Uciderea din culpa in Codul penal al Republicii Moldova -

Art.149 din Codul penal al Republicii Moldova incrimineaza infractiunea de

lipsire de viata prin imprudenta, norma incriminatoare fiind:

(1) Lipsirea de viata din imprudenta se pedepseste cu inchisoare de

pina la 3 ani.

(2) Lipsirea de viata din imprudenta a doua sau mai multor persoane
se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.

Obiectul ocrotirii penale

Cele mai dese atentate la adresa persoanei sunt infractiunile contra

vietii. In urma savarsirii lor survine cea mai grava consecinta decesul
persoanei, care nu mai poate fi recuperata. Viata constituie bunul cel mai de
pret al persoanei pe care Dumnezeu l-a dat fiecaruia ca sa o pastreze. Nu
putem vorbi de un stat de drept, fara ca sa fie ocrotita viata persoanei. De
aceea apararea acestei valori sociale constituie una dintre indatoririle supreme
ale fiecarui stat. Aceasta obligatie este determinata in art.24 al Constitutiei
Republicii Moldova, statul garanteaza persoanei dreptul la viata si la
integritatea fizica si psihica. La determinarea atentatelor contra vietii
persoanei, legiuitorul in Codul Penal a delimitat atentatele in felul urmator:
atentatele intentionate contra vietii persoanei omoruri si atentatele
imprudente lipsirea de viata, cu o singura exceptie, eutanasia. Tot Codul
defineste obiectul omorului ca fiind viata persoanei, si atunci e necesar ca
omul, la a carui viata se atenteaza, sa fie nascut si inca in viata.

Survenirea mortii persoanei in urma unor actiuni ale faptuitorului

savarsite din imprudenta nu poate fi calificata ca omor, deoarece privarea de
viata a altei persoane in mod ilegal se comite numai intentionat. Acest fapt
constituie si elementul principal de a recunoaste prin lege deosebirea intre
omor si lipsirea de viata a persoanei. Desi consecintele infractiunii de omor si
cele ale infractiunii de lipsire de viata a persoanei din imprudenta au acelasi
rezultat survenirea mortii persoanei, in ultimul caz faptuitorul nu prezinta
un pericol social deosebit, pe care il prezinta ucigasul in cazul suprimarii
intentionate a vietii.

Obiectul juridic special

Obiectul juridic nemijlocit al infractiunii de lipsirea de viata din

imprudenta, il constituie totalitatea de relatii sociale a caror existenta si
desfasurare normala sunt conditionate de ocrotirea dreptului la viata si insasi
viata persoanei ca suprema valoare sociala si biologica a omului.

Obiectul juridic special al infractiunii il constituie relatiile sociale

privitoare la viata al persoanei. In sensul Conventiei si al legislatiei
Republicii Moldova, titular al dreptului la viata este persoana care s-a angajat
in procesul de nastere, momentul final fiind moartea ei biologica. Spre
deosebire de norma penala a Codului penal moldovean din 1961, care era
intitulata omorul din imprudenta, articolul 149 poarta denumirea de
lipsire de viata prin imprudenta. Specificul mentionat este important din
punct de vedere al doctrinei, intrucat lipsirea de viata prin imprudenta nu este
o componenta de infractiune, care poate fi inclusa in categoria omorurilor.
Noul cod penal al Republicii Moldova din 2002, reglementeaza institutia
infractiunii savarsite cu imprudenta. Astfel, se considera ca infractiunea a
fost savarsita din imprudenta daca persoana care a savarsit-o isi da seama de
caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, a prevazut urmarile ei
prejudiciabile, dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate ori nu
isi dadea seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, nu a
prevazut posibilitatea survenirii urmarilor ei prejudiciabile, desi trebuia si
putea sa le prevada . In art.18 este prevazuta imprudenta ca forma a
vinovatiei sub doua modalitati: increderea exagerata in sine (usuratica) si
neglijenta.

Increderea exagerata in sine se caracterizeaza prin faptul ca persoana

isi da seama ca, in conditiile in care isi desfasoara activitatea, aceasta
activitate prezinta un anumit grad prejudiciabil, prevede urmarile ei
prejudiciabile, rezultat pe care nu-l doreste si nici nu-l accepta, dar considera
usuratic ca prin felul in care actioneaza il va evita. Factorul intelectiv al
increderii exagerate in sine consta in intelegerea de catre faptuitor a
caracterului prejudiciabil al activitatii sale si in prevederea urmaririi
prejudiciabile ce poate surveni din cauza ei.

Intelegerea caracterului prejudiciabil al faptei este legata, de regula, de

nerespectarea unor reguli de precautie stabilite pentru a evita survenirea unor
consecinte prejudiciabile in procesul de desfasurare al anumitor activitati .
Prevederea in cadrul increderii exagerate in sine presupune nu numai
prevederea posibilitatii producerii urmarii prejudiciabile, ci si posibilitatea
preintampinarii unei astfel de urmari. Posibilitatea preintampinarii urmarilor
se bazeaza pe aprecierea unor temeiuri si imprejurari care, in conceptia
faptuitorului, ar trebui sa evite rezultatul prevazut. La baza acestei aprecieri
pot sta increderea faptuitorului in experienta si pregatirea sa profesionala,
starea tehnica a mecanismelor, actiunile altor persoane, precum si alte
imprejurari de natura sa previna producerea rezultatului prejudiciabil.

Factorul volitiv al increderii exagerate in sine prezinta eforturile pe

care le depune faptuitorul la desfasurarea activitatii cu nerespectarea regulilor
de precautie in conditiile increderii sale in anumiti factori care, in conceptia
sa, pot impiedica survenirea rezultatului si care, de fapt, au fost apreciati
exagerati. Cand faptuitorul nu se bazeaza pe niciun temei care ar putea
preintampina rezultatul, ci pe hazard, pe intamplare, vinovatia sa ia forma
intentiei, intrucat intr-un asemenea caz ea echivaleaza cu acceptarea
urmarilor prevazute. In situatia increderii exagerate in sine, faptuitorul crede
sincer, dar gresit, ca rezultatul nu se va produce, si aceasta incredere il
insoteste pe tot parcursul activitatii sale. La intentie, persoana, prevazand
posibilitatea survenirii rezultatului, il accepta in mod constient si nu face
niciun efort pentru preintampinarea lui.

Neglijenta, ca modalitate a imprudentei, exista atunci cand persoana nu

isi da seama de caracterul prejudiciabil al faptei, nu a prevazut posibilitatea
survenirii urmarii prejudiciabile, desi trebuia si putea sa le prevada. Astfel,
lipsa de intelegere a gradului prejudiciabil al faptei si al prevederii producerii
rezultatului ei deosebesc imprudenta de toate celelalte forme si modalitati ale
vinovatiei. In dreptul penal moldovean, esenta neglijentei consta in faptul ca
persoana trebuia si putea sa prevada posibilitatea producerii rezultatului
prejudiciabil.

