Sa nu te-nfiori cand vezi un comediat Doar intr-un vis de chin, o-nchipuire, Ca-si poate sufletul supune mintii Atat de mult, ca prin slinta-i, chipul De-a binelea-i paleste, ochii-i plang Si pare ratacita-nfatisarea-i, Si glasu-i frant e, si cu-ntregu-i zbucium El cugetului potriveste chipuri, Si toate-acestea sunt pentru nimic! Pentru Hecuba! Ce-i lui Hecuba si ce-i el Hecubei, De-o poate plange-asa? Ce-ar face el C-un gand s-o pricina de suferinta C-a mea? Ar potopi cu lacrimi scena Si l-ar innebuni pe ucigas, Cel fara vina s-ar ingalbeni Pe cel nestiutor l-ar ingrozi Si-ar tulbura vederile si-auzul Oricui. Iar eu, Un aiurit s-un josnic ins, tanjesc, Lunatic si nevrednic de-al meu tel, Ne-nstare de-un cuvant nici pentr-un rege Al carui tron si viata-au fost rapite Prin marsave mijloace. Nu cumva Sunt un misel? Si Cine pare-mi spune Ca-s doar un ticalos si-mi sparge teasta Si-mi smulge barba si mi-o zvarle-n fata, Imi da un bobarnac si-mi baga-n gat Minciuna pana-n piept, o cine oare ? Ha! Se zice Ca la teatru-odata-un vinovat A fost atat de rascolit de jocul Actoricesc, incat marturisit-a Pe loc nelegiuirea savarsita, Omorul limba n-are, dar graieste Prin alte mijloace mai minunate. Voi pune-acesti actori sa-mi joace-o piesa, Ceva cum tatal meu a fost ucis, In fat regelui. Am sa-l pandesC, Am sa-l patrund. Daca macar tresare, Stiu ce voi face. Duhul macar tresare, Stiu ce voi face. Duhul ce-am vazut E poate diavolul, ca-i sta-n putere Sa-si dea cea mai placuta-nfatisare Si folosindu-se de-a mea tristete Si slabiciuneca-i puternic foarte Pe-astfel de sufletesa m-amageasca Si sa ma duca la pierzare. Vreau Dovezi mult mai temeinice ca stea. Iar piesa mea-i capcan ce-n curand Va prinde-n ea pe rege si-al sau gand.