ATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE

ALE PEDEPSELOR CARE SE APLICA

PERSOANELOR JURIDICE
1. SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

In cadrul raportului juridic penal, raspunderea penala se realizeaza in forme si

modalitati diferite, in functie de natura infractiunii savarsite, pericolul ei social, de periculozitatea si
particularitatile faptuitorului.

Raspunderea penala presupune drepturi si obligatii corelative ale subiectilor

raportului juridic penal.Aceste drepturi si obligatii sunt reglementate de normele dreptului penal, dar si
de normele dreptului procesual penal, deoarece insusi raportul juridic penal se realizeaza prin
mijlocirea altui raport juridic, respectiv prin intermediul raportului juridic procesual penal.Definitivarea
raportului juridic penal se realizeaza la sfarsitul procesului penal.

In contextul drepturilor si obligatiilor corelative pe care subiectii raportului juridic

penal le au in procesul tragerii la raspundere penala, dominant apare dreptul statului ca reprezentant
legitim al societatii de a aplica o sanctiune celui care a savarsit infractiunea sau fapta prevazuta de
legea penala si de a-l constringe sa o execute.Dreptul statului de a aplica sanctiunea si a o pune in
executare este, in acelas timp , si o obligatie pentru ca statul este dator sa asigure, prin
mijloacele care ii stau la dispozitie, un climat de deplina siguranta civica colectiva, precum si
individuala.

Prevederea in lege a sanctiunilor penale, aplicarea si punerea lor in executare prin

intermediul organelor de stat competente dau substanta institutiei raspunderii penale, o transforma
dintr-o abstractiune, intr-o realitate vie, operationala si eficienta.

Sanctiunile de drept penal se pot definii ca fiind masuri de constrangere , de

reeducare, de inlaturare a unor stari de pericol si de prevenire a unor noi infractiuni sau chiar numai a
unor fapte penale.

In dreptul penal roman se cunosc trei categorii de sanctiuni: pedepsele; masurile

educative; masurile de siguranta.Indiferent de categoria din care fac parte sanctiunile de drept penal,
acestea au o serie de trasaturi comune, care se prezinta sub forma unor caractere generale.Astfel
sanctiunile de drept penal:

- sunt masuri de constrangere, (restrang unele drepturi si libertati);

- au caracter legal, (sunt prevazute de lege);

- se aplica post delictum , (intervin dupa ce a fost savarsita o infractiune);

- se aplica persoanelor fizice care au savarsit infractiuni si care au discernamant, (cu exceptiile
prevazute de lege), si persoanelor juridice prevazute de lege;

- scopul lor este restabilirea ordinii de drept incalcate si prevenirea savarsirii de alte infractiuni.

2. PEDEPSELE

In acceptiunea Codului penal, pedeapsa se defineste ca fiind o masura de

constrangere aplicata in scopul reeducarii condamnatului si al prevenirii savarsirii de noi
infractiuni.Etimologic, pedeapsa isi are originea in limba latina, provenind de la cuvintul poena.

Pedeapsa este o masura de constrangere , de coercitie, folosita de stat impotriva

acelora care nu au manifestat receptivitate fata de actiunea educativa a societatii si de cerinta de
respectare a legii.Constrangerea consta dintr-o privatiune sau o restrictie impusa fortat, impotriva
vointei faptuitorului, care implica o suferinta care difera ca intensitate si durata, raportat la obiectul ei:
libertatea fizica, interesele materiale sau unele drepturi.

Pedeapsa are un dublu scop: preventia speciala, care urmareste reeducarea

condamnatului si evitarea savarsirii de noi infractiuni, constituind scopul direct al pedepsei aplicate,
(are rol post infractional); preventia generala, realizata ca urmare a prevederii pedepsei de catre
norma penala, prin cunoasterea si aderarea membrilor societatii la dispozitiile legii si prin teama de
pedeapsa, (are un rol preventive antiinfractional).