Sintagma din art.18 C.pen. moldovean trebuia sa prevada, exprima

obligatiunea persoanei de a prevedea posibilitatea survenirii urmarii
prejudiciabile. Aceasta obligatiune rezulta din diferite norme, reguli,
instructiuni legale, care reglementeaza modul de desfasurare a unor activitati
sau din anumite reguli de convietuire sociala bazate pe experienta de viata. In
lipsa obligatiunii de a prevedea posibilitatea survenirii rezultatului se exclude
vinovatia.

Obligatiunea de prevedere nu se deduce din posibilitatile individuale,

concrete ale persoanei, ci din posibilitatea unui individ mediu, obisnuit, care,
activand in conditiile faptuitorului, ar fi trebuit sa prevada rezultatul actiunii
sale. Prin urmare, obligatiunea de a prevedea rezultatul este o conditie
obiectiva a neglijentei si la stabilirea ei nu se ia in concret particularitatile
individuale ale persoanei concrete.

Pe langa obligatiunea de a prevedea rezultatul (trebuia sa-l prevada),

este necesar ca persoana sa poata prevedea natura si dimensiunile lui.
Posibilitatea de prevedere este o conditie subiectiva a neglijentei si se
stabileste in functie de particularitatile individuale ale faptuitorului,
pregatirea si experienta lui profesionala sau de viata, circumstantele concrete
ale situatiei in fiecare caz aparte. Daca se stabileste ca persoana nicicum nu
putea sa prevada producerea rezultatului, exista o fapta savarsita fara
vinovatie, si nu infractiune . Numai atunci cand persoana care trebuia sa
prevada si sa preintampine rezultatul faptei sale a putut, insa nu si-a onorat
aceasta obligatie, sunt temeiuri de a se vorbi despre prezenta vinovatiei in
forma de neglijenta.

In general art.18 din codul penal moldovean reglementeaza imprudenta

in cele doua modalitati mentionate numai in cazul infractiunilor cu
componente materiale, de rezultat. Cercetarea pericolului survenirii urmarilor
prejudiciabile din cauza increderii exagerate in sine sau a neglijentei, in lipsa
unui rezultat real, nu atrage raspunderea penala a faptuitorului, nici chiar
atunci cand rezultatul a fost preintampinat de alte persoane sau din intamplare
nu a survenit.

Exceptie, fac infractiunile cu componente formale prevazute expres in

partea speciala a codului penal . Specificul acestei forme de vinovatie rezulta
si din faptul ca, codul penal moldovean nu prevede raspunderea penala pentru
participatia la savarsirea infractiunilor din imprudenta si exclude
posibilitatea pregatirii si tentativei la ele.

Obiectul material

Obiectul material al infractiunii consta in viata unui om si este

reprezentat de corpul persoanei, privit ca o totalitate de functii si procese
organice, privit ca substanta materiala, ca sistem si totalitate de functii si
procese organice care mentin o persoana in viata, ca unitate anatomica si
fiziologica, fizica si psihica.

Intre existenta obiectului material al acestei infractiuni, se cer intrunite

cumulativ urmatoarele doua conditii:

fapta sa fie savarsita asupra unei persoane umane aflata in

viata, fiind fara relevanta juridica sexul, starea sanatatii, faptul ca
persoana era sau nu viabila sau normala din punct de vedere
anatomo-fiziologic, prezentand o constitutie fizica, care sa
prezume ca putea trai mai departe;

Stabilirea timpului cat persoana ar mai fi trait daca nu era ucisa este lipsit de
interes sub aspectul existentei infractiunii. Raportata la aceasta prima
conditie, esentiala pentru existenta obiectului material, apare ca necesara
precizarea momentului din care un om este considerat in viata. Referitor la
acest moment s-a sustinut in literatura de specialitate[47] ca momentul
nasterii coincide cu separarea noului nascut de corpul mamei, dobandind o
existenta extrauterina, odata cu respiratia sa pulmonara. Moartea persoanei
umane ca limita sau moment final al vietii, reprezinta o incetare definitiva si
ireversibila a vietii prin oprirea functiilor vitale in toate organele si tesuturile,
pana la celula, cu oprirea activitatii metabolice celulare.
In teoria clasica[48], moartea intervine cand cele doua functii vitale -
circulatia sangelui si respiratia pulmonara au incetat. Teoria
moderna[49] considera ca pentru stabilirea instalarii mortii in organismul
uman, elementul determinant il reprezinta momentul incetarii functiilor
cerebrale, astfel ca se poate vorbi de moartea organismului cand inceteaza
complet activitatea bioelectrica a creierului, fapt perceptibil si usor de
constatat printr-o encefalograma, cand linia functionala a creierului se
stabileste definitiv la punctul zero.

Momentul incetarii vietii este astfel considerat ca fiind cel al mortii biologice,
ca forma finala a mortii reale, care se instaleaza in doua etape :

1. Prima etapa moartea clinica - este starea care dureaza aproximativ 5

minute dupa oprirea functiilor sistemului nervos central, respirator si circular,
perioada in care se poate interveni eficient prin metode de reanimare, nefiind
inca instalate modificari ireversibile ale celulelor organismului.

2. A doua si ultima etapa o reprezinta moartea biologica - stadiul ireversibil

caracterizat prin incetarea proceselor metabolice celulare, cu modificari
structurale ireversibile ale celulelor, cu diferentiere inalta, consecutiv lipsei
de oxigen, in acest caz instalarea mortii biologice nu mai permite o reanimare
eficienta, celulele nervoase ale sistemului nervos central fiind distruse
functional, generandu-se o stare de decerebrare chiar si in ipoteza prestabilirii
temporare a circulatiei sanguine si pulmonare.

In consecinta, ca moment final al vietii, este considerata numai moartea

biologica, cand intervine momentul degradarii ireversibile a celulelor
sistemului nervos central, in celelalte faze ale procesului tanatogenetic, starea
de agonie (caracterizata printr-o grava dereglare a functiilor vitale, a
circulatiei, respiratiei si a sistemului nervos central) si starea de moarte
clinica caracterizata printr-o insuficienta progresiva morfo-functionala, in
care mai este posibila reanimarea, dreptul penal considera persoana umana ca
fiind in viata si acordandu-i-se ca urmare aceeasi protectie penala ca si
oricarei alte persoane[50].

a doua conditie ce se reclama a fi intrunita pentru a exista

obiectul material al infractiunii de ucidere din culpa, este ca acest
obiect material sa se constituie in viata unui alt om decat cea a
faptuitorului.

Aceasta conditie rezulta cu evidenta chiar din continutul raportului social

juridic ocrotit de Codul penal care genereaza in sarcina fiecarui membru al
societatii obligatia de a respecta si de a nu aduce nici o atingere vietii altuia,
nu numai prin actiuni intentionate ci si prin cele comise din culpa. Obiectul
material al infractiunii de ucidere din culpa nu trebuie insa confundat cu
subiectul pasiv al aceleiasi infractiuni.

Subiectii infractiunii

Subiectul infractiunii se defineste in raport cu infractiunea, fiind

considerat subiect al infractiunii acea persoana care a savarsit cu vinovatie
sau din culpa, o infractiune.

Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica, responsabila

care, in momentul savarsirii infractiunii, a implinit varsta de 16 ani[51].

