prospere ale ciclului economic a unor fonduri de de rezerva sau de egalizare, care sa fie utilizate pentru acoperirea dificitelor bugetare intrevenite in etapele de declin economic. Aceste actiuni au la baza alternanta etapelor de declin si de prosperitate ale ciclului economic, care sint legate, in mare masura, de hotaririle parlamentare de a spori impozitele gi taxele in etapa de prosperitate economica in vederea constituirii fondurilor banesti de rezerva, cu care s4 fie acoperite deficitele bugetare din perioada declinului economic. Alte principii, reflectate in Teoria finantelor publice sint: 1) Pi 1 publ bugetului — care este dictat de necesitatea de informare atit intema, a cetatenilor proprii, cit si internationala despre situatia finaciara anuala a fiecdrui stat. Datele referitoare la bugetul de stat sint publicate i in M.OF,, si alte mijloace de informare {i privesc proportiile si cifrele concrete ale veniturilor si cheltuielilor bugetare, pricipalele categorii de venituri si cheltuieli bugetare- date de statisticd financiara. 2) Principiul specializarii bugetare - presupune inscrierea in bugetele anuale de stat a veniturilor bugetare pe categorii stabilite in raport cu specificul surselor si a cheltuielilor pe categorii care exprima, in mod clar, destinatia lor reala. 3) Principiul nonafectatiunii veniturilor- presupune depersonalizarea veniturilor bugetare, prin concentrarea lor intr-un singur fond banesc bugetar, care sa fie utilizat pentru toate cheltuielile bugetare, evitindu-se afectarea unor anumite venituri pentru anumite cheltuieli. Acest principiu este legat de principiul unicitatii bugetului de stat, deoarece admiterea unor bugete extraordinare, autonome gi anexe, implica afectarea unor venituri fiecdruia dintre bugetele si fondurile banesti distincte de bugetul statului. Principiul dat este uneori criticat. Regulamentul financiar al CE permite afectarea unora dintre veniturile bugetului comunitar pentru fonduri banesti din care se acorda subventii unor colectivitati. (1) Sistemul bugetar, care este o parte integranta a sistemului de finante publice ale statului, constituie bugetul public national si include: a) bugetul de stat, care cuprinde totalitatea veniturilor si cheltuielilor necesare pentru implementarea strategiilor si obiectivelor Guvernului; b) bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, care reprezinté bugetele satelor (comunelor), oraselor (municipiilor), raioanelor, unitafii teritoriale autonome cu statut juridic special;{New}[Lit. b) in red. Legii N 482-XV din 04.12.2003] c) bugetul asigurarilor sociale de stat; d) fondurile extrabugetare. TEMA 6: Cuprinsul bugetului de stat si clasificatia bugetara a veniturilor si cheltuielilor Plan: 1. Partea de venituri a bugetului de stat 2. Partea de cheltuieli a bugetului de stat 3. Clasificatia bugetara 1. Partea de venituri a bugetului de stat: Cele doud componente constante ale bugetului statului sint: veniturile si cheltuielile bugetare. Partea de venituri, conform art. 8 al Legii cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar, se constituie, preponderent, din impozite, taxe si alte incasari. Baza juridica ce reglementeaza felurile veniturilor bugetare este complexa si se afla in continua evolutie. Astfel, spre ex., enumerarea surselor veniturilor bugetare este specificata in legea bugetara anual, lista impozitelor si altor contributii banesti obligatorii asemanatoare este asigurata de C.Fiscal al R.M., veniturile nefiscale sint fixate de normele juridice ale altor ramuri de drept (spre ex. veniturile obtinute din activitatea in baza licentei). Multitudinea felurilor si grupelor veniturilor presupune clasificarea lor dupa diferite criteri 1) in functie de aspectul social-economi - venituri parvenite de la persoane juridice cu diferite forme de proprietate; - veniturile din vinzarea terenurilor si activelor nemateriale ale statului - venituri rezultate din activitatea de antreprenoriat si activitatea economicd externa - venituri parvenite din cadrul veniturilor proprii ale persoanelor fizice 2) in functie de dreptul de proprietate: - venituri proprii - venituri parvenite din surse auxiliare - veniturile rezultate din imprumuturi, la care se recurga in cazul insuficientei surselor proprii (creditele bancare) 3) in functie de gradul de obligativitate: - venituri fiscale — realizate din impozite directe gi indirecte, inclusiv majorarile de intirziere si amenzile pentru neexecutarea obligatiilor fiscale . - venituri nefiscale — sint cele realizate din activitatea de intreprinzator si din proprietate, dividendele aferente cotei de participare a statului in societati pe —_actiuni, dobinzile la creditele acordate de la bugetul de stat, Taxele si platile administrative. - Amenzile si sanctiunile administrative, financiare, penale - Transferuri de la bugetele unitatilor administrativ-teritoriale. Sint cunoscute doud metode de acordare a ajutorului financiar: 1) platilor; 2) metoda sustinerii financiare directe, prin dotatii, subventii, subsidii, credite.Dotatiile — mijloace bugetare, acordate bugetului de alt nivel al sistemului bugetar, cu titlu nerambursabil si fara contraechivalent. Subventiile — mijloace bugetare acordate bugetelor de alt nivel, persoanelor fizice sau juridice cu titlu nerambursabil si fara contraechivalent pentru realizarea anumitor obiective. Subsidiile — mijloace bugetare puse la dispozitia bugetului de alt nivel, persoanelor fizice sau juridice, ce presupune o finantare partiala a unor cheltuieli. Are la baza o participare in cote parti la finantarea unor activitati de stat sau municipale. Creditul bugetar — este o forma de finanfare a cheltuielilor bugetare, care presupune acordarea de mijloace bugetare altui buget, cu titlu rambursabil i contra echivalent. Un fenomen negativ ce tine de echilibrarea veniturilor este deficitul bugetar. in cazul deficitului bugetar se recurge la urmatoarele masuri: 1) in procesul aprobarii bugetului se stabileste un nivel limita a defcitului bugetar; 2) in cazul depasirii acestui nivel se introduce mecanismul de sechestarare a cheltuielilor, care presupune o proportionala micsorare a cheltuielilor bugetare (cu 5, 10, 15 procente lunar), pentru toate compartimentele bugetului; 3) atragerea mijloacelor bugetare prin folosirea creditelior. 2. Partea de cheltuieli: are un continut stabilit si el conform conceptiei moderne. in acest sens, principalele categorii de cheltuieli ale bugetului de stat sint cele pentru Servicii de stat cu destinatie generala, Activitate externa, Justitie, pentru mentinerea ordinii publice si securitatea nationala, invatamint, Cultura, arta, sport si actiuni pentru tineret, Ocrotirea sanatatii, Asistenta sociala gi sustinere sociald. Fiecare din aceste grupe se divide, la rindul ei, in anumite catego: concrete de cheltuieli. Cheltuiclile culturale sint cele mai numeroase, deoarece incep cu invatamintul superior si mediu si se continua cu sdnatatea publica, cultura si arta, protectia sociala gi alte cheltuieli social-culturale. Este complex si categoria cheltuielilor pentru actiuni economice de cecetare stiintificd, deoarece includ cheltuieli pentru actiuni si institutii de cercetare stiintifica, precum si finantari ale anumitor ramuri industriale, precum si agricultura, silvicultura, mediu inconjurator, transporturi, comunicatii etc. Din cuprinsul actual al veniturilor si cheltuielilor ale bugetului de stat rezultd ca acestui buget fi sint afectate cele mai importante impozite, taxe, si alte venituri care se realizeazi din ramurile economice, precum si c4 din acest buget se efectueaza cele mai importnate cheltuieli de stat social-culturale, economice, pentru organele de stat legisltaive, executive si judecatoresti, pentru ordinea publica ete. Este important a face deosebirea intre cheltuielile statale si cheltuielile bugetare, acestea din urmi fiind doar o parte din toate cheltuielile publice ale statului. Cheltuielile publice pot fi clasificate in functie de mai multe criterii 1) clasificarea cheltuielilor publice in functie de utilizarea venitului national: - cheltuieli care reprezinté un avans de venit national (capitale) nu sint cheltuieli propriu-zise, dar constau in avansarea de venit national in vederea obtinerii noilor venituir si resurse in viitor (aici se includ cheltuielile pentri investitii, pentru cercetarea stiintifica etc.) - cheltuieli_care_reprezinti un _consum _definitiv_de venit_national__cuprinde cheltuieli de aparare, cele curente ale institutiilor publice etc. 2) Clasificarea cheltuielilor dupa caracterul lor, permanent sau incidental (intimplator): - cheltuieli ordinare care se efctueaza in fiecare an, volumul lor fiind previzibil - cheltuieli extradordinare (execeptionale) care se efctueaza numai in situatii deosebite. Articolul 10. Cheltuielile bugetare din Legea cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar: (1) Cheltuielile bugetare sint determinate de alocatiile specificate in legea bugetara anuala. (2) Cheltuielile includ: a) fondul de salarii al angajatilor autoritatilor publice; b) alte cheltuieli operationale ale autoritatilor publice; c) cheltuielile pentru invatamint, stiinta, cultura si arta, ocrotirea sanatatii, sport, protectia sociala, protectia mediului inconjurator; d) sustinerea unor programe de cercetare stiintifica fundamentala;e) investirea programelor de stat pentru dezvoltarea ramurilor economiei nationale aprobate de Guvem; f) transferuri pentru autoritatile administratiei publice locale, institutiile finantate de la buget, intreprinderile de stat; g) investirea in infrastructura publica si in fondurile fixe care apartin Guvernului sau societatii; h) asigurarea apararii tari, ordinii publice si a securitatii nationale; i) serviciul datoriei de stat; j) plata cotizatiilor in organisme internationale; k) implementarea altor strategii si programe guvernamentale in conditiile legislatiei. (3) Cheltuielile bugetare nu includ rambursarile sumei de principal pentru datoria de stat. Anexa nr.1 Sinteza bugetului de stat - mii lei - Denumire —_|Capitol/ Total Inclusiv: indicator {grup componenta| mijloace| fonduri | proiecte principal debaza | speciale | speciale | finantate din surse externe 1 2 3 4 5 6 7 /Venituri, total 14658000,0 |13087683,2 |[957277,2 |168951,6 |444088,0 Venituri (fara 100 134829 12,0 |12356683,2 |957277,2 |168951,6 |granturi) Granturi 400 1175088,0_|731000,0 \444088,0 Cheltuieli, total 14881700,0 |12606167,9 |957277,2 |173195,0 |1145059,9 Servicii de stat cu |1 1017454,5 |708335,4 164362,1 144757,0 destinatie generalai Activitate externa |2 267447,6 [2524924 14955,2 Aparare nationala 3 279441,1 |245441,1 34000,0 Justitie 4 288369,9 — |250319,7 36535,2 1515,0 Jurisdictie 4! \4778,9 '4778,9 constitutionala Mentinerea