Obiectul, funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune

Capitolul 1. Obiectul, funcţiile şi rolul contabilităţii de
gestiune

Obiectul contabilităţii de gestiune.

Probabil, nu este necesar de demonstrat că informaţia şi cunoştinţele reprezintă cele mai
importante resurse economice ale businessului contemporan. Pentru a gestiona trebuie de
controlat, pentru a controla trebuie de evaluat informaţia economică.
Contabilitatea asigură reprezentarea internă şi externă a unei entităţi cu informaţii din
interiorul şi exteriorul acesteia. Necesitatea unei astfel de reprezentări justifică existenţa în
sistemul informaţional al entităţii a două circuite: unul care redă imaginea entităţii în exterior -
contabilitatea financiară, considerată „faţă externă” a entităţii şi altul care descrie procesele
interne ale entităţii, denumită contabilitatea managerială, considerată „faţă internă” a entităţii.
Din punct de vedere istoric, apariţia contabilităţii manageriale a fost condiţionată de necesitatea
păstrării tainei comerciale. Nu întâmplător cercetătorii contabilităţii, în special R. de Ruver, au
demonstrat că începând cu secolele XIV-XV comercianţii vienezi, pe lângă cărţile contabile întocmite
de servitori, deseori întocmeau cărţi contabile secrete, în care erau reflectate cele mai confidenţiale
informaţii, precum: mişcarea capitalului, mărirea profitului, etc. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec.
XX, când statul şi sindicatele muncitorilor au început activ aşi manifesta interesul faţă de mărimea
profitului întreprinzătorilor şi a cere publicarea rapoartelor financiare, întreprinzătorii, bazându-se pe
ideile lucrătorilor socotitori, au creat procedee metodologice speciale, ceea ce a condus la conturarea a
două tipuri de contabilitate: deschisă - pentru toţi utilizatori şi închisă (secretă) - destinată numai
întreprinzătorului.
Contabilitatea managerială a provenit de la contabilitatea costurilor sau, cum mai este
denumită, contabilitatea de producţie. În literatura economică aceste noţiuni deseori sunt
confundate, ceea ce este incorect. Contabilitatea de producţie, presupune o reflectare clară şi
detaliată a tuturor proceselor legate de producţie la entităţi şi reprezintă doar o parte a sistemului
informaţional al contabilităţii manageriale ce satisface cerinţele utilizatorului, dar nu sistemul
propriu - zis. Aceasta este „baza” contabilităţii manageriale.
În ceea ce priveşte evidenţa costurilor, contabilitatea managerială are tangenţe cu contabilitatea
financiară, diferenţa constă doar în metodele de evidenţă a costurilor. Astfel, în primul caz se ţine
cont de evidenţa analitică, iar în al doilea caz – de evidenţa sintetică.
Contabilitatea managerială pe plan mondial a cunoscut următoarele etape de
evoluţie:
Etapa I - până în anul 1940. În această perioadă lipsea noţiunea „contabilitate
managerială”, aplicându-se termenul „contabilitatea de producţie”, care avea ca
obiectiv – evidenţa costurilor şi calculaţia costului efectiv de producţie după
finisarea procesului tehnologic.
Etapă II - anii 1940 – 1950. Pe lângă calculaţia costului efectiv de producţie o atenţie
sporită se acordă şi evidenţei costurilor în vederea determinării profitului şi
executării controlului. Se utilizau diverse metode de calculaţie şi bugetare: în
această perioadă apare noţiunea „contabilitate de gestiune” sau „contabilitate
managerială”, care se deosebeşte de „contabilitatea de producţie” prin faptul că,
pe lângă calculaţia costului de producţie, se ocupa şi cu bugetarea, controlul,
analiza şi luarea deciziilor.
Etapă III - anii 1950 – 1965. Contabilitatea managerială era orientată la pregătirea
informaţiilor necesare luării deciziilor şi exercitării controlului după o metoda
nouă: evidenţa pe centre de responsabilitate. Este pe larg utilizată metoda
"Direct-cost".
Etapa IV -anii 1965 – 1985. Au fost elaborate şi aplicate proceduri noi privind evidenţa
utilizării resurselor în activitatea entităţii, analiza eficienţei activităţii economice.

Asist. univ. Munteanu Rodica Pagina 1

În rezultatul acestor schimbări. precum şi experienţa aplicării diferitor metode de planificare. al planului tehnico-financiar al entităţii. acestea nu au condus la rezultatele aşteptate. s-a redus la înregistrarea operaţiunilor economice din activitatea entităţii. neîntemeiat a fost neglijat rolul planificării şi. ca punct de plecare în constituirea contabilităţii manageriale trebuie examinată contabilitatea de producţie. implementată odinioară în condiţiile economiei administrative. în studiile şi cercetările efectuate de către specialiştii din domeniu sunt atinse şi tehnologiile contabilităţii manageriale corespunzătoare etapei 4 şi 5. ca urmare. În perioada economiei administrative şi planificării centralizate a avut loc separarea treptată din serviciul contabil a secţiei de planificare şi a celei financiare cu transmiterea unei părţi a împuternicirilor aferente contabilităţii manageriale. Problemele ce ţin de calculaţie sunt bine cunoscute economiştilor şi constituie o mărturie a experienţei teoretice şi practice. în sfârşit. parţial. este legată de recunoaşterea contabilităţii manageriale în anul 1972 de către Comitetul Internaţional de Standardizare Contabilă (International Accounting Standard Comitet . În Republica Moldova contabilitatea managerială a fost acceptată oficial prin intermediul Concepţiei reformei contabilităţii. cît şi cu lucrările de planificare. activitatea contabilului. evidenţa şi control permite relevarea direcţiilor principale de dezvoltare a contabilităţii manageriale în Republica Moldova:  adaptarea tehnicilor şi metodelor testate şi aplicate în practica internaţională. precum şi în Legea Contabilităţii nr. bugetarea în contabilitatea managerială se aseamănă mult cu sistemul de elaborare al planului tehnico-financiar al entităţii. XX funcţiile contabilităţii manageriale au fost mult mai largi şi mai complexe. în Republica Moldova se desfăşoară etapa a III-a de dezvoltare a contabilităţii manageriale. la baza căreia stă informaţia privind calculaţia costurilor. Obiectul. Ulterior. odată cu renunţarea la sistemul economiei administrative şi stabilirea relaţiilor de piaţă. iar entitatea nu a acţionat în calitate de proprietar cointeresat în soluţionarea coordonată a problemelor manageriale. Acest an a marcat divizarea oficială a contabilităţii în contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială. Asist. metoda costului-ţintă. În această perioadă se dezvoltă contabilitatea managerială strategică. analiza costurilor ascunse.12. acumulate la aplicarea metodei normative a calculaţiei costului producţiei.cost” al contabilităţii manageriale evoluate.04. de adaptare a lor în practica entităţilor autohtone. 1187 din 24. Contabilul acelor timpuri se ocupa atât cu evidenţa.1997. aplicat pe larg în trecut. ca disciplină economică aparte. univ. Actualmente. Ar fi greşit să percepem contabilitatea managerială ca ceva absolut nou în economia naţională. Munteanu Rodica Pagina 2 . în anii '20-'30 ai sec. Generalizarea etapelor de evoluţie a contabilităţii manageriale. poate fi considerată ca prototip al uneia dintre concepţiile contabilităţii manageriale – gestionarea pe centre de responsabilitate.IASC). În acest act normativ. Astfel. aprobată prin Hotărârea guvernului Republicii Moldova Nr.  studierea. Etapa V din anul 1985 şi până în prezent. făcându-se încercări timide. Şi. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Apariţia contabilităţii manageriale. metodă foarte apropiată de sistemul „standard . în scopul pregătirii şi întocmirii rapoartelor. Un pas important în vederea formării şi dezvoltării contabilităţii manageriale a fost separarea ei de serviciul contabil al entităţii. Are loc perfecţionarea în continuare a tehnicilor şi metodelor contabilităţii manageriale. cum ar fi: metoda ABC. Autogestiunea internă.2007 contabilitatea managerială se întâlneşte sub denumirea de „contabilitate de gestiune”. cercetarea şi aplicarea a tehnicilor şi metodelor evoluate ale teoriei şi practicii de gestiune. Deşi unele procedee şi metode ale contabilităţii manageriale au fost utilizate în economia administrativă. de fapt. deoarece nu a fost asigurată respectarea cerinţelor de bază ale contabilităţii manageriale. 113-XVI din 27. deşi. Astfel. care au adus utilizatorilor succesul în afaceri.