Alin.1 al art.21 din codul penal moldovean, indica semnele specifice

persoanei fizice ca subiect activ al infractiunii: varsta ceruta de lege si
responsabilitatea. Pentru ca o persoana sa fie subiect activ al infractiunii prev.
si ped. de art.149 C.pen. moldovean, ea trebuie sa fi atins, la momentul
comiterii infractiunii, o anumita limita de varsta. Ori, numai la o anumita
varsta, si nu de la nastere, omul dobandeste capacitatile psihice care ii dau
posibilitatea sa constientizeze actiunile sale, si sa le poata stapani. In actele
internationale[52] cu privire la administrarea justitiei pentru minori, este
recunoscut faptul ca minorul[53] poate fi subiect activ al infractiunii, dar se
considera ca si adultii tineri sub varsta de 21 de ani, sa fie tratati intr-un mod
comparabil cu cel al minorilor. Insa nu s-a convenit asupra unei limite
minime de varsta a raspunderii penale aplicabile in toate tarile.

Din alin.1 al aceluiasi articol, rezulta ca in Republica Moldova,

minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu poate fi subiect activ al
niciunei infractiuni. Aceasta inseamna ca, pana la atingerea varstei de 14 ani,
din punct de vedere penal, inexistenta responsabilitatii persoanei fizice este
absoluta si in niciun caz nu se va putea dovedi existenta ei. Varsta generala in
Republica Moldova pentru tragerea la raspundere penala a persoanei fizice
este de 16 ani, minorii intre 14-16 ani purtand raspunderea penala numai
pentru savarsirea infractiunilor indicate expres in alin.2 al art.21 C.pen.
moldovean[54]. In cazul in care se constata ca minorul a atins varsta
raspunderii penale, este inapoiat mintal si aceasta apreciere nu este
determinata de o boala psihica cronica, de o tulburare psihica temporara sau
de o alta stare patologica prin care se exclude responsabilitatea, iar nivelul de
dezvoltare intelectuala si psihica a lui nu corespunde varstei de la care art.21
prevede raspunderea penala, acest minor poate fi recunoscut ca subiect activ
al infractiunii savarsite si tras la raspundere penala pentru fapta comisa[55].

In cadrul urmaririi penale si judecarii cauzei trebuie sa fie stabilita

varsta precisa a minorului (ziua, luna, anul nasterii). Aceasta chestiune se
solutioneaza in conformitate cu cerintele legii de procedura penala. Se
considera ca persoana a atins varsta anumita nu in ziua nasterii, ci incepand
cu ziua urmatoare. La constatarea varstei de catre expertiza medico-legala
ziua nasterii urmeaza sa fie considerata ultima zi a acelui an, care este numit
de expert, iar in cazul constatarii varstei printr-un numar minimal si un numar
maximal de ani, ea se deduce din varsta minimala a acestei persoane
presupusa de expertiza[56].

Temeiurile raspunderii penale sunt unice si se aplica in egala masura

fata de orice persoana care a implinit varsta ceruta de lege[57]. Insa varsta
minorului este luata in considerare la individualizarea raspunderii penale si a
pedepsei penale. Astfel, persoana in varsta de pana la 18 ani poate fi eliberata
de raspunderea penala in temeiul prevederilor art.54 C.pen. moldovean si in
conformitate cu prevederile raspunderii penale; savarsirea infractiunii de
catre un minor constituie o circumstanta atenuanta la stabilirea pedepsei[58],
iar fata de minori nu se aplica detentia pe viata[59].

Referitor la problema varstei de la care este posibila raspunderea

penala, trebuie avut in vedere ca o mare parte din infractiunile prevazute in
partea speciala a codului penal moldovean, pot fi savarsite numai de persoane
care au atins o anumita varsta[60]. In alte cazuri, varsta subiectului activ in
norma de incriminare, nu este determinata, insa este indicat caracterul
activitatii persoanei sau functiile pe care le ocupa[61]. In aceste cazuri,
subiect al infractiunii poate fi persoana fizica care a implinit 18 ani sau o alta
varsta stabilita de lege pentru a ocupa aceste functii sau pentru a exercita
aceste activitati.

Potrivit alin.1 al art.21 C.pen. moldovean, numai persoana responsabila

poate fi subiect al infractiunii. Responsabilitatea persoanei este prezumata si
nu trebuie dovedita, insa in cazurile in care apar indoieli cu privire la starea
de responsabilitate a banuitului, invinuitului sau inculpatului, organele de
urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa stabileasca starea
psihica a acestora, adica responsabilitatea sau iresponsabilitatea lor. Art.23
C.pen. moldovean, da notiunea de iresponsabilitate ca stare psihologica opusa
responsabilitatii si caracterizeaza criteriile ce stau la baza ei, astfel:

(1) Nu este pasibila de raspundere penala persoana care, in timpul

savirsirii unei fapte prejudiciabile, se afla in stare de iresponsabilitate, adica
nu putea sa-si dea seama de actiunile ori inactiunile sale sau nu putea sa le
dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburari psihice
temporare sau a altei stari patologice. Fata de o asemenea persoana, in baza
hotaririi instantei de judecata, pot fi aplicate masuri de constringere cu
caracter medical, prevazute de prezentul cod.

(2) Nu este pasibila de pedeapsa persoana care, desi a savirsit

infractiunea in stare de responsabilitate, inainte de pronuntarea sentintei de
catre instanta de judecata s-a imbolnavit de o boala psihica care a lipsit-o de
posibilitatea de a-si da seama de actiunile ori inactiunile sale sau de a le
dirija. Fata de o asemenea persoana, in baza hotaririi instantei de judecata,
pot fi aplicate masuri de constringere cu caracter medical, iar dupa
insanatosire - ea poate fi supusa pedepsei.

Reglementarile acestui articol sunt de principiu, norma data exclude

raspunderea penala a persoanei iresponsabile. Din dispozitiile cuprinse in
acest articol, rezulta ca la baza iresponsabilitatii stau doua criterii: medical si
juridic, acesta din urma fiind denumit si psihologic. Ambele criterii determina
numai in mod cumulativ iresponsabilitatea persoanei.
 Criteriul juridic (psihologic) al iresponsabilitatii are la baza doi factori
intelectiv si volitiv care sunt expusi in art.23 C.pen. moldovean, prin expresia
nu putea sa-si dea seama de actiunile si inactiunile sale sau nu putea sa le
dirijeze.

factorul intelectiv al iresponsabilitatii se manifesta prin faptul

ca persoana nu putea sa-si dea seama de actiunile si inactiunile sale in
momentul savarsirii faptei prejudiciabile. Aceasta stare psihica presupune
lipsa capacitatii persoanei de a intelege caracterul adevarat al faptei si
caracterul prejudiciabil al acesteia[62].

factorul volitiv al iresponsabilitatii se caracterizeaza prin lipsa

capacitatii persoanei de a-si dirija actiunile sau inactiunile in momentul
savarsirii infractiunii si este determinat de afectarea sferei volitive a
psihicului persoanei. Aceasta stare psihica este strans legata de incapacitatea
intelectuala a persoanei sau factorul intelectiv insa nu poate sa se
manifeste si independent[63].

