Zebra salbatica

Areal: Africa
Habitat: Savana
Hrana: Ierbivor
Marime: 2 3 m
Greutate: 220 400 kg
Viteza: 40kph (25mph)
Culori: alb cu dungi negre
Reproducere: 1 manz
Pradatori: Leu, leopard, hiena
Traieste: in herghelie
Media de varsta: 20 30 ani
Particularitati: Au picioare lungi si subtiri si dungi distincte
Origine
Zebra este o specie care apartine familiei cailor si care se deosebeste prin
dungile distinctive alb si negru. Dungile apar la fiecare individ in modele
unice. Zebrele sunt animale care traiesc in haremuri.
Spre deosebire de rudele lor, caii si magarii, zebrele nu au fost niciodata
cu adevarat domesticite.
Exista tre specii de zebre:
Zebra de campie,
zebra Grevy(cunoscuta si ca zebra imperiala)
Zebra de munte.
Pot fi intalnite intr-o varietate de habitate: campie, savana, zone cu
paduri, dealuri si munte.
Originea zebrei este necunoscuta. Se fac presupuneri ca ar proveni din
Anglia, Italia, Portugalia, etc. Cert este ca numele latin este Equiferus
care inseamna cal salbatic.
A evoluat in ultimii 4 milioane de ani din caii vechi. Se presupune ca
dungile au aparut de-a lungul timpului in timpul evolutiei. Zebra de
campie este specia cea mai comuna intalnita in zonele de campie in sudul
si estul Africii.

Hrana Zebra
Hrana zebrelor este alcatuita aproape in totalitate din furaje, dar poate
manca ocazional si arbusti, plante, ramuri, frunze sau scoarta de copac.
Sistemul lor digestiv le permite sa supravietuiasca cu diete de calitate
nutritiva mai mica decat alte ierbivore.

Aspect Zebra
Zebra comuna are inaltimea la umar 1.3m, lungimea corpului de 2 2.6m
si o coada de 50cm. Poate cantari pana la 350kg, masculii fiind mai mari si
mai grei decat femelele.
Zebra Grevy este mai mare decat zebra comuna (zebra de campie), iar
zebra de munte este cea mai mica dintre cele tre specii. La inceput s-a
crezut ca zebrele sunt animale albe cu dungi negre, apoi s-a dovedit ca de
fapt culoarea animalului este neagra si dungile sunt albe.
Dungile sunt verticale pe cap, gat, corp si mare parte din corp, iar
orizontale pe picioare. Dungile verticale ajuta zebra sa se camufleze in
iarba, acest lucru o ajuta sa scape de animale pradatoare, cel mai mare
pradator fiind leul.
Alta ipoteza este aceea ca mai multe zebre grupate ii fac confuzi pe
pradatori lasandu-i sa creaza ca este de fapt un singur animal mare. Acest
lucru ii ingreuneaza sarcina si celui mai mare animal, leul caruia ii este
mai greu sa aleaga tinta.
Alta varianta a dungilor este faptul ca unicitatea lor ii ajuta pe indivizi sa
se distinga intre ei. Personal ultima ipoteza cu distingerea o consider nula,
caii nu au dungi si se disting intre ei.

Comportament Zebra
Zebrele sunt animale mai lente decat caii, dar rezistenta lor le ajuta sa
scape de pradatori. Cand sunt urmarite zebrele alearga, ca si iepurii, in
zig-zag ceea ce ii ingreuneaza pradatorilor sarcina.
Cand sunt incoltite zebrele lovesc cu copita sau musca atacatorii. Au o
vedere excelenta. Ca majoritatea animalelor cu copite au ochii situati pe
partile laterale ale capului, putand sa acopere un camp vizual mare. Au si
posibilitatea sa vada noaptea, dar nu la fel de bine ca cele mai multe
animale de prada (felinele).
Exceleaza si la capitolul auz, urechile sunt mai mari si mai rotunde decat
ale cailor. Ca si caii, isi poate roti urechile in aproape toate directiile. In
afara de vaz si auz, zebrele au un simt acut al mirosului si gustului.
La fel ca majoritatea famililor de cai zebrele sunt foarte sociale. Structura
lor sociala depinde de specie. Zebrele traiesc in haremuri compuse dintr-
un armasar si 6-7 si majii lor. Cand haremul este atacat de hiene sau alte
animale, femelele formeaza un cerc si baga manjii la mijloc in timp ce
masculul incearca sa indeparteze pericolul. La fel ca si caii, zebrele dorm
in picioare si dorm numai atunci cand se afla langa alte zebre sa fie
anuntate daca vine vreun pradator.
S-a incercat domesticirea zebrelor deoarece acestea au o rezistenta mai
mare la bolile africane. Acest lucru nu a reusit din cauza caracterului
imprevizibil al animalului si a tendintei de a se panica sub stres.
Omul modern a avut si are un mare impact asupra populatiei de zebra.
Datorita popularitatii aceste animale sunt vanate pentru pielea si carnea
lor.
Zebra de munte a fost aproape de disparitie in anul 1930 cand a avut o
populatie mai mica de 100 de indivizi. Aceasta s-a imbunatatit usor
datorita eforturilor de conservare. Specia este inca pe cale de disparitie si
protejata in unele parcuri nationale. Quagga este o specie disparuta.
Sunt intalnite in basmele populare africane in care se povestesc cum au
aparut dungile lor. Apar pe stema monedei din Botswana. Sunt prezente si
in filme si desene animate, toti copii indragesc zebra din filmul
Madagascar.

Reproducere Zebra
Femelele zebre ajung la maturitate mai devreme decat masculii, o iapa
poate avea primul manz la varsta de trei ani. Masculii ating maturitatea
sexuala la varsta de 5-6 ani. Se poate naste un manz la fiecare 12 luni.
Acesta ramane alaturi de mama lui pana la varsta de un an. Manjii au la
nastere aproximativ 70kg. Se pot deplasa si pot fi alaptati de iapa la putin
timp de la nastere.
Culoarea blanii la nastere este alb-maro.
Speranta de viata a unei zebre este de 20 30 de ani.

Poze Zebra
Wombat

Areal: Australia
Habitat: campie, munte, pasuni
Hrana: Ierbivor
Marime: 1-1.2m
Greutate: 20-35kg
Viteza: 40km/h (25mph)
Culori: Maro, crem, gri
Reproducere: 1 pui
Pradatori: Dingo, vulpi
Traieste: solitar
Media de varsta: 20 25 ani
Particularitati: marsupiul are deschizatura inspre inapoi
Origine
Wombatul (Vombatus ursinus) traieste doar in sud-estul Australiei (zona Queesland),
precum si pe cateva insule din jurul coastei sud-estice, printre care si Tasmania.
Traieste in zonele aride de campie sau muntoase, dar si in vecinatatea padurilor,
pasunilor sau terenurilor agricole.
Wombatul comun face parte din ordinul Diprotodontia, familia Vombatidae.
Riscul de disparitie al acestei specii este in crestere, in Tasmania este protejata prin
lege, deoarece numarul de exemplare este in scadere datorita braconajului,
accidentelor rutiere, animalelor si pasarilor de prada (vulturi, caini), cat si distrugerii
habitatului.
Wombatul a fost descoperit in februarie 1797 de un echipaj care ancora pe insula
Clarke. El a fost inregistrat ca animal nou descoperit in ianuarie 1798. Incepand cu
anul 2005 s-a observat o sarbatoare neoficiala pe data de 22 octombrie cu numele
de ziua Wombatului.
Poate fi un prejudiciu pentru fermieri si agricultori. In trecut au fost vanati pentru
acest lucru, dar si pentru blana, carne sau sport. In momentul de fata unele specii
sunt pe cale de disparitie, in timp ce altele sunt inca vanate ca paraziti.

Hrana Wombat
Metabolismul lent al wombatului este datorat hranei dure saraca in nutrienti.
El se hraneste preponderent cu radacini, iarba,scoarta de copac, ciuperci, lastari sau
frunze.
Acestea sunt bogate in fibre, fapt ce prelungesc digestia pana la 12 zile.
Enzimele gastrice sunt alte fromulate pentru a putea descopune eficient fiecare
bucatica de hrana, pentru ca mai apoi organismul sa poata absorbi fiecare nutrient
atat de valoros.

Aspect Wombat
Wombatul este cel mai mare mamifer de vizuina din lume. Cantareste intre 25 si 40
de kg, si are lungimea corpului de 70-120cm lungime, din varful nasului pana la
coada. Coada este de doar 3 cm si nu are un rol anume definit.
Este ruda cea mai apropiata a marsupialului Koala. Cei doi se aseamana in multe
aspecte. Adaptarea la viata arboricola, respectiva terestra, i-au modelat pe cei doi in
directii diferite. Are aspect patratos si greoi, picioarele sunt scurte si groase, capul
este mare, aflat in continuarea gatului gros, urechile sunt mici si rotunjite, iar nasul
mare si lipsit de par.
Membrele sunt prevazute cu gheare puternice, adevarate unelte pentru sapat
eficient. Intr-o singura noapte wombatul poate sapa o galerie de cativa metri.
Formula dentara este identica cu cea a rozatoarelor placentare (soareci, iepuri).
Incisivii cresc pe toata durata vietii si sunt tociti datorita alimentatiei bogate in fibre.
Wombatul are cel mai mare creier dintre toate marsupialele Australiei.
Motiv pentru care se adapteaza rapid la diversele conditii de trai. Blana este moale
(nu atat de pufoasa ca cea a varietatilor cu nas paros sau a Koala) si deasa.
Coloritul poate varia de la nisipiu si cenusiu pana la maroniu sau gri inchis.
Se cunosc 3 specii de wombat, doua dintre ele fiind grav amenintate cu disparitia:
1. Wombatul comun (Vombatus ursinus): la care ne vom referi in continuare in acest
articol;
2. Wombatul cu nas paros nordic (Lasiorhinus krefftii): este amenintat cu disparitia,
doar cateva sute de animale mai traind in prezent, intr-o rezervatie de doar 3Km
patrati in Padurea Epping din Queensland.
3. Wombatul cu nas paros sudic ( Lasiorhinus latifrons): este cel mai mic dintre cei 3,
traind doar in Campia Nullarbor din Queenslans pana la granita cu New South
Wales.
Ultimele doua specii se diferentiaza de wombatul comun prin nasul acoperit cu blana
si urechile ascutite. Aceste doua varietati au blana mai moale decat wombatul
comun. Miscarile acestui animal sunt stangace si incete. Poate fi crescut si in
captivitate, hranit cu diferite vegetale, morcov, sfecla. Daca este adoptat de mic,
Wombatul este foarte afectuos cu stapanii lui.

Comportament Wombat
Wombatul este un animal solitar, exceptand femelele cu pui sau adultii in perioada
de imperechere. Fiecare exemplar are un teritoriu bine definit ce poate ajunge pana
la 23 de hectare, in functie de abundenta sursei de hrana.
Pe un singur teritoriu, animalul are mai multe vizuine, fiecare cu mai multe intrari. In
situatii unei amenintari din partea pradatorilor, se poate adaposti rapid.
Este un animal nocturn si crepuscular. Seara este momentul in care iese din vizuina
sa se hraneasca, iar noaptea isi sapa galeriile. Ghearele puternice sunt foarte
eficiente in sapat. O vizuina poate avea si 30 de metri lungime. Este compusa dintr-o
serie de tunele, ce leaga intre ele diferite incaperi.
O vizuina atesta ca este folosita prin prezenta materiilor fecale la intrare. Pe timpul
zilei, wombatul sta ascuns in vizuina, dormind. Din cand in cand iese in gura
barlogului pentru niste bai de soare.
Wombatul este un veritabil adversar in confruntarile directe si se dovedeste a nu fi o
prada usoara pentru niciun pradator. Cand se simte amenintat el ataca cu ghearele
si dinti. Chiar si omul poate cadea victima acestui micut nervos.
Wombatul are spatele, in special posteriorul extrem de dur si bine conformat. In
momentul in care este atacat in vizuina, el striveste capul dusmanului intre posterior
si peretii vizuinei. De asemenea blocheaza intrarea in vizuina cu spatele, iar in
momentul in care se apropie urmaritorul il izbeste cu picioarele din spate (lovitura de
magar).
Desi este un animal lent de obicei, atunci cand se simte amenintat wombatul poate
prinde si 40 km/h pe distante scurte. Pradatorii naturali ai lui sunt cainii dingo,
diavolul tasmanian si pasarile de prada. Fecalele sunt tari si au forma patratoasa.
Sunt folosite la marcarea teritoriului.
In captivitate wombatul se poate imblanzi usor si poate sta sa fie mangaiat. Cu toate
acestea este irascibil si uneori poate ataca nervos.

Reproducere Wombat
Wombatii devin activi sexual abia la 3 ani de viata. Imperecherea are loc in timpul
sezonului ploios din emisfera sudica, din noiembrie pana in ianuarie. Dupa 21-28 de
zile femela da nastere unui singur pui, cat un bob de fasole, fara ochi, urechi si par.
Micutul migreaza pana in marsupiu unde se ataseaza de unul dintre cele doua
mameloane. Aici se va hrani cu laptele nutritiv al mamei timp de 6 saptamani, cand
va lasat sa exploreze lumea din afara marsupiului.
Cand paraseste marsupiul mamei, puiul este tinut intr-o camera-cuib din vizuina,
captusita cu ierburi si frunze uscate. La varsta de 12-15 luni puiul este intarcat.
La wombat, maruspiul isi are deschizatura inspre inapoi, pentru ca atunci cand
femela sapa, pamantul aruncat sa nu ajunga in buzunar.
Puiul va trai alaturi de mama sa pana in anul urmator cand aceasta se va
imperechea din nou.
Speranta de viata este de pana la 30 de ani.

Poze Wombat