ordinii|5 984935,1 |898826,8 '86108,3 publice si securitatea nationala Invatamint 6 1580768,2 |1029327,6 429699,6 |30565,0_|91176,0 Stiinta si inovare [7 393600,0 _|368100,0 25000,0 |500,0 Cultura, arta, 8 250622,4 |242327,6 5294.8 3000,0 sport si actiuni pentru tineret Ocrotirea sanatatii |9 2083296,9 |1875892,7 _|88367,2 119037,0 inclusiv 1477200,0 \1477200,0 transferuri catre fondurileasigurarii obligatorii de lasistenta medicala Asigurare $i asistenta sociala 1963132,5 185958 1,8 '8250,7 '86700,0 '8600,0 inclusiv transferuri catre bugetul asigurarilor sociale de stat 957231,0 957231,0 Agricultura, gospodaria silvica, gospodaria piscicola si gospodaria apelor 776318,8 5497859 19070,9 '4500,0 202962,0 Protectia mediului si hidrometeorologie 110059,8 31955,8 (7000,0 '50480,0 20624,0 Industrie si constructii 25320,4 25320,4 Transporturi, gospodaria drumurilor, comunicatii $i informatica 661026,9 484658,9 3128,0 173240,0 Gospodaria comunala $i gospodaria de exploatare a fondului de locuinte 258654,6 145113,7 100,0 113440,9 Complexul pentru combustibil si energie 172040,3 10430,3 161610,0 Serviciul datoriei de stat 652663,0 652663,0 Completarea rezervelor de stat 49105,5 14905,5 34200,0 Alte servicii legate de activitatea economica 162639,6 91340,4 1205,2 450,0 69644,0 Activitati si servicii neatribuite grupurilor principale 20 2966004,0 2930550,0 135454,0 inclusiv:- transferuri catre '2718500,0 |2718500,0 bugetele unitatilor jadministrativ- teritoriale din Fondul de sustinere financiara a teritoriilor - transferuri cu 155470,0 — |155470,0 \destinatie speciala catre bugetele unitatilor jadministrativ- teritoriale Creditare neta [23 -65980,0 — |-65980,0 Deficit (-); |223700,0 |481515,3 |-4243,4 |-700971,9 excedent (+) Surse de 223700,0 |-481515,3 (4243.4 |700971,9 finantare Interne 31200,0 31200,0 Rambursarea -118800,0 |-118800,0 imprumuturilor acordate de Banca Nationala a Moldovei Mijloace din 150000,0 {1500000 vinzarea valorilor mobiliare de stat Externe 366443,9 _|-341018,0 707461,9 Intrari de 829461,9 |122000,0 707461,9 imprumuturi externe Rambursari de -463018,0 |-463018,0 imprumuturi externe |Mijloace din 90000,0 90000,0 vinzarea $i |privatizarea bunurilor domeniului ublic Modificarea '-263943,9 |-261697,3 |4243,4 |-6490,0 soldurilor la conturi 3. Clasificatia bugetara a veniturilor si cheltuielilor: veniturile si cheltuielile se inscriu in buget respectindu-se asa- numita clasificatie bugetara a veniturilor si cheltuielilor, avind la bazprincipiul specializarii bugetare, care presupune precizarea provenientei fiecdrui venit bugetar si a destinatiei specifice a fecdrei categorii de cheltuieli bugetare. Clasificatia bugetara inseamna gruparea, numerotarea si denumirea legala a veniturilor si cheltuielilor statului, fiind obligatorie pentru cuprinsul bugetului si pentru evidenta contabila bugetara de stat. Potrivit art. 7 al legii privind sistemul bugetar si procesul bugetar, bugetele se elaboreaza si se executa in baza unui sistem unic de clasificatie bugetara. (2) Clasificatia bugetara include clasificatia veniturilor bugetare, clasificatia functionala, clasificatia organizationala si clasificatia economica a cheltuielilor bugetare, dupa cum I. Venituri clasificatia_veniturilor_bugetare grupeaza veniturile bugetare in baza legislatiei ce determina sursele de venituri; II. Cheltuieli b) clasificatia_functionali a cheltuielilor bugetare grupeaza cheltuielile bugetare ce reflecta utilizarea mijloacelor financiare in scopul implementarii functiilor de baza ale statului; ea organizeaza activitatile guvernului dupa scopurile lor ( de ex. educatie, asigurari sociale, sanatate). c) clasificatia_organizationalé (administrativa a cheltuielilor bugetare sistematizeaz’ cheltuielile bugetare pe tipuri de intreprinderi, institutii, organizatii si masurile ce reflecta distribuirea alocatiilor intre beneficiarii directi de mijloace din buget. Cheltuielile urmeaza sa fie divizate in sectiuni pentru fiecare minister, departament sau agentie. d) clasificatia __economicd a cheltuielilor bugetare grupeaza si detaliazi cheltuielile bugetare in conformitate cu destinatia concretaé a acestora. Ea face deosebirea intre cheltuielile curente si cheltuielile de capital. Sursele inteme i externe de finantare a deficitului bugetar, precum i datoria de stat interna si externa sint componente ale clasificatiilor mentionate. Clasificatia bugetara asigura: a) sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea si executarea bugetelor; b) comparabilitatea internationalé a indicilor bugetari, continind similitudini cu sistemele de clasificatie utilizate de organismele financiare internationale. Clasificatia bugetara se elaboreazi de Ministerul Finantelor si se aproba prin hotarire a Parlamentului. Tema 7: Procesul bugetar Plan: 1, Elaborarea proiectului bugetar 2. Aprobarea bugetului de stat 3. Executarea anuala a bugetului de stat - executia partii de venituri a bugetului de stat - executia de casa a bugetului de stat - executia partii de cheltuieli a bugetul de stat 1. Elaborarea proiectului bugetar: Procedura bugetara este ansamblul actelor gi operatiunilor care se succed anual gi privesc elaborarea, aprobarea si executarea bugetului statului, precum si incheierea exercitiului bugetar anual. in termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finantelor prezinté Guvernului proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor, care include anexele si nota explicativa.Diferit de aceasta, in Anglia spere ex., bugetul este elaborat sub indrumarea cancelarului tezaurului, iar in SUA, proiectul bugetului federal este intocmit de un serviciu special ce functioneaza pe ling presedintia statului. Pina la 1 octombrie a fiecdrui an, Guvernul prezinta Parlamentului: a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor si nota explicativa; b) lista modificarilor in legislatie, care rezulté din proiectul legii bugetare anuale. Bazele elaborarii bugetului de stat Ministerul Finantelor, in condifiile art.15 alin.(2), elaboreaza proiectul bugetului de stat bazat pe: a) scopurile prevazute la art.14 : a) implementarea _ strategiilor si obiectivelor economice, sociale gi de alta natura ale Guvernului; b) formarea fondurilor banesti necesare pentru finantarea actiunilor Guvernului; c) asigurarea_ echilibrului bugetar necesar pentru mentinerea unei situatii macroeconomice stabile a statului; d) asigurarea administrarii efective, calitative si responsabile a finantelor aflate la dispozitia Guvernului; e) expunerea in mod explicit a strategiilor si obiectivelor Guvernului, care vor fi realizate de buget. b) sursele de venituri si destinatia cheltuielilor; c) propunerile de cheltuieli detaliate ale autoritatilor publice; d) propunerile de venituri ale autoritatilor administratiei publice locale prezentate in conditiile titlului III; e) propunerile privind finanfarea deficitului bugetar, daca cheltuielile depasesc veniturile; f) propunerile privind utilizarea excedentului bugetar, daca veniturile depasesc cheltuielile. Elaborarea_ estimirilor prel are de venit si cheltuieli de cdtre Ministerul Finantelor : Datele economice de baza, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, se prezinté Ministerului Finantelor in termenul stabilit de Guvern si includ in special: a) prognoza indicatorilor macroeconomici si sociali pe anul bugetar viitor, care este determinata, elaborata gi prezentata de Ministerul Economiei; b) prognoza indicatorilor si cerintelor bugetului asigurarilor sociale de _ stat, care este determinata, elaborata si prezentata de Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei. Banca Nationala a Moldovei determina, elaboreaz gi prezinti prognoza _ balantei de plati, a creditelor, a obligatiunilor externe gsi a altor indicatori ce caracterizeaza politica monetar- creditara a statului. In temeiul acestor date si al altei informatii relevante, Ministerul Finantelor determina totalurile estimarilor preliminare de venituri si cheltuieli pentru bugetul de stat. Autoritatile publice prezinta Ministerului Finantelor propuneri de buget, la data stabilité de ministrul finantelor. Propunerile de buget ale autoritatilor publice, structura si continutul carora se determina de Ministerul Finantelor, includ: a) veniturile si cheltuielile realizate in anul bugetar precedent; b) veniturile si cheltuielile estimate pentru anul bugetar curent; c) veniturile si cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor; d) veniturile si cheltuielile estimate pentru cel putin un an dupa anul bugetar viitor; e) justificarile cerintelor referitoare la estimarile preliminare de venituri si cheltuieli distribuite de Ministerul Finantelor si rezultatelor estimate ale programelor incluse in aceste cerinte.Deciziile | Ministerului Finanfelor referitoare la partea de venituri si la partea de cheltuieli ale bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autoritatilor publice la data stabilita de ministrul finantelor. in temeiul informatiei primite, autoritatile publice reexamineaza propunerile lor de buget gi le prezinta din nou Ministerului Finantelor la data stabilita de Ministrul finantelor. Dacd autoritatile publice nu __ sint de acord cu deciziile specificate, divergentele existente se solutioneaza in ultima instanta de Guvern. Datorité posibilitatilor Ministerului Finantelor de a cere modificarea veniturilor si cheltuielilor propuse pentru cerinte de echilibru financiar, Pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanfelor poate solicita orice informatie aditionala, ce este asigurata in mod obligatoriu de catre autoritatile publice. in etapa de elaborare a proiectului bugetului de stat este importanta evaluarea si calculul veniturilor si cheltuielilor bugetare, precum si metodele aplicate in acest scop. Cele mai des utilizate metode sint evaluarea directa si reportarea cu anumite majorari a veniturilor din anul precedent. Metoda evaluarii directe : se aplica cu preferinta pentru estimarea impozitelor directe pe veniturile cetatenilor si pe profiturile altor subiecti de drept. Metoda reportarii veniturilor din anul precedent cu anumite majorari : este bazata pe stabilirea proportiei cu care se majoreazi cuantumul veniturilor reportate; deci tot pe baza unei estimari reale a evolutiei probabile a veniturilor si a consumurilor supuse impozitelor directe si indirecte. in practica bugetara din statele contemporane se aplicd si metode moderne evoluate — de rationalizare a optiunilor bugetare. Ele sint bazate pe analize de cost si eficacitate, de cost si avantaje ale cheltuielilor publice, pe studii prospective cu solutii altenative, etc. Estimarile preliminare se transmit autoritatilor publice de catre Ministerul Finantelor la data stabilité de Ministrul finantelor. in definitivarea procedeelor expuse, Ministerul Finantelor elaboreaz4_proiectul legii bugetare anuale, care cuprinde anexele, si il prezinté Guvernului impreuna cu nota explicativa. Anexele proiectului legii bugetare anuale includ: a) veniturile si cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor; b) veniturile si cheltuielile estimate pentru cel putin un an dupa anul bugetar viitor; c) datele aditionale, prevazute de legea bugetara anuala. Nota explicativa la proiectul legii bugetare anuale include prognoze, precum si urmiatoarele strategii ale Guvernului: a) strategiile de dezvoltare sociala si economica; b) strategiile politicii bugetar-fiscale; c) strategiile datoriei de stat; d) strategiile de sprijin financiar; e) strategiile _relatiilor bugetului de stat cu bugetele unitatilor administrativ-teritoriale. 