Pentru ca persoana sa fie recunoscuta iresponsabila, se cere prezenta

ambelor criterii ale iresponsabilitatii, cu conditia ca la momentul savarsirii
faptei boala psihica a persoanei sa fi atins un asemenea grad, incat a lipsit-o
de capacitatea de a-si da seama de actiunile sau inactiunile sale, ori de a le
dirija. Recunoasterea iresponsabilitatii persoanei, este de competenta instantei
de judecata si acest fapt se solutioneaza in baza tuturor materialelor cauzei,
inclusiv in baza expertizei psihiatrice, a carei efectuare este obligatorie in
cazurile in care apar indoieli cu privire la starea de responsabilitate a
persoanei care a savarsit o fapta prejudiciabila. Iresponsabilitatea persoanei
se stabileste la momentul savarsirii faptei prejudiciabile prevazuta de legea
penala ca infractiune.
 Persoana recunoscuta iresponsabila la momentul savarsirii faptei
prejudiciabile nu poate fi subiect al infractiunii si nici nu poate fi trasa la
raspundere penala. Insa fata de aceste persoane, in baza hotararii instantei de
judecata, pot fi aplicate masuri de constrangere cu caracter medical prevazute
de art.98-102 C.pen.

Art.231 C.pen. moldovean a legiferat pentru prima data

responsabilitatea redusa, aceasta fiind o stare intermediara intre
responsabilitate si iresponsabilitate. La baza responsabilitatii reduse, sta o
tulburare psihica ce nu-i permite persoanei sa inteleaga in deplina masura
caracterul si gradul prejudiciabil al actiunilor sau inactiunilor sale si sa le
dirijeze. Responsabilitatea redusa, asemenea iresponsabilitatii, este
determinata de doua criterii: medical si juridic (psihologic). Pentru ca sa fie
recunoscuta drept persoana cu responsabilitate redusa, se cere prezenta
ambelor criterii, cu conditia ca, la momentul comiterii infractiunii, anomaliile
psihice sa nu fi atins nivelul care inlatura responsabilitatea persoanei.

In alin.1 al art.231 C.pen. moldovean, se arata ca: persoana care a

savarsit o infractiune ca urmare a unei tulburari psihice, constatata prin
expertiza medicala efectuata in mod stabilit, din cauza careia nu-si putea da
seama pe deplin de caracterul si legalitatea faptelor sale sau nu le putea
dirija pe deplin, este pasibila de responsabilitate penala redusa, astfel incat
persoana cu aceasta persoana este pasibila de responsabilitate penala. Insa
codul penal din Republica Moldova nu contine anumite norme care sa
reglementeze responsabilitatea penala redusa a persoanelor cu
responsabilitate redusa. Exceptie fac insa dispozitiile alin.2 ale articolului
mentionat[64], conform carora instanta de judecata tine cont de tulburarea
psihica a persoanei la momentul comiterii infractiunii, ca de o circumstanta
atenuanta prevazuta de art.76 alin.1 C.pen. moldovean.
 Subiect pasiv al infractiunii poate fi orice persoana fizica in viata,
indiferent de varsta, stare sociala sau materiala, rasa sau nationalitate, etc.

Jurisprudenta CEDO nu recunoaste calitatea de titular al dreptului la viata

pentru fetus si/sau embrion. Referitor la subiectul pasiv al infractiunii de
ucidere din culpa in teoria si practica judiciara penala, se face distinctia intre
urmatoarele doua categorii:

- subiectul pasiv general care in cazul acestei infractiuni il constituie

societatea, prin suprimarea vietii unui membru al ei, societatea fiind
intotdeauna afectata.

- subiectul pasiv special sau imediat al infractiunii este persoana

impotriva caruia se indreapta activitatea de ucidere din culpa a subiectului
activ.

In concluzie, si pe cale de consecinta, persoana care este subiect pasiv

nu poate fi in acelasi timp si subiect activ. Se impun insa in acest context
anumite precizari in sensul ca in situatii de exceptie, subiectul pasiv poate
constitui in acelasi timp si subiect activ al infractiunii. Cu titlu de exemplu
consideram posibila o asemenea insumare in cazul in care intr-un accident de
circulatie rutiera produs din culpa comuna a doi conducatori de autovehicule,
se produce moartea unuia sau a ambilor conducatori. In acest caz fiecare din
cei doi conducatori, subiecti activi, este considerat autor al infractiunii,
constituind si subiect al infractiunii de ucidere din culpa, daca s-a produs
moartea sa.

Latura obiectiva a infractiunii

Partea centrala a infractiunii de lipsire de viata din imprudenta este

constituita dintr-o seama de elemente obiective, care alcatuiesc insumate
latura obiectiva a acestei infractiuni. Elementul obiectiv al infractiunii consta
in manifestarea exterioara a omului (actiune sau inactiune), care lezeaza
valorile ocrotite de legea penala, producand o anumita modificare, schimbare
in lumea exterioara. In consecinta, prin latura obiectiva a infractiunii se
intelege o totalitate de elemente obiective, formate din elementul material,
actiunea sau inactiunea, urmarea socialmente periculoasa si raportul cauzal
dintre actiune ori inactiune si urmarea periculoasa, fiind astfel constituita din
elemente care, toate au, dupa cum arata si denumirea, un caracter comun,
anume toate sunt obiective si intre ele exista o stransa legatura.

Latura obiectiva a infractiunii analizate se realizeaza prin actiuni sau

inactiuni, consecintele criminale sunt survenirea mortii victimei, iar intre
fapta savarsita si consecintele survenite trebuie sa existe un raport de
cauzalitate. Chiar in cazul savarsirii unei fapte intentionate, si la infractiunea
de lipsire de libertate prin imprudenta, atitudinea faptuitorului fata de
rezultatul produs se exprima sub forma de neglijenta criminala sau de
incredere exagerata in sine: faptuitorul prevede ca actiunea sau inactiunea sa
poate avea ca urmare moartea victimei, dar considera ca o va evita.

Elementul material al laturii obiective, actiunea sau inactiunea, adica

fapta in sens restrans, formeaza partea centrala a infractiunii, reprezentand
poate cel mai important element al acesteia. Lipsirea de viata din imprudenta,
ca infractiune prevazuta de Codul Penal al Republicii Moldova, aduce
atingere relatiilor si valorilor sociale, produce anumite urmari periculoase
numai prin mijlocirea unei anumite actiuni sau inactiuni. Subiectul activ al
acestei infractiuni poate produce drept consecinta, moartea unei persoane
umane, numai prin mijlocirea unei activitati materiale, a unei actiuni sau
inactiuni, fara aceasta activitate exterioara neputand exista infractiunea.

Exista o anumita asemanare intre activitatile care au ca rezultat

uciderea unei persoane, indiferent daca sunt intentionate sau neintentionate,
asemanare reflectata si in aceea ca legea foloseste pentru ambele activitati
materiale substantivul provenit dintr-un verb 'ucidere' indiferent de modul in
care s-a desfasurat activitatea care a avut ca rezultat pierderea vietii; o
asemenea tehnica de incriminare nu permite o diferentiere intre actul in sens
de omor si actul in sens de ucidere din culpa. Dintr-un punct de vedere
exclusiv material, o asemenea diferenta nici nu exista, deoarece o arma este
declansata in directia victimei printr-o miscare similara, indiferent de
caracterul intentionat sau neintentionat al actului.

