Fragment din Bizanul i Instituiile romneti (Georgescu)

In ceea ce-1 priveste pe autorul acestor pagini, el a cautat s disting in dreptul sec. XVIII si la
inceputul celui tuna-tor, prezenta i efectele variabile a doua structuri fanariote caracteristice :
initiativa (legislativa, codificatoare) i eecul-neizbinda (proiecte neintarite, bizantinism
irealist, rezistent popularl la difuzarea limbii grecesti ca limbaj juridic oficial), ilustrindu-le
indeosebi prin importanta activitate codificatoare a lui Mihail Photeinos-Photeinopoulos
(Fotino), alt ctitor de familie de juristi i ca'rturari.

De asemenea, editiile bilingve din Manualul de legi al lui Mihail Fotino din 1777,
cu o grupare tematia, a textelor de epoc: Lgislation agratre de Valachie ( 1775 1782), Buc.
(1970); Lgislation urbaine de Valachie ( 1765 1782), Buc. (1975). In curs de aparitie:
L'organisation d'Etat et fiscale (Le, Ile 11v.); La legislation pnale et militaire (V I, V Ile liv.),
editil critice de Valentin Al. Georges cu Emanuela Popescu (-Mihut).

Originea globala a dreggtoriilor moldovene (care nu ar putea fi alta decit a celor din
Tara Romneasca) se gasete indicatg de D. Cantemir, In Descriptio Moldaviae (II, cap. 7). El
sustine Ca o simpra consultare a tratatului De Officialibus Palatii Constantinopolitani et de
Officiis Magnae Bcclesiae liber, al lui Pseudo-Codinus 80, este suficienta pentru a o invedera
ca bizantin, aceeavi fiind i prerea cronicarilor. Tea, care surprinde fat de analizele
documentate ale istoricilor moderni. Ea pune intr-o lumin nou vi mai putin surprinatoare
procedeul lui Mihai Fotino care, In proiectul de cod general (1775-1777) redactat pentru Alex.
Ipsilanti In Tara Romneasc, nu numai c indicl pentru numeroase dregtorii .romnevti
echivalentul lor bizantin (real sau inexact), dar recurge la textele bizantine (Basilicale, novele)
pentru reglementarea fieckei dregtorii de care se ocup. Desigur, textul lui Fotino, ca i
afirmatia lui Cantemir vi a cronicarilor, nu demonstreaz nimic din punct de vedere al formatiei
istorice a instituVilor puse in cauz. Dar nu este lipsit de interes s cunoavtem ideea pe care
cronicarii sec. XVII, invtatul domn autor al Descrierii Moldovei i lumea oficial filoelenic
din sec. XVIII, printr- un aeord care se cere explicat, vi-o filceau despre raporturile dintr-o
mare dregtorie romneasc i omoloaga sa bizantin. i concordanta de atributii care permitea
lui Fotino s extrapoleze de la Basilicale Ode la o anumit novell imperial la proiectul su de
cod al Trii Romnevti, nu poate decit s incite la reflec-Ve pe istoricul comparatist care se
preocup de studiul fieerei marl. dregtorii. Voi aborda ins aceast problem In Partea a II-a
a lucrrii de fat.

Textul din Basilicale (Bas. 6, 3, 33 0 Nov. Inst. 17, cap. 2) prin care se inltura
confiscarea, in folosul rudelor de neam crora trebuia s le revin bunurile nevinovate" de
actul deja sanctionat al stpinului lor momentan, nu va fi utilizat, fr referint la originea lui,
decit in Moldova, in sec. XVII (sub Gapar Gratiani) i va fi introdus abia de Mihai1 Fotino
la Bucureti in proie,ctele sale de cod din a dona jumtate a sec. XVIII 126, indicindu.-i-se, de
data aceasta, sursa bizantin.

Predicasteria" ne-a lasat decizii in materie de divort, aplicind indreptarea legii sau
nizamul imparatese pe baza In 1765, Stefan Racovita ernisese un hrisov introdus de Fotino in
micul sau cod de drept domnesc, copiat In continuarea proiectului de cod general din 1765 ".