1). control şi analiza executării bugetelor în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale. pot fi evidenţiate bugetul operaţional şi financiar. precum şi ca o parte componentă al blocului 2. colectarea. părţile componente ale contabilităţii manageriale pot fi prezentate din următoarele blocuri (figura 1. prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare (bugetare). Analiza rentabilităţii . etc. poate fi subdivizat în alte componente. scopurile şi obiectele contabilităţii manageriale. Acest proces include măsurarea. Blocurile nominalizate pot funcţiona separat. care la rândul lor se împart în alte bugete. la rândul său. dar fără ea este dificil de optimizat bugetul vânzărilor şi cel a producţiei. poate fi formată şi componenţa birourilor contabilităţii manageriale la entitate. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Astfel. blocul „Calculaţia costului” cuprinde totalitatea metodelor de calculaţie a costurilor. calculaţie. Obiectivele şi funcţiile contabilităţii manageriale formează concepţia acesteia.  bugetarea şi controlul executării bugetelor (1). Astfel. prezentată în figura 1. Obiectul. Particularităţile contabilităţii manageriale examinate mai sus ne permit să formulăm scopurile principale ale acesteia:  acordarea asistenţei informaţionale managerilor la luarea deciziilor operative. univ. În aspect general. la rândul său.problema specifică a blocului 3.  control intern. investiţiile în capital social. În afară de această. De exemplu. Contabilitatea managerială Bugetarea şi Calculaţia Pregătirea Control controlul costului informaţiei necesare intern executării (2) pentru luarea (4) bugetelor (1) deciziilor (1) (3) Fig.  calculaţia costului (2). dar mai des ele au relaţii de reciprocitate.  pregătirea informaţiei necesare pentru luarea deciziilor (3). Operaţiunile cu caracter exclusiv financiar (operaţiunile cu hârtii de valoare.) se află în afara subiectului contabilităţii manageriale. 1. dacă informaţia referitoare la costurile şi cheltuielile constante şi variabile este necesară permanent. care. numite centre de responsabilitate. etc. Ţinând cont de acestea. Părţile componente ale contabilităţii de gestiune Fiecare din elemente (blocuri). determină structura contabilităţii manageriale. În corespundere cu structura contabilităţii manageriale. metodele şi funcţiile proprii. În blocul „Bugetarea şi controlul executării bugetelor”. metoda „Standard-cost” poate fi considerată ca o continuare şi ca un punct de reper al blocului 1. (4).1. fiecare subsistem al contabilităţii (managerială şi financiară) are scopurile. blocul 2 trebuie să includă şi metoda de calculaţie „Direct-cost”. Aşadar. subiectul contabilităţii manageriale îl constituie activitatea economică a entităţii şi a subdiviziunilor structurale ale acesteia. Contabilitatea de gestiune reprezintă un domeniu distinct în cadrul contabilităţii care oferă informaţii privind gestiunea internă a entităţii. care fac parte din blocul 1. operaţiunile de arendă. putem determina subiectul. Munteanu Rodica Pagina 3 .1. Asist.

cât şi a subdiviziunilor structurale separate. Metoda contabilităţii de gestiune cuprinde totalitatea procedeelor şi mijloacelor prin intermediul cărora obiectele contabilităţii manageriale sunt reflectate în sistemul informaţional al entităţii. ele permit dezvăluirea mai amplă a subiectului contabilităţii manageriale.  planificarea (bugetarea). metodele economico- matematice.conturi şi dubla înregistrare. Elementele metodei contabilităţii manageriale sunt destul de variate. Contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară: deosebiri şi asemănări Pentru o prezentare mai clară a esenţei contabilităţii manageriale se impune evidenţierea deosebirilor şi asemănărilor dintre contabilitatea managerială şi cea financiară. cum sunt: activitatea de aprovizionare. precum şi trăsăturile distinctive ale fiecărui subsistem contabil. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune  controlul. doar fiind unite. alege de sine stătător metodele şi necesită respectarea obligatorie a principiile de funcţionare principiilor şi normelor general acceptate în contabilitate 3.1). însă. procesele economice (inclusiv relaţiile reciproce dintre subiecţii gestionării). organizării contabilităţii determinată de cerinţele interne ale Fiind impusă de legislaţie în vigoare entităţii 2. financiară şi de desfacere. Gradul de reglementare Nu este reglementată. Contabilitatea managerială aplică realizările unor astfel de domenii ale ştiinţei şi practicii cum sunt: analiza economică. fiind Organizare obligatorie. Scopul contabilităţii Asigurarea cu informaţii a Întocmirea rapoartelor financiare utilizatorilor interni în scopul pentru utilizatorii externi Asist.  alegerea celor mai eficiente direcţii de dezvoltare a entităţii. planificarea.).etc.1 Criteriile de comparare a contabilităţii manageriale şi contabilităţii financiare Criterii de Contabilitatea de gestiune Contabilitatea financiară comparare 1. În acest scop vom caracteriza criteriile de comparare ale acestor subsisteme (tabelul 1.  procedeele analizei economice (analiza factorială). pronosticarea. arbore de decizie etc. de producţie. statistica.  asigurarea bazei informaţionale necesare pentru formarea preţurilor. Cât priveşte obiectele contabilităţii de gestiune.  metodele economico-matematice (programarea liniară. dintre care menţionăm următoarele:  elementele de bază ale metodei contabilităţii (documentare. o parte din activitatea de investiţii. precum şi rezultatele activităţii atât a entităţii în întregime. evaluare.  metodele statisticii (metoda indicilor). univ. controlul. planificarea şi pronosticarea eficienţei economice a activităţii entităţii şi a centrelor de responsabilitate ale acesteia. entitatea îşi Este reglementată la nivel naţional. Obiectele contabilităţii manageriale cuprind astfel de activităţi. Tabelul 1. Obiectul. ele cuprind resursele economice de care dispune entitatea. Munteanu Rodica Pagina 4 . Fiecare din elementele contabilităţii manageriale are o funcţie bine definită. de organizare. programarea extrapolării.).Obligativitatea Organizare facultativă.