Cu toate acestea actul intentionat si cel din culpa sunt esential

diferite[65]. Actul de omor intentionat da expresie unei conduite violente,
reprezentand o forma de manifestare a faptuitorului care a luat hotararea de a
suprima viata unei persoane si se foloseste de mijloace apte sa realizeze acest
scop. In materie de lipsire de viata din imprudenta nu avem un act de violenta
ci o conduita gresita a agentului intr-o situatie periculoasa, susceptibila ca, in
anumite imprejurari sa se produca consecinte grave pentru viata persoanei.

Asa de pilda, s-a retinut corect ca exista infractiunea de lipsire de viata

din imprudenta si nu infractiunea de omor intentionat, cand in timpul unei
intreceri neregulamentare intre doi militari privind incarcarea pistoalelor
mitraliera aflate asupra lor, unul dintre ei declanseaza focul si-l impusca pe
celalalt militar. In speta, inculpatul, militar in termen, impreuna cu un alt
militar au hotarat sa se intreaca la incarcarea pistolului mitraliera, motiv
pentru care s-au asezat fata in fata si au inceput sa-si incarce armele tinand
tevile indreptate unul spre celalalt, in timpul intrecerii, dupa ce a dezasigurat
pistolul mitraliera, inculpatul a manevrat inchizatorul si apasand pe tragaci a
declansat focul, impuscand in inima pe militarul din fata sa. Instanta de fond
a retinut ca inculpatul a savarsit cu intentie indirecta, infractiunea de omor
intentionat prevazuta in art.145 C.pen. moldovean, deoarece a prevazut
posibilitatea producerii rezultatului mortal pe care 1-a acceptat. Instanta de
recurs nu a acceptat acest rationament, motivand ca intrucat inculpatul a
manevrat corect pistolul automat, in timpul intrecerii organizate din initiativa
victimei, pana in momentul declansarii focului, inculpatul si victima au
actionat identic asupra armelor lor, ca au existat relatii bune intre ei anterior,
ceea ce ar fi inexplicabila acceptarea de catre inculpat a posibilitatii
producerii unui rezultat atat de grav cum este impuscarea victimei, ca dupa
comiterea faptei inculpatul s-a aratat deosebit de impresionat si chiar disperat,
nu se poate retine ca el a actionat cu intentie indirecta. Dimpotriva, apare
reala apararea inculpatului ca dupa terminarea intrecerii, in momentul in care
a actionat pentru a readuce pistolul mitraliera in pozitia initiala pe umar, a
atins din neatentie tragaciul acestuia. Fiind astfel evident ca inculpatul nu a
actionat asupra tragaciului cu intentia de a ucide pe victima, ci din culpa, in
conditiile nerespectarii dispozitiilor regulamentare referitoare la manuirea
armamentului, fapta sa trebuie incadrata in infractiunea de lipsire de viata din
imprudenta, prevazuta de art.149 C.pen. moldovean si nu in aceea de omor
intentionat[66].

Urmarea indirecta consta in consecintele social - economice morale,

care se produc in cadrul societatii si care se rasfrang asupra uneia sau a unor
relatii sociale si juridice. Urmarea sociala produce tulburari de liniste pe
planul constiintei, a trairilor psihice a membrilor societatii, o diminuare a
respectului si increderii in capacitatea normei juridice de a oferi o protectie
reala si eficienta vietii persoanei.

Raportul de cauzalitate constituie un deosebit de important element al

laturii obiective, cu toate ca in dispozitiile legii, raportul cauzal nu este in
mod expres mentionat. Raportul de cauzalitate se defineste a fi acel raport in
care doua fenomene interactioneaza si in care un fenomen - cauza precede si
determina sau genereaza in mod obiectiv alt fenomen - efect. Raportul cauzal
reprezinta un raport obiectiv, in sensul ca fenomenul - cauza determina prin
forta lui un alt fenomen numit efect. Acest raport de cauzalitate determinat
printr-o legatura de determinare, de cauzare intre doua fenomene, difera si
exclude orice similitudine cu o legatura de interdependenta, raport in care un
fenomen depinde de un alt fenomen; raportul cauzal nu se confunda nici cu
un raport de conditionare - in cadrul caruia un fenomen favorizeaza un alt
fenomen - si nici un raport intamplator, incidentul in care un fenomen intarzie
sau alerteaza aparitia altui fenomen.

Raportul de cauzalitate in sfera faptelor materiale, se stabileste intre

fenomene precis determinate, fiind astfel necesara o examinare prealabila a
termenilor relatiei amintite, adica a actiunii voluntare ca izvor de efecte in
realitatea obiectiva si a rezultatului privit ca produs sau urmare a unei
asemenea manifestari.

Relatia cauzala, presupune de asemenea, existenta unor conditii in

ambianta carora are loc actiunea cauzei si geneza efectului. In ceea ce
priveste raportul de cauzalitate, acesta exista si atunci cand activitatea
culpoasa a faptuitorului se suprapune peste activitatea altei persoane, fiind
suficient ca aceasta activitate sa se inscrie printre cauzele care au determinat
rezultatul. In acest sens, in practica judiciara, s-a decis de exemplu ca intre
activitatea medicului care din culpa nu si-a indeplinit in mod corespunzator
obligatiile sale profesionale si moartea victimei, internata in urma unei
lovituri de cutit, care i-a fost aplicat de o alta persoana exista un raport de
cauzalitate, deoarece in speta, activitatea medicului are valoare cauzala,
contribuind, alaturi de activitatea autorului la producerea rezultatului[67].

Deci, raportul de cauzalitate va exista chiar daca intre actiunea

(inactiunea) si rezultatul produs s-au interpus alte imprejurari (forte fizice,
actiune culpabila sau fortuita a altor persoane).

Interferenta a doua sau mai multe actiuni sau inactiuni apartinand unor
persoane diferite, dar toate in stransa legatura cu rezultatul, constand din
moartea prin imprudenta a unei persoane se intalneste destul de frecvent in
traficul rutier si in accidentele de munca (spre exemplu, coliziunea a doua
autovehicule, manuirea de catre mai multe persoane a unui dispozitiv
periculos, etc.). In situatiile de acest fel contributiile mai multor persoane la
producerea rezultatului se ordoneaza succesiv intr-un lant cauzal; desi toate
aceste contributii se produc simultan, nu toate au in mod egal capacitatea de a
constitui cauza rezultatului produs, fie ca unele sunt mult prea indepartate de
rezultat, fie ca nu apar eficiente.

Se face distinctia dintre cauze principale si secundare, cauze directe si

indirecte. Pluralitatea de cauze se poate infatisa fie sub forma unui concurs de
cauze concomitente, cand doua sau mai multe cauze actioneaza independent
sau cand doua sau mai multe cauze laolalta determina efectul, fie sub forma
unui concurs de cauze succesive, cand fiecare cauza determina un efect care
la randul sau determina un altul. Rezultatul infractional se poate produce fie
in urma actiunii directe a subiectului, fie prin mijlocirea altor forte pe care
subiectul le foloseste in vederea comiterii faptului[68].

