DE cand ma stiu, eu cu sora-mea am fost apropiate.

Suntem ca niste prietene prea bune care

stiu cat de jegoasa e chiuveta dupa ce se spala una pe maini de fond de ten, cat de greu este
sa-ti alegi niste haine, cat de veche e peria de par si cat de dificil este sa usuci un tricou
favorit cu feonul.
Aseara, spre exemplu, vorbisem in jur de vreo 15 minute de cum vom gati o omleta buna cu
ceapa si cascaval de dimineata, insa dupa ce i-am facut-o ca se grabea la scoala mi-a tras clapa
si a zis ca a infulecat o bucata de carne. Pare copilaresc, insa ma ranise asa de mult cand a
adus farfuria plina de omleta in bucatarie si a zis ca a mancat. Am ignorat-o cand a plecat.
Dupa ce m-am casnit sa citesc cateva pagini dintr-o carte, tata a venit la mine sa ma ntreba
dac vreau sa merg cu el la The Home Depot ca sa cumpere lustra pentru dormitor. De obicei
il refuz pe cat pot de politicos, ca sa nu ma mai numeasca respingatoare, insa azi m-a
ademenit cu faza ca o sa ma duca la magazinul de arta pe la care mai pierd timpul uneori.
In masina, am observat ca tata are niste degete precum polonezii pe care ii cumpara de la
supermarchet sa ii faca in zilele lenese, in timp ce gesticula si imi povestea concentrat de
telefoanele vechi Nokia si de jucariile surpriza de plastic de la ouale Kinder. A zis ca peste ani
si ani, o sa fie o avere. Nu am ascultat nici jumatate din ce imi povestea de cum a lipit tapetul
sau cat de bine imi intra chevaletul dupa usa, insa mereu dadeam din cap. Adevarul e ca nu
prea ma interesa si dormisem prea putin ca sa ma casnesc sa n eleg .
Stteam pe locul din dreapta i ma uitam pe geam la acela i vechi ora Phili pe care l
cutreieram de mica.
Nu puteam sa uit de revederea cu prietena mea cea mai buna, Sam. A fost la fel de monotona,
la fel de tipica i de plictisitoare ca i cea de acum o luna. Dup ce i-a luat 10 minute sa
ajung n fata unei cafenele de la colul strazii ei, s-a plns ca de ce nu mergem la alte
cafenele. Nu am inteles de ce este aa de importanta cafeneaua, dar am convins-o sa
rmnem acolo. Arata ca o vulpe impaiata, cu o vesta imblanita i un pulover de lana i
pantofi cu toc negri. M-am amuzat, deoarece afara nc era iarna, iar pe strzi nc era un ger
cumplit i zpada. Tot batea cmpii cum noile ei colege de la liceu nu sunt ca mine i ca se
distreaz cu ele, pe cnd eu sunt foarte profunda. Cnd am auzit-o i pe asta, am ras de m-am
necat cu machiatto-ul caramelizat. Sa spun tot adevrul, eu sunt una dintre cele mai triste
persoane pe care putei sa o intalniti dac ajungei s m cunoa te i. tiu o grmada de
lume, ns ei nu ma tiu napoi, ceea ce e hilar pentru ca de fiecare data cnd trec pe lng un
loc popular pentru adolesceni pot spune numele tuturor, sunt un fel de scriitoare n evolu ie
euat i nicio pictura pe canvas nu mi mai iese de cnd tata a investit n materiale. A i
simit vreodat ca arta n sine este intima, ca un fel de secret ascuns fata de cei care sunt prea
superficiali ca sa o neleag? n fine, mi-a zdruncinat ziua cnd mi-a reprosat ca eu o compar
cu tipa asta, Anna Sullivan, cu care am avut conversatii heart-to-heart. Am fcut gre eala sa
ii zic lui Sam de ntlnirea noastr, urmnd sa cread ca o judecam sau ceva. Poate ca asta
fceam, pentru ca ea chiar era un subiect neinteresant din momentul n care mi-a povestit de
cum s-a uitat la Gossip Girl i cum dorete s fie Blair. M-a dat pe spate faza aia.
Tata opri brusc maina i porniram spre magazin. Dup ce am ajuns acas, m-am afundat n
cri i n muzica pana cnd Lu ajunse acas de la coala.
-Salut, zise i fugi spre baie alarmata.
Mereu ii venea sa fac pipi dup ce ajungea acas, ca un copil de cinci ani. Dup ce reveni n
camera mea ntunecata, se arunca pe canapea i se juca pe telefon Candy Crush.
-Tot nu ai terminat povestea cu Sam... Ai rmas n momentul n care a i plecat de la
cafenea.
Am zmbit i m-am ridicat n capul oaselor.
-Ne-am plimbat pana n captul strazii. Am luat o briosa cu ciocolata, dar s-a crizat ca
naiba cnd am intrebat-o dac vrea. nc are fixatia ca e grasa, dar se mbraca precum
bunica Joanna cnd iese la cina cu familia.
Lu rase scurt i reveni cu ochii n telefon.
-Doamne, eu nu neleg cum ai putut sa fii prieten cu ea. E a a de enervant cnd ma sun
pe mobil ca nu-i rspunzi.
-Inca suntem prietene, am corectat-o, ns nu baga de seama.
Dup ce se refugie n camera ei, zilele trecura fr sa le simt. Am avut cel mai anost
weekend dintre toate.