centrele de Entitatea în ansamblu analizei responsabilitate din structura organizatorică a entităţii 6. Periodicitatea determinată de sarcinile sistemului Semestrial. uneori. Ţinerea contabilităţii manageriale nu este obligatorie. Gradul de exactitate a Multe evaluări aproximative pot Abateri nesemnificative în informaţiei avea. de muncă 12. conform specificului fiecărei entităţi. Structura de bază a Nu are o ecuaţie fundamentală Se bazează pe ecuaţia bilanţieră contabilităţii fundamentală: Active = capital propriu + datorii 8.). univ. Munteanu Rodica Pagina 5 . în mod obligatoriu. de exemplu. poate fi folosit orice sistem potrivit 9. pentru o perioadă trecut). instrucţiuni. norme metodologice. toate entităţile. decadal. iar rapoartele financiare. Publicitatea Informaţii confidenţiale Informaţii publice pentru utilizatori informaţiilor 15. Gradul de Răspundere disciplinară Răspundere administrativă şi penală responsabilitate Obligativitatea organizării contabilităţii Conform Legii contabilităţii. natural. ea este veridică în mod suficient. principiile general acceptate şi normele stabilite prin Legea contabilităţii. Totuşi. poate renunţa la organizarea contabilităţii manageriale. Utilizatorii externi trebuie să fie convinşi că documentele contabile sunt întocmite în conformitate cu regulile unice de ţinere a contabilităţii. Inspectoratul Fiscal. natural – convenţional. Standardele Naţionale de Contabilitate. creează posibilitatea controlului responsabilităţilor. care. anual prezentării rapoartelor de gestiune – mai des săptămânal. Restricţiile informaţiei Aplică date „istorice” şi cele Aplică date „istorice” (timpul după timp previzionale. ea fiind determinată de obiectivele şi sarcinile care stau în faţa entităţii. caracter obiectiv 11. potrivit căreia efectul economic din utilizarea informaţiei trebuie să fie mai mare decât costurile suportate pentru culegerea şi prelucrarea acesteia. Gradul de reglementare În procesul de organizare şi funcţionare a contabilităţii financiare trebuie respectate. indiferent de forma de proprietate şi forma de organizare. alte acte emise de organele competente (Ministerul Finanţelor. Etaloane de evidenţă Orice etalon de evidenţă potrivit: Numai etalonul valoric utilizate valoric. Obiectul evidenţei şi Subdiviziunile. Termenele prezentării Pe parcursul perioadei de gestiune După expirarea perioadei de rapoartelor gestiune 14. Sistemul contabil Nu este limitată de sistemul dublei Sistemul dublei înregistrări utilizat înregistrări. pentru o perioadă concretă în concretă din trecut şi pentru o perioadă trecut concretă din viitor 10. Clasificarea costurilor Pe articole de calculaţie Pe elemente economice 7. altfel ar deveni inoperant. Datorită acestui fapt. precum şi de nivelul pregătirii profesionale a conducerii acesteia. indiferent de faptul dacă conducerea entităţii consideră aceste rapoarte utile sau nu. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune planificării şi gestionării 4. sunt obligate să ţină contabilitatea financiară. lunar 13. Conducerea unei întreprinderi mici. Adoptarea celui mai adecvat sistem al contabilităţii manageriale. un caracter subiectiv rapoartele financiare destinate utilizatorilor externi. Asist. în mod obligatoriu. în caz de necesitate. Obiectul. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii interni: managerii de Utilizatorii externi şi utilizatorii diferite niveluri de gestiune a entităţii interni 5. Prin legislaţie se stabilesc cerinţe faţă de rapoartele financiare care trebuie prezentate organelor respective. etc. pot fi confirmate de auditori. trebuie să se respecte condiţia.

ca element al contabilităţii manageriale. servicii). permanent şi pentru o perioadă scurtă de timp. centrelor de responsabilitate etc. în mare măsură. Aici se aplică un singur criteriu . dacă rapoartele financiare sunt întocmite şi prezentate conform destinaţiei. bursele mobiliare. organele administrative şi fiscale. auditorii. Această clasificare asigură răspunsul la întrebarea: care este mărimea unui tip de consum la nivelul entităţii în cursul perioadei de gestiune (indiferent unde ele au apărut şi în ce scopuri au fost efectuate)? În contabilitatea managerială costurile sunt grupate pe centre de costuri din punct de vedere al articolelor de calculaţie. adică politica „internă”. univ. Scopurile sunt considerate realizate. creditorii). fără să ţină cont de cerinţele impuse prin regulile juridice sau fiscale. Scopul contabilităţii manageriale constă în asigurarea managerilor cu informaţii necesare în procesul planificării. sindicatele. structura informaţiei depinde de cerinţele utilizatorilor acesteia. Clasificarea costurilor În contabilitatea financiară costurile sunt clasificate pe elemente economice. acţionarii. Orice sistem al contabilităţii manageriale operează cu Asist. cît şi celor interni. contabilii. Consiliul de directori sau alt organ de conducere superior. Munteanu Rodica Pagina 6 . Informaţia contabilităţii manageriale permite stabilirea rentabilităţii diferitor tipuri de produse (lucrări. presa etc. utilizatorilor externi. Scopul se consideră atins. În baza datelor contabilităţii financiare poate fi calculat rezultatul activităţii întregii entităţi. Ca urmare a diferenţierii în gruparea costurilor în contabilitatea financiară şi cea managerială informaţia privind mărimea profitului se acumulează în mod diferit. Structura de bază a contabilităţii Contabilitatea financiară se bazează pe egalitatea bilanţieră fundamentală: Active = Capital propriu + Datorii. Scopul contabilităţii Scopul contabilităţii financiare constă în prezentarea datelor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare destinate. În contabilitatea managerială o atenţie deosebită se acordă subdiviziunilor separate. spre deosebire de cea financiară. dacă sistemul contabilităţii manageriale creat la entitate permite: asigurarea unei activităţi mai efective a acesteia. Utilizatorii informaţiei Utilizatorii ai informaţiei contabilităţii financiare sunt persoane fizice şi juridice care se află în anumite relaţii cu entitatea. Utilizatorii informaţiei contabilităţii manageriale. Obiectul. Utilizatorii externi ai acestei informaţii pot avea:  interes financiar direct faţă de această entitate (investitorii. Aceasta se explică prin faptul că organizarea contabilităţii de producţie. În contabilitatea managerială nu există o asemenea egalitate unică. reprezintă politica entităţii în domeniul gestiunii costurilor. Prin element economic se subînţelege consumul omogen necesar pentru fabricarea producţiei. Obiectul evidenţei şi analizei Contabilitatea financiară trebuie să prezinte informaţii privind entitatea în ansamblu.  interes financiar indirect (furnizorii. gestiunii şi controlului. cum ar fi: managerii. tipurilor de activităţi.) Conducătorii entităţii poartă răspundere pentru pregătirea rapoartelor financiare. Acest tip de clasificare permite de a răspunde la întrebarea: pentru ce scopuri au fost consumate resursele şi unde? Componenţa articolelor de calculaţie este stabilită de către entitate de sine stătător.utilitatea informaţiei pentru luarea deciziilor manageriale. conducătorii subdiviziunilor. această informaţie fiind prezentată în „Raportul de profit şi pierdere”. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Contabilitatea managerială utilizează metode adoptate de entitate şi bazate pe criterii economice şi manageriale. luarea celei mai argumentate decizii economice şi determinarea strategiei corespunzătoare a entităţii pe piaţă. Scopul contabilităţii manageriale este continuu. dar folosesc aceste informaţii în măsură limitată. sunt numai utilizatorii interni. analiştii. clienţii.