Cauza precede efectul, este anterioara acestuia pentru a-l putea

produce, iar efectul urmeaza intotdeauna cauzei. Fenomenele obiective desi
se deduc unele din altele, dezvoltarea lucrurilor duce la o noua stare, la
schimbari calitative. Aceasta se explica prin faptul ca efectul constituie in
exclusivitate un produs, un rezultat al cauzei, insumand in continutul sau
alaturi de aceasta si contributia nenumaratelor conditii, care au actionat
concomitent cauzei si au transmis in parte sau in totalitate asupra efectului,
insusirile lor.

In consecinta efectul prezinta un plus de continut in raport cu cauza

cuprinzand si totalitatea circumstantelor care favorizeaza actiunea cauzelor,
incat numai aceste mai multe cauze impreuna, contin efectul complet si nu
acel prim dat care este declarat drept cauza[69]. In cazul infractiunii de
lipsire de viata din imprudenta, efectul il constituie, moartea unei persoane,
astfel ca spre deosebire de cauza, efectul poate fi in majoritatea cazurilor bine
cunoscut si doar in situatii de exceptie determinarea caracteristicilor sale
comporta dificultati obiective.

Alte elemente ale laturii obiective, cum ar fi timpul si locul comiterii

infractiunii de lipsire de viata din imprudenta, nu au relevanta deosebita
pentru calificarea actiunii sau inactiunii faptuitorului.

Latura subiectiva a infractiunii

Prin latura subiectiva a infractiunii se intelege atitudinea psihica a

infractorului formata din stari intelective (atitudinea constiintei), starile
afective si volitive, precum si atitudinea psihica ce precede si insoteste fapta
infractionala si urmarile ei.

Prin urmare, in cazul comiterii infractiunii de lipsire de viata din

imprudenta nu se poate concepe o latura fara cealalta, atat latura obiectiva cat
si cea subiectiva constituind o unitate. Stabilirea comiterii de catre o persoana
a actiunii sau inactiunii si urmarea socialmente periculoasa presupune
necesitatea constatarii ca acestea au fost precedate si insotite de procese
psihice specifice infractiunii.

Existenta vinovatiei penale implica cu necesitate alaturi de factorul

volitiv (vointa faptuitorului) si existenta unui factor intelectiv (de cunoastere)
situatie in care persoana care savarseste infractiunea de lipsire de viata din
imprudenta, poate ori trebuie sa-si reprezinte rezultatul faptei sale, avand fata
de aceasta reprezentare sau prevedere o anumita atitudine.

Lipsirea de viata prin imprudenta, dupa cum o arata si denumirea

infractiunii, se savarseste din culpa (imprudenta), in ambele ei forme:
neglijenta criminala (culpa simpla) si increderea exagerata in sine (culpa cu
previziune - usurinta, temeritatea). Latura subiectiva constituie elementul
principal la incadrarea juridica a faptei persoanei vinovate de savarsirea
infractiunii de lipsire de viata din imprudenta.

Se considera lipsire de viata din imprudenta prin forma de neglijenta

criminala, fapta in care vinovatul nu a prevazut posibilitatea survenirii
mortii victimei ca rezultat al actiunii sau inactiunii sale, desi trebuia si putea
sa o prevada[70].

Exemple semnificative pot fi:

 persoana face ordine in curte si arunca peste gard anumite
obiecte grele, iar intamplator loveste in cap un copil, care, in urma vatamarii
grave a integritatii corporale ce i s-a cauzat, moare pe loc;

o persoana, in cursul unui scandal, impinge o alta persoana,

care cade si intamplator se loveste cu capul de un corp ascutit si, ca rezultat al
vatamarii grave a integritatii corporale, survine moartea acesteia.

Se considera lipsire de viata din imprudenta prin forma de incredere

exagerata in sine, atunci cand vinovatul prevede ca actiunea sau inactiunea sa
poate avea ca urmare moartea victimei, dar considera in mod usuratic ca o va
evita. Consideratia faptuitorului precum ca moartea victimei ar fi putut fi
evitata presupune intotdeauna un calcul referitor la o circumstanta concreta,
care ar putea, dupa parerea persoanei vinovate, sa impiedice survenirea mortii
victimei. Asemenea circumstante ar putea fi: anumite calitati ale sale[71],
speranta in actiunile altor persoane care vor impiedica survenirea
consecintelor fatale, speranta in fortele naturii care vor fi favorabile
faptuitorului pentru a putea evita decesul victimei.

Exemple semnificative sunt acelea in care:

un ostas, manuind arma, nu na fost atent, nu a verificat si nici

nu a observat ca in teava a mai ramas un cartus si, apasand pe tragaci, a
traumat mortal victima;

o persoana fiind la vanatoare a tras cu pusca intr-un tufis unde

a fugit animalul pe care il vana, dar a nimerit un alt vanator, care a decedat;

o persoana cu arma incarcata a cazut jos si arma s-a descarcat,

provocand moartea altei persoane;
 un medic administreaza intamplator pacientului o substanta
toxica in loc de medicamentul prescris si bolnavul decedeaza;

un luntras, pe timp de furtuna, pe propriul sau risc, transporta

persoane si, din cauza conditiilor nefavorabile, luntrea se rastoarna si oamenii
se ineaca.

De mentionat ca dispozitiile art.149 din codul penal al Republicii Moldova

contureaza mai multe norme penale care califica drept consecinta criminala
decesul persoanei din imprudenta.

Cele mai frecvent intalnite sunt normele penale prevazute de:

- art.151 alin.4 C.pen. vatamarea intentionata grava a integritatii corporale

sau a sanatatii: actiunile prevazute la alin.(1), (2) sau (3), care au provocat
decesul victimei, se pedepsesc cu inchisoare de la 10 la 15 ani;

- art.159 alin.2 lit.c C.pen. provocarea ilegala a avortului: aceeasi

actiune care a provocat din imprudenta decesul victimei;

- art.160 alin.3 lit.c C.pen. efectuarea ilegala a sterilizarii chirurgicale:

actiunile prevazute la alin.(1) sau (2), care au provocat din imprudenta
decesul pacientului;

- art.162 alin.2 lit.b C.pen. neacordarea de ajutor unui bolnav: aceeasi

fapta care a provocat din imprudenta decesul bolnavului;

- art.164 alin.3 lit.b C.pen. rapirea unei persoane: actiunile prevazute la

alin.(1) sau (2), care au cauzat din imprudenta o vatamare grava a
integritatii corporale sau a sanatatii ori decesul victimei;
- art.171 alin.3 lit.e C.pen. violul: care a provocat din imprudenta decesul
victimei;

- art.216 lit.b C.pen. producerea (falsificarea), transportarea, pastrarea sau

comer-cializarea produselor (marfurilor) periculoase pentru viata sau
sanatatea consumatorilor: daca aceasta a provocat decesul persoanei;

- art.224 alin.3 lit.b C.pen. incalcarea regulilor de circulatie a substantelor,

materialelor si deseurilor radioactive, bacteriologice sau toxice: actiunile
prevazute la alin.(1) sau (2), care au provocat din imprudenta decesul
persoanei;

- art.264 alin.3 lit.b C.pen. - incalcarea regulilor de securitate a circulatiei sau

de exploatare a mijloacelor de transport de catre persoana care conduce
mijlocul de transport: actiunea prevazuta la alin.(1), care a provocat
decesul unei persoane si alin.5 actiunea prevazuta la alin.(1), care a
cauzat decesul a doua sau mai multor persoane;

- art.278 alin.3 lit.b C.pen. terorismul: actiunile prevazute la alin.(1) sau

(2) soldate cu decesul unei persoane din imprudenta.