1
 La finele sec. XVIII, la manastirea Barnovschi din Iasi era sediul administratiei
manastrilor inchinate din Moldova si se gasea acolo un exemplar din Dianualul juridic al lui
Mihail Fotino (Bucuresti, 1766), alcatuit cu extrase din Basilicale. El servea administratiei
in problemele juridice pe care le avea de rezolvat.

Solutiile imprfimutate dreptului bizantin erau cerute de realitatileromnesti, iar

condiliile obie,ctive care impiedicau elaborarea savanta locala a obiceiului si a practicii
judiciare, depseau pe fanarioti si prefanarioti, dei rolul lor de relativ instrument al dominatiei
otomane nu poate fi trecut eu vederea. Mai mult decit atit, dregatorii de origine p'ininteana nu
intorc spatele dreptului bizantin si mai ales nu iau o pozitie ostila f at de el. Totusi, la o data
putin ulterioar anului 1750, avem un eminent jurist grec, Milian Fotino, care, in hotaririle sale
de la departamentul de judecata civila (1775-1781), ea specialist format neindoielnic in mediul
Academiei din Constantinopol, recurge la textele bizantine cu o preciziune deosebita si mai
ostentativ decit colegii si pminteni. Chiar domnul fanariot Alexandru Ipsilanti, judecind
pentru intarire o anafora a lui Fotino, inlatura textul bizantin si aplica obiceiul pamintului.

Hexlibiblul lui Armenopol (1345). Manualul a intrat direct in cultura roman5, prin
Biblioteca Mavrocordatilor in care am artat in studiul citatc5, se gseau dour', editii
occidentale : Adamaeus Teodoricus Suallembergus (1540) si D. Gothofredus (1587), care eran
folosite ulterior si de Mihai Fotino si de Toma Carra, primul traductor al acestei opere in
romneste (Iasi, 1804). Marea popularitate a Hexabiblului se lrgeste dup5, 1750 si un
cutumiar romnesc redactat de Fotino in 1777 apare in traducere romneascI la 1817 sub titlul
de Pravilele lui Armenopol. vezi L'ccuore juridique de Michel Fotino in RESEE 5 (1967). Gr.
St. Berechet, care se ocupa mult de Fotino, a avut ms. rom 2 112 in mtinile sale fArA sA
observe cA sub titlul de Pravilete tul Armenopol se ascunde pretioasa traducere a Cdrtit a IV-a
a lui Fotino. In 1945, C. A. Spulber a tradus in romAnil l francezA textul ei grecesc, fArA s'A
tie cA BAR continea o pretioasA traducere de epocA, ignorata de Vasile Grecu 1 Gh. Cront in
editia pregAMil a aceleiai cArti a IV-a (inca neimprimatA).

O viziune bizantina' devenit5, comuna, despre structura puterii monarhice, deja

prezenta in Inveigiturile lui Neagoe Basarab, este interesant s-o regasim cu nnduial, afirmata
intr-un proiect de cod care, depgind formal limita cronologica a cercetarii de fat, nu este mai
putin pertinenta si valabila pentru perioada studiata. In 1765 i 1766 doctrina domnului care nu
poate fi decit imaginea lui Dumnezeu, ale carui virtuti trebuie s'a le imite, este inserata in 1 al
titlului 5 Peri authentn din cartea I-a a proiectelor de cod general al Tarii Romnesti, redactate
de invatatul jurist Mihail Fotino Photeinopoulos sau Photeinos. Cindla finele sec. XVI i mai
ales in sec. XVII, in ciuda unor mari i lungi domnii, politica nobi- Hail, a boierimii se afirma
puternic i se realizeaza In mod apreciabil, dorania romana ramine In axa autocratica a traditiei
bizantine.

Dar nevoia unor structuri preconstitutionale se face simtitl si In interior, ca statut

fundamental al puterii domnesti autocrate i subordonatI Sublimei Porti. Tendinta era nou6, de
facturg burghezI EA n-avea nici ea legaturg cu Bizantul. Dar intr-o priml etapg, pin, la 1822,
acest constitutionalism incipient se manifest.% in cadrul unei traditii bizantine reintrepretatI i
lrgit, mai intii sub forma Constitutiei" lui Constantin Mavrocordat (1739-1742), ki a

2
reformelor de realizare a acestuia, apoi sub forma reglement/rii puterii domnesti in proiectele
de cod general ale lui Mihai Fotino (1765 si 1766, titlul nept atieewsc7.ro ; 1777, titlul =IA
ilysphvcov), ale6tuite cu texte bizantine (multe privind pe guvernatorii de provincii), in strinsl
legIturA cu teoria monarhului ideal (princes optiffaus raaximusgue), cu doctrina filantropiei i
cu ideea de bine comun (care sint Inc, toate, structuri de clas6, cu functiune de exploatare.

Am avut deja prilejul sg, amintim cg, proiectul de cod general din 1777 al lui Mihai
Fotino in Tara Romaneasca (Cartea I) putea pune un nume grecesc in fata multor mari dregatori
si a altora mai mici, cu o reglementare extrasa din Basilicele i din Novelele lui Iustinian, in
parte neadaptata bine conditiilor locale. Aceasta constituie un fapt istoric nou din cele mai
interesante, dar nu prezintg, nici o valoare pentru stabilirea, chiar dupg, data limita de 1750, a
unor reale filiatii istorice.

Dregtori.

Normele i principiile enuntate de Fotino despre marii dregtori, in general, pe la

1765-1766, fie la 1777, concord cu strile de lucruri de la noi cu mentalitatea vremii.
Preocuparea esential este aceea a unei bune recrutri, si unei corecte avansri, a inlturArii
favorurilor pltite la numirea in dregAtorie, la corecta exeautare a atributiilor, la
condamnarea mitei, la menajarea locuitorilor in caz de deplasare dintr-un resort administrativ
intr-altul, la recompensarea dregtorilor credinciosi destoinici, la respectul dreggtorilor mai
mici fat de cei superiori lor, la deplasarea in capitale numai cu incuviintarea domnului. La
1766 se adaug obligatia de a cerceta pe cei aflati in inchisori ( 4). Tot la 1766 se adaug
interesante dispozitii despre judecat i despre utilizarea zapciilor In acest scop, despre
interdictia de a avea oameni inarmati la casele lor i despre interdictia de a-si hrni trupe
insotitoare pe seama locuitorilor de gazd. La 1777 se insista asupra obligatiei de a se
multumi cu leafa servit de stat si asupra interdictiei de a folosi termenul familiar de frate"
fat de un dregtor superior. Se cere jurmint a nu s-a oferit sau promis nimic pentru
obtinerea dreggitoriei si se 0, chiar textul jurmintului ce se depune la intrarea in functiune.
Tot ce s-a luat de la solicitatori peste cuantumul obisnuit se restituie impltrit. Cu exceptia
pricinilor penale, dregiltorii se pot judeca prin mandatari (vechili).

Toate aceste dispozitii reflecat vicide de care suferea atit viata public bizantin, cit i
cea romAneascl, ncit transpunerea textelor bizantine nu constituie nici o surpria, sau
incongruent. Repetarea insistenta lor, mai ales cu privire la pstrarea raiinilor curate", indic
larga ineficacitate a prescriptiilor legale si persistenta abuzurilor atit de primejdioase si de
caracteristice.

In proiectul din 1777 gilt citeva titluri consacrate unor anumite dreggtorii mari i mici.
Nu pot fi decit acelea care puneau probleme mai gingase i aveau nevoie de o noug
accentuare a statutului lor juridic In spiritul de ref orm iluminist si moralizatoare al
proiectului de cod. Semnificativ Amine faptul cA numai o parte din aceste dregtorii
figureaz printre titlurile mai putin conformist bizantiniste : velitii boieri, sptaml, aga,
ispravnicii, zapcii, nelipsind logoftul, postelnicul, vistiernicul, vamesii etc.

