Domnu-nveselea Si curind pleca, Pe Arges in gios Spre zid apuca Pe un mal frumos, Cu noua zidari, Negru-Voda trece Noua mesteri mari Cu tovarasi zece: Si Manoli - zece, Noua mesteri mari, Care-i si intrece. Calfe si zidari - Iata zidul meu! Si Manoli - zece, Aici aleg eu Care-i si intrece. Loc de monastire Merg cu toti pe cale Si de pomenire. Sa aleaga-n vale Deci voi, mesteri mari, Loc de monastire Calfe si zidari, Si de pomenire. Curind va siliti Iata cum mergea Lucrul de-l porniti Ca-n drum agiungea Ca sa-mi radicati, Pe-un biet ciobanas Aici sa-mi durati Din fluier doinas, Monastire nalta Si cum il videa, Cum n-a mai fost alta, Domnul ii zicea: Ca v-oi da averi, - Mindre ciobanas V-oi face boieri, Din fluier doinas, Iar de nu, apoi Pe Arges in sus V-oi zidi pe voi, Cu turma te-ai dus, V-oi zidi de vii Pe Arges in gios Chiar in temelii! Cu turma ai fost. Mesterii grabea, Nu cumv-ai vazut, Sfarile-ntindea, Pe unde-ai trecut, Locul masura, Un zid parasit Santuri largi sapa Si neispravit, Si mereu lucra, La loc de grindis, Zidul radica, La verde-alunis? Dar orice lucra, - Ba, doamne,-am vazut, Noaptea se surpa! Pe unde-am trecut, A duoa zi iar, Un zid parasit A tria zi iar, Si neispravit. A patra zi iar Cinii, cum il vad, Lucra in zadar! La el se rapad Domnul se mira Si latra-a pustiu S-apoi ii mustra, Taina s-o pastram. S-apoi se-ncrunta S-orice sotioara Si-i ameninta Orice sorioara, Sa-i puie de vii Mini in zori de zi Chiar in temelii! Intai s-o ivi, Mesterii cei mari, Pe ea s-o jertfim, Calfe si zidari In zid s-o zidim! Tremura lucrind, Iata,-n zori de zi, Lucra tremurind Manea se trezi Zi lunga de vara, S-apoi se sui Ziua pin-in seara; Pe gard de nuiele, Iar Manoli sta, Si mai sus, pe schele, Nici ca mai lucra, Si-n cimp se uita, Ci mi se culca Drumul cerceta. Si un vis visa, Cind, vai, ce zarea? Apoi se scula Cine ca venea? S-astfel cuvinta: Sotioara lui, - Noua mesteri mari, Floarea cimpului! Calfe si zidari, Ea s-apropia Stiti ce am visat Si ii aducea De cind m-am culcat? Prinz de mincatura, O sopta de sus Vin de bautura. Aievea mi-a spus Cit el o zarea, Ca orice-am lucra, Inima-i sarea, Noaptea s-a surpa In genuchi cadea Pin-om hotari Si plingind zicea: In zid de-a zidi "Da, Doamne, pe lume Cea-ntai sotioara, O ploaie cu spume, Cea-ntai sorioara Sa faca piraie, Care s-a ivi Sa curga siroaie, Mini in zori de zi, Apele sa creasca, Aducind bucate Mindra sa-mi opreasca, La sot ori la frate. S-o opreasca-n vale, Deci daca vroiti S-o-noarca din cale!" Ca sa ispraviti Domnul se-ndura, Sfinta monastire Ruga-i asculta, Pentru pomenire, Norii aduna, Noi sa ne-apucam Ceriu-ntuneca. Cu toti sa giuram Si curgea deodata Si sa ne legam Ploaie spumegata Ce face piraie Pe zid o punea Si imfla siroaie. Si, glumind, zicea: Dar oricit cadea, _ Stai, mindruta mea, Mindra n-o oprea, Nu te sparia, Ci ea tot venea Ca vrem sa glumim Si s-apropia. Si sa te zidim! Manea mi-o videa, Ana se-ncredea Inima-i plingea, Si vesel ridea. Si iar se-nchina, Iar Manea ofta Si iar se ruga: Si se apuca "Sufla, Doamne,-un vint, Zidul de zidit, Sufla-l pe pamint, Visul de-mplinit. Brazii sa-i despoaie, Zidul se suia Paltini sa indoaie, Si o cuprindea Muntii sa rastoarne, Pin' la gleznisoare, Mindra sa-mi intoarne, Pin' la pulpisoare. Sa mi-ontoarne-n cale, Iar ea, vai de ea, S-o duca devale!" Nici ca mai ridea, Domnul se-ndura, Ci mereu zicea: Ruga-i asculta - Manoli, Manoli, Si sufla un vint, Mestere Manoli! Un vint pre pamint, Agiunga-ti de saga, Paltini ca-ndoia, Ca nu-i buna, draga. Brazi ca despoia, Manoli, Manoli, Muntii rasturna, Mestere Manoli! Iara pe Ana Zidul rau ma stringe, Nici c-o inturna! Trupusoru-mi fringe! Ea mereu venea, Iar Manea tacea Pe drum sovaia Si mereu zidea; Si s-apropia Zidul se suia Si, amar de ea, Si o cuprindea Iata c-agiungea! Pin' la gleznisoare, Mesterii cei mari, Pin' la pulpisoare, Calfe si zidari Pin' la costisoare, Mult inveselea Pin' la titisoare. Daca o videa, Dar ea, vai de ea, Iar Manea turba, Tot mereu plingea Mindra-si saruta, Si mereu zicea: In brate-o lua, - Manoli, Manoli, Pe schele-o urca, Mestere Manoli! Zidul rau ma stringe Si mult mai frumoasa? Titisoara-mi plinge, Iar cei mesteri mari, Copilasu-mi fringe! Calfe si zidari, Manoli turba Cum sta pe grindis, Si mereu lucra. Sus pe coperis, Zidul se suia Vesel se mindrea Si o cuprindea S-apoi raspundea: Pin' la costisoare, - Ca noi, mesteri mari, Pin' la titisoare, Calfe si zidari, Pin' la buzisoare, Altii nici ca sint Pin' la ochisori, Pe acest pamint! Incit , vai de ea, Afla ca noi stim Nu se mai videa, Oricind sa zidim Ci se auzea Alta monastire Din zid ca zicea: Pentru pomenire, - Manoli, Manoli, Mult mai luminoasa Mestere Manoli! Si mult mai frumoasa! Zidul rau ma stringe, Domnu-i asculta Viata mi se stinge! Si pe ginduri sta, Apoi poruncea Pe Arges in gios, Schelele sa strice, Pe un mal frumos Scari sa le ridice, Negru-voda vine Iar pe cei zidari, Ca sa se inchine Zece mesteri mari, La cea monastire, Sa mi-i paraseasca, Falnica zidire, Ca sa putrezeasca Monastire nalta, Colo pe grindis, Cum n-a mai fost alta. Sus pe coperis. Domnul o privea Mesterii gindea Si se-nveselea Si ei isi facea Si astfel graia: Aripi zburatoare - Voi, mesteri zidari, De sindrili usoare. Zece mesteri mari, Apoi le-ntindea Spuneti-mi cu drept, Si-n vazduh sarea, Cu mina pe pept, Dar pe loc cadea, De-aveti mesterie Si unde pica, Ca sa-mi faceti mie Trupu-si despica. Alta monastire Iar bietul Manoli, Pentru pomenire, Mesterul Manoli, Mult mai luminoasa Cind se incerca De-a se arunca, Manea se pierdea, Iata c-auzea Ochi-i se-nvelea; Din zid ca iesea Lumea se-ntorcea, Un glas nadusit, Norii se-nvirtea, Un glas mult iubit, Si de pe grindis, Care greu gemea De pe coperis, Si mereu zicea: Mort bietul cadea! - Manoli, Manoli, Iar unde cadea Mestere Manoli! Ce se mai facea? Zidul rau ma stringe, O fintina lina, Titisoara-mi plinge, Cu apa putina, Copilasu-mi fringe, Cu apa sarata, Viata mi se stinge! Cu lacrimi udata! Cum o auzea,