important este – utilitatea şi comoditatea utilizării acestora. după natura lor. motiv pentru care ele se întocmesc şi se prezintă utilizatorilor în decurs de câteva zile după expirarea lunii de gestiune sau la începutul următoarei zile. Publicitatea informaţiilor Informaţiile contabilităţii financiare sunt accesibile tuturor categoriilor de utilizatori prin publicarea lor sub forma rapoartelor financiare. fiind preluate din documente primare întocmite. cheltuieli. etc. Majoritatea informaţiilor contabilităţii manageriale reprezintă un secret comercial. Contabilitatea managerială solicită prezentarea operativă a datelor. Sistemul contabil utilizat Contabilitatea financiară. Restricţiile informaţiei după timp Contabilitatea financiară reflectă operaţiile economice care au avut loc în cadrul entităţii. Administraţia entităţii de sine stătător determină conţinutul. În general. maşini-ore. documentarea şi inventarierea. Datorită acestui fapt.). Altfel spus. Etaloane de evidenţă Contabilitatea financiară îşi ţine evidenţa în moneda naţională – lei moldoveneşti. Divulgarea acestor informaţii Asist. Exactitatea informaţiei Informaţiile contabilităţii financiare sunt exacte. Munteanu Rodica Pagina 7 . termenele şi periodicitatea prezentării rapoartelor interne. deoarece luarea multor decizii nu poate fi amânată până la furnizarea informaţiilor complete. trimestrial. deoarece ele se înregistrează în contabilitate numai după săvârşirea operaţiunilor economice. natural-convenţionale (cai-putere. capătă un caracter „istoric”. Periodicitatea prezentării rapoartelor Entităţile din Republica Moldova sunt obligate să întocmească şi să prezinte rapoarte financiare anuale. Contabilitatea managerială operează cu etaloane de evidenţă valorice şi nevalorice – în dependenţă de utilitatea lor. La înregistrarea informaţiilor nu se respectă în mod obligatoriu principiul dublei înregistrări. iar în unele cazuri şi semestriale. univ. din această cauză informaţiile au un caracter probabil şi subiectiv. Concomitent cu informaţiile „istorice” în sistemul contabilităţii manageriale se includ evaluările şi planurile de perspectivă – pronosticurile. Termenele prezentării rapoartelor În contabilitatea financiară rapoartele financiare anuale se prezintă utilizatorilor externi până la data de 31 martie a anului ce urmează după perioada de gestiune. iar contabilitatea managerială . în mare măsură vizează perioadele viitoare. cum ar fi: dubla înregistrare. cuprind informaţii care impun luarea unor măsuri urgente. îmbinând planificarea şi luarea deciziilor. Contabilitatea managerială nu întotdeauna utilizează astfel de procedee. săptămânal.despre viitor şi ceea ce o să se întâmple. datele contabilităţii financiare.). Rapoartele contabilităţii manageriale. iar pentru evidenţa timpului de lucru se folosesc unităţile de muncă. ca om-ore. etc. de obicei. litri. Argumentul care justifică aplicarea acestor structuri este utilitatea informaţiei furnizate. contabilitatea financiară ne informează despre trecut şi ceea ce s-a întâmplat. cât şi la cerere. contabilitatea financiară arată „cum a fost”. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune următoarele categorii: active. etc. Contabilitatea managerială. Principiul de bază este oportunitatea şi economicitatea acestora. lunar. venituri. în mod obligatoriu. borcane – convenţionale. Tot în lei sunt reflectate operaţiunile economice în conturi contabile şi întocmite rapoartele financiare. întrucât reflectă tactica şi strategia entităţii în condiţiile economiei de piaţă. Obiectul. tone. În contabilitatea managerială rapoartele se întocmesc atât periodic – zilnic. costuri şi aplică setul propriu de structuri de bază. trebuie să se bazeze pe procedeele contabile. metri. Deseori sunt utilizate unităţi de măsură naturale (bucăţi. iar contabilitatea managerială – „cum trebuie să fie” la entitate.

funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune ar putea să imprime concurenţei pe piaţă un caracter necinstit. Indiferent de trăsăturile distinctive. dar şi pentru întocmirea documentelor financiare. Aceasta se datorează faptului că majoritatea elementelor contabilităţii financiare se regăsesc şi în contabilitatea managerială:  în ambele subsisteme de contabilitate sunt examinate unele şi aceleaşi operaţiuni economice. univ. motiv pentru care sunt considerate confidenţiale. că pedeapsa disciplinară se aplică managerilor pentru anumite încălcări şi nu pentru denaturarea datelor contabilităţii manageriale. cât şi penală. acumularea informaţiilor primare trebuie efectuată în conformitate cu cerinţele ambelor subsisteme ale contabilităţii. ajungându-se uneori până la privaţiunea de libertate a acestora.  în baza costului efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate. datele contabilităţii financiare sunt utilizate de către investitori pentru a evalua potenţialul şi perspectivele entităţii.  informaţiile ambelor subsisteme de contabilitate sunt utilizate în procesul luării deciziilor. lucrărilor executate). Organele fiscale aplică amenzi pentru încălcarea regulilor stabilite privind ţinerea contabilităţii financiare. Obiectul. controlul activităţii subdiviziunilor încredinţate lor şi evaluarea Asist. raţionalitatea investirii. 3. luarea deciziilor manageriale. retribuirea muncii. pentru deciziile pe care administraţia entităţii le consideră incorecte.  informaţia operativă se utilizează nu numai în contabilitatea managerială. etc. prezentate mai sus. Trăsăturile comune caracteristice pentru contabilitatea financiară şi cea managerială denotă integritatea sistemului informaţional al entităţii. lucrărilor executate) în contabilitatea financiară. Prin urmare. se determină valoarea de bilanţ a produselor finite vândute (serviciilor prestate.  procedeele contabilităţii financiare se utilizează şi în contabilitatea managerială. Munteanu Rodica Pagina 8 . iar datele contabilităţii manageriale sunt utilizate de către manageri pentru soluţionarea unui cerc larg de probleme legate de gestiunea entităţii. funcţia previzională. controlul şi analiza. prelucrarea şi transmiterea informaţiei financiare şi nonfinanciare. Asigurarea bazei informaţionale presupune colectarea. Rapoartele în contabilitatea managerială. Principalele dintre acestea sunt: 1. datele privind elementele contabile reflectate în contabilitatea financiară (materia primă şi materialele. 2. nu sunt întocmite în conformitate cu anumite norme şi reguli şi nu sunt destinate cercului larg de utilizatori. asigurarea bazei informaţionale. în cadrul căruia contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. De exemplu. contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială au şi unele trăsături comune. De aceea. este responsabil managerul. conducătorii entităţilor poartă atât răspundere administrativă. Funcţiile şi rolul contabilităţiide gestiune Cunoaşterea esenţei contabilităţii manageriale şi a subiectului acesteia permite formularea funcţiilor contabilităţii manageriale. Gradul de responsabilitate Pentru ţinerea incorectă a contabilităţii financiare. pentru a evita dublarea culegerii a informaţiilor primare.) se utilizează în acelaşi timp şi în contabilitatea managerială. calculat în contabilitatea managerială. De exemplu. uzura. Dar trebuie de menţionat. însă din diferite puncte de vedere. 4. după cum s-a menţionat mai sus. utilizate de către conducătorii de diferit nivel pentru planificare (bugetare).