2.Aprobarea bugetului de stat: Datorité importantei primordiale a bugetului de stat, aprobarea lui este rezervata parlamentelor in toate statele contemporane. Aceasta aprobare implica © anumita procedura de examinare si adoptare a legii bugetare anuale. a) Prezentarea proiectului legii bugetare anuale Parlamentului Guvernul prezinta Parlamentului pina la 1 octombrie a fiecarui an proiectul legii bugetare anuale. Proiectul legii bugetare anuale include anexele si este insotit de nota explicativa. Aditional la proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finantelor prezinta calculele veniturilor si cheltuielilor bugetare. Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care prezinta Parlamentului un aviz la data stabilita de acesta. b) Examinarea proiectului legii bugetare anuale in comisiile Parlamentului Comisiile permanente ale Parlamentului examineaza proiectul legii bugetare anuale in conditiile stabilite de Parlament. La data stabilita de Parlament, comisiile permanente prezinta avizele la proiectul legii bugetare anuale Comisiei pentru_buget_si _finante. In baza_ avizelorcomisiilor permanente si a propriei sale examinari, Comisia pentru buget si finante intocmeste raportul si lista de recomandari supra proiectului legii bugetare anuale si le prezinta Parlamentului la data stabilité de acesta. c) Examinarea proiectului legii bugetare anuale in Parlament Parlamentul examineazi _proiectul legii bugetare anuale, de regula, in trei lecturi. In fiecare lectura Parlamentul examineaza proiectul legii bugetare anuale si nota explicativa. Legea bugetara anuala poate fi adoptaté si in a doua lectura, (cu conditia examinarii chestiunilor, prevazute la art.30). Examinarea in prima lecturi: In decursul primei _—_lecturi, Parlamentul audiazi _raportul Guvernului si coraportul Comisiei pentru buget si finante asupra proiectului legii bugetare anuale si examineaza: a) directiile principale ale politicii bugetar-fiscale; b) conceptiile de baza ale proiectului. Parlamentul _aproba, in prima lectura, proiectul legii bugetare anuale si il remite Comisiei pentru buget si finante pentru pregatirea de examinare in a doua lectura. in caz de respingere, Parlamentul stabileste un termen pentru imbunatatire si prezentare repetaté a proiectului legii bugetare anuale in prima lectura. Examinarea ina doua lectura: in decursul lecturii a doua, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget si finante, examineaza: a) veniturile estimate sub forma de calcule si structura lor; b) cheltuielile estimate, structura si destinatia lor; c) deficitul sau excedentul bugetului de stat. Parlamentul aproba, in a doua lectura, proiectul legii bugetare anuale si il remite Comisiei pentru buget si finanfe pentru pregatirea de examinare in a treia lectura. In caz de respingere, Parlamentul stabileste un termen pentru imbunatatire si prezentare repetaté a proiectului legii bugetare anuale in a doua lectura. Examinarea in a treia lectura: in decursul lecturii a treia, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget si finante: a) examineaza alocatiile detaliate pentru autoritatile publice; b) stabileste alocatiile care vor fi finanfate in mod prioritar; c) examineaza alte detalieri din legea bugetara anuala. d) Pind la 5 decembrie a fiecdrui an, Parlamentul adopta legea bugetara anuala. Daca Parlamentul nu reuseste si dezbata proiectul de lege si s voteze legea bugetara anuala pina la inceputul exercitiului financiar urmiator, in teoria si practica finantelor publice s-au configurat doua variante: cea a aprobarii unor douasprezecimi bugetare provizorii si cea a incredintarii Guvernului sa indrume executia bugetara conform cifrelor si veniturilor din exercitiul bugetar anterior. Art. 38 al Legii cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar reglementeaza prima varianta. 4. Executarea anual a bugetului de stat: presupune acte si operatiuni de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor prevazute de legea bugetara anuala, precum si executia de casi cu operatiuni de incasare, pastrare si eliberare a fondurilor banesti (ele fiind numite si operatiuni de trezorerie). Pentru operatiunile de executie a bugetului statului se face distinctie intre functionarii investiti cu atributii de conducere — numiti ordonatori de credite; si cea de-a doua categorie de functionari cuprinde contabilii cu atributii specifice executive. Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului. in termen de 10 zile dupa adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finantelor: a) solicita de la autoritatile publice centrale planurile de finantare ale acestora, precum si ale institutiilor subordonate; b) intocmeste repartizari lunare ale veniturilor prevazute de legea bugetara anuala si de alte acte legislative. in termen de 45 de zile dupa publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finantelor aproba repartizarea lunara a veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificatiei bugetare.Ministerul Finantelor poate aproba alocatii pentru fiecare program guvernamental. Repartizarea lunara se semneazi de ministrul finantelor sau de o persoana autorizaté din Ministerul Finantelor, care aproba cererea de cheltuieli pentru un scop specific. Nici 0 autoritate publica nu poate efectua cheltuieli fara autorizatia semnata de ministrul finantelor sau de persoana autorizata din Ministerul Finantelor. Aditional la repartizarea lunari mentionata, Ministerul Finantelor, printr-o autorizatie adaugatoare, poate plasa oricare alte condifii pentru efectuarea cheltuielilor de catre autoritatile publice, daca aceste conditii corespund prevederilor legii bugetare anuale si altor acte legislative. Regulamentul privind statutul drepturile si obligatiunile ordonatorilor de credite se aproba de Ministerul Finantelor. a) executia partii de venituri a bugetului de stat: scopul executiei partii de venituri a bugetului este realizarea integrala si in termenele legale stabilite a veniturilor prevazute in legea de aprobare a fiecdrui buget anual. De realizarea acestui obiectiv depinde gi realizarea partii de cheltuieli programate pe acelasi exercitiu bugetar si deci premisa executiei conforme a intregului buget. Pentru executia parti de venituri sint stabilite anumite cerinte sau reguli: 1) de legalitate — ce tine de urmarirea incasarii numai a impozitelor, taxelor si celorlalte venituri cuprinse in sinteza veniturilor anuale si specificate in anexele fiecarei legi bugetare. 2) cerinta de stabilire, calcul si platé conforma a fiecdrui impozit, taxa, ori alta forma de venit bugetar. in acest sens, realizarea conforma a veniturilor bugetului de stat este indrumata si controlata atit de Ministerul Finanantelor prin directiile de specialitate fiscala, cit si de organele de control financiar. Stabilirea si incasarea impozitelor si veniturilor directe, a impozitelor si veniturilor indirecte, ca si a veniturilor bugetare care se realizeazi ca plati ocazionale se caracterizeaza prin anumite particularitati. 1) conformitatea tuturor actelor si operatiunilor de declarare a veniturilor si bunurilor impozabile, inclusiv de evaluare temeinica a veniturilor si bunurilor impozabile 2) conformitatea includerii impozitelor si taxelor indirecte in preturi si tarife, ca gi conformitatea calculului, retinerii si platii impozitului pe salarii, etc. 3) majorarile de intirziere, precum si alte masuri coercitive ce tin de recuperarea creantelor bugetare devenite restante Toate veniturile stabilite prin lege se acumuleaza la contul trezorerial in ordinea colectarii. Toate veniturile neincasate pind la 31 decembrie se incaseaza in contul bugetului pe anul viitor. b) executia de casi a bugetului de stat: toate operatiunile de incasare, pastrare si eliberare a fondurilor banesti bugetare, legate de executia partii de venituri si executia partii de cheltuieli poarté denumirea de operafiuni de trezorerie, (in trecut de casierie). Acestea sint date in competenta institutiei financiare a statului Trezoreria de stat: - unitate structuralé a Ministerului Finantelor, constituita din Trezoreria Centrala si trezoreriile teritoriale, care exercité executarea de casi a bugetului de stat si a bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, administrarea mijloacelor valutare a fondurilor si mijloacelor extrabugetare, precum si a fondurilor cu destinatie speciala. Operatiunile executiei de casi a bugetului statului specifice si principale sint incasarea veniturilor bugetare, pastrarea fondurilor banesti realizate din veniturile incasate pind la scadenta cheltuielilor bugetare si eliberarea fondurilor banesti necesare efectuarii acestor cheltuieli conform normelor privind executia partii de cheltuieli a bugetului statului. Concomitent cu aceste activitati, Trezoreria de stat efectueaza si asa actiuni: constituirea de depozite banesti ale persoanelor fizice si juridice, operatiuni financiare in folosul unor organe de stat sau institutii publice, precum si controlul financiar preventiv asupra incasarii conforme a veniturilor bugetare, asupra utilizarii fondurilor banesti alocate, ca si asupra constituirii si utilizarii legale a mijloacelor banesti extrabugetare sau a fondurilor speciale ale institutiilor publice.Ministerul Finantelor poate angaja bancile, care activeazi pe teritoriul Republicii Moldova, in calitate de agenti pentru efectuarea operatiunilor ce tin de executarea de casi a bugetului. in realizarea functiilor prezentate, Ministerul Finantelor este responsabil de: a) asigurarea evidentei stricte a veniturilor in baza incasarilor efective in ordinea colectarii; b) efectuarea de cheltuieli, in caz de existent a autorizatici, c) administrarea veniturilor si cheltuielilor prin conturi distincte bazate pe Clasificatia bugetara; d) asigurarea serviciului datoriei de stat; e) efectuarea in contul autoritatilor publice a oricdror altor operatiuni financiare prevazute in legea bugetara anuala si in alte