Dublul scop al pedepsei se realizeaza prin functiile pe care le are, in doctrina

admitandu-se ca pedeapsa indeplineste urmatoarele functii: functia de constrangere; functia de
reeducare; functia de exemplaritate; functia de eliminare.

Pentru a fi eficace, pedeapsa trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie legala;

- sa fie personala, (sa se aplice numai celui vinovat de comiterea infractiunii);

- sa fie adaptabila, ( sa se poata proportionaliza in functie de pericolul social concret al faptei, al

faptuitorului si de imprejurarile atenuante si agravante, in care s-a comis fapta);

- sa fie aflictiva si moralizatoare, (sa produca o anumita suferinta, care sa contribuie la indepartarea si
reeducarea condamnatului);

- sa fie egala, pentru toti infractorii care au savarsit aceeasi fapta si care prezinta acelasi grad de
pericol social concret;

- sa fie inevitabila, (persoanele care au comis o infractiune sa stie ca nu vor scapa de pedeapsa).
 Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nic sa nu injoseasca
persoana condamnatului.

2.1. CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE

PEDEPSELOR

CARE SE APLICA PERSOANELOR JURIDICE

Persoanelor juridice, spre deosebire de persoanele fizice, le sunt aplicabile doua

categorii de pedepse:

- pedepse principale;

- pedepse complementare.

Pedeapsa principala, cat si pedepsele complementare sunt aceleas, atat pentru

crime, cat si pentru delicte, adica:

- pedeapsa principala este amenda;

- pedepsele complementare sunt:

- dizolvarea persoanei juridice;

- suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pentru un anumit interval
de timp, prevazut de lege;

- interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata prevazuta de lege;

- interzicerea accesului la unele resurse financiare, pe durata prevazuta de lege;

- afisarea hotararii de condamnare sau difuzarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, prin presa ori
prin alte mijloace de comunicare.

2.1.1. AMENDA
 Pedeapsa principala a amenzii consta intr-o suma de bani, pe care persoana
juridica este obligata sa o plateasca.Aceasta se prezinta sub forma unei sume globale, deosebindu-se
de cea aplicabila infractorilor persoane fizice, care este sub forma zilelor-amenda.

Partea speciala a Codului penal, in cadrul normelor de incriminare, nu prevede

sanctiunile pentru persoanele juridice, asa cum se procedeaza in cazul persoanelor fizice, facandu-se
mentiune, la sfarsitul unui capitol sau titlu, ca persoana juridica se sanctioneaza pentru infractiunile
prevazute in respective unitate structurala sau numai unele dintre ele, caz in care se arata articolele.

Codul penal arata, ca limitele stabilite pentru sanctiunile aplicabile persoanei

juridice se stabilesc in functie de natura pedepsei privative de libertate, aplicabila persoanei fizice,
pentru o infractiune sau alta.Se disting doua situatii:

- cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii, minimul si
maximul special al amenzii, pentru persoana juridica are un cuantum;

Se face precizarea ca, legiuitorul nu distinge intre formele detentiei, pentru ca

nimic nu impunea ca necesara o asemenea deosebire, in restul cazurilor existand alternative cu
detentiunea severa.

- cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica, pedeapsa inchisorii stricte sau a
inchisorii, minimul si maximul special al amenzii are un alt cuantum.

2.1.2. PEDEPSELE COMPLEMENTARE

Pentru persoanele juridice, pedepsele complementare au un caracter facultative,

putand insoti sau nu pedeapsa principala.

Pedepsele aplicabile persoanelor juridice, spre deosebire de cele aplicabile

persoanelo fizice, nu sunt prevazute in mod expres de lege, ceea ce inseamna ca devin operationale
doar in urma aprecierii judecatorului.

In reglementarea Codului penal, dizolvarea persoanei juridice, este cea mai grea
pedeapsa complementara, avandu-se in vedere consecintele grave ale acestei pedepse.

In situatia sanctionarii persoanei juridice cu dizolvarea, apar doua aspecte:

- cand persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni;

- cand obiectul de activitate al persoanei juridice a fost deturnat , in scopul savarsirii de infractiuni.

Sanctionarea persoanei juridice cu dizolvarea acesteia, are ca efect deschiderea

procedurii de lichidare, iar prin hotararea prin care s-a pronuntat instanta desemneaza si
lichidatorul.Ca obligatie a instantei de judecata este transmiterea unei copii dupa dispozitivul hotararii
de dizolvare, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice, dar si organului care a inregistrat
persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

Pedeapsa complementara cu dizolvarea nu poate fi aplicata urmatoarelor

categorii de persoane juridice:

- partide politice;

- sindicate si patronate;

- culte religioase;

- organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, constituite in conformitate cu legea;

- persoanelor juridice care isi exercita activitatea in domeniul presei sau al audiovizualului.

O alta pedeapsa complementara aplicabila persoanelor juridice este suspendarea

activitatii sau a uneia dintre activitati si consta in interzicerea activitatii sau aceleia dintre activitati in
exercitarea careia a fost savarsita infractiunea, pe o perioada stabilita prin lege.Exista doua modalitati
ale acestei pedepse, care, de fapt, ar putea constitui doua pedepse complementare distincte.

Prima modalitate consta in suspendarea totala a activitatii, iar cea de-a doua, cu
un caracter mai restrans, consta din suspendarea acelei activitati care odata exercitata genereaza
infractiunea.Exista ipoteza, (desi din reglementarea legala nu reiese explicit), de a fi suspendate
concomitant doua sau mai multe activitati, daca au condus la savarsirea unei singure infractiuni sau a
unei pluralitati de infractiuni.O copie dupa dispozitivul hotararii de suspendare se comunica acelorasi
organe ca si in cazul dizolvarii.Suspendarea totala sau partiala a activitatii nu poate fi aplicata
persoanelor juridice a caror dizolvare este interzisa.

Codul penal reglementeaza interzicerea de a participa la procedurile de achizitii

publice a persoanelor juridice, care consta din interzicerea participarii directe sau indirecte la
procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevazute de lege, pentru perioada
instituita prin aceasta.Formalitatile de publicitate se realizeaza prin transmiterea unei copii a
dispozitivului hotararii la registrul comertului de pe langa tribunal, Ministerului Justitiei si altor
autoritati care tin evidenta persoanelor juridice.

Interzicerea accesului la unele resurse financiare, si aceasta reglementata de

Codul penal, este pedeapsa complementara aplicabila persoanelor juridice si care consta din
interzicerea de a obtine fonduri, prin plasamente de titluri de valoare sau de a obtine fonduri de la
institutiile de credit ori institutiile financiare, pentru un termen stabilit prin lege.

Pedeapsa complementara constand in afisarea hotararii de condamnare sau

difuzare a acesteia, reglementata de Codul penal, prezinta doua modalitati, ambele cu scopul de a face
publica activitatea ilicita de natura penala desfasurata de o persoana juridica.
 In cadrul primei modalitati, instanta dispune afisarea hotararii de condamnare,
integrala sau in extras, la un loc bine stability pentru o anumita perioada.

Difuzarea hotararii de condamnare, intr-o a doua modalitate, se face prin

publicare in Monitotul Oficial al Romaniei, partea a IV-a , in unul sau mai multe ziare sau prin unul sau
mai multe servicii de comunicatii audiovizuale, pe care le stabileste instanta.

Prin afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare nu se poate dezvalui

identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia, fara consimtamantul lor.Operatiunile,
(afisarea sau difuzarea), se fac pe cheltuiala persoanei juridice condamnate, cuantumul cheltuielilor
neputand depasi cuantumul pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice.

BIBLIOGRAFIE

1. Butiuc C., Drept penal parte generala, (2005), Ed. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu;

2. Dobrinoiu V., Nistoreanu Gh., Pascu I., Molnar I., Lazar V., Boroi A., Drept penal parte generala,
(1997), Ed. Europa Nova, Bucuresti;

3. *** Codul penal