Controlul oferă posibilitatea de a prognoza. corespunderea lor cu sarcinile propuse. Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor. de a lua măsuri ce ţin de modificarea scopurilor şi obligaţiilor în vederea evitării pierderilor în viitor. Controlul activităţii curente este asigurat de importanţa privind activitatea curentă. Funcţia previzională reprezintă un proces ciclic continuu orientat spre aducerea posibilităţilor entităţii în concordanţă cu condiţiile pieţei. Un instrument important al planificării îl constituie bugetul.2. La toate etapele acestui proces contabilul implicat în contabilitatea managerială trebuie să-şi imagineze clar alternativele financiare disponibile. invers. univ. Controlul scopurilor activităţii constă în controlul metodelor de atingere a scopurilor şi modificarea strategiilor.economici planificaţi pentru entitate şi subdiviziunile ei pentru o perioadă curentă: decadă. perioada optimă de efectuare. Controlul de gestiune Controlul Controlul Controlul Controlul Controlul divergenţilor scopurilor planurilor activităţii utilizării obţinute activităţii (bugetelor) curente resurselor Fig. La unele întreprinderi sunt elaborate Asist. Această informaţie se deosebeşte prin permanenţa sa. simplitatea formei şi percepţiei. Întocmirea bugetului constă în determinarea indicatorilor tehnico .drept mijloc de control asupra îndeplinirii indicatorilor de plan şi bază pentru corectarea sarcinilor de plan. fiind controlate pe întreaga perioadă de planificare. suficienţa. Controlul planurilor se realizează din două etape independente:  transformarea strategiilor definite în sarcini planificate. lună. Concepţia bugetării în acest sens presupune întocmirea unui plan pe termen scurt în care relaţiile reciproce dintre operaţiuni separate sunt coordonate la toate nivelurile manageriale ale entităţii în ansamblu. oportunitatea. care nu este cuprinsă în controlul scopurilor şi resurselor. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune rezultatelor obţinute.2. O astfel de corelare poate să se manifeste prin aducerea rezultatelor efective în concordanţă cu cele planificate sau. an. iar datele evidenţei curente . semestru. la elaborarea căruia ia parte şi contabilul – manager. în scopul determinării abaterilor şi corectării acestora. Controlul şi analiza presupune compararea rezultatelor efective cu cele planificate. Munteanu Rodica Pagina 9 . Elementele controlului de gestiune Unul din cele mai slabe elemente în sistemul manageriale este controlul divergenţilor. Datele contabile ale perioadelor precedente servesc drept bază pentru planificare. Obiectul. dacă ele nu au perspectivă de realizare. prin modificarea planurilor. atunci este necesar de introdus modificări în bugete şi devize. însemnătatea unor etape de planificare. La prima etapă. 1. controlului este supusă justeţea planurilor întocmite. de a depista problemele potenţiale. dacă planul pe termen lung va fi realizat. dacă se constată că ele nu mai pot fi realizate. Divergenţele (permisiunile) trebuie formulate clar şi exact.  controlul abaterilor efective de la sarcinile planificate. Dacă ele nu s-au confirmat. Sub aspect structural controlul de gestiune are la bază cinci elemente principale prezentate în figura 1. În procesul bugetării o atenţie deosebită se acordă stabilirii normelor şi normativelor optime. orientate spre asigurarea utilizării eficiente a tuturor tipurilor de resurse.

Asist.  întocmirea rapoartelor interne şi externe. în diferită conjunctură economică (ritmul înalt al inflaţiei. sunt în prerogativa managerilor la nivelul inferior. (strategice). ceea ce presupune selectarea unor acţiuni din câteva alternative speciale. precum şi acumularea şi gruparea acestora se bazează pe informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune. De aceea adoptarea deciziilor strategice trebuie să fie o prerogativă a managerilor superiori. O altă funcţie a contabilităţii manageriale este luarea deciziilor manageriale. reflectate în rapoartele operative. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune „normativele lucrului efectiv” acestea fiind controlate prin „metoda eliminării” abaterilor de la normative. scăderea producerii. Prin conţinutul său. umane şi financiare de care dispune entitatea la momentul dat. în baza rezultatelor obţinute. Controlul efectuat prin „metoda eliminării” este considerat cel mai eficient. înregistrarea şi transmiterea datelor primare.) Deciziile manageriale pe termen lung au o influenţă majoră asupra perspectivelor entităţii şi. Informaţia pregătită pentru managerii diferitor niveluri de gestiune diferă de informaţia destinată utilizatorilor externi. Controlul utilizării resurselor prevede întocmirea devizelor utilizării resurselor şi evidenţa utilizării efective a acestora. În dependenţă de perioadă pentru care sunt luate deciziile manageriale. Astfel de decizii se consideră curente sau operative şi. Sistemul informaţional contabil cuprinde:  măsurarea. înregistrarea şi transmiterea datelor primare pentru gestionarea operativă. colectarea. Astfel. posibilitatea de a-şi menţine piaţa. Luarea deciziilor manageriale curente se bazează pe situaţia economică curentă şi evaluarea utilizării resurselor materiale. colectarea. Alegerea strategiei determină perspectiva dezvoltării entităţii şi. ca urmare. se împart în:  decizii manageriale pe termen lung. univ. Măsurarea.  pregătirea informaţiei centralizate şi efectuarea calculelor în evidenţa analitică şi sintetică. de obicei. Aceasta îi permite conducătorului să-şi concentreze atenţia asupra proceselor negative şi să depisteze problemele care necesită soluţionare. exactitatea informaţiei privind posibilităţile entităţii şi mediul ei economic este foarte semnificativă.  acumularea şi gruparea datelor primare după fluxuri şi alte criterii. reprezintă o parte componentă a informaţiei economice.  decizii manageriale curente (operative). Informaţia contabilităţii manageriale se formează în procesul de supraveghere neîntreruptă a situaţiei obiectelor gestionate şi de totalizare a datelor corespunzătoare. intensificarea concurenţei. Obiectul. afluxul mijloacelor băneşti pentru fiecare variantă alternativă etc. aceasta informaţie este destul de variată şi într-o mare măsură se foloseşte în formă iniţială fără a se recurge la o selectare şi grupare suplimentară. prin controlul efectuat managerii stabilesc dacă resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă şi eficacitate. Concomitent cu deciziile strategice (pe termen lung) administraţia entităţii ia decizii manageriale care nu atrag resursele pe o perioadă îndelungată.financiari. evidenţa tendinţelor în dezvoltarea acestor centre. a neajunsurilor şi aspectelor pozitive în activitatea lor. din aceste considerente. Rolul contabilităţii de gestiune constă în organizarea asigurării informaţionale a procesului managerial pentru luarea deciziilor privind aprecierea activităţii centrelor de responsabilitate. etc. Munteanu Rodica Pagina 10 . deciziile manageriale depind de capacitatea entităţii de a previziona ritmul creşterii diferitor indicatori economico . se i-au decizii de a sancţiona activitatea nefavorabilă şi de a stimula rezultatele pozitive. Astfel.