acte legislative. La data de 31 decembrie a fiecdrui an, Ministerul Finanfelor inchide toate conturile deschise in decursul anului bugetar curent, pentru a intocmi raportul anual. b) de cheltuieli a bugetului de stat: este nemijlocit legata de asa- numitele a/ocafii, care sint mijloacele aprobate in bugetele de toate nivelurile pentru efectuarea de cheltuieli, cu respectarea dispozitiilor legale. in limita lor se efectueaza cheltuieli si ele nu pot fi depasite. intilnite, uneori, si cu denumirea de “credite bugetare”, alocatiile sint, cu toate acestea, diferite de de creditele sau imprumuturile propiu-zise. Creditele propriu-zise sint relatii contractuale in cadrul carora o persoana da celeilalte anumite sume de abni ori alte bunuri cu conditia de ai le restitui cu dobinda; alocatiile sint drepturi banesti ale institutiilor si organizatiilor finantate din bugetul statului, care, dupa aprobarea acestui buget, trebuie acordate beneficiarilor de catre organele administratiei finantelor de stat. Alocatiile bugetare se primesc de catre beneficiari, in cadrul unei proceduri specifice de deschidere, repartizare i utilizare a lor pe baza actelor savirsite de catre ordonatorii de credite sau executori de buget. Ordonatorii de credite sint persoane fizice investite cu dreptul de a dispune asupra alocatiilor bugetare in virtutea functiei ce o au in conducerea unei institutii publice sau organ de stat. in raport cu locul institutiilor publice si al organelor de stat finantate din bugetul statului in cadrul administratiei de stat, ordonotorii de credite sint principali, secundari si tertiari. Toti ordonatorii de credite raspund pentru respectarea dispozitiilor legale privind utilizarea alocatiilor bugetare, ca de altfel, si a dispozitiilor privind veniturile bugetare, avind obligatia primordiala de a urmiari folosirea cu eficienti a sumelor de bani primite din bugetul statului, pastrarea integritatii bunurilor organului sai institutiei pe care 0 conduc, ca si intocmirea conforma a evidentei contabile si prezentarea la termen a darilor de seam contabile asupra executiei bugetare. Ordonatori principali_ sint ministrii si conducatorii celorlalte organe centrale de stat, avind competenta de a cere de la Ministerul Finantelor deschiderea alocatiilor cuvenite organelor pe care le conduc si institutiilor subordonate, de a repartiza alocatiile destinate institutiilor sau organelor subordonate si de a aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul ministerului sau organului pe care fl conduce (ei pot delega dreptul lor inlocuitorilor sau altor persoane cu functie de conducere). Ordonatorii secundari functioneaza in ramuri administrative in care exista doua categorii de institutii publice cu personalitate juridicd si buget propriu, in raporturi de subordonare ierarhica, astfel incit conducatorii primelor dintre aceste categorii de institutii sint ordonatori secundari cu 0 competenta asemanatoare celei a ordonatorilor principali (cu deosebirea ca ei primesc alocatii de la ordonatori principali, pe cind acestea de la Ministerul Finantelor). Ordonatori tertiari sint conducatori ai institutiilor publice cu personalitate juridicd si buget propriu care au doar indrituirea de a aproba efectuarea cheltuielilor din alocatiile pe care le primesc de la ordonatorii principali sau secundari. Procedura folosirii alocatiilor: incepe cu deschiderea acestor alocatii de catre Ministerul Finantelor, care la cererea ordonatorilor principali, dispune trecerea sumelor de bani reprezentind alocatiile din bugetul statului in conturile ordonatorilor principali de credite. Din alocatiile date, executorii principali repartizeaza gi transmit alocatiile bugetare cuvenite ordonatorilor secundari, iar acestea-ordonatorilor tertiari.Utilizarea alocatiilor bugetare este admisa in limita prevederilor si destinatiilor aprobate si nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator principal si nici sumele de bani utilizate pentru cheltuielile altui capitol al clasificatiei bugetare. Nerespectarea acestor dispozitii constituie incalcari ale disciplinei bugetare. Utilizarea alocatiilor si efectuarea cheltuielilor presupune o serie de etape: 1) angajarea cheltuielilor- act generator al fiecdrei cheltuieli bugetare, care poate lua forma unei dispozitii legale de a se plati o indemnizatie, salarii etc., contractul de cumparare a unor materiale, contractul de angajare a unor lucrari, de reparatie ale cladiriloretc. 2) constatarea lichiditatii_este operatiunea de verificare a realitatii fiecdrei cheltuieli, de verificare si definitivare a cuantumului banesc al fiecarei cheltuieli (implica verificarea dreptului de a primi sumele de bani gi necesitatea acestora). 3) ordonantarea cheltuielilor este actul administrativ-finaciar prin care functionarul competent dispune plata sumei de bani in folosul subiectului de drept beneficiar al fiecarei cheltuieli 4) plata sumelor de bai postal, decontare fara numerar etc. Evidenta executiei bugetului de stat: executia bugetului de stat este dirijata si controlata cu ajutorul evidentei contabile. Ea are menirea sa inregistreze si sa sintetizeze in principal datele privind veniturile si cheltuielile bugetelor tuturor organelor si institutiilor publice finantate din bugetul statului, precum si operatiunile de trezorerie ale executiei acestui buget. inregistrarea contabila a veniturilor si cheltuielilor, ca si a incasarilor si platilor in numerar se efectueazd permanent, zilnic, cu ajutorul unor fise contabile, pe cind sinteza acestor inregostrari se efectueazi numai periodic, prin balante contabile lunare gsi prin bilanturi si dari de seama contabile trimestriale si anuale. inscrisurile de evidenta contabila intocmite in cursul exercitiului bugetar ofera ordonatorilor de credite posibilitatea de a cunoaste necesitatea si modul de intrebuintare a alocatiilor bugetare. in cazurile cind se constaté modificari ale necesitatilor de alocatii, renuntarea legala la anumite activitati, desfiintarea unor institutii beneficiare de alocatii, ordonatorii principali sint obligati sa propuna Ministerului Finantelor anularea alocatiilor devenite disponibile. Cu ajutorul datelor contabile despre realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare se formuleaza de catre Ministerul Finanatelor concluziile periodice privind veniturile si cheltuielile. Conform Art. 43 al Legii cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar la sfirsitul fiecdrui an bugetar, Ministerul Finantelor intocmeste un raport despre executarea bugetului de stat, care este prezentat Guvernului si Parlamentului pind la data de 1 mai a anului urmatir anului de gestiune. (2) Structura raportului se stabileste de ministrul finantelor. (3) Raportul despre executarea bugetului de stat pe anul de gestiune se examineaza si se aproba de catre Parlament. Pentru cunoasterea si aprecierea situatiei financiare a statului se precizeazi excedentul sau deficitul bugetar rezultat din compensarea veniturilor realizate cu cheltuielile efectuate. Articolul 42. Deficitul si excedentul bugetar in legea bugetara anuala (1) Orice decizie de a majora deficitul bugetar sau de a reduce excedentul _ bugetar se realizeaza printr-o modificare separata la legea bugetara anuala, cu conditia sa fie conforma obligatiunilor interne si externe ale Republicii Moldova. (2) Orice modificare a deficitului bugetar in legea bugetara anuala este insotita de o decizie a Parlamentului privind modificarea altor acte legislative, ce tin de modul de finantare a deficitului majorat, in conformitate cu art.131 alin.(5) al Constitutiei. (3) In caz de excedent bugetar, Parlamentul la propunerea Guvernului decide in ce masura si in ce scopuri se va utiliza acesta. — procedura de intrebuintare a alocatiilor prin numerar, mandatcatre banci. (5) Se interzice dezafectarea incontestabila a resurselor financiare din conturile bancare ale Trezoreriei de Stat. (6) Titlurile executorii si documentele de plata ce tin de dezafectarea incontestabila a mijloacelor banesti de la bugetul de stat se vor transmite spre executare Trezoreriei Centrale. (7) Titlurile executorii si documentele de plata ce tin de dezafectarea _incontestabila a mijloacelor banesti de la bugetele unitatilor administrativ-teritoriale se vor transmite spre executare trezoreriilor teritoriale respective. Articolul 36. Inchiderea alocatiilor (1) Toate alocatiile se inchid la finele anului bugetar. (2) Daca anumite cheltuieli sint stabilite pentru un termen ce depaseste un an, sumele necesare sint prevazute in legile bugetare anuale ulterioare. (3) Eventualele disponibilitati ramase neutilizate la finele anului bugetar pot fi realocate in anul bugetar viitor. Articolul 37. Utilizarea fondului de rezerva (1) Fondul de rezerva se utilizeaza de Guvern, in baza regulamentului aprobat de Parlament, in cazuri justificate de utilizare amijloacelor bugetare potrivit dispozitiilor legale pentru finantarea unor actiuni sau sarcini noi intervenite pe parcursul anului. (2) Mijloacele din fondul de rezerva se aloca numai in baza deciziilor Guvernului, emise sub forma de hotariri, cu indicarea destinatiei, beneficiarului si sumei concrete in moneda nationala. (3) Deciziile Guvernului privind alocarea mijloacelor din fondul de rezerva se contrasemneaza de ministrul finantelor. Articolul 38. Finantarea cheltuielilor in caz daca legea bugetara anuala nu este adoptata si publicata pina la 31 decembrie (1) Daca legea bugetara anuala nu este adoptata si publicata pina la 31 decembrie, finantarea cheltuielilor pentru anul curent se efectueaza lunar in marime de a douasprezecea parte din suma cheltuielilor prevazute pentru anul bugetar precedent. (2) Ministerul Finantelor poate propune Guvernului, iar Guvernul Parlamentului, efectuarea oricaror cheltuieli aditionale, in cazul cind legea bugetara anuala nu este adoptata pina la 31 decembrie si in situatii exceptionale (calamitati naturale sau razboi). Daca Parlamentul aproba propunerea Guvernului sau nu intreprinde nici 0 actiune in decurs de 15 zile lucratoare de la prezentarea propunerilor, cheltuielile aditionale se efectueaza. (3) Orice alocatii, efectuate conform prevederilor alin.(2), se considera nule odata cu adoptarea legii bugetare anuale. Articolul 39. Blocarea cheltuielilor (1) Daca in procesul executarii bugetului de stat sporeste nivelul deficitului, Ministerul Finantelor poate bloca cheltuieli in cuantum suficient pentru mentinerea nivelului deficitului aprobat prin legea bugetara anuala. (2) Blocarea cheltuielilor se efectueaza prin reduceri proportionale lunare ale tuturor cheltuielilor, cu exceptia celor de la articolele sau capitolele scutite de blocare prin legea bugetara anuala.(3) Ca exceptie de la prevederile alin.