Obiectul, funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune

Capitolul 1. Obiectul, funcţiile şi rolul contabilităţii de
gestiune

Obiectul contabilităţii de gestiune.

Probabil, nu este necesar de demonstrat că informaţia şi cunoştinţele reprezintă cele mai
importante resurse economice ale businessului contemporan. Pentru a gestiona trebuie de
controlat, pentru a controla trebuie de evaluat informaţia economică.
Contabilitatea asigură reprezentarea internă şi externă a unei entităţi cu informaţii din
interiorul şi exteriorul acesteia. Necesitatea unei astfel de reprezentări justifică existenţa în
sistemul informaţional al entităţii a două circuite: unul care redă imaginea entităţii în exterior -
contabilitatea financiară, considerată „faţă externă” a entităţii şi altul care descrie procesele
interne ale entităţii, denumită contabilitatea managerială, considerată „faţă internă” a entităţii.
Din punct de vedere istoric, apariţia contabilităţii manageriale a fost condiţionată de necesitatea
păstrării tainei comerciale. Nu întâmplător cercetătorii contabilităţii, în special R. de Ruver, au
demonstrat că începând cu secolele XIV-XV comercianţii vienezi, pe lângă cărţile contabile întocmite
de servitori, deseori întocmeau cărţi contabile secrete, în care erau reflectate cele mai confidenţiale
informaţii, precum: mişcarea capitalului, mărirea profitului, etc. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec.
XX, când statul şi sindicatele muncitorilor au început activ aşi manifesta interesul faţă de mărimea
profitului întreprinzătorilor şi a cere publicarea rapoartelor financiare, întreprinzătorii, bazându-se pe
ideile lucrătorilor socotitori, au creat procedee metodologice speciale, ceea ce a condus la conturarea a
două tipuri de contabilitate: deschisă - pentru toţi utilizatori şi închisă (secretă) - destinată numai
întreprinzătorului.
Contabilitatea managerială a provenit de la contabilitatea costurilor sau, cum mai este
denumită, contabilitatea de producţie. În literatura economică aceste noţiuni deseori sunt
confundate, ceea ce este incorect. Contabilitatea de producţie, presupune o reflectare clară şi
detaliată a tuturor proceselor legate de producţie la entităţi şi reprezintă doar o parte a sistemului
informaţional al contabilităţii manageriale ce satisface cerinţele utilizatorului, dar nu sistemul
propriu - zis. Aceasta este „baza” contabilităţii manageriale.
În ceea ce priveşte evidenţa costurilor, contabilitatea managerială are tangenţe cu contabilitatea
financiară, diferenţa constă doar în metodele de evidenţă a costurilor. Astfel, în primul caz se ţine
cont de evidenţa analitică, iar în al doilea caz – de evidenţa sintetică.
Contabilitatea managerială pe plan mondial a cunoscut următoarele etape de
evoluţie:
Etapa I - până în anul 1940. În această perioadă lipsea noţiunea „contabilitate
managerială”, aplicându-se termenul „contabilitatea de producţie”, care avea ca
obiectiv – evidenţa costurilor şi calculaţia costului efectiv de producţie după
finisarea procesului tehnologic.
Etapă II - anii 1940 – 1950. Pe lângă calculaţia costului efectiv de producţie o atenţie
sporită se acordă şi evidenţei costurilor în vederea determinării profitului şi
executării controlului. Se utilizau diverse metode de calculaţie şi bugetare: în
această perioadă apare noţiunea „contabilitate de gestiune” sau „contabilitate
managerială”, care se deosebeşte de „contabilitatea de producţie” prin faptul că,
pe lângă calculaţia costului de producţie, se ocupa şi cu bugetarea, controlul,
analiza şi luarea deciziilor.
Etapă III - anii 1950 – 1965. Contabilitatea managerială era orientată la pregătirea
informaţiilor necesare luării deciziilor şi exercitării controlului după o metoda
nouă: evidenţa pe centre de responsabilitate. Este pe larg utilizată metoda
"Direct-cost".
Etapa IV -anii 1965 – 1985. Au fost elaborate şi aplicate proceduri noi privind evidenţa
utilizării resurselor în activitatea entităţii, analiza eficienţei activităţii economice.

Asist. univ. Munteanu Rodica Pagina 1

parţial. Acest an a marcat divizarea oficială a contabilităţii în contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială. În rezultatul acestor schimbări. activitatea contabilului. acumulate la aplicarea metodei normative a calculaţiei costului producţiei. de adaptare a lor în practica entităţilor autohtone. 1187 din 24. precum şi în Legea Contabilităţii nr. univ.IASC).cost” al contabilităţii manageriale evoluate.2007 contabilitatea managerială se întâlneşte sub denumirea de „contabilitate de gestiune”. deoarece nu a fost asigurată respectarea cerinţelor de bază ale contabilităţii manageriale. evidenţa şi control permite relevarea direcţiilor principale de dezvoltare a contabilităţii manageriale în Republica Moldova:  adaptarea tehnicilor şi metodelor testate şi aplicate în practica internaţională. al planului tehnico-financiar al entităţii. neîntemeiat a fost neglijat rolul planificării şi. s-a redus la înregistrarea operaţiunilor economice din activitatea entităţii. analiza costurilor ascunse. de fapt. Generalizarea etapelor de evoluţie a contabilităţii manageriale. Actualmente. cum ar fi: metoda ABC. ca disciplină economică aparte. Ulterior. Problemele ce ţin de calculaţie sunt bine cunoscute economiştilor şi constituie o mărturie a experienţei teoretice şi practice. acestea nu au condus la rezultatele aşteptate. poate fi considerată ca prototip al uneia dintre concepţiile contabilităţii manageriale – gestionarea pe centre de responsabilitate. Munteanu Rodica Pagina 2 . este legată de recunoaşterea contabilităţii manageriale în anul 1972 de către Comitetul Internaţional de Standardizare Contabilă (International Accounting Standard Comitet . în sfârşit. implementată odinioară în condiţiile economiei administrative. bugetarea în contabilitatea managerială se aseamănă mult cu sistemul de elaborare al planului tehnico-financiar al entităţii. aprobată prin Hotărârea guvernului Republicii Moldova Nr. precum şi experienţa aplicării diferitor metode de planificare. iar entitatea nu a acţionat în calitate de proprietar cointeresat în soluţionarea coordonată a problemelor manageriale.04. cercetarea şi aplicarea a tehnicilor şi metodelor evoluate ale teoriei şi practicii de gestiune. în studiile şi cercetările efectuate de către specialiştii din domeniu sunt atinse şi tehnologiile contabilităţii manageriale corespunzătoare etapei 4 şi 5. Deşi unele procedee şi metode ale contabilităţii manageriale au fost utilizate în economia administrativă. aplicat pe larg în trecut. care au adus utilizatorilor succesul în afaceri. Autogestiunea internă. 113-XVI din 27.1997. în scopul pregătirii şi întocmirii rapoartelor. XX funcţiile contabilităţii manageriale au fost mult mai largi şi mai complexe. În această perioadă se dezvoltă contabilitatea managerială strategică. ca punct de plecare în constituirea contabilităţii manageriale trebuie examinată contabilitatea de producţie. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Apariţia contabilităţii manageriale. Etapa V din anul 1985 şi până în prezent. Şi. Astfel. Contabilul acelor timpuri se ocupa atât cu evidenţa. Obiectul. Ar fi greşit să percepem contabilitatea managerială ca ceva absolut nou în economia naţională. Asist. În acest act normativ. făcându-se încercări timide.12. În Republica Moldova contabilitatea managerială a fost acceptată oficial prin intermediul Concepţiei reformei contabilităţii. la baza căreia stă informaţia privind calculaţia costurilor. În perioada economiei administrative şi planificării centralizate a avut loc separarea treptată din serviciul contabil a secţiei de planificare şi a celei financiare cu transmiterea unei părţi a împuternicirilor aferente contabilităţii manageriale. odată cu renunţarea la sistemul economiei administrative şi stabilirea relaţiilor de piaţă. în anii '20-'30 ai sec. Are loc perfecţionarea în continuare a tehnicilor şi metodelor contabilităţii manageriale. Un pas important în vederea formării şi dezvoltării contabilităţii manageriale a fost separarea ei de serviciul contabil al entităţii. ca urmare. metoda costului-ţintă. Astfel. în Republica Moldova se desfăşoară etapa a III-a de dezvoltare a contabilităţii manageriale. deşi.  studierea. cît şi cu lucrările de planificare. metodă foarte apropiată de sistemul „standard .

