Tu regina majestoasa, prietena lui Dumnezeu,

Ca un ru d'argint sa varsa luminosul par al tau

Peste dragala?ii umeri, cnd rasari nsvapaiata,
Nobila, cu ochi de zmbet ?i cu mers u?or de fata.
?i cum vii, o visatoare, ratacind pe cer a?a,
Tu pierzi una cte una stelele din salba ta.

Te-ai mpodobit, Frumoaso, cu tot ce-i frumos sub soare,

?i Zmbe?ti cu ochii umezi de marire ?i splendoare,
Aratnd ?ireata pieptul desvelit d-al tau ve?mnt,
?i din cer adnc lumina ?i-admirarea pe pamnt.
Norii-n calea ta cu vuiet speria?i se'ndeparteaza,
Ca tu-i biruie?ti, Stapno, cu puterea ta viteaza.

Ct esti tu de buna, Doamna ! Tu, cea cu alai de stele,

Faci cararile, frumoase presarnd argint pe ele,
Pui vopsea de argint - pe vrful mun?ilor intuneco?i
?i te legeni blnda'n carul njugat cu tauri ro?i.
Tu te lup?i prin ntuneric cu-ntunericul, ?i, plina
De puterea ta, lumina se rena?te din lumina.

Tu prin mun?ii cu prapastii ?i-ai batatorit poteci

Si cu pieptul alb de fata luminnd n cale treci,
Iar du?manii tai se-nchina ?i se umilesc n cale;
Nu att nsa puterii, pe ct frumuse?ii tale,
Cnd zaresc ie?ind din umbra ochii tai nebirui?i,
Pieptul alb ?i fruntea alba ?i obrajii nflori?i.

Te salut, frumoasa Doamna, fiica cerului senin,

Inima tu mi-ontare?te, ca din inima ma-nchin,
Ruga mea sa-?i fie-aminte, ca din suflet eu trimit-o,
?i cnd te ntorci n ceruri, tu sa nu te ui?i, iubito.

Imnuri Rig- Veda n traducerea lui George Co?buc