(2), Ministerul Finantelor poate propune Guvernului, iar Guvernul Parlamentului, blocari care nu sint reduceri lunare ale tuturor cheltuielilor. Daca Parlamentul aproba propunerea Guvernului sau nu intreprinde nici o actiune in decurs de 15 zile lucratoare de la prezentare, blocarea propusa produce efect. (4) In functie de evolutia incasarii veniturilor in bugetul de stat, Ministerul Finantelor poate modifica, cu 5 zile pina la sfirsitul lunii curente, estimarile de cheltuieli pentru perioada gestionara ulterioara, punind la curent autoritatile publice respective. Articolul 40. Rectificarea bugetului de stat In caz de necesitate, Ministerul Finantelor prezinta Guvernului, iar Guvernul Parlamentului, un _proiect de rectificare a legii bugetare anuale. Rectificarea include: a) estimari revizuite de venituri, de cheltuieli obligatorii (inclusiv serviciul datoriei de stat) si de deficit sau de excedent rezultant; b) estimari revizuite de rambursari ale sumei de principal asupra datoriei de stat; c) repartizarea soldurilor de mijloace banesti constituite in urma executarii bugetului in anul bugetar precedent; d) estimari si descrieri revizuite, daca acestea exista, la anexele si nota explicativa prevazute in art.23. Articolul 41. Alocatii aditionale in cazul rectificarii bugetului de stat (1) Autoritatile publice pot inainta Ministerului Finantelor cereri pentru alocatii aditionale in decursul anului bugetar. (2) Fiecare cerere trebuie sa includa 0 justificare pentru cheltuielile aditionale si propuneri de compensari sub forma de venituri majorate sau cheltuieli reduse. (3) Ministerul Finantelor examineaza cererea de cheltuieli aditionale si, in caz de acceptare a cererii, propune Guvernului sa aprobe 0 alocatie aditionala pentru cheltuielile solicitate si propunerile de compensare a acestora. (4) Guvemul, in caz de acceptare a propunerii Ministerului Finantelor, propune Parlamentului sa aprobe alocatii aditionale pentru cheltuielile solicitate si propunerile de compensare a acestora sub forma de modificari la legea bugetara anuala si, daca este necesar, la alte acte legislative. (5) Parlamentul examineaza modificarile propuse de Guvern si intreprinde una din urmatoarele actiuni: a) respinge modificarile pentru cheltuieli aditionale; b) aproba modificarile pentru cheltuieli aditionale, precum si propunerile de compensari sub forma de venituri majorate sau cheltuieli reduse; c) aproba modificarile pentru cheltuieli aditionale, cu modificarea concomitenta a nivelului deficitului sau a excedentului bugetar. TEMA 8: Finantele publice locale Plai 1, Sistemul finantelor publice locale. Prin administrativ-teritoriale 2. Veniturile unitatilor administrat le autonomiei financiare ale uwy Partea de cheltuieli ale unitatilor administrativ-teritoriale 4, Procesul bugetar local 1. Sistemul finantelor publice locale. Princi iei financiare ale w administrativ-teritoriale: Finan{ele publice locale fac parte integranta din sistemul finantelor publice nationale gi includ: 1) bugetele raioanelor, constituite din: a) bugetul raional, care reprezinta totalitatea veniturilor gi cheltuielilor necesare exercitarii functiilor ce sint in competenta raionului conform legislatiei si a functiilor suplimentare delegate de Guvern; b) bugetele locale - bugetele satelor (comunelor), oraselor (municipiilor) din componenta raionului; 2) bugetul unitatii teritoriale autonome cu statut ju special, constituit din: a) bugetul central al unitatii teritoriale autonome cu statut juridic special, care reprezinta totalitatea veniturilor si cheltuielilor necesare exercitarii functiilor ce sint in competenta unitatii teritoriale autonome cu statut juridic special conform legislatiei si a functiilor suplimentare delegate de Guvern; b) bugetele locale - bugetele satelor (comunelor), oragelor (municipiilor) din componenta unitatii autonome cu statut juridic special; 3) bugetul muni lui Balti, constituit din: a) bugetul municipal, care reprezinti totalitatea veniturilor si cheltuielilor necesare exercitarii functiilor ce sint in competenta municipiului conform legislatiei si a functiilor suplimentare delegate de Guvern; b) bugetele locale - bugetele satelor (comunelor) din componenta municipiului Balti; 4) bugetul municipiului Chisinau, constituit din: a) bugetul municipal, care reprezinti totalitatea veniturilor si cheltuielilor necesare exercitarii functiilor ce sint in competenfa municipiului conform legislatiei si a functiilor suplimentare delegate de Guvern; b) bugetele locale - bugetele satelor (comunelor) si ale oraselor din componenta municipiului Chisinau; 5) fondurile extrabugetare ale unitatilor administrativ-teritoriale. (2) Bugetul fiecdrei unitati administrativ-teritoriale include bugetele institutiilor publice finantate, integral sau partial, de la bugetul respectiv. Daca se guverneaza bine de la distanta, se administreazi bine doar de aproape, iar transferul de atributii administrative catre colectivitatile locale si autoritatile acestora trebuie sa fie asigurat cu finantarea necesara, fie din resursele pe care autoritatile locale le percep direct sau le primesc de la autoritatea ierarhic superioara, in vederea indeplinirii sarcinilor care le-au fost atribuite prin lege. Fundamentul autonomiei locale este autonomia financiara. Descentralizarea financiara inseamna delimitarea imputernicirilor intre Guvernul central si autoritatile locale, punerea la dispozitia autoritatilor locale a veniturilor necesare pentru exercitarea functiilor ce le revin, stabilitatea financiara a fecarui teritoriu. Elementele autonomiei financiare’ : 1. Resursele financiare ale autoritatilor admnistratiei publice locale trebuie sa fie proportionale cu competentele prevazute de Constitutie sau de lege 2. Cel putin o parte din resursele finaciare ale autoritatilor administratiei publice locale trebuie si provina din taxele si impozitele locale, al cdror nivel acestea au competenta sa-l stabileasca in limitele legale 3. Unitatile adm-terit cu o situatie mai grea financiara necesita instituirea de proceduri de egalizare (nivelare) sau de masuri echivalente, destinate si corecteze efectele repartitiei inegale a * Formulate dupa Carta Europeana a Autonomiei Locale, art. 9 ,Resursele financiare ale autoritatilor administratiei publice locale”, in vigoare pentru RM de la | februarie 1998.resurselor potentiale de finan{are, precum si a sarcinilor fiscale care le suportd, insi acestea nu trebuie sa stinghereasca libertatea autoritatilor admnistratiei publice locale 4. Subventiile alocate unitatilor adm-terit trebuie, pe cit posibil, si nu fie destinate finantarii unor proiecte specifice. Alocarea lor nu trebuie si aduca atingere libertatii fundamentale a politicilor autoritatilor adm. publice locale 5. Autoritatile unit. adm-terit urmeaza sa-si stipuleze masurile prioritare care urmeaza a fi finatate de la bugetele unit. Adm-terit 6. Guvernul va putea delega unele din functiile sau atributiile sale pentru a fi exercitate de catre autoritatile locale care, urmeazi a fi recompensate cu resurse finaciare de la bugetul guvernului 7. Resursele financiare acumulate de catre autoritatile locale nu sint accesibile pentru Guvern si insuficienta de resurse finaciare pentru propriile necesititi nu se compenseaza de la bugetul de Stat 8. Autoritatile adm. publice locale pot crea fonduri de rezerva si pot aproba regulamente privind utilizarea acestor fonduri 9. La baza bugetelor unit. Adm-ter este pus principiul echilibrului bugetar (balanta bugetara). Conform acestui principiu, autoritatile publice au dreptul de a aproba si efectua cheltuieli numai in limita resurselor financiare disponibile 10. Autorit. Sint obligate s4 mentina disciplina financiara in teritoriu 2. Veniturile unitatilor administrativ-teritoriale: Veniturile bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale se constituie din impozite, taxe, alte venituri prevazute de legislatie si se formeaza din: a) venituri proprii ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, ce se formeaza din impozitele si taxele locale, prevazute pe fiecare teritoriu in parte, in conformitate cu Codul fiscal si cu. Legea privind taxele locale, gi se vireaza direct si integral la bugetele respective; b) incasadri de mijloace speciale obtinute din executarea lucrarilor, prestarea _ serviciilor sau din alte activitati desfasurate contra plata de catre institutiile publice finantate de la buget; c) defaleari, conform normativelor procentuale stabilite prin legea bugetaré anuala, de la veniturile generale de stat. Pentru bugetele locale, aceste normative sint stabilite anual de catre consiliul raional, Adunarea Populara a unitatii teritoriale autonome cu statut juridic special, consiliul municipal Balti si consiliul municipal Chisinau; d) impozitul pe bunurile imobiliare conform normativelor procentuale aprobate de catre autoritatile reprezentative si deliberative ale unitatilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea; e) transferuri de la bugetul de stat la bugetele raionale, bugetul central al unitafii teritoriale autonome cu statut juridic special, bugetul municipal Balti si bugetul municipal Chisinau gi transferuri dela bugetele raionale, bugetul central al unitafii teritoriale autonome cu statut juridic special, bugetul municipal Balti si bugetul municipal Chisinau la bugetele locale. (2) Veniturile bugetelor satelor (comunelor), oraselor ( municipiilor) din componenta_unitatii teritoriale autonome cu statut juridic special pot include si defalcdri, conform normativelor procentuale stabilite de Adunarea Populara a unitatii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru bugetele locale, de la taxa pe valoarea adaugata la marfurile produse si la serviciile prestate pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale respective. (3) Veniturile bugetelor de orice nivel nu includ imprumuturile acordate din bugetul de stat sau din alt buget, precum si imprumuturile de la institutiile financiare gi alti creditori. 