reflectă echilibrul lor şi permite pronosticarea situaţiei viitoare. poate fi utilizată şi informaţia necantitativă (rezultatele sondajelor sociologice). personalului entităţii. managerilor tuturor nivelurilor ierarhice ale entităţii şi. nomenclatorul şi complexitatea articolelor produse. etc. De asemenea. sunt necesare şi date care se obţin prin intermediul observaţiilor speciale. brevete.organizatorice. rezultatele activităţilor tehnico . univ. ca etapă finală a procesului managerial. Cerinţele înaintate rapoartelor interne trebuie formulate de managerii centrelor de responsabilitate şi personalul administrativ cointeresat de aceasta. Este vorba despre informaţia contabilităţii manageriale care se subdivizează în: normativă şi de plan. Obiectul. O particularitate distinctivă a bugetării la etapa finală a întregului sistem de planificare constă în faptul că ea îmbină elaborarea detaliată a planului cu normativele economice ale entităţii. diviziunea muncii în cadrul producţiei. în subdiviziuni separate şi locuri de muncă. deoarece în formă finită ele lipsesc în sistemul datelor contabile. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Pentru pronosticarea şi alegerea variantei optime de decizie. Informaţia tehnică este obţinută din elaborările de perspectivă ale tehnologiilor şi proiectanţilor. Principiul justificării documentare a informaţiei în contabilitatea managerială poate fi ignorat. tehnologia şi organizarea producţiei.juridică. cerinţele specifice înaintate faţă de rapoartele interne pot fi următoarele: Asist. etc. apartenenţa ramurală.) care determină nivelul tehnic şi tehnologic al producţiei. detaliere şi concretizare a indicatorilor bugetelor pentru perioade scurte de timp (de la o lună până la o oră) pe entitate în ansamblu. Rapoartele interne. alegerii metodelor de evidenţă a costurilor şi de calculaţie a costului producţiei. în afară de informaţia indicată. concordarea. în formă naturală sau cantitativ convenţională. La etapa întocmirii preliminare a bugetelor se foloseşte un astfel de element al sistemului informaţional. conţin un complex întreg de date despre activitatea entităţii în general şi a subdiviziunilor acesteia. structura organizatorică a unităţii economice. în primul rând. Ea cuprinde datele din documentaţia tehnică şi tehnologică (paşapoartele maşinilor şi utilajului. mărimea unităţii economice. desenele tehnice. Aceste criterii stau la baza bugetării. elaborate în baza datelor contabilităţii financiare şi orientate spre utilizatorii externi ai informaţiei. modul întocmirii şi prezentării rapoartelor manageriale nu este reglementat şi constituie o chestiune internă a entităţii. în al doilea rând. specificaţiile. cum este informaţia tehnică. Conţinutul de bază al informaţiei de acest tip este determinat de etapele întocmirii bugetului: întocmirea preliminară. Din această cauză informaţiile din contabilitatea managerială pot avea un caracter probabil şi subiectiv. metoda de evidenţă a costurilor. datele privind produsele similare autohtone şi străine. rapoartele manageriale sunt destinate utilizatorilor interni ai informaţiei. planurile de viitor – pronosticurile. aprobarea etc. De aceea faţă de rapoartele contabilităţii manageriale sunt înaintate alte cerinţe. documentate sunt utilizate şi evaluările. forma de proprietate. Munteanu Rodica Pagina 11 . Informaţia normativă reprezintă veriga de legătură între tipurile principale ale informaţiei economice. De regulă. calitatea producţiei. Principiile organizării activităţii de administrare a rapoartelor interne sunt determinate de specificul activităţii unităţii economice (forma organizatorico . utilizează informaţia exprimată valoric. nivelul de dezvoltare a relaţiilor economice interne. La etapa aprobării bugetelor şi exercitării controlului asupra executării lor informaţia de plan se caracterizează prin precizare. Informaţia de plan conţine date necesare pentru alegerea acţiunilor care pot fi realizate în viitor. cronometrării sau calculelor suplimentare. Astfel.) şi de particularităţile funcţionării subdiviziunilor concrete. tehnologia şi organizarea producţiei. Spre deosebire de rapoartele financiare. Componenţa informaţiei normative este determinată de tipul producţiei. Rapoartele manageriale nu au o structură bine determinată. deoarece pe lângă datele reale.

).operative. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune  structura relativ stabilă a rapoartelor. adică rapoartele contabilităţii manageriale trebuie să conţină informaţia (unde este posibil) despre abaterile indicatorilor efectivi de la cei planificaţi. pierderi din rebut. trimestriale. Rapoarte interne rapoarte centralizatoare După conţinutul Conform nivelului După volumul rapoarte general- general-complexe centralizatoare informaţiei de gestiune informaţiei generalizatoare operative analitice tematice curente situaţii Fig. rapoartele manageriale se împart în: .generalizatoare. Nu este necesar de mărit frecvenţa prezentării rapoartelor. Munteanu Rodica Pagina 12 . trimestru. conform nivelului de gestiune.  tematice. Rapoartele general-complexe se întocmesc.curente. Să analizăm mai amănunţit fiecare tip de rapoarte interne după anumite criterii de clasificare (figura 1. rapoartele interne ale contabilităţii manageriale se împart în:  general-complexe.  claritatea. zilnice sau în cazul apariţiei divergenţilor. Rapoartele tematice se întocmesc pe măsura apariţiei abaterilor la cei mai principali indicatori (volumul vânzărilor. .). univ. semestru. graficul fabricării producţiei.  analitice. etc.  periodicitatea prezentării rapoartelor interne. dacă în baza lor nu este posibilă luarea deciziilor manageriale. 1. constatarea cauzelor modificării rentabilităţii. Astfel. . Unul din principiile întocmirii rapoartelor interne este şi principiul „ierarhic”. Rapoarte analitice se întocmesc numai la cerinţa managerilor şi conţin informaţii care dezvăluie cauzele şi rezultatele aferente unor aspecte nedorite ale activităţii (cauzele care influenţează supraconsumul resurselor. pentru o lună. Obiectul.3). etc. de obicei.3 Clasificarea rapoartelor interne După conţinutul informaţiei pe care le conţin.  corespunderea cu principiul „gestiunea prin devieri”. Asist. an şi conţin informaţii despre îndeplinirea planului şi utilizarea resurselor pentru perioada indicată. lunare. Rapoarte interne pot fi anuale.

 la primul nivel. Aceste rapoarte se întocmesc cu o periodicitate de la o lună la trimestru (semestru). această formă deseori se utilizează ca supliment la rapoartele sub formă grafică şi tabelară. În baza întocmirii rapoartelor interne la diferite nivele manageriale. deoarece îngreunează însuşirea informaţiei prezentate. Ca regulă. Rapoarte general-centralizatoare cuprind informaţia aferentă activităţii întregii întreprinderi. Forma tabelară este considerată o formă tradiţională de întocmire a rapoartelor. Rapoarte centralizatoare se întocmesc pentru o lună sau o altă perioadă şi generalizează informaţia despre indicatorii care sunt controlaţi de centrul de responsabilitate respectiv. . că în contabilitatea financiară raportul este altul: 50-60% din totalul informaţiei îi revine informaţiei financiar . Obiectul.  la nivelul superior (strategic) are loc generalizarea tuturor informaţiilor sintetizate. Această formă de prezentare a rapoartelor este destinată controlului utilizării efective a resurselor de către centrele de responsabilitate şi centrele de costuri. precum şi abaterile dintre ele. dar în acelaşi timp nu trebuie să fie supraîncărcată cu informaţia cifrică.rapoarte general-centralizatoare. secţiei financiare. de obicei la această formă.) care conţin informaţia detaliată necesară pentru luarea deciziilor curente. Forma textuală de prezentare a informaţiei se utilizează în cazul când informaţia cifrică e neînsemnată. dar e necesar amănunţit de explicat interconexiunea şi importanţa informaţiei prezentate. univ. informaţia contabilităţii manageriale poartă un caracter confidenţial şi necesită protecţie.  la următoarele niveluri are loc integrarea şi pregătirea informaţiilor centralizatoare în rapoarte curente la nivelul secţiilor funcţionale manageriale ale entităţii (centru de profit.contabilă constituie 20-30% din sistemului informaţional al contabilităţii manageriale. care presupune că în raportul subdiviziunii entităţii datele planificate şi efective. Pentru comparare. grafice şi textuale.situaţii. Rapoartele interne. Informaţia financiar . iar analizei economice îi revine 70-80%. centru de investiţii). funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Acest principiu presupune micşorarea detalierii rapoartelor interne pe măsura creşterii rangului managerului la care ele sunt prezentate. Aceste rapoarte se întocmesc zilnic şi lunar. se împart în tabelare. conform formei de prezentare. etc. Pentru dezvăluirea informaţiei aferente indicatorilor principali.rapoarte centralizatoare. se întocmesc rapoarte operative (situaţii) ale subdiviziunilor entităţii (secţiei de aprovizionare. trebuie reflectate numai pentru costuri şi cheltuieli asupra cărora managerul centrului de responsabilitate poate să exercite vre-o influenţă. . iar informaţia aferentă analizei economice constituie 40- 50%. menţionăm. Situaţii cuprind informaţia aferentă activităţii unor subdiviziuni concrete. furnizate de subdiviziunile structurale şi transferarea lor în rapoarte finale. încât aceştia devin un sistem de comunicaţii în interiorul entităţii. secţiei desfacere. În baza datelor evidenţei primare. denumit şi operativ. Relaţii reciproce existente pot fi urmărite în modul următor:  la nivelul zero apare informaţia contabilă în documentele primare şi rapoartele de producţie. se anexează notă explicativă. stă principiul „costurilor controlabile”. Asist. fapt ce permite depistarea responsabililor pentru efectuarea cheltuielilor suplimentare. rapoartele interne se împart în: . Forma grafică ca şi cea tabelară e uşor de perceput vizual. depozitelor.contabile. După volumul informaţiei. Munteanu Rodica Pagina 13 . informaţia de gestiune formează indicatorii rapoartelor interne astfel. Cum s-a mai menţionat. subdiviziunilor de producţie.