In aceste cazuri, calificarea corecta a faptei se bazeaza pe regula prevazuta de

art.116 C.pen. moldovean, care recunoaste art.149 C.pen. ca norma
generala, iar articolele mentionate mai sus ca norme speciale, si, prin
urmare, raspunderea penala va surveni numai potrivit normelor speciale. De
aratat este si faptul ca sanctiunile prevazute de normele speciale sunt mai
severe decat in cazul normei generale indicate in art.149 C.pen. moldovean.

Forme, modalitati, sanctiuni

 a) Forme:

Momentul consumarii infractiunii de lipsire de viata din imprudenta

este cel al producerii rezultatului, respectiv decesul victimei, data savarsirii
fiind insa aceea a savarsirii faptei. Deoarece la infractiunile din culpa nu se
poate vorbi despre o rezolutie infractionala care sa fie pusa in executare si
eventual pregatita, nu exista forme imperfecte, si rezulta astfel ca la
infractiunea de lipsire de viata din imprudenta, tentativa nu este posibila.
b) Modalitati:
Majoritatea infractiunilor din acest grup prezinta mai multe modalitati
normative in raport de modul in care se infatiseaza actiunea sau inactiunea
incriminata, carora le pot corespunde in concret o varietate de modalitati de
fapt de care se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei.
Varianta agravanta:

In calitate de unica circumstanta agravanta a infractiunii analizate, se

considera lipsirea de viata din imprudenta a doua sau a mai multor
persoane[72]. Sintagma lipsirea de viata din imprudenta a doua sau mai
multe persoane presupune ca actiunile faptuitorului au fost cuprinse prin
unitatea intentiei si au fost savarsite, de regula, concomitent. Pentru existenta
acestei circumstante agravante, se cere survenirea mortii a doua sau a mai
multor persoane, deoarece agravanta se refera numai la rezultatul produs. In
cazul in care, drept urmare a faptei savarsite din imprudenta a decedat numai
o persoana si alteia i-au fost provocate vatamari ale integritatii corporale,
actiunile faptuitorului se vor califica in temeiul art.149 C.pen., in concurs cu
art.157 C.pen., care prevede raspunderea penala pentru vatamarea grava ori
medie a integritatii corporale sau a sanatatii, cauzate din imprudenta.
Imprejurarea agravata privitoare la pluralitatea de victime priveste cazul
omorului savarsit asupra a doua sau mai multe persoane prin aceeasi actiune.
Daca actiunea indreptata impotriva mai multor persoane nu a avut ca rezultat
decat uciderea unei singure victime nu va exista imprejurarea agravanta a
pluralitatii de victime.

Consideratiile care l-au determinat pe legiuitor sa faca din pluralitatea

victimelor o imprejurare ce circumstantiaza omorul intentionat (art.145 alin.2
lit.g din codul penal moldovean) au dus si la prevederea aceleiasi imprejurari
ca modalitate agravata a infractiunii de lipsire de viata din imprudenta.
Pericolul social foarte ridicat al faptei deriva din numarul persoanelor ucise si
din temerea pe care o inspira persoana faptuitorului. Daca uciderea unei
persoane constituie ea insasi o fapta grava este firesc ca uciderea mai multor
persoane sa constituie o fapta deosebit de grava care prezinta un grad de
pericol social sporit.

Prin urmare, aceasta forma agravanta generala, comuna tuturor

formelor si modalitatilor omorului din culpa, constituie o infractiune
complexa care absoarbe in componenta sa intr-o infractiune unica, concursul
real pe care l-ar prezenta fapta unica prin care s-a cauzat pluralitate de
victime. Se va aplica in acest caz o pedeapsa unica, care insa va reflecta prin
sporul adaugat deosebitul pericol social pe care-l prezinta pentru societate
atat fapta cat si persoana autorului.

Nu intereseaza daca s-a produs din culpa simpla ori din culpa
profesionala ori daca autorul s-a aflat in stare de ebrietate, in raport de
situatiile de mai sus vor diferi limitele legale de pedeapsa, si este gresit ca in
astfel de cazuri sa se retina un concurs de infractiuni de ucidere din culpa
daca decedeaza mai multe persoane.

c) Sanctiuni:
 Luand in consideratie importanta deosebita a dreptului la viata al
omului, legiuitorul a amplasat norme juridico-penale, care prevad pedepse
penale pentru infractiuni contra vietii persoanei, intre primele capitole ale
partii speciale a codului penal al Republicii Moldova, dupa capitolul
Infractiuni contra pacii si securitatii omenirii, infractiuni de razboi. In
capitolul Infractiuni contra vietii si sanatatii persoanei, legiuitorul a
prevazut 6 norme juridico-penale. Pentru a sintetiza o notiune generala a
infractiunii contra vietii persoanei, legiuitorul le-a divizat in doua
categorii: infractiunile de omor care prevad faptele de privare intentionata
de viata a persoanei si infractiunile de lipsire de viata care prevad fapte de
privare de viata la dorinta persoanei muribunde, din imprudenta sau de suicid.

Astfel, atat infractiunea de omor intentionat (art.145 Cod penal

moldovean) cat si infractiunea de lipsire de viata din imprudenta (art.149 Cod
penal moldovean) prin rezultatul pe care il produc suprimare vietii unei
persoane, precum si periclitarea securitatii relatiilor sociale, prezinta aceeasi
gravitate. Cu toate acestea, din punct de vedere al laturii subiective, intre cele
doua infractiuni intervin esentiale deosebiri, lipsirea de viata din imprudenta
fiind o infractiune neintentionata spre deosebire de omorul intentionat, care
se comite numai cu intentie.

In forma sa simpla, infractiunea se pedepseste cu inchisoarea de pana

la 3 ani, iar agravanta se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 6 ani.

Aspecte procesuale

Actiunea penala pentru infractiunea de lipsire de viata din imprudenta

se pune in miscare din oficiu. Regulile de competenta si de procedura sunt
cele obisnuite.
 Urmarirea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei,
asa cum rezulta si din art.266 C.pr.pen. moldovean organul de urmarire
penala al Ministerului Afacerilor Interne efectueaza urmarirea penala pentru
orice infractiune care nu este data prin lege in competenta altor organe de
urmarire penala sau este data in competenta lui prin ordonanta
procurorului, iar judecata in prima instanta se face de judecatorie, conform
art.36 din C.pr.pen. moldovean Judecatoria judeca in prima instanta
cauzele penale privind infractiunile prevazute de Partea speciala a Codului
penal, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante, precum
si demersurile si plingerile impotriva hotaririlor si actiunilor organului de
urmarire penala, examineaza chestiuni legate de executarea sentintei si alte
chestiuni date prin lege in competenta sa.