Acest proces include măsurarea.) se află în afara subiectului contabilităţii manageriale. blocul 2 trebuie să includă şi metoda de calculaţie „Direct-cost”. Aşadar. De exemplu. În afară de această. 1. Părţile componente ale contabilităţii de gestiune Fiecare din elemente (blocuri). colectarea. blocul „Calculaţia costului” cuprinde totalitatea metodelor de calculaţie a costurilor. prezentată în figura 1. Blocurile nominalizate pot funcţiona separat. metodele şi funcţiile proprii. poate fi formată şi componenţa birourilor contabilităţii manageriale la entitate. părţile componente ale contabilităţii manageriale pot fi prezentate din următoarele blocuri (figura 1. metoda „Standard-cost” poate fi considerată ca o continuare şi ca un punct de reper al blocului 1.1. Astfel. fiecare subsistem al contabilităţii (managerială şi financiară) are scopurile. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Astfel.1. Contabilitatea managerială Bugetarea şi Calculaţia Pregătirea Control controlul costului informaţiei necesare intern executării (2) pentru luarea (4) bugetelor (1) deciziilor (1) (3) Fig. dar mai des ele au relaţii de reciprocitate. scopurile şi obiectele contabilităţii manageriale. etc.  calculaţia costului (2).problema specifică a blocului 3. la rândul său. Asist. control şi analiza executării bugetelor în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale. prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare (bugetare). În corespundere cu structura contabilităţii manageriale. putem determina subiectul. Particularităţile contabilităţii manageriale examinate mai sus ne permit să formulăm scopurile principale ale acesteia:  acordarea asistenţei informaţionale managerilor la luarea deciziilor operative. Operaţiunile cu caracter exclusiv financiar (operaţiunile cu hârtii de valoare. Obiectivele şi funcţiile contabilităţii manageriale formează concepţia acesteia.  bugetarea şi controlul executării bugetelor (1). investiţiile în capital social. pot fi evidenţiate bugetul operaţional şi financiar. operaţiunile de arendă. (4). dacă informaţia referitoare la costurile şi cheltuielile constante şi variabile este necesară permanent. Obiectul. calculaţie. univ. Ţinând cont de acestea. precum şi ca o parte componentă al blocului 2. subiectul contabilităţii manageriale îl constituie activitatea economică a entităţii şi a subdiviziunilor structurale ale acesteia.1). numite centre de responsabilitate. poate fi subdivizat în alte componente. determină structura contabilităţii manageriale. care fac parte din blocul 1.  pregătirea informaţiei necesare pentru luarea deciziilor (3). care la rândul lor se împart în alte bugete. În blocul „Bugetarea şi controlul executării bugetelor”. Contabilitatea de gestiune reprezintă un domeniu distinct în cadrul contabilităţii care oferă informaţii privind gestiunea internă a entităţii. Analiza rentabilităţii . dar fără ea este dificil de optimizat bugetul vânzărilor şi cel a producţiei.  control intern. În aspect general. Munteanu Rodica Pagina 3 . la rândul său. care. etc.

pronosticarea. precum şi rezultatele activităţii atât a entităţii în întregime.  asigurarea bazei informaţionale necesare pentru formarea preţurilor. însă. fiind Organizare obligatorie. controlul. Obiectul.  procedeele analizei economice (analiza factorială).etc. În acest scop vom caracteriza criteriile de comparare ale acestor subsisteme (tabelul 1. cât şi a subdiviziunilor structurale separate.1). planificarea şi pronosticarea eficienţei economice a activităţii entităţii şi a centrelor de responsabilitate ale acesteia.Obligativitatea Organizare facultativă. Gradul de reglementare Nu este reglementată. cum sunt: activitatea de aprovizionare. arbore de decizie etc. dintre care menţionăm următoarele:  elementele de bază ale metodei contabilităţii (documentare. Contabilitatea managerială aplică realizările unor astfel de domenii ale ştiinţei şi practicii cum sunt: analiza economică. de producţie. Contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară: deosebiri şi asemănări Pentru o prezentare mai clară a esenţei contabilităţii manageriale se impune evidenţierea deosebirilor şi asemănărilor dintre contabilitatea managerială şi cea financiară.  metodele economico-matematice (programarea liniară. metodele economico- matematice. programarea extrapolării. precum şi trăsăturile distinctive ale fiecărui subsistem contabil. Scopul contabilităţii Asigurarea cu informaţii a Întocmirea rapoartelor financiare utilizatorilor interni în scopul pentru utilizatorii externi Asist. Fiecare din elementele contabilităţii manageriale are o funcţie bine definită. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune  controlul.  planificarea (bugetarea). procesele economice (inclusiv relaţiile reciproce dintre subiecţii gestionării). Elementele metodei contabilităţii manageriale sunt destul de variate. Tabelul 1.). alege de sine stătător metodele şi necesită respectarea obligatorie a principiile de funcţionare principiilor şi normelor general acceptate în contabilitate 3.conturi şi dubla înregistrare. planificarea. doar fiind unite. evaluare. statistica.1 Criteriile de comparare a contabilităţii manageriale şi contabilităţii financiare Criterii de Contabilitatea de gestiune Contabilitatea financiară comparare 1. entitatea îşi Este reglementată la nivel naţional. ele permit dezvăluirea mai amplă a subiectului contabilităţii manageriale. Obiectele contabilităţii manageriale cuprind astfel de activităţi. univ. ele cuprind resursele economice de care dispune entitatea. de organizare.). Metoda contabilităţii de gestiune cuprinde totalitatea procedeelor şi mijloacelor prin intermediul cărora obiectele contabilităţii manageriale sunt reflectate în sistemul informaţional al entităţii.  alegerea celor mai eficiente direcţii de dezvoltare a entităţii. o parte din activitatea de investiţii. Munteanu Rodica Pagina 4 .  metodele statisticii (metoda indicilor). Cât priveşte obiectele contabilităţii de gestiune. financiară şi de desfacere. organizării contabilităţii determinată de cerinţele interne ale Fiind impusă de legislaţie în vigoare entităţii 2.