Luni, liceul a fost un alt loc n care mi imprastiam negativismul. Printre prietenii
puini i cunostintele multe, nu ma mai regaseam. Cteva fete m-au intrebat dac sunt OK,
nu mi-am dat seama ct de trista aratam. Sunt tipul la de persoana care nu tie s- i
ascund sentimentele fata de oamenii care tiu sa o descoase. Chiar dac aveam un stil
ciudatel, cu blugi boyfriend rupti i tricouri largi, cu jachete de blug de-ale lui tata, mi se
parea ca nu sunt aa de atractiva, chair dac Sam ma complimentase ca arat cu 10
kilograme mai slaba ca la nceputul anului. Dar pana la urma de ce mi-a dori sa fiu
atractiva? Sa pot sa atrag puti de 16 ani plini de hormoni care discuta despre jocurile de
fotbal anoste i plictisitoare, ce fund are Kendra Bruce sau ct de nasoal e coala? Mai bine
ma lipsesc.
i aa mai multe zile s-au dus, n care tata nc punea tapet, sora-mea nc se juca
Candy Crush cnd discutam, iar mama i dezvolta noua ei pasiune- ceaiul. n ultima
sptmna bausem zece tipuri de ceaiuri diferite, combinatii nebune intre cel de trandafir
i cel de fructe de pdure. Nu aveam nimic mpotriva s fiu lsat n pace. Parca mereu o
voce interioara spunea familiei s m lase n pace. Poate de aceea tatl ei o numea
respingatoare.
Intre timp, Sam nu mai daduse niciun semn de via a, un lucru cu care eram mpcat,
iar Anna Ford i cu mine petreceam mult timp mpreuna la masa de prnz, prin biblioteca
discutnd lecturile suplimentare i la Paradis (sau la graff-uri, locul din spatele colii n
care toi elevii de la Walcott High School se afirma cu talentul lor de artisti, cu capabilitatea
de a face afaceri bune pentru igri sau iarba, si ct de mecheri sunt ei.).
Joi, Anna i cu mine am petrecut ora de istorie n baia fetelor. Dintr-o cabina se sim ea
mirosul fumului de igara, iar din altul se auzeau gafaielile unei fete care plangea. Totul din
viaa mea arata pictat n alb i negru, cu banalele culori acrilice, nu de ulei.
-Ai simit vreodat ca eti att de mic i neinsemnat, att de banal cu o via a alb-negru,
nct nebunia devine un subiect intersant, nu unul periculos, am ntrebat rezemandu-ma de
oglinda.
Anna i ridica ochii de la cizmele sale albastre i privi pe geam.
 -Uneori... ns ncerc sa fiu ct mai optimista, sa vd partea plin a paharului.
i netezi fusta i se juca cu parul ei roscat-castaniu absenta, lucruri care le face des
cnd o ntrebi ceva personal.
-Ma simt de rahat, am zis. Nu ma mai simt pasionata, plin de via a, visatoare cum
obisniam sa fac, ci doar goala pe dinauntru, lipsita de vreun scop. A vrea sa fac ceva maret,
ns ce? A vrea sa mi retrezesc pasiunea, ns cum?
Ua de la cabina se deschise i o tipa blonda, miniona i slabuta ie i plictisita. Avea
nite cercei rotunzi i mari, o helanca neagr i o fustita n carouri deasupra genunchiului.
-Te-ai gndit sa te inscrii la clubul de teatru, ma ntreba. E ti destul de dramatica, ne-
ar trebui cineva ca tine n club.
Mi-a fluturat un poster prin fata i ntr-un final mi l-a dat dup ce i-am spus ca s-ar
putea s m alatur.
-De azi ncep preselectiile. Am fost i anul trecut. Doamna Porter este n juriu alturi de
mine i Roman Westwood. Nu o s-i vina sa crezi, doamna Porter a adus un ajutor- Lance
Miller-tipul care scrie la revista Not Anonymous. E student n primul an la Chicago
University i este aa de delicios, a ras cu gura pana la urechi. Deranjta de gafaielile fetei
din cabina, ea ii batu n ua tare i ii zise raspicat: Hello, po i s- i iei o frna, ncerc sa am o
conversaie aici!
Anna sttea i se uita la telefon cnd o ntreba cum o cheam.
-Oh, Doamne, ce ameit sunt, ma numesc Julie Angelis. Pe voi?
-Ea e Anna Ford, iar eu sunt Rebecca Nichols, am zis cnd fata se repezi i mi scutura
mana.
-Pai, n acest caz, va atept la ora 6 la amfiteatrul colii azi. Este ultima zi de inscrieri.
Dup aceea disparu i ma lasa cu Anna, care se ruja ca de obicei cu o nuanta nchis de
rou, i i retusa machijul.

Amfiteatrul era destul de gol cnd am intrat. Anna pleca acum ceva minute pentru ca a
spus ca nu are timp de aa ceva, lasandu-ma cu ochii n soare.
Lumina era slaba n sala