Istoria si simbolistica verighetei

de Alin Gabor

Inelul apare si serveste ca semn al unui legamant, al unor juraminte sfinte, al

comunicarii, al unui destin asociat. Inelul isi are originea in Antichitate si a avut
diferite semnificatii in mai toate culturile si civilizatiile, de-a lungul istorei
omenirii pana astazi.
Astfel, inelul semnifica adeseori puterea, statutul social sau autoritatea. Originea
acestui tip de simbol porneste din Grecia Antica, atunci cand apare pentru intaia
oara inelul cu sigiliu. In Roma Antica, metalul din care era confectionat un inel era
un semn al rangului sau a starii sociale. De exemplu, sclavii nu aveau dreptul sa
poarte inele, iar cetatenii de rand puteau avea numai inele din fier. Romanii purtau,
totodata, inele in care era gravata o pentagrama sau un sarpe incolacit, simboluri
aducatoare de noroc. In Egiptul Antic, inelul se credea a aduce noroc in batalii. In
China, inelul era simbolul ciclului nedefinit, lipsit de orice solutie de continuitate,
este cercul inchis. Cercul, o curba inchisa, perfecta care revine mereu asupra ei
insasi, simbolizeaza infinitatea, integralitatea si unitatea. Gura centrala a inelului
este receptacol sau locul de trecere a influentei ceresti. In numeroase povestiri si
legende inelul serveste drept mijloc de recunoastere, simbol al puterii sau al unei
legaturi pe care nimic nu o poate sfarama. In plan ezoteric, inelul era inzestrat cu
puteri magice.
Cu timpul, inelul a devenit obligatoriu pentru a lega o persoana de clasa ei sociala.
Ulterior a aparut si inelul de logodna. Primii care au foslosit aceasta bijuterie au
fost romanii. La ceremonia de logodna, logodnicul dadea un inel simplu de fier,
familiei miresei, ca un simbol al angajamentului. Initial, ceremonia de logodna era
mai importanta decat cea a casatoriei, care venea doar sa implineasca primul
angajament.
Primul inel crestin de logodna a fost gasit in catacombele Romei, nu era din aur
datorita perceptelor biblice care nu incurajeaza inavutirea, si dateaza din anul 200
d. Hr.
Crestinii au acceptat inelul marital, preluat de la pagani, doar pentru ca era un
simbol al angajamentului casatoriei. Acesta este si motivul pentru care ei nu purtau
inele mari si pe toate degetele, precum romanii precrestini. Barbatul ii dadea sotiei
inelul si ca sigiliu pentru bunurile din casa lui. Femeia era cea care avea rolul de a
pastra averea familiei.
La crestini inelul simbolizeaza legatura credincioasa, liber acceptata. Inelul
calugaritelor semnifica casatoria sacra cu Iisus. Inelele episcopale sunt simboluri
ale uniunii cu biserica. Inelele bisericesti constitue expresii ale ierarhiei
ecleziastice. Inelul papal, distrus la moartea preainaltei fete bisericesti, este numit
"inelul pescarului", intrucat cuprinde o reprezentare a Sfantului Petru pescuind.
In fine, inelul de cununie incepe sa fie folosit in timpul ceremoniei religioase,
undeva in prima jumatate a secolului IV. Al patrulea deget a fost ales pentru a fi
purtata verigheta, ca simbol al iubirii, socotit `vera amoris`, iar mana stanga a fost
stabilita datorita inimii, situata in partea stanga a trupului. Astfel, degetul inelar,
cum este cunoscut astazi, era considerat ca o prelungire a inimii. Obiceiul a fost
preluat de la crestini de toate popoarele.
Ca simbol crestin, regasim cercul in inelele de logodna si de casatorie. Schimbul
inelelor de cununie reprezinta legatura sacra, eterna, spirituala dintre un barbat si o
femeie, conectati in acelasi fel in care Iisus Hristos este legat de biserica.
Astazi, istoria verighetelor este mai putin stiuta, insa este greu de conceput o
ceremonie fara prezenta celor doua inele. Aspectul lor este legat de cultura, modul
de intelegere a celor doi si reprezinta uneori rodul primei decizii luate in comun.
Dincolo de semnificatiile religioase si ritualice ale verighetei, ea iti va aminti de
acel moment unic cand ai spus da.