Munteanu Rodica Pagina 5 . Asist. indiferent de forma de proprietate şi forma de organizare.). Inspectoratul Fiscal. Periodicitatea determinată de sarcinile sistemului Semestrial. Utilizatorii externi trebuie să fie convinşi că documentele contabile sunt întocmite în conformitate cu regulile unice de ţinere a contabilităţii. decadal. ea este veridică în mod suficient. Conducerea unei întreprinderi mici. natural. de muncă 12. în mod obligatoriu. poate renunţa la organizarea contabilităţii manageriale. Ţinerea contabilităţii manageriale nu este obligatorie. instrucţiuni. pentru o perioadă trecut). centrele de Entitatea în ansamblu analizei responsabilitate din structura organizatorică a entităţii 6. pot fi confirmate de auditori. Publicitatea Informaţii confidenţiale Informaţii publice pentru utilizatori informaţiilor 15. Prin legislaţie se stabilesc cerinţe faţă de rapoartele financiare care trebuie prezentate organelor respective. care. creează posibilitatea controlului responsabilităţilor. lunar 13. norme metodologice. poate fi folosit orice sistem potrivit 9. precum şi de nivelul pregătirii profesionale a conducerii acesteia. Gradul de exactitate a Multe evaluări aproximative pot Abateri nesemnificative în informaţiei avea. Adoptarea celui mai adecvat sistem al contabilităţii manageriale. etc. caracter obiectiv 11. indiferent de faptul dacă conducerea entităţii consideră aceste rapoarte utile sau nu. de exemplu. iar rapoartele financiare. alte acte emise de organele competente (Ministerul Finanţelor. Clasificarea costurilor Pe articole de calculaţie Pe elemente economice 7. univ. Gradul de Răspundere disciplinară Răspundere administrativă şi penală responsabilitate Obligativitatea organizării contabilităţii Conform Legii contabilităţii. toate entităţile. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune planificării şi gestionării 4. Structura de bază a Nu are o ecuaţie fundamentală Se bazează pe ecuaţia bilanţieră contabilităţii fundamentală: Active = capital propriu + datorii 8. principiile general acceptate şi normele stabilite prin Legea contabilităţii. Sistemul contabil Nu este limitată de sistemul dublei Sistemul dublei înregistrări utilizat înregistrări. Obiectul. Datorită acestui fapt. potrivit căreia efectul economic din utilizarea informaţiei trebuie să fie mai mare decât costurile suportate pentru culegerea şi prelucrarea acesteia. altfel ar deveni inoperant. Termenele prezentării Pe parcursul perioadei de gestiune După expirarea perioadei de rapoartelor gestiune 14. Obiectul evidenţei şi Subdiviziunile. Totuşi. uneori. în caz de necesitate. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii interni: managerii de Utilizatorii externi şi utilizatorii diferite niveluri de gestiune a entităţii interni 5. natural – convenţional. conform specificului fiecărei entităţi. un caracter subiectiv rapoartele financiare destinate utilizatorilor externi. Gradul de reglementare În procesul de organizare şi funcţionare a contabilităţii financiare trebuie respectate. Restricţiile informaţiei Aplică date „istorice” şi cele Aplică date „istorice” (timpul după timp previzionale. sunt obligate să ţină contabilitatea financiară. pentru o perioadă concretă în concretă din trecut şi pentru o perioadă trecut concretă din viitor 10. în mod obligatoriu. Standardele Naţionale de Contabilitate. ea fiind determinată de obiectivele şi sarcinile care stau în faţa entităţii. trebuie să se respecte condiţia. anual prezentării rapoartelor de gestiune – mai des săptămânal. Etaloane de evidenţă Orice etalon de evidenţă potrivit: Numai etalonul valoric utilizate valoric.

în mare măsură. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii ai informaţiei contabilităţii financiare sunt persoane fizice şi juridice care se află în anumite relaţii cu entitatea. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Contabilitatea managerială utilizează metode adoptate de entitate şi bazate pe criterii economice şi manageriale. clienţii. permanent şi pentru o perioadă scurtă de timp. tipurilor de activităţi. Ca urmare a diferenţierii în gruparea costurilor în contabilitatea financiară şi cea managerială informaţia privind mărimea profitului se acumulează în mod diferit. analiştii. spre deosebire de cea financiară. Scopul se consideră atins. centrelor de responsabilitate etc. Scopul contabilităţii Scopul contabilităţii financiare constă în prezentarea datelor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare destinate. Consiliul de directori sau alt organ de conducere superior. Obiectul evidenţei şi analizei Contabilitatea financiară trebuie să prezinte informaţii privind entitatea în ansamblu. Structura de bază a contabilităţii Contabilitatea financiară se bazează pe egalitatea bilanţieră fundamentală: Active = Capital propriu + Datorii. Utilizatorii externi ai acestei informaţii pot avea:  interes financiar direct faţă de această entitate (investitorii. structura informaţiei depinde de cerinţele utilizatorilor acesteia. contabilii. Acest tip de clasificare permite de a răspunde la întrebarea: pentru ce scopuri au fost consumate resursele şi unde? Componenţa articolelor de calculaţie este stabilită de către entitate de sine stătător. Această clasificare asigură răspunsul la întrebarea: care este mărimea unui tip de consum la nivelul entităţii în cursul perioadei de gestiune (indiferent unde ele au apărut şi în ce scopuri au fost efectuate)? În contabilitatea managerială costurile sunt grupate pe centre de costuri din punct de vedere al articolelor de calculaţie. luarea celei mai argumentate decizii economice şi determinarea strategiei corespunzătoare a entităţii pe piaţă. Clasificarea costurilor În contabilitatea financiară costurile sunt clasificate pe elemente economice. univ. conducătorii subdiviziunilor.  interes financiar indirect (furnizorii. fără să ţină cont de cerinţele impuse prin regulile juridice sau fiscale. sindicatele. În baza datelor contabilităţii financiare poate fi calculat rezultatul activităţii întregii entităţi. utilizatorilor externi. Utilizatorii informaţiei contabilităţii manageriale. servicii). cum ar fi: managerii. Munteanu Rodica Pagina 6 . bursele mobiliare. dar folosesc aceste informaţii în măsură limitată. dacă sistemul contabilităţii manageriale creat la entitate permite: asigurarea unei activităţi mai efective a acesteia. Orice sistem al contabilităţii manageriale operează cu Asist. În contabilitatea managerială o atenţie deosebită se acordă subdiviziunilor separate. presa etc. creditorii). dacă rapoartele financiare sunt întocmite şi prezentate conform destinaţiei. Scopul contabilităţii manageriale este continuu. această informaţie fiind prezentată în „Raportul de profit şi pierdere”. Aici se aplică un singur criteriu . acţionarii. Scopul contabilităţii manageriale constă în asigurarea managerilor cu informaţii necesare în procesul planificării. Obiectul. cît şi celor interni. Aceasta se explică prin faptul că organizarea contabilităţii de producţie. Prin element economic se subînţelege consumul omogen necesar pentru fabricarea producţiei. gestiunii şi controlului. sunt numai utilizatorii interni.) Conducătorii entităţii poartă răspundere pentru pregătirea rapoartelor financiare. reprezintă politica entităţii în domeniul gestiunii costurilor. Scopurile sunt considerate realizate. adică politica „internă”.utilitatea informaţiei pentru luarea deciziilor manageriale. În contabilitatea managerială nu există o asemenea egalitate unică. ca element al contabilităţii manageriale. auditorii. organele administrative şi fiscale. Informaţia contabilităţii manageriale permite stabilirea rentabilităţii diferitor tipuri de produse (lucrări.

din această cauză informaţiile au un caracter probabil şi subiectiv. venituri. borcane – convenţionale. important este – utilitatea şi comoditatea utilizării acestora. termenele şi periodicitatea prezentării rapoartelor interne. Exactitatea informaţiei Informaţiile contabilităţii financiare sunt exacte.). contabilitatea financiară arată „cum a fost”. Contabilitatea managerială. iar în unele cazuri şi semestriale. Periodicitatea prezentării rapoartelor Entităţile din Republica Moldova sunt obligate să întocmească şi să prezinte rapoarte financiare anuale. cum ar fi: dubla înregistrare. metri. capătă un caracter „istoric”. Obiectul. Contabilitatea managerială operează cu etaloane de evidenţă valorice şi nevalorice – în dependenţă de utilitatea lor. etc. Divulgarea acestor informaţii Asist.despre viitor şi ceea ce o să se întâmple. iar contabilitatea managerială . litri. deoarece ele se înregistrează în contabilitate numai după săvârşirea operaţiunilor economice. în mare măsură vizează perioadele viitoare. iar pentru evidenţa timpului de lucru se folosesc unităţile de muncă. contabilitatea financiară ne informează despre trecut şi ceea ce s-a întâmplat. În contabilitatea managerială rapoartele se întocmesc atât periodic – zilnic. Altfel spus. cheltuieli. Munteanu Rodica Pagina 7 . Sistemul contabil utilizat Contabilitatea financiară. de obicei. Contabilitatea managerială nu întotdeauna utilizează astfel de procedee. Termenele prezentării rapoartelor În contabilitatea financiară rapoartele financiare anuale se prezintă utilizatorilor externi până la data de 31 martie a anului ce urmează după perioada de gestiune. maşini-ore. datele contabilităţii financiare. cuprind informaţii care impun luarea unor măsuri urgente. natural-convenţionale (cai-putere. Principiul de bază este oportunitatea şi economicitatea acestora. ca om-ore. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune următoarele categorii: active. etc. Datorită acestui fapt. Restricţiile informaţiei după timp Contabilitatea financiară reflectă operaţiile economice care au avut loc în cadrul entităţii. costuri şi aplică setul propriu de structuri de bază. Administraţia entităţii de sine stătător determină conţinutul. fiind preluate din documente primare întocmite. trebuie să se bazeze pe procedeele contabile. lunar. îmbinând planificarea şi luarea deciziilor. Majoritatea informaţiilor contabilităţii manageriale reprezintă un secret comercial. Argumentul care justifică aplicarea acestor structuri este utilitatea informaţiei furnizate.). după natura lor. săptămânal. etc. Deseori sunt utilizate unităţi de măsură naturale (bucăţi. univ. tone. iar contabilitatea managerială – „cum trebuie să fie” la entitate. deoarece luarea multor decizii nu poate fi amânată până la furnizarea informaţiilor complete. trimestrial. La înregistrarea informaţiilor nu se respectă în mod obligatoriu principiul dublei înregistrări. Etaloane de evidenţă Contabilitatea financiară îşi ţine evidenţa în moneda naţională – lei moldoveneşti. Publicitatea informaţiilor Informaţiile contabilităţii financiare sunt accesibile tuturor categoriilor de utilizatori prin publicarea lor sub forma rapoartelor financiare. întrucât reflectă tactica şi strategia entităţii în condiţiile economiei de piaţă. documentarea şi inventarierea. Tot în lei sunt reflectate operaţiunile economice în conturi contabile şi întocmite rapoartele financiare. în mod obligatoriu. Concomitent cu informaţiile „istorice” în sistemul contabilităţii manageriale se includ evaluările şi planurile de perspectivă – pronosticurile. Contabilitatea managerială solicită prezentarea operativă a datelor. cât şi la cerere. motiv pentru care ele se întocmesc şi se prezintă utilizatorilor în decurs de câteva zile după expirarea lunii de gestiune sau la începutul următoarei zile. În general. Rapoartele contabilităţii manageriale.

luarea deciziilor manageriale. după cum s-a menţionat mai sus. De exemplu. Funcţiile şi rolul contabilităţiide gestiune Cunoaşterea esenţei contabilităţii manageriale şi a subiectului acesteia permite formularea funcţiilor contabilităţii manageriale. motiv pentru care sunt considerate confidenţiale. univ. Gradul de responsabilitate Pentru ţinerea incorectă a contabilităţii financiare. că pedeapsa disciplinară se aplică managerilor pentru anumite încălcări şi nu pentru denaturarea datelor contabilităţii manageriale. lucrărilor executate). contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială au şi unele trăsături comune. retribuirea muncii. uzura. prelucrarea şi transmiterea informaţiei financiare şi nonfinanciare. se determină valoarea de bilanţ a produselor finite vândute (serviciilor prestate. prezentate mai sus. controlul şi analiza. Asigurarea bazei informaţionale presupune colectarea. datele contabilităţii financiare sunt utilizate de către investitori pentru a evalua potenţialul şi perspectivele entităţii. utilizate de către conducătorii de diferit nivel pentru planificare (bugetare).) se utilizează în acelaşi timp şi în contabilitatea managerială. pentru deciziile pe care administraţia entităţii le consideră incorecte. datele privind elementele contabile reflectate în contabilitatea financiară (materia primă şi materialele. Trăsăturile comune caracteristice pentru contabilitatea financiară şi cea managerială denotă integritatea sistemului informaţional al entităţii.  în baza costului efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate. Obiectul.  informaţiile ambelor subsisteme de contabilitate sunt utilizate în procesul luării deciziilor. funcţia previzională. acumularea informaţiilor primare trebuie efectuată în conformitate cu cerinţele ambelor subsisteme ale contabilităţii. Dar trebuie de menţionat. Indiferent de trăsăturile distinctive. lucrărilor executate) în contabilitatea financiară. Aceasta se datorează faptului că majoritatea elementelor contabilităţii financiare se regăsesc şi în contabilitatea managerială:  în ambele subsisteme de contabilitate sunt examinate unele şi aceleaşi operaţiuni economice. 4. Principalele dintre acestea sunt: 1. De aceea. iar datele contabilităţii manageriale sunt utilizate de către manageri pentru soluţionarea unui cerc larg de probleme legate de gestiunea entităţii. conducătorii entităţilor poartă atât răspundere administrativă. în cadrul căruia contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. pentru a evita dublarea culegerii a informaţiilor primare. Rapoartele în contabilitatea managerială. Munteanu Rodica Pagina 8 . etc. cât şi penală. este responsabil managerul. controlul activităţii subdiviziunilor încredinţate lor şi evaluarea Asist. 2. 3. însă din diferite puncte de vedere. Organele fiscale aplică amenzi pentru încălcarea regulilor stabilite privind ţinerea contabilităţii financiare.  informaţia operativă se utilizează nu numai în contabilitatea managerială. Prin urmare. calculat în contabilitatea managerială. raţionalitatea investirii. dar şi pentru întocmirea documentelor financiare. asigurarea bazei informaţionale. ajungându-se uneori până la privaţiunea de libertate a acestora. De exemplu.  procedeele contabilităţii financiare se utilizează şi în contabilitatea managerială. nu sunt întocmite în conformitate cu anumite norme şi reguli şi nu sunt destinate cercului larg de utilizatori. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune ar putea să imprime concurenţei pe piaţă un caracter necinstit.

Divergenţele (permisiunile) trebuie formulate clar şi exact. orientate spre asigurarea utilizării eficiente a tuturor tipurilor de resurse. 1. suficienţa. La toate etapele acestui proces contabilul implicat în contabilitatea managerială trebuie să-şi imagineze clar alternativele financiare disponibile.  controlul abaterilor efective de la sarcinile planificate. Întocmirea bugetului constă în determinarea indicatorilor tehnico . Concepţia bugetării în acest sens presupune întocmirea unui plan pe termen scurt în care relaţiile reciproce dintre operaţiuni separate sunt coordonate la toate nivelurile manageriale ale entităţii în ansamblu.2. prin modificarea planurilor. Sub aspect structural controlul de gestiune are la bază cinci elemente principale prezentate în figura 1. Elementele controlului de gestiune Unul din cele mai slabe elemente în sistemul manageriale este controlul divergenţilor. În procesul bugetării o atenţie deosebită se acordă stabilirii normelor şi normativelor optime.economici planificaţi pentru entitate şi subdiviziunile ei pentru o perioadă curentă: decadă. Controlul oferă posibilitatea de a prognoza. an. Datele contabile ale perioadelor precedente servesc drept bază pentru planificare. Controlul de gestiune Controlul Controlul Controlul Controlul Controlul divergenţilor scopurilor planurilor activităţii utilizării obţinute activităţii (bugetelor) curente resurselor Fig. univ. Controlul activităţii curente este asigurat de importanţa privind activitatea curentă. dacă ele nu au perspectivă de realizare. La prima etapă. însemnătatea unor etape de planificare. Controlul scopurilor activităţii constă în controlul metodelor de atingere a scopurilor şi modificarea strategiilor. Obiectul. dacă se constată că ele nu mai pot fi realizate. în scopul determinării abaterilor şi corectării acestora. invers. La unele întreprinderi sunt elaborate Asist. Funcţia previzională reprezintă un proces ciclic continuu orientat spre aducerea posibilităţilor entităţii în concordanţă cu condiţiile pieţei. de a lua măsuri ce ţin de modificarea scopurilor şi obligaţiilor în vederea evitării pierderilor în viitor. de a depista problemele potenţiale.drept mijloc de control asupra îndeplinirii indicatorilor de plan şi bază pentru corectarea sarcinilor de plan. semestru. oportunitatea. atunci este necesar de introdus modificări în bugete şi devize. simplitatea formei şi percepţiei.2. Controlul planurilor se realizează din două etape independente:  transformarea strategiilor definite în sarcini planificate. Dacă ele nu s-au confirmat. lună. dacă planul pe termen lung va fi realizat. Controlul şi analiza presupune compararea rezultatelor efective cu cele planificate. iar datele evidenţei curente . Munteanu Rodica Pagina 9 . Această informaţie se deosebeşte prin permanenţa sa. care nu este cuprinsă în controlul scopurilor şi resurselor. controlului este supusă justeţea planurilor întocmite. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune rezultatelor obţinute. Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor. perioada optimă de efectuare. fiind controlate pe întreaga perioadă de planificare. la elaborarea căruia ia parte şi contabilul – manager. Un instrument important al planificării îl constituie bugetul. O astfel de corelare poate să se manifeste prin aducerea rezultatelor efective în concordanţă cu cele planificate sau. corespunderea lor cu sarcinile propuse.

umane şi financiare de care dispune entitatea la momentul dat. Informaţia contabilităţii manageriale se formează în procesul de supraveghere neîntreruptă a situaţiei obiectelor gestionate şi de totalizare a datelor corespunzătoare. Sistemul informaţional contabil cuprinde:  măsurarea. reflectate în rapoartele operative.) Deciziile manageriale pe termen lung au o influenţă majoră asupra perspectivelor entităţii şi.financiari. colectarea. Rolul contabilităţii de gestiune constă în organizarea asigurării informaţionale a procesului managerial pentru luarea deciziilor privind aprecierea activităţii centrelor de responsabilitate. univ. Astfel de decizii se consideră curente sau operative şi. Controlul utilizării resurselor prevede întocmirea devizelor utilizării resurselor şi evidenţa utilizării efective a acestora. (strategice). precum şi acumularea şi gruparea acestora se bazează pe informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune. Concomitent cu deciziile strategice (pe termen lung) administraţia entităţii ia decizii manageriale care nu atrag resursele pe o perioadă îndelungată. în baza rezultatelor obţinute. exactitatea informaţiei privind posibilităţile entităţii şi mediul ei economic este foarte semnificativă.  acumularea şi gruparea datelor primare după fluxuri şi alte criterii. Munteanu Rodica Pagina 10 . înregistrarea şi transmiterea datelor primare pentru gestionarea operativă. se împart în:  decizii manageriale pe termen lung. În dependenţă de perioadă pentru care sunt luate deciziile manageriale. Astfel. de obicei. Măsurarea. Aceasta îi permite conducătorului să-şi concentreze atenţia asupra proceselor negative şi să depisteze problemele care necesită soluţionare. etc. O altă funcţie a contabilităţii manageriale este luarea deciziilor manageriale.  decizii manageriale curente (operative). posibilitatea de a-şi menţine piaţa. Luarea deciziilor manageriale curente se bazează pe situaţia economică curentă şi evaluarea utilizării resurselor materiale. reprezintă o parte componentă a informaţiei economice. sunt în prerogativa managerilor la nivelul inferior. din aceste considerente.  întocmirea rapoartelor interne şi externe. Informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune diferă de informaţia destinată utilizatorilor externi. Obiectul. în diferită conjunctură economică (ritmul înalt al inflaţiei. ceea ce presupune selectarea unor acţiuni din câteva alternative speciale. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune „normativele lucrului efectiv” acestea fiind controlate prin „metoda eliminării” abaterilor de la normative. Alegerea strategiei determină perspectiva dezvoltării entităţii şi. a neajunsurilor şi aspectelor pozitive în activitatea lor. colectarea.  pregătirea informaţiei centralizate şi efectuarea calculelor în evidenţa analitică şi sintetică. Prin conţinutul său. Asist. prin controlul efectuat managerii stabilesc dacă resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă şi eficacitate. Astfel. evidenţa tendinţelor în dezvoltarea acestor centre. deciziile manageriale depind de capacitatea entităţii de a previziona ritmul creşterii diferitor indicatori economico . intensificarea concurenţei. aceasta informaţie este destul de variată şi într-o mare măsură se foloseşte în formă iniţială fără a se recurge la o selectare şi grupare suplimentară. se i-au decizii de a sancţiona activitatea nefavorabilă şi de a stimula rezultatele pozitive. scăderea producerii. afluxul mijloacelor băneşti pentru fiecare variantă alternativă etc. înregistrarea şi transmiterea datelor primare. ca urmare. Controlul efectuat prin „metoda eliminării” este considerat cel mai eficient. De aceea adoptarea deciziilor strategice trebuie să fie o prerogativă a managerilor superiori.

cum este informaţia tehnică. Cerinţele înaintate rapoartelor interne trebuie formulate de managerii centrelor de responsabilitate şi personalul administrativ cointeresat de aceasta. etc. datele privind produsele similare autohtone şi străine. în primul rând. concordarea. deoarece în formă finită ele lipsesc în sistemul datelor contabile. desenele tehnice. în al doilea rând. rezultatele activităţilor tehnico . mărimea unităţii economice. în afară de informaţia indicată. nomenclatorul şi complexitatea articolelor produse. aprobarea etc. Munteanu Rodica Pagina 11 . apartenenţa ramurală. De asemenea. poate fi utilizată şi informaţia necantitativă (rezultatele sondajelor sociologice). Principiul justificării documentare a informaţiei în contabilitatea managerială poate fi ignorat. reflectă echilibrul lor şi permite pronosticarea situaţiei viitoare. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Pentru pronosticarea şi alegerea variantei optime de decizie. rapoartele manageriale sunt destinate utilizatorilor interni ai informaţiei. Obiectul. De aceea faţă de rapoartele contabilităţii manageriale sunt înaintate alte cerinţe. în subdiviziuni separate şi locuri de muncă. Informaţia de plan conţine date necesare pentru alegerea acţiunilor care pot fi realizate în viitor. Principiile organizării activităţii de administrare a rapoartelor interne sunt determinate de specificul activităţii unităţii economice (forma organizatorico . elaborate în baza datelor contabilităţii financiare şi orientate spre utilizatorii externi ai informaţiei. La etapa întocmirii preliminare a bugetelor se foloseşte un astfel de element al sistemului informaţional. La etapa aprobării bugetelor şi exercitării controlului asupra executării lor informaţia de plan se caracterizează prin precizare.) care determină nivelul tehnic şi tehnologic al producţiei. tehnologia şi organizarea producţiei. utilizează informaţia exprimată valoric. Informaţia tehnică este obţinută din elaborările de perspectivă ale tehnologiilor şi proiectanţilor. structura organizatorică a unităţii economice. detaliere şi concretizare a indicatorilor bugetelor pentru perioade scurte de timp (de la o lună până la o oră) pe entitate în ansamblu. Conţinutul de bază al informaţiei de acest tip este determinat de etapele întocmirii bugetului: întocmirea preliminară. metoda de evidenţă a costurilor. univ. specificaţiile. etc. alegerii metodelor de evidenţă a costurilor şi de calculaţie a costului producţiei. De regulă. forma de proprietate. tehnologia şi organizarea producţiei. conţin un complex întreg de date despre activitatea entităţii în general şi a subdiviziunilor acesteia. sunt necesare şi date care se obţin prin intermediul observaţiilor speciale. Din această cauză informaţiile din contabilitatea managerială pot avea un caracter probabil şi subiectiv.) şi de particularităţile funcţionării subdiviziunilor concrete. deoarece pe lângă datele reale. ca etapă finală a procesului managerial. brevete. Astfel. Spre deosebire de rapoartele financiare. planurile de viitor – pronosticurile. Informaţia normativă reprezintă veriga de legătură între tipurile principale ale informaţiei economice. nivelul de dezvoltare a relaţiilor economice interne. calitatea producţiei. Aceste criterii stau la baza bugetării. Este vorba despre informaţia contabilităţii manageriale care se subdivizează în: normativă şi de plan. Rapoartele manageriale nu au o structură bine determinată. O particularitate distinctivă a bugetării la etapa finală a întregului sistem de planificare constă în faptul că ea îmbină elaborarea detaliată a planului cu normativele economice ale entităţii. cerinţele specifice înaintate faţă de rapoartele interne pot fi următoarele: Asist. documentate sunt utilizate şi evaluările.organizatorice. cronometrării sau calculelor suplimentare.juridică. diviziunea muncii în cadrul producţiei. managerilor tuturor nivelurilor ierarhice ale entităţii şi. în formă naturală sau cantitativ convenţională. Componenţa informaţiei normative este determinată de tipul producţiei. Ea cuprinde datele din documentaţia tehnică şi tehnologică (paşapoartele maşinilor şi utilajului. Rapoartele interne. modul întocmirii şi prezentării rapoartelor manageriale nu este reglementat şi constituie o chestiune internă a entităţii. personalului entităţii.

). Rapoarte interne pot fi anuale. Rapoarte interne rapoarte centralizatoare După conţinutul Conform nivelului După volumul rapoarte general- general-complexe centralizatoare informaţiei de gestiune informaţiei generalizatoare operative analitice tematice curente situaţii Fig. pentru o lună. Rapoartele tematice se întocmesc pe măsura apariţiei abaterilor la cei mai principali indicatori (volumul vânzărilor. Astfel. adică rapoartele contabilităţii manageriale trebuie să conţină informaţia (unde este posibil) despre abaterile indicatorilor efectivi de la cei planificaţi. lunare. dacă în baza lor nu este posibilă luarea deciziilor manageriale. Munteanu Rodica Pagina 12 . . zilnice sau în cazul apariţiei divergenţilor.  analitice. etc. univ.).  corespunderea cu principiul „gestiunea prin devieri”. an şi conţin informaţii despre îndeplinirea planului şi utilizarea resurselor pentru perioada indicată.3 Clasificarea rapoartelor interne După conţinutul informaţiei pe care le conţin. rapoartele manageriale se împart în: . Asist.operative.  periodicitatea prezentării rapoartelor interne.  claritatea. graficul fabricării producţiei. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune  structura relativ stabilă a rapoartelor. constatarea cauzelor modificării rentabilităţii. Să analizăm mai amănunţit fiecare tip de rapoarte interne după anumite criterii de clasificare (figura 1. Rapoarte analitice se întocmesc numai la cerinţa managerilor şi conţin informaţii care dezvăluie cauzele şi rezultatele aferente unor aspecte nedorite ale activităţii (cauzele care influenţează supraconsumul resurselor. semestru. Obiectul. trimestriale. Rapoartele general-complexe se întocmesc.curente. etc. pierderi din rebut.3). Nu este necesar de mărit frecvenţa prezentării rapoartelor. conform nivelului de gestiune. trimestru. Unul din principiile întocmirii rapoartelor interne este şi principiul „ierarhic”.generalizatoare. de obicei. rapoartele interne ale contabilităţii manageriale se împart în:  general-complexe.  tematice. 1. .

 la primul nivel. iar analizei economice îi revine 70-80%. univ.rapoarte general-centralizatoare. Munteanu Rodica Pagina 13 . Relaţii reciproce existente pot fi urmărite în modul următor:  la nivelul zero apare informaţia contabilă în documentele primare şi rapoartele de producţie. Asist. etc. trebuie reflectate numai pentru costuri şi cheltuieli asupra cărora managerul centrului de responsabilitate poate să exercite vre-o influenţă. precum şi abaterile dintre ele. menţionăm. depozitelor. stă principiul „costurilor controlabile”. În baza datelor evidenţei primare.  la următoarele niveluri are loc integrarea şi pregătirea informaţiilor centralizatoare în rapoarte curente la nivelul secţiilor funcţionale manageriale ale entităţii (centru de profit. grafice şi textuale. dar e necesar amănunţit de explicat interconexiunea şi importanţa informaţiei prezentate. Aceste rapoarte se întocmesc cu o periodicitate de la o lună la trimestru (semestru). Informaţia financiar . dar în acelaşi timp nu trebuie să fie supraîncărcată cu informaţia cifrică. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Acest principiu presupune micşorarea detalierii rapoartelor interne pe măsura creşterii rangului managerului la care ele sunt prezentate.) care conţin informaţia detaliată necesară pentru luarea deciziilor curente. secţiei desfacere. furnizate de subdiviziunile structurale şi transferarea lor în rapoarte finale. Forma grafică ca şi cea tabelară e uşor de perceput vizual. secţiei financiare. După volumul informaţiei. În baza întocmirii rapoartelor interne la diferite nivele manageriale. informaţia de gestiune formează indicatorii rapoartelor interne astfel.contabile. se întocmesc rapoarte operative (situaţii) ale subdiviziunilor entităţii (secţiei de aprovizionare. Această formă de prezentare a rapoartelor este destinată controlului utilizării efective a resurselor de către centrele de responsabilitate şi centrele de costuri. centru de investiţii). conform formei de prezentare. Aceste rapoarte se întocmesc zilnic şi lunar.situaţii. Forma textuală de prezentare a informaţiei se utilizează în cazul când informaţia cifrică e neînsemnată. Rapoartele interne.  la nivelul superior (strategic) are loc generalizarea tuturor informaţiilor sintetizate. denumit şi operativ. această formă deseori se utilizează ca supliment la rapoartele sub formă grafică şi tabelară. Pentru comparare. se anexează notă explicativă. Ca regulă.contabilă constituie 20-30% din sistemului informaţional al contabilităţii manageriale. subdiviziunilor de producţie. Situaţii cuprind informaţia aferentă activităţii unor subdiviziuni concrete. Obiectul. încât aceştia devin un sistem de comunicaţii în interiorul entităţii. Rapoarte general-centralizatoare cuprind informaţia aferentă activităţii întregii întreprinderi. fapt ce permite depistarea responsabililor pentru efectuarea cheltuielilor suplimentare. care presupune că în raportul subdiviziunii entităţii datele planificate şi efective. deoarece îngreunează însuşirea informaţiei prezentate. Pentru dezvăluirea informaţiei aferente indicatorilor principali. iar informaţia aferentă analizei economice constituie 40- 50%. de obicei la această formă. informaţia contabilităţii manageriale poartă un caracter confidenţial şi necesită protecţie. . . rapoartele interne se împart în: . că în contabilitatea financiară raportul este altul: 50-60% din totalul informaţiei îi revine informaţiei financiar . Cum s-a mai menţionat. Forma tabelară este considerată o formă tradiţională de întocmire a rapoartelor.rapoarte centralizatoare. se împart în tabelare. Rapoarte centralizatoare se întocmesc pentru o lună sau o altă perioadă şi generalizează informaţia despre indicatorii care sunt controlaţi de centrul de responsabilitate respectiv.

Astfel. Componenţa centrelor de costuri este determinată de specificul producţiei şi scopurile gestiunii. univ. subdiviziunile de producţie şi servicii din entităţile prelucrătoare sunt exemple clasice ale acestui tip de centru de responsabilitate. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Generalizând cele menţionate mai sus.  exercitarea controlului asupra activităţii curente a entităţii. La entităţile care activează în condiţiile relaţiilor de piaţă s-a conturat modalitatea de abordare a organizării contabilităţii manageriale pe centre de responsabilitate. Avantajele formei divizionare de organizare constau în capacitatea de adaptare la noi produse. dar nu poartă răspundere pentru costurile subdiviziunii încredinţate. controlului şi gestionării acestora. Gestiunea pe centre de profit permite descentralizarea responsabilităţii pentru profit la entităţi mari. în cadrul căruia conducătorul controlează costurile (cheltuielile). la rândul lor. managerul căruia este responsabil de obţinerea veniturilor. în cadrul căruia este determinată responsabilitatea personală a managerului pentru activitatea centrului şi indicatorii controlabili de către el. fiind constituite dintr-o mulţime de alte centre de costuri mai mici (sector. constituind o parte componentă a procesului managerial. Centrul de responsabilitate reprezintă un domeniu (sector) de activitate al entităţii. Centrul de costuri reprezintă o subdiviziune structurală separată sau un anumit domeniu de activitate al entităţii în care există posibilitatea de a organiza planificarea. putem conchide că contabilitatea managerială. veniturile. centrul de costuri şi centru de investiţii. secţii şi ateliere de producţie pot fi. noi clienţi sau noi pieţe de desfacere. În timp ce centrele de cost sunt responsabile numai de încadrarea în costuri.  luarea deciziilor manageriale. Centrul de investiţii reprezintă un centru de responsabilitate. Organizarea contabilităţii de gestiune Contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. considerate drept centre de cost. Obiectul. Fabrici întregi (filiale de producţie). Centrul de venituri reprezintă un centru de responsabilitate. centrele de profit au responsabilitate asupra profitului. tipurile şi formele rapoartelor trebuie să fie elaborate de entitate în dependenţă de particularităţile activităţii ei şi funcţiile îndeplinite de anumite subdiviziuni în sistemul gestiunii. Astfel. iar profitul – diferenţa dintre venit şi cheltuieli. trebuie de evidenţiat diferenţa dintre centrul de profit. Ca exemplu al centrului de venituri poate servi secţia de marketing. Centrul de profit reprezintă o varietate a centrelor de responsabilitate. în care venitul este o expresie bănească a producţiei fabricate. brigadă). după cum investiţiile fac legătura intre minimizarea Asist. ci după domenii de afaceri. Organigrama entităţii structurate pe centre de profit îmbracă de cele mai multe ori forma organizării divizionare. a informaţiilor relevante care să le ajută conducerea unei entităţi în luarea deciziilor şi soluţionarea problemelor cu care se confruntă. Acestea sunt tocmai centrele de profit. respectiv centrele de costuri. Aceasta se caracterizează prin faptul că primele nivele ierarhice nu sunt modelate după aceleaşi activităţi (ca în cazul organizării clasice pe criteriul funcţional). asigură informaţia utilă pentru:  determinarea strategiei şi planificarea operaţiunilor viitoare ale entităţii. la anumite intervale de timp.  evaluarea eficienţei activităţii. rolul contabilităţii manageriale constă în furnizarea managerilor de diferite nivele.  optimizarea utilizării resurselor. sarcinile căreia constă în atragerea clienţilor noi şi creşterea volumului vânzărilor. În general. şi urmăreşte eficienţa investiţiilor. Munteanu Rodica Pagina 14 . Principiile întocmirii. bugetarea şi contabilitatea costurilor în scopul supravegherii. cheltuielile – o expresie bănească a resurselor utilizate.

funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune costurilor şi maximizarea profitului. care au o structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. închisă). Munteanu Rodica Pagina 15 . Avantajul: reducerea volumului de muncă al contabililor. precum şi de necesităţile acestora în informaţii manageriale. Subsistemul contabilităţii manageriale organizat în aşa mod constituie. Centre de investiţii pot fi considerate supermarket-urile. integrat cu contabilitatea financiară. România. realizându-se un singur circuit informaţional contabil - numită concepţia monistă (integralistă. sector. de competenţa administratorilor. spre calcularea impozitelor. filialele de bănci şi magazinele dintr-un lanţ de magazine. de mecanismul de conducere a acesteia. cheltuielile şi veniturile sunt grupate pe centre de costuri (entitate. unicerculară). Avantajul: asigură o confidenţialitate maximală a informaţiilor contabile. cheltuielile şi veniturile sunt urmărite după natura lor economică. de asemenea. independent faţă de contabilitatea financiară .). care în urma unor fuziuni / achiziţii au devenit parte dintr-un conglomerat.numită concepţia dualistă (autonomă. Un astfel de subsistem este aplicat în ţările cu o reglementare strictă a contabilităţii din partea statului (Franţa. Prima concepţie prevede realizarea unei legături prin combinarea funcţionalităţii conturilor specifice contabilităţii manageriale cu funcţionarea conturilor de control. Belgia. în realitate. etc. Sistemul de contabilitate existent este orientat. lucrări executate şi servicii prestate). Marea Britanie. brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite. a cheltuielilor de deservire a departamentului „Contabilitate”. producţie. o dată pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară. tipuri de produse şi centre de responsabilitate se efectuează prin organizarea corespunzătoare a evidenţei analitice în cadrul conturilor contabilităţii manageriale şi a celei financiare. cum sunt conturile de cheltuieli şi venituri ale contabilităţii financiare. b) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un circuit complet autonom.financiare a entităţilor din Republica Moldova. în principal. Dezavantajul:. Un astfel de subsistem este aplicat la majoritatea entităţilor industriale din SUA. După tipul de conexiune între contabilitatea managerială şi cea financiară în teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale. foarte puţini dintre ei sunt îngrijoraţi de autenticitatea. Această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţile economice specializate în comerţ şi turism. majorează volumul de muncă contabilă şi. ce este una dintre funcţiile contabilităţii financiare. univ. Gruparea datelor pe tipuri de costuri. o bază importantă pentru contabilitatea costurilor. întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare reprezintă unele dintre direcţiile de bază spre care se orientează contabilii. Canada. cheltuielilor şi veniturilor în cazul aplicării Planului de conturi contabile a activităţii economico . etc. pentru cele ale contabilităţii financiare. datorită faptului că documentele primare se prelucrează dublu. respectiv. ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe de mărfuri şi servicii. în contabilitatea financiară costurile sunt grupate pe elemente economice. precum şi firme independente. Astfel. Diversitatea formelor concrete de organizare a contabilităţii manageriale este determinată de structura organizatorică a entităţii. Dar. utilizând conturi-perechi cu aceeaşi denumire. se poate concluziona faptul că în prezent Asist. Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale. Calcularea impozitelor. Obiectul. Din cele expuse mai sus. Ea prevede folosirea unor conturi ale contabilităţii manageriale independente de cele ale contabilităţii financiare. Cea de-a doua concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea calculaţiei şi a controlului asupra costurilor. hală. veridicitatea rapoartelor financiare ale entităţii şi cât de mult îi ajută informaţiile contabile la luarea celor mai adecvate decizii gestionare. se confruntă două concepţii de organizare a contabilităţii manageriale: a) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un sistem conectat. iar în contabilitatea managerială costurile. unde nu se pune cu predilecţie problema costului de producţie.

la 1 iunie 1983 un set de standarde de comportament etic pentru contabilii manageri în care se menţionează aşa calităţi etice cum ar fi: competenţa. utilizarea informaţiilor contabile în procesul de planificare. Şi important este nu că aceste obligaţii le sunt întărite. Asist. univ. managerii fac cunoştinţă cu planurile elaborate. Activitatea contabilului manager este baza pentru sporirea eficienţii gestiunii entităţii. Lor le este foarte greu să-şi restructureze gândirea. În vederea soluţionării acestei probleme este necesar de a stabili. Competenţa prevede ca contabilii manageri să fie. întărite de practica zi de zi. analiză şi luarea deciziilor. ei sunt obişnuiţi să i-a decizii de cele mai multe ori după intuiţie sau aşa cum le spune cel de-al „şaselea simţ”. în primul rând. pentru a gândi altfel. să participe la programe de perfecţionare profesională. De regulă. de asemenea. contabilii manageri nu trebuie să utilizeze informaţiile confidenţiale direct sau prin intermediul unor terţe persoane în interes personal sau pentru a dăuna entităţii. Nu este pentru nimeni taină. adică să înţeleagă şi să respecte toate legile. Contabilii care activează azi ştiu foarte bine să se descurce cu legislaţia fiscală şi alte acte normative existente. De asemenea. Poate că se consultă doar în unele aspecte fiscale. Datorită activităţii profesionale a contabilului manager. cum ar fi. Munteanu Rodica Pagina 16 . că directorii generali şi alţi conducători ai entităţii ignoră aproape în totalitate informaţiile contabile sau apelează. care activează astăzi se orientează în primul rând spre întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare. Confidenţialitatea prevede ca informaţiile considerate confidenţiale şi încredinţate contabililor manageri nu trebuie comunicate nici unei persoane din interiorul sau din afara entităţii care nu este autorizată să le obţină. În caz contrar. Obiectul. Cu toate acestea. O asemenea situaţie este pe deplin înţeleasă. la entităţi se desfăşoară perfecţionarea schimbului de informaţie şi a rapoartelor între diferite subdiviziuni. să creeze ceva nou în munca lor şi să adapteze unele metode evoluate la specificul entităţilor în care activează. însă ea trebuie schimbată din rădăcină. foarte puţini dintre ei deţin cunoştinţe de alt gen. Institutul Contabililor Manageri (Institute of Management Accountants) a adoptat. ştiu foarte bine cum să întocmească declaraţiile fiscale. el poartă responsabilitate faţă de conducători pentru obiectivitatea rapoartelor contabile a subdiviziunilor. • lipsa abilităţilor şi cunoştinţelor necesare pentru implementarea contabilităţii manageriale. ei nu privesc contabilii ca pe nişte specialişti cu care să se consulte în luarea unor decizii importante. ci faptul că altfel ei nu pot să gândească. competenţi. • existenţa unor stereotipuri în mentalitatea conducătorilor entităţilor referitoare la contabili şi contabilitate. dar rar şi în mărimi nesemnificative. Dar. precum şi rapoartele financiare. ajută managerii centrelor de responsabilitate la planificarea şi determinarea rezultatelor lucrărilor. faptul că cea mai mare parte a contabililor. plecând de la premisa potrivit căreia credibilitatea este esenţială pentru profesia contabilă şi impune contabililor să respecte anumite standarde stricte de comportament. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune cea mai mare importanţă este acordată contabilităţii financiare şi apoi contabilităţii manageriale. dar şi atunci nu întotdeauna. Astfel. sarcinile stabilite faţă de ei. de exemplu. control. Practica ne demonstrează. o funcţie nouă şi anume „funcţia de contabil gestionar” sau „contabil manager”. mai întâi de toate. Astfel. integritatea şi obiectivitatea. cu excepţia cazurilor când acest lucru este impus prin lege. aptitudinile şi cunoştinţele unui profesionist se pot uza foarte repede. adică să pună în prim-plan nevoile interne ale entităţii. Acest fapt este motivat prin următoarele: • existenţa unor stereotipuri psihologice. Una dintre problemele majore care trebuie rezolvate în prezent se referă la organizarea şi implementarea contabilităţii manageriale la entităţile autohtone. în primul rând. în mod oficial. normele tehnice care se referă la atribuţiile lor. regulamentele. confidenţialitatea. în al doilea rând.

rapoartele furnizate de contabilul manager trebuie să fie exacte şi reale. Nu trebuie să accepte cadouri. explozia informaticii şi diversificarea structurilor de tip baze de date orientează organizarea contabilităţii firmei către modelul contabilităţii integrate. De asemenea. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Integritatea include imparţialitatea contabilului manager. entităţile din Republica Moldova practică o contabilitate integrată. Trebuie de menţionat că la momentul actual. De altfel. servicii sau ospitalitate exagerată din partea unor persoane fizice sau juridice. care la rândul lor se vor baza pe ele în procesul decizional. informaţiile contabilităţii manageriale sunt preluate. Munteanu Rodica Pagina 17 . precum şi relaţiile cu persoanele fizice sau juridice care ar putea genera conflicte. cel mai frecvent. În acest caz. Asist. univ. El este responsabil pentru toate rapoartele financiare şi nefinanciare furnizate managerilor. Obiectul. indiferent de faptul dacă datele acestora au impact pozitiv sau negativ asupra entităţii. care trebuie să evite orice conflict de interese efectiv sau potenţial. Obiectivitatea constă în faptul că contabilul manager este obligat să raporteze informaţii obiective. managerii gestionând propria bază de date în funcţie de interesul decizional. sub formă de situaţii de calcule şi rapoarte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful