Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Plantele Toamnei
Pretuita si folosita pentru uleiul extras din semintele ei, frumoasa iubita a soarelui este si
un miracol de sanatate
In urma cu cinci sute de ani, primii conchistadori care au pasit pe pamantul american au gasit
in preajma locurilor sfinte ale aztecilor o floare nemaivazuta. Avea o corola imensa, cu zeci de
petale galben-aurii, crestea mai inalta de un stat de om, iar uriasa sa palarie se orienta mereu
in asa fel incat sa fie cu fata spre soare. Preotii azteci spuneau despre ea ca este o planta sacra
si... vie, miscarile zilnice ale florii sale fiind inspirate chiar de zei. Numaidecat, floarea a fost
adusa in Spania, pentru a spori spledoarea gradinilor regale, iar apoi a fost raspandita in
intreaga Europa ca planta ornamentala. Interesant este ca, vreme de secole, nu a fost deloc
constientizata valoarea sa alimentara, ci doar estetica, abia inspre timpurile noastre, incepand
sa fie consumate semintele de floarea-soarelui. Pe urma, in 1835, un taran rus de langa
Voronej a facut o descoperire care avea sa dea aripi revolutiei industriale: presa pentru ulei din
floarea-soarelui. Cativa ani mai tarziu, sute de mii de hectare din Europa erau acoperite cu
uimitoare lanuri galben-aurii. Aveau sa mai treaca inca doua sute de ani pana sa se mai faca
niste descoperiri, care ar putea avea un impact comparabil cu a celei mentionate anterior. Este
vorba de descoperirea valorii terapeutice a florii-soarelui, care s-a dovedit a fi un elixir de
sanatate cu o actiune atat de puternica, incat eclipseaza plante medicinale sau remedii cu vechi
"state de serviciu".
Ce recoltam de la floarea-soarelui?
Ei bine, raspunsul la aceasta intrebare este simplu si complicat in acelasi timp. De ce? Pentru
ca practic se foloseste toata planta, insa fiecare parte a sa are proprietati terapeutice diferite de
celelalte.
Radacina - se recolteaza toamna timpuriu, cand inca mai are vigoare (floarea-soarelui este
planta anuala). Se dezgroapa cu cazmaua, se spala bine, dupa care se taie in fasii, pentru a nu
mucegai, si se pune la uscat. Are proprietati laxative si usor calmante gastrice.
Tulpina - se recolteaza si se foloseste numai verde, avand puternice efecte febrifuge.
Frunzele - ca si tulpina, se folosesc numai verzi, avand pe langa efectele febrifuge, o actiune
expectoranta si decongestiva pulmonara.
Petalele florii - se recolteaza prin ciupire de pe palarie si se folosesc proaspete, pentru
tinctura, sau se usuca in strat subtire. Sunt un remediu uluitor de puternic, cercetari de ultima
ora aratand ca au o actiune intensa de stimulare imunitara, antitumorala si de marire a
capacitatii de adaptare a organismului.
Semintele - sunt binecunoscute ca aliment, fiind consumate mai mult prajite, ceea ce le
altereaza proprietatile curative. Putini stiu ca, atunci cand sunt foarte proaspete si necojite, ele
devin un remediu de forta pentru combaterea bolilor de rinichi, de bila si circulatorii.
Palaria - este partea din floare care ramane dupa indepartarea semintelor. In medicina
populara, este un leac verificat contra durerilor de cap, a insolatiei, si-a bolilor eruptive la
nivelul pielii.
Pulberea de radacina
Radacinile uscate se macina in piua sau cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cern (prin
sita pentru faina alba), pentru a indeparta partile dure. Se administreaza pe stomacul gol cate o
lingurita rasa de pulbere, care se tine sub limba vreme de 10 minute, dupa care se inghite cu
apa. Doza maxima este 4 lingurite pe zi.
Se umple un borcan cu tulpini si frunze de floarea-soarelui, dupa care se adauga vin alb de
struguri asa incat sa le acopere. Dupa ce se inchide ermetic borcanul, se lasa acest amestec sa
macereze la soare vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza ceea ce rezulta printr-un
tifon. Se administreaza 3-4 linguri, de 4 ori pe zi.
Tinctura de petale
Petalele proaspat culese de floarea-soarelui se taie cat mai fin cu cutitul, se pun intr-un borcan
cu capac pana cand acesta se umple, dupa care se adauga deasupra alcool alimentar de 80 de
grade, asa incat sa le acopere complet. Se lasa sa macereze vreme de zece zile, dupa care se
filtreaza prin tifon, iar preparatul obtinut se pune in sticlute mici. Se administreaza o lingurita
diluata in jumatate de pahar de apa de 4-6 ori pe zi.
Terciul de seminte
Bolile tumorale maligne si benigne - se face un tratament de minimum trei luni, in care se
administreaza tinctura de petale de floarea-soarelui, cate o lingurita de patru ori pe zi. Fiecare
doza va fi diluata in jumatate de pahar de apa, iar in cazurile de cancer avansat, se va lua
pulbere de petale de floarea-soarelui (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) -
cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi. Studii de medicina experimentala au stabilit ca
administrarea acestei plante inhiba dezvoltarea formatiunilor tumorale, iar in unele cazuri,
chiar provoaca remisia lor partiala.
Pojar, eczeme care produc mancarimi - se beau zilnic 1-2 cani de ceai de palarii de floarea-
soarelui, care are efecte depurative si usor antiinflamatoare. Un tratament dureaza trei
saptamani.
Febra - se iau 3-4 linguri de vin obtinut din frunze si tulpini de floarea-soarelui. Zilnic se pot
administra pana la 6 asemenea doze, la interval de doua ore.
Constipatie - se ia cu jumatate de ora inainte de fiecare masa cate o lingurita rasa de pulbere
de radacina de floarea-soarelui. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se
inghite cu putina apa sau suc natural din fructe.
Dureri de cap produse de oboseala sau de stres - se bea o cana de ceai obtinut din palarii de
floarea-soarelui. Suplimentar se fac comprese cu aceasta licoare, comprese care se aplica pe
tample si pe crestetul capului.
Nefrita, cistita, adjuvant in gonoree - se administreaza terciul obtinut din semintele necojite
de floarea-soarelui, a carui mod de administrare l-am descris mai sus. Este un remediu de
medicina veche romaneasca, a carui eficienta a fost verificata in vremea in care nu fusesera
descoperite inca antibioticele si sulfamidele din farmacia moderna.
Precautii si contraindicatii
Mai ales partile aeriene (tulpina, frunze, floare) ale acestei plante, dar si radacinile, dau
frecvent reactii alergice. Din acest motiv, administrarea interna a florii-soarelui se face cu
prudenta, la inceput in cantitati foarte mici - o zecime de doza. Daca apar tulburari, cum ar fi
catarul respirator, diareea, curgerea nasului si a ochilor, senzatia de arsura la nivelul pielii,
administrarea va fi intrerupta.
Este un produs natural, extras - asa cum o arata si numele - fara procedee termice, din
semintele de floarea-soarelui, asa incat sa isi pastreze nealterate proprietatile terapeutice. Il
gasim in magazinele naturiste din toata tara, distingandu-se fata de uleiul clasic de floarea-
soarelui printr-o aroma mult mai puternica si printr-un gust usor amarui (gustul puternic amar
indica faptul ca este alterat). Desi este vandut ca adaos la hrana, el este mult mai mult decat
un aliment, proprietatile sale terapeutice fiind remarcabile. Iata cateva dintre utilizarile sale ca
remediu:
Contra constipatiei se iau dimineata pe stomacul gol 1-3 linguri din acest ulei, in care au fost
adaugate cate zece picaturi de suc proaspat de lamaie.
Contra durerilor de urechi care apar dupa ce am stat in curent sau in frig, se toarna pe
conductul auditiv putin ulei incalzit in prealabil pana la o temperatura suportabila.
Pentru a ne mari rezistenta la frigul si la umezeala toamnei, impiedicand imbolnavirile
specifice sezonului rece, se va face, dupa fiecare baie completa, cate un masaj pe tot corpul cu
ulei natural de floarea-soarelui. Masajul se va face prin simpla mangaiere a pielii cu palma,
care se va misca mereu in sens ascendent. Se va pune doar atat ulei cat sa intre in piele, asa
incat aceasta sa nu ramana lucioasa dupa acest masaj. Procedura are un efect extraordinar
asupra persoanelor cu o piele ceva mai uscata, sensibila la frig.