3. Partea de cheltuieli ale w lor administrativ-teritoriale:Cheltuielile unitatilor adm-terit reprezinté o parte componenta a volumului integral de cheltuieli publice cu referinta la cele bugetare. De aceea, aceste cheltuieli au un continut economic similar cu restul cheltuielilor publice suportate de stat, exprimind relatii economico-sociale in forma baneasca care se stabilesc, pe de o parte, intre autoritatile publice locale si persoanele fizice si juridice locale, pe de alta parte. Cheltuielile generale ale bugetelor unit. sint repartizate dupa functii de ordin social (inva.amint, cultura si sport, ocrotirea sanatatii, asisten{a sociala); de ordin economic (agriculturp, industrie, constructii, transport, gospodaria drumurilor), servicii cu destinatie generala (intretinerea organelor administratiei publice, organelor de drept ). Cheltuielile publice locale se materializeazi in polati efectuate de catre autoritatile publice locale din volumul resurselor mobilizate pe diferite cai. TEMA®: Bugetul asigurarilor sociale de stat Plan: 1. Continutul si rolul asigurarilor sociale de stat. Sistemul asigurarilor sociale 2. Pi piile asigurarilor sociale de stat 3. Formarea gi directiile de utilizare a fondurilor asigurarilor sociale de stat 1. Continutul si rolul asigurarilor sociale de stat. Sistemul asigurarilor sociale Dezvoltarea fortelor de productie si perfectionarea relatiilor de productie au determinat crearea unui sistem de protectie sociala, care reprezinta totalitatea mijloacelor eficiente care permit stabilirea nivelului necesar de solidaritate intre persoanele care obfin venituri din munca si persoanele care nu au venituri din cauza virstei inaintate, starii de sanatate sau imposibilitatii de a-si gasi un loc de munca. Protectia sociala include doua componente: 1) asigurarile sociale 2) asistenta sociala Asigurarile sociale constituie acea parte a relatiilor social-economice banesti cu ajutorul carora se formeaza, repartizeaza si se utilizeazi fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a cetatenilor aflati in incapacitate temporara sau permanenté de munca, in caz de batrinete etc., precum si ocrotirea membrilor familiilor acestora. Asistenta sociald reprezinté un ansamblu de servicii sociale, in bani sau in natura, cum sint, de ex. serviciile medicale, serviciile de plasare in cimpul muncii, serviciile acordate familiilor, batrinilor, invalizilor etc. Spre deosebire de asisten{a sociald, situatie in care persoana in dificultate primeste indemnizatii din contul mijloacelor obstesti, in cazul asigurarilor sociale drept surse finaciare pentru plata si prestarea serviciilor servesc fondurile specializate, formate prin participarea nemijlocita a asiguratilor. Conform Legii privind sistemul public de asigurari sociale nr. 489-X1Vdin 8 iulie 1999, in RM sistemul de asigurare sociald este menit si garanteze persoanelor asigurate pensii si beneficii pentru prevenirea bolilor si pentru recapatarea capacitafii de munca. Sistemul asigurarilor sociale Asigurare obligatorie Asigurare voluntara de stat profesionala generala profesionala Asigurarea obligatorie se refera la sumele acumulate si utilizate in corespundere cu legile respective. Asigurarea voluntara difera de cea obligatorie prin faptul ca relatiile civile si legale apar in urma acordului mutual al partilor. _ Sistemul asigurarilor obligato: de statPensi Incapacitate Asigurarea —_— Asigurarea temporara de munca mamelor somerilor Din toate componentele sistemului de asigurari obligatorii de stat, pozifia majoritara din punct de vedere al resurselor si acoperirii, este ocupata de sistemul de pensionare pentru persoanele in virsta. Sistemul de asigurare din Rm a cunscut in evolutia sa trei etape semnificative: 1) pina la doptarea, in ianuarie 1991, a legii nationale privind pensiile. Sistemul sovietic de pensii era bazat pe conceptul “asigurare fara contributii”. Resursele financiare necesare erau obtinute exclusiv din platile efectuate de intreprinderi in buget. in cazul unui asemenea sistem, se pierde una dintre principalele caracteristici: legatura dintre responsabilitatea personala (exprimata prin contributii) si dreptul de a obtine beneficii si pensii. 2) pina la reforma sistemului de pensii care a fost initiaté la 1 ianuarie 1999. in aceasta perioada. Marimea pensiei depindea de salariul mediu lunar, stagiul de munca, precum si de unele conditii secundare. Marimea de baza a pensiei constituia 55 % din salariul mediu lunar, plus cite 1% pentru fiecare an de munca care depasea 25 de ani pentru barbati si 20 de ani pentru femei Participantii la razboi, donatorii si alte categorii de persoane aveau dreptul la compensatii suplimentare la pensia de virsta. 3) etapa a treia corespunde actualei stari a sistemului de pensii, inceputul careia a fost marcat de intrarea in vigoare a Legii privind sistemul public de asigurari sociale din 1999. Conform acestei legi, numarul de beneficiari urmeaza sa fie redus, pentru a directiona eforturile asupra celor mai nevoiasi pensionari. Astfel, legea prevede ca pina in 2008 virsta de iesire la pensie s creasca treptat pina la 65 de ani pentru barbati si 60 de ani pentru femei. Catre acelasi an se planificd realizarea cresterii stagiului minim de lucru pe care asiguratul trebuie s4-] acumuleze. Perioada pentru care va corespunde dreptul de a obtine pensie va creste pind la 35 de ani (atit pentru barbati cit si pentru femei). Pind la reforma stagiul minim de lucru era de 25 de ani pentru barbati si de 20 de ani pentru femei. Schimbari semnificative s-au produs si in interiorul sistemului de asigurari sociale. Astfel, in conformitate cu Hot. Guvernului nr. 739 din 25 iulie 2000, Fondul Social a fost reorganizat in a le, care si-a inceput activitatea in 2001 gi este responsabila de acumularea si repartizarea resurselor provenite din plata contributiilor la Fondul Social. Legea prevede si extinderea listei de venituri din care Casa Nationala obtine contributii obligatorii. Acum contributiile sint platite din toate tipurile de venituri. Pensiile sint platite din fondurile Casei Nationale de Asigurari Sociale. La formarea acestor fonduri participa organizatiile, intreprinderile, persoanele fizice, statul. Numeroase probleme au ramas nesolutionate: nu este neta separarea celor doud componente ale protectiei sociale, marimea pensiei, lipsa unui sistem national informational de management in domeniul dat. r sociale de stat: privesc organizarea, conducerea gi infaptuirea protectiei sociale a cetatenilor prin sistemul public national al asigurarilor sociale, care reflecté democratismul si umanismul acestor asigurari. in sistemul public al asigurarilor sociale intiInim doua categorii de principii: 1) principii fundamentale generale: democratiei, legalitatii, egalitatii in fata legii, separatiei puterilor in stat 2) principii fundamentale specifice: unicitatii, egalitatii, solidaritatii sociale, obligativitatii, contributivitatii, repartitiei si autonomiei. Principiul unicitatii — potrivit cdruia statul organizeaza si garanteaza sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept. Potrivit acestui principiu in RM, incepind cu 1 ianuarie 1999, este organizat si functioneaza un singur sistem public national de asigurari sociale garantate de stat (se urmareste diminuarea riscului care decurge din existenta mai multor sisteme de asigurari sociale, care, mai degraba, sau mai tirziu, ajungind in dificultate vor necesita perfectionari pe termen scurt).care asigura tuturor participantilor la sistemul public de asigurari sociale, contribuabili si beneficiari, un tratament nedescriminatoriu in ceea ce priveste drepturile gi obligatiile prevazute de lege. Spre exemplu, baza de calcul a pensiei este venitul mediu lunar asigurat din intreaga perioada de activitate. Venitul mediu asigurat, la care s-au platit contributiile, se va determina din suma contributiilor platite in perioada de cotizare, cotele de contributie stabilite si numarul total de luni de cotizare. Aceste reglementari vor fi unice pentru tofi participantii la sistemul de asigurari sociale. Principiul solidaritatii sociale inter si intrageneratii, conform caruia participantii la sistemul public de asigurari sociale igi asuma constient si reciproc obligatii si beneficiaza de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege. Principiul dat se referé nu numai la pensii, dar si la toate riscurile sociale prevazute de lege. Conventia din 1952 a OIM prevede 9 riscuri specifice ale securitatii sociale: 1) asistenta medicala 2) indemnizatii de boala 3) prestatii de somaj 4) prestatii de batrinete 5) prestatii in caz de accident de munca ori boala profesional 6) prestatii de familie 7) prestatii de maternitate 8) prestatii de invaliditate 9) prestatii de supravietuire Dintre acestea, Convetia obliga statele care o ratificd si aleaga cel putin trei, fata de care legislatia lor trebuie s& fie conforma. Legea privind asigurarile sociale de stat, din 14 octombrie 1998, prevede acordarea pensiilor pentru limit de virsta, pensiilor de invaliditate si pensiilor pentru urmas, care corespund celor trei riscuri sociale de batrinefe, invaliditate si familie. Principiul obligativitatii potrivit cdruia persoanele fizice si juridice au obligatia de a participa la sistemul public de asigurari sociale. Principiul contributivitatii conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de asigurari sociale. Evidenta drepturilor si obligatiilor de asigurari sociale in sistemul public se realizeazi pe baza codului personal de asigurari sociale. Principiul repartitiei, potrivit cdruia fondurile de asigurari sociale se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public de asigurari sociale conform legii. Principiul autonomiei, conform caruia sistemul public se administreaza de sine statator, pe baza legii. Asigurarile sociale se realizeaza de catre asigurati prin Casa Nationala de Asigurari Sociale, organism autonom care asigura aplicarea legislatiei in domeniul asigurarilor sociale.4. Formarea si directiile de utilizare a fondurilor asigurarilor sociale de stat: in calitate de surse de formare a fondurilor asigurarilor sociale sint contributiile care se platesc, de regula, de catre agentii economici, ca procente aplicate asupra fondului de salarii (ele constituind 35-37 % din cheltuielile pentru protectia sociala), dar si unele contributii individuale platite de asigurati, precum si resursele care provin din bugetul de stat (20-60%). Agentii economici includ contributiile pentru asigurarile sociale in costul produselor, executarilor de lucrari sau prestarilor de servicii. Pentru institutiile publice, sumele necesare achitarii contributiilor de asigurari sociale sint alocate din bugetul de stat sau din bugetele locale. Statul apare intr-o dubla calitatate: 1) in calitate de proprietar al unor intreprinderi plateste cotizatii pentru salariatii intreprinderilor sale si pentru functionarii institutiilor publice 2) in calitate de element principal al sistemului de ajutor social, statul acopera aproximativ 1/5 din necesarul de resurse pentru protectia sociala Cele mai frecvente cheltuieli sint destinate pentru: 1) sanatate 2) pensii 3) indemnizatii de somaj 4) ajutoare de boala si de maternitate 5) ajutoare familiale Cheltuielile publice pentru sanatate au cunoscut o crestere rapida, mai ales la inc. anilor 70 ai sec. XX, dupa care ritmul de crestere a devenit mult mai lent. Cheltuielile pentru acordarea indemnizatiilor de somaj cunosc o evolutie rapida, in special datorita cresterii prestatiilor in favoarea somerilor. S-au inregistrat schimbari si in structura somerilor, in totalul acestora crescind ponderea tinerilor, al femeilor cdsatorite gi al somerilor de lunga durata. Tendinta de a creste este specifica si pentru cheltuielile pentru acordarea de pensii, ca urmare a sporirii ponderii populatiei in varsta in totalul populatiei. Pensiile acordate pe baza regimurilor de pensii de batrinefe au la baza un “contract” intre generatii, pe baza caruia fiecare generatie activa asigura, prin intermediul puterilor publice, o pensie generatiei de pensionari. In Austria, angajatii plitesc circa 13% din salariu, patronii platesc 0 contributie de 15,4% calculata asupra salariilor, iar statul subventioneaza orice deficit. In Franta, angajatii platesc cca 16% din salariu, patronii suportd o coté de 20,8% din statul de plata, iar statul acorda o anumita subventie. In RM, peste 75% din veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat sint asigurate de incasarile din contributia de asigurari sociale de stat obligatorii, transferurile de la bugetul de stat detinind in suma totala a veniturilor in mediu 18%. in ceea ce priveste repartizarea cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat, fondului de pensii si indemnizatii ii revine, in medie, peste 70% din totalul cheltuielilor. Tema 10: Controlul financiar Plan: nea si rolul controlului financiar financiar. Formele si metodele controlului financiar Organele de control financiar Controlul fiscal nestatal (auditul) Noi Clasificarea controluh See 1.Notiunea gsi rolul controlului financiar: Controlul financiar este o conditie esentiala pentru buna functionare a sistemului financiar al statului, din moment ce utilizarea de catre stat a finantelor pentru realizarea obiectivelor sale, presupune, in mod obligatoriu, si controlul acestora. Controlul financiar este indreptat spre verificarea folosirii resurselor de stat, mobilizarea lor, verificarea legalitatii cheltuielilor si a veniturilor, respectarea regulilor stabilite de evidenta.Controlul financiar de stat reprezinté o parte componenta a controlului financiar in sensul larg al cuvintului, deoarece, pe linga acest tip de c.f. statal, functioneazd si controlul financiar nestatal, exercitat de firmele de audit sau control financiar intern (gospodaresc) al intreprinderilor. Obiectul de reglementare al dreptului financiar constituie doar controlul financiar exercitat de organele puterii de stat. Esenta acestei categorii de activitati este determinata de functia de control a finantelor. Aceasta functie este asigurata prin urmarirea cu ajutorul banilor a procesului de formare, repartizare si utilizare a resurselor financiare de catre stat. C.f. este realizat in ordinea legal stabilita de catre intregul sistem de autorititi publice de stat sau locale, inclusiv si de catre organe speciale abilitate cu functii de control financiar. Cerinta de respectare a dispozitiilor legale in ceea ce priveste formarea, repartizarea si utlizarea fondurilor banesti de stat si locale, are la baza dispozitiile constitutionale, potrivit cdrora autoritatile publice de stat si locale, persoanele cu functii de raspundere, persoanele fizice si juridice trebuie sa meaner Constitutia Republicii Molodva si ce ei. lor social-economice din tara. itatea_reglementatd de normele de drept a organelor de stat, municipale, obstesti privind verificarea oportunitatii planificdrii financiare, fundamentarii si de; veniturilor respective, corectitudinii si eficacitat Scopul c.f. este asigurarea eficacitatii activitatii finaciare a statului deoarece cu ajutorul lui, statul urmareste ca toate mijloacele banesti planificate s4 ajunga la timp in fondurile bugetare si extrabugetare, precum si utilizarea lor in directiile preconizate. C.f. este specific tuturor institutiilor financiare, de accea in afara de normele juridico- financiare generale, care reglamenteazi organizarea si realizarea controlului financiar general, exista si norme speciale, care reliefeaza specificul controlului financiar in fiecare institutie de drept financiar. Continutul c.f. de stat reprezinta diferite operatiuni de control si revizie exercitate de catre organele puterii de stat sau organele administratiei publice locale. Asadar, c.f. consta din: 1) controlul asupra indeplinirii obligatiei financiare fata de stat de catre persoanele fizice si juridice 2) controlul asupra repartizarii de ctre stat a mijloacelor financiare din bugetul de stat sau locale sau din fondurile extrabugetare 3) controlul asupra utilizarii resurselor banesti repartizate din buget 4) controlul asupra operatiunilor de casi si pastrarii banilor in cadrul intreprinderilor, organizatiilor si institutiilor finantate de stat 5) prevenirea si inlaturarea incalcarilor disciplinei financiare. in rezultaul realizarii controlului financiar este intariti considerabil disciplina financiara, care reprezinta o latura a legalitatii si consta in _respectarea_stricté_a_prescriptiilor_statului_in. domeniul formiarii, distribuirii si utilizdrii fondurior banesti ale statului Cerintele disciplinei financiare se rasfring nu numai asupra intreprinderilor, organizatiilor. institutiilor, persoanelor fizice, dar si asupra organelor publice de stat, organelor administratiei publice locale, precum si asupra persoanelor cu functii de raspundere ale lor. fn asa fel se asigura realizarea nu numai intereselor de stat, dar se contribuie si la respectarea drepturilor si intereselor persoanelor fizice concrete, intreprinderilor, organizatiilor etc. spre ex. acordarea inlesnirilor in ce priveste realizarea anumitor plati in buget, sau corectitudinea incasarii taxelor i impozitelor. Sfera de realizare a c.f. de stat nu se reduce, totusi, doar la mijloacele banesti. in ultima instanta el presupune si un control asupra utilizarii resurselor materiale, naturale, fortei de munca etc. si de alta natura ale statului, deoarece practic toate domeniile de activitate si procesele care au loc se mediaza prin intemediul mijloacelor banesti.Eficacitatea controlului financiar presupune necesitatea unei analize economice profunde a activitatii financiare, precum si elaborarea de catre organele de control financiar a unor propuneri privind eficientizarea activitatii organizatiilor si intreprinderilor supuse controlului, elaborarea propunerilor privind perfectionarea legislatiei financiare in vederea functionarii stabile a sistemului financiar. in conditiile trecerii la economia de piata, dobindirii autonomiei de catre agentii economici, se consolideaza si autocontrolul, din cadrul intreprinderilor etc. S-a intarit considerabil si controlul din partea organelor reprezentative de stat si locale asupra activitatii organelor executive, generind formarea noilor organe de control financiar. 1. Clasificarea controlului financiar. Formele si metodele controlului financiar. Controlul financiar de stat in functie de organele care il exercita se clasifica it 1) c.f. exercitat de organele reprezentative ale puterii de stat si autoadministratiei publice locale 2) c.f. exercitat de organele puterii executive de competenta generala 3) c.f. exercitat de organele puterii executive de competenta speciala In functie de timpul efectuarii c.f. avem: 1) c.f. preventiv: este exercitat de organele corespunzatoare pina la efectuarea operatiunilor financiare, care nemijlocit asigura formarea, repartizarea gi utilizarea fondurilor, resurselor financiare ale statului. Ea are menirea de prevenire a incalcarii disciplinei financiare gi are loc in procesul de elaborare a proiectului legii bugetului de stat, sau altor proiecte de legi cu natura bugetar-financiara. 2) c.f. curent: sau operativ are loc in momentul savirsirii operatiunilor financiare si anume in procesul de utilizate de catre organizatii, intreprinderi a mijloacelor bugetare sau savirsirea altor operatiuni de contabilitate. Aceasté forma de control are menirea sa sa asigure la timp corectitudinea, legalitatea cheltuielilor realizate. 3) Cf. posterior: se executd dupa svirsirea operatiunilor financiare gi au menirea de a scoate la iveala incalcarile care nu au fost descoperite in urma controlului preventiv si curent. in procesul acestui control, statul verifica legalitatea utilizarii de catre subiectii imuterniciti a mijloacelor financiare, respectarea regulilor de efectuare a operatiunilor de casi sau corectitudinii achitarii impozitelor si taxelor. Rezultatele c. Posterior pot servi drept temei pentru atragerea la raspundere financiara, admnistrativa sau chiar penala. in functie de forma de petrecere a c.f. avem: 1) obligatoriu se efectueaza de organele competente in conformitate cu cerintele legii 2) din initiativa_se efectueazi la decizia conducatorului subiectului respectiv in caz de necesitate. Dupa sfera in care are loc c.f. avem: 1) c. Bugetar 2) c. Fondurilor extrabugetare 3) c. Fiscal 4) c. Valutar 5) c. Asigurarilor 6) c. Investitiilor C.F. de stat este exercitat prin mai multe metode: 1) met. Verificarii 2) met. Revizieii 3) met. Supravegherii 4) met. Analizei etc. Alegerea unei metode sau alta, depinde de comptenta organelor care il efectueaza, timpul in care este efectuat etc. Met. Verificarii presupune analiza anumitor probleme ce fin de activitatea financiara a subiectului, pe baza prezentarii documentelor, lamuririlor etc. Met. Verific. poate fi de doua feluri: a) tematica: care consta in studierea anumitor laturi ale activitatii financiareb) documentara: prevede analiza activitatii financiare prin studierea documentelor (dari de seam, bilanturi etc.) Met._Revizuirii_este 0 metoda atotcuprinzatoare, fiind indreptata spre controlarea legalitatii, oportunitatii si eficacitatii activitatii financiare a subiectului supus controlului. Este principla metoda de control financiar. Legislatia stabileste caracterul obligatoriu si regulat al reviziilor, ele petrecindu-se in baza unui program de lucru stabilit preventiv. Revizorii au largi drepturi in ceea ce priveste: controlul darilor de seama, contabilitatii, inventarierea totala sau partiala, prezenta banilor, bunurilor, atragerea expertilor si specialistilor, primirea de la persoane cu functii de raspundere sau material responsabile, a explicatiilor privind intrebarile aparutepe parcursul reviziilor. Reviziile pot fi de mai multe feluri. Dupa continut, aver 1) documentare- care presupun verificarea respectarii legislatiei in baza datelor care se contin in documentele financiare 2) revizii faptice- consta in verificarea respectarii legislatiei prin control petrecut in forma de miasurare, cercetare, cintarire, numarare a bunurilor materiale dintr-o unitate (bani, titluri de valoare etc) DupA modalitatea stabi reviziilor: avem 1) planificate, nu mai rar de o data pe an 2) neplanificate- realizate la ocazie Dupa sfera de cuprindere: 1) frontale se caracterizeaza prin verificarea tuturor actelor, documentelor, inscrisurilor in registrele de evidenta contabila. De obicei, prin aceasta metoda sint verificate opertiunile de casa si cele bancare. 2) Met. Alegerii — se verifica 0 parte din documente din fiecare luna a perioadei verificate. in urma efectuarii reviziei, se intocmeste un act de control financiar, de revizie, care are prezinti o importanta juridicd considerabilé. El este semnat de persoanele care au participat la revizie, precum si de seful-contabil si seful persoanei juridice. In cazul cind conducatorul si contabilul sef nu sint de acord cu constatarile in actul controlului financiar, ei sint obligati si semneze actul, totodata aducind explicatii necesare si lista documentelor ce confirma cele indicate de el. in actul de revizie sint indicate, de asemenea, scopurile reviziei, rezultatele ei finale, faptele de incalcare a disciplinei financiare, persoanele vinovate, sint propuse masuri pentru inlaturarea lor si miasurile de raspundere. In actele de revizie nu trebuie sa fie indicate calitatile morale si etice ale actiunilor conducatorului sau contabilului-sef, calificate actiunile lor, folosite fraze sau concepte care sa sa aiba un caracter de invinuire. Actele de control financiar sint puse la dispozitia Min. Fin. Precum si organelor locale cu atributii financiare, la cererea lor.3. Organele de control financiar: Dreptul financiar, prin normele sale, determina si competenta organelor de stat — subiecte ale dreptului financiar, in vederea realizarii controlului financiar. 1) controlul realizat de organele reprezentative a puterii de stat si organele autoadministratiei locale este exercitat in procesul de elaborare a proiectelor de legi cu privire la buget sau fondurile extrabugetare, in procesul de dezbatere a anumitor probleme legate de executarea bugetului si fondurilor extrabugetare, precum gi-n procesul de elaborare si aprobare a darii de seam cu privire la executarea bugetului. in vederea indeplinirii acestui control organele reprezentative a puterii de stat creaza in cadrul lor diferite comitete si centre. in special, in cadrul Parlamentului functioneazi Comitetul pentru buget si finante (Centrul pentru analiza bugetara si financiara). Legea RM cu privire la analiza bugetara si financiara din 07.11.1995. Un organ cu atributii de control financiar este s: CURTEA DE CONTURI, ea ocupind un loc deosebit in sistemul organelor de control financiar, atribuindu-se organelor reprezentative a puterii de stat. Conform dispozitiilor constitutionale (art. 133), Curtea de Conturi este instituita in vederea exercitarii controlului asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare publice. Este un organ independent de Guvern, ce se supune Parlamentului, ea avind statut de persoana juridica. Ea prezinté anual Parlamentului un raport asupra administrarii $i intrebuintarii resurselor financiare publice. in realizarea insarcinarilor sale, C de C dispune de independenta organizationala functionala. Principalul tip de activitate este cea de revizie, in cadrul carei: 1) C de C organizeaza si realizeazi controlul operativ a executarii bugetului in anul de gestiune 2) Realizeaza revizii complexe si tematice pe categorii de venituri si cheltuieli bugetare, in cadrul bugetului de stat sau fondurile extrabugetare. 3) Pregateste si prezinté Parlamentului concluzii privind executarea bugetului de stat si fondurilor extrabugetare de stat in anul de gestiune. 4) Realizeaza controlul asupra datoriei de stat (interne gi externe) si utilizarii resurselor creditare 5) in cadrul sistemului bancar, realizeazi controlul asupra activitatii Bancii Nationale, unitatilor ei structurale, altor banci si institutii financiare in cadrul desrvirii de catre acestea a bugetului de stat etc. Toate organele administratiei publice de stat, administratiei publice locale, Banca Nationala, intreprinderile si organizatiile (indiferent de forma de proprietate), precum gsi persoanele cu functii de raspundere ale acestora, sint obligate si prezinte C de C informatia necesara pentru realizarea de catre aceasta a activitatii sale. Inspectorii C de C, in cadrul controalelor sint investiti cu anumite drepturi: a avea acces liber in organele de stat, intreprinderi, organizatii, banci; s4 sigileze masinile de casa, incdperile de productie, depozitele, spatiile comerciale; si controleze autenticitatea documentelor si sa ridice documentele necesare, specificind in darile de seama intocmite, documentele ridicate. in cazul depistarii incalcarilor de lege, care atrag raspundere penala, C de C transmite in organele respective materialele acumulate. Activitatea C de C este publica, de aceea rezultatele activitatii ei sint reflectate in mijloacele mass-media. 2) controlul realizat de organele puterii executive de competenfa generala: in primul rind este vorba de prerogativa Guvernului, de a crea comisii speciale pentru verificarea veridicitatii activitatii financiare a anumitor subiecte. A se vedea Legea cu privire la Guvern. 3) controlul exercitat de organele puterii executive de competenta speciala: - Ministerul Finantelor - Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, de pe linga Ministerul Finantelor - Departamentul vamal de Stat - Centrul de combatere a Crimelor Economice si Coruptiei ete.Ministerul Finantelor — realizeazi conducerea general a activitatii financiare a statului. Este acel organ de stat a puterii executive, care asigura relizarea unei politici unitare financiare, bugetare, fiscale gi valutare pe teritoriul RM si coordoneaza activitatea in sfera data a altor organe ale puterii executive. Min. Fin. dispune de drepturile necesare pentru atingerea acestor obiective. in conformitate cu insarcinarile delegate lui, Min Fin infaptuieste functii: 1) legate de efectuarea controlului asupra utilizarii rationale si finalizate a resurselor bugetare de stat, a fondurilor extrabugetare gi altor mijloace financiare ale statului; 2) de organizare a reviziilor si altor controluri financiare a organizatiilor ca rezultat al adresarii organelor de ocrotire a normelor de drept, organelor puterii de stat si organelor administratiei publice locale etc. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lingé Ministerul Finantelor exerciti urmatoarele atributii: 1) realizazi controlul asupra modului in care este respectata legislatia fiscala precum gi normele ce stabilesc alte plati in buget sau fonduri extrabugetare 2) efectueazi supravegherea activitatii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale in vederea exercitarii controlului fiscal, asigura crearea si functionarea unui sistem informational unic privind contribuabilii si obligatiile fiscale 3) exercité controlul asupra respectarii legislatiei fiscale in activitatea autoritatilor publice si prezint autoritatilor competente propuneri vizind tragerea la raspundere a functionarilor acestor autoritati care au incalcat legislatia fiscala 4) realizeazi controlul privind prezentarea la timp de catre contribuabili a balantelor de contabilitate, darilor de seama, declaratiilor etc. precum gi veridicitatea acestor documente prezentate 5) asigura evidenta integrala si conforma a contribuabililor si a obligatiilor fiscale, 6) efectueaza executarea silitd a obligatiilor fiscale 7) sa porneasca in instantele judecatoresti competente actiuni contra contribuabililor 8) sa suspende, in conditiile prevazute de lege, activitatea intreprinderilor, organizatiilor etc. Departamentul Vamal de Stat: este, de asemenea, un organ specializat a puterii executive de stat. fi revin atributii si competente fiscale privind colectarea taxelor vamale in bugetul statului si este un organ de ocrotire a normelor de drept. Le este, de asemenea, atribuit statutul de subiect al activitatii operativ-investigative. Sistemul unic de organe vamale include: 1) Departamentul vamal de Stat al RM 2) Directii vamale 3) Vami 4) Posturi vamale 5) Laboratoare vamale, institutii de cercetari stiintifice a cdror activitate contribuie la realizarea sarcinilor organelor vamale. Unul din obiectivele esentiale ale Departamentului Vamal este asigurarea securitafii si ocrotirea intereselor economice a RM. Pe linga functii legate de elaborarea gi realizarea politicii vamale, Dep. Vam de Stat se ocupa si de incasarea impozitelor si taxelor vamale, precum gi altor plati vamale, organizeaza activitatea de control valutar etc. Organele sistemului vamal: 1) au dreptul de efectua controlul activitatii financiare a persoanelor ce transporta peste hotarele {arii bunuri (marfuri) fie mijloace de transport 2) sa ceara efecuarea platilor vamale 3) sa primeasca de la institutiile financiare date si informatii privind operatiile si conturile persoanelor 4) sa traga la raspundere pentru incalcarea regulilor vamale 5) sa realizeze executarea silita a platilor si obligatiilor prevazute de lege (pentru neindeplinirea regulilor vamale). CENTRUL DE COMBATERE A CRIMELOR ECONOMICE SI CORUPTIEI: a fost format in baza Hotaririi Guvernului Nr. 158 din 11 februarie 2002 “Privind formarea Centrului decombatare a crimelor economice si coruptiei”. Se atribuie la organele specilaizate ale puterii excutive. Pentru delimitarea functiilor sale, drepturilor si obligatiilor, a fost primita legea din 6 iunie 2002 Nr. 1104-XY. Sructura centrului presupune prezenta unui aparat central si subdiviziunilor teritoriale. in cadrul insrcinarilor Centrului au fost incadrate toate insarcinarile si functiile organelor componente care |- au format, ele fiind de asmenea completate cu drepturile si scopurile organelor fiscale. Alte organe cu atributii de control financiar, care nu se atribuie la acele categorii prezentate mai sus, sint Banca Nationala a Moldovei, Politia economica, firmele de audit. Banca nationala a Moldovei realizeaza controlul financiar: 1) prin intermediul controlului legalitatii infiintarii institutiilor financiare, in procesul inregistrarii bancilor si acordarii licentelor de realizare a operatiunilor bancare; 2). stabilirii normativelor economice 3) elaborarea normelor ce reglementeaza activitatea institutiilor financiare 4) realizarea unui control nemijlocit asupra legalitatii operatiunilor institutiilor financiare. BN poate efectua controlul asupra operatiunilor prezentate, fie de sine-statator, fie poate delega functia data organizatiilor (firmelor) de audit. BN stabileste volumul si termenele de prezentare a darilor de seama, necesare pentru supravegherea activitatilor institutiilor financiare; fiind in drept s4 acorde instructiuni de inlaturare a incalcarilor depistate, iar in caz de refuz, poate chiar cere efectuarea unor masuri de (insnatosire financiara) de reorganizare sau lichidare a bancii, de schimbare a administratiei bancii date.