3
Niel un titlu din proiectul lui Fotino nu tratem pe larg i Inca, mai putin in mod exhaustiv
atributiile fiecArei dreggtorii. Cele mentionate, toate de origine bizantin, se acoper destul
de bine cu cele reale ale dregItoriei corespunzItoare din tar, dar unele aspecte de detaliu sau
formulri ori implicatii rmin specific bizantine. aceea se prme grava intrebare de a sti de ce
Fotino le-a mentinut : din grab sau neatentie ? cu absurda intentie de a le introduce in
dreptul romAinesc Noi credem c proiectul pe care 11 avem In fat, nu reprezint, decit o
prim versiune de excerpta din Basilicale i Novele, care apoi urmau s fie prelucrate
procedindu-se la o real adaptare, acolo unde deosebirile ar fi fost ireconciliabile. Dealtfel
preocuparea fundamentalg pare s fie, in proiect, nu o reformg de structurg, ci una de ordin
deontologic, impotriva abuzurilor si inertiei administrative, pentru care textele bizantine se
potriveau Mfg nici o schimbare eran valabile si la 1777 ca i cu multe decade rnai inainte,
pentru a nu spune intotdeauna.

In leggturg cu canonicarii" sau ispravnicii de judet (c. I, t. 16) cu oamenii lor care se
deplaseazg in altg parte, dintr-o scolie a Basilicalelor despre peche, se reproduce un vechi
proverb care determina limitele daniei feudale" pe care o poate pretinde dreggiorul ea strgin
aflat in nevoie : nici din toate, nici de la toti, nici oricind". Se motiveazg cg este neomenos sg
nu fi primit de nimeni, sl fi sgrac si dispretuit de toti si meren flmind, fiind omenos sl fi
primit pentru putine zile cheltuind cit se poate. Nu este lipsit de interes sg, argtgm cg in
versiunea Manualului din 1766 al lui Fotino aflatg in ms. parisian 1. 323, titlul desprdomni
(imp/ -hyep.6vaw), reja acelasi proverb intr-un context putin diferit.

Pentru a invederea intentia neindoielnicg a lui Fotino de a adapta textele bizantine

reproduse atit de fidel si incongruent realitAtilor locale. Cy privete conceptia istorica a lui
Miron Costin si D. Cantemir, si cu a-tit mai mu.lt, probabil, a lui M. Fotino, despre originea
bizantin a tuturor dregatoriilor romanesti, ea era fireasca pentru stadiul cunostintelor lor
istorice si mai ales pentru modul lor, altul cleat al nostru, de a-si pune problema. Pentru ei,
statul bizantin era statul prin excelenra si tipul imperial, superior, de organizare statali. Fail
examen modern de critica istorica, pentru ei un stat, In linii mari, nu putea sa nu respecte
acest model. Fotino, adaptind aceeasi reglementare, semnala cu grije terminologia romn i
bizantina nu era identic.

Drept ctitoricesc

Locul dreptului ctitoricesc in pravile este redus i nu apare din punct de vedere al
tehnicii juridice, cu destulA claritate ca o ramurI de drept independena. Chiar in 1765 0 1766,
In eforturile modernizatoare sistematice ale lui Mihail Fotino, dispozitiile de drept ctitoricesc
notiunea generalA care nu apare ca atare rOmin imprktiate fOrg ordine i fragmentar in
diferite titluri ale cOrtii a treia, adic6 in cartea de drept bisericesc general.

Cea mai ampl5 reglementare a materiei noastre o gsira in proiectele de cod general
intocmite de Mihail Fotino 'in 1765 pentru Stefan Racovit, 159 i I.92 1766 160 pentru
Scarlat Ghica, in cartea a III-a de drept bisericesc a proiectului. Dei depkeste anul 1750, acest
monument legislativ ne va opri atentia fiindc5 adun5 dispozitii de drept bizantin de mult
receptate i aplicate la noi. Mentionarea lor cla,rA la 1765 nu este legat, de o inovatie Mfg;

4
legItur5 cu subiectul nostru, ci oglindeste continuitatea reglementrii respective, si a surselor
bizantine ale dreptului ctitoricesc de care este vorba. Fiind vorba de un moment de
centralizare a puterii de stat si de codificare iluminist a dreptului (cu o usoar tendint de
sintez5 a diferitelor sisteme), proiectul lui Fotino oglindeste bine vechile tendinte de
supraveghere si de control impuse de biseric5 si autonomia pe care aceasta, ca i legea laid), o
impuneau ca regim juridic al asezrnintelor pioase in raport cu ctitorii lor abuzivi, mereu
ispititi s fmin, s devin sau s redevin5 proprietari directi i absoluti ai i,sezmintului
creat. Cum literatura noastr n-a folosit niciodat Cartea a III-a a Manualelor lui Fotino din
1765 si 1766, vom da aici un rezumat al tuturor dispozitiilor ctitoricesti pe care aceste
manuale le cuprind.

Proiectul de cod din 1765, cartea ELI, [t. 3], Despre pronomiile episcopilor, 5:
Episcopii administreaz1 bisericile i celelalte locuri puse sub ascultarea lor. Pentru chestiunile
mari i problemele dogmatice, s dea de stire mitropolitilor (Vlastars, can. 34 al Apostolilor).
In proiectul de cod din 1766, vezi III 9 1 (ed. Zepos, 236). Ibidem 6: Episcopul nu poate
nici lua nici drui rudelor ceva din lucrurile bisericilor supraveghiate. Rudelor srace le va da,
ajutor ca la niste sraci (can. 38 al apostolilor). In interpretarea lui Aristin la, acest text se
spune e episcopul poate administra cu depline puteri, fAcind dar cele necesare rudelor sale
Aimee. Vezi proiectul din 1766 2 (ed. Zepos, 237). Ibid,em, 7 si interpretarea : la
instalarea episcopului se face inventar de bunurile sale proprii si de cele ale bisericii. Astfel,
episcopul nu trebuie s5, lase rudelor bunuri de-ale acesteia, sau invers (can. 40 al apostolilor)
; cf. proiectul din 1766, ibid. 3 (ed. Zepos, 237 si aceeasi interpretare). Ibidem, 8: Traditia
cere ca toti clericii ptochocomiilor, mnstirilor i asezmintelor de binefacere s stea sub
autoritatea episcopilor, Bra nesupunere, sanctionat canonic (can. 8 al Sin. din Chalcedon) :
cf. proiectul de cod din 1766, ibid. 4, ed. Zepos, 237. Interpretarea lui Balsam6n, care
figureaz i in proiectul din 1766, ed. Zepos, 237, precizeazg, c in vechime monahii,
ieromonahii i preotii de la orfanotrofii si de la gerontocomii se considerau supusi ctitorilor,
iar acum episcopului. Ibidem, [t. 9], Despre intemeierea nand stirilor i sfintelor lalca$uri
[1766, III 8, ed. Zepos, 233 : nept oixo8o5jgl.tovoca-nykov xoa eorri5v or.xwv], 1: zidire
se face nurnai cu invoirea prealabil a mitropolitului ; in proiectul din 1766 se vorbeste de
invoire, iar precizarea : a mitropolitului" o introduce scolia textului. Ed. Zepos trimite la
Basilicale, 4, 1, 1 si 5, 3, 8. In proiectul din 1765 urmeaz o explicare 2 din proiectul 1766)
care rezum Nov. II a lui Nichifor Focas pentru interzicerea de noi ctitorii, noile danii
folosindu-se la consolidarea celor existente. Ibidem, 2 (partea a II-a a 2 de la 1766) arat
c Nov. I a lui Vasile II Porfirogenitul a abrogat novela precedent si a permis ctitorilor s
zideasc Mfg restrictii. Este vorba de celebra novel impus de biserica, i atribuit nu se stie
in ce conditii, acestui imprat. Lamurirea, la 2 d o explicatie pozitiv novelei lui Focas,
care ar fi actionat cu gind pios", si se arat c fat de lcomia de avere a clugrilor, Focas a
oprit daniile, deoarece mnstirile aveau prea multe venituri i bunuri, Inch srcia i
n.egospodrirea unora s umbreascg prestigiul altora. In timpurile grele cind serie interpretul,
daniile trebuiau cu atit mai mult oprite, cu eft se aflau multe mnstiri i biserici in aceast de
Dumnezeu plzia tar", cele mai multe fiind pustii i srccioase. Dar se laud5 i msura
liberall a lui Vasile II, precizindu-se c5, ea nu dezaproba pe Focas, ci s-a temut s5 nu
jigneasc pe Dumnezeu oprindu-se ctitorii. In schimb, noua novel a cerut o inzestrare

5
indestultoare a asezmintului intemeiat, asa e; cele doll& novele nu se contrazic, ci
decreteaz5 in mod diferit acelasi lucru. Aceast5 dialectic5 subtil5 este semnificativ,
nepornind dintr-un confesionalism obtuz. Ea se potriveste cu epoca lui Fotino i cu realittile
din trile romne, explicind larga receptare a textelor bizantine de drept ctitoricesc dintr-o
indeprtat epocg de proftmde contradictii sociale si de afirmare a controlului ctitoricesc al
statului pe care 11 vom regsi in hrisovul naoldovean din 1764. Ibidem, 3 (=-- 1766, 5) :
repet concluzia interpretrii si precizeaz mostenitorii pot fi siliti s termine cldirea
inceput de ctitor, asa cum legiuiese Basilicaleie (Can. 17 al Sinod. VII). Paragraful se refer
dezaprobator si la cei care, din sete de putere, din vanitate si din ambitie incearc s fac
ctitorii fr a avea mijloace suficiente. Referinta final, c Basilicalele confirm repetat
aceast msur, formeaz o scolie separat la 5 in proiectul din 1766, (ed. Zepos, 236: Bas.
5,1, 17). Proiectul din 1766 contine in acest titlu cinei paragrafe (ed Zepos, 235-236, 3, 4,
6, 8 si 9) care imbunttesc prevederile titlului urmtor de la 1765, fr rubricg eclaivalent
in Manualul din 1766. Ibidem, [t. 10], .3/-dnitstirile i bisericile fi lucrurile lor sei fie sub
autoritatea episcopilor 1 (can. 17 al Sinod. VII) : se afirm net principiul c toate
mnstirile i bisericile vechi i recente skit sub autoritatea arhiereului locului, mostenitorii
ctitorilor s nu se mai amestece in administrarea lor bisericease. Se face referire la Basilicale
i se citeazg can. 8 al Sinod. IV: afurisenia contra clericilor mirenilor care incurajeaz5 pe
mostenitori la semetie fat de arhiereu. Ibidem, 2 (can. 1 al Sinod. I si II) : Intemeietorul
bisericii mnstirii s nu se amestece in ele dup inchinare. SI nu se sustrag din lucruri, s
nu le dea altcuiva, s nu pun egumen pe cine vrea, toate acestea fiind atributii ale
arhiereului. Se citeaz1 nov. 131 a lui Iustinian Basilicalele. Cele statornicite de ctitori trebuie
s aib trie dac nu sint impotriva sf. canoane, dar nici ctitorii nu pot inltura rosturile
arhiereului. Ibidem, 3 (can. 13 al Sinod. VII) : Ctitorii s scoat cminele din bisericile i
mnstirile ridicate, altfel vor fi pedepsiti bisericeste. Interpretarea lui Balsamea arat c
mirenii pot lua in primire mnstiri, dacl le aduc in stare mai bun si le fac s progreseze.
Tomul patriarhului Sergiu permite aceasta, dar interzice cminele mirenesti in posesia
ctitorilor. Este legalizarea charisticariatului, nepracticat direct la noi. proiectul din 1766, acest
unic paragraf i lmurirea lui BalsamSn formeaz titlul 10 (ed Zepos, 238: can. 3 in loo de 13).
Ibidem, [t. 11],Desprelucrurileinchinate (1766, III, 12, =pi. acptepcd[lecs-( ov) 1 (can. 1 al
Sinod. I si II) : Zidirea de mnstiri (lucru ales si de cinste, ...ca un gind frumos") a devenit o
fapt rea", fiindc ctitorii se numesc pe ei stpini ai lucrurilor inchinate si nu recunosc decit
cu numele inchinarea divin". Stpinirea vi-o insusesc chiar dup inchinare Luerurile
inchinate slut vindute. Or, zidirea mnstirii se face numai cu stirea i sfatul episcopului. Tot
ce-i apartine mnstirii se serie cu uricul In catastih si se depune la episcopie. Ctitorii nici nu
se pot face egumeni, nici nu pot rindui pe altii, fr stirea episcopului. Cineva nu mai poate fi
stpin peste lucrurile druite, sfintite i inchinate lui Dumnezeu.. Este condamnarea ciar din
partea dreptului ctitoricesc in conceptia bisericii i statului, a ctitoriei In stpinire privat".
Aceast conceptie, disputat in procesul Schitului Golesti sub N. Mavrogheni, va fi
reafirmat puternic i conservat prin hotrirea din 1811. De unde actualitatea de totdeauna a
textelor selectate de Fotino. Ibidem 2 (Basilicale 5, 1) oricine poate inchina lucrurile sale
bisericilor i mnstirilor (ed. Zepos, 240: Bas. 5, 1, 1). Interpretarea la acest text denunt
lkomia de avere a calugarilor care indearana pe credinciosi despoaie rudele de legiuita lor
parte de mostenire, in folosul daniilor de inchinare nemasurate. Fara fa t de parinti, rudele

6
Mint saracite, ceea ce nu este nici drept, nici legal. Inchinarea lucrurilor nu inseamna intregul
patrimoniu, ci numai ceea ce ramine dupa ce s-a dat neamului partea cIt i se cuvine. Pentru a
se evita aceste excese din reavoin.ta, din interes sau din nestiinta, prin aplicarea literala a
legii, s-a cerut o invoire domneasca stirea mitropolitului care va cerceta conditiile corecte ale
inchinarii. In felul acesta se evita o nedreptate nepracuta lui Dumnezeu. Este o pozitie
deosebit de important care oglindeste conflictul multisecular intre ctitorie si extinderea
proprietatii bisericesti, pe de o parte, solidaritatea de neam. Prin privatizarea absoluta a
proprietatii i exaltarea vointei individualiste a daruitorilor i testatorilor, cistiga, in anumite
conditii, biserica. Din chiar in sinul ei s-a produs o reactie, cautindu-se o cale de mijloc.
Libertatea de a testa, de origine romana, a ramas un principiu de baza promovat de biserica si
la noi cu ajutorul domnici, din sec. XV si mai ales din cel urmator, dar s-au acceptat i unele
garantii pentru neamul de singe : nu sub forma unei coproprietati sau proprietati colective, ci
a unei rezerve succesorale, sprijinita ideologic pe teza c srkirea neamului nu este un act
placut lui Dunmezeu. A doua interpretare la acest text, reprodusa de Fotino, apara pe creditori
de incercarile debitorului de a Inclina tot activul care ar fi trebuit s garanteze plata
creantelor. Dupit moartea ctitorului, se vor scadea mai intli datoriile i numai prisosul merge la
mostenitori, care vor avea grijg de mintuirea sufletului celui mort. Dispozitia aceasta
favorizeaza relatiile de schimb marfabani i economia de piata lrgita pe Wiz& de credit.
Proiectul de cod din 1766, III, 11, nept I.Lovaa-rylpcov -rcpardc-rcov, 1-7 reglementeaza
restrictiv circulatia bunurilor mnastiresti, interzicind in general vinzarile, schimburile i
zloginile, limitind durata Vinzarii veniturilor (arendarea) i fixind la 40 de ani durata
prescriptiei actiunilor eclesiastice. Dispozitiile slut scoase din Basilieale (5, 2, 4 si 6; 5, 2, 12;
5, 2, 7 si 9; 5, 2, 1 si 5, 2, 14 (16), cf. ed. Zepos, 238-239). Actualitatea dispozitiilor pentru
principate rezulta din Sobornicescul hrisov moldovean de care ne vom ocupa imediat si care
denunta abuzurile existente si adopta un regim restrictiv nuantat.

Mentionm c niel in Pravilniceasca condicd (1780) nici in Legiuirea Caragea (1818)

nu figureaza dispozitii speciale de drept ctitoricesc, precuna nici In proiectul laicizat din 1777
al lui Mihail Fotino.

Vom vedea cum se oglindeste problema, un an mai tirziu (1765), in proiectul de cod
a/ lui Mihail Fotino, in Tara Romneasca, unde se facea elogiul nuantat al novelei lui
Nichifor Focas, din care hrisovul moldovean se inspira. Hrisovul prevedea un dublu control
de stat asupra amenintatoarei proprietati de mina moarta a bisericii : domnia avea s
ineuviinteze prea/abil crearea unei ctitorii, jar forurile bisericesti superioare aveau s
controleze existenta unor suficiente mijloace de intretinere a ak,ezamintului pios.

Trimiria

Mihail Fotino atit In Manualul din 1765296, cit si In Manualuldin1766 297, adopta,
printr-un text identic, regimul bizantin al trimiriei, in cazul cind, putin timp dupa moartea
unuia din parinti, copilul murea nevirstnic (fra a se preciza cifric aceasta notiune). Daca insa
copilul murea In virst, se deschidea mostenirea lui de drept comun, la care sotul
supravietuitor venea ca ascendent. In Manualul din 1765, si In manuscrisele grupului B
(inclusiv codicele 1434 f. 35 ale Manualului din 1766) 13 nu face nici o referinta la novela

7
imparatului Andronic si a patriarhului Atanasie. In unele manuscrise (de pilda ms. gr. 798,
986) se indica drept sursa .Armenopol, pe cind, In altele (de pilda ms. gr. 131) se repet
referinta general, la Basilicale. Referinta la novela (pusa marginal, In ms. gr. 1196) apare298
in majoritatea manuscriselor din grupul A. Ea lipseste si din manuscrise ca 131 incadrate de
mine, pe baza altor criterii, in grupul A. Aceast referint nu poate fi decit un adaos tardiv la
textul initial al lui Fotino, care in 1766 l-a pastrat filra nici o modificare, fat de redactia din
1765. Ulterior, tot Fotino, revizuind aceasta redactie, sau un copist cu pregatire juridica, a
introdus-o In text si ea s-a transmis unui grup de ceopii ulterioare. Procedeul este mai general
si studierea lui, In ansamblul operei, va duce la stabilirea unor baze sigure de clasificare a
manuscriselor. Precizam totodat c manuscrisul grecesc 986 confine, In fruntea paragrafului
13 din titlul despre mostenire (f. 81), chiar o rubrica (introdusa i In tabla de materii) : Hepi.
TpLttoLp tag, care lipseste in celelalte c6pii. Aceasta rubrica a fost introdusa tardiv, fiindc,
numerotarea paragrafelor a ramas neschim.bata. Ea dovedeste importanta trimiriei si a
denumirii ei tehnice (adoptata si de Pravilniceasca condice ) in cadrul titlului despre
mostenire.

In Manualul sau din 1777 299 care ni s-a pastrat In manuscrisul grecesc 1 195 al
BAR, Fotino (cartea IV, titl. 4, 1) reaminteste sistemul dreptului bizantin, inclusiv novela
citata, dar precizeaza c s-a dat precadere (in practica divanului, receptat de Manual)
obiceiului pamintului, in sensul printe le supravietuitor ja o treime din averea eelui
predecedat indiferent dacI copiii nascuti din cAs6toria lor traiese sau au murit. Textul lui
Fotino, spre deosebire de *eel din Pravilniceasca candied, nu precizeaz trebuie s, intervinA
moartea copiilor, in raport cu a printelui lor. Spre deosebire de Fotino ( 1), Pravilniceasca
condicci (XXI, 2) acordil sotiei, in concurs cu copiii, o treime din mostenire, in folosintd, nu
in deplin, stiipinire. Ca si Fotino ( 3), Pravilniceasca candied (XXI, 1 si 3 in fine, 4)
cheamit si pe brbat la trimirie in mostertirea sotiei predecedate. Spre deosebire de Fotino
ins, ( 6-7), Pravilniceasca candied 299 nu asimileaz; pe frati cu prinii, i nu-i cheam, la
trimirie, asa cum fcea obiceiul pamintului, a cdrui mentinere in vigoare era larg si grhitor
motivat.