In cauzele penale privitoare la savarsirea infractiunii de lipsire de viata

din imprudenta este necesara efectuarea unei constatari medico-legale pentru
a se stabili cauzele mortii conform art.139 C.pr.pen. moldovean in cazul in
care exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a
unor situatii de fapt si este necesara explicarea urgenta a unor fapte sau
circumstante ale cauzei, organul de urmarire penala sau instanta de judecata
poate folosi cunostintele unui specialist dispunind, la cererea partilor, iar
organul de urmarire penala si din oficiu, efectuarea constatarii tehnico-
stiintifice sau medico-legale., iar daca nu s-a intocmit un raport medico-
legal, este obligatoriu efectuarea unei expertize medico-legale, conform
art.143 C.pr.pen. moldovean

Expertiza se dispune si se efectueaza, in mod obligatoriu, pentru

constatarea:

1) cauzei mortii;
 2) gradului de gravitate si a caracterului vatamarilor
integritatii corporale;

3) starii psihice si fizice a banuitului, invinuitului, inculpatului

- in cazurile in care apar indoieli cu privire la starea de responsabilitate sau
la capacitatea lor de a-si apara de sine statator drepturile si interesele
legitime in procesul penal;

4) virstei banuitului, invinuitului, inculpatului sau partii

vatamate - in cazurile in care aceasta circumstanta are importanta pentru
cauza penala, iar documentele ce confirma virsta lipsesc sau prezinta dubiu;

5) starii psihice sau fizice a partii vatamate, martorului daca

apar indoieli in privinta capacitatii lor de a percepe just imprejurarile ce au
importanta pentru cauza penala si de a face declaratii despre ele, daca
aceste declaratii ulterior vor fi puse, in mod exclusiv sau in principal, in
baza hotaririi in cauza data;

6) altor cazuri cind prin alte probe nu poate fi stabilit adevarul

in cauza,

si art.144 C.pr.pen. moldovean considerind ca este necesara efectuarea

expertizei, organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar instanta de
judecata, prin incheiere, dispune efectuarea expertizei. In ordonanta sau in
incheiere se indica: cine a initiat numirea expertizei; temeiurile pentru care
se dispune expertiza; obiectele, documentele si alte materiale prezentate
expertului cu mentiunea cind si in ce imprejurari au fost descoperite si
ridicate; intrebarile formulate expertului; denumirea institutiei de expertiza,
numele si prenumele persoanei careia i se pune in sarcina efectuarea
expertizei.
[51] Conform art.21 din codul penal moldovean.

[52] Ale CEDO si ale Comunitatii Europene.

[53] Minorul reprezinta orice persoana care nu a implinit varsta de 18 ani.

[54] Persoanele fizice care au virsta intre 14 si 16 ani sunt pasibile de raspundere penala numai
pentru savirsirea infractiunilor deosebit de grave si exceptional de grave, precum si pentru
infractiunile grave prevazute la art.137 alin.(1), art.140 alin.(1), art.141, 147, 148, 150 alin.(2), art.151
alin.(1)-(4), art.152 alin.(2), art.154 alin.(2), art.157 alin.(2), art.164 alin.(1) si (2), art.165 alin.(1),
art.166 alin.(2) si (3), art.171 alin.(1) si (2), art.172 alin.(1) si (2), art.175, 186 alin.(1)-(3), art.188 alin.
(1) si (2), art.189 alin.(2) si (3), art.190 alin.(2) si (3), art.196 alin.(4), art.197 alin.(2), art.212 alin.(3),
art.216, 217 alin.(2) si (3), art.236 alin.(1), art.237 alin.(2), art.260 alin.(1) si (2), art.270, 271, 273
alin.(2) si (3), art.275 alin.(1) si (2), art.278 alin.(1) si (2), art.280 alin.(1), art.282 alin.(1), art.287 alin.
(2) si (3), art.289 alin.(1), art.290 alin.(2), art.292 alin.(2), art.325 alin.(2) si (3), art.352 alin.(3).

[55] Aceeasi atitudine a luat si CSJ a Republicii Moldova in deciziile 2p-16/96 din 10.04.1996 si 1ra-
60/2007.

[56] HP a CSJ 39 din 22.11.2004, cu privire la practica judiciara in cauzele penale privind minorii, pag.2.

[57] Art.51 alin.5 din C.pen. moldovean.

[58] Art.76 C.pen. moldovean.

[59] Art.71 C.pen. moldovean.

[60] De exemplu, infractiunile de atragere a minorilor in activitatea criminala sau la consumul ilegal de
droguri, pot fi savarsite numai de persoane care au atins varsta de 18 ani art.208-209 cop
moldovean.

[61] De exemplu, persoana cu functii de raspundere art.327, art.328 C.pen. moldovean, persoana
care efectueaza urmarirea penala art.306-308 C.pen., judecatorul art.307 C.pen., medicul art.160
C.pen., lucratorul transportului feroviar, naval sau aerian art.263 C.pen. moldovean, etc.

[62] De exemplu, persoana care sufera de o boala psihica cronica, din cauza starii psihice
bolnavicioase, nu intelege ca prin actiunile sale suprima viata victimei, distruge sau isi insuseste
bunurile altei persoane, etc., si nu isi da seama de caracterul prejudiciabil al actiunilor intreprinse.

[63] De exemplu, in cazul unei tulburari psihice cum este piromania, persoana simte impulsul de a da
foc, de a distruge prin foc si exceptand faptul ca intelege caracterul prejudiciabil al unei asemenea
fapte, nu are capacitatea de a se abtine de la impulsul de a incendia.

[64] instanta de judecata, la stabilirea pedepsei sau a masurilor de siguranta, tine cont de tulburarea
psihica existenta, care insa nu exclude raspunderea penala. Alin.2 din art.231 C.pen. moldovean.

[65] Alexandru Boroi, op. cit., pag. 189.

[66] TS - Sectia Militara, Decizia nr. 61/1987, in C.D., 1987, pag. 360.
[67] O. Loghin, T. Toader, Drept Penal roman - partea speciala, Editia a II-a revizuita si adaugita - Casa
de editura si presa 'Sansa' S.R.L., Bucuresti, 1997, Repertoriu V. Papadopol si M. Popovici, p.387-388.

[68] G. Antoniu, op.cit, pag. 48.

[69] G. W. Fr. Hegel, Stiinta logicii, Ed. Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 665.

[70] Codul Penal al Republicii Moldova, Comentariu, Ed. ARC, Chisinau, 2003, pag. 315.

[71] A se vedea, calitati ca: profesionalismul, istetimea, puterea fizica, capacitatea de a manui o
unealta sau un instrument, etc.

[72] Art.149 alin.2 C.pen. moldovean.