rolul contabilităţii manageriale constă în furnizarea managerilor de diferite nivele. Avantajele formei divizionare de organizare constau în capacitatea de adaptare la noi produse. centrele de profit au responsabilitate asupra profitului. a informaţiilor relevante care să le ajută conducerea unei entităţi în luarea deciziilor şi soluţionarea problemelor cu care se confruntă. Aceasta se caracterizează prin faptul că primele nivele ierarhice nu sunt modelate după aceleaşi activităţi (ca în cazul organizării clasice pe criteriul funcţional). La entităţile care activează în condiţiile relaţiilor de piaţă s-a conturat modalitatea de abordare a organizării contabilităţii manageriale pe centre de responsabilitate. bugetarea şi contabilitatea costurilor în scopul supravegherii. Ca exemplu al centrului de venituri poate servi secţia de marketing. În general. respectiv centrele de costuri. Astfel. veniturile. Gestiunea pe centre de profit permite descentralizarea responsabilităţii pentru profit la entităţi mari. Obiectul. în cadrul căruia este determinată responsabilitatea personală a managerului pentru activitatea centrului şi indicatorii controlabili de către el. Organizarea contabilităţii de gestiune Contabilitatea managerială constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial. Munteanu Rodica Pagina 14 . În timp ce centrele de cost sunt responsabile numai de încadrarea în costuri. după cum investiţiile fac legătura intre minimizarea Asist. Centrul de investiţii reprezintă un centru de responsabilitate. la anumite intervale de timp. tipurile şi formele rapoartelor trebuie să fie elaborate de entitate în dependenţă de particularităţile activităţii ei şi funcţiile îndeplinite de anumite subdiviziuni în sistemul gestiunii. cheltuielile – o expresie bănească a resurselor utilizate. în care venitul este o expresie bănească a producţiei fabricate. Astfel.  luarea deciziilor manageriale. centrul de costuri şi centru de investiţii. trebuie de evidenţiat diferenţa dintre centrul de profit. controlului şi gestionării acestora. Principiile întocmirii. secţii şi ateliere de producţie pot fi. Organigrama entităţii structurate pe centre de profit îmbracă de cele mai multe ori forma organizării divizionare. Centrul de responsabilitate reprezintă un domeniu (sector) de activitate al entităţii. ci după domenii de afaceri. iar profitul – diferenţa dintre venit şi cheltuieli. în cadrul căruia conducătorul controlează costurile (cheltuielile). Centrul de profit reprezintă o varietate a centrelor de responsabilitate. managerul căruia este responsabil de obţinerea veniturilor. asigură informaţia utilă pentru:  determinarea strategiei şi planificarea operaţiunilor viitoare ale entităţii. dar nu poartă răspundere pentru costurile subdiviziunii încredinţate. Fabrici întregi (filiale de producţie). sarcinile căreia constă în atragerea clienţilor noi şi creşterea volumului vânzărilor. univ. Centrul de costuri reprezintă o subdiviziune structurală separată sau un anumit domeniu de activitate al entităţii în care există posibilitatea de a organiza planificarea. brigadă). fiind constituite dintr-o mulţime de alte centre de costuri mai mici (sector. la rândul lor. subdiviziunile de producţie şi servicii din entităţile prelucrătoare sunt exemple clasice ale acestui tip de centru de responsabilitate. Acestea sunt tocmai centrele de profit. şi urmăreşte eficienţa investiţiilor.  exercitarea controlului asupra activităţii curente a entităţii. Centrul de venituri reprezintă un centru de responsabilitate. considerate drept centre de cost. Componenţa centrelor de costuri este determinată de specificul producţiei şi scopurile gestiunii.  optimizarea utilizării resurselor.  evaluarea eficienţei activităţii. constituind o parte componentă a procesului managerial. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Generalizând cele menţionate mai sus. noi clienţi sau noi pieţe de desfacere. putem conchide că contabilitatea managerială.

Această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţile economice specializate în comerţ şi turism. o bază importantă pentru contabilitatea costurilor. Din cele expuse mai sus. precum şi de necesităţile acestora în informaţii manageriale. realizându-se un singur circuit informaţional contabil - numită concepţia monistă (integralistă. Dar. Ea prevede folosirea unor conturi ale contabilităţii manageriale independente de cele ale contabilităţii financiare. iar în contabilitatea managerială costurile. Avantajul: asigură o confidenţialitate maximală a informaţiilor contabile. Marea Britanie. utilizând conturi-perechi cu aceeaşi denumire. foarte puţini dintre ei sunt îngrijoraţi de autenticitatea. independent faţă de contabilitatea financiară . Avantajul: reducerea volumului de muncă al contabililor. majorează volumul de muncă contabilă şi.numită concepţia dualistă (autonomă. hală. cum sunt conturile de cheltuieli şi venituri ale contabilităţii financiare. care au o structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. care în urma unor fuziuni / achiziţii au devenit parte dintr-un conglomerat. Un astfel de subsistem este aplicat în ţările cu o reglementare strictă a contabilităţii din partea statului (Franţa. etc. integrat cu contabilitatea financiară. pentru cele ale contabilităţii financiare. etc.). sector. tipuri de produse şi centre de responsabilitate se efectuează prin organizarea corespunzătoare a evidenţei analitice în cadrul conturilor contabilităţii manageriale şi a celei financiare. o dată pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară. Un astfel de subsistem este aplicat la majoritatea entităţilor industriale din SUA. închisă). în principal. respectiv. Prima concepţie prevede realizarea unei legături prin combinarea funcţionalităţii conturilor specifice contabilităţii manageriale cu funcţionarea conturilor de control. de asemenea. veridicitatea rapoartelor financiare ale entităţii şi cât de mult îi ajută informaţiile contabile la luarea celor mai adecvate decizii gestionare. de competenţa administratorilor. Belgia. în realitate. se poate concluziona faptul că în prezent Asist. Munteanu Rodica Pagina 15 . a cheltuielilor de deservire a departamentului „Contabilitate”. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune costurilor şi maximizarea profitului. ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe de mărfuri şi servicii. Astfel. se confruntă două concepţii de organizare a contabilităţii manageriale: a) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un sistem conectat. întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare reprezintă unele dintre direcţiile de bază spre care se orientează contabilii. în contabilitatea financiară costurile sunt grupate pe elemente economice. Centre de investiţii pot fi considerate supermarket-urile. Subsistemul contabilităţii manageriale organizat în aşa mod constituie. Obiectul. unde nu se pune cu predilecţie problema costului de producţie. de mecanismul de conducere a acesteia. Diversitatea formelor concrete de organizare a contabilităţii manageriale este determinată de structura organizatorică a entităţii. filialele de bănci şi magazinele dintr-un lanţ de magazine. Calcularea impozitelor. Dezavantajul:. b) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un circuit complet autonom. Sistemul de contabilitate existent este orientat. spre calcularea impozitelor. cheltuielile şi veniturile sunt grupate pe centre de costuri (entitate. După tipul de conexiune între contabilitatea managerială şi cea financiară în teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale. Gruparea datelor pe tipuri de costuri. unicerculară). brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite. România. datorită faptului că documentele primare se prelucrează dublu. Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale. ce este una dintre funcţiile contabilităţii financiare. lucrări executate şi servicii prestate). univ. precum şi firme independente. cheltuielilor şi veniturilor în cazul aplicării Planului de conturi contabile a activităţii economico . Canada. producţie. Cea de-a doua concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea calculaţiei şi a controlului asupra costurilor.financiare a entităţilor din Republica Moldova. cheltuielile şi veniturile sunt urmărite după natura lor economică.

funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune cea mai mare importanţă este acordată contabilităţii financiare şi apoi contabilităţii manageriale. în al doilea rând. analiză şi luarea deciziilor. normele tehnice care se referă la atribuţiile lor. Munteanu Rodica Pagina 16 . Institutul Contabililor Manageri (Institute of Management Accountants) a adoptat. sarcinile stabilite faţă de ei. plecând de la premisa potrivit căreia credibilitatea este esenţială pentru profesia contabilă şi impune contabililor să respecte anumite standarde stricte de comportament. aptitudinile şi cunoştinţele unui profesionist se pot uza foarte repede. întărite de practica zi de zi. în mod oficial. ei sunt obişnuiţi să i-a decizii de cele mai multe ori după intuiţie sau aşa cum le spune cel de-al „şaselea simţ”. Astfel. însă ea trebuie schimbată din rădăcină. Obiectul. O asemenea situaţie este pe deplin înţeleasă. Poate că se consultă doar în unele aspecte fiscale. dar şi atunci nu întotdeauna. Activitatea contabilului manager este baza pentru sporirea eficienţii gestiunii entităţii. precum şi rapoartele financiare. În vederea soluţionării acestei probleme este necesar de a stabili. Practica ne demonstrează. ştiu foarte bine cum să întocmească declaraţiile fiscale. Datorită activităţii profesionale a contabilului manager. dar rar şi în mărimi nesemnificative. de exemplu. în primul rând. de asemenea. confidenţialitatea. adică să înţeleagă şi să respecte toate legile. managerii fac cunoştinţă cu planurile elaborate. Astfel. • existenţa unor stereotipuri în mentalitatea conducătorilor entităţilor referitoare la contabili şi contabilitate. el poartă responsabilitate faţă de conducători pentru obiectivitatea rapoartelor contabile a subdiviziunilor. În caz contrar. Competenţa prevede ca contabilii manageri să fie. utilizarea informaţiilor contabile în procesul de planificare. Una dintre problemele majore care trebuie rezolvate în prezent se referă la organizarea şi implementarea contabilităţii manageriale la entităţile autohtone. De regulă. Asist. De asemenea. o funcţie nouă şi anume „funcţia de contabil gestionar” sau „contabil manager”. Şi important este nu că aceste obligaţii le sunt întărite. să participe la programe de perfecţionare profesională. • lipsa abilităţilor şi cunoştinţelor necesare pentru implementarea contabilităţii manageriale. care activează astăzi se orientează în primul rând spre întocmirea declaraţiilor fiscale şi a rapoartelor financiare. Contabilii care activează azi ştiu foarte bine să se descurce cu legislaţia fiscală şi alte acte normative existente. Dar. univ. că directorii generali şi alţi conducători ai entităţii ignoră aproape în totalitate informaţiile contabile sau apelează. regulamentele. ci faptul că altfel ei nu pot să gândească. control. cu excepţia cazurilor când acest lucru este impus prin lege. contabilii manageri nu trebuie să utilizeze informaţiile confidenţiale direct sau prin intermediul unor terţe persoane în interes personal sau pentru a dăuna entităţii. la entităţi se desfăşoară perfecţionarea schimbului de informaţie şi a rapoartelor între diferite subdiviziuni. integritatea şi obiectivitatea. faptul că cea mai mare parte a contabililor. ajută managerii centrelor de responsabilitate la planificarea şi determinarea rezultatelor lucrărilor. în primul rând. Cu toate acestea. adică să pună în prim-plan nevoile interne ale entităţii. Lor le este foarte greu să-şi restructureze gândirea. competenţi. Acest fapt este motivat prin următoarele: • existenţa unor stereotipuri psihologice. mai întâi de toate. Confidenţialitatea prevede ca informaţiile considerate confidenţiale şi încredinţate contabililor manageri nu trebuie comunicate nici unei persoane din interiorul sau din afara entităţii care nu este autorizată să le obţină. foarte puţini dintre ei deţin cunoştinţe de alt gen. Nu este pentru nimeni taină. cum ar fi. ei nu privesc contabilii ca pe nişte specialişti cu care să se consulte în luarea unor decizii importante. să creeze ceva nou în munca lor şi să adapteze unele metode evoluate la specificul entităţilor în care activează. pentru a gândi altfel. la 1 iunie 1983 un set de standarde de comportament etic pentru contabilii manageri în care se menţionează aşa calităţi etice cum ar fi: competenţa.

sub formă de situaţii de calcule şi rapoarte. funcţiile şi rolul contabilitaă ţii de gestiune Integritatea include imparţialitatea contabilului manager. Trebuie de menţionat că la momentul actual. indiferent de faptul dacă datele acestora au impact pozitiv sau negativ asupra entităţii. rapoartele furnizate de contabilul manager trebuie să fie exacte şi reale. Munteanu Rodica Pagina 17 . El este responsabil pentru toate rapoartele financiare şi nefinanciare furnizate managerilor. În acest caz. Obiectul. explozia informaticii şi diversificarea structurilor de tip baze de date orientează organizarea contabilităţii firmei către modelul contabilităţii integrate. entităţile din Republica Moldova practică o contabilitate integrată. De altfel. care trebuie să evite orice conflict de interese efectiv sau potenţial. servicii sau ospitalitate exagerată din partea unor persoane fizice sau juridice. univ. cel mai frecvent. Nu trebuie să accepte cadouri. care la rândul lor se vor baza pe ele în procesul decizional. informaţiile contabilităţii manageriale sunt preluate. Asist. Obiectivitatea constă în faptul că contabilul manager este obligat să raporteze informaţii obiective. managerii gestionând propria bază de date în funcţie de interesul decizional. De asemenea. precum şi relaţiile cu persoanele fizice sau juridice care